1

2 3

CZU 016

Coordonatori ştiinţifici : dr. hab., prof. univ. Victor Moraru, directorul Institutului Integrare Europeană şi Ştiinţe Politice; dr., conf. univ. Aurelia Hanganu, directorul Bibliotecii Ştiinţifice Centrale „Andrei Lupan”

Alcătuitorii bibliografiei: Eugenia Creul, Raisa Vasilache, Lilia Bodarev

Redactor bibliografic: Angela Timuş

Machetare, tehnoredactare: Svetlana Tîltu

Coperta: Dragoş BOBÂNĂ

Recomandat pentru publicare de Consiliul Ştiinţific al Institutului Integrare Europeană şi Ştiinţe Politice al AŞM

©Institutul Integrare Europeană şi Ştiinţe Politice al Academiei de Ştiinţe a Moldovei

©Biblioteca Ştiinţifică Centrală „Andrei Lupan” a Academiei de Ştiinţe a Moldovei

CUPRINS

ARGUMENT

Victor MORARU. GHEORGHE BOBÂNĂ: ITINERARUL UNEI ÎMPLINIRI.................5GHEORGHE BOBÂNĂ: CURRICULUM VITAE …………………………………………..........8

PERSONALITĂŢI REPREZENTATIVE ALE CULTURII ROMÂNEŞTI ÎN VIZIUNEA LUI GHEORGHE BOBÂNĂ

Gheorghe Bobână. Petru Movilă – o conştiinţă românească în Sud-Estul Europei în secolul al XVII-lea…………………………….................................22Gheorghe Bobână. Viaţă, moarte, nemurire în „Sic Cogito” de Bogdan Petriceicu Hasdeu ……………………………………………………….....................34Gheorghe Bobână. Dimitrie Cantemir şi filosofia timpului său...........................42 INTERVIURI ACORDATE DE GHEORGHE BOBÂNĂ

Soarta fiecărui popor depinde de demnitatea pe care o are. Realizat de Gheorghe Budeanu …………………………………………………………..........50Un strigăt de durere pătruns prin secole la noi. Realizat de Tatiana Rotaru ………………………………………………………………............57„Mă consider fericit” – 30 de întrebări de acasă. Realizat de Ion Cernei…………………………………………………………............................62 OMAGII. NOTE. RECENZII

Andrei Eşanu. Profesorul Gheorghe Bobână – mereu aplecat asupra operelor lui Dimitrie Cantemir şi Antioh Cantemir………………………………...68Tudor Stăvilă. Gheorghe Bobână – consăteanul, cercetătorul, omul….....70Vasile Țapoc. Onest cu sine şi cu neamul………………………….......................71Eudochia Saharneanu, Dumitru Căldare. Umanistul Gheorghe Bobână…………..........................................................................73Ana Pascaru. Contribuţii la încetăţenirea filosofiei în spaţiul Republicii Moldova………………………………………………………………..................75Dumitru Grama. Gheorghe Bobână – savant şi patriot al neamului….....76Victor Juc. Valorificator al gândirii şi culturii româneşti………………...........78Claudia Slutu-Grama. Savantul Gheorghe Bobână integrat în socium…..80Leo Butnaru. Consecvenţă drept argument…………………………………….......82Alexandru Boboc. Cuvânt înainte la cartea Umanismul în culturaromânească din secolul al XVII-lea – începutul secolului al XVIII-lea.......84acad. Andrei Eşanu. Un nou tratat fundamental despre Antioh Cantemir……..................................................................................86Constantin Marinescu. Antioh Cantemir, poet, gânditor şi om politic…..90 Ludmila Bejenaru. Opere filosofice alese(Избранные философские произведения)............................................93

Descrierea CIP a Camerei Naţionale a Cărţii

Bobână, Gheorghe Biobibliografie / Acad, de Ştiinţe a Moldovei, Inst. Integrare Europeană şi Ştiinţe Politice, Bibl. Ştiinţifică Centrală „Andrei Lupan” ; coord. şt. : Victor Moraru, Aurelia Hanganu; alcăt. bibl. : Eugenia Creul, Raisa Vasilache; red. bibliogr. : Angela Timuş. – Ch., 2012. – 188 p.

4 5

GheorGhe BoBână ARGUMENTDumitru Căldare. O cercetare interdisciplinară a culturii româneşti……...94Constantin Marinescu. Umanismul în cultura românească din secolul al XVII-lea – începutul secolului al XVIII-ea………………………………...97Valentin Constantinov. Prezenţe basarabene în spiritualitatearomânească…............................................................................................99 Alexandru I. Babii. Gheorghe Bobână. Grigore Ureche…………….…………101 Приленский. В. И. Бобынэ. Г. Е. Философские воззрения Антиоха Кантемира…………………………………….....................................103 BIBLIOGRAFIE

Către cititor ………………………………………………………………..........................106Autoreferate……………………………………………………………………………………....107Monografii.…………………………………………………………………………………….....107Articole în culegeri şi publicaţii periodice…………….................................111Comunicări ştiinţifice la congrese, simpozioane, conferinţe…….............126Gheorghe Bobână – recenzent………………………………………………………......132Redactor ştiinţific…………………………………………….......................……………134Consultant ştiinţific, organizator, traducător……………….......................…136Conducător ştiinţific al tezelor de doctor……………………….......................136Personalia...............................................................................................137Indexuri auxiliareIndex de nume…………………………………………………………………………………...142Index de titluri ale publicaţiilor...............................................................147Viaţa şi activitatea în imagini...............................................................................155Lucrări originale şi scrise în colaborare...............................................................177Premii şi distincţii..................................................................................................182

ARGUMENT

Victor MORARU, dr. hab., prof. univ, director al Institutului Integrare Europeană

şi Ştiinţe Politice al AŞM

GHEORGHE BOBÂNĂ: ITINERARUL UNEI ÎMPLINIRI

La 16 iulie 2011 doctorul habilitat, profesorul universitar Gheorghe BO-BÂNĂ, filosof şi istoric al culturii, specialist în domeniul istoriei filosofiei şi filosofiei ştiinţei, cercetător ştiinţific principal la Institutul Integrare Euro-peană şi Ştiinţe Politice al AŞM a împlinit vârsta de 65 de ani.

Această frumoasă aniversare ne oferă deosebita ocazie pentru a-i adre-sa, alături de cuvinte de felicitare, un sincer omagiu. Destinul lui Gheorghe Bobână este un destin merituos al unui cercetător, configurat cu perse-verenţă de-a lungul anilor, pe potriva firii sale, marcate de omenie, de o energie nestăvilită, pe potriva vocaţiei pe care a ştiut s-o descopere şi s-o cultive.

Gheorghe Bobână a absolvit, în anul 1965, şcoala medie din Ciocâlteni, Orhei şi a devenit student la Universitatea de Stat din Moldova, Facultatea de Filologie. După absolvirea Universităţii activează în calitate de învăţător, îşi face serviciul militar, iar în 1974 se înscrie la doctorat, la Institutul de Filosofie al Academiei de Ştiinţe a URSS din Moscova. Din 1977 este anga-jat în funcţia de cercetător ştiinţific în Secţia Filosofie şi Drept a Academiei de Ştiinţe din Moldova. În 1978 susţine teza de doctor în filosofie cu tema Concepţiile filosofice ale lui Antioh Cantemir, iar în 1981 i se conferă titlul ştiinţific de cercetător conferenţiar, în 2004 - titlul ştiinţifico-didactic de conferenţiar universitar. În 2005 susţine teza de doctor habilitat în filo-sofie cu tema Umanismul în gândirea filosofică românească din secolul al XVII-lea – începutul secolului al XVIII-lea. În acelaşi an i se conferă titlul ştiinţific de profesor cercetător la specialitatea 09.00.03 – Istoria filosofi-ei, iar în 2009 – titlul ştiinţifico-didactic de profesor universitar la aceeaşi specialitate.

Mai mult de 35 de ani prof. Gh. Bobână activează în sfera cercetării ştiinţifice şi în învăţământul universitar. În aceşti ani a suplinit funcţiile de cercetător ştiinţific superior, cercetător ştiinţific coordonator, şef de secţie, secretar ştiinţific, director-adjunct, director de Institut. În prezent deţine funcţia de cercetător ştiinţific principal la Institutul Integrare Europeană şi

6 7

GheorGhe BoBână ARGUMENTŞtiinţe Politice al AŞM.

Dl Gheorghe Bobână a publicat peste 270 de lucrări ştiinţifice şi meto-dico-didactice, dintre care 8 monografii, o culegere de texte, un dicţionar, este coautor al Curriculum-ului la Filosofie pentru învăţământul liceal, al manualului de Filosofie pentru clasa 12, al Antologiei gândirii pedagogice din Moldova, a participat cu referate şi comunicări ştiinţifice la numeroa-se reuniuni ştiinţifice în ţară şi peste hotare. Printre cele mai importante lucrări ştiinţifice pe care le-a publicat pe parcursul carierei sale ştiinţifice, pot fi numite Antioh Cantemir – poet, gânditor şi om politic, 2006; Uma-nismul în cultura românească din secolul al XVII-lea – începutul secolului al XVIII-lea, 2005; Petru Movilă. Profilul unui destin. 1996; Grigore Ureche (Colecţia „Gânditorii Moldovei”), 1991; Constantin Stamati-Ciurea (Colec-ţia „Gânditorii Moldovei”), 1983 Concepţiile filosofice ale lui Antioh Cante-mir, 1981. Majoritatea dintre ele au fost menţionate cu premii la saloanele naţionale şi internaţionale de carte. Interesele ştiinţifice ale prof. Gh. Bo-bână se axează pe problema umanismului în gândirea filosofică şi socială românească din secolele XVII-XVIII. De remarcat, contribuţia esenţială, adusă de Gh. Bobână la studierea ideilor umaniste în operele gânditorilor Grigore Ureche, Petru Movilă, Miron Costin, Nicolae Milescu, Constantin Cantacuzino Stolnicul, Dimitrie Cantemir, Alexandru Sturza, Alexandru Hâjdeu, Constantin Stamati-Ciurea, Pavel Leonard, Vasile Laşcu. În acelaşi timp, preocupările ştiinţifice ale prof. Gh. Bobână includ şi problemele filo-sofiei şi metodologiei ştiinţei, filosofiei limbajului şi filosofiei sociale.

În calitate de director de proiect şi executor Gheorghe Bobână a par-ticipat la realizarea unui şir de proiecte ştiinţifice: ”Semne, simboluri şi valori ale tranziţiei” (2000-2002); ”Condiţia umană în contextul postmo-dernismului” (2003-2005); ”Conexiunea şi redimensionarea valorilor în Republica Moldova în contextul noii vecinătăţi cu UE” (2006-2010); ”Des-centralizarea axiologică în societatea bazată pe cunoaştere (aspecte filoso-fice)” (din 2011), finalizate cu publicarea unor articole şi studii în revistele ştiinţifice de profil şi în culegeri din ţară şi de peste hotare. În cadrul par-ticipării la proiectul „Cantemireştii – o celebră dinastie din sec. XVII-XVIII” din cadrul programul de stat „Dinastia Cantemir: polifonismul preocupă-rilor ştiinţifico-artistice” (2007-2008) Gheorghe Bobână a publicat patru compartimente în monografia colectivă Dinastia Cantemireştilor. Secole-leXVII-XVIII. Chişinău, Editura „Ştiinţa”, 2008.

Prof. Gh. Bobână colaborează activ cu colegii din institutele similare din alte ţări: cu Institutul de Filosofie şi Psihologie ”Constantin Rădulescu-Motru” al Academiei Române în cadrul proiectului comun ”Filosofia ro-mânească în context european şi universal”, cu Institutul de cercetări eco-nomice şi sociale ”Gh. Zane” al Academiei Române, Filiala Iaşi, în cadrul proiectului ”Valori şi idei perene în ştiinţele socio-umane”, cu Institutul de Filosofie al Academiei de Ştiinţe din Ucraina, Kiev, cu Institutul de Filosofie şi Sociologie al Academiei de Ştiinţe din Polonia.

Dl Gh. Bobână este membru al Asambleei Academiei de Ştiinţe a Mol-dovei, membru al Consiliul ştiinţific al Institutului Integrare Europeană şi Ştiinţe Politice şi al Senatului Universităţii Academiei de Ştiinţe a Moldo-vei, redactor-şef adjunct al „Revistei de Filosofie, Sociologie şi Ştiinţe Poli-tice”, membru al colegiilor de redacţie a unor publicaţii ştiinţifice din ţară şi de peste hotare. Este laureat al Premiului de Stat al Republicii Moldova în domeniul ştiinţei, tehnicii şi producţiei (1994), laureat al Premiului Aca-demiei de Ştiinţe a Moldovei (2006), a fost decorat cu medalia ”Dimitrie Cantemir”(2006). Din 2005 activează în calitate de şef al Catedrei Filoso-fie, Istorie şi Metodologia Cercetării a Universităţii Academiei de Ştiinţe a Moldovei, ţine cursul ”Teoria şi metodologia cercetării” pentru maste-ranzii şi doctoranzii Universităţii AŞM. Prof. Gh. Bobână este conducător ştiinţific de doctorat la specialitatea 09.00.03 – Istoria filosofiei, a pregătit 4 doctori în ştiinţe filosofice.

Astfel, cele expuse oferă un temei sigur pentru constatarea unei împli-niri în viaţă şi în ştiinţă pentru colegul Gheorghe Bobână, cu urarea unor noi succese, a unor noi împliniri.

8 9

GheorGhe BoBână GHEORGHE BOBÂNĂ: CURRICULUM VITAEGHEORGHE BOBÂNĂ: CURRICULUM VITAE

16 iulie 1946 S-a născut în comuna Ciocâlteni, Orhei, al cincilea copil în fa-milia lui Eusebiu şi Elena Bobână. Tatăl, născut în 1911, mama, născută în 1913 (numele de fată Covalschi).

1952-1965 Elev în clasa I-XI la şcoala medie Ciocâlteni, Orhei. Învăţător în clasele primare i-a fost Ion Strişcă. Profesori: Maria Popescu (limba şi literatura română), Parascovia Primovici (istoria), Iu-lia Berdos (limba franceză), Zinaida Melnic (limba rusă), Ana Savcov (geografia), Ion Brodescu (fizica). Participă la olimpia-dele şcolare raionale la limba şi literatura română, frecventea-ză cercul de pictură (este menţionat într-un reportaj din gaze-ta ”Tânărul leninist”, 1965), evoluează în cadrul manifestărilor artistice din şcoală, declamând versuri şi interpretând roluri în scenete şcolare, scrie eseuri, duce un jurnal, pe care îl rupe în anii studenţiei, considerându-l naiv.

1965-1970 Student la facultatea de Filologie, secţia Limba şi literatura rusă a Universităţii de Stat din Moldova. Profesori : Leonid Ra-dec (literatura rusă), Ivan Ardentov (lingvistica), Chira Nicola-eva (curs practic de limbă rusă). Manifestă predilecţie pentru literatura universală, frecventează cursurile lui Lev Cezza-Katz , este prezent la cenaclurile literare studenţeşti. În vara anului 1967 participă la o expediţie folclorică organizată de Academia de Ştiinţe a Moldovei împreună cu folcloriştii Ion D. Ciobanu, Efim Junghietu, Nicolae Băieşu, Grigore Botezatu, Sergiu Mo-raru ş. a. Materialele colectate se păstrează în Arhiva de folclor a Academiei de Ştiinţe a Moldovei. În vara anului 1968 partici-pă la o expediţie arheografică organizată de Muzeul de Litera-tură „Dimitrie Cantemir”, împreună cu colaboratorii muzeului Gheorghe Cincilei, Vasile Neagu ş . a.

1969, 21 ian. Primul articol publicat În lumea frumosului. (Impresii de la o expo-ziţie de artă japoneză, în ziarul „Кишиневский университет”).

1970-1971 Angajat în funcţia de profesor de limba şi literatura rusă la şcoala medie Sărăteni, Teleneşti.

1971-1973

Serviciul militar în ţinutul Primorie, Extremul Orient. Stagii de pregătire militară în oraşul Habarovsk, vizitează oraşele Vladi-vostok şi Petropavlovsk-Kamciatka.

1973-1974 Angajat în funcţia de profesor de limba şi literatura rusă la şcoala medie Ciocâlteni, Orhei.

1974-1977 Aspirant la Institutul de Filosofie al Academiei de Ştiinţe a URSS (Moscova), specialitatea – istoria filosofiei; conducător ştiinţific – Nina Utchina, doctor în filosofie, profesor, specia-list în istoria filosofiei ruse. La Institutul de Filosofie şi la Facultatea de Filosofie a Uni-versităţii ”M. V. Lomonosov” din Moscova, audiază cursurile unor filosofi notorii ai timpului – A. F. Losev, V. F. Asmus, E. V. Ilienkov, A. S. Bogomolov, I. S. Narski ş. a.

1977Primul articol ştiinţific Ştiinţa epocii moderne în viziunea lui Antioh Cantemir (în limba rusă) a fost publicat în revista Bule-tinul Academiei de Ştiinţe a RSSM, Ştiinţe Sociale, nr 2.

1977, 31 dec. Angajat în funcţia de cercetător ştiinţific inferior în Sectorul de filosofie şi ateism ştiinşific al Secţiei de Filosofie şi Drept al Academiei de Ştiinţe a Moldovei.

1978, 21 dec.A susţinut teza de doctor în ştiinţe filosofice Concepţiile filoso-fice ale lui Antioh Cantemir la Consiliul ştiinţific al Institutului de Filosofie al Academiei de Ştiinţe a URSS (Moscova).

1979Laureat al Premiului tinerilor cercetători ştiinţifici al Acade-miei de Ştiinţe a Moldovei, pentru ciclul de articole ştiinţifice consacrate lui Antioh Cantemir.

1981A apărut prima carte semnată de Gheorghe Bobână – mono-grafia Concepţiile filosofice ale lui Antioh Cantemir (în limba rusă) la editura Ştiinţa, Chişinău,

1982

10 11

GheorGhe BoBână GHEORGHE BOBÂNĂ: CURRICULUM VITAEParticipă cu comunicare К вопросу об истоках гуманизма в философской мысли Молдавии XVII-XVIII вв.la primul Se-minar teoretic consacrat istoriei gândirii filosofice din epoca medievală, organizat cu regularitate, la fiecare doi ani, de In-stitutul de Filosofie al Academiei de Ştiinţe a Ucrainei.

1983A apărut lucrarea Constantin Stamati-Ciurea , colecţia „Gândi-torii moldoveni” la editura Cartea Moldovenească, Chişinău.

1984Participă la al II-lea Seminar teoretic „Probleme metodologi-ce ale cercetării istoriei gândirii filosofice din secolele XI-XVII”, organizat de Institutul de Filosofie al Academiei de Ştiinţe a Ucrainei (Lvov) cu comunicarea Проблема гуманизма в философской и общественной мысли Молдавии XVII в.

1985Apare articolul Dezvoltarea gândirii filosofice şi sociale în Moldova, în colaborare cu Al. Babii, în anexa Dicţionarului de filosofie, traducere în limba română, (editura Cartea Moldo-venească ). Articolul a provocat critici vehemente în revista „Comunistul Moldovei”.

1985-1986În enciclopedia Literatura şi Arta Moldovei, Vol. I-II, sunt publi-cate articolele Barocul; Antioh Cantemir; Umanismul, semna-te de Gheorghe Bobână.

1986A apărut versiunea în limba rusă a lucrării Constantin Stamati-Ciure,editura Cartea Moldovenească.

1986-1995Membru permanent al comitetului de organizare a conferinţe-lor „Lecturi Nicolae Spătaru Milescu” (5 ediţii).

1987, oct.Participă la al III-lea Seminar teoretic „Probleme metodologice ale cercetării istoriei gândirii filosofice din secolele XI-XVII”, or-ganizat de Institutul de Filosofie al Academiei de Ştiinţe a Ucrai-nei (Kiev) cu comunicarea Предвозрождение в Молдавии и византийская культурная традиция.

1988

Se conferă titlul ştiinţiic şi diploma de cercetător ştiinţific su-perior, de către Comisia Superioară de Atestare a Consiliului de Miniştri al URSS. Au apărut monografiile Umanismul în gândirea filosofică şi so-cială din Moldova în sec. al XVII-lea – începutul sec. al XVIII-lea (editura Ştiinţa, în limba rusă) şi La izvoarele gândirii. Motive filosofice în creaţia poetică populară (editura Ştiinţa, coautor Sergiu Moraru). Autor al primului articol în apărarea limbii române şi a alfabe-tului latin Limba, scrisul şi bunul simţ („Învăţământul public”, 24 aug.). A semnat Adresărea celor 66 de intelectuali din Re-publica Moldova în apărarea limbii române şi a alfabetului la-tin.

1989A beneficiat de un stagiu ştiinţific de un an la Institutul de Fi-losofie al Academiei de Ştiinţe al Ucrainei pentru studierea operei lui Petru Movilă. În Biblioteca Ştiinţifică a Academiei de Ştiinţe a Ucrainei cercetează fondul de carte al Academiei Kievo-Movilene unde descoperă mai multe manuscrise legate de activitatea în Ucraina a mitropolitului Moldovei Dosoftei. Publică în presa periodică din Chişinău, articole în susţinerea limbii române şi a alfabetului latin.

1991-1995Director-adjunct al Institutului de Filosofie, Sociologie şi Drept al Academiei de Ştiinţe a Moldovei. Membru al colegiului de redacţie al „Revistei de Filosofie şi Drept”, membru al colegiului de redacţie al revistei „Cugetul”.

1991A apărut în colecţia „Gânditorii Moldovei” cartea Grigore Ure-che, la editura Basarabia, Chişinău.

1992A apărut cartea Antologia gândirii pedagogice în Moldova (în limba rusă), Gheorghe Bobână fiind coautor la studiul intro-ductiv Şcoala şi gândirea pedagogică din Moldova şi al com-partimentului Perioada medievală.

1993A apărut în „Revista de Filosofie şi Drept” lucrarea inedită a lui Dosoftei Sibilele din manuscrisul 161 (38) de la Kiev, pregătită pentru tipar de Gheorghe Bobână.

12 13

GheorGhe BoBână GHEORGHE BOBÂNĂ: CURRICULUM VITAE În revista ”Analele Universităţii Bucureşti. Filosofie”, apare articolul Umanismul lui Petru Movilă, semnat de Gheorghe Bobână.

1993-2003Secretar ştiinţific al Consiliului ştiinţific specializat pentru sus-ţinerea tezelor de doctor şi doctor habilitat pe lângă Institutul de Filosofie, Sociologie şi Drept al Academiei de Ştiinţe a Mol-dovei.

1994Laureat al Premiul de Stat al Republicii Moldova în dome-niul ştiinţei, tehnicii şi producţiei pentru lucrarea colectivă Антология педагогической мысли Молдовы.

1995Conducător ştiinţific, la susţinerea tezei de doctor în filozofie de către Constantin Lozovanu, la tema Concepţiile filosofice ale lui Constantin Stere.

1995-2001Şef al Secţiei de Istoria Filosofiei şi Estetică a Institutului de Fi-losofie, Sociologie şi Drept al Academiei de Ştiinţe a Moldovei.

1995-1996Membru al Consiliului HESP al Fundaţiei SOROS din Moldova.Participă la sesiunea jubiliară 50 de ani ai Universităţii „Alecu Russo” din Bălţi, cu comunicarea Umanismul românesc : con-ceptul de cultură şi civilizaţie.

1996A apărut cartea Petru Movilă. Profilul unui destin la editura Şti-inţa.Cartea anului în baza topului `96 „Pagini de istorie” la Salo-nul Naţional de Carte, Chişinău, 1997. Beneficiar al grantului Academiei Române „Filosofia româneas-că în context european şi universal”. A apărut articolul Idei umaniste în opera lui Petru Movilă, în „Revista de istorie şi teorie literară” (Bucureşti).

1996-2006Şef al Laboratorului de Filosofie al Colegiului Invizibil din Mol-dova. Pe parcursul unui deceniu în Laboratorul respectiv şi-au perfectat studiile zeci de studenţi deveniţi specialişti de înaltă performanţă în instituţiile de învăţământ şi de cercetare din ţară

şi de peste hotare. Au fost stabilite strânse legături cu facultăţile de filozofie de la universităţile din Iaşi, Bucureşti, Cluj-Napoca, Ti-mişoara.

1997-1998 Organizator al Conferinţelor „Constantin Noica” la Chişinău cu participarea unor personalităţi notorii ale culturii româneşti con-temporane : Neagu Djuvara, Alexandru Surdu, Mircea Flonta, So-rin Vieru, Ilie Pârvu, Ştefan Afloroaei ş.a. Conferinţele au avut o mare rezonanţă publică, adunând un public numeros de studenţi, profesori, cercetători ştiinşifici, scriitori, artişti.

1999 iulie-aug.Beneficiar al grantului HESP pentru o lună de studii la Centrul OPTA al Universităţii din Varşovia. Efectuează investigaţii la Biblio-tecile Academiei de Ştiinţe din Polonia, Universităţii din Varşovia, la Biblioteca Naţională din Varşovia.

2000 Participă la manifestări ştiinţifice: Conferinţa ştiinţifică internaţională „Ştefan Lupaşcu – un om pen-tru mileniul III” (Iaşi) cu comunicarea Probleme de filosofie a lim-bajului în opera lui Ştefan Lupaşcu.A apărut articolul Conceptul de „Divinitate” în opera lui Nicolae Milescu în Proceedings the 25 th Congress at the American Ro-manian Academy at Arts and Sciences. Cleveland, Ohio, USA. Participă la Seminarul internaţional Easteurojournals cu comuni-carea Porbleme şi perspective de dezvoltare a revistelor de ştiinţe umanistice şi sociale în Estul Europei, Universitatea din Sanct-Pe-tersburg, 1-3 oct.

2001-2005Director al Institutului de Filosofie, Sociologie şi Drept al Acade-miei de Ştiinţe a Moldovei. Pe parcursul a patru ani la Institut au fost pregătite şi editate zeci de monografii, sute de articole ştiinţifice, organizate peste o sută de manifesări ştiinţifice, au ac-tivat două consilii ştiinţifice specializate în cadrul cărora au fost susţinute zeci de teze de doctorat.

2001Participă la Seminarul internaţional Despre foloasele şi neajun-surile învăţământului filosofic în ţările postcomuniste. Univer-sitatea „Babeş-Bolyai”, Cluj-Napoca, Facultatea de Filosofie.

14 15

GheorGhe BoBână GHEORGHE BOBÂNĂ: CURRICULUM VITAECoautor la cartea Filosofie. Manual pentru clasa a XII-a, apă-rută la editura Prut Internaţional.

2002Participă la cea de a II-a conferinţă internaţională a Asociaţiei Internaţionale de Studii Sud-Est Europene (AIESEE) organizată cu susţinerea UNESCO (Paris), cu comunicarea L`humanisme - facteur de`integration spirituelle dans le Sud-Est européen (XVII s.).

2003A apărut volumul Димитрий Кантемир. Избранные философские произведения la editura Cartea Moldovei. Edi-ţie îngrijită, studiu introductiv, note şi comentarii de Gheorghe Bobână. Participă la cel de al 28-lea Congres al Academiei Româno-Americane, Târgu-Jiu.

2004Publică articolul Reflecţii asupra filosofiei istoriei în opera lui Nicolae Milescu în volumul Idei şi valori perene în ştiinţele socio-umane. Studii şi cercetări, Vol. IX. Cluj-Napoca, Editura Argonaut.

2005A susţinut teza de doctor habilitat cu titlul Umanismul în gân-direa filosofică românească (secolul al XVII-lea – începutul se-colului al XVIII-lea. I-a fost conferit titlul ştiinţific de profesor cercetător. A editat cartea Umanismul în cultura românească (secolul al XVII-lea – începutul secolului al XVIII-lea) la editura Epigraf, pentru care i-a fost decernat Premiul „Gheorghe Asachi” la Salonul al XIV-lea Internaţional de Carte Românească, Iaşi, 2005.

2006 Cercetător ştiinţific principal la Institutul de Filosofie, Socio-logie şi Ştiinţe Politice. A editat cartea Antioh Cantemir : poet, gânditor şi om po-litic la editura Civitas, pentru care i-a fost decernat premiul Clio la Salonul Internaâional de Carte, ediţia a XV-a, Chişi-nău, 2006.Deţinătorul medaliei ”Dimitrie Cantemir” a Academiei de

Ştiinţe a Moldovei.

Participă la manifestări ştiinţifice: Simposion „Valori bibliofile – 2006”, ediţia a XV-a, (Biblioteca Naţională a Republicii Mol-dova, 15-16 iunie 2006). Comunicarea Imaginea divinităţii în scrierile lui Nicolae Spătaru (Milescu), (text publicat).

Lansare de carte Gheorghe Bobână. Antioh Cantemir : poet, gânditor şi om politic, editura Civitas, Chişinău 2006; Gheorghe Bobână. Umanismul în cultura românească din secolul al XVII-lea – începutul secolului al XVIII-lea, editura Epigraf, Chişinău 2005. (Institutul de Filosofie, Sociologie şi Ştiinţe Politice al Academiei de Ştiinţe a Moldovei, Chişinău, 18 iulie 2006).

Zilele Academice Ieşene, ediţia a XXI-a. Sesiunea ştiinţifică „Idei şi valori perene în ştiinţele socio-umane”. (Institutul de cercetări economice şi sociale „Gh. Zane”, Iaşi, 8-10 septem-brie 2006). Comunicarea Mitul identităţii la români (rezumat publicat).

Conferinţa ştiinţifică „Relaţiile moldo-elene : din adâncul se-colelor”. (Academia de Ştiinţe a Moldovei, Chişinău, 28 oc-tombrie 2006). Comunicarea Aportul profesorilor greci de la Academia domnească din Iaşi în difuzarea ideilor filosofiei şi ştiinţei moderne în Moldova în a doua jumătate a secolului al XVIII-lea (rezumat publicat).

Simpozion ştiinţific „Opera lui Nicolae Spătaru Milescu în con-textul culturii europene şi universale”, (Institutul de Filosofie, Sociologie şi Ştiinţe Politice al Academiei de Ştiinţe a Moldovei, 19 octombrie 2006). Comunicarea „Enchiridion” – mărturisi-rea de credinţă a lui Nicolae Spătaru Milescu (text publicat).

Conferinţa ştiinţifică naţională „Mircea Eliade – un geniu al istoriei, filosofiei şi creaţiei literare”,(Universitatea de Stat „Bogdan Petriceicu Hasdeu” din Cahul, 20 octombrie 2006). Comunicarea Contribuţia lui Mircea Eliade la conturarea unei noi viziuni asupra filosofiei medievale (text publicat).

Sesiunea ştiinţifică „Filosofia şi perspectiva umană” consacra-tă Zilei Mondiale a Filosofiei, (Institutul de Filosofie, Sociologie şi Ştiinţe Politice, Chişinău,16 noiembrie 2006). Comunicarea Identitatea axiologica – definirea conceptului (text publicat). Simpozionul „Perenitatea creaţiei populare şi contempora-

16 17

GheorGhe BoBână GHEORGHE BOBÂNĂ: CURRICULUM VITAEneitatea”, ediţia a V-a, (Institutul de Filologie al Academiei de Ştiinţe din Moldova, Chişinău, 5 decembrie 2006). Comunica-rea Viziunea lui Sergiu Moraru asupra motivelor filosofice în creaţia populară.

2007I-a fost decernat Premiul Academiei de Ştiinţe a Moldovei pen-tru cărţile Umanismul în cultura românească (secolul al XVII-lea – începutul secolului al XVIII-lea), editura Epigraf, 2005 şi Antioh Cantemir : poet, gânditor şi om politic, editura Civitas.

Participă la manifestări ştiinţifice: Conferinţa ştiinţifică „Dezvoltarea umană în condiţiile formării relaţiilor de piaţă”, (Institutul de Filosofie, Sociologie şi Ştiinţe Politice al Academiei de Ştiinţe a Moldovei, 15 mai 2007). Co-municarea Ştiinţele sociale de la unitate la fragmentare : cazul sociologiei (text publicat).

Simpozionul „Valori bibliofile-2007”, ediţia a XVI-a, (Biblioteca Naţională a Republicii Moldova, 15 iunie 2007). Comunicarea Mircea Eliade şi valorile „românismului (text publicat).

V International Conference on Microelectronicsand Computer Science „Nanoscale Phenomena – Fundamentals and Applica-tions „Nano-2007” (Chişinău, Academy of Sciences of Moldo-va, 20-22 September 2007). Comunicarea Social and Ethic Im-plications of the Nanotechnology (rezumat publicat).

Zilele Academice Ieşene, ediţia a XXII-a. Sesiunea ştiinţifică „Idei şi valori perene în ştiinţele socio-umane” (Institutul de cercetări economice şi sociale „Gh. Zane”, Iaşi, 21- 22 septem-brie 2007). Comunicarea Considerente privind identitatea axi-ologică a românilor basarabeni.

Sesiunea ştiinţifică „Filosofia şi perspectiva umană” consacra-tă Zilei Mondiale a Filosofiei (Institutul de Filosofie, Sociologie şi Ştiinţe Politice, Chişinău, 15 noiembrie 2007). Comunicarea Valoarea fiinţei şi existenţei în viziunea gânditorilor basarabeni din secolul al XIX-lea (Al. Sturdza, C. Stamati-Ciurea, V. Laşcu).

Congresul spiritualităţii româneşti, ediţia a XI-a (Alba Iulia, 29 noiembrie - 1 decembrie 2007). Comunicarea Idei şi tendinţe în gândirea socială din Basarabia interbelică.

