Miopia reprezinta o tulburare de refractie a globului ocular, caracterizata prin faptul ca imaginea obiectelor privite este focalizata in fata retinei – un dezechilibru

intre puterea sistemului de lentile ocular si lungimea axului anteroposterior al globului ocular, sau altfel spus, un exces de convergenta (in mod normal, imaginea

obiectelor este focalizata pe retina, intr-o zona de acuitate vizuala maxima, denumita „pata galbena”). Corneea si cristalinul reprezinta cele doua medii refractive ale globului ocular; dintre aceste componente, cornea contribuie cel mai mult la formarea imaginii obiectelor privite, la nivelul retinei. Daca axul anteroposterior al

globului ocular este prea scurt, imaginea obiectelor se va forma in spatele retinei, situatie patologica, care se insoteste de scaderea acuitatii vizuale – aceasta

situatie mai este denumita si hipermetropie; daca axul anteroposterior al globului ocular este prea lung, puterea refractiva a dioptrului ocular (sistemul de lentile al ochiului uman) nu va fi suficienta, iar imagina va fi focalizata inaintea retinei – aceasta tulburare refractiva este denumita miopie si este de asemenea

insotita descaderea acuitatii vizuale. 

Acuitatea vizuala se refera la capacitatea unei persoane de a distinge detalii fine ale obiectelor pe care le priveste. O alta cauza de afectare a

acuitatii vizuale, o reprezinta astigmatismul; astigmatismul este tot o tulburare de refractie, datorata asincronismului refractiv dintre cornee si cristalin. Din

fericire, aceste tulburari de refractie pot fi corectate prin purtarea de lentile aeriene, lentile de contact sau cu ajutorul chirurgiei refractive. 

Pacientul miop vede cu claritate obiectele care se afla in apropierea ochiului, insa atunci cand priveste la distanta, vederea sa este incetosata; aceasta se intampla deoarece fie axul globului ocular este prea lung, fie datorita faptului ca suprafata

anterioara a corneei este prea bombata; la polul opus se afla tulburarea de refractie denumita „hipermetropie”– cornea este prea aplatizata sau axul anteroposterior al

globului ocular este prea scurt, imaginarea formandu-se in spatele retinei. Miopia poate fi corectata prin purtarea de lentile divergente (aceste lentile „deplaseaza”

imaginea formata, din fata retinei, chiar pe retina). 

Dioptrul ocular (mediile transparente si refringente ale globului ocular) este constituit din cornee, umoare apoasa, cristalin si corpul vitros; dintre acestia,

capacitatea refractiva a cristalinului (lentila biconvexa) se poate modifica in timpul procesului de acomodatie (fenomen ce consta in modificarea curburii cristalinului,

pentru a permite focalizarea imaginilor pe retina, atunci cand obiectele sunt aduse la o distanta mai mica de 6 metri de globul ocular); in ansamblu, dioptrul ocular

poate fi comparat cu o lentila convergenta cu puterea de 60 dioptrii. In mod normal, cristalinul si cornea functioneaza precum lentilele unei camere foto,

sincronizandu-se pentru a permite formearea pe retina a celei mai bune imagini (este vorba de o imagine clara a obiectelor privite de aproape sau de la distanta). Pupila este asemenea unui diafragm si are rolul de a regla cantitatea de lumina care

ajunge la nivelul retinei. Retina reprezinta componenta globului ocular, cu rol in transformarea stimulului luminos in impulsuri nervoase, ce vor fi transmise

pe calea nervului optic pana la nivelul cortexului vizual (regiunea occipitala), generand astfel senzatia luminoasa. 