2008

A apărut volumul Prezenţe basarabene în spiritualitatea ro-mânească (secolul al XIX-lea – prima jumătate a secolului al XX-lea) : dicţionar, la editura Civitas (în colaborare cu Lidia Tro-ianowski). Participă la elaborarea site-ului web despre viaţa şi activitatea lui Dimitrie Cantemir şi Antioh Cantemir. I-a fost conferit titlul ştiinţifico-didactic de profesor universi-tar. Participă la manifestări ştiinţifice: Disputa „Cultura ca necesitate”, (Biblioteca Publică „Ştefan cel Mare”, Chişinău, februarie, 2008).

Lansare de carte Prezenţe basarabene în spiritualitatea ro-mânească (secolul al XIX-lea – prima jumătate a secolului al XX-lea) : dicţionar, editura Civitas (în colaborare cu Lidia Tro-ianowski), (Biblioteca publică „Ştefan cel Mare”. Chişinău, 17 martie 2008).

Simpozionul ştiinţific „Reverberaţii spirituale în opera lui Ni-colae Spătaru Milescu”. (Institutul de Filosofie, Sociologie şi Ştiinţe Politice al Academiei de Ştiinţe a Moldovei, Chişinău, 20 martie 2008). Comunicarea Valorificarea operei lui Nicolae Spătaru Milescu în Republica Moldova.

Conferinţa „Actualitatea gândirii de tip renascentist”, (Uni-versitatea „Al. I. Cuza”, Iaşi, 23-24 mai 2008). Comunicarea Identitatea axiologică a românilor în viziunea lui Constantin Rădulescu-Motru.

Conferinţa ştiinţifică „Filosofia antică şi importanţa acesteia în lumea contemporană”, (Institutul de Filosofie, Sociologie şi Ştiinţe Politice al Academiei de Ştiinţe a Moldovei, Chişinău, 3 iunie 2008). Comunicarea Metode de cunoaştere în filosofia Greciei Antice (rezumat publicat).

Conferinţa ştiinţifică „Dezvoltarea învăţământului filosofic universitar în Republica Moldova”, (Universitatea de Stat din Moldova, Chişinău, 12-13 iunie 2008). Comunicarea Cercetări în domeniul istoriei filosofiei în Republica Moldova (text pu-blicat).

Simpozionul „Valori bibliofile – 2008”,ediţia a XVII-a, (Biblio-teca Naţională a Republicii Moldova, 13-15 iunie 2008). Co-

18 19

GheorGhe BoBână GHEORGHE BOBÂNĂ: CURRICULUM VITAEmunicarea Raportul ştiinţă-religie abordat în paginile „Lumi-nătorului”.

Zilele Academice Ieşene, ediţia a XXIII-a, (Institutul de cerce-tări socio-umane şi economice „Gh. Zane”, Iaşi, 23-24 septem-brie 2008). Comunicarea Axiologicul în definirea identităţii.

Şedinţa clubului „Moştenitorii”, (Biblioteca Publică „Ştefan cel Mare”, Chişinău, 7 octombrie 2008). Prezentarea cărţii Ghe-orghe Bobână. Antioh Cantemir : poet, gânditor şi om politic.Chişinău, editura Civitas,2006.

Conferinţa ştiinţifică internaţională „Ucrainenii din Moldova, moldovenii din Ucraina : procese etnosociale”, (Institutul In-tegrare Europeană şi Ştiinţe Politice al Academiei de Ştiinţe a Moldovei, Chişinău, 9 octombrie 2008), comunicarea Dimitrie Cantemir şi cultura ucraineană.

Lansare de carte Dimitrie Cantemir, Scrisoarea Moldovei, edi-tura Sitech, Craiova, 2008. (Muzeul Naţional de Arheologie şi Istorie a Moldovei, Chişinău, 16 octombrie 2008).

Colloque international „Espaces et Mondes au Moyen Âge”. (Universitatea Bucureşti, 17-18 octombrie 2008). Comunica-rea Le concept de la divinité dans l`oevre de Nicolae Spătarul Milescu (rezumat publicat).

Biblioteca Publică „Dimitrie Cantemir”, (Ungheni, 20 octom-brie 2008) Comunicarea Filosofia lui Dimitrie Cantemir.

Conferinţa ştiinţifică internaţională „Rolul filosofiei în contex-tul ştiinţei contemporane”, (ASEM, Chişinău, , 24-25 octom-brie 2008). Comunicarea Cercetarea ştiinţifică, dezvoltarea tehnologică şi inovarea : criterii de demarcare. Sesiunea ştiinţifică „Grigore Tabacaru – 125 ani de la naşte-re”, (Bacău, 14-15 noiembrie 2008). Comunicarea Pedagogi basarabeni în slujba învăţământului universitar din România.

Conferinţa ştiinţifică „Filosofia şi perspectiva umană” consa-crată Zilei Mondiale a Filosofiei (Institutul de Filosofie, Soci-ologie şi Ştiinţe Politice al Academiei de Ştiinţe a Moldovei, Chişinău, 20 noiembrie 2008). Comunicarea Semnificaţia axio-logică a conceptelor de fiinţă şi existenţă în gândirea filosofică din Moldova (sec. XIX – prima jumătate a sec. XX).

Conferinţa ştiinţifică internaţională „Dinastia Cantemireştilor”, (Institutul de Istorie, Stat şi Drept al Academiei de Ştiinţe a Moldovei, Chişinău, 28-29 noiembrie 2008). Comunicarea Fi-losofia istoriei în opera lui Dimitrie Cantemir (rezumat publi-cat).

2009- prezentMembru al Asambleei Academiei de Ştiinţe din Moldova.Redactor-şef adjunct al Revistei de Filosofie, Sociologie şi Şti-inţe Politice. Membru al Colegiului consultativ al Analelor Uni-versităţii „Spiru Haret”, Seria Studii de Filosofie (Bucureşti), membru al Comisiei de experţi pentru decernarea Premiului Naţional pentru tineret în domeniul literaturii şi artei, expert al Consiliului Suprem pentru Ştiinţă şi Dezvoltare Tehnologică. Şef al Catedrei Filosofie, Istorie şi Metodologia Cercetării a Universităţii Academiei de Ştiinţe a Moldovei (cumul extern). Participă la manifestări ştiinţifice: Sesiunea ştiinţifică jubiliară consacrată aniversării a 150 de ani de la Unirea Moldovei cu Muntenia „Unirea principatelor – eveniment crucial în istoria poporului român”, (Academia oamenilor de ştiinţă din România, Filiala Iaşi, Iaşi, 22 ianuarie 2009). Comunicarea Problema constituţionalismului în viziu-nea gânditorilor iluminişti din Moldova (prima jumătate a se-colului al XIX-lea), (text publicat).

Conferinţa ştiinţifică anuală „Probleme actuale ale economiei de piaţă şi statului de drept” , (Fundaţia „Ştefan Lupaşcu” – Institutul de Studii Europene din Iaşi, 31 mai 2009). Comuni-carea Implicaţii etico-valorice ale ştiinţei în societatea contem-porană (text publicat).

Conferinţa ştiinţifică „10 ani de învăţământ particular preuni-versitar , (Centrul de Studii „Ştefan cel Mare şi Sfânt”, Botoşani, 14-17 octombrie 2009. Comunicarea Semnificaţia naţională a unei colaborări preuniversitare.

Conferinţa ştiinţifică „Filosofia şi perspectiva umană” consa-crată Zilei Mondiale a Filosofiei, (Institutul de Istorie, Stat şi Drept al Academiei de Ştiinţe a Moldovei, Chişinău,19 noiem-brie 2009). Comunicarea Ştiinţa şi valorile umanismului.

Congresul spiritualităţii româneşti, ediţia a XIII-a, (Alba Iulia, 28 noiembrie – 2 decembrie 2009). Comunicarea Receptarea

20 21

GheorGhe BoBână GHEORGHE BOBÂNĂ: CURRICULUM VITAEoperei lui Antioh Cantemir în cultura românească şi universală.

2010 Participă la manifestări ştiinţifice: Conferinţa ştiinţifică „Ştiinţa în Basarabia (secolul al XIX-lea – începutul secolului al XX-lea”, (Muzeul Naţional de Arheologie şi Istorie a Moldovei, Chişinău, 30 martie 2010). Comunicarea Cercetările naturaliştilor din Basarabia la sfârşitul secolului al XIX-lea – începutul secolului al XX-lea (text publicat).

Seminarul teoretic „Constantin Stere – prezenţe spiritual naţi-onale în cultura autohtonă”, (Institutul de Istorie, Stat şi Drept al Academiei de Ştiinţe a Moldovei, Chişinău, 22 aprilie 2010). Comunicarea Constantin Stere – teoretician al poporanismu-lui.

Simpozion internaţional „70 de ani de la al doilea rapt al Ba-sarabiei şi nordului Bucovinei”, (Liga Culturală pentru Unitatea Românilor de pretutindeni, Chişinău, 28 iunie 2010). Comuni-carea Problema identităţii în Republica Moldova.

Simpozion internaţional „Personalităţi emblematice şi eveni-mente culturale din istoria şi cultura românilor”, ( Liceul eco-nomic „Nicolae Iorga”, Paşcani, 10 iulie 2010). Comunicarea Valori ale culturii româneşti în Basarabia în secolele XIX-XX (text publicat).

Lansare de carte O viaţă închinată Bisericii strămoşeşti şi spi-ritualităţii naţionale: Î. P. S. Pimen Suceveanul, ( Centrul de Studii „Ştefan cel Mare şi Sfânt – Bucovina”, Câmpulung Mol-dovenesc, 17-18 iulie 2010). Comunicarea Imaginarul religios în viziunea Î. P. S. Pimen Suceveanul.

Zilele Academice Ieşene, ediţia a XXV-a, (Institutul de cercetări economice şi sociale „Gh.Zane”, Academia Română – Filiala Iaşi, Iaşi, 16-17 septembrie, 2010). Comunicarea Deconstrui-rea adevărurilor tradiţionale ale epocii moderne în discursul postmodernist (rezumat publicat).

Seminarul teoretic „Trecut, prezent şi perspective în filosofia din spaţiul moldav”, (Universitatea „Al. I. Cuza”, facultatea de Filosofie şi ştiinţe Sociale, Iaşi, 21 octombrie 2010). Comunica-rea Cercetări în domeniul istoriei filosofiei în Republica Moldo-va (text publicat).

Sesiunea ştiinţifică anuală a Institutului de cercetări „Academi-cian Ioan Haulica” al Universităţii „Apollonia” din Iaşi, (4-5 no-iembrie 2010). Comunicarea Umanismul culturii româneşti.

Conferinţa ştiinţifică „Filosofia şi perspectiva umană”, (Institu-tul de Istorie, Stat şi Drept al Academiei de Ştiinţe a Moldovei, Chişinău, 19 noiembrie 2010). Comunicarea Funcţia axiologi-că a ştiinţei în ştiinţa contemporană.

Conferinţă publică Istoria conceptuală a cercetării ştiinţifice, (Universitatea „Apollonia” , Iaşi, 24 noiembrie 2010).

Conferinţa ştiinţifică republicană „Dezvoltarea umană : reali-zări, tendinţe, perspective”, (Institutul Integrare Europeană şi Ştiinţe Politice al Academiei de Ştiinţe a Moldovei, Chişinău, 2 decembrie 2010). Comunicarea Aspecte axiologice ale cerce-tării ştiinţifice.

2011Conferinţa ştiinţifică „Vasile Laşcu – figură emblematică în cul-tura basarabeană – 150 ani de la naştere”, (Academia de Şti-inţe a Moldovei, Biblioteca Ştiinţifică Centrală „Andrei Lupan”, Chişinău, 31 martie 2011). Comunicarea Vasile Laşcu – încer-cări de filosofie. Sesiunea ştiinţifică anuală a Universităţii „Apollonia”, (Iaşi, 4-5 martie 2011). Comunicarea Funcţiile axilologice ale ştiinţe.

Conferinţa „Integrarea europeană şi tradiţiile filosofiei româ-neşti: de la Al. S.Sturdza la Em. Cioran”, (USM, Chişinău, 20-21 mai 2011) Comunicarea Probleme de filosofie în opera lui Vasile Laşcu. Conferinţa „Valori bibliofile – 2011”, (Biblioteca Naţională, Chişinău, 15 iunie 2011). Comunicarea Vasile Laşcu – încercări de filosofie.

22 23

GheorGhe BoBână PERSONALITĂȚI REPREZENTATIVE

PERSONALITĂŢI REPREZENTATIVE ALE CULTURII ROMÂNEŞTI ÎN VIZINEA LUI GHEORGHE BOBÂNĂ

Gheorghe BOBÂNĂ,

dr. hab. în filozofie

PETRU MOVILĂ – O CONŞTIINŢĂ ROMÂNEASCĂÎN SUD-ESTUL EUROPEI ÎN SECOLUL AL XVII-LEA

La desfăşurarea mişcării umaniste, cu adânci implicaţii transformatoa-re în Sud-Estul Europei, şi-a adus contribuţia şi personalitatea complexă a lui Petru Movilă. Cărtura rul s-a născut la Suceava, la 21 decembrie 15961, fiind al treilea din cei şase fii ai lui Simion Movilă. În primele decenii ale secolului al XVII-lea, Movileştii ocupă de mai multe ori tronurile celor două ţări româneşti: Simion Movilă a ocupat tronul Țării Româneşti (1601-1602) şi al Moldovei (1606-1607); fratele său, Ieremia, a domnit în Moldova în-tre 1600-1606, încercând totodată să unească cele două Principate sub dinastia sa. Au mai domnit verii lui Petru Movilă, Mihail, Constantin şi Alexandru, între 1607-1616 în Moldova şi, mai apoi, fraţii săi Gavril, între 1618-1620 în Țara Românească şi Moise, în Moldova, între 1629-1631 şi 1633-16342.

În emblemele familiei lui Petru Movilă, imprimate în majoritatea tipă-riturilor sale, printre atributele comune aflăm stemele Moldovei şi Țării Româneşti, alături de armele Movileştilor (două săbii încrucişate). În chip evident, avem „sublinierea unui drept dinastic care se extindea peste amândouă statele în care domnise odinioară, pe rând, Simion Movilă”. Este semnificativ faptul că prima menţiune despre Petru Movilă, întâlni-tă în tipăriturile Lavrei Pecerska, aceea apărută în prefaţa cărţii Capetele lui Agapit, tradusă din greceşte de cărturarul nostru, conţine conceptul umanist despre antica unitate politică a spaţiului românesc, el fiind numit „urmaş al stăpânitorului ţărilor dacice”.3

Este cunoscut faptul că după moartea tatălui său, Petru Movilă îm-

1 V. Şciurat, Ukrainski dzerela do istorii filosofii, Lvov, 1908, p. 29.2 V. Şciurat, Ukrainski dzerela do istorii filosofii, Lvov, 1908, p. 29.3 În anul 1982, la Kiev, sub ruinele Catedralei Adormirii Maicii Domnului de pe teritoriul Lavrei Pecerska a fost descoperit mormântul lui Petru Movilă. Pe o placă de argint este gravat un text-epitaf în care, după cum consideră paleografii ucraineni, anul naşterii mitropolitu-lui kievean este indicat 1574 (Vezi: O. Bilodid, V. Harlamov, Descoperirea de sub fundaţia Catedra lei Uspenia din Kiev, în „Mitropolitul Petru Movilă la 340 de ani de la moartea sa. 1647-1987”, Sibiu, 1988, p. 23).

preună cu mama sa, Margareta, se stabileşte în Polonia. Movileştii aveau relaţii politice întinse şi legături de rudenie cu ilustre familii ale nobilimii polone (Radziwill. Wisniowiecki, Zamoisky, Potocki ş.a.). În Polonia, prin grija tutorelui, cancelarul Stanislav Źolkiewski şi, apoi, a hatmanului Karol Chodkiewicz,4 Petru Movilă capătă o instrucţiune corespunzătoare originii şi rangului său.

Problema locului şi instituţiilor de învăţământ, unde şi-a făcut studiile tânărul vlăstar de domn moldovean, rămân până acum neelucidate. Au fost propuse şcoala Frăţiei Ortodoxe din Lvov, colegiul La Fleche din Fran-ţa, şcoală fondată de iezuiţi prin 1604 şi pe care o va frecventa şi René Descartes,5 Universitatea Sorbona din Paris6 ş.a. Dacă admitem că Petru Movilă a studiat la una din universităţile europene, atunci pregătirea nece-sară pentru aceasta el putea să o capete doar într-un colegiu iezuit. Şcoala Frăţiei Ortodoxe din Lvov în acea perioadă nu-i era suficientă, fiind o insti-tuţie destul de modestă cu destinaţia de a pregăti preoţi pentru eparhiile ortodoxe ucrai nene. Presupunerea că Petru Movilă putea să studieze în-tr-un colegiu iezuit este confirmată şi de orientarea propolonă a multora dintre boierii şi domnii moldoveni, orientare care a contribuit la formarea unei tradiţii de a-şi trimite odraslele la studii în şcolile iezuite din Polonia. Drept exemplu putem aminti pe Grigore Ureche şi Miron Costin.

Nivelul de studii în colegiile iezuite depăşea cadrul învăţământului strict religios. În procesul studierii limbii latine elevii se familiarizau cu scrierile autorilor antici. Cunoaşterea obligatorie a limbii şi literaturii polone contri-buia la studierea operelor istoricilor umanişti poloni în care istoria dezvol-tării civilizaţiei europene era prezentată mult mai documentat şi mai exact decât în sinopsisurile bizantine. Studiind în unul din aceste colegii, Petru Movilă putea să-şi însuşească de pe atunci unele idei umaniste. O iniţie-re mai largă în problematica umanistă cărturarul a întreprins-o în timpul studiilor universitare, căci „frecventarea cursurilor universitare intrase în modă, devenise un obicei general în mediul aristocraţiei polone şi ucraine-ne în perioada respectivă”.7 Considerăm mai probabilă versiunea că Petru Movilă a studiat la Academia Zamoyski, unde îşi trimitea apoi pe mulţi dintre discipolii săi. În predoslovia la Triodionul de la 1631, dedicată lui To-masz Zamoyski, fiul lui Ian Zamoyski, fondatorul Academiei, el menţiona: „Academia Zamoyski a adus mult folos şi mult bine oamenilor din poporul nostru... Din ea au ieşit bărbaţi luminaţi, învăţaţi şi serioşi, de care are ne-voie biserica noastră ortodoxă”.8

4 Însuşi Petru Movilă intenţiona să ocupe tronul Moldovei. Ajungând domn al Țării Româ-neşti, Gavril Movilă spera să aducă în curând şi la cârma Moldovei un membru al familiei sale, probabil pe fratele său Petru, căci în ianuarie 1620 încerca să-l aducă pe acesta la sine din Polonia. // A. Veress, Documente privitoare la istoria Ardealului, Moldo vei şi Ţării Româneşti voi. IX, Bucureşti, 1937, nr. 168, p. 211-212.5 Ştefan Andreescu, Restitutio Daciae. Relaţiile politice dintre Țara Românească, Moldova şi Transilvania în răstimpul 1601-1659, II, Bucureşti, 1989, p. 21.6 Liubomudrejşago chir Aghapita..., Glaviznî poucitelinî, Kiev, 1628, p. 3.7 Opisanie Kievo-Sofijscogo Sobora, Kiev, 1825, p. 160.8 V. Şciurat, Ukrainski dzerela do istorii filosofii, Lvov, 1908, p. 29.

24 25

GheorGhe BoBână PERSONALITĂȚI REPREZENTATIVEPresupunerile noastre că Petru Movilă ar fi putut studia la Academia

Zamoyski sunt confirmate indirect şi de unele mărturii ale contempora-nilor săi. Astfel, Stanislav Źolkiewski, cancelarul Coroanei Polone, fiind şi „tutore particular” al tânărului Petru Movilă, scria soţiei sale: „Nu întreru-pe pe fiul de la carte... În Zamostie s-a deschis o bună şcoală a copiilor de nobili, şi eu doresc ca fiul meu să primească învăţătura aici, în Polonia”.9 Aceeaşi doleanţă o putea exprima Źolkiewski şi privitor la instruirea pro-tejatului său.

Deşi opiniile cercetătorilor referitor la locul şi instituţiile de învăţământ în care şi-a făcut studiile Petru Movilă diferă, toţi recunosc unanim că pre-gătirea sa intelectuală era de nivel european. La sfârşitul deceniului trei al secolului al XVIl-lea, când numele lui Petru Movilă apare în tipăriturile Lavrei Pecerska din Kiev, vedem în persoana sa un erudit al timpului cu o solidă pregătire teologică şi culturală, cu largi viziuni umaniste care s-au manifestat atât în activitatea de înalt ierarh al Bisericii ortodoxe, cât şi în scrierile publicate.

Activitatea lui Petru Movilă la Kiev a fost nemijlocit legată de lupta pen-tru revigorarea ortodoxiei din Ucraina, care pe atunci făcea parte din rega-tul polonez. Deşi această luptă avea drept obiective imediate consolidarea poziţiilor Bisericii ortodoxe în statul polonez, repercusiunile ei au avut un larg ecou în întreaga lume ortodoxă. În acea perioadă Biserica ortodoxă din Ucraina, ca şi aceea din Țările Române, se afla sub semnul unei grave ameninţări. Presiunilor exercitate de propa ganda iezuită a Contrareformei li se adăugau cele ale Bisericii unite.

În secolele XVI-XVII, în Europa are loc o reformă a catolicismului. În-făptuită prin Contrareformă, ea n-a constituit doar o negare a protestan-tismului şi a umanis mului; această mişcare religioasă şi culturală a repre-zentat o depăşire a numitelor curente prin păstrarea şi asimilarea multora dintre realizările lor. Contrareforma a contribuit la înnoirea catolicismului fără a atenta la dogmele, ritualurile şi instituţiile lui. Ea a insuflat o nouă viaţă ritualurilor şi cultelor, a creat o reţea de şcoli şi colegii, a organizat misionarismul şi predica regulată, s-a raliat la noua mentalitate estetică creată de cultura barocului. Asemeni protestantismului, Contrareforma a constituit un răspuns la noile necesităţi religioase ale individului european din epoca modernă.10

Contrareforma a reprezentat o epocă şi în viaţa religioasă a regatului polonez, marcată printr-un şir de înnoiri şi reforme. Catolicismul polon a căpătat în această perioadă unele trăsături noi, cum ar fi disciplina in-terioară şi integritatea instituţiilor bisericeşti, influenţa politică şi forţa materială, expresivitatea pronunţată a ritualului dobândită prin folosirea elementelor baroce. A fost creat un nou sistem de învăţământ cu o largă reţea de instituţii menite să pregătească un cler erudit, educat în spiritul

9 Cit. după: Arhim. Ghenadie Enăceanu. Petru Movilă. // „Biserica Ortodoxă Română”, anul VII, 1883, p. 163.10 Jean Delumeau. Le catholicisme entre Luther et Voltaire. Paris, 1971, p. 256-259.

disciplinei şi al responsabilităţii.11

O parte componentă a acestui proces cultural-religios european devine şi mişcarea uniaţilor de la sfârşitul secolului al XVI-lea din Ucraina şi Ar-deal. Criza ortodoxiei în perioada respectivă era evidentă. Ideologii unirii bisericii ortodoxe cu cea catolică sub supremaţia papei urmăreau, în linii generale, să iasă din criză, să înnoiască, să reformeze ortodoxia, să o situ-eze pe temelii trainice. Mişcarea uniată a culminat cu adoptarea actului de unire de la Brest din 12 iunie 1595. Între ortodocşi şi uniaţii susţinuţi de catolicism şi autorităţile polone a început o luptă îndelungată în care ortodoxia pierdea mereu poziţiile.

Petru Movilă era conştient de faptul că în concurenţa cu uniaţii şi ca-tolicii ortodoxia se afla în pierdere atât din cauza lipsei în Ucraina a unui sistem de instituţii specifice bine închegate şi dirijate de o forţă autoritară, cât şi din cauza nivelului intelectual redus al clerului ortodox. Regenerarea intelectuală a ortodoxiei nu mai putea fi înfăptuită prin cultura slavonă şi nici prin cea bizantină, care la începutul epocii moderne era despărţită. Pentru a rezista atacurilor din partea catolicismului şi a uniaţilor trebuiau împrumutate armele lor, ortodoxia trebuia întărită prin cultura latină a Oc-cidentului, primenită prin Renaştere, Reformă şi Contrareformă.

Activitatea lui Petru Movilă, orientată spre revigorarea spirituală a or-todoxiei, s-a desfăşurat pe multiple planuri, cuprinzând reforma învăţă-mântului teologic, îndreptarea şi reeditarea cărţilor de cult, transformarea doctrinei ortodoxe într-un sistem teologic rigid, asemeni celui catolic.

Este bine cunoscut aportul lui Petru Movilă la reforma învăţământu-lui teologic în sud-estul Europei. Cărturarul era conştient de necesitatea creării în lumea ortodoxă a unei şcoli superioare bazată pe o temelie şti-inţifică şi culturală mai largă, care, după nivelul de predare şi metodele de educaţie, nu ar fi cedat colegiilor şi universităţilor din Occident. El scria în iunie 1631: „… văzând marea pierdere pentru sufletele omeneşti din cauza ignoranţei clerului şi a lipsei de învăţătură a tineretului, ... am hotărât să în-temeiez o şcoală pentru ca tineretul să fie îndrumat în spiritul credinţei, al bunelor obiceiuri şi al artelor liberale,... pentru folosul şi îndestularea nea-mului drept-credincios”.12 Spirit deschis către toate înnoirile vremii sale, Petru Movilă pro movează o programă de învăţământ judicios alcătuită, în care studiului limbii latine, atribut indispensabil al omului cult din epocă, i se acordă o însemnătate majoră. Cărturarul răspunde astfel spiritelor con-servatoare, cărora studiul limbii latine, ca să nu mai vorbim de dialectică sau retorică, li se părea un sacrilegiu, o înclinare spre erezie: „E bine ca ruşii să înveţe şi limba latină, căci cărţi în limba slavonă sunt puţine, iar cele greceşti cu mare greu şi cu multă cheltuială se găsesc, pe când cele latineşti sunt uşor de găsit... Şi cetăţenii nobili, ce se descurcă în chestiuni

11 Vezi: I. Tazbir, Szlachta i teologowie. Studia z dzejow polskiej Kontrreformacjii, Wars-zawa, 1987.12 Pamiatniki izdannîe vremennoi comissiei dlea razbora drevnih actov, tom I, secţiunea I, Kiev, 1897, p. 93-94.

26 27

GheorGhe BoBână PERSONALITĂȚI REPREZENTATIVEde stat şi în cele de credinţă, ar trebui să fie iscusiţi, pe lângă dialectul grec şi slavon, şi în cel polon şi latin. Căci e mai bine să discuţi probleme politice şi teologice cu cei deştepţi şi iscusiţi, decât cu cei ignoranţi...”13

Colegiul întemeiat de Petru Movilă în 1632, la Kiev, va deveni ulterior o instituţie de învăţământ religios de mare faimă, un veritabil focar de cul-tură teologică şi laică. Întemeindu-se pe programele şcolare ale Contrare-formei, reorganizarea învăţământului ortodox, întreprinsă de mitropolitul kievean, a reprezentat un nou sistem de gândire şi comunicare cu cultura europeană. Ea n-a fost doar o simplă reorganizare, ci „o veritabilă revolu-ţie modernă într-o lume pe care o izolare tradiţio nală o baricadase între zidurile închistării dogmatice”.14

Reforma învăţământului ortodox, iniţiată de Petru Movilă, a influenţat benefic şi asupra şcolii din Moldova şi Țara Românească. Limba de predare în Colegiul academic de la Iaşi, întemeiat cu ajutorul lui Petru Movilă şi organizat după modelul celui de la Kiev, aşa cum o atestă contemporanii, era latina.15 În fruntea colegiului se afla un intelectual de prestigiu, Sofro-nie Poceaski, profesor de retorică şi fost rector al Colegiului movilean care, în 1632, în prefaţa la panegiricul Eucharisterion, dedicat lui Petru Movilă, declara că acesta aduce pe pământurile ucrainene pe „Minerva, regina ştiinţelor”.16 Tot datorită deschiderii dogmatice înfăptuită în învăţământul ortodox de către Petru Movilă a putut apare şi în Țara Românească prima formă de învăţământ superior de tip umanist occidental, acea „Shola grae-ca et latina” care a funcţionat în răstimpul 1646-1650 la Târgovişte.17

Alt fapt de cultură prin care înaltul prelat de la Kiev contribuie la re-vigorarea ortodoxiei, la apropierea ei de modelele pe care le propunea cultura europeană a timpului, constă în alcătuirea, multiplicarea şi răs-pândirea cărţii. „V-am dat şi nu voi înceta până la moarte să vă dau cărţi şi profesori”,18 declară Petru Movilă în predo slovia Antologhionului din 1636. Reînzestrând tipografia Lavrei, sporind numărul meşterilor, el impri-mă într-un ritm rapid cărţi de vitală necesitate în desfăşurarea serviciului religios: Liturghierul (1629), Nomocanonul (1629), Triodul înflorat (1631), Antologhionul (1636), Evanghelia de învăţătură (1637), Triodul de post (1640) ş.a. În „Predoslovia către cititor”, inclusă de Petru Movilă în cea de-a doua ediţie a Liturghierului (1639), se menţionează că acest liturghier „... timp de câţiva ani l-am tradus de pe textul grecesc, l-am confruntat cu

13 Cit. după: R.S. (Rojdestvenski), Piotr Moghila, mitropolit kievschij, Moskova, 1877, p. 83-8414 Dan Horia Mazilu, Vocaţia europeana a literaturii române vechi, Bucureşti, 1991, p. 198.15 Prelatul catolic Baksič nota că domnul moldovean Vasile Lupu „a adus călugări din Rusia şi ţin şcoală latinească şi aproape toţi ştiu limba latină; mai mult chiar, stareţul e un teolog, dar se ţine cu totul de legea grecească. Totuşi, bunul Dumnezeu poate face, când va voi El, ca aceştia să cunoască adevărul, având ei cunoştinţă de cultura latină; acel stareţ (Sofronie Poceaski) are pe toţi autorii catolici ca de ex. Sf. Toma, Sanchez şi alţii, dar pentru a fi pe placul domnului şi al boierilor se ţine cu totul de legea grecească”. // Călători străini despre Ţările Române, voi. V, Bucureşti, 1973, p. 225.16 Evharistion albo vdjacinost... Petru Moghile, Kiev, 1632.17 Victor Papacostea, Civilizaţie românească şi civilizaţie balcanică, Bucureşti, 1983, p. 247.18 Anfolohghia sireci milostivâia poucenia duşepoleznaia, Kiev, 1636, p. 4.

textul ediţiilor greceşti şi al liturghierelor noastre vechi...”.19 Astfel, în spirit umanist, cărturarul apelează la textul original, foloseşte diferite izvoare, comparându-le, pentru a edita un liturghier deplin şi corect. În acelaşi spi-rit el întreprinde o nouă traducere a Bibliei în limba slavonă, însă moartea prematură nu-i permite să ducă travaliul la bun sfârşit.

Deplin conştient de semnificaţia operei sale, Petru Movilă tinde să facă cunos cute adevărurile Bisericii ortodoxe şi în limba oficială a regatului po-lonez. El tipăreşte în limba polonă cărţi de dogmatică religioasă, devenite opere de rezonanţă, cum ar fi Lithos (1644) şi Zebranie Krotkiej nauki o articulah wiary prawoslaivno catholickiej hrzescianskiej (Culegere scurtă a ştiinţei de articolele credinţei creştine, catolică şi ortodoxă) (1645). În concepţia lui Petru Movilă cunoaşterea culturii occidentale, în favoarea însuşirii căreia pleda, nu trebuia să aibă drept obiectiv apropierea de ca-tolicism, ci, dimpotrivă, ea trebuia să servească ortodoxiei drept armă în polemica cu acesta. Opera înaltului prelat de la Kiev a fost, prin excelenţă, una de polemică teoretică.

Uniaţii şi catolicii promovau ideea despre deteriorarea Bisericii de Ră-sărit, afirmând că ea s-a abătut de la adevăratele postulate ale creştinis-mului. Petru Movilă în scrierea polemică Lithos menţionează că oponenţii ortodoxiei identifică postulate le Bisericii de Răsărit cu acele abateri de la ritual, săvârşite de preoţii ortodocşi de cele mai multe ori din cauza igno-ranţei lor. Astfel de abateri, constată înaltul prelat, se întâlnesc în orice biserică şi în toate timpurile, cu atât mai mult ele puteau fi întâlnite în Ucraina, unde preoţii ortodocşi nu aveau o pregătire teologică sistematică. Apărând postulatele Bisericii ortodoxe, Petru Movilă demonstrează în Li-thos că ele, prin esenţa lor, nu diferă de cele ale Bisericii catolice, avându-şi originea în scrierile părinţilor bisericii creştine - Dionisie Areopagitul, Ius-tin, Tertullian, Grigore de Nazianz, Aureliu Augustin. Totodată înaltul ierarh ortodox se referă şi la autoritatea catolicilor Thomas d`Aquino, Anselm de Canterbury, Roberto Bellarmino ş.a. Deşi Biserica catolică are ritualuri di-ferite de cele ale Bisericii de Răsărit, prin esenţa lor, afirmă Petru Movilă, ele sunt unice.

S-a discutat aprins, şi se mai discută încă, în jurul atitudinii lui Petru Mo-vilă faţă de problema unirii Bisericilor.20 Cărturarul scrie în Lithos: „Sfân-ta Biserică de Răsărit totdeauna s-a rugat Domnului să unească bisericile despărţite, pentru ca Biserica de Apus să fie una cu Biserica de Răsărit, ca în timpurile de demult, cu aproape o mie de ani în urmă, când ele au fost unite în toate...”.21 Înaltul ierarh ortodox este însă împotriva Unirei, care îi constrânge pe ortodocşi spre unire prin silnicie. Respingând modalitatea de apropiere de Roma adoptată la sinodul de la Brest, din 1595, Petru 19 Liturgbiarion si est slujebnic, Kiev, 1639, p. 7-8.20 Vezi: Arkadij Źukowski. Petro Moghila i pitannya ednosti cerkov, Paris, 1961; Amproise Jobert, De Luther á Moghila. La Pologne dans la crise de la Chretienté (1517-1648), Paris, 1974, p. 395-398; Frank E. Sysin, Between Poland and the Ukraina. The dilemma of Adam Kysil. Cambridge, 1985, p. 117-228.21 Cit. după: R.S. (Rojdestvenski), op. cit., p. 58.

28 29

GheorGhe BoBână PERSONALITĂȚI REPREZENTATIVEMovilă totodată îşi arată preferinţa pentru unirea de la Florenţa din 1439. Convinge rea mitropolitului din Kiev era următoarea: Unire şi unitate sunt lucruri cu totul diferite” (Unio et unitas sunt maxime diversa).22 Conform concepţiei sale „unitatea exclude dualitatea”, în timp ce „unirea vrea să împreune două elemente fără să le distrugă”.23 În Lithos Petru Movilă a redus de fapt punctele de divergenţă între Biserica ortodoxă şi cea catolică la două: purcederea Sfântului Duh şi primatul papei.

Pornind de la ideea că Biserica de Răsărit nu este deteriorată în dog-mele credinţei, pe care le păstrează cu sfinţenie, ci în obiceiuri şi ritualuri, înaltul prelat de la Kiev consacră rânduielilor şi tainelor bisericeşti una din principalele sale scrieri teologice, Evhologhion albo Molitvoslov ili Treb-nic (1646). În această operă este dezvăluită semnificaţia ritualurilor, sunt descrise amănunţit toate acţiunile necesare săvârşirii ritualului, obiectele de cult folosite, rugăciunile, cântecele, canoanele fie cărui ritual. Este sem-nificativ faptul că alcătuind Trebnicul, Petru Movilă s-a inspirat nu numai din trebnicele greceşti, dar şi din cele latineşti. Tratând despre taina eu-haristiei şi timpul transsubstanţierii Sfintelor Daruri el aderă la concepţia catolică, provocând astfel mai târziu, către sfârşitul secolului al XVII-lea, o amplă discuţie în Biserica de Răsărit, discuţie în care au fost antrenaţi şi alţi cărturari români, Dosoftei şi Nicolae Spătarul Milescu.24

Biserica ortodoxă nu dispunea la acea perioadă de o expunere exactă şi deplină a dogmelor credinţei, nu exista un catehism, după care s-ar fi condus fiecare creştin ortodox. Acestor deziderate a răspuns Mărturisirea ortodoxă a lui Petru Movilă. Scris pe la 1640 în latină, acest catehism sub formă de întrebări şi răspunsuri cuprinde temeiurile credinţei ortodoxe şi, în acelaşi timp, respinge tezele protestan ţilor şi ale catolicilor în unele pro-bleme ale doctrinei creştine. Tradusă în slavonă, lucrarea a fost prezentată de Petru Movilă spre aprobare Sinodului local de la Kiev, iar manuscrisul în latină a fost trimis spre aprobare patriarhului ecumenic de la Constantin-opol, Partenie. Deşi aprobată de patriarhul ecumenic, scrierea trebuia să fie aprobată şi de un Sinod autoritar pentru a putea fi răspândită în toate bisericile răsăritene. În 1642, se desfăşoară la Iaşi Sinodul, la care au parti-cipat mari teologi din Moldova, Ucraina şi Constantinopol şi la care Mărtu-risirea ortodoxă a lui Petru Movilă a fost aprobată ca profesiune de credin-ţă a Bisericii de Răsărit.25 Această scriere a cărturarului nostru „este poate cel mai semnificativ act conştient, de opţiune din întreg secolul XVII care

22 Această idee o întâlnim într-un text anonim atribuit lui Petru Movilă publicat de A. G. Welykyj: Un progetto anonimo di Pietro Mohyla sull’unione delle chiese nell’anno 1645, în „Melanges Eugene Tisserant”, voi. III, Orient Chretien, Deuxieme pârtie, Citta del Vaticano, 1964, p.451-473.23 Ibidem, p. 467. Vezi şi studiul nostru: „Pro fide et Patria” în concepţia lui Petru Movilă. în „Revista de filosofie şi drept”, 1992, nr. 2, p. 17-23.24 Vezi studiul nostru: NicolaeMilescu şi Dosoftei: confluenţă de idei, în „Ştiinţa”, 1992, nr. 8.25 Despre Sinodul de la Iaşi vezi: Irineu Mihălcescu, Petru Movilă şi Sinodul de la Iaşi, Iaşi, 1943; T. Bodogae, Din istoria Bisericii ortodoxe de acum 300 de ani. Sinodul de la Iaşi, Sibiu, 1943.

aşează de fapt lumea românească, în ansamblul ei, în epoca modernă”.26

Prin originea, cultura, relaţiile şi influenţa sa Petru Movilă a contribuit la conso lidarea poziţiilor politice ale ortodoxiei în regatul polonez. În 1632-1633, Dieta Poloniei şi regele au fost nevoiţi să recunoască existenţa legală a Bisericii şi ierarhiei ortodoxe în statul polonez. Acest fapt a fost confirmat şi prin articolele Constituţiei din 1641, semnate de către regele Vladislav al IV-lea, la insistenţa lui Petru Movilă. Însăşi reforma movileană, realizată în spirit occidental şi prin introducerea studierii obligatorie a limbii latine, a marcat o apropiere a ortodoxiei de statul polonez. Ca urmare a liniei culturale şi politice, promovate de Petru Movilă, ortodoxia încetează să se mai ţină departe de viaţa politică poloneză. De acum înainte ea va partici-pa activ la dezbaterile Dietei, „exprimând dorinţa de libertate şi opţiunile celor ce o reprezentau”.27

Servind progresului cultural şi luptei pentru eliberare a ucrainenilor, politica lui Petru Movilă de apărare a dogmei ortodoxe şi de ridicare a nivelului cultural al clerului prin mijlocirea ideilor umaniste a fost benefi-că şi pentru spaţiul românesc. Mitropolitul însuşi şi-a afirmat în repetate rânduri, cu mândrie, descendenţa româ nească, numindu-se „prinţ al Țării Moldovei”, iar stema „străluciţilor Movileşti, domni ai Țării Româneşti şi ai Moldovei”, apare cu insistenţă în tipăriturile sale sau în cele patronate şi sprijinite de el. La fel de frecvente sunt referinţele la originea româ nească în panegiricile consacrate lui Petru Movilă. Într-o adresare către „Frăţia Ortodoxă” din Minsk, Petru Movilă sublinia că pentru a apăra drepturile Bisericii ortodoxe în Dieta Poloniei „... am cheltuit întreaga bogăţie răma-să de la strămoşii mei - domnitorii...28 Cărturarul manifesta o deosebită veneraţie pentru tot ce-i românesc, pentru tot ce-i amintea de patria în-depărtată. În Liturghierul de la 1629, pe lângă sfinţii mucenici greci şi ruşi, care au suferit pentru credinţă, este numit numaidecât şi Ioan cel Nou de la Suceava. Pare a fi semnificativ faptul că el este pomenit după sfinţii greci şi înaintea celor ruşi.29 Ridicând pe una din moşiile sale o biserică, Petru Movilă îi acordă numele lui Ioan cel Nou de la Suceava. Legătura sufleteas-

26 Ştefan Andreescu, op. cit., p. 224, nota 111. În timpul vieţii lui Petru Movilă s-a publicat, la 1645, la tipografia Lavrei Pecerska varianta prescurtată a Mărturisirii Ortodoxe în limbile slavonă şi polonă cu denumirea: Culegere scurtă a ştiinţei de articolele credinţei creştine, catolică şi ortodoxă. Integral, Mărturisirea ortodoxă a fost tipărită după moartea autorului ei, în 1662, la Amsterdam, în limba greacă. Acum sunt cunoscute 16 ediţii greceşti. Prima ediţie românească a fost tipărită în 1691 la Buzău de către logofătul Radu Greceanu. Au urmat apoi alte 17 ediţii româneşti. În 1696, apare la Moscova ediţia integrală, în limba rusă, a Mărtu-risirii ortodoxe în traducere din greceşte. Ea include textul hotărârii Sinodului de la 11 mai 1693 prin care Mărturisirea ortodoxă a lui Petru Movilă a fost aprobată de patriarhii Bisericii de Răsărit ca exemplu de sistematizare dogmatică a credinţei ortodoxe. Numai pe parcursul secolelor al XVII-lea şi al XVIII-lea această scriere - în variantele prescurtată şi integrală - a cunoscut circa 25 de ediţii în diferite centre ale Ucrainei şi Rusiei. În secolele următoare, Măr-turisirea ortodoxă a fost tradusă în olandeză, germană, engleză, sârbă, maghiară, bulgară, devenind o parte integrantă a culturii europene.27 Gh. Platon, Petru Movilă şi epoca sa. O ipostază reprezentativă a umanismului est-euro-pean. // „Academica”, anul III, 4 (28) februarie 1993, p. 4.28 Citenia v Imperatorskom obşestve istorii i drevnostei rossiskih, 1848, nr. 6, Smesi, p. 66.29 Liturghiarion si est slujebnic, Kiev, 1629, p. 124-125.

30 31

GheorGhe BoBână PERSONALITĂȚI REPREZENTATIVEcă a mitropolitului cu ţara şi sentimentul de adâncă pietate pe care-l pune în această legătură se manifestă şi într-un autograf pe un tetraevanghel al lui Ştefan cel Mare: „Anul naşterii Domnului 1637, luna Decembrie, 21, eu, Petru Moghila, arhiepiscop, mitropolit de Kiev, al Galiţiei şi întregii Rusii, arhimandrit al Sfintei mari Lavre Pecerska din Kiev, am cumpărat această sfântă Evanghelie şi am dat-o pe vecie şi neclintită la catedrala Preacuratei Născătoare de Dumnezeu a mănăstirii Pecerska, unde va fi îngropat trupul meu”.30 Cărturarul doreşte ca această sfântă carte venită din patrie să-i fie aproape şi dincolo de moarte.

Printre scrierile lui Petru Movilă se întâlnesc şi câteva cu tematică ro-mânească. Memoriile cărturarului, rămase în manuscris şi descoperite pe la mijlocul secolului trecut, conţin câteva legende despre minunile săvârşi-te de moaştele Sfântului Ioan cel Nou de la Suceava. Primele două, Petru Movilă susţine că le-ar fi auzit de la Varlaam, viitorul mitropolit al Moldo-vei, aflat prin anul 1629 într-o vizită la Kiev.

În prima legendă se relatează despre încercarea cazacilor, în 1622, de a cuceri cetatea Sucevei şi despre minunea ce au săvârşit-o moaştele Sfân-tului Ioan cel Nou, făcând să se reverse râuleţul de la poalele cetăţii, peste care în zilele obişnuite se putea păşi. Speriaţi de această minune, cazacii au dat bir cu fugiţii. Din cea de a doua legendă aflăm despre pedepsirea ecleziarhului care a furat din banii lăsaţi de peleri ni la racla sfântului. Şi, în sfârşit, a treia legendă, în care acţiunea se petrece pe timpul domniei lui Ieremia Movilă, redă păţania unui oarecare sotnic de confesiune catolică, ce-şi bătea joc de credincioşii ce adorau sfintele moaşte. Scrise într-un me-diu alogen, legendele miraculoase despre Ioan cel Nou de la Suceava, in-cluse în Memoriile lui Petru Movilă, demonstrează faptul că autorul lor nu şi-a uitat baştină, că imaginile dragi ale copilăriei şi adolescenţei petrecute în Moldova l-au urmărit pe tot parcursul vieţii. La sfârşitul celei de-a treia legende cărturarul menţionează: „Despre această minune şi până astăzi povestesc oamenii ce au fost martori, este scris despre aceasta şi în cărţile mitropoliei de la Suceava. Iar eu am auzit-o de la părinţii mei, care şi ei au fost martorii acestei întâmplări, dar şi eu îmi amintesc, deşi fiind încă foarte mic, că l-am văzut pe acel sotnic...”.31

Pe lângă scrierile pomenite mai sus, lui Petru Movilă îi aparţin un şir de predici, predoslovii şi dedicaţii, incluse în cărţile editate de el. O parte a tirajului Triodului înflorat, apărut la Kiev, în 1631, conţine o dedicaţie frate-30 P. P. Panaitescu, Un autograf al lui Petru Movilă pe un tetraevanghel al lui Ştefan cel Mare. // Revista Istorică Română, vol. IX, 1939, p. 4. Tetraevanghelul se păstrează la Biblioteca Bava-riei din München şi are următoarea inscripţie dedicatoare: „Cu bunăvoin ţa Tatălui, cu ajuto-rul Fiului şi cu săvârşirea sf. Duh, Io, Ştefan Voievoda, din mila lui Dumnezeu, domn al Țării Moldovei, fiul lui Bogdan Voievod, a dat, a scris şi a ferecat acest Tetraevanghel şi 1-a dat, cu ruga lui, la biserica cetăţii Hotinului, unde este hramul Adormirii Prea Sfintei şi Stăpânei noastre Născătoare de Dumnezeu, în anul 7001 (1493), iar al domniei sale anul al treizeci şi şaptelea curgător, luna Octombrie 26...” (Ibidem, p. 3).31 Kievskie eparhialinîe vedomosti, 1862, nr. 3, secţiunea 2, p. 71-81. Mărturia lui Petru Movilă că pe timpul domniei lui Ieremia Movilă (1595-1600, 1600-1606) el era încă mic, demonstrează insolvabilitatea presupunerilor cercetătorilor ucraineni O. Bilodid şi V. Harla-mov că mitropolitul s-ar fi născut la 1574.

lui cărturarului, lui Moise Movilă, în legătură cu urcarea acestuia pe tronul Moldovei, în aprilie 1630. Această scriere „de o deosebită importanţă isto-rico-literară” poate fi pusă „în istoria culturii noastre... alături de sfaturile lui Neagoe Basarab către fiul său Theodosie...32 Scrisă într-un stil solemn, cu expresii greceşti şi latineşti, cu citate din Biblie, această dedicaţie con-ţine sfaturi cu privire la spiritul de dreptate ce trebuie să-l călăuzească pe domn. „Dator eşti, - îl sfătuie Petru Movilă pe fratele ajuns pe tronul părin-ţilor, - nu numai să ai grijă de tine, ci şi să aduci folos supuşilor, să te ocupi nu numai de cele politiceşti, ci şi să te deprinzi întru cele duhovniceşti, să te îngrijeşti nu numai de cele lumeşti, ci şi de cele dumnezeieşti, nu numai să stăpâneşti, ci şi să fii pildă pentru supuşi”.33 Urmărind „fericirea celor supuşi”, domnitorul trebuie să contribuie la răspândirea culturii şi sprijinirea bisericii şi, în acelaşi timp, când este nevoie, să se ridice întru apărarea ţării: „Pentru libertatea patriei şi a supuşilor tăi trebuie să lupţi bărbăteşte...”.34 În paginile dedicate fratelui său, cărturarul umanist relie-fează chipul ideal al cârmuitorului creştin. Evlavios, el trebuie să fie fidel ortodoxiei şi totodată puternic şi hotărât în acţiunile sale.

Direct sau indirect, Petru Movilă a participat sau influenţat, prin efectele actelor sale, marile transformări culturale din Moldova şi Țara Româneas-că în prima jumătate a secolului al XVII-lea. El a sprijinit cu mult patriotism şi dărnicie înfiinţarea tiparni ţelor la Câmpulung (1635) şi Iaşi (1642), de sub teascurile cărora au ieşit primele cărţi româneşti, după cele apărute în secolul al XVI-lea în Transilvania. Spre deosebire de Țara Românească, unde majoritatea tipăriturilor făcute cu sprijinul lui Petru Movilă au fost în limba slavonă, pentru a circula şi la slavii din sudul Dunării, în Moldova acestea au fost în româneşte, slujind programului de promovare a limbii române în biserică.

Acţiunile mitropolitului din Kiev, îndreptate spre revigorarea ortodoxi-ei, nu aveau numai o semnificaţie teologică de realizare a unităţii doctri-nare a lumii ortodo xe, ci şi una politică. Petru Movilă împărtăşea ideea închegării unei largi coaliţii creştine antiotomane, în cadrul căreia un rol deosebit revenea Poloniei, Moldovei şi Țării Româneşti.35 Pentru atingerea acestui obiectiv trebuia înainte de toate potolită starea de tensiune din relaţiile dintre Polonia şi Moldova, care dura de la înscăunarea lui Vasile Lupu (1634). În acest scop, Petru Movilă întreprinde eforturi diplomatice pentru a pregăti căsătoria fiicei mai mari a domnitorului, Măria, cu princi-pele polon Janusz Radziwill, celebrarea căreia a binecuvântat-o personal la Iaşi în 1645. Înaltul prelat a rostit în faţa mirilor şi a oaspeţilor, în rândurile cărora se aflau şi diplomaţi străini, o predică „parte în limba polonă, parte în limba română”.36 Textul cu denumirea Mowa duchovna („Cuvântare du-32 P. P. Panaitescu, Contribuţii la istoria culturii româneşti, Bucureşti, 1971, p. 580.33 Citat după: G. Mihăilă, Contribuţii la istoria culturii şi literaturii române vechi, Bucureşti, 1972, p. 194-195.34 Ibidem, p. 195.35 Vezi: Şt. Andreescu, op. cit., p. 204-205.36 Cit. după: G. Mihăilă, op. cit., p. 214.

32 33

GheorGhe BoBână PERSONALITĂȚI REPREZENTATIVEhovnicească”) a apărut numai în po lonă, în acelaşi an, în două ediţii, una cu stema familiei Radziwill, închinată prinţului Janusz, iar alta având pe aceea a Moldovei, închinată lui Vasile Lupu şi cu o prefaţă adresată aces-tuia. „M-am silit prin aceasta, - scrie Petru Movilă în dedicaţia adresată domnitorului, - să arăt lumii cât de slăvită şi de însemnată este legătura încheiată de Măria ta cu casa Domniei Sale Prinţului şi să încredinţez toto-dată Măriei Tale o dovadă clară de prietenie...37

După cum mărturiseşte cronicarul Miron Costin, o parte din boierii moldoveni se pronunţau împotriva acestei căsătorii atât din motive con-fesionale (Janusz Radzi will era protestant), cât şi politice: „De mirat au rămas vacurilor această casă ce au putut suferi inima lui Vasile-Vodă să facă. Şi multă vreme s-au frământatu acestu lucru în sfat, şi câţva boieri pre atunci apărau acestu lucru să nu fie... Ei dzice lui Vasile-Vodă şi pentru legea rătăcită, şi un lucru nu fără grije despre împărăţia Turcului. Iară To-deraşcu logofătul şi Ureche vornicul sta asupra aceştii nunte să să facă”38. Era susţinută, deci, această nuntă de marii dregători ai ţării care vedeau în ea posibilitatea unei alianţe politice între Moldova şi Polonia în lupta împotriva Imperiului Otoman. Făcându-şi studiile în Polonia, Grigore Ure-che, asemeni lui Petru Movilă, împărtăşea vederi umaniste în problema unirii bisericilor: „Răsăritul ieste începător, apusul va să să înalţe şi aşa una altia nu va să dea cale, cum răsăritul cu apusul n-ar fi fostu logodna lui Hristos”.39

Alianţa Moldovei cu Polonia a atras după sine şi împăcarea dintre Va-sile Lupu şi Matei Basarab,40 înfăptuită nu fără mijlocirea lui Petru Movilă. Acelaşi Miron Costin scrie că la nunta domniţei Maria „soli trimişi era de la Racoţi cneazul Ardealului, Chimin Ianas, cu daruri, şi de la Matei Vodă, domnul muntean, singur Ştefan mitro politul Țării Munteneşti cu Radul lo-gofătul şi Diicul spătariul, că să împăcase amu domnii între sine”.41 Iniţi-atorul acestei împăcări a fost Petru Movilă, din îndemnul căruia încă în 1642 apărea la Lvov un Triod înflorat cu o parte din exemplare închinată lui Matei Basarab, iar alta, lui Vasile Lupu . Această împăcare a fost conso-lidată de misiunea mitropolitului Varlaam, din 1644, la curtea Țării Româ-neşti şi consemnată prin înălţare reciprocă de ctitorii: biserica Stelea de la Târgovişte, ctitorie a lui Vasile Lupu, şi, respectiv, mănăstirea Soveja din Vrancea, ctitorie a lui Matei Basarab.42

Cu ocazia călătoriei lui Varlaam la Târgovişte începe colaborarea sa cu

37 Ibidem.38 Grigore Ureche, Miron Costin, Ion Neculce, Letopiseţul Ţării Moldovei, Chişinău, 1990, p. 191.39 Ibidem, p. 33.40 Începând cu anul 1637 şi până în anul 1642, Vasile Lupu îşi dispută în confruntare cu Matei Basarab tronul Țării Româneşti.41 Letopiseţul Ţării Moldovei, p. 191.42 P. P. Panaitescu, O carte necunoscută a lui Petru Movilă dedicată lui Matei Basarab.// Omagiu lui P. Constantinescu-Iasi. Bucureşti, 1965, p. 299-300; Paul Mihail, Recenzie la ediţia: I. Zapasko, I. Isaevici, Pamjatki knizkovogo mistetztva, vol. I, Lvov, 1981.//Revista de istorie. Tomul 38, 1985, nr. 7, p. 727.

Udrişte Năsturel, ambii cărturari români participând la programul de „occi-dentalizare a ortodoxiei”, iniţiat de mitropolitul Petru Movilă. Această oc-cidentalizare avea o orientare procatolică şi antiprotestantă, demonstrată şi de scrierile rezultate în urma discuţiilor dintre Udrişte Năsturel şi Varla-am. Înaltul ierarh moldovean va întocmi Răspunsul împotriva catihismului calvinesc (1645), adresat creştinilor ortodocşi din Ardeal „şi cu noi de un neam români”, lucrare scrisă sub influenţa directă a Mărturi sirii ortodoxe a lui Petru Movilă.43 Udrişte Năsturel va scoate de sub teascurile tipogra-fiei de la mănăstirea Dealul, în tălmăcire din latină în slavonă, faimoasa carte Imitatio Christi, atribuită călugărului olandez Thomas á Kempis, larg difuzată de Contrareformă atât în apusul, cât şi în centrul Europei în pri-mele decenii ale secolului al XVII-lea. Ediţia pregătită de Udrişte Năsturel a fost dedicată mitropolitului Varlaam al Moldovei, care a încuviinţat ideea tipăririi operei amintite în veşmânt slavon în timpul vizitei sale la Târgoviş-te, în 1644. Apariţia acestei tipărituri a fost posibilă datorită răspândirii în Țara Românească a Mărturisirii ortodoxe a lui Petru Movilă, interpretată aici „drept o bază teoretică pentru desfiinţarea barierelor în calea apro-pierii de Roma şi implicit de puterile europene catolice”.44 Un exemplar al Mărturi sirii ortodoxe apăruse la curtea lui Matei Basarab în anul 1643, dar cercetătorii presupun că nu este deloc exclus ca însăşi forma originară a lucrării movilene, din 1640, în limba latină, cu titlul Expositio fidei eclesiae Russie Minoris, să fi fost trimisă de Petru Movilă domnului muntean.45

Personalitatea şi opera lui Petru Movilă nu pot fi încorporate unei singure culturi. El a fost un mare apărător şi promotor al valorilor materiale şi spirituale pe care Biserica ortodoxă le-a dat umanităţii, scoţând-o în lumea modernă printr-o lucrare temeinică şi bine argumentată - Mărturisirea ortodoxă. Prin însuşirile sale morale şi intelectuale, prin activitatea ecleziastă, culturală şi politică, mitropolitul de la Kiev s-a manifestat ca un umanist, „prototipul umanistului în spaţiul cultural sud-est european”.46

Petru Movilă a acordat Moldovei şi Țării Româneşti o atenţie deosebită, sprijinind activ eforturile de înnoire din spaţiul românesc. Programul de redresare culturală, patronat de Vasile Lupu şi Matei Basarab şi susţinut de mitropolitul Varlaam şi Udrişte Năsturel, se înscrie în mişcarea de idei iniţiată de Petru Movilă în sud-estul european. Începuturile culturale şi spirituale din epoca movileană şi-au găsit finali-zarea în realizările umaniştilor români de la sfârşitul secolului al XVII-lea.

Destin românesc.1995, nr 4, p. 33-44.

43 Şt. Andreescu, op. cit., p. 153.44 Dan Horia Mazilu, Barocul în literatura română din secolul al XVII-lea, Bucureşti, 1976, p. 173.45 Şt. Andreescu, op. cit., p. 204.46 Gh. Platon, op. cit., p.5.

34 35

GheorGhe BoBână PERSONALITĂȚI REPREZENTATIVE

Gheorghe BOBÂNĂ,dr. hab. în filosofie

VIAŢĂ, MOARTE, NEMURIRE ÎN SIC COGITO DE BOGDAN PETRICEICU HASDEU

„Geniu romantic, Hasdeu rămâne înainte de toate unul dintre cele mai uluitoare genii pe care le-a zămislit neamul românesc...”

Mircea Eliade.1

„Voi zice numai atât, că în istorie, în filologie, în orice sferă a conştiin-ţei eu am fost întotdeauna sceptic, respingând autoritarismul de sus ca şi popularitatea de jos şi croindu-mi pretutindeni singur, prin propriile mele cercetări după izvoare, o cale nouă, bună sau rea, cum mă tăia capul, dar din inimă curată, fără frică de nimeni, fără folos personal, fără făţărnicie, fără reclamă”.

Bogdan Petriceicu Hasdeu Sic Cogito.

Lucrarea lui Bogdan Petriceicu Hasdeu Sic Cogito nu este o simplă ini-ţiere în spiritism, o pledoarie pentru astfel de practici, cum se consideră uneori. Cartea este un demers pentru studierea atentă, fără prejudecăţi a ocultismului, în ansamblul său. Elementele spectaculoase alternează cu ariditatea unor rigori ştiinţifice, integrabile filosofiei. Talentele de pedagog şi cărturar ale lui Hasdeu au fost mobilizate în această lucrare, menită să-i convingă pe ceilalţi şi să-l consoleze pe el. De altfel, proiectele lui, şi în acest domeniu, au fost grandioase, lăsând posterităţii regretul unei neîm-pliniri, din fericire, numai de ordin cantitativ. Intenţiile lui Hasdeu mai cu-prindeau elaborarea a două opere: Ita sensum, incluzând „experimente fi-zice asupra spiritului” şi Virtus redidiva, dezvoltând şi demonstrând „teoria reîncarnaţiunii”2. Nu este exclus ca aceste opere să existe, mai mult decât schiţate, în manuscris. Între proiectarea lor şi moartea autorului s-au scurs cincisprezece ani, pe care nu-i putem considera sterili. Probitatea, nevoia de argumente în exces, se poate să-l fi determinat pe autor să amâne pu-blicarea celor două cărţi.

Sub titlul general de Ştiinţa sufletului. Viaţa. Moartea. Omul, cartea de-butează cu capitolul „Dumnezeu, Nemurirea, Destăinuirea”, în care sunt precizate, din capul locului, nouă categorii de oameni după atitudinea pe care o nutresc faţă de fenomenul spiritist. Trăind într-o perioadă când au-torii români se îndeletniceau cu consolidarea unor teorii şi nu cu atacarea

lor, Hasdeu se situează pe o poziţie partizană, intens subiectivă. Pentru triumful credinţei sale, gânditorul român foloseşte întregul arsenal imagi-nabil, de la citarea unor autorităţi cu prestigiu în epocă, şi chiar mai târziu (Arthur Schopenhauer, Paul Gibier, William Crookes, Russel Wallace, The-ophile Gautier, Fichte, Zöllner, Fechner, Butlerov, Gladstone, Thackeray, Trollope, Longfellow şi a.)3, până la argumente care ţin de cel mai elemen-tar bun simţ. Hasdeu defineşte obiectul preocupărilor sale din această car-te în termenii următori: „Spiritismul este credinţă-ştiinţă, cea ce înseamnă că, pe de o parte, el cuprinde în sine miezul tuturor religiilor fără deosebi-re; iar pe de alta, nu numai că se împacă cu ştiinţa aşa numită pozitivă, dar încă o şi întregeşte, înfingându-şi rădăcinile adânc în biologie”4. Filosoful trece în revistă nu numai diferitele religii, într-un racurs de istoria religiilor care-i evidenţiază erudiţia, dar nu uită nici credinţele şi practicile populare româneşti legate de universul tenebros al umbrelor. „Felurite forme şi reforme prin care a trecut şi trece religiozitatea: fetişism, politeism, mo-noteism, apoi sabelism, budhism, brahmanism, mahometism, creştinism, apoi ortodoxism, catolicism, protestantism etc., ne privesc numai ca niş-te trepte de propăşire ale unuia şi aceluiaşi principiu - recunoaşterea lui Dumnezeu”5.47În fond, consideră Hasdeu, Dumnezeu rămâne unul, unul în toate religiile fără deosebire, înconjurat de oameni-dumnezei, de nişte mijlocitori între cer şi pământ, din pricina cărora orice teologie alunecă pe nesimţite în mitologie6. De la problema naturii divinităţii gânditorul tre-ce la cea a nemuririi. Hasdeu declară că nu s-a găsit încă nici o seminţie omenească care să nu creadă în nemurirea sufletului. Oricare ar fi izvorul credinţei tuturor oamenilor în nemurirea sufletului, faptul în sine a fost urmărit, cercetat, adeverit de către etnologi şi a căpătat în istoria compa-rativă a religiilor numele de animism. Cum este sufletul nemuritor, ce face el şi unde petrece după ieşirea din trup, care este raportul lui de a doua zi cu cei rămaşi pe pământ, toate acestea sunt nişte mărunţişuri, întocmite de fiecare popor, de fiecare viţă de oameni după un alt tipic; însă în toate tipicurile, cel creştin, cel brahmanic, cel chinezesc, cel sălbatic, sufletul are o formă, adică un înveliş material, deosebit de corpul pământesc. Mulţu-mită acestei forme, consideră Hasdeu, sufletele se pot recunoaşte şi nu se amestecă la un loc, cele neîntrupate nu încetează de a fi în legătură cu cele 3 „... această apucătură nepărtinitoare, serioasă, adevărat ştiinţifică, pleacă tocmai de la genialul Schopenhauer, a cărui încercare asupra „Viziunii” (Versuch über Geistersehn und was damit zusammenhängt), deşi publicată la 1851, adecă cu mult înainte de experimenta-rea fenomenelor celor mai însemnate, totuşi poate chiar astăzi, cu câteva mici schimbări, a servi ca prima pagină la o lucrare temeinică asupra Spiritismului” (B.P.Hasdeu. Sic Cogito, Chişinău, Editura Moldova, 1991, p.7).47 B.P.Hasdeu. Sic Cogito. Chişinău, Editura Moldova, 1991, p.10. 4 B.P.Hasdeu. Sic Cogito. Chişinău, Editura Moldova, 1991, p.10. 5 Ibidem, p.1147 6 Hasdeu îl citează pe „cel mai adânc cercetător al religiozităţii la popoare primitive”, Eduard Tylor care spune că: „se poate zice că nici un trib sălbatic nu este panteist în sens restrâns al cuvântului; doctrina, pe care triburile sălbatice o îmbrăţişează obişnuit, doctrină mijlocie între monoteism şi panteism, este un politeism, având în frunte o singură zeitate supremă” (Ibidem, p.11)..

1 Introducere la B.P.Hasdeu. Scrieri literare, morale şi politice. Tomul 1. Bucureşti, Editura Fundaţia pentru literatură şi artă „Regele Carol”, 1937.2 B.P.Hasdeu. Sic Cogito. Introducere la a treia ediţie. Craiova, Editura „Scrisul Românesc”, 1991.

36 37

GheorGhe BoBână PERSONALITĂȚI REPREZENTATIVEîntrupate, de a se implica în treburile omeneşti, de a se destăinui nouă, când o cred ele de cuviinţă. Sufletele

cele rele sau nenorocite se fac strigoi şi nalbe. Sufletele cele mari şi curate, sfinţii creştinismului, înălţindu-se până la Dumnezeu, devin acei mijlocitori între cer şi între pământ, acei oameni-dumnezei pe care toate religiile ajung a-i apropia de Fiinţa Supremă. Împărtăşirea tuturor acestor suflete, fericite sau nefericite prin vise, prin vrăji, prin oracole, prin pro-rociri, prin câte altele, alcătiueşte una şi aceiaşi credinţă omenească. În sfârşit, constată Hasdeu, în toate religiile, fie ele pe orice treaptă a culturi, după cum binele universal se luptă cu răul universal şi ajunge a-l birui, de asemenea binele individual trebuie să se lupte cu răul individual pe care prin stăruinţă poate să-l biruiască. Religia, menţionează gânditorul român, luată peste tot, dezbrăcată de orice particularitate, ni se înfăţişează cu-prinzând trei dogme: Dumnezeu, nemurirea, destăinuirea. Prin aceste trei dogme, care sunt legi neclintite ale firii omeneşti în toată puterea cuvân-tului, declară Hasdeu, teologia este ştiinţă fără a înceta de a fi credinţă, adică ea înduplecă cugetarea cea rece şi cântăritoare, mişcând în acelaşi timp până într-adânc coardele cele mai gingaşe ale inimii. Însă orice şti-inţă, dacă într-adevăr este ştiinţă, continuă Hasdeu, trebiue neapărat să fie împăcată cu celelelte ştiinţe, să nu fie în discordie cu nici una din ele, căci toate ştiinţele închipuiesc împreună un întreg, un acord armonios, o singură enciclopedie. Din punct de vedere ştiinţific, adică aşezat pe „ştiinţa macrocosmosului” – astronomia – şi pe „ştiinţa microcosmosului” – chi-mia, - dacă ne întreabă cineva: „Ce este Dumnezeu?”, singurul răspuns care pare a fi apropiat de adevăr, dacă e dat omului a şti ceva în starea lui de astăzi, trebuie să fie: „Dumnezeu – este infinit”. Aici Hasdeu apelează la Dicţionarul filosofic al lui Voltaire, în care se menţionează: „ceea ce se poate încredinţa fără teamă, este că Dumnezeu e infinit, iar mintea ome-nească e foarte mărginită”.