Pacientul cu miopie are vederea la distanta incetosata, aceasta deoarece imaginea (care se formeaza inaintea retinei), trimite pe retina doar un con de lumina (cerc de difuziune). Frecventa miopiei in populatia generala, variaza foarte mult

functie de varsta pacientilor: statistic, aproape 5% dintre nou-nascuti sufera de miopie congenitala (miopie prezenta inca de la nastere); mult mai frecvent, miopia afecteaza populatia adulta – aproape o treime dintre adulti prezinta miopie. Printre tarile cu cea mai ridicata prevalenta a cazurilor de miopie, putem enumera:

China, India, Malaiezia si Marea Britanie. Recent au fost realizate studii in care a fost demonstrata legatura dintre incidenta crescuta a cazurilor de miopie si nivelul de educatie al populatiei studiate; cu cat preocuparile intelectuale ale unei populatii

sunt mai intense, cu atat mai frecvente sunt cazurile de miopie. Miopia afecteaza din ce in ce mai mult tarile din Europa de Vest; in ultimii 20 de ani, numarul cazurilor de

miopie la copii s-a dublat. 

Patogenie si cauzeFactorul genetic joaca un rol foarte important in aparitia miopiei; miopia este cu atat mai frecventa cu cat unul sau ambii parinti sunt miopi. Mediul in care persoana respectiva traieste si isi desfasoara activitatea, reprezinta de asemenea un factor determinant in aparitia miopiei (exista areale geografice in care numarul cazurilor este alarmant); numarul cazurilor de miopie se coreleaza strans cu numarul de ore pe care indivizii unei populatii il petrec in fata calculatorului sau citind de aproape – cu cat efortul vizual este mai intens, cu atat mai solicitata va fi musculatura globului ocular; iluminarea slaba a locului de munca faciliteaza si ea aparitia miopiei. Asadar, pentru ca miopia sa apara este nevoie de un teren genetic predispozant, la care concura anumiti factori de mediu (precum cei enumerati mai sus). 

De asemenea, miopia poate aparea secundar altor boli si sindroame: hipertensiune arteriala, diabet zaharat necontrolat, sindromul Marfan, sindromul Down, homocistinurie, ectopia lentis, sindromul Turner, sindromul dispersiei pigmentilor. 

Daca in miopia simpla putem vorbi despre un viciu de refractie pur – asincronism intre lungimea axului anteroposterior al globului ocular si puterea refractiva a dioptrului ocular (cornee, cristalin), in miopia degenerativa este vorba despre leziuni ale globului ocular, induse genetic, care determina alungire progresiva a axului antero-posterior si implicit scaderea marcanta a acuitatii vizuale. Oricare ar fi tipul de miopia prezenta la un pacient, focarul de formare al imaginii (locul in care lumina refractata de cornee si cristalin se strange), este plasat inaintea retinei. Ca si curiozitate, o alungire a globului ocular axul sau anteroposterior cu doar 1 milimetru, va determina o crestere a gradului de miopie, cu cel putin 3 dioptrii.

Semne si simptome

Din punct de vedere clinic putem vorbi despre trei categorii de miopie: miopia simpla(tulburare de refractie), miopia degenerativa (miopia boala) si miopia maligna. Miopia mai poate fi clasificata functie de valorea dioptrica (miopie mica – pana la 3 dioptrii; miopie medie – 4 / 6 dioptrii; si miopia mare – peste 6 dioptrii), sau dupa mecanismul de aparitie (miopie axiala, de curbura sau de indice – este vorba de indicele de refractie) . 

Miopia axiala apare atunci cand lungimea axului anteroposterior al globului ocular este mult crescuta fata de normal, in timp ce puterea de refractie a dioptrului ocular se pastreaza in limite normale. Miopia de curbura apare atunci cand curbura fetei anterioare a corneei sau a cristalinului este mult accentuata. Miopia de indice se datoreaza modificarii indicelul de refractie al cristalinului (care este mult crescut), secundar unor boli (diabet zaharat), sau ca urmare a consumului unor chimioterapice (medicamente). 