După părerea lui Hasdeu, astronomia dovedeşte că oricât de multe ar fi lumile şi oricât de mare ar fi universul ce cuprinde aceste lumi, ele toate se află într-un infinit. Infinitul însă, în care este universul, nu e egal sau iden-tic cu totalitatea părţilor acestui univers, căci lumile sunt toate mărginite, fiecare având hotare şi deci are hotare şi totalitatea lor. Matematiceşte, negreşit, la orice număr concret se poate adăuga un alt număr concret, şi altul, şi iarăşi altul, şi tot aşa înainte fără a mai sfârşi vreodată ca şi când s-ar putea închipui un infinit dintr-un şir de numere concrete; dar acest şir, fie oricât de lung, nu va fi totalitatea acelor numere concrete, de vreme ce o totalitate este o sumă, iar o sumă nu se poate efectua decât atunci când se opreşte socoteala, când încetează lucrarea, când se pune o margi-ne. Lumile din univers întocmesc în fiecare moment o sumă totală, şi deci totalitatea lor este mărginită ca şi fiecare din ele în parte. Universul, prin urmare, conchide Hasdeu, este cuprins în infinit, şi totuşi nu este infinit. Mai mult decât atât, ştiinţa nu poate concepe universul fără a ajunge ne-

apărat la noţiunea infinitului; dar ajunsă acolo, universul i se înfăţişează ca o simplă întâmplare; precum este o întâmplare, bunăoară, graiul româ-nesc pentru acela care, plecând de la studiul acestui grai, se urcă treptat la limba omenească îndeobşte, adică la darul de a vorbi, la izvorul graiurilor realizate, realizabile, sau pe cale de a se realiza: el vede atunci că acel dar de a vorbi este un principiu fundamental din care s-a născut graiul cutare sau cutare, însă putea să nu se nască.

În felul acesta, noi toţi, pământul nostru, soarele nostru, milioane de alţi sori şi alte pământuri şi cu alţi ”noi”, cu alte întunerice de fiinţe sim-ţitoare, voitoare şi cugetătoare, „trăim, ne mişcăm şi suntem în el”, după spusa apostolului Pavel, suntem în acel infinit, dar nu suntem el. După cum globul pământesc este o sferă învârtindu-se într-un sistem solar, tot aşa universul întreg, toate corpurile cereşti la un loc, sunt un fel de sfere învârtindu-se în acel infinit, care le îmbrăţişează şi le străbate de pretutin-deni. Numai el este tot, căci în afara lui nu poate fi nimic. Numai pentru el timp şi spaţiu nu există, fiind nemărginit în timp şi spaţiu. Numai el ştie tot, deoarece îi ajunge a se şti pe sine, neavând pentru aceasta vre-o tre-buinţă de a cerceta raportul dintre „eu” şi „alter ego”. Dacă omul, culmea dezvoltării organice pe pământ, ştie atât de puţin, aproape nimic, este că din leagăn până la coşciug, pe micuţul său „eu” îl mărgineşte necontenit înspăimântătorul „alter ego”. Prima margine, un fel de zid ce desparte pe om de ceea ce este el însuşi, e corpul cel grosolan de care spiritul e legat ca printr-un lanţ elastic, putând a se depărta până la un punct, dar silit repe-de a se întoarce. Apoi înăuntru acestui corp, fie din pricina lui, fie din prici-na altor spirite tot aşa înlănţuite, cu care spiritul cel înlănţuit are a face, se îngrămădesc margini peste margini. Întunericul e marginea luminii, răul e marginea binelui, urâtul e marginea frumosului, minciuna e marginea ade-vărului, nedreptatea este marginea dreptăţii, prostia este marginea minţii, o margine mai îngustă sau mai largă după împrejurări, dar orice „nu” este decât o margine până la care poate să înainteze „da”, o nevoie a firii celei mărginite a lumilor şi a fiinţelor din univers, şi acest „nu” dispare acolo unde nu sunt margini. Prin natura cea mărginită a graiului omenesc, când noi zicem „binele”, „frumosul”, „adevărul”, „dreptatea”, „lumina” – când facem o deosebire între aceste noţiuni, este deja o mărginire, căci a deo-sebi înseamnă a mărgini, pe când ele nu se deosebesc, nu se mărginesc, şi alcătuiesc un singur „da” în infinitul fără margini.

Astronomul cu ochii ridicaţi spre întinderea cerurilor, dă peste infinit. Tot de infinit se izbeşte chimistul când îşi coboară ochii în ţărână. După opinia lui Hasdeu, chimistul, voind să înţeleagă ce este un corp, îl desface în părţi, apoi părţile în părţi mai mici, şi aşa până ajunge la molecule, până la atom, adică până la infinit. Infinitul astronomului şi infinitul chimistului, consideră gânditorul, sunt acelaşi infinit, în cuprinsul căruia pluteşte, cu toate ale lui, universul cel mărginit; atât de mărginit încât, de la corpul ceresc cel mai mare până la punctul material cel mai mic, atingere între

38 39

GheorGhe BoBână PERSONALITĂȚI REPREZENTATIVEmargini nu există nicăieri în natură. După cum sorii se despart între ei prin spaţii calculabile sau incalculabile, de asemenea orice moleculă oricât de ultramicroscopică este despărţită de molecula cea mai învecinată printr-un spaţiu calculabil sau incalculabil. Ceea ce ni se pare nouă a fi unit, nu este unit decât în părerea noastră, unit în realitate fiind numai infinitul, căci numai el este unul. În acest infinit, soarele cel colosal şi molecula cea mai imperceptibilă rotesc, rotesc mereu şi se atrag deopotrivă, solidare între ele şi între ei, dar nu se ating niciodată prin marginile lor. Acest infinit urzeşte deopotrivă, după aceiaşi normă, una cum e şi el unul microcosmo-sul, macrocosmosul. Luând ca punct de plecare infinitul astronomului şi al chimistului, al celor două ştiinţe care s-ar putea numi „alfa şi omega”, una urcată cât e cu putinţă mai sus şi cealaltă coborâtă cât e cu putinţă mai jos, menţionează Hasdeu, noi am văzut că acel infinit, unul şi acelaşi, ne având margini, cuprinde în sine universul, dar nu e univers: ne având margini, fiinţează de sine-şi, chiar dacă n-ar fiinţa universul; ne având margini, nu poate avea nici o însuşire respingătoare, nici un atribut negativ; ne având margini, întruneşte toate atributele pozitive: binele, frumosul, adevărul, dreptatea, lumina, ştiinţa, într-o singură afirmaţie. Ne având margini, nu poate fi identificat sau măcar confundat cu făptura cea mărginită. Şi totuşi, ne având margini, urzind prin urmare din sine, este cuprins în orice înfăp-tuire a voinţei sale. Numiţi-l cum vă place, spune filosoful Hasdeu, numele nu schimbă nimic: „Dar fiindcă numele nu schimbă nimic şi că puteţi înşi-vă a-l numi cum vă place, lăsaţi-ne şi pe noi a-i zice Dumnezeu”7.48

De la cercetarea naturii Divinităţii Hasdeu trece la investigarea fiinţei, a naturii şi a omului. Aici gânditorul nu se mai călăuzeşte de astronomie şi nici de chimie, ci de biologie, „ştiinţă în care vom da iarăşi de infinit”8.49 Gânditorul se îndreaptă spre teoria lui Charles Darwin, dezvoltată de o şcoală întreagă de biologi, conform căreea omul pe pământ este ultima verigă a unui lanţ de transformări. Începând de la plantă, ba şi mai îndărăt, trecând apoi prin zoofiţi, apoi prin şirul vietăţilor din ce în ce mai desăvâr-şite, acelaşi germene ajunge cu încetul a fi om.Din Darwin Hasdeu înţelege mai mult decât chiar autorii evocaţi, cum ar fi Häckel, pe care îi delimi-tează cu o judecată ce devansează cu un secol epoca, în sensul că argu-mentele lui Hasdeu sunt identice cu cele care au convins lumea ştiinţifică în secolul XX despre limitele teoriei evoluţioniste a lui Darwin. Cusurul cel mare al darvinismului, constată Hasdeu, este lipsa treptelor intermediare între specii. Oricât de multe ar fi asemănările curat anatomice şi embrio-logice, totuşi de la om până la maimuţă, fie gorilă, fie cimpanzeu, e prea departe. În loc de un arbore genealogic, în care toţi suitorii şi pogorâtorii sunt legaţi printr-o moştenire necurmată, s-ar putea zice mai curând că evoluţiunea darwiniană este o întocmire armonică, prin care speciile se suprapun una peste alta din ce în ce mai superioare, fiecare specie închi-puind totuşi o moleculă fără atingere cu celelalte, cam aşa după cum sunt 7 Ibidem, p. 19.8 Ibidem.

toate moleculele din univers. Lipsind între om şi maimuţă o treaptă inter-mediară, chiar strict anatomică, nicidecum fizică şi psihică în acelaşi timp, presupusa spiţă a neamului omenesc rămâne îndoielnică. Totuşi Hasdeu nu neagă semnificaţia ştiinţifică a darwinismului. Fie acea spiţă a neamului oricum ar fi, afirmă el, miezul darvinismului e sănătos, e adevărat, e plin de lumină. Darvinismul aşează principiul evoluţiunii progresive între fiinţe, şi acest principiu e de ajuns pentru a se şti că fiinţa omenească se desfăşoară din alte fiinţe, dintâi din organice, apoi neorganice. Ca şi astronomia, ca şi chimia, biologia, consideră Hasdeu, ne duce la infinit, la ceea ce-i mai sigur decât toate, fiindcă cuprinde pe toate şi se cuprinde în toate. Tendinţa de a ajunge cât mai sus este o urmare necesară, o nestrămutată logică a darvi-nismului. Evoluţiunea, care merge în jos până la aşa numita protoplasmă, nu se poate opri la om, ca şi când între om şi între Dumnezeu n-ar fi nimic la mijloc. Fiinţa neorganică devine fiinţă organică, fiinţa organică cată să devină fiinţă supra-organică, şi tot înainte, înainte până la infinit. Numai infinită ea nu va fi niciodată, iar neputând fi infinită, totdeauna va avea o margine, o margine din ce în ce mai fină, mai mlădioasă, dar totuşi o mar-gine, prin urmare o materie, un fel de corp.

Hasdeu admite faptul că omul se poate apropia de divinitate prin al-truism. „Prin altruism, declară gânditorul, se poate ivi adevăratul „eu”, „substanţa cea dumnezeiască”, pecetea infinitului, care se dezmărgineşte şi tinde la nemărginire până şi în marginea unui corp”9.50 Egoistul nu vrea să ştie de o altă viaţă. Pentru dânsul „eu” nu există decât ca o clipă de îndestulat trebuinţele de azi până mâine, nu ca o „părticică din substanţa dumnezeiască”. Acea părticică, adevăratul „eu”, se dă pe faţă în altruism, oricare i-ar fi numele. Altruistul se jertfeşte pentru altul, pentru ţară, pen-tru omenire, pentru o idee, „se jertfeşte blând şi liniştit ca Isus pe cruce, se jertveşte zâmbind şi fericit, fiind bine încredinţat că eul nu poate să piară, că nici o moarte nu-l poate nimici, că el stăruieşte, se conservă”10.51 O lege universală a făpturii, consideră Hasdeu, una din cele mai stăpâ-nitoare, aceea din care Darwin a tras vestita luptă pentru existenţă este conservarea, adică „ a fi”. O abatere de la această lege este peste putinţă, sau cel puţin noi nu ne-o putem închipui. Omul, declară Hasdeu, ştie că e nemuritor, o ştie chiar când crede că n-o ştie; el ştie că e nemuritor anume ca „eu”, ca personalitate care cugetă şi voieşte.

Hasdeu încearcă să găsească o explicaţie ştiinţifică a problemei nemu-ririi, apelând şi de această dată la darwinism. La această întrebare darvi-nismul nu poate răspunde de-a dreptul, dar poate răspunde prin analogie. Nu poate răspunde de-a dreptul, căci el se întemeiază aproape exclusiv pe anatomie, cel mult pe embriologie, fiind şovăitor când se abate în sfera psihică. Sfera psihică parcă i-ar pune piedici în cale, nu pentru că aceste piedici ar fi adevărate, ci pentru că ele nu se şterg decât printr-o înaltă sinteză, aşa zicând supra-darvinistă. În darvinism, ca doctrină numai ana-9 Ibidem, p. 22.10 Ibidem.

40 41

GheorGhe BoBânătomico-embriologică, constată autorul tratatului Sic Cogito, elementul spiritual, „părticică din substanţa dumnezeiască”, sufletul, este lăsat la o parte. La întrebarea: „Dacă sufletul leapădă corpul de om, ce corp va îm-brăca mâine?”, darvinismul nu poate răspunde de-a dreptul, dar nu poate să nu răspundă prin analogie. Prin analogie, vrând-nevrând, darvinismul trebuie să-i răspundă omului: ”Vei fi o specie imediat superioară, din care te vei urca într-o alta imediat şi mai superioară”11.52Prin analogie, darvi-nismul trebuie să adauge: „În specia cea imediat superioară vei căpăta o samă de însuşiri noi, pe lângă care vei păstra mai multe din însuşirile tale de astăzi, puse în armonie cu însuşirile cele din nou căpătate”12.53 În con-secinţă, declară Hasdeu, după cum astronomia şi chimia ne-au arătat pe Dumnezeu, urzind Universul prin punerea marginilor la o sferă din propria sa substanşă infinită, tot aşa biologia, prin marea lege a evoluţiei, ne arată cum aceeaşi substanţă, care nu încetează şi nu poate a înceta de a fi Dum-nezeu, urmează a se urzi pe ea însăşi, dar pe o cale inversă, adică tinzând mereu a se dezmărgini mai mult şi mai mult; ţinând mereu să ajungă a fi ceva din Dumnezeu şi chiar Dumnezeu. Universala tindere spre infinit, întrucât ea se poate urmări pretutindeni pe globul pământesc, constată gânditorul român, s-a numit de bine de rău „evoluţiune”. Peripeţiile con-crete ale „evoluţiunii” sunt mai mult sau mai puţin altfel de cum le aşează darvinismul, totuşi principiul dezvoltării progresiste a organismelor rămâ-ne câştigat de ştiinţă. Prin „evoluţiune”, fără să mai vorbim de perioade anterioare, fiinţa neorganică, trecând din verigă în verigă uriaşul lanţ al fiinţelor organice a ajuns suiş, treptat-treptat a se întrupa în om, care este, negreşit, mai dumnezeesc, adică mai dezmărginit decât toate vieţuitoare-le până la dânsul: este atât de dezmărginit, încât el cel dintâi, întocmai ca un fel de pedagog, începe opera creşterii celorlalte vieţuitoare prin „selec-ţiunea artificială”.

Hasdeu consideră că numai prin lepădarea egoismului şi dezvoltarea pornirilor altruistice, adică a jertfirii de sine pentru alţii, sufletul se face vrednic de a se întrupa de-a dreptul într-o specie superioară. Într-o anu-mită sferă de activitate un Washington, un Garibaldi, un Mazzini, un Schil-ler, un Victor Hugo ne pot servi ca mostre „în marginea sau aproape de marginea putinţei omeneşti”13.54 Asemenea fiinţe care se înalţă la specia de supra-oameni, nu-şi pot revărsa lucrarea asupra omenirii pământeşti decât numai în valuri de iubire. Sublimul altruism al supra-omului nu-l lasă de a se gândi la bici, la silă, la asuprire. Faţă cu specia cea superioară, omul îşi păstrează întregimea voinţei sale, deplinătatea acelui liber arbitru pe care nu-l pierde chiar faţă cu Dumnezeu, de vreme ce, urzit de Dumnezeu prin mărginirea din infinit, nu numai se urzeşte apoi pe el însuşi la rândul său prin dezmărginire spre infinit, dar se urzeşte, nu pe neştiute, ca fiinţele cele inferioare, ci având cugetul şi răspunderea propriei sale urziri, adică 11 Ibidem, p. 25.12 Ibidem.13 Ibidem, p. 28.

cea ce înţelegem noi prin liberul arbitru. Faţă cu specia cea superioară, omul este crescut prin „inspiraţiune”. Însă nu tuturor oamenilor le este accesibilă această stare de supra-oameni. „În tot răstimpul dintr-o destru-pare trecută până la o întrupare viitoare sufletele cele rămase oameni au aproape întreaga lor fire individuală de mai înainte, aproape aceleaşi nea-junsuri morale sau intelectuale, aproape acelaşi egoism”14.55 Acele suflete sunt ex-oameni, dar nu încă supra-oameni.

După Dumnezeu şi după nemurire, menţionează Hasdeu, destăinuirea, adică „revelaţiunea” în graiul tehnic al teologiei, este încheierea măreţului poem în trei cânturi despre creaţiune, un poem în sensul propriu al cuvân-tului „facere”15.56 Dumnezeu, făcând făptura, a făcut-o urzitoare, Dumne-zeu urzind prin mărginire din infinit, iar făptura urzind prin dezmărginire spre infinit. Ajungând la această încheiere, la „revelaţiune”, constată Has-deu, ne întrebăm fireşte: cum se petrece ea? care îi sunt mijloacele? până unde se poate întinde? care îi sunt piedicile? Care sunt urmările ei pentru societate, pentru ştiinţă, pentru artă? La toate aceste întrebări, conchide gânditorul, nici astronomia, nici chimia, nici chiar biologia nu ne mai pot răspunde, adică nu ne pot răspunde acele ştiinţe prin care, pas cu pas, noi ne-am urcat până la punctul unde ne aflăm acum.

Astfel Hasdeu, în tratatul Sic cogito, pentru a nu se înşela, privind lu-crurile în mare, face mereu un pas înapoi pentru a-şi crea o perspectivă ştiinţifică. Intrarea în detalii solicită întotdeauna o apărare adecvată, de lipsa căreia gânditorul era conştient. Dac-ar fi avut instrumentar specific, desigur că marele nostru savant n-ar fi implicat credinţa în domeniul şti-inţei. Dovezile sale erau însă insuficiente, ele ajungeau doar pentru ex-citarea intuiţiei, şi de aceea teoria spiritismului a fost exclusă de opinia publică a oamenilor de ştiinţă care se bazau pe arsenalul de investigaţie acceptat şi omologat. Influenţele s-au exercitat selectiv asupra concepţi-ei lui Hasdeu şi nu putem intui cât anume autorul tratatului Sic Cogito a simţit din genialitate şi cât a rămas tributar nivelului ştiinţific al epocii sale, pentru că uneori ne vorbeşte din actualitatea de azi, sau poate că tocmai din viitor, iar alteori afirmaţiile sale rămân în limitele sfârşitului secolului al XIX-lea. Concluzia ar fi că tratatul Sic Cogito nu este un fenomen izolat în creaţia lui Hasdeu, ci se înscrie armonios în evoluţia gândirii sale ştiinţifice şi filosofice.

Bogdan Petriceicu Hasdeu - un secol de nemurire: materialele conf. şt., 20 noiem. 2007. Cahul, 2008, p.11-22.

14 Ibidem, p. 29 15 Hasdeu evidenţiază trei trepte de dezvoltare a Creaţiunii, fiecare incluzând alte trei com-ponente: I.Dumnezeu – Infinit, include raporturile: 1. Urzirea – Mărginirea Universului din infinit; 2. Binele – Partea infinitului în făptură; 3.Răul – Naşterea negaţiunii prin mărginire; II.Nemurirea – Evoluţiunea: 4. Lupta cu Satan – Tinderea făpturii a se dezmărgini. 5. Rai şi iad – liberul arbitru. 6. Om Dumnezeu – altruism; III. Destăinuirea – Antropotehnia: 7. Forma sufletului – Nici un spirit fără materie. 8.Sfinți, îngeri – Supra-om și inspirațiunea. 9. Draci, strigoi –Ex-om și obsesiunea (Hasdu B.P. Sic Cogito, p.30)

42 43

GheorGhe BoBână PERSONALITĂȚI REPREZENTATIVE

Gheorghe BOBÂNĂ,dr. hab. în filosofie

DIMITRIE CANTEMIR ŞI FILOSOFIA TIMPULUI SĂU

Rezumat: În acest articol se analizează formarea intelectuală a lui Dimi-trie Cantemir, interferenţele operei sale filosofice cu unitarianismul, filo-sofia lui Van Helmont şi neoaristotelismul, se demonstrează că gândirea filosofică cantemiriană depăşeşte cadrele tradiţionale ale bizantinismului.

Cuvinte - cheie: bizantism, baroc, neoaristotelism, unitarianism.

1. Introducere Epoca lui Dimitrie Cantemir, menţiona Lucian Blaga, a fost o epocă

„foarte mişcată» nu numai din punct de vedere politic, dar şi sub raport spiritual. Occidentul, Peninsula italică şi iberică, precum şi popoarele Eu-ropei Centrale se aflau în zenitul barocului. Barocul este epoca viziunii dinamice despre lume şi viaţă, epoca formelor debordante, a pasiunilor larg dezlănţuite, a perspectivelor vaste. Arta şi gândirea timpului sunt de-opotrivă marcate de aceste tendinţe. De ele se resimte marcat, până la un punct, şi bizantinismul, cu toate că este prin definiţie static şi hieratic în-cremenit. „Pe vremea lui Cantemir, relevă Blaga, bizantinismul însuşi este cuprins de-o neprevăzută efervescenţă, contaminându-se întru câtva de dinamica şi de perspectivele mai largi ale barocului occidental. Cantemir se integrează acestui bizantinism mai mişcat, devenind unul din principalii săi exponenţi spirituali»[1]. Căutările spirituale şi ideile noi pe care le for-mulează, precum şi eforturile de a ieşi din cadrele tradiţionale ale gândirii bizantine certifică această tensiune barocă în opera lui Dimitrie Cantemir.

2. Dimitrie Cantemir şi Ieremia CacavelaFormarea intelectuală a lui Dimitrie Cantemir are loc sub influenţa lui

Ieremia Cacavela [2], „teolog preocupat în special de problemele de poli-tică religioasă în sprijinul ortodoxiei, dar [...] atras şi de aspecte teoretice ale culturii, de logică, de studiul limbilor vii şi moarte...» [3]. După cum mărturiseşte însăşi Dimitrie Cantemir „primele precepte ale filosofiei” le-a învăţat de la Ieremia Cacavela [4]. Pe lângă scrierile de logică, Cacavela, care cunoştea bine greaca, latina, ebraica şi italiana, scrie lucrări de teo-logie dogmatică al căror obiectiv îl constituie specificul Bisericii orientale. Alexandru Surdu, în studiul introductiv la Mic compendiu asupra întregii învăţături a logicii, consideră că sub îndrumarea lui Cacavela Dimitrie Can-temir „a avut ocazia să-şi însuşească cunoştinţe filosofice fundamentale şi a avut totodată posibilitatea de a le înţelege» [5]. Cantemir păstrează până târziu obiceiul de a-l consulta pe fostul său dascăl în legătură cu scrierile sale. Prima dintre ele, Divanul este precedată, la tipărire, de o scrisoare

introductivă a lui Cacavela; o influenţă directă a acestuia se manifestă din plin în logica lui Cantemir Compendiolum universae logices institutionis [6]; o adresare a autorului către dascălul său întâlnim şi în Sacrosanctae scientiae indepingibilis imago. Ieremia Cacavela, afirmă Dan Bădărău, aparţine în-tr-o măsură umanismului occidental. Este semnificativ faptul că principala sa lucrare cu caracter ştiinţific Instituio logices ad mentem neoteoricorum philosophorum este redactată în limba latină, adică în limba cultă a Occi-dentului, în vreme ce la Constantinopol Teofil Coridaleu cu şcoala lui se exprimau în limba elină clasică [7]. Operele lui Cantemir de asemeni sunt redactate în latineşte şi se adresează Europei în genere, dar nu în special lumii răsăritene de cultură greacă.

3. Dimitrie Cantemir şi neoaristotelismulÎn perioada aflării la Constantinopol, probabil între anii 1698-1700,

Cantemir, conform propriilor mărturii, a luat lecţii de la „Iacomi, gramatic distins» (grammaticus accuratis) care i-a predat „principiile filosofiei» (pra-ecepta philosophiae) [8]. Iacob Manos Argivul, „filosof peripatetician, cu-noscător şi interpret excelent al doctrinei lui Aristotel şi apărător neclintit al acesteia» [9], 1-a iniţiat pe viitorul domnitor în filosofia neoaristotelică. Aristotelismul lui Manos, consideră Petru Vaida, trebuie să fi fost, ca al mai tuturor peripate ticienilor de la Academia din Fanar, neoaristotelismul lui Coridaleu, de vreme ce era discipolul său şi preda după cursurile lui [10]. În aceeaşi notă deseori citată din Istoria Imperiului Otoman, cărturarul men-ţiona printre „persoanele foarte distinse» care au profesat la Acade mie, „pe timpul său», pe Blasie Scaevophilax, Antoniu şi Spandoni, „toţi filosofi peripatetici»[11]. Problema atitudinii lui Cantemir faţă de neoaristotelis-mul grec, propagat de Coridaleu şi adepţii săi la Marea şcoală a Patriarhiei din Constantinopol, rămâne deschisă. Dan Bădărău, analizând sub mul-tiple aspecte raportul dintre gândirea lui Cantemir şi doctrina lui Aristo-tel, consideră că neoaristotelismul lui Coridaleu nu a avut nici un ecou în opera cărturarului. Cantemir, declară autorul mono grafiei Filosofia lui Dimi-trie Cantemir, a ignorat complet pe Coridaleu: „nici nu-l foloseşte, nici nu-l combate» [12]. E drept că în Divanul, ca de altfel şi în Compendiolum univer-sae logices institutionis, nu este nici urmă de învăţătură neoaristotelică. Sa-crosanctae scientiae indepingibilis imago atestă însă o cunoaştere destul de profundă a filosofiei neoaristotelice, după cum a demonstrat Petru Vaida. Cartea este o polemică cu Aristotel şi cu adepţii scolastici ai Stagiritului. Dar peripateticienii cu care pole mizează Cantemir nu sunt numai scolas-tici, pentru că acesta atribuie oponenţilor săi teze care nu au fost niciodată susţinute de scolastica oficială. Astfel Cantemir se referă în Sacrosanctae, în două locuri, în mod explicit, la teoria „adevărului dublu». Teoria aceasta a fost susţinută însă de Teofil Coridaleu, iniţiatorul curen tului neoaristotelic. O altă teză, atribuită „peripateticilor» de către Cantemir şi combătută de el, este aceea a eter nităţii mişcării şi a naturii. Se înţelege că niciodată scolastica oficială nu a susţinut teza eternităţii lumii care contrazicea direct

44 45

GheorGhe BoBână PERSONALITĂȚI REPREZENTATIVEdogma creaţionistă, în schimb această teză a fost susţinută, la adăpostul teoriei „adevărului dublu» şi al subterfiigiului „nos dicimus de Aristotele» de Teofil Coridaleu, care foloseşte chiar termenul de anarchos, „fără început», pentru a caracteriza mişcarea. Mai există şi alte teze ale neoaristotelici-lor, combătute de Cantemir în Sacrosanctae, ceea ce ne face să credem că „peripateticienii» cu care el polemizează sunt adepţii lui Teofil Coridaleu. Este cunoscut faptul că cursurile lui Coridaleu s-au bucurat de o mare răs-pândire în şcolile superioare greceşti, că ele au constituit practic singurele manuale de filosofie aristotelică şi în genere principalele manuale de filo-sofie în tot cursul secolului al XVII-lea şi în prima jumătate a secolului al XVIII-lea în aceste şcoli, inclusiv în Academiile domneşti de la Bucureşti şi Iaşi[13]. Pe de altă parte, se ştie că în tot cursul secolului al XVII-lea la Constantinopol şi în lumea greacă în genere s-a dus o luptă acerbă între adepţii lui Coridaleu şi curentul conservator care înclina în realitate către catolicism şi filosofia scolastică [14]. Cartea lui Cantemir Sacro sanctae sci-tientiae indepingibilis imago, pare a fi o luare de poziţie în cadrul acestei lupte. Cărturarul român s-a opus aici neoaristotelismului, fără a adera însă la partida adversă. Polemizând cu teoria „adevărului dublu», Cantemir îi opune, în Sacrosanctae, adevărul „simplu», „nud» al „ştiinţei sacre», care se deosebeşte nu numai de adevărul „fizicienilor», dar şi de cel al „teolo-gilor». Cartea, cu tot spiritul ei general teologic şi cu toată intenţia de a prezenta o filosofie ortodoxă, putea fi calificată drept „eretică» [15].

Atitudinea lui Cantemir faţă de neoaristotelism se schimbă în Istoria ieroglifică, fapt relevat în repetate rânduri de diverşi cercetători ai ope-rei lui. Definiţia obiectului „filosofiei fizice» nu pare a fi altceva decât o traducere sau o parafrazare a definiţiei date de Coridaleu obiectului fizi-cii: „Toată filosofia fizicească asupra trupului firesc şi în ştiinţa lucrurilor fiinţăşti să sprijineşte» [16]. Definiţia obiectului „filosofiei fiziceşti» ca fiind „lucrurile fiinţăşti», adică corpurile fizice era legată indi solubil la Corida-leu de gnoseologia sensualistă: cunoaş terea trebuie să pornească nu de la noţiunile cele mai abstracte, cum susţinea scolastica, ci de la corpul fi-zic concret, sensibil, adică de la cunoaşterea senzorială. În Sacrosanctae Cantemir polemiza cu „învăţaţii secolului acestuia, [care] proclamă în gura mare că toată ştiinţa omenească purcede de la simţuri» [17]. În Istoria ieroglifică Cantemir adoptă teza sensualistă combătută mai înainte: „axio-ma filosofască ştiută [...] ieste: toată cunoştinţa şi toată ştiinţa din înaintea mărgătoarea simţire purcede» [18]. Conceptul „filosofiei fiziceşti» implică prin el însuşi o separare a filosofiei de teologie, chiar dacă Cantemir nu pune în mod explicit în Istoria ieroglifică această problemă. Mai clar apare separarea planului teologic de cel filosofic în lucrarea Monarchiarum phy-sica examinatio, scrisă în 1714. Aici Cantemir schiţează o filosofie a istoriei, înfăţişând istoria universală ca pe o succesiune a patru monarhii, succesiu-ne ce are loc potrivit cu „legea naturii». Lucrarea are ca punct de plecare aceeaşi noţiune a „filosofiei fizice» pe care am întâlnit-o şi în Istoria ierogli-

fică. „Filosofia fizică” din Monarchiarum este în bună măsură cea aristoteli-că. Aristotel este numit aici de Cantemir „principele filosofilor” („princeps philosophorum») sau „preaînţeleptul Stagirit» (sapientissimus Stagerita) [19]. Ideea de bază a acestei opere cantemiriene se sprijină pe cosmologia aristotelică: „primul mobil», adică „sfera cerească», se mişcă de la răsărit la apus, şi cum în această mişcare trebuie să fie antrenate toate câte sunt în univers, urmează că şi „monarhiile» se vor deplasa circular pe suprafaţa pământului, pornind de la răsărit spre celelalte părţi ale lumii. Cantemir trimite aici la cartea Despre cer a lui Aristotel. Tendinţa de a separa filosofia şi ştiinţa de teologie care a apărut, probabil, la Cantemir, în parte şi sub influenţa lui Coridaleu, după cum ne arată definiţia „filosofiei fizice» din Is-toria ieroglifică şi care se manifestă şi mai explicit în Monarchiarum physica examinatio, s-a manifestat şi în Hronicul vechimii a romano-moldo-vlahilor: „nici istoria pofteşte credinţă, ce ştiinţă, că credinţa trebuie să o avem la lucrurile carile nici dovadă au, nici a să dovedi pot, care lucru, la istorie puţin, şi mai nici un loc nu are» [20]. Astfel Dimitrie Cantemir nu a ignorat neoaristotelismul; la început el a adoptat o atitudine ostilă faţă de acesta, mai târziu acceptându-l parţial.

4. Dimitrie Cantemir şi filosofia lui Van Helmont.Probabil tot în aceeaşi perioadă, între 1698 şi 1700, Dimitrie Cantemir

învaţă la Constantinopol de la Meletie de Arta [21] o doctrină radical opusă neoaristotelismului - filosofia lui Van Helmont [22], acel „Faust al secolului al XVII-lea», înnoitor al medicinii şi chimiei, aprig adversar al lui Aristotel şi al scolasticii, considerată de el păgână.Van Helmont pornea de la faptul, că succesul cunoaşterii se datorează intelectului intuitiv, unei lumini revela-ţionale, de provenienţă divină, gândirea discursivă, raţiunea, în concepţia sa, fiind de ordin inferior. Urmându-l pe Van Helmont, Cantemir, la rândul său consideră, în Sacrosanctae că adevărata cunoaştere nu provine nici de la raţiune, nici de la simţuri, singurul ei izvor îl constituie revelaţia divină, „lumina imaterială», care însă nu este hărăzită oricui şi oriunde [23]. Omul nu o poate avea decât în cazuri rare, dar care îl pune în legătură directă cu Creatorul. Revelaţia divină, hărăzită în trecut unor oameni aleşi, o avem în Biblie. Ştiinţa sacră a lui Cantemir bazată pe revelaţie este tot una cu „ştiinţa infuză» a misticilor medievali. Scrierea lui Dimitrie Cantemir Sa-crosanctae scientiae indepingibilis imago se situează din toată opera cante-miriană cel mai aproape de învăţăturile lui Van Helmont. Ea nu reprezintă însă o traducere a unor lucrări ale filosofului flamand, ci se înfăţişează ca o construcţie unitară de vaste proporţii, ca o sistemă bine închegată. După cum au demonstrat cercetătorii, chiar şi interesele pe care le urmăresc cei doi autori sunt total diferite. Pe când Van Helmont urmăreşte o descătu-şare faţă de scolastică şi faţă de ştiinţa în forma ei aristotelică deductivă, în vederea promovării unor interpretări ştiinţifice de tip nou, bazate pe experiment şi intuiţie, Cantemir se străduieşte cu ajutorul aceleiaşi ştiinţe de tip nou a veacului său, să consolideze credinţa religioasă şi s-o sustragă

46 47

GheorGhe BoBână PERSONALITĂȚI REPREZENTATIVEinfluienţei scolasticii sterile.

5. Dimitrie Cantemir şi unitarianismulDe fapt, o posibilă influenţă a lui Van Helmont întâlnim şi în Diva-

nul, considerat prima operă scrisă de Dimitrie Cantemir. Printre operele lui Van Helmont există un tratat cu titlul Venatio scientiarum, care prezintă o dispută dintre Suflet şi Raţiune. Deosebirea este că în Divanul lui Cantemir discuţia se desfăşoară pe plan etic, în vreme ce Venatio scientiarum are un caracter strict gnoseologic. Dan Bădărău, consideră că dacă se poate face o apropiere între Venatio sceintiarum şi Divanul „analogia se referă la aparatul formal şi la procedeu, însă nu la tema discutată» [24]. În Diva-nul problema centrală nu este însă cea a influenţei lui Van Helmont, ci aceea a includerii în partea a treia a tratatului lui Cantemir a traducerii cărţii unitarianului Andrei Wissowatius şi Stimuli virtutum, fraena peccato-rum (Strămutarea bunătăţilor şi frâul păcatelor), tipărită la Amsterdam în 1682 [25]. In tipografia domnească de la Iaşi, care tipărea numai cărţi ale bisericii, apare în 1698 cartea lui Dimitrie Cantemir căreia eruditul călugăr Ieremia Cacavela îi dădea în prefaţă certificatul de ortodoxie („Didascălie cu totului tot pravoslavnică are») şi care cuprinde traducerea unei cărţi a „ereticului» Wissowatius. După cum menţionează Petru Vaida, aici nu se poate pune problema că un autor eretic din punct de vedere catolic sau luterano-calvin putea să nu fie eretic din punct de vedere al bisericii orto-doxe, întrucât, deşi unitarianismul s-a format în luptă cu catolicismul şi cu protestantismul, dogmele criticate sau respinse de adepţii lui erau dogme fundamentale ale creştinismului, comune celor trei mari confesiuni: orto-doxă, catolică şi protestantă [26].

Una din trăsăturile caracteristice fundamentale ale unitarianismului a fost aceea de a muta accentul de pe speculaţiile teologice despre esen-ţa lui Dumnezeu, pe problemele morale, tendinţa de a reduce religia la morală. Această tendinţă este pregnant formulată în cartea lui Wissowa-tius şi Stimuli virtutum şi preluată de Dimitrie Cantemir în Divanul : „Pentru Dumnădzău, nu atâta ştiinţa cea privitoare, pre cât cea practicească a şti, nevoinţa a pune trebuie» [27]. Ieremia Cacavela n-a observat sau n-a vrut să observe cât de puţin ortodox este acest punct de vedere, de vreme ce ortodoxismul acordă, dimpotrivă, importanţă primordială dogmelor privi-toare la natura lui Dumnezeu, credinţei în ele, respectării stricte a formulei dogmei, speculaţiei în jurul sensului dogmelor etc.

Năzuinţa de a îmbina morala religioasă cu cea laică apare pregnant în Stimuli virtutum a lui Wissowatius. Filosoful arată care sunt foloasele vir-tuţii, motivele ce îndeamnă pe om să urmeze virtutea şi să evite viciul. El îmbină două concepţii etice diferite, pe cea antică despre autarhia virtu-ţii cu eudemonismul religios. Frumuseţea însăşi a faptelor drepte nu este suficientă, pentru a îndemna pe oameni la acţiune trebuie să vedem în ce fel virtutea nu are numai „floare», ci şi „roade»: „Să vedem precum înţelepciunea nu numai floare are, ce încă şi roadă dulce şi cu dulceaţă»

[28]. Semnificative sunt şi recomandările de lectură pe care le face Wisso-watius. El recomandă înainte de toate Biblia, dar şi De officius al lui Cicero, „unele scrieri» ale lui Seneca, pe Plutarh, Enchiridion-ul lui Epictet, iar din-tre creştinii mai noi Imitatio Christi a lui Thomas a Kempis, Enchiridion militis christiani a lui Erasm, Ethica christiania a lui Crellius etc.

Apare întrebarea, dacă a cunoscut Dimitrie Cantemir unitarianismul sau nu ? P. Vaida consideră că Cantemir a ştiut că Wissowatius este uni-tarian, dar, citind cartea şi constatând că ea nu conţine în general nimic „eretic», s-a mulţumit să introducă îndreptări în câteva locuri esenţiale din punct de vedere teoretic [29]. După cum menţionează cercetătorii, tezele cele mai îndrăzneţe ale unitarienilor nu sunt cuprinse în tratatul Stimuli virtutum al lui Wissowatius. Acest tratat are ca obiect morala şi nu problemele teologice propriu zise. Respingerea dogmelor fundamentale ale bisericii (trinitatea, divinitatea lui Christos, păcatul originar) nu apar nicăieri în mod explicit în acest tratat. Prin simplul fapt că izvorul normelor morale rămâne la Wissowatius voinţa lui Dumnezeu, Stimuli virtutum este în mod precumpănitor o carte de morală religioasă. Tocmai din aceste mo-tive Dimitrie Cantemir o traduce şi o include în Divanul său. O carte care ar fi atacat direct doctrina bisericii sau ar fi prescris o morală „lumească», nu ar fi putut fi tipărită în Moldova acelui timp şi nici Cantemir, care dorea să rămână un fiu credincios al bisericii, nu ar fi tradus-o.

6. CONCLUZIIFormat în mediile intelectuale constantinopolitane, în spiritul tradiţiilor

bizantinismului, Dimitrie Cantemir se încadrează prin opera sa filosofică în acest bizantinism cuprins de efervescenţă barocă prin apelul la surse ete-rogene de sorginte diferită, menţinându-se totuşi în albia umanismului.

BIBLIOGRAFIE:Blaga, Lucian. Dimitrie Cantemir. În: Izvoade, Bucureşti, 1972, p. 143.Ieremia Cacavela, teolog grec originar din Creta, a studiat la Lipsca pe

lângă elenistul Ioan Olearus şi apoi la Viena. Pe la 1670 fusese numit dascăl de limba greacă la Şcoala domnească din Iaşi. Din 1690 a fost corector al tipografiei din Iaşi pentru cărţile în limba greacă. Scrierile lui Cacavela sunt numeroase şi din domenii diferite. La 1667 compune o lucrare menită să arate în ce puncte ortodoxismul este în luptă cu catolicismul; scrierea, inti-tulată Cercetare asupra celor cinci deosebiri între biserica greacă şi cea roma-nă, este păstrată în manuscris la Oxford. O altă lucrare, Institutio logices, ad mentem neoteoricorum philosophorum (Doctrina logicii în spiritul filosofilor neotheorici), scurt manual de logică pentru uzul începătorilor, s-a păstrat la Biblioteca arhivelor principale ale Ministerului de Externe din Moscova, printre manuscrisele rămase de la Dimitrie Cantemir. S-au păstrat versuri, discursuri, traduceri din italieneşte în greceşte. Există şi o traducere a lui Cacavela din greceşte în româneşte, anume Explicarea liturghiei, tipărită la Iaşi în 1697.

Bădărău, Dan. Filosofia lui Dimitrie Cantemir. Bucureşti, 1964, p. 54

48 49

GheorGhe BoBână PERSONALITĂȚI REPREZENTATIVECantemir, Dimitrie. Istoria Imperiului Otoman: Creşterea şi scăderea lui.

Trad. I. Hodosiu. Bucureşti, Ediţiunea Societăţii Academice Române, 1876, Vol. 1, p. 136.

Surdu, Alexandru. Studiu introductiv la Dimitrie Cantemir. Mic compendiu asupra întregii învăţături a logicii. Bucureşti, 1995, p. 28.

Surdu, Alexandru. Op. cit., p. 60.Academia Patriarhiei din Constantinopol, unde au studiat Nicolae Mi-

lescu, Constantin Cantacuzino Stolnicul, posibil şi Dimitrie Cantemir, a fost reorganizată la 1624 de patriarhul Kiril Lucaris şi de colaboratorul acestuia, filosoful Teofil Coridaleu (1570-1646). Discipol al Universităţii din Padova, Coridaleu a reorganizat Academia după modelul universităţilor italiene; el a introdus filosofia neoaristotelică de orientare raţionalistă, care se inspira din arisotelismul renascentist padovan. La Academie s-au introdus, alături de studiile teologice şi de studiile clasice greco-latine, discipline ştiinţifi-ce, ca medicina şi geografia (Cl. Tsourkas, Les débuts de l ‘enseignement philosophique et de la libre penseé dans les Balkans, La vie et l’oeuvre de Théophile Corydalée. Bucureşti, 1948).

lacob Manos de Argos născut pe la 1650, a fost preceptor al fiilor lui Alexandru Mavrocordat Exaporitul, apoi profesor al Academiei din Constantinopol, distins cu titlul de „principe al filosofilor marii biserici a lui Christos» sau, mai pe scurt, în documente, „principele filosofilor». Cunoştea cu desăvârşire limba elină în care scrie epigrame, discursuri şi scrisori apreciate de contemporani.

Procopius, Demetrius. Succinta recensio eruditorum Graecorum, Fabri-cius. În: Bibliotheca graeca, Hamburg, 1721, IX, p. 798.

Vaida, Petru. Dimitrie Cantemir şi umanismul. Bucureşti: Minerva, 1972, p. 221.

Cantemir, Dimitrie. Istoria Imperiului Otoman, I, p. 136. Spandonis Vi-zantios a fost elevul lui Alexandru Mavrocordat (1637-1710) şi, mai târziu, preceptor al lui Constantin Duca, apoi, după 1720, scolarh la Academia din Constantinopol.

Bădărău Dan, Op. cit., p. 56.Istoria filosofiei româneşti. Bucureşti, 1972, Vol. I, p. 114.Papacostea, Victor. Originile învăţământului superior în Ţara Românească.

În: Studii, 1961, nr 5.Vaida Petru, Op. cit., p. 229.Cantemir, Dimitrie. Istoria ieroglifică. Ed. îngrijită şi studiu introd. P. P.

Panaitescu, I. Verdeş. Bucureşti, 1965, Vol. I, p. 91.Cantemir, Dimitrie. Metafizica. Trad. N. Locusteanu ; pref. E. Grigoraş.

Bucureşti: Ancora, 1928, p. 49.Cantemir, Dimitrie. Istoria ieroglifică. Vol. II, p. 66.Cantemir, Dimitrie. Monarchiarum physica examinatio. În: Studii şi

cercetări de bibliologie. 1962, V, p. 274-275.Cantemir, Dimitrie. Hronicul vechiei a romano-moldo-vlahilor. Ed.

îngrijită, studiu introd., glosar şi indici: Stela Toma. Bucureşti : Minerva,

1999, Vol. I, p. 230.Meletie de Arta „bărbat foarte priceput în toate ştiinţele, mai ales în

filosofia lui Van Helmont [...] pe care ne-a explicat-o şi nouă timp de opt luni” (Dimitrie Cantemir, Istoria Imperiului Otoman, Vol. I, p. 136), a stu-diat la Veneţia şi la Padova, om de cultură occidentală, devenit mai târziu mitropolit de Atena. (Nicolae, Iorga. Byzance après Byzance. Bucureşti, 1935, p. 198-199).

Van Helmont, medic, fizician şi filosof olandez (1577-1644), om de şti-inţă remarcabil, descoperitorul acidului carbonic (gazul silvestru), al hidro-genului sulfurat, al protoxidului de azot, se afla încă sub influenţa alchimiei şi a practicilor magice.

Cantemir Dimitrie, Metafizica, p. 24. Bâdărău Dan, Op. cit, p. 119.

Cercetătorii consideră că principele moldovean ar fi descoperit şi achi-ziţionat această carte în 1697, în timpul campaniei de la Zenta, unde arma-tele turceşti au fost înfrânte de către cele austriece .

Vaida Petru, Op. cit., p. 61Cantemir Dimitrie, Divanul, p. 307.

Ibidem, p. 317.Vaida Petru, Op. cit., p.77.

American Romanian Academy of Arts and Sciences Journal, 2003, nr 28, p. 39-43.

50 51

GheorGhe BoBână INTERVIURI ACORDATE DE GHEORGHE BOBÂNĂ

INTERVIURI ACORDATE DE GHEORGHE BOBÂNĂ

SOARTA FIECĂRUI POPOR DEPINDE DE DEMNITATEA PE CARE O ARE

Vasile Ţapoc, şeful Catedrei Filosofie şi Metodologie a Ştiinţei de la Facultatea Asistenţă Socială, Sociologie şi Filosofie a USM

Gheorghe Bobână se numără printre acei care au pus umărul, dar şi mult suflet, atunci când a trebuit să revenim la tradiţiile naţionale. Semi-narul „Constantin Noica”, organizat de dânsul acum câţiva ani, a fost un eveniment deosebit pentru intelectualitatea noastră. Am apreciat faptul că a găsit timp să conducă Laboratorul de Filosofie al Colegiului Invizibil, instituţie unde vin cei mai buni studenţi din Chişinău. Consider că au pro-cedat corect acei care l-au ales în funcţia de director al Institutului de Filo-sofie, Sociologie şi Drept. Colaborează şi cu Catedra noastră, pentru care a pregătit un curs de filosofie a limbajului.

Pavel Balmuş, preşedintele societăţii Bibliofililor „Paul Mihail”...Am sentimente de simpatie şi prietenie faţă de cărturarul Gheorghe

Bobână. Cred că sunt la curent cu aproape totul ce a publicat de-a lungul timpului în domeniile ştiinţific şi publicistic. Îi datorăm recunoştinţă şi pen-tru multitudinea de studii şi articole asupra conceptelor culturale, estetice şi filosofice ale românilor, începând cu cronicarii şi marii prelaţi ai bisericii din Moldova (Gr. Ureche, M. Costin, mitropoliţii Varlaam, Dosoftei, Al. Sturdza şi atâţea alţii), precum şi pentru luările de atitudine ale D-sale în-tru apărarea limbii române. Ca orheian ce sunt, sunt mândru de faptul că un om de prin părţile noastre se află în fruntea unui institut de prestigiu.

Gh.B.: Domnule Bobână, pe timpurile sovietice Academia de Ştiinţe era unul dintre pilonii ideologiei comuniste. Cum de aţi fost numit di-rector al unei subunităţi a acesteia tocmai după eşecul democraţilor în trecutele alegeri parlamentare?

Gh. B.: În 1990, Secţia de Filosofie şi Drept a Academiei s-a transformat în Institutul de Filosofie, Sociologie şi Drept. Chiar atunci am candidat la funcţia de director, dar a fost ales alt pretendent. După zece ani, Consiliul ştiinţific al Institutului m-a promovat iarăşi. Am prezentat actele la concurs şi am fost ales în mod democratic. Candidatura mea a fost confirmată prin vot secret la Adunarea generală a Secţiei de Ştiinţe Socio-Umane şi Economice.

A.A. : Care sunt reprezentanţii de vază ai gândirii filosofice din Mol-dova?

Gh. B.: Despre o filosofie din timpurile vechi nu putem vorbi, dar o gân-dire filosofică a existat. Acesta a fost subiectul cărţii La izvoarele gândirii. Motive filosofice în creaţia populară, pe care am scris-o cu regretatul fol-clorist Sergiu Moraru. Ar fi de vorbit mai multe despre gândirea laică, mai ales de istoriografia românească, de Dimitrie Cantemir – primul nostru fi-losof, deschizător de drumuri în toate domeniile, în special, cel umanistic. Gândirea lui reprezintă apogeul umanismului românesc.

A.A. : Ce ziceţi, moldovenii sunt chiar aşa cum îi vede Dimitrie Can-temir?

Gh. B.: El i-a înţeles foarte bine pe moldoveni. Chiar şi Olahus spunea că, deşi molodvenii, ardelenii şi muntenii sunt acelaşi neam, au aceeaşi limbă, totuşi, moldovenii sunt mai mândri şi se consideră mai presus decât celelalte neamuri. Dar există moldoveni între moldoveni...Mulţi reprezen-tanţi ai societăţii noastre se complac în starea lor de hibernare şi nici nu caută ieşirea din impas. Suntem cam flegmatici, cam nepăsători, nu vrem să ne schimbăm. Cu spiritul mioritic, ce ne cracaterizează, o să ne pome-nim cu R. Moldova federalizată.

I.P: Oare de vină sunt numai condiţiile istorice prin care am trecut?Gh.B.: Şi ele. Pentru că moldovenii întotdeauna au fost marginalizaţi,

bătuţi de soartă. Îmi închipui ce psihologie aveau ţăranii trecuţi prin cal-varul anilor 1946,1949, când au fost batjocoriţi, bătuţi şi deportaţi, fără dreptul de a spune un cuvânt. Au fost cotituri de istorie care au marcat multe generaţii.

Gh.B.: Cum vede un filosof soarta basarabenilor? Gh.B.: Problema dacă eşti sau nu filosof e foarte complicată, căci există

extrem de puţini filosofi. E vorba de specialiştii în filosofie. În 1998 l-am avut ca invitat pe un cunoscut filosof din Franţa, de la Universitatea din Poitiers. Fiind invitat la o întâlnire cu membrii Asociaţilor filosofilor din Moldova, el chiar de la început ne-a întrebat tranşant: „Filosofi? Poate specialişti, profesori în filosofie?”

N.C.: Care sunt principalele curente filosofice în R. Moldova?Gh. B.: La noi există aşa-zisa filosofie de şcoală. Constantin Noica spu-

nea că filosofia e ceea ce-l face pe om să crească din punct de vedere inte-lectual. E păcat că organele de decizie nu înţeleg asta. Ministerul Educaţiei a emis un ordin prin care filosofia este redusă la statutul de disciplină op-ţională, ceea ce înseamnă că, practic, ea este marginalizată în instituţiile preuniversitare. Nu putem vorbi de curente, ci de cercetări în domeniul filosofiei. Bunăoară, la Universitatea de Medicină se dezvoltă o direcţie nouă – bioetica. Noi facem cercetări aplicative. La insitutul nostru, printre alte proiecte, se lucrează şi la unul cu titlul „Semne, simboluri şi valori ale tranziţiei”, prin care încercăm să studiem, cum percepe mentalitatea colectivă simbolurile sociale. Să ştiţi că simbolica joacă un rol important îndeosebi în campaniile electorale, fiind prezentă prin siglele partidelor. Anul trecut reprezentanţii PCRM au cîştigat alegerile parţial datorită sim-

52 53

GheorGhe BoBână INTERVIURI ACORDATE DE GHEORGHE BOBÂNĂbolului lor - secera şi ciocanul.

Gh. B.: În tranziţie, aţi sesizat o evoluţie în gândirea moldovenilor?Gh. B.: Tranziţia e o situaţie nesigură. Ieşirea din ea nu se vede, pentru

că fiecare guvernare îşi modifică legile după cum îi place. Cred că trebuie să facem o analiză nu numai psihologică, dar şi filosofică a motivelor aces-tei stări de spirit, din care, sunt sigur, există o ieşire. Informaţiile care ajung la cetăţeanul nostru se bat cap în cap şi societatea este polarizată. Marea problemă, însă, e că masele sunt prea puţin informate. Nu vreau să spun că stăm pe loc în gândire, dar nu constat o evoluţie în masă, ci doar la unii indivizi aparte. Societatea noastră rămâne în prizonieratul vechilor dogme, ceea ce ar putea să le ajute comuniştilor să obţină majoritatea şi în parla-mentul următor. Astfel, mulţi acţionează conform dictonului „Tot înainte, fiindcă înainte era mai bine!”.

S.Ş.: Dintr-o perspectivă filosofică, cum i-aţi caracteriza pe Tarlev, Os-tapciuk şi Voronin?

Gh.B.: Îmi pare cam ambiguă „filosofia conducerii” pe care aceştea o folosesc. Nu există o claritate în ceea ce fac. Bunăoară, e foarte greu să-l înţelegi pe dl. Tarlev. Spune ba una, ba alta. Nu ştiu cum gândeşte, însă când vorbeşte...

S.Ş.: Dar care dintre politicienii noştri, aflaţi azi în scena sau avansce-na politică, au o gândire coerentă?

Gh. B.: În acest sens, am un deosebit respect faţă de Alexandru Moşanu şi Ion Hadârcă. Mi s-a părut demn de apreciat şi ex-premirul Sturza în ceea ce începuse el să facă.

Gh. B.: Actuala conducere încearcă să folosească Academia de Ştiinţe, inclusiv Institutul dvs. în propriile interese ideologice?

Gh.B.: Noi nu sunten un instrument al puterii. Puterea nu ne agreează şi nici nu ne sprijină. Noi nu avem decât salariul din bugetul statutului. Guvernanţii nu ne dau bani pentru cercetări, pentru editări de carte, de reviste, pentru deplasări. Acum, fiecare teză de doctorat conţine în mod obligatoriu concluzii şi recomandări bazate pe cercetări sociologice, juridi-ce, filosofice... Dar nu sunt sigur că cineva reacţionează la acestea.

A.A.: Deci, mintea academică nu-i solicitată de actualii guvernanţi?Gh.B.: Ba da. Există lista oficială a unor instituţii cărora le sunt trimise

în mod obligatoriu, pentru aviz, proiectele de legi, proiectele de hotărâri de guvern, sesizările deputaţilor... Întru cît institutul nostru figurează pe această listă, reacţionăm în măsura în care suntem vizaţi, dar opinia noas-tră rareori este luată în considerare.

N.C.: Cine vă comandă cercetările sociologice?Gh.B.: E o situaţie foarte stranie cu cercetările sociologice. Instituţiile

de suport apelează, tradiţional, la ONG-uri. Astfel, acum aproape fiecare sociolog de la noi are ONG-ul său şi face investigaţii care nu întotdeauna sunt obiective. Institutul nu e prea solicitat, deşi avem specialişti cu o considerabilă experienţă. Cercetările şi publicaţiile noastre le facem nu-

mai din sponsorizări. Tot astfel menţinem şi apariţia ”Revistei de filosofie şi drept”. Dăm în chirie nişte birouri, ca să plătim telefoanele, încălzirea, apa, canalizarea...

N.C.: Câte ore staţi pe internet?Gh.B.: Avem trei calculatoare, pe care le-am conectat la internet abia

odată cu venirea mea în funcţia de director. Am prezentat un proiect pen-tru a obţine un grant ca să deschidem pagina web a institutului, deoarece comunicarea fără această reţea salvatoare nu se face azi.

S.Ş.: Nu aveţi senzaţia că munciţi în van, de vreme ce conducerea v-a lăsat într-un hal fără de hal?

Gh. B.: Uneori da. În domeniul meu acest lucru se întâmplă mai rar, pentru că gândirea filosofică este mereu actuală. Am scris o carte despre Petru Movilă, stând în arhivele şi bibliotecile de la Kiev un an încheiat. Apoi am fost la Varşovia o lună şi am mai studiat în bibliotecile de acolo. Am scris-o în 1996, când se împlineau 400 de ani de la naşterea lui Petru Movilă. Azi aş face ceva mai bun, dar cine îmi dă un editor?

I.P.: Cum apreciaţi gândirea filosofică românească?Gh.B.: Orice gândire filosofică exprimă caracterul unui popor. Dar, când

vorbim despre filosofia românească, mai puţin trebuie să apelăm la folclor şi mai mult la gânditorii de talia lui Blaga, Noica, Mircea Florian, care au elaborat propriile sisteme filosofice.

Gh. B.: De ce intelectualitatea mai crede că Academia de Ştiinţe, inclu-siv Institutul dvs., ar putea oricând să ne facă surprize neplăcute, atunci când e vorba de a ne apăra adevărul istoric şi ştiinţific?

Gh. B.: Mă puneţi într-o situaţie dificilă... Academia a fost întotdeauna un element conversator în societate. Şi nu numai la noi. Toate academiile vor să-şi păstreze onorurile, dar să ştiţi că majoritatea cercetătorilor de la noi au coloană vertebrală.

A.A.: Cum apreciaţi faptul că elita Academiei e formată numai din oa-meni de vârsta a treia?

Gh. B.: Păi, e vorba de o vârstă a înţelepciunii. În Franţa, bunăoară, membrii Academiei sunt numiţi „nemuritori”. Fireşte sunt printre ei şi ti-neri, chiar printre membrii Prezidiului. Bunăoară, unul dintre ei e Valeriu Canţer, academician coordonator al Secţiei de Ştiinţe Fizico-Matematice. Dar n-aş zice că cei mai în vârstă sunt toţi nişte retrograzi, aici există o tra-diţie în respectarea ierarhiilor.

D.M.: Dacă, într-o bună zi, Academia s-ar închide, societatea noastră ar observa acest lucru?

Gh.B.: Numaidecât. Academia nu constă numai din membrii ei, ci şi din zeci de cercetători, care studiază, publică, reprezintă ştiinţa academică în diferite domenii. Avem personalităţi marcante, care fac analize profunde, cunoscute în străinătate, dar ignorate, uneori acasă.

I.P.: Cum sunt plătiţi angajaţii Institutului?Gh.B.: Din luna mai ni s-a majorat salariu cu 20 la sută, dar remunerarea

54 55

GheorGhe BoBână INTERVIURI ACORDATE DE GHEORGHE BOBÂNĂtot mizeră rămâne. Unii trăiesc mai mult din orele de predare la universi-tăţi, decât din cercetări. Alţii rămân la noi pentru că au nevoie de o slujbă, ceilalţi nu pot pleca pentru că sunt dedaţi cu trup şi suflet activităţii ştiinţi-fice. Tânăra generaţie e mai practică. Am constatat acest lucru la concursul organizat în anul de faţă. Au revenit foştii angajaţi şi doar vreo câţiva tineri. E şi firesc, fiindcă unui absolvent al unei universităţi din România, care a avut o bursă de 50 de dolari, i-am putut propune un salariu de doar 10 dolari...

A.A.: Colaboratorii Securităţii au încercat să vă „contacteze” vreodată?Gh.B.: N-am fost racolat de securişti, dar am avut mereu impresia că

printre colegii mei există şi de aceştia. Totuşi, în perioada sovietică am sim-ţit întruna cenzura regimului. În 1985 a fost editat un Dicţionar de filosofie tradus din limba rusă. În anexa acestuia - Dezvoltarea gândirii filosofice şi politice în Moldova, scrisă împreună cu profesorul Alexandru Babii, am pomenit numele unor personalităţi repudiate de către regim, atunci am fost numiţi falsificatori şi riscam să rămânem fără serviciu.

I.P.: Cum credeţi, de ce, de la o vreme, se vorbeşte tot mai puţin des-pre Unire?

Gh. B.: Problema Unirii este una de viitor. Ea se va întâmpla numai atunci când statul acesta va fi viabil, iar conjunctura internaţională – în favoarea noastră.

S. Ş.: Ce idee naţională ar putea aduce buna înţelegere în societatea noastră?

Gh. B.: Sigur că nu congrese de tipul „Casa noastră - Republica Moldo-va”. Probabil, important este ca identitatea noastră să fie conştientizată nu numai de naţiunea titulară, dar şi de reprezentanţii etniilor conlocui-toare.

A.A.: Care dintre politicienii noştri se conduce de principiul machia-velismului?

Gh.B.: Părearea mea e că, la noi, machiavelismul a fost carcateristic pentru „epoca” Lucinschi.

I.P.: Cât de sinceră este relaţia moldoveanului cu Dumnezeu?Gh.B.: Omul nostru îşi aminteşte de El numai atunci când îi este mai

greu.A.A.: Care este gânditorul, filosoful cel mai marcant al spaţiului ro-

mânesc?Gh. B.: Alexandru Sturdza, care se trăgea de viţă domnească. Tatăl lui

a fost primul guvernator al Basarabiei, după anexarea acesteia de către Rusia. Alexandru Sturdza a fost diplomat la curtea împăratului Alexandr I şi a luat parte la Congresul de la Viena după războiul din 1812. Se spune că a participat şi la pregătirea manifestului Triplei Alianţe. Lucrările lui în apărarea Ortodoxiei au provocat polemici vii în Europa. Este unul dintre primii reprezentanţi ai filosofiei creştine în Rusia. Operele lui – în limbile română, rusă, germană, franceză, greacă – au fost cunoscute, încă pe când

era în viaţă, în întreaga Europă.Gh.B.: Eminescu nu a fost un mare filosof? Gh. B.: Nu putem spune că a fost un filosof în esenţă: a fost un poet

de factură filosofică. Altceva putem vorbi de Titu Maiorescu, care a fondat o şcoală filosofică, avându-i ca adepţi şi continuatori pe Constantin Rădu-lescu-Motru, Petre P. Negulescu, Nae Ionescu şi alţii. Şcoala lui Maiorescu este orientată spre filosofia germană, probabil, pentru că şi-a făcut studiile în Germania. Şi Lucian Blaga a învăţat în Germania, dar el nu e considerat un maiorescian, ci un reprezentant al noii generaţii, care a iniţiat o pole-mică dură cu şcoala maioresciană. Într-o revistă filosofică, pe care o edita, lui Rădulescu-Motru Blaga îi zicea Rădulescu Mortu, vrând să spună că filosofia acestuia era depăşită.

Gh.B.: Pe un filosof aflat mereu în răcoarea dintre pereţii Academiei nu-l frige la inimă ceea ce se întîmplă în societatea nostră?

Gh.B.: Dacă ai suflet nu poţi să nu iei atitudine faţă de cele ce se în-tâmplă în jurul tău. Cred că azi cea mai mare problemă a noastră este federalizarea republicii, o acţiune bazată pe motive politice. Cineva vrea să păstreze Moldova sub influenţă străină. De ce Georgia, care se află într-o situaţie ca a noastră, nu acceptă varianta de federaţie? Munţii Caucazului ştiu a creşte bărbaţi, de ce n-ar putea s-o facă şi Carpaţii?

Gh.B.: Există părerea că mai bine am ceda Transnistria în schimbul libertăţii mult râvnite?

Gh.B.: Nu sunt un analist politic. Ca cetăţean, consider că Moldova tre-buie să fie un stat unitar. Dincolo de Nistru trăiesc fraţii noştri de sânge. Ruşii sau ucrainenii ar vrea să ia pământul, dar ce facem cu oamenii? Deci, trebuie să avem un stat unic, cu judeţe şi puterea centralizată aici, la Chişi-nău, cu un singur guvern, un singur parlament, un singur preşedinte.

N.R.: Dar ce o să se întîmple, dacă şi România, şi Ucraina aderă la NATO?

Gh. B.: Nu ştiu. Ştiu doar că şi noi trebuie să intrăm în NATO, în Uniunea Europeană... Situaţia ne va impune să facem acest pas. Comuniştii nu-şi pot realiza programul, fiindcă se ţin orbeşte de nişte principii la care nu vor să renunţe.

N.R.: Nu vă pare că marile puteri ale lumii au făcut deja împărţirea sferelor de influenţă şi noi am rămas sub „Umbrela” Rusiei?

Gh.B.: Desigur, ne aflăm în zona de interes a Rusiei şi, se pare, cu acordul tacit al SUA. Nu numai noi, ci aproape întregul spaţiu ex-sovietic. Dar situa-ţia depinde mult şi de verticalitatea guvernanţilor din ţările respective. Azi, Şevardnadze şi Aliev sunt mai fermi, atunci când vine vorba de libertatea ţărilor pe care le conduc, chiar dacă au fost membri ai Biroului Politic al PCUS... Bine ar fi ca şi guvernanţii noştri să le urmeze exemplul. Soarta fiecărui popor depinde de demnitatea pe care o are. Voi scrieţi despre aceasta...

Despre Gheorghe Bobână ...neformalBunul creştin

56 57

GheorGhe BoBână INTERVIURI ACORDATE DE GHEORGHE BOBÂNĂDintotdeauna, îmi doresc să fiu un bun creştin. În fiecare an, înainte de Paşti,

merg neapărat la biserică. Pe când era în viaţă părintele Petrache, mă duceam la biserica „Sf. Nicolae”. Acum, de regulă, merg la Catedrala „Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel”. În unele zile de sărbătoare, intru la „Sfânta Teodora de la Sihla” şi aprind câte o lumânare pentru sufletele părinţilor şi celor dragi mie, plecaţi din viaţă. Am fost, cu soţia şi cu băiatul mai mic, într-un pelerinaj pe la mănăstirile din Bu-covina şi Moldova de dincolo de Prut. M-am întors de acolo mult mai purificat. Cred că fiecare creştin trebuie să meargă prin acele locuri sfinte, dacă vrea să fie mai aproape de Dumnezeu, dar şi de spiritul neamului.