Miopia simpla apare de obicei in prima coliparie (5-10 ani); de aceea mai este cunoscuta si sub denumirea de „miopia scolarului”. Scolarul apropie din ce in ce mai mult privirea de caiet, acesta nu mai vede bine la tabla si solicita mutarea sa cu cateva banci ma in fata, si de asemena el nu mai vede bine scrisul de la televizor si tinde tot mereu sa se apropie cu privirea de acest aparat. Miopia simpla este un viciu de refractie pur, care se datoreaza lipsei de corelatie dintre lungimea axului anteroposterior al globului ocular si puterea refractiva a dioptrului ocular (exces de convergenta); in rest, elementele globului ocular sunt normal constituite. Factorul ereditate joaca un rol important in aparitia miopiei simple, la care se supraadauga factorul comportamental declansator. Datorita excesului de convergenta, imaginea obiectelor privite se formeaza in fata retinei; apropierea obiectelor de ochi este urmata in mod firesc de deplasarea focarului catre retina si de perceperea unei imagini mai clare. Miopii au o vedere neclasa la distanta, aceasta deoarece globul ocular nu detine un mecanism compensator asea cum se intampla in cazul hipermetropiilor. Pentru o persoana cu miopie, vederea de aproape nu necesita un efort excesiv in ceea ce priveste acomodatia – de obicei miopii prefera meseriile care implica utilizarea vederii de aproape: ceasornica, bijutier. 

Persoanele cu miopie simpla relateaza scaderea acuitatii vizuale pentru distanta si chiar cefalee (dureri de cap); vederea la distanta poate fi imbunatatita prin micsorarea fantei palpebrale (inchiderea partiala a ochilor); cu cat valoarea dioptrica a miopiei este mai mare, cu atat mai scazuta este acuitatea vizuala pentru distanta. Miopia simpla debuteaza in copilarie, insa din fericire ea se stabilizeaza la varsta adolescentei (in jur de 18 ani); sarcina poate conduce la agravarea acestei forme de miopie. Notam faptul ca,atunci cand miopia debuteaza precoce in copilarie, cel mai probabil ca ea va evolua pe o perioada mult mai mare de timp. 

Persoanele care sufera de miopie simpla sunt supuse riscului de a dezvolta strabism divergent (datorita efortului de acomodatie minim). Popular, strabismul mai este cunoscut si sub denumirea de „privire incrucisata”. Daca a debutat in copilarie, de obicei miopia simpla are o evolutie lent-progresiva (1-2 dioptrii), pana la varsta adolescentei; atunci cand s-a stabilizat, in foarte rare cazuri miopia simpla depaseste 6 dioptrii (dioptria reprezinta unitatea de masura a puterii unei lentile). 

Celelalte tipuri de miopie sunt mult mai rar intalnite (miopia degenerativa, miopia maligna); ele se datoreaza mai ales unor importanti factori genetici, care

concura la aparitia unor anomalii congenitale ale globului ocular (axul anteroposterior al globului ocular se alungeste progresiv). Adesea este vorba despre o tulburare de refractie accentuata (de peste -10 dioptrii), prezenta inca de la nastere, si care progreseaza odata cu maturarea organismului (chiar si pana la -30 dioptrii). Desi mecanismele miopiei degenerative sunt incomplet elucidate, s-a observat cum tunicile globului ocular sufera un deficit de structura. Miopia degenerativa poate debuta precum o forma de miopie simpla, insa evolutia acesteia este mult mai alerta. 

Pacientul acuza grave tulburari ale acuitatii vizuale, vederea neputand fi corectata pe deplin cu ajutorul lentilelor aeriene; de asemenea, se constata o reducere a campului vizual si alterarea simtului cromatic (mai ales pentru culoarea albastra). Odata cu evolutia leziunilor degenerative se remarca si scaderea progresiva a acuitatii vizuale. 

Miopia degenerativa mai este cunoscuta si sub denumirea de „miopia forte”; ea poate conduce la aparitia unor complicatii nedorite: cataracta (destul de frecventa, are o evolutie lenta), luxatii ale cristalinului (spontane sau aparute in urma unui traumatism al globului ocular) si dezlipirea de retina (cel mai frecvnt sesizata – se datoreaza fenomenelor degenerative de la nivelul globului ocular – este o complicatie foarte grava). Miopia degenerativa se poate asocia cu malformatii genetice ale globului ocular, cu toxoplasmoza si cu glaucomul cu unghi deschis (incercarea de tratare a glaucomului poate conduce la agravarea miopiei degenerative si la scaderea si mai accentuata a acuitatii vizuale).