Între busuioc şi vâzdoageLocul unde mă simt cel mai bine e casa noastră din Căpriana, care a aparţinut

unui bătrân de 90 de ani. Acolo, precum a observat sora mea, pare a fi mai lesne că iei contact cu divinitatea. După ce am cumpărat această căsuţă, am reparat-o cu mâinele mele. Am acolo o grădină în care cresc foarte multe flori „de-ale noastre”, mai ales busuioc şi vâzdoage. Dimineaţa, toată valea e potopită de mi-rozna lor... Îmi plac mult florile, le port de grijă şi celor din biroul meu.

În criză de timpÎmi pare rău că nu-mi gestionez timpul mai raţional. În fiecare zi, am un pro-

gram foarte încărcat. Uneori mă întorc de la Academie atât de obosit, încât nu mai reuşesc să scriu sau să citesc ceva în liniştea casei. În schimb, la Căpriana pot să lucrez toată noaptea, să citesc până spre dimineaţă. Acolo, dorm două-trei ore şi mă trezesc bine odihnit, chiar mai sănătos. Regret că nu reuşesc să citesc toate cărţile necesare sufletului şi minţii mele. În copilărie stăteam numai cu cartea în mână. Deseori, mama, căutându-mă, mă găsea citind pe ascuns în fundul grădinii.Tare cu viaţa Nu mi-am pierdut cumpătul chiar şi în clipele de grea cumpănă. În anii când am fost persecutat pentru ideile exprimate în lucrările mele, când chiar şi unii dintre colegi s-au îndepărtat de mine, am continuat să cred în forţele mele, fiind convins că dreptatea o să triumfe. Mulţi ani am locuit cu trei copii într-o singură odaie, într-un „apartament” comunal. Dar am rezistat la toate, reuşind să cresc şi să educ patru copii, care astăzi îmi aduc bucurii.Abuz de sinceritateConsider că sunt prea sincer cu oamenii care mă înconjoară. Nu tuturor le place când le spun lucrurilor pe nume. Din această cauză, deseori am avut de suferit. Cu toate acestea, mă încăpăţinez să cred că majoritatea oamenilor sunt buni. Nu-i pot respecta doar pe cei lăsători. Nu ştiu dacă toţi cei născuţi în zodia Racului sunt ca mine, dar cred că astrele mă influenţează oricum.

Clubul elitelor ”CRONOS”. Au participat: Natalia Cojocaru, Ina Prisăcaru, Nicolae Roibu, Alina Anghel, Daniela Mereuţă, Sorina Ştefârţă.

Realizat de Gheorghe Budeanu

Timpul, 2002, 27 septembrie, p. 12-13.

UN STRIGĂT DE DURERE PĂTRUNS PRIN SECOLE LA NOI

La finele anului ce s-a scurs la Academia de Ştiinţe a avut loc lansarea cărţii Dimitrie Cantemir. Scrieri filosofice alese. (Димитрий Кантемир. Избранные философские произведения), ediţie îngrijită, studiul intro-ductiv, note şi comentarii de Gheorghe Bobână. Lansarea volumului de opere traduse în limba rusă ale ilustrului gânditor umanist a încheiat suita de manifestări consacrate aniversării a 330 de ani din ziua naşterii sale. Anul 2003, declarat de autorităţile de vârf ale statului ”Anul Dimitrie Can-temir în Republica Moldova”, nu s-a bucurat de prea multe apariţii edito-riale ale operei cantemiriene sau dedicate acesteia. A fost reeditată cartea criticului literar Vasile Coroban Dimitrie Cantemir – scriitor umanist, apă-rută pentru prima dată în 1973, în grafie chirilică, la editura „Cartea Mol-dovenească”, două volumaşe care cuprind Maxime şi Povestiri exemplare, extrase din romanul Istoria Ieroglifică, şi volumul de Scrieri filosofice alese, traduse în limba rusă, despre care am vorbit mai sus. Toate aceste patru cărţi au fost pregătite de editura „Cartea Moldovei”. Despre alte apariţii editoriale consacrate lui Dimitrie Cantemir nu avem informaţie. La înche-ierea lansării de carte de la Academia de Ştiinţe i-am solicitat un interviu dlui Gheorghe Bobână, doctor în filosofie, cunoscut cercetător ale gândirii filosofice româneşti din epoca medievală, autor al unor studii consacrate umanismului lui Grigore Ureche, Petru Movilă, Varlaam, Miron Costin, Do-softei, Nicolae Milescu, Dimitrie Cantemir.

Cor.: Dle Gheorghe Bobână, probabil că se întreabă cititorii şi ne în-trebăm şi noi, de ce acest volum de Scrieri filosofice alese ale lui Dimitrie Cantemir a apărut în limba rusă?

Gh.B.: Dimitrie Cantemir şi-a petrecut o bună parte din viaţă în Rusia, contribuind la dezvoltarea culturii ruse, implicându-se în viaţa politică, reli-gioasă, ştiinţifică, a avut relaţii strînse cu multe personalităţi, începând cu ţarul Petru I, membrii senatului, Sfântului Sinod, diplomaţii şi terminând cu oameni de ştiinţă. Acest fapt readuce mereu în actualitate şi păstrează viu interesul pentru personalitatea şi creaţia sa. Nu există studiu consacrat culturii ruse din prima jumătate a secolului al XVIII-lea în care să nu fie pomenit numele ilustrului nostru cărturar. Este apreciată activitatea sa de om politic, istoric, orientalist, geograf, cartograf. Însă aproape nimic nu se ştie în Rusia despre creaţia literară şi filosofică a lui Dimitrie Cantemir. Spe-cialiştii în domeniul filosofiei, istoriei cunosc tratatul său Cercetarea fizică a monarhiilor după manuscrisul, aflat în Biblioteca Academiei de Ştiinţe a Rusiei din Sankt-Petersburg, în două limbi: latină şi rusă. Deşi varianta rusă este citată, ea n-a fost niciodată editată. Singura ediţie, în limba rusă, cunoscută nouă, este cea din cartea Gânditorii progresişti români din seco-lele XVIII-XIX, apărută în 1961, la Moscova sub îngrijirea academicianului C.Gulian. Textul din această carte este tradus după varianta latină. Noi am

58 59

GheorGhe BoBână INTERVIURI ACORDATE DE GHEORGHE BOBÂNĂintenţionat să publicăm întregul original în limba rusă după manuscris, însă pentru cititorul contemporan el ar fi fost extrem de dificil, şi de aceea am inclus în ediţia noastră varianta menţionată mai sus. Cât priveşte alte două texte filosofice ale lui Dimitrie Cantemir, incluse în ediţia noastră, despre ele cititorul de limbă rusă nu posedă până în prezent nici o informaţie, cu excepţia studiilor lui V. Ermuratschi şi A. Babii, apărute câteva în limba rusă la Chişinău şi la Moscova. Autorii menţionaţi vorbesc despre tratatele filosofice ale lui Dimitrie Cantemir Imaginea de nedescris a ştiinţei sacre şi Mic compendiu asupra întregii învăţături a logicii, dar ele n-au fost traduse până acum în limba rusă. Sincer vorbind, pentru cititorul de limbă rusă Dimitrie Cantemir este un autor cvasianonim. Din secolul al XVIII-lea, când a fost editată pentru prima dată în limba rusă, în 1789 la Moscova Descri-erea Moldovei, în această ţară n-a mai apărut integral vreo operă de a lui Dimitrie Cantemir. În 1828 este publicată la Moscova o variantă prescurta-tă a traducerii din limba germană a Istoriei Imperiului Otoman, însă fără a fi menţionat pe foaia de titlul autorul tratatului. Sperăm că ediţia de faţă îl va readuce pe Dimitrie Cantemir după aproape două secole în atenţia oamenilor de ştiinţă din Rusia.

Cor.: Prin ce este actuală această ediţie pentru cititorul de la noi din ţară?Gh.B.: Trebuie să recunoaştem că şi pentru cititorul din Republica Mol-

dova Dimitrie Cantemir rămâne un scriitor foarte puţin cunoscut. De fapt şi la noi s-au editat doar două scrieri cantemiriene: romanul Istoria Ierogli-fică şi Descrierea Moldovei. Ultima a apărut în 1973, într-o nouă traducere din limba latină în limba rusă. Alte scrieri ale lui Dimitrie Cantemir nu sunt accesibile cititorului de la noi. Vorbesc de cititorul larg, nu de specialiştii care au acces la ediţiile româneşti. Deşi nici acestea nu sunt toate accesibi-le. Tratatul filosofic al lui Dimitrie Cantemir Imaginea de nedescris a ştiinţei sacre, scris de el în limba latină, prin 1700, la Constantinopol, a fost tradus în limba română şi editat o singură dată cu denumirea de Metafizica, în 1928, la Bucureşti. Această ediţie a devenit demult o raritate bibliografi-că. După cîte ştiu, la Chişinău se găsesc doar două exemplare ale acestei cărţi, unul la Biblioteca Academiei de Ştiinţe şi altul la Muzeul Literaturii Române „M. Kogălniceanu”. Micul compendiu asupra întregii învăţături a logicii a fost editat la sfârşitul secolului al XIX-lea în limba latină în volu-mul VI al Operelor principelui Demetriu Cantemiru, publicate de Academia Română şi editat, în traducere română, în 1995, la Editura Ştiinţifică din Bucureşti. La noi s-a tradus acest tratat de logică în limba rusă, după foto-copia manuscrisului original în limba latină, încă în 1988, dar am reuşit să-l publicăm abia acum. Astfel această ediţie de Scrieri filosofice alese a lui Dimitrie Cantemir, deşi apărută în limba rusă, pentru a populariza opera cantemiriană printre alogeni, devine o sursă de informare asupra operei filosofice a gânditorului şi pentru cititorul de limbă română care nu are acces la ediţiile româneşti.

Aceluiaşi deziderat răspunde şi studiul introductiv care conţine infor-

maţii despre întreaga creaţie a lui Dimitrie Cantemir, despre majoritatea ediţiilor scrierilor sale apărute pe parcursul a trei secole. Am încercat să facem o prezentare aproape exhaustivă a operei cantemiriene pentru a demonstra cititorului contemporan enciclopedismului său, vastitatea problemelor abordate. Dimitrie Cantemir nu este doar autorul consacrat al Istoriei Imperiului Otoman, al Descrierii Moldovei şi al Istoriei Ieroglifi-ce, după cum îl cunoaşte absolventul liceului sau al facultăţii. El tratează problemele de etică în Divanul, de teologo-fizică Sacrosanctae de logi-că – în Compendiolum, de filosofie şi politică – în Istoria Ieroglifică, de istorie, etnografie, drept - în Descrierea Moldovei, de filosofie a istoriei – în Monarchiarum phisica examinatio, de cultură şi civilizaţie islamică – în Istoria Imperiului Otoman şi Kniga sistima, de istorie, cultură şi civilizaţie românească – în Hronicul vechimei a romano-moldo-vlahilor. Cum spunea Lucian Blaga, „despre opera literară, ştiinţifică, muzicologică a lui Dimitrie Cantemir se poate susţine fără nici o exagerare că echivalează cu aceea a unei întregi societăţi literare”.

Cor: Nu intenţionaţi să pregătiţi o ediţie similară în limba română?Gh.B.: Ideea pregătirii unei astfel de ediţii în limba română am expus-o

încă la începutul anului trecut, când anul 2003 a fost declarat ”Anul lui Dimitrie Cantemir în Republica Moldova”. Cu părere de rău, editurile de la noi nu riscă să editeze clasicii noştri fără garanţii financiare. Acestea însă sunt greu de dobândit. De aceea cred că operele lui Dimitrie Cantemir şi ale altor mari scriitori şi gânditori români încă mult timp nu vor vedea lumina tiparului. Rămâne doar să sperăm că la o viitoare aniversare se va mai edita vreo scriere cantemiriană la Chişinău.

Cor.: Ce a însemnat pentru Dimitrie Cantemir ideea eliberării Moldo-vei de sub dominaţia otomană?

Gh. B.: Devenit domn al Moldovei Dimitrie Cantemir caută o soluţie pentru a-şi împlini ceea ce consideră misiunea sa politică: eliberarea ţării de sub dominaţia otomană, revenirea ei la prerogativele pe care le avea pe vremea marelui Ştefan, adică stipularea domniei ereditare a Cantemireştilor şi întemeierea unui stat autoritar şi centralizat, cârmuit de domnul ţării după tipul monarhiilor apusene. Principele moldovean simte faptul că pentru marele Imperiu Otoman începuse declinul, simte de asemenea că ţările europene cutează să intre în mari sisteme de ali-anţe antiotomane, modificându-şi astfel propriile graniţe. Dimitrie Can-temir nu vrea ca patria sa să rămână în afara acestor alianţe. El scrutează deopotrivă harta Europei şi Asiei şi până la urmă se aliază deschis cu Rusia. Aceasta pierde războiul cu turcii şi Dimitrie Cantemir este silit să-l urmeze pe Petru I în alt imperiu, unde va rămâne până la sfârşitul vieţii - înfrânt în plan politic, Cantemir s-a manifestat aici plenar în plan spiri-tual. Ceea ce pierduse cu sabia, a câştigat cu condeiul. Mărturie ne sunt lucrările sale istorice, filosofice, geografice, literare din această perioadă de activitate.

60 61

GheorGhe BoBână INTERVIURI ACORDATE DE GHEORGHE BOBÂNĂCor.: Să înţelegem că astfel Cantemir în această perioadă nu mai revi-

ne la ideea eliberării Moldovei?Gh. B.: După cum spunea Lucian Blaga, în pofida anilor petrecuţi în stră-

inătate şi a culturii cosmopolite pe care a asimilat-o, Dimitrie Cantemir şi-a păstrat sufletul românesc, astfel încât, şi atunci când scrie pentru străini despre geografia, istoria şi obiceiurile neamului său, el o face „cu inima strânsă şi cu gândul înlăcrimat de a mai fi şi în acest chip de folos ţării sale”. În Descrierea Moldovei autorul foloseşte argumente de mai mul-te feluri: arheologice, etnografice, lingvistice, juridice, religioase, politice în sprijinul concepţiei istoriografice despre vechimea şi continuitatea pe teritoriul Moldovei a poporului român format prin colonizarea Daciei de către romani. Ceea ce se „aude” după lectura Descrierii Moldovei, sau, mai exact, ceea ce trebuie să audă cititorii europeni ai lucrării, este strigă-tul de ajutor al Moldovei, ajutor cerut în numele unităţii spirituale ai celor ce proveneau din fostul Imperiu Roman, ca şi în numele mai noii unităţi a creştinismului în faţa islamului.

Ameninţarea pe care o distingea planând deasupra ţării sale, a poporului român ca entitate, a Europei şi a creştinătăţii ca unitate spirituală i-a definit lui Dimitrie Cantemir parametrii cercetării şi în Istoria Imperiului Otoman. Structura de ansamblu a acestei lucrări este fundamentată pe un principiu de filosofie a istoriei de esenţă organicistă, principiu al creşteri şi descreşterii. Creşterea teritorială a Imperiului Otoman a fost o urmare a perfecţionării unui tip de organizare a structurilor statului şi religiei, iar îmbătrânirea, a epuizării aceloraşi structuri. Era o idee pe care europenii au receptat-o ca atare într-o vreme, când se închegau marile alianţe antiotomane. Tema continuităţii po-porului român în Dacia, a unităţiii de neam şi de limbă a românilor din cele trei ţări româneşti este centrală în tratatele istorice Historia Moldo-Vlahica, De antiquis et hodiernis Moldaviae nominibus(Despre numele vechi şi noi ale Moldovei), Hronicul vechimei a romano-moldo-vlahilor. Deşi locuiesc astăzi în trei provincii separate, Moldova, Muntenia şi Ardeal, se spune în Hronic, toţi locuitorii vechii Dacii se cheamă români. Problema originii romane se întâl-neşte în substratul întregii istoriografii cantemiriene şi acolo se află, consideră Dimitrie Cantemir, suma tuturor argumentelor în virtutea cărora pământul Daciei trebuie eliberat de otomani şi pus în dreptul său firesc, alături de state-le libere ale Europei, foste părţi ale Imperiului Roman.

Cor.: Se ştie că unele dintre lucrările lui Dimitrie Cantemir n-au ajuns până la noi. Ce puteţi spune despre ele?

Gh. B.: Diverşi cercetători afirmă că în timpul expediţiei persane din 1722 vasul pe care se aflau lucrurile personale ale lui Dimitrie Cantemir, in-clusiv şi unele manuscrise ale lucrărilor sale, s-a scufundat. Se presupune că printre aceste manuscrise se aflau două texte, fiecare dintre ele repre-zentând o pledoarie pentru nobleţea originară a poporului român. Unul s-ar fi numit De origine nostrae gentis (Despre originea neamului nostru) şi altul Moldaviae nobiltatis genealogia (Genealogia familiilor boiereşti

din Moldova). Faptul că una din tezele, pe care Dimitrie Cantemir le com-bate în Hronicul vechimei a romano-moldo-vlahilor, este aceea a proveni-enţei poporului român din tâlhari aduşi de romani pe teritoriul Daciei spre a o coloniza, face plauzibilă părerea că gânditorul moldovean să se fi preo-cupat mai pe larg de demonstrarea nobleţei originare a poporului român, în general, şi a moldovenilor în special. De asemenea, în acest context, este plauzibil faptul ca Cantemir să fi încercat demonstrarea nobleţei pro-priei sale familii (lucrarea Vita Constantini Cantemir chiar atestă această preocupare). Dacă ţinem cont de corespondenţa principelui moldovean, şi anume de acele scrisori în care el solicită trecerea numelor unor boieri ce-l însoţiseră în exil în Cartea Genealogiei familiilor nobile din Rusia , ceea ce presupunea câştigarea unor drepturi egale cu ale nobililor ruşi, atunci ar fi posibil ca el să fi elaborat şi lucrarea consacrată genealogiei familiilor boiereşti din Moldova. Se mai afirmă, în legătură cu ultima lucrare tipărită în timpul vieţii lui Dimitrie Cantemir Sistemul religiei muhamedane, că ma-nuscrusul ei, astăzi pierdut, ar fi fost alcătuit din două părţi. Prima parte ar constitui textul editat în 1722, în limba rusă, la Sankt Petersburg Книга систeма или состояние мухаммеданския религии, iar cea de-a doua parte s-ar fi intitulat De statu politico Aulae Othomanicae (Despre starea politică a Curţii Otomane) şi s-ar fi pierdut în naufragiul de pe Marea Cas-pică. Tot atunci au dispărut şi unele note şi schiţe întocmite de Cantemir în campania persană.

Cor.: S-au păstrat 98 de scrisori, precum şi Testamentul principelui moldovean. Care erau ultimele lui dorinţe?

Gh. B.: Principala grijă a domnitorului a fost instruirea şi prosperarea copiilor săi. În Testament el roagă pe ţarul rus să-i trimită la învăţătură „în alte ţări” şi „până când nu vor fi încercaţi în ştiinţă şi în alte deprinderi care sunt necesare împăratului şi statului, să nu fie rânduiţi ca moştenitori”.

Cor.: ”Anul Dimitrie Cantemir”a fost un an de noi căutări, de noi valo-rificări a vastei moşteniri a ilustrului nostru înaintaş. Care au fost realiză-rile Dvs. în acest domeniu?

Gh. B.: Principala realizare a acestui an a fost, desigur, editarea acestui volum de Scrieri filosofice alese. Apoi – participarea la mai multe simpozioane şi confe-rinţe, conscrate aniversării gânditorului moldovean, şi elaborarea unor studii cu referire la filosofia sa. Am prezentat pentru publicare în „ARA (Academia Româno-Americană) Journal” un studiu intitulat Dimitrie Cantemir şi filosofia timpului său, în care constat următoarele: „Format în mediile intelectuale constantinopolitane, în spiritul tradiţiilor bizantinismului, Dimitrie Cantemir se încadrează prin opera sa filosofică în acest bizantinism, cuprins de efervescenţă barocă prin apelul la surse eterogene de sorginte diferită, menţinîndu-se totuşi în albia umanismului”.

Realizat de Tatiana Rotaru

Literatura şi arta, 2004, 11 martie, p. 7.

62 63

GheorGhe BoBână INTERVIURI ACORDATE DE GHEORGHE BOBÂNĂ

MĂ CONSIDER FERICIT – 30 DE INTREBĂRI DE ACASĂ

După absolvirea, în anul 1965, a şcolii medii din satul natal Ciocâlteni, raionul Orhei, Gheorghe Bobână a devenit student la Universitatea de Stat din Moldova, Facultatea Filologie. În anii 1970-1971 a activat în calitate de învăţător şcolar, apoi a satisfăcut serviciul militar, iar în anul 1974 a devenit aspirant al Institutului de Filosofie al Academiei de Ştiinţe a URSS din Mos-cova. În anul 1977, după absolvirea cu succes a aspiranturii, a fost anga-jat în funcţia de cercetător ştiinţific în Secţia Filosofie şi Drept a Academiei de Ştiinţe a Moldovei. În anul 1978 a susţinut teza de doctor în filosofie cu tema Concepţiile filosofice ale lui Antioh Cantemir. În 1981 i se conferă ti-tlul ştiinţific de cercetător conferenţiar, în 2004 – titlul ştiinţifico-didactic de conferenţiar universitar, în 2005 susţine teza de doctor habilitat în filosofie cu tema Umanismul în gândirea filosofică românească din secolul al XVII-lea – începutul secolului al XVIII-lea. Tot în anul 2005 i s-a conferit titlul ştiinţific de profesor cercetător în specialitatea istoria filosofiei.

Timp de aproape 30 de ani de activitate în cadrul Academiei de Ştiinţe a Moldovei Gheorghe Bobână a ocupat diverse funcţii, de la cercetător ştiinţific până la director al Institutului de Filosofie, Sociologie şi Drept al AŞM, iar în prezent deţine funcţia de cercetător ştiinţific principal la Insti-tutului de Filosofie, Sociologie şi Ştiinţe Politice. A publicat peste 120 de lu-crări ştiinţifice şi metodico-didactice, dintre care 7 monografii, o culegere de texte, este coautor al curriculumului la filosofie pentru învăţământul liceal, al manualului de Filosofie pentru clasa XII, al Antologiei gândirii filosofice din Moldova, a participat cu referate şi comunicări ştiinţifice la numeroase reuniuni ştiinţifice în ţară şi peste hotare.

Orientarea principală a intereselor ştiinţifice ale lui Gheorghe Bobână se axează pe problema umanismului în gândirea filosofică românească din se-colele XVII-XVIII. El studiază ideile umaniste în operele gânditorilor români Grigore Ureche, Petru Movilă, Miron Costin, Nicolae Milescu Spătaru, Con-stantin Cantacuzino Stolnicul, Dimitrie Cantemir, cercetează de asemenea manifestările ideilor iluministe în opera gânditorilor basarabeni din secolul al XIX-lea Alexandru Sturdza, Alexandru Hâjdeu, ideologia liberalismului reflectată în scrierile lui Constantin Stamati-Ciurea, Pavel Leonard, Vasile Laşcu, manifestă interes pentru probleme de filosofie a limbajului şi filosofie socială.

În anul 1994 Gheorghe Bobână a devenit laureat al premiului de stat al RM în domeniul ştiinţei, tehnicii şi producţiei. Printre cele mai importante lucrări ştiinţifice ale lui Gheorghe Bobână pot fi enumerate Constantin Sta-mati-Ciurea, 1983; La izvoarele gândirii (Motive filosofice în creaţia poetică populară), 1988; Grigore Ureche, 1991; Petru Movilă. Profilul unui destin, 1996; Umanismul în cultura românească din secolul al XVII-lea – începutul secolului al XVIII-lea, 2005; Antioh Cantemir – poet gânditor şi om politic,

2006 (penrtu ultimile două fiind distins cu Premiul Academiei de Ştiinţe a Moldovei). Pentru cartea; Umanismul în cultura românească din secolul al XVII-lea – începutul secolului al XVIII-lea i-a fost decernat premiul ”Gheorghe Asachi” la Salonul Internaţional de Carte, Iaşi, 2005. În 2006 lui Gheorghe Bobână i-au fost decernate Diploma de gradul II a Guvernului Republicii Moldova şi Medalia ”Dimitrie Cantemir” a Academiei de Ştiinţe a Moldo-vei. Sub conducerea lui Gheorghe Bobână au fost susţinute 4 teze de doctor în ştiinţe, este membru al colegiilor de redacţie a unor prestigioase reviste ştiinţifice din ţară şi de peste hotare, participă activ în viaţa ştiinţifică, pre-zentând numeroase comunicări şi rapoarte la sesiuni ştiinţifice.

Ce înţelegeţi prin noţiunea „acasă”? Ce înţeleg eu prin noţiunea „acasă”? Desigur, mai întâi de toate înţeleg

„casa părintească”, „baştina”, adică locurile dragi, unde m-am născut şi unde am crescut. Dar noţiunea „acasă” semnifică pentru mine mai mult decât noţiunile „casa părintească”, „baştina” etc. Prin noţiunea „acasă” înţeleg ţara în care m-am născut şi am crescut, adică Republica Moldova, dar nu în ultimul rând şi România, unde mă simt ca acasă la Iaşi, unde a făcut fiul meu liceul „Costache Negruzzi” şi am mulţi prieteni la Universitatea „AL.I.Cuza” şi la filiala Academiei Române. Mă simt ca acasă şi la Bucureşti, unde a stu-diat la Universitatea Bucureşti fiica mea şi am mulţi prieteni la Institutul de Filosofie şi Psihologie „C.Rădulescu-Motru” al Academiei Române. Dar nu numai în aceste oraşe din ţară. M-am simţit totdeauna ca acasă la Timişoara, la Universitatea de Vest, la Cluj-Napoca, la Universitatea „Babeş-Bolyai”, la Târgu-Jiu, la Universitatea „Constantin Brâncuşi”, şi în multe alte părţi din ţară, legate de istoria noastră, cum ar fi Alba-Iulia, unde fiul meu a absolvit Universitatea „1 Decembrie”, apoi a făcut masteratul, la Suceava, la Piatra Neamţ, la mănăstirile din Bucovina, dar şi la Cernăuţi, unde fiecare stradelă este legată de destinul nostru românesc.

Cine au fost dascălii care V-au predat primele lecţii decisive pentru des-tinul Dvs?

Desigur, primul dascăl a fost învăţătorul din clasele primare, Dl Ion Strişcă. Nu pot să spun astăzi pe cât de bun pedagog era, căci nu-l puteam com-para atunci cu alţi pedagogi. În clasele mai mari era altceva. Consider că o influenţă decisivă asupra formării mele intelectuale au avut mai mulţi profe-sori. Aş menţiona-o îndeosebi pe Dna Maria Popescu, profesoara de limba şi literatura română. Dar m-am format mai mult ca autodidact, citind tot ce-mi era accesibil la biblioteca din sat, mai întâi în româneşte, apoi în ruseşte.

Veniţi des la baştină? Cu părere de rău acum vin destul de rar, odată, de două ori pe an. Ca calităţi trebuie să posede un om ca acesta să Vă fie prieten?Sinceritate, onestitate, dar şi un anumit grad de cultură. Prin cultură am

în vedere în cazul acesta „cei şapte ani de acasă”.Când aţi descoperit că aveţi calităţi de cercetător (căutător) şi de li-

der? Unele tendinţe de a cerceta au apărut încă în anii de studenţie. Vroiam

64 65

GheorGhe BoBână INTERVIURI ACORDATE DE GHEORGHE BOBÂNĂsă ştiu mai mult decât scrie în manuale sau vorbeşte profesorul la prelege-re. Mai târziu, la aspirantură mi-am format anumite abilităţi de cercetare, astfel că am început activitatea ştiinţifică de acum format ca cercetător. Cu referinţă la liderism, nu ştiu ce înţelegeţi prin aceasta. Cuvântul „lider” astăzi are un sens cam ambiguu. Am fost şeful grupei la Universitate, am fost co-mandant de pluton în armată, am ocupat unele funcţii administrative la Ins-titut, dar nu consider numaidecât că sunt lider. A fi lider însemnă să conduci masele, să ai o influenţă decisivă uneori asupra destinelor oamenilor, să le deschizi anumite căi în faţă. În acest sens avem puţini lideri şi nici nu pot fi prea mulţi.

Cine şi când V-a ajutat să vă afirmaţi în calitate de profesionist? Am spus că am fost mai mult autodidact, dar am avut şi îndrumători

cărora nu încetez să le aduc omagii. E vorba, în primul rând de conducătorul tezei mele de doctorat, Dna Nina Utkina, doctor în filosofie, cercetător la Ins-titutul de Filosofie al Academiei de Ştiinţe din Moscova, Dl Alexandru Babii, doctor în filosofie, fost director al instituţiei în care activez timp de treizeci de ani, dna Valeria Nicic, doctor în filosofie, cercetător la Institutul de Filoso-fie al Academiei de Ştiinţe din Ucraina şi alţii.

Cum s-a întîmplat că aţi ales altă profesie decît cea de pedagog, înbrăţişată în cruda tinereţe?

Vreau să spun că şi astăzi sunt pedagog, am titlul ştiinţifico-didactic de conferenţiar universitar, predau de zece ani la Universitatea Liberă Internaţională din Moldova, ţin cursuri pentru doctoranzi la Academia de Ştiinţe din Moldova. Am abandonat însă activitatea de învăţător, fiindcă simţeam că aş putea face mai mult, decât făceam la ţară. Deşi avem şi în şcolile săteşti profesori excelenţi, unii ar putea să predea şi la universităţi. Dovadă e faptul că din şcoala noastră au ieşit atât de mulţi oameni cu re-nume în ţară şi peste hotare.

Cu cine din colegii de şcoală, de facultate aţi dori să Vă întîlniţi la un pahar de vorbă?

Sunt foarte mulţi. Totdeauna mă întâlnesc cu plăcere cu fostul meu coleg de bancă Costică Roşca, aş vrea sa-i văd mai des pe colegii de clasă Gheor-ghe Ranga, Ion Lungu, Petrică Cucu. De la facultate am rămas până azi buni prieteni cu Valeriu Snighiri, scriitorul Constantin Dragomir, cercetătoarea Rita Kleiman, colega de grupă Claudia Oltu şi mulţi alţii.

Vorbiţi-ne despre elevii Dvs. Care din aceste nume credeţi că ar putea fi rostite?

Cu părere de rău am fost prea puţin timp învăţător şcolar, dar îmi place să spun că i-am predat Ludmilei Vasilieva, vestita „tanti Ludmila”, mi-a fost elevă Svetlana Rusnac, doctor în psihologie, conferenţiar universitar, autor al unor manuale de prestigiu, şef de catedră la ULIM. Mai sunt şi alţii pe care acum nu pot sa mi-i amintesc.

Nu aţi fost obsedat de ideea de a intra în politică?Nu este clar ce înţelegeţi prin „a intra în politică”. Noi nu putem fi în afara

politicii, mai ales acei ce activează în ştiinţele sociale. Probabil nu ştiţi, dar în 1989 eu am publicat primul articol în apărarea limbii române şi a alfabetului latin, în ziarul „Învăţământul Public”, iar a doua zi a apărut materialul semnat de Constantin Tănase şi Vasile Bahnaru în „Literatura şi arta”. Toţi laurii au

revenit lor, iar despre articolul meu s-a uitat. Aceasta nu înseamnă că m-am retras şi nu am reacţionat la evenimentele ce s-au petrecut pe parcursul anilor, mai ales la acele legate de identitatea noastră românească. Bănuiesc că avizul prezentat în legătură cu Concepţia de politica naţională a consti-tuit baza demiterii mele din funcţia de director al Institutului de Filosofie, Sociologie şi Drept al Academiei de Ştiinţe a Moldovei. Dar oricum lucrările mele ştiinţifice consacrate identităţii noastre naţionale nu rămân în afara politicii.

De ce, în opinia Dvs. nu am reuşit să creiem o clasă politică care să ducă poporul nostru pe drumul dezvoltării democratice şi europene?

Nu cred că clasa noastră politică n-ar putea să ne ducă „pe drumul dezvoltării democratice şi europene”. Multe lucruri nu depind de voinţa clasei politice. Consider că avem o clasă politică matură şi destul de bine pregătită şi chiar bine intenţionată. Există însă anumite jocuri de culise care nu ne permit realizarea dezideratelor imediate. Şi aceasta se întâmplă nu numai la noi. Drept exemplu avem vecina noastră Ucraina.

E o carenţă de caracter capacitatea moldovenilor de a se desolidariza, incapacitatea de a vedea interesul naţional dincolo de orgoliile perso-nale?

S-ar putea spune şi aşa despre moldoveni, dar nu trebuie să generalizăm. Mişcarea de renaştere naţională de la începutul anilor nouăzeci a demons-trat că putem să ne solidarizăm în jurul unor idealuri de interes naţional. Au existat mai mulţi factori care ne-au abătut de la aceste probleme, în primul rând cel economic care nu putea fi desconsiderat. Cum zicea şi Ion Creangă:” Goliciunea înconjoară, iar foamea dă pe de-a dreptul”.