DiagnosticPentru diagnosticarea formelor de miopie simpla se va urmari evaluarea viciului de refractie prin metoda denumita refractometrie, precum si realizarea diagnosticului diferential, prin excluderea altor forme de miopie: miopia pilotilor de supersonice, miopia nocturna, miopia de curbura, miopia de indice. 

Refractia oculara poate fi apreciata utilizand metode subiective sau obiective. Metoda Donders reprezinta una dintre metodele de apreciere subiectiva a refractiei oculare (lentile, optotip). Ochii pacientului sunt examinati concomitent cu ajutorul optotipului(optotipul reprezinta un panou pe care sunt inscrise diferite simboluri, pe care in mod normal subiectul le poate descifra de la o anumita distanta standard, inscrisa pe acel panou). Dupa examinarea cu ajutorul optotipului, se va proceda la examinarea pacientului cu ajutorul lentilelor plasate in rama de proba. Plasarea succesiva de lentile, in rama de proba, lentile ce au diferite dioptrii, poate conduce la elucidarea tipului de viciu prezent la pacientul respectiv: hipermetropie sau miopie. Fanta stenoptica si cadranul Green sunt utilizatea pentru diagnosticarea astigmatismului (cadranul Green este de forma unui cerc, pe care sunt inscrise meridiane); plasat la nivelul optotipului, acest cadran este util pentruidentificarea meridianului astigmat (planul in care se situeaza viciu de refractie). 

Ca si metoda obiectiva, putem utiliza refractometrul; astfel, se poate determina refractia dioptrului ocular pe cele doua meridiane principale, precum si inclinatia precisa a acestor meridiane; acest aparat se bazeaza pe proiectia unor imagini si pe studiul luminii reflectate de catre retina pacientului examinat. 

Miopia degenerativa poate fi diagnosticata prin examen oftalmoscopic (examinarea fundului de ochi, care sa permita aprecierea statusului retinei, vaselor si nervului optic), cand examinatorul va identifica la nivelul retinei, o formatiune denumita „conus miopic” (cu aspect de semiluna de

culoare alba); aceasta formatiune apare ca urmare a distensiei structurilor globului ocular. Odata cu evolutia leziunilor, la nivelul polului posterior al globului ocular vor aparea multiple hemoragii maculare, care pot fi sesizate cu usurinta la examenul oftalmoscopic. De asemenea, la nivelul maculei (zona de acuitate vizuala maxima de la nivelul retinei), putem observa regiuni hiperpigmentate, ce apar ca urmare a resorbtiei unor mici hemoragii. Ulterior, zonele hiperpigmentate vor alterna cu cele depigemntate, in timp ce reteaua de vase retiniene devine foarte vizibila; corpul vitros este si el afectat – apare o lichefiere precoce a vitrosului. Ca si complicatii ale miopiei degenerative, se pot instala: cataracta si glaucomul cu unghi deschis. Pe langa aceste modificari obiective ale structurilor globului ocular, se constata scaderea marcata a acuitatii vizuale; acuitatea vizuala neputand fi corectata pe deplin prin purtarea ochelarilor; de asemenea, pacientul prezinta grave deficite in ceea ce priveste vederea nocturna(acesta are o acuitate vizuala foarte scazuta in amurg); un miop trebuie depistat precoce prin testari de rutina; se recomanda ca persoanele cu miopii grave, sa evite conducerea automobilelor.

TratamentMiopia simpla poate fi corectata cu ajutorul ochelarilor, al lentilelor de contact sau apeland la chirurgia refractiva. De obicei, sunt preferati ochelarii cu lentile divergente(cea mai mica lentila divergenta care ofera cea mai buna acuitate vizuala). Odata cu avansarea miopiei lentilele trebuiesc schimbate, dupa realizarea unui nou consult oftalmologic. Lentilele au rolul de a corecta viciul de refractie, insa ele nu pot opri evolutia bolii. Metoda chirurgicala a miopiei simple poarta numele de fotokeratectomie (procedeul LASIK); practic, este vorba de utilizarea unui fascicul laser cu ajutorul caruia se aplatizeaza fata anterioara a corneei (remodelarea acestei suprafete); metoda chirurgicala cu laser are cele mai bune rezultate in cazul miopiilor simple ce nu depasesc 8 dioptrii. 

In ceea ce priveste miopia degenerativa, terapia urmareste atat imbunatatirea acuitatii vizuale, cat si oprirea leziunilor degenerative ale bolii. Tulburarea de refractie in cazul miopiei degenerative nu poate fi corectata pe deplin cu ajutorul lentilelor divergente; pentru a obtine o vedere binoculara mai buna, de obicei se realizeaza o subcorectie cu maxim 3 dioptrii. Lentilele de contact sunt mult mai costisitoare, insa ele au avantajul ca largesc limitele campului vizual si permit o mai buna acuitate vizuala. 

Tratamentul chirurgical al miopiei degenerative se poate realiza prin implant de cristalin artificial, dupa ce a fost inlaturat cristalinul nativ; aceasta metoda nu este lipsita de riscuri; posibile complicatii care pot aparea in urma implantului de cristalin: glaucom sau cataracta. Din nefericire, nu exista un tratament cert fundamentat stiintific, care sa permita oprirea din evolutie a miopiei degenerative. 

Chirurgia miopiei, include urmatoarele procedee: 

- keratotomia radiala: procedeu prin care se urmareste realizarea unor incizii radiale (in forma de stea), la nivelul fetei anterioare a corneei; rolul acestor incizii este de a permite relaxarea curburii corneene si implicit scaderea puterii refractive, sub actiunea presiunii intraoculare; este un procedeu destul de raspandit in sectiile de oftalmologie iar cele mai bune rezultate s-au obtinut pentru miopiile ce nu depaseau 5 dioptrii. 

- keratomileusis miopic: este un procedeu utilizat pentru corectarea miopiilor degenerative; consta in excizarea, aplatizarea si ulterior reimplantarea portiunii anterioare a corneei (autogrefa); este un procedeu destul de costisitor, insa poate fi utilizat chiar si pentru corectarea miopiilor de circa 16 dioptrii. 

- keratectomia fotoreactiva (procedeul LASIK); metoda chirurgicala realizata cu ajutorul laserului, cand se urmareste remodelarea fetei anterioare a corneei, pe o grosime de cativa microni; acest procedeu permite corectarea miopiilor de maxim 6 dioptrii; procedeul poate fi utilizat si pentru tratamentul hipermetropiei. 

- epikeratoplastia; este un procedeu chirurgical care evita implantarea unui nou cristalin, cu ajutorul unei grefe refractive atasata fetei anterioare a corneei. 

- colagenoplastie (scleroplastie): este un procedeu care consta in introducerea de colagen in spatele globului ocular, cu rol de a stopa alungirea axului anteroposterior; injectarea colagenului stimuleaza cresterea si dezvoltarea celulelor de la nivelul sclerei, si implicit consolidarea tunicilor globului ocular. 

Ca o alternativa pentru tratamentul miopiei, au fost elaborate o serie de scheme terapeutice ca urmareau realizarea unor exercitii oculare; din nefericire aceste terorii nu sunt suficient de bine fundamentate stiintific pentru a putea fi aplicate pe scara larga, iar rezultatele obtinute nu sunt spectaculoase. Pentru a preveni miopia, se recomanda utilizarea ochelarilor de citit, a picaturilor oculare, dar si realizarea a cat mai multor activitati in aer liber, evitand astfel suprasolicitarea vizuala, atat de des intalnita in zilele noastre (munca de birou, munca in exces in fata computerului); si mai mult decat atat, exista studii care atesta faptul ca lumina naturala joaca un rol important in prevenirea si stoparea evolutiei miopiei.