Numiţi principiile Dvs. peste care nu puteţi trece?Nu pot suporta minciuna şi făţărnicia, dar mai ales trădarea.Aţi fost trădat vre-o dată, de colegi, sau prieteni ?Uneori s-a întâmplat şi aceasta, dar nu-mi place să-mi amintesc numele lor.Aţi avut multe momente în viaţă de care nu Vă place, să Vă amintiţi ? Au fost şi de acestea, ca şi în viaţa fiecăruia. Cea ce m-a ofensat cel mai

mult a fost atitudinea arogantă a ruşilor în perioada sovietică, dar care se mai întâlneşte şi azi. Mulţi din ei se consideră o rasă superioară, iar pe ceilalţi îi iau de vasali sau de „ciukcia”. Nu vreau să spun prin aceasta că îi descon-sider pe toţi ruşii, cu atât mai puţin cultura rusă. Sunt specialist în limba şi literatura rusă. Îmi place mult poezia lui Puşkin, Lermontov, Esenin, Blok, proza lui Dostoievski şi Tolstoi, filosofia lui Soloviov şi Berdiaev. Dar vreau aceeaşi atitudine şi din partea opusă.

Care circumstanţe au jucat rolul decisiv în formarea cuplului Bobână?Probabil întâmplarea a făcut să ne întâlnim la o vârstă mai mare de trei-

zeci de ani, departe de Chişinău, la Moscova şi să ne placem unul pe altul, atât fizic, cât şi spiritual.

Când nu faceţi ştiinţă ce faceţi? Citesc romane, ascult muzică şi lucrez în grădină.

66 67

GheorGhe BoBână INTERVIURI ACORDATE DE GHEORGHE BOBÂNĂCe vă place şi ce Vă displace în politica moldovenească? E greu de răspuns la această întrebare. Îmi place că astăzi vin în politică

mulţi tineri cu o pregătire bună. Sper ca ei să ia locul generaţiei care n-ar trebui să deschidă gura, dacă nu poate spune corect nici două vorbe, în orice limbă.

Cine în opinia Dvs. este omul care Vă cunoaşte cel mai bine?Eu mă cunosc cel mai bine.Care este mâncarea şi băutura Dvs preferată? Un vin bun şi nişte plăcinte ca la mama acasă.Cum vedeţi viitorul Moldovei în următorii 10 ani?Prognozele nu sunt chiar optimiste. Va fi nevoie de câteva generaţii de

politicieni care să repare cea ce s-a „stricat” în ultimul deceniu.Există termene de comparaţie pentru criza pe care o traversăm? Cred că ne-am putea compara cu America Latină care este de acum de o

jumătate de secol, ba poate şi mai mult, în stare de tranziţie.Când în opinia Dvs. Moldova va ajunge în UE?După ce vom fi admişi în NATO.Nu aţi plecat în străinătate, deşi Vi s-a propus şi nu odată. De ce?Nu mi s-a propus nici odată să plec legal în străinătate pentru mai mult

timp. Am fost doar în vizite de studii la Varşovia, la Paris. Poate la începutul anilor nouăzeci aşi fi putut să mă stabilesc undeva având două specialităţi – de pedagog şi de cercetător. Se pare că am ratat anumite şanse. Consider totuşi că m-am realizat acasă.

Ce dorinţă neîmplinită aveţi? Să am timp ca să citesc cât mai multe cărţi bune.Ce calităţi apreciaţi la om? Am mai spus-o. Onestitatea, buna cuviinţă, demnitatea, devotamentul,

bunătatea.Cum arată azi raporturile între ştiinţă şi religie, mai înainte doi rivali

de neîmpăcat? Aţi putea să Vă exprimaţi punctul de vedere vis-a-vis de confluenţele între cele două domenii?

Nu cred că aveţi dreptate când spuneţi că religia şi ştiinţa sunt „rivali de ne împăcat”. Din contra, toate marile descoperiri ştiinţifice urmăreau să demonstreze măreţia lui Dumnezeu, perfecţiunea lumii creată de El. Nouă ne-au cultivat ideea eronată că religia este „opium pentru popor”, ceea ce nu este şi n-a fost nici odată adevărat. Ştiinţa, filosofia, arta, religia sunt for-me de cunoaştere a lumii, fiecare din ele având propriul specific. Dacă nu înţelegem aceasta, ajungem la anumite paradoxuri, dar aceasta este vina noastră şi nu a ştiinţei, sau a filosofiei, sau a artei şi cu atât mai puţin a re-ligiei.

Sunteţi optimist în ce priveşte ameliorarea statutului omului de ştiinţă în Republica Moldova?

Prea puţin optimist, dacă comparăm ce se întâmplă în acest domeniu la noi şi la vecinii noştri apropiaţi – România şi Ucraina.

Care este la moment obiectul activităţii dl profesor cercetător Gh. Bobână?

Acum lucrez asupra unui dicţionar al personalităţilor marcante din Ba-sarabia secolului al XIX-lea – prima jumătate a secolului al XX-lea. Să ştiţi că aproape fiecare localitate din ţinutul nostru are personalităţi care au lăsat urme adânci în cultura românească şi cea europeană.

Vă consideraţi un om satisfăcut de viaţă?Nu cred că voi fi vreodată pe deplin satisfăcut de viaţă. Mă consider însă

fericit că am o familie unită, copii sănătoşi, o soţie grijulie şi talentată, că pot să mă ocup cu lucrul care îmi place.

Realizat de Ion Cernei

Cuvântul, 2007, 11 mai, p. 3; 30 de întrebări de acasă. Rezina, 2010, p. 23-28.

68 69

GheorGhe BoBână OMAGII

OMAGII. NOTE. RECENZII

Andrei EŞANU, acad.

PROFESORUL GHEORGHE BOBÂNĂ – MEREU APLECAT ASUPRA OPERELOR LUI DIMITRIE CANTEMIR ŞI ANTIOH CANTEMIR

Cu toate că prin aspiraţiile sale este de formaţie filologică, Gheorghe Bobână şi-a continuat studiile în domeniul filosofiei, devenind prin acu-mulări importante un specialist de prim rang în istoria filosofiei şi culturii româneşti medievale şi moderne. Unul din domeniile de investigaţie pe care le-a îmbrăţişat de la bun început în cercetările sale ţine de perso-nalitatea lui Antioh Cantemir (1708/1709 - 1744), fiul marelui cărturar umanist român Dimitrie Cantemir. Studiile în Federaţia Rusă au avut drept rezultat elaborarea şi susţinerea unei valoroase teze de doctorat în istoria filosofiei, în 1978, la Moscova, în baza căreia a editat la Chişinău un studiu monografic1,57dedicat concepţiilor filosofice şi sociale ale lui Antioh Cante-mir, lucrare care s-a bucurat de mare căutare şi apreciere în multe centre ştiinţifice din fosta Uniune Sovietică2.58

De aici încolo cercetările ce ţin de viaţa şi activitatea lui Antioh Cantemir ca om politic, diplomat, poet şi om de ştiinţă, la care s-a adăugat interesul faţă de opera culturală şi filosofică a lui Dimitrie Cantemir au rămas până în prezent unul din domeniile de cunoaştere în care profesorul Gheorghe Bobână a venit cu cercetări şi ediţii de scrieri, tratate ştiinţifice şi opere literare3.59Aceste elaborări şi ediţii consacrate celor două mari figuri ale 1 Бобынэ, Георгe. Философские воззрения Антиоха Кантемира / Георге Бобынэ; ред.: Д. Т. Урсул; Акад. наук Молдавской ССР, Oтдел Философии и права. – Кишинев: Штиинца, 1981. – 136 с.2 Приленский В. И. [Recenzie] // Научные доклады высшей школы. Философские науки. – 1983. – Nr. 4. – C. 185-187.3 Димитрий Кантемир. Избранные философские произведения / сост., вступ. ст., коммент. и примеч.: Георгe Бобынэ; ред.: А. Бабий; Акад. Hаук Республики Молдова, Ин-т Философии, Социологии и Права. – Chişinău, Cartea Moldovei, 2003. – 360 с.; Bobănă, Gheorghe. Antioh Cantemir: poet, gânditor şi om politic / Gheorghe Bobână; red.: Vasile Bahnaru.

culturii şi spiritualităţi noastre, Dimitrie Cantemir şi fiul său Antioh, se înscriu printre cele mai importante din întreg discursul academic ştiinţific susţinut de colegul nostru pe parcursul întregii sale activităţi de circa 40 de ani în cadrul Academiei de Ştiinţe a Moldovei.

În special cercetătorul Gheorghe Bobână editează la Chişinău mai puţin cunoscutele tratate filosofice ale lui Dimitrie Cantemir Sacrosanctae scien-tiae indepingibilis imago (Imaginea de nedescris a ştiinţei sacre sau Meta-fizica), Compendiolum universae logices institutionis (Mic compendiu asupra întregii învăţături a logicii), Monarchiarum phisica examinatio / Монархий фиcическое разсуждение (Studiu asupra naturii monarhiilor) însoţite de un profund studiu introductiv, note şi comentarii prin care nu numai sunt făcute mai accesibile şi mai înţelese tratatele marelui Cantemir, dar şi sunt puse în strânsă legătură cu evoluţia gândirii şi mişcării de idei europene din epocă.

În afară de acestea, cercetătorul Gheorghe Bobână publică într-un şir de periodice academice şi enciclopedice din Moldova, România, Rusia şi alte ţări lucrări care ţin de concepţiile filosofice, istorice şi ştiinţifice ale lui Antioh Cantemir ca reprezentant al culturii ruse şi europene, în contex-tul marilor transformări în ştiinţa şi mişcarea iluministă în devenire de pe continentul european în prima jumătate a sec. al XVIII-lea.

Alte investigaţii sunt dedicate idealului politic, filosofiei istoriei, precum şi momentului înscrierii lui Dimitrie Cantemir, prin tratatele sale ştiinţifice, în panorama filosofică a timpului său. Deşi sunt de proporţii mai mici, aces-te studii în mod univoc lărgesc orizonturile cunoaşterii moştenirii culturale şi filosofice ale marelui nostru înaintaş.

De altfel, în teza de doctor habilitat în filosofie Umanismul în gândi-rea filosofică românească din secolul al XVII-lea – începutul secolului al XVIII-lea, susţinută în mod strălucit în 2005, în monografia Umanismul în cultura românească (Chişinău, Epigraf, 2005, 272 p.) şi mai ales în lucra-rea colectivă Dinastia Cantemireştilor, sec. XVII-XVIII. (coord. acad. Andrei Eşanu, Chişinău, 2008, 604 p.) Gheorghe Bobână vine cu o serie de sinteze de certă valoare ştiinţifică privind concepţiile filosofice ale lui Dimitrie şi Antioh Cantemir, fiind vorba de compartimentele: „Scrierile filosofice ale lui Dimitrie Cantemir” (p. 321-331) şi cele referitoare la „Copilăria şi stu-diile. Formarea intelectuală” a lui Antioh Cantemir (p. 494-504), precum şi despre activitatea acestuia din urmă în calitate de diplomat, om poli-tic (p. 504-515) şi filosof (p. 537-559). În aceste studii profesorul Gheo-rghe Bobână reuşeşte să prezinte materia expusă de la înălţimea unei experienţe de cercetare academică de câteva decenii.

Prin lucrările dedicate Cantemireştilor, prin ediţiile de opere ale marilor noştri înaintaşi, Gheorghe Bobână se înscrie în rândul cercetătorilor de prim rang în ştiinţa academică din Republica Moldova.

Iunie, 2011

cop.: Dragoş Bobână; Acad. de Şt. a Moldovei, Inst. de Filosofie, Sociol. şi Şt. Politice. – Chi-şinău, Civitas (Tipogr. “Bons Offices”), 2006 – 280 p.: il.

70 71

GheorGhe BoBână OMAGII

Tudor STAVILĂ,dr. hab. în studiul artelor,

un bun prieten al familiei Bobână

GHEORGHE BOBÂNĂ – CONSĂTEANUL, CERCETĂTORUL, OMUL

Îl cunosc de mult timp şi mă bucur că pot să fiu considerat unul dintre prietenii săi. În afară de copilăria şi studiile comune din Ciocâlteni, ne-a apropiat interesul nedisimulat al lui Gheorghe Bobână pentru frumos, pen-tru arte, el fiind, probabil unicul din sat, care avea la timpul când profesam împreună în aceeaşi şcoală, o colecţie impresionantă de albume despre arta şi discuri cu muzică clasică universală. Mai târziu, ne întâlneam vara la Ciocâlteni, în casa părintească, după ce venea în vacanţa de vară de la doctorantura moscovită şi mai aflam noutăţi despre colegii de la Institutul de Arte din Moscova – Anatol Mocanu, Victor Cobzac, Ghenadie Jalbă, dar şi despre expoziţiile din galeriile şi muzeele capitalei ruse.

După mai mult timp ne-am întâlnit la Academia de Ştiinţe, unde Gheor-ghe Bobână era deja cunoscut ca autor al unor monografii despre perso-nalităţi ilustre ale culturii şi gândirii filosofice româneşti, cum ar fi Nicolae Spătarul Milescu, Antioh Cantemir, Petru Movilă, Constantin Stamati-Ciu-rea, dar şi avansând în ierarhia gradelor ştiinţifice - de la cercetător ştiin-ţific inferior, în 1977, la director adjunct al Institutului de Filosofie, Socio-logie şi Drept al AŞM (1991-1995), ca în continuare să conducă activităţile acestui Institut (2001-2005).

A fost consecvent în toate încercările sale de a deveni un profesionist în domeniu. A susţinut doctoratul la Moscova, în 1978, şi teza de doctor habilitat în filosofie, în 2005. A scris despre artă, fiind încă adolescent şi i-a rămas fidel şi astăzi, reorientând-o spre făgaşurile filosofiei. Pas cu pas a demonstrat că poate deveni unul dintre cei mai de seamă istorici în do-meniul filosofiei româneşti, cercetările realizate fiind o excelentă dovadă în acest sens.

Gheorghe Bobână poate fi un model de comportament civic, intelec-tual prin ceea ce spune şi ce înfăptuieşte. Nu i-am spus niciodată la ce mă gândesc permanent, că în persoana Dumnealui, Moldova a pierdut un veritabil istoric de artă, obţinând însă un veritabil cercetător al gândirii filosofice de la noi. Oricum, meritele cu care este apreciat demonstrează acest lucru.

Un bun familist, de comun acord cu soţia, jurnalista Lidia Bobână (Va-silache), a crescut şi educat cei patru copii, care sub influenţa părinţilor au îmbrăţişat domeniul artelor in-corpore, urmaţi de mai mulţi nepoţi şi nepoţele, răbdător şi săritor la nevoie în toate cazurile pe care le-am cu-noscut – acesta este, cu aproximaţie, portretul consăteanului meu, al cer-cetătorului şi omului Gheorge Bobână.

Vasile ȚAPOC, dr. hab., prof. univ.

ONEST CU SINE ŞI CU NEAMUL

Se poate afirma cu certitudine că dr.hab., prof.univ. Gheorghe Bobână face parte din rândul celor nu chiar mulţi, dar norocoşi prin harul identifi-cării gândirii cu fapta. Altfel spus e vorba de puterea ce o deţine de a trans-forma rezultatele filosofării sale în acte ale vieţii de zi cu zi. Inaugurându-şi activitatea de cercetător într-o perioadă ostilă culturii naţionale, când tra-diţiile culturii româneşti erau atacate vehement, urmând a fi distruse din rădăcini de ideologia comunistă, tânărul savant îşi indreaptă atenţia spre studierea moştenirii literare a celor care au stat la izvoarele filosofiei ro-mâneşti – inclusiv cantemirenii. Nu sunt neglijate nici sursele de la care au pornit aceştea: filosofia antică greacă, credinţele religioase, promovate de Biserica ortodoxă şi, nu în ultimul rând, folclorul naţional. Cercetarea nu se reduce la satisfacerea doar a curiozităţii de savant, ci include şi reeva-luarea, actualizarea şi promovarea acestor valori în propriile elaborări filo-sofice. Către această perioadă, probabil îşi însuşise crezul tinerei generaţii Blaga – Eliade, care programatic declarară că nu văd destinul României decât ca un destin cultural.

Gh. Bobână, pe de o parte, era printre cei care intuise: cu Marx nu poţi naşte filosofi români, sau cum spune înţelepciunea populară românească „din pumni străini nu poţi bea apă pe săturate”; pe de altă parte, ştiind că filosofia e înţelepciune nu doar cărturărească, ci şi trăită în viaţă, printre multiplele sale preocupări investigaţionale, el îşi îndreaptă atenţia spre studierea temeiurilor folclorice ale filosofiei, văzând în acesta unitatea or-ganică dintre cugetare şi viaţă, adică similitudinea cu esenţa filosofiei din Grecia antică, atât de bine explorate de protagoniştii investigaţiilor sale: Dimitrie Cantemir, Antioh Cantemir, dar şi Grigore Ureche, Petru Movilă, Miron Costin, Nicolae Spătarul Milescu şi mai aproape de noi Alexandru S.Sturdza, Alexandru Hâjdău, Constantin Stamati-Ciurea, Pavel Leonard, Vasile Laşcu ş.a.

O perioadă aparte în activitatea prof. Gheorghe Bobână începe odată cu revenirea legală la valorile culturii româneşti, după obţinerea independen-ţei Republicii Moldova. Dorul, pe care l-a purtat omagiatul faţă de Patria înstrăinată cu forţa, era dorul unei persoane, pentru care cultura devenise modul firesc al existenţei sale. Putem spune că acest dor era manifestarea unei foamete spirituale. Şi aşa cum foamea de lectură poate fi „săturată” doar de lectura operelor filosofice, la fel şi foamea de cultură românească putea fi anulată doar de cultura filosofică românească, îndeosebi de cea de la sfârşitul secolului al XIX-lea şi prima jumătate a secolului al XX-lea,

72 73

GheorGhe BoBână OMAGIIcare, după cum se ştie, a fost timp de aproape 50 de ani în exil chiar la ea acasă, ca să nu mai vorbim de Basarabia, pentru care ea (această cultură) ca şi cum nici n-ar fi existat. Doar prin această „foame” îndelungată putem lămuri verva cu care domnul profesor s-a implicat în organizarea la Chişi-nău, printre multe alte colaborări cu filosofii din România, a renumitelor „Conferinţe Constantin Noica”, care au durat, cu şedinţe lunare, circa doi ani, cu participarea unor personalităţi notorii din domeniul filosofiei ro-mâneşti.

Pentru a înţelege această atracţie nemaipomenită faţă de filosofia lui Noica e necesar să ne oprim un pic asupra consilierii filosofice, practicată de acest filosof cu „elevii” săi: Gabriel Liiceanu, Andrei Pleşu, Sorin Vieru ş.a.. „Miezul” acestei consilieri este cuprins în sintagma „grija de sine”, preluată de filosoful român de la filosofii Greciei antice, care era pentru aceştea familiară. Pentru a-i înţelege semnificaţia vom prelua-o de la sto-icul Seneca din dialogul De otio (Despre tihnă): „...unui om i se cere să le fie de folos semenilor săi – multora, dacă poate, iar dacă nu, câtorva; dacă nu câtorva, măcar celor mai apropiaţi; dacă nici celor mai apropiaţi, măcar sieşi. Căci făcându-se util celorlalţi, ia parte la activitatea publică. La fel cum omul care alege să devină mai rău nu îşi dăunează doar sieşi, ci şi tuturor celor care ar fi avut de câştigat dacă el ar fi fost mai bun, oricine îşi îndeplineşte obligaţiile faţă de sine le este de folos şi altora prin aceea că se pregăteşte să le devină util” (3.1). Scopului promovării acestui in-dividualism, pe care se sprigine capitalismul civilizat, îşi consacră şi astăzi întreaga activitate teoretico-didactică profesorul Gheorghe Bobână. Să-i urăm sănătate şi noi succese în atingerea acestor obiective.

Eudochia SAHARNEANU,dr. hab. în filosofie, conf. univ.

Dumitru CALDARE, dr. hab. în filosofie, conf. univ.

UMANISTUL GHEORGHE BOBÂNĂ

O gândire nu se defineşte numai prin conţinut, prin teme, prin ceea ce îi formează substanţa, ea se defineşte şi prin stil. Există o calitate pro-prie fiecărei gândiri importante, ce o face deosebită, prin care poate fi recunoscută, la fel ca opera unui pictor sau poet: stilul. A descoperi stilul înseamnă a înţelege gândirea. O gândire filosofică marcată de personali-tate, un anume stil îl caracterizează pe sexagenarul Gheorghe Bobînă (16 iulie 1946).

Gheorghe Bobână vine în filosofie din filologie, confirmând celebra expresie a lui Martin Heidegger – în limbă sălăşluieşte Fiinţa. Născut în comuna Ciocâlteni, Orhei, în 1965 a absolvit şcoala medie şi a devenit stu-dent la Universitatea de Stat din Moldova, Facultatea de Filologie. După serviciul militar, în 1974 devine aspirant la Institutul de Filosofie al Acade-miei de Ştiinţe din Moscova. În 1978 susţine teza de doctor în filosofie cu tema: Concepţiile filosofice ale lui Antioh Cantemir. Pe parcursul activităţii sale în cadrul Academiei de Ştiinţe a Moldovei Gheorghe Bobână a par-curs calea de la cercetător ştiinţific superior până la director al Institutului de Filosofie, Sociologie şi Drept al Academiei de Ştiinţe a Moldovei. Este autorul a peste 100 de lucrări ştiinţifice, dintre care 7 monografii. În 2005 domnul Gheorghe Bobână susţine cu succes teza de doctor habilitat în fi-losofie intitulată: Umanismul în gândirea filosofică românească din secolul XVII-lea – începutul secolului al XVIII-lea. Această lucrare este rezultatul unor persistente şi fructuoase cercetări, efectuate pe parcursul a mai mult de două decenii. Astfel, primele articole şi monografii dedicate umanis-mului în gândirea filosofică naţională sunt publicate de Gh. Bobână încă în anii 1984-1988.

Spre deosebire de alţi intelectuali contemporani Gheorghe Bobână n-a subminat şi n-a neglijat niciodată tradiţiile care îl hrănesc. Astfel, orienta-rea principală a intereselor ştiinţifice ale domeniului Gheorghe Bobână se axează pe problema umanismului în gândirea filosofică şi socială româ-nească din secolele XVII-XVIII. Sunt studiate ideile umaniste prezente în operele gânditorilor români din secolele XVII-XVIII Grigore Ureche, Petru Movilă, Miron Costin, Nicolae Milescu, Constantin Cantacuzino Stolnicul, Dimitrie Cantemir.

Este un filosof cu o voce particulară, profund modernă, evocatoare, mobilă. În studiile şi articolele ştiinţifice publicate de Gheorghe Bobână, în

74 75

GheorGhe BoBână OMAGIIculegeri şi reviste de prestigiu, din ţară şi de peste hotare, se demonstrea-ză că umanismul românesc s-a dezvoltat în legătură nemijlocită cu lupta pentru independenţă, de aceea el are o orientare civică şi sintetizează în sine un şir de idei renascentiste proprii curentului umanist european şi idei apărute pe terenul realităţii româneşti. Cercetările sunt actuale prin argumentarea necesităţii edificării identităţii naţionale, precizării coordo-natelor mişcării pro-europene, a naturii relaţiilor interetnice din spaţiul românesc.

Gheorghe Bobână este redactor-şef al Revistei de Filosofie şi Drept, membru al colegiilor de redacţie ale unor publicaţii ştiinţifice din ţară şi de peste hotare. Este laureat al premiului de Stat al Republicii Moldova în domeniul ştiinţei, tehnicii şi producţiei (1994). Filosoful Gheorghe Bobână activează cu succes în domeniul pregătirii cadrelor ştiinţifice, este conducător ştiinţific de doctorat, pregătind patru doctori în ştiinţă.

Modul de gândire contemporană a evidenţiat în calitate de axiomă aprecierea omului ca măsură a tuturor lucrurilor. Într-un domeniu foar-te important al existenţei – viaţa spirituală a poporului nostru – Gheor-ghe Bobână, într-adevăr, s-a confirmat ca măsură a lucrurilor prin toate manifestările sale, contribuind prin eforturile sale spirituale la ieşirea din anonimat a filosofiei autohtone.

Celebrele conferinţe „Constantin Noica”, organizate de Gheorghe Bobână în anii 1997 - 1998 din secolul trecut adunau în aula nr 4 a USM, personalităţi notorii din Moldova şi de peste hotarele ei. Anume în această perioadă s-au făcut auzite mai pronunţat şi vocile filosofilor din Republica Moldova.

Fiind de 10 ani la conducerea Laboratorului de Filosofie ,Antropologie şi Culturologie din cadrul Colegiului Invizibil, Gheorghe Bobână a promo-vat valori noi, europene, organizând studenţii într-o cercetare intelectuală nonprioritară, cultivând calităţi cum ar fi gândirea nestandard, de sine stătătoare, capacitatea de a vedea lucrurile într-un mod diferit de cel im-pus, curajul de a detrona idolii.

Dorindu-i distinsului filosof Gheorghe Bobână la atingerea vârstei de 60 de ani sănătate, fericire şi succes în toate, ne aşteptăm în continuare, prin felul său singular de a fi, să infirme cunoscutul aforism „Folosul filosofiei nu este demonstrat, pe când dauna este posibilă”.

Literatura şi arta, 2006, 20 iulie, p. 7

Ana PASCARU, dr. în filosofie, conf. cercet.

CONTRIBUŢII LA ÎNCETĂŢENIREA FILOSOFIEIÎN SPAŢIUL REPUBLICII MOLDOVA

Într-un spaţiu social în care dragostea de înţelepciune continuă să rămână mai mult un hobby decât o necesitate pentru fiecare, iar predilecţia pentru filosofie fiind ceva romantic în cel mai bun caz şi utopie într-altul. Alegerea domeniului filosofiei după studiile de filologie rusă a dlui Gheorghe Bobână a fost oportunitatea care în timp i-a facilitat punerea în valoare a eforturilor depuse. Eforturi care înseamnă foarte multă muncă, capacitatea de a distin-ge viabilitatea problematicii cercetărilor de cotidianul ideologico-dogmatic, datorită căruia a devenit cunoscut comunităţii ştiinţifice. Or, problematica istoriei filosofiei înglobează trecutul şi viitorul la timpul prezent şi este hârtia de turnesol a unui cercetător, profesionalismul căruia dincolo de aspiraţiile civice/politice este în competiţie cu moştenirea lăsată de înaintaşi. În aceas-tă ordine de idei, doctorul habilitat Gheorghe Bobână face parte din cohorta cercetătorilor sectorului/secţiei Filosofie care au susţinut promovarea ope-relor personalităţilor notorii din spaţiul respectiv.

Cu toate că, ne cunoaştem cu domnul doctor habilitat Gheorghe Bobână din ziua în care şi-a susţinut teza de doctor, colaborările au început de la activităţile din cadrul Colegiului Invizibil din Moldova, inclusiv cu organizarea ”Conferinţelor Noica” şi a şcolilor de vară pentru studenţii împătimiţi de filosofie şi comunicare. Din 2002 colaborările noastre s-au redirecţionat pe două direcţii:• proiecte instituţionale (Condiţia umană în contextul postmodernismu-

lui; Redimensionarea valorilor social-culturale şi spirituale în RM în con-textul noii vecinătăţi cu UE; Descentralizarea axiologică în societatea bazată pe cunoaştere);

• proiectul Moştenire care în timp a devenit brandul cercetărilor în do-meniul istoriei filosofiei în spaţiul Republicii Moldova, la care şi-au adus aportul toţi cei care au activat pe parcursul celor 55 de ani în secţia/sec-torul Filosofie.

Sine dubio, acţiunile întreprinse în cadrul proiectelor indicate se regăsesc în articolele din paginile Revistei de Filosofie, Sociologie şi Ştiinţe Politice a institutului, în culegeri şi monografii. Printre aceste lucrări numărându-se Filosofia şi perspectiva umană (2007), titlu, care este şi genericul manifestă-rilor consacrate Zilei mondiale a Filosofiei, declarată de UNESCO în 2002, iar din 2003 devenită o tradiţie în spaţiul comunităţii ştiinţifice de la noi. Ma-nifestări la desfăşurarea şi menţinerea cărora aportul dlui Bobână rămâne considerabil an de an, inclusiv în calitatea sa de director al Institutului de Fi-losofie, Sociologie şi Drept al AŞM (2001-2006). Or, domnia sa, angajându-se plenar, şi la acest capitol încearcă să-şi atragă prin conferinţele susţinute în aulele universitare, prin proprii discipoli studenţii, masteranzii, doctoranzii în lumea ideilor filosofice, în lipsa cărora o comunitatea umană tinde să se dezumanizeze.

76 77

GheorGhe BoBână OMAGII

Dumitru C. GRAMA, dr. în drept, conf. univ.

GHEORGHE BOBÂNĂ – SAVANT ŞI PATRIOT AL NEAMULUI

Gheorghe Bobână, harnic cercetător al creaţiei marilor înaintaşi ai cul-turii şi spiritualităţii româneşti, a reuşit către aniversarea de 65 de ani de la naştere să înscrie în palmaresul său circa 270 de lucrări ştiinţifice. Din mulţimea celor publicate un prinos deosebit de important în valorificarea moştenirii culturale a strămoşilor noştri îl reprezintă volumele: Concepţiile filosofice ale lui Antioh Cantemir (în limba rusă), Chişinău, Editura Ştiinţa, 1981; Constantin Stamati-Ciurea. Chişinău, Cartea Moldovenească, 1983; Grigore Ureche. Chişinău, Basarabia, 1991; Petru Movilă. Profilul unui des-tin. Chişinău, Ştiinţa, 1990 etc.

Lucrările savantului Gheorghe Bobână, se evidenţiază atât printr-un grad înalt de conştiinciozitate şi perseverenţă în procesul investigării şi a scrierii lor, cât şi prin tendinţa de a contribui la elucidarea adevărului isto-ric, pe cât a fost posibil în condiţiile regimului comunist totalitar, riscând uneori de dragul reflectării obiective a activităţii unor personalităţi mar-cante ale culturi noastre sau în numele dobândirii unor drepturi sacre ale locuitorilor RSS Moldoveneşti, încălcate fără genă de către instituţiile de stat şi drept sovietic. Este ştiut că în URSS, inclusiv în RSS Moldovenească, se permitea doar studierea şi tratarea activităţii şi a concepţiilor acelor personalităţi ale culturii, care prin creaţia lor manifestaseră simpatia şi ataşamentul faţă de politicile promovate de Imperiul Rus sau de URSS. Cât priveşte scriitorii şi savanţii care avuseseră o poziţie nefavorabilă faţă de politica expansionistă a ţarismului rus sau de cea a guvernelor URSS, studi-erea şi reflectarea creaţiei lor în perioada sovietică nu era admisă. Autorii care nu respectau interdicţiile menţionate, erau supuşi unor critici dure, iar uneori erau demişi din funcţii şi represaţi, după cum s-a întâmplat cu Vasile Coroban, Ion Vasilenco, Gheorghe Bogaci, Vasile Vâşcu etc.

Gheorghe Bobână şi Alexandru Babii, distins istoric al gândirii social-po-litice şi filosofice din Republică, pentru că se încumetaseră să menţioneze succint aspecte ale creaţiei unor personalităţi neagreate de regimul sovie-tic, ca Alexei Bârlădeanu, Vasile Laşcov şi Nicolae Moghileanski, în articolul Dezvoltarea gândirii filosofice şi sociale în Moldova, anexat la Dicţionarul de filosofie publicat în Chişinău, în 1985, au fost supuşi unei critici vehe-mente în şedinţele instanţelor de conducere ale regimului comunist tota-litar, în pofida faptului că URSS se afla oficial în perioada de restructurare şi de democratizare.

V.M.Smelâh, candidat în ştiinţe filosofice (doctor în filosofie), în revista Comunistul Moldovei din 1986 îi criticase foarte dur pe autorii articolu-lui menţionat, întrucât în concepţia dânsei, şi-au permis să revoce creaţia

unor personalităţi ca V.Laşcov şi N.Moghileanski, care în 1917-1918 activa-se în calitate de deputaţi în Sfatul Țării, organ suprem de stat al Republicii Democratice Moldoveneşti, membrii căruia, prin majoritatea voturilor din 27 martie (9 aprilie) 1918, adoptase documentul de importanţă istorică – Declaraţia de unire a Republicii Democratice Moldoveneşti (Basarabiei) cu România.

La sfârşitul anilor ‘80 ai secolului al XX-lea savantul filosof s-a inclus ac-tiv şi cu mult curaj întru susţinerea şi promovarea dezideratelor mişcării de eliberare naţională din RSS Moldovenească. La 24 august 1988 el a pu-blicat în ziarul Învăţământul public articolul Limba, scrisul şi bunul-simţ, militând în favoarea protejării limbii materne a populaţiei autohtone şi a trecerii la grafia latină. În luna septembrie a aceluiaşi an Gheorghe Bobână semnează împreună cu alţi savanţi, documentul istoric – Adresarea celor 66 de intelectuali din RSS Moldovenească, - în care a fost lansat apelul către întreaga populaţie de bună credinţă din republică de a se include în lupta pentru decretarea limbii moldoveneşti (realmente a graiului moldo-venesc ce este parte componentă a limbii române) în calitate de limbă de stat şi a trecerii ei la grafia latină, pentru ca astfel să fie salvată de la degradarea totală.

Un curaj deosebit a manifestat savantul filosof şi patriotul Gheorghe Bobână împreună cu colegi săi Alexandru Babii, Ana Pascaru, Gheorghe Antonovici, Eugen Mazilu, Ştefan Lupan, Nicolae Cojocaru, Sava Pahopol, Pantelimon Varzari, Teodor Bâscu, Gheorghe Guzun şi cu autorul acestor rânduri, în argumentarea necesităţii de decretare a limbii moldoveneşti/române în calitate de limbă de stat în URSS Moldovenească, combatând tentativele prof. V.N.Iakovlev şi ale acoliţilor comunişti conservatori de a susţine, în noiembrie 1988, la adunarea deschisă a organizaţiei de partid a Secţiei de Filosofie, Sociologie şi Drept a AŞM problema lingvistică, ex-puse în Tezele CC al PC al Moldovei să afirmăm restructurarea prin fapte concrete.

Să te pronunţi în noiembrie 1988 împotriva politicii partidului comunist, poziţiile căruia, deşi slăbiseră, era totuşi un risc mare, deoarece adepţii PCUS aveau posibilitatea nu doar să critice oponenţii, dar şi să aplice mă-suri respective, cum au procedat bunăoară în aprilie 1989 la Tibilisi şi în ianuarie 1991 în Vilnius.

În anii ce au urmat după proclamarea Declaraţiei de Independenţă a Republicii Moldova, savantul Gheorghe Bobână a servit în continuare cu demnitate, abnegaţie, ex professo poporului din sânul căruia face parte.

78 79

GheorGhe BoBână OMAGII

Victor JUC, dr. în filosofie, conf. univ.

VALORIFICATOR AL GÂNDIRII ŞI CULTURII ROMÂNEŞTI

Doctorul habilitat, profesorul universitar Gheorghe Bobână este un ex-plorator neobosit al patrimoniului cultural al neamului românesc, activita-tea sa de cercetare ştiinţifică fiind canalizată cu predilecţie pe valorificarea moştenirii filosofice, fapt pentru care este înalt apreciat prin decernarea distincţiilor atât de stat, cât şi academice, precum şi prin acordarea mai multor premii la saloanele de carte naţionale şi internaţionale.

Opera sa cuprinde spectrul întreg al istoriei filosofiei româneşti, în-cepând cu secolul al XV-lea şi finalizând cu prima jumătate a secolului al XX-lea, însă cea mai mare parte a elaborărilor ştiinţifice este consacra-tă gândirii filosofice din secolele XVII-XVIII. Prima carte publicată a fost Философские воззрения Антиоха Кантемира, apărută în 1981, care a fost o deschidere atât pentru specialişti, cât şi pentru opinia publică, demonstrând înalta prezenţă a cărturarului şi poetului în mediu cultural şi politic din Rusia şi Europa primei jumătăţi a secolului al XVIII-lea. Ulterior, revizuită şi completată, cartea a fost publicată, în anul 2006, sub denumi-rea Antioh Cantemir – poet, gânditor şi om politic, ediţie înalt apreciată de comunitatea academică. Profesorul Gheorghe Bobână a participat activ la elaborarea colecţiei „Gânditori moldoveni”, alături de punerea în lumi-nă a creaţiei lui Antioh Cantemir au mai fost publicate lucrările Constan-tin Stamati-Ciurea (1983, 1986), Grigore Ureche (1991), iar mai târziu, în 1996, Petru Movilă. Profilul unui destin şi, în 2003, – volumul Димитрий Кантемир. Избранные философские произведения, ediţie în care a perfectat studiul introductiv, notele şi comentariile. Profesorul Gheorghe Bobână a participat şi la alcătuirea unor dicţionare consacrate gândirii fi-losofice româneşti, cum ar fi articolul Dezvoltarea gândirii filosofice şi so-ciale în Moldova (în colaborare cu A.Babii) din Dicţionar de filosofie (1985) şi volumul Prezenţe basarabene în spiritualitatea românească (secolul al XIX-lea – prima jumătate a secolului XX) (în colaborare cu L.Troianowski). Opera distinsului profesor este întregită de participarea la elaborarea unor lucrări ştiinţifico-didactice, cum ar fi Antologia gândirii pedagogice în Mol-dova (1994) şi Filosofie. Manual pentru clasa a XII-a (2001). Alte lucrări ştiinţifice semnate de doctorul habilitat Gheorghe Bobână, de asemenea înalt apreciate, ţin de filosofia şi istoria culturii.

Prin punerea în valoare a creaţiei filosofice a înaintaşilor neamului, pro-fesorul Gheorghe Bobână şi-a creat faima unui cercetător notoriu, nepăr-tinitor în atitudini, critic în luări de poziţii, deschizător al documentelor de arhiva din ţară şi din străinătate. Doctorul habilitat Gheorghe Bobână per-

severează prin înalta poziţie civică, manifestându-şi patriotismul prin acti-vitatea sa de cercetător, el este un luptător al realizării vocaţiei europene a poporului Republicii Moldova, întotdeauna aflându-se în primele rânduri ale acţiunilor pentru legiferarea limbii române şi valorificarea moştenirii strămoşilor. Lucrările ştiinţifice sunt perfectate într-un limbaj academic, dar totodată accesibil publicului larg de cititori, abundă în noţiuni de spe-cialitate, dar care sunt utilizate în context şi vin să completeze materialul abordat, concluziile se disting prin claritate şi exhaustivitate, iar suportul bibliografic de obicei este bogat şi pune în circuitul ştiinţific surse necu-noscute sau puţin valorificate în trecut. Cercetările realizate de profesorul Gheorghe Bobână sunt ancorate de asemenea pe probleme de ontologie şi epistemologie, etică, filosofie a culturii şi filosofie socială. Nu este trecut cu vederea nici contextul concret-istoric în care şi-au desfăşurat activita-tea gânditorii, acest exerciţiu intelectual fiind îndreptat spre o familiarizare mai bună cu stările lor de spirit şi cu mediul în cadrul căruia au creat. Pro-fesorul Gheorghe Bobână participă activ la manifestări ştiinţifice naţionale şi din străinătate (România, Polonia, Rusia, Franţa), iar în 1997-1998 a fost organizator al conferinţelor internaţionale „Constantin Noica”, cu par-ticiparea unor personalităţi notorii ale culturii româneşti, foruri la care prezenţa publicului a fost foarte mare şi a provocat un interes deosebit nu numai din partea specialiştilor în materie, dar şi a opiniei publice. Patru doctori în filosofie au susţinut tezele sub conducerea profesorului Gheor-ghe Bobână, elaborările a trei din ei fiind consacrate valorificării operelor unor gânditori români din prima jumătate a secolului al XX-lea.

Activitatea de cercetător ştiinţific, administrator şi cadru didactic, aces-tea sînt filele principale din viaţa lui Gheorghe Bobână, soţ, tată, bunel, coleg şi prieten.

80 81

GheorGhe BoBână OMAGII

Claudia SLUTU-GRAMA, dr. în filologie, scriitoare

SAVANTUL GHEORGHE BOBÂNĂINTEGRAT ÎN SOCIUM

Aşa a vrut Cel de Sus ca fiecare Om să rodească ceva în lumea aceasta: Bucurie, Copii, Cărţi, Vise împlinite etc., etc. Gheorghe Bobână, credem cu siguranţă, e un cetăţean al Universului, cu visele împlinite: a debu-tat în ştiinţă în 1977, pe timpul cînd era aspirant la Mosvoca apoi a pus mâinile pe coarnele ştiinţei filosofice din Moldova, cercetând şi scriind articole, studii şi monografii de o certă valoare ştiinţifică, inedite pentru spiritualitatea noastră românească: Concepţiile filosofice ale lui Antioh Cantemir(Chişinău, 1981), Constantin Stamati – Ciurea (Chişinău, 1983), Petru Movilă: Profilul unui destin (Chişinău, 1996) şi multe altele.

Aşadar, grăuntele de lumină din munca de cercetare a dat un Rod fru-mos de-a lungul anilor, în jurul lui s-au adunat cu visele şi speranţele, cu setea de cercetare şi de adevăr mai mulţi susţinători dragi sufletului întru ideea de cercetare, de esenţializare a grăuntelui de lumină, care e şi coti-dianul, care e şi Istoria, care e şi Valoarea lăsată în cultură şi în Univers de înaintaşii spiritului omenesc, inclusiv românesc.

Tenace, erudit, intelectul savantului Gheorghe Bobână sapă şi scoate la lumină, pentru cititor şi pentru alt cercetător, care va veni niţel mai târziu, adevărate perle, ascunse pentru un timp în adâncurile tăinuite de ochii lumii. La vârsta lui, cu mintea coaptă şi cu experienţa adunată din cărţi şi din viaţă, e tocmai timpul să-şi mai răsuflece încă o dacă mânecile şi să contribuie în continuare la educaţia tineretului studios (în calitate de lector în instituţiile superioare de învăţământ), cât şi să plonjeze în Filoso-fia Culturii şi în Filosofia Existenţială, căci certimente este o legătură între transformările sociale şi ideologice din ultimele decenii şi noi forme de manifestare a umanului.

Virtuţile omeneşti de care dă dovadă în fiecare zi: cumpătat la vorbă, dar dinamic, blajin din fire, după cum sunt oamenii din Valea Răutului, deschis la suflet cu cei din jur, diplomat, săritor la nevoie, bun om, cu scli-piri de umor şi tandreţe - îi definesc personalitatea şi îl plasează pe acest Om integru în sociumul nostru. Şi iarăşi revin la calităţile profesionale ale fostului meu coleg de la Facultatea de Litere a Universităţii de Stat din Mol-dova şi zic că cele mai frumoase şi tandre cuvinte, pe care i le poţi adresa la o anumită vârstă, nu le-am rostit până la capăt, căci aceşti ani, adunaţi gră-măjoară, nu e vârsta de bilanţ, nu, ci de trecere în revistă, aşa fugar, ceea ce a înfăptuit într-un segment de viaţă. Iar aceasta – înfăptuirea – nu e una ordinară, de duzină la cota medie, ci trece cu brio de cea superioară.

Dacă vorbim de savantul Gheorghe Bobână, s-ar cuveni să amintim şi de familistul şi de tatăl, şi de bunicul Gheorghe Bobână. Împreună cu soţia dna Lidia Bobână au dat viaţă şi educă pentru copii, căile cărora în acti-vitatea practică se intersectează cu cea a părinţilor – de a rosti Cuvântul potrivit la locul potrivit, de a iubi, a crea şi a promova Frumosul prin Artă, Cultură, Literatură. Mai recent, dar şi toată viaţa, savantul a fost reazem în aspiraţiile consoartei, când Dumneaei a debutat recent cu volumul Poveşti adevărate, carte lansată într-un mod cu totul original pe bulevardul Ştefan cel Mare în faţa Oficiului Poştal Nr.12 din Capitală…

Înainte îi urez încă mulţi ani şi noi realizări în ştiinţă. Dar şi în literatură, căci nu e străin de această latură creatoare-creativă, scrierile lui mustind de metafore şi de tropi. Căci a scris versuri, a ţinut un jurnal… Iar înainte… Înainte cu Doamne – ajută!

82 83

GheorGhe BoBână OMAGII

Leo BUTNARU, scriitor

CONSECVENŢĂ DREPT ARGUMENT

Uneori se aduce vorba despre vestite aşezăminte de învăţământ – ves-tita universitate, vestitul institut, vestitul conservator. Dar vestita şcoală medie! Chiar dacă nu ne-a fost dat nici din vorbă să auzim, nici din scris să vedem alăturarea exigentului calificativ vestit la ceea ce numim şcoală medie, la sigur, avem şi astfel de aşezăminte de învăţământ. Unul dintre ele este şcoala medie din Ciocâlteni, binecunoscută în satele din centrul Moldovei. Cu ani în urmă, când îi trecusem şi eu pragul , în cele trei clase a zecea studiau adolescenţii din Clişova, Fiodorovca, Sărăteni, ba chiar din Ordăşei şi Pistruieni – sate situate la zeci de kilometri de Ciocâlteni. Când erai întrebat unde înveţi, puteai să răspunzi cu mândrie: „La ”Viaţa nouă”, deoarece numele acestei gospodării agricole, ca şi numele marelui plugar (să fie oare epitetul mare destinat doar artiştilor, scriitorilor, sportivilor?).. B.V Gluşco, era destul de popular în Republică. Anume reputaţia şcolii, pre-cum şi buna faimă a plugarilor făceau să te simţi mândru, când înveţi şi trăieşti în Ciocâlteni.

Noi, novicii, veniţi din alte sate, legarăm repede prietenie cu elevii băş-tinaşi. Competenţii şi înţelegătorii pedagogi de la şcoala din Ciocâlteni şti-au să modeleze nu numai cugetul adolescentin, care trebuia să stăpâneas-că temeinic noţiunile din obiectele de studiu, ci şi sentimentele celor aflaţi în pragul maturităţii, dorindu-le deschise spre viaţa semenilor. Indirect, şi prin aceasta îmi explic semnificativa pentru mine întâlnirile cu Gheorghe Bo-bână: ne recomandă unul altuia învăţătorul N.C Radu. Probabil, dumnealui socoti, că învăţăceii săi ar putea avea anumite interese şi preocupări comu-ne. Însă la început gestul pedagogului mi se păru oarecum arbitrar, dat fiind că eu încă nu isprăvisem şcoala medie, pe când Gheorghe de acum îşi făcea studiile la Universitate (în acea sîmbătă venise pe ospeţe la părinţi, trecând şi pe la şcoală). Curiozitatea şi insistenţa întrebărilor mele de elev în prag de absolvire, fireşte abuzau de bunăvoinţa şi cumpătarea lui Gheorghe, care, pe îndelete, răbdător, mă punea în temă. Invitat în ospeţie, rămase-i de-a dreptul uluit de mulţimea cărţilor ce le văzui în camera sa din casa părinţilor. Luciul scândurilor jeluite, din care Gheorghe meşterise rafturi, părea să se topească în jebrele luminii, sporind claritatea zilei. Cotoarele cărţilor – une-le cu paloare de pergament, altele având albeaţa petalelor de vişin – îmi furară privirile în timp ce Gheorghe îmi vorbea despre librăriile din Orhei şi Chişinău, pe care le frecventa. În felul lui de a povesti, geografiile urbane se transformau ... în prelegeri de literatură şi bibliografie.

Peste un timp, ajungînd colegi de universitate, aveam să înţeleg în adânc rolul bibliotecii în plăzmuirea stilului său. Profesorii şi colegii vorbeau elogios despre temeinicia cunoştinţelor sale, temeinicie care vine de fapt, dintr-o serioasă muncă exercitată în afara orelor de curs. Iar după absolvirea Univer-sităţii filologul Gheorghe Bobînă porneşte pe o cale oarecum nouă pentru

dînsul: la Moscova face aspirantura la filosofie. Chibzuind asupra deciziei colegului, inviduindu-i în taină temerara angajare în neliniştile acestei şti-inţe axate pe veşnicul avânt spre dezmărginire, amintindu-mi înţeleptele sfaturi ale lui Sainte-Beuve, adresate tinerilor: ”variază-ţi mereu studiile, cultivă-şi multilateral intelegenţa, n-o cantona (...), nici într-o şcoală, nici într-o singură idee, deschide-i porţile spre toate orizonturile; poartă-te cu prietenoasă frământare faţă de tot ce-i mai puţin cunoscut, faţă de tot ce merită să existe şi închină-i o curiozitate precisă şi totodată în mişcare; pune conştiinţă şi curiozitate în totul...”

Astăzi, cînd disloc mesajul volumului Concepţiei filosofice ale lui Antioh Cantemir, semant de Gheorghe Bobână, imaginaţia-mi revine în partiturile memoriei, transferîndu-mă în comoda odăiţă dintr-o casă din Ciocâlteni, în care mă copleşise vraja bogăţiei de cărţi. Cotoarele acestor volume azi mi se arată asemeni unor jaloane ordonate de-a lungul unei căi de muncă şi cu-noaştere, ce duce de la cărţile altora spre cărţile tânărului savant Gheorghe Bobână. Nu retuşez şi nici nu încerc să pun intenţionat accente pe căutarea analogiilor între caracterul omului care este Gheorghe Bobână şi caracterul îndeletnicirilor sale profesionale, însă aş nedreptăţi certitudinea, dacă n-aş aminti de permanenţa unui însemn ce stăpâneşte chipul său: îngândurarea. Numai că ceea ce ar părea să ţină mai mult de enigmă – îngândurarea – în fi-inţa lui Gheorghe Bobână pare să fie alcătuită din cu totul altceva decât enig-mă: îngândurarea sa nu tăinuieşte, ci pune în lumină gândul, irizând bunăvo-inţa şi seninătatea, deschiderea spre sentimentele interlocutorului. Aversul acestei îngândurări, convertite în cuvânt molcom cu zestre de sens, nu poate fi altul decât cumpătarea, care este de fapt şi un discret reproş adus entu-ziasmelor excesive şi prea marilor încrederi în sine ale unora, ajunşi până la urmă în cămaşa de forţă a orgoliilor necontrolate. Cred că pentru Gheorghe Bobână îngândurarea înseamnă luare de distanţă faţă de mecanica realităţii şi faţă de optica subiectelor studiate, pentru a putea concepe şi dezvolta înlănţuirea ideilor în paginile sale viitoare.

Poate că modestia prietenului meu – fire deprinsă a se ţine mai mult pe la răscrucile intimităţii, lucrând fără trâmbiţe la afirmarea sa – va fi într-un fel lezată de indiscreţia celor mărturisite aici, însă mă consolează încrederea, că spun un adevăr ştiut de acei ce l-au cunoscut sau îl cunosc pe Gheorghe Bobână. Îndreptăţirea prezentelor aserţiuni se desprind şi din consistenţa mesajului lucrărilor tânărului savant. Trecut repede peste pragul promisiu-nilor de bun augur, Gheorghe Bobână (candidat în ştiinţe filosofice) ajuns la treapta revelaţiei şi realizărilor mature, ce-l fac pe om să înţeleagă adevărul adagiului rămas nouă din trezoriile odinioarelor, precum că uneori nu avem curaj nu pentru că anumite lucruri ar fi imposibile, ci că ele ni se par imposi-bile. Fiindcă nu avem destul curaj. Discretul entuziasm al făgăduinţelor unui talent juvenil s-au îndreptat în albia abnegaţiei de sine, muncii şi căutărilor fructuoase, care, la o adică, şi permit a se vorbi despre maturitatea unui tânăr savant. (Chiar dacă se întrevede o anumită nuanţă antică între ma-turitate şi tinereţe, ea nu-i decât aparenţă: în cazul lui Gheorghe Bobână tinereţea şi maturitatea concordă întru plenetitudine).

Tinerimea Moldovei, 1982, 12 martie, p. 4.

84 85

GheorGhe BoBână NOTE. RECENZII

Alexandru BOBOC,prof. dr. Universitatea Bucureşti

membr. al Academiei Române

CUVÂNT ÎNAINTE LA CARTEA UMANISMUL ÎN CULTURA ROMÂNEAS-CĂ DIN SECOLUL AL XVII-LEA –ÎNCEPUTUL SECOLULUI AL XVIII-LEA

Cartea elaborată de dr. Gheorghe Bobână reprezintă rezultatul unei cerce-tări avizate, desfăşurată cu nuanţă şi spirit de discernământ, a unui fenomen de referinţă în istoria culturii româneşti. Pe baza unei largi şi diverse informări (în primul rând a surselor), autorul pune în lumină particularităţile umanismul românesc din perioada de vârf a formării sale. După o examinare a fenome-nului Renaşterii şi umanismului în Europa occidentală, este înfăţişat tabloul umanismului în cultura română, într-o interpretare centrată de ideea că prin umanism cultura românească îşi delimitează specificul în raport cu culturile pe care le moşteneşte şi cu celelalte, cu care vine în contact în epocă, şi îşi fixează totodată modelul de ideal creator. Cronicarii şi personalităţile de vârf ale culturii române din epoca analizată, precizează autorul,”au realizat un salt spre modernitate, o sinteză între umanismul popular şi cel renascentist”. Contribuţia lor esenţială pentru „formarea conştiinţei naţionale şi introdu-cerea unor forme de expresie culturală», „preţuirea acordată învăţăturii şi ştiinţei, se completează cu ideea naţională, cu imperativul unităţii lingvistice şi spirituale».

Activitatea unui demers valorizator este justificată, consideră autorul, prin faptul că în lumea contemporană problema omului şi a valorilor umane au devenit „opţiuni prioritare». Ca urmare, problema umanismului se situează printre cele mai importante chestiuni metodologice ale studierii istoriei cultu-rii universale şi naţionale. Pornind de la delimitarea umanismului în tradiţia Renaşterii ca fenomen istoriceşte determinat, autorul urmăreşte „motivele umaniste» şi prezenţa lor în culturile diferitelor popoare, pregătind astfel cadrul caracterizării umanismului românesc. Se poate vorbi astfel „despre o Renaştere şi un umanism european şi despre renaşteri şi umanisme naţionale, inclusiv despre umanismul românesc”, a cărui cercetare este considerată „un imperativ al timpului».

Este de remarcat modul de argumentare convingător şi prin investigarea unui mare volum de informaţie, din a cărui selectare desprindem problematică şi stadiul de cercetare a acesteia, precum şi liniamentele unei metodologii a cercetării.

Preocupat de semnificaţia şi valoarea aplicativă a lucrării, autorul formulează necesitatea unor noi studii, menite să abordeze în ansamblu na-tura şi mecanismele interne ale proceselor sociale, politice şi culturale, pre-

cum şi interferenţele studiului istorico-filosofic cu alte discipline (antropologie culturală, istorie şi teoria literară, istoria artelor, psihologia socială ş.a.).

Tocmai în acest sens suntem trimişi la alte lucrări în care autorul a relevat probleme de ordin istoric, etnic şi cultural, discutate de umanişti şi rămase ca teme majore ale unei noi cercetări a istoriei culturii româneşti. Căci sincroni-zarea cu „rigorile istoriografiei occidentale” necesită „o atitudine novatoare” faţă de moştenirea filosofică şi culturală, precum şi un nou instrumentar de cercetare. Numai o abordare complexă a mişcării umaniste româneşti poate contribui hotărâtor la înţelegerea gradului de interpretare a gândirii româneşti din secolul al XVII-lea - începutul secolului al XVIII-lea în cultura şi filosofia europeană din perioada respectivă.

Prin efortul de conceptualizare şi teoretizare, prin nivelul elaborării şi me-sajul pe care îl transmite în stadiul actual al valorificării moştenirii culturale şi al interacţiunii culturilor lumii, lucrarea constituie o contribuţie remarcabilă în cercetarea de istorie a filosofiei şi de filosofie a culturii.

Bucureşti 23.05.2005

86 87

GheorGhe BoBână NOTE. RECENZII

Andrei EŞANU,acad.

UN NOU TRATAT FUNDAMENTAL DESPRE ANTIOH CANTEMIR

(Recenzie la monografia Gheorghe Bobână. Antioh Cantemir: poet, gânditor şi om politic. Chişinău: Civitas, 2006, 280 p.)

De la bun început vom remarca faptul că prin lucrarea nominalizată Gheor-ghe Bobână, doctor habilitat în ştiinţe filosofice, autor al mai multor lucrări dedi-cate vieţii şi creaţiei lui Dimitrie Cantemir şi Antioh Cantemir, face un pas înainte în cercetarea aprofundată a vieţii şi activităţii pe multiple planuri a marelui poet, diplomat şi om de cultură din prima jumătate a secolului al XVIII-lea. Cartea re-cent apărută este un tratat fundamental ştiinţific, în care autorul cuprinde toate domeniile principale de activitate ale lui Antioh Cantemir, fiul lui Dimitrie Can-temir.

În special, monografia dlui Gheorghe Bobână este dedicată analizei activităţi literare, diplomatice, concepţiilor filosofice şi social-politice ale eminentului reprezentant al culturii ruse şi europene din prima jumătatea secolului al XVIII-lea - Antioh Cantemir. Volumul prezentat include: Introducere, nouă capitole, Încheiere, Bibliografie, Indice de nume. În lucrare se analizează evoluţia gândi-rii scriitorului de la concepţiile teologice spre umanismul Renaşterii şi filosofia modernă, de la ideile teoriei dreptului natural spre ideile iluministe. Autorul întreprinde o substanţială tentativă de a concretiza locul lui Antioh Cantemir în istoria gândirii filosofice şi sociale ruse şi europene din prima jumătate a se-colului al XVIII-lea.

Autorul evidenţiază distinct două perioade în evoluţia concepţiilor filoso-fice şi social-politice ale lui Antioh Cantemir. Prima perioadă de creaţie, până la plecarea, în 1732, în străinătate, se caracterizează, din punctul de vedere al concepţiilor filosofice, printr-o îmbinare de idei teologice, umaniste şi raţiona-liste. În această perioadă lui Antioh Cantemir îi sunt proprii tezele despre dife-renţierea strictă dintre sufletul şi corpul omului, atacurile asupra atomismului şi materialismului antic, argumentele teologo-cosmologice ale existenţei lui Dumnezeu etc. Totodată, după cum arată pe bună dreptate cercetătorul, deja în această perioadă în concepţiile gânditorului se profilează clar o orientare umanistă îmbinată cu unele idei ale raţionalismului, deşi încă într-un cadru teologic. Orientarea umanistă se manifestă chiar în ideile cu caracter religios. Teza despre diferenţierea strictă dintre suflet şi corp în om, indirect îl îndreap-tă pe gânditor spre glorificarea raţiunii umane în spiritul umanismului şi al raţionalismului. Delimitarea consecventă şi conştientă a fizicii de metafizică, împreună cu interesul sporit pentru ştiinţele naturii îl conduc pe Antioh Cante-mir spre delimitarea filosofiei de teologie conform principiului adevărului dublu.

A doua perioadă a dezvoltării intelectuale a gânditorului, determinată de aflarea sa la Londra şi Paris în calitate de reprezentant diplomatic al Rusiei, se caracterizează printr-o situare mai fermă pe poziţiile ştiinţei şi filosofiei mo-derne. În scrierile sale, menţionează Gheorghe Bobână, Antioh Cantemir ne prezintă tabloul Universului în spiritul filosofiei mecaniciste carteziene, îm-părtăşeşte un şir de teze ale fizicii lui Newton şi ale sensualismului lui Locke. Tratatul filosofic Scrisori despre natură şi om al lui Antioh Cantemir a constituit o continuare firească a interesului pentru ideile ştiinţei şi filosofiei moderne, apărut încă în perioada anterioară. Interesul pentru problemele demonstrării existenţei lui Dumnezeu corespundea spiritului epocii, însă Scrisorile despre natură şi om, constată autorul, reprezintă nu atât o încercare de a prezenta cititorului rus un sistem de argumente ale existenţei lui Dumnezeu, cât încer-carea de a-l familiariza cu noile descoperiri ale ştiinţei şi filosofiei secolului al XVIII-lea. „Întemeietor al filosofiei laice în Rusia», conform aprecierilor lui Gh.V. Plehanov, Antioh Cantemir a schiţat în Scrisorile despre natură şi om un sistem de gândire care-1 prezenta drept raţionalist de factură carteziană, adept al ideilor luministe despre natură şi societate. Prin aceasta scrisorile lui filosofice nu sunt doar expresia de maturitate a concepţiei poetului, ci şi o operă de propagare în Rusia a ideilor ştiinţifice de largă circulaţie europeană. Acest tratat exprimă fidelitatea lui Antioh Cantemir faţă de ştiinţa epocii mo-derne şi faţă de filosofia întemeiată pe această ştiinţă.

Evoluţia concepţiilor sociale ale lui Antioh Cantemir, menţionează în con-tinuare autorul, se manifestă în tendinţa destul de clar pronunţată de a devia de la interpretarea unilaterală a teoriei „contractului social”, conform căreia monarhul capătă drepturi nemărginite. Această tendinţă se manifestă în inte-resul pentru proiectele constituţionaliste şi ideile antiabsolutiste şi, totodată, prin critica despotismului. În concepţia asupra dezvoltării civilizaţiei umane, formulată de Antioh Cantemir spre sfârşitul primei perioade de creaţie, mo-mentul teologic este redus la minimum. Raţiunea umană ce pătrunde miste-rele naturii şi o transformă este principala forţă motrice a dezvoltării sociale. Acţiunilor ei îi este proprie însă aceeaşi orientare etică: conducând popoarele şi „împărăţiile”, raţiunea, în primul rând, îndreaptă moravurile rele şi introduce în societate virtutea. Antioh Cantemir leagă progresul de starea moravurilor în societate. Prosperarea popoarelor, familiarizarea lor cu cultura şi civilizaţia depind de gradul lor de moralitate. În concepţia gânditorului „înţelepciunea” cuprinde în sine nu atât ştiinţele şi artele, cât morala, pe care Dumnezeu a trimis-o pe pământ pentru a salva omenirea de pieirea sigură din cauza imora-lităţii sale. Concepţia evoluţiei civilizaţiei umane, conchide Gh Bobână, cores-punde interpretării în ansamblu de către Antioh Cantemir a teoriei dreptului natural.

Intensificarea criticii despotismului, promovarea mai consecventă a principiului egalităţii naturale a oamenilor, credinţa în nobleţea înclinaţi-ilor fireşti ale omului şi în valoarea educaţiei, sublinierea rolului mediului social în formarea caracterului uman, credinţa în forţa raţiunii, îl apropie pe Antioh Cantemir, după părerea autorului, de iluminiştii francezi din prima jumătate a secolului al XVIII-lea. Ezitările sale între „absolutismul

88 89

GheorGhe BoBână NOTE. RECENZIIluminat” şi „monarhia constituţională” reflectau spiritul epocii. Ele erau proprii şi iluminiştilor care vedeau unica cale posibilă de îmbunătăţire a vieţii societăţii în răspândirea cunoştinţelor, propagarea învăţământului şi în schimbările, reformele treptate, ce rezultau din aceste acţiuni, în toate domeniile vieţii societăţii. Realizarea acestui program iluminiştii francezi din prima jumătate a secolului al XVIII-lea o aşteptau de la un monarh „luminat”, „un filosof pe tron”. Credinţa neclintită în progres, declaraţiile în apărarea monarhiei constituţionale, ce se explică prin influenţa priete-niei cu Montesquieu şi cu alţi iluminişti francezi şi cunoaşterea condiţiilor de viaţă din Anglia, de rând cu formularea, pentru prima dată în Rusia, a tezei despre egalitatea principială dintre aristocrat şi ţăranul şerb, dragos-tea pentru ştiinţă şi arte îl caracterizează pe Antioh Cantemir, consideră Gheorghe Bobână, drept un „iluminist convins”.

Ideea valorii omului indiferent de apartenenţa sa de castă sau clasă şi critica nedreptăţilor şi cruzimii şerbiei, promovate de Antioh Cantemir, se menţionează în lucrare, au reprezentat o sursă de formare a tradiţiei de-mocratice în gândirea socială rusă din secolul al XVIII-lea. Creaţia poetului şi întreaga sa activitate au contribuit la dezvoltarea în Rusia a culturii filo-sofice, la elaborarea terminologiei filosofice şi ştiinţifice. În opera sa şi-a găsit reflectare atitudinea faţă de filosofie ca ştiinţă cu un strict sistem de noţiuni şi categorii.

Deosebit de mare este meritul lui Antioh Cantemir în istoria diplomaţiei ruse din secolul al XVIII-lea. Prin activitatea sa diplomatică el a asigurat desfăşurarea cu succes de către Rusia a două războaie: ruso-turc (1735-1739) şi ruso-suedez (1741-1743), a contribuit la stabilirea relaţiilor eco-nomice şi comerciale dintre Anglia şi Rusia. Prin mijlocirea diplomatului rus au fost stabilite relaţii între savanţii ruşi şi cei din străinătate, a fost organizat un schimb intens de legături ştiinţifice între Academia de Ştiinţe din Sankt-Petersburg şi academiile de ştiinţe din Europa. Faptul că opera literară a lui Antioh Cantemir în decurs de mai mulţi ani a fost cunoscută doar în copii manuscrise (în felul acesta realizându-şi funcţia ei educativă şi ideologică) şi a apărut în ediţie aparte numai în cea de-a doua jumătate a secolului al XVIII-lea, devenind obiectul unei discuţii generale, îl face pe autor să tragă concluzia că ea a avut o influenţă dublă asupra vieţii intelec-tuale ruse. Opere de o pronunţată orientare civică, satirele lui Antioh Can-temir, editate în 1762, au atras atenţia noii generaţii de cititori nu atât prin calităţile lor artistice (ce este uşor de explicat în condiţiile de dominare pe parcursul unui sfert de secol a versificaţiei tonice, în timp ce poetul era adept al versificaţiei silabice), cât prin conţinutul lor moralizator filosofic. Antioh Cantemir a trăit şi a creat în epoca când se puneau primele pie-tre de temelie ale limbii literare ruse contemporane. Satirele sale au fost scrise în versuri silabice, manieră depăşită încă în timpul vieţii scriitorului, însă numele lui Antioh Cantemir, conform lui V.G. Belinski, „a supravieţuit de acum multe celebrităţi efemere, clasice şi romantice, şi va supravieţui

încă multe mii”, fiindcă el „primul în Rusia a unit poezia cu viaţa”. Devo-tamentul faţă de filosofia şi ştiinţa epocii moderne, fidelitatea faţă de de-zideratele instruirii şi educaţiei, pasiunea pentru promovarea culturii, de rând cu inteligenţa diplomatică şi patosul luptei pentru progres, consideră autorul, sunt factorii care menţin în permanenţă interesul pentru creaţia lui Antioh Cantemir.

Succinta analiză şi prezentare a rezultatelor investigaţiei efectuate de experimentatul cercetător Gheorghe Bobână arată cu prisosinţă că litera-tura ştiinţifică academică de la noi s-a îmbogăţit cu un nou studiu substan-ţial, care ne permite să ne facem o reprezentare multiaspectuală despre întreaga operă a lui Antioh Cantemir.

Revistă de Filosofie şi Drept, 2006, nr. 3, p. 189-191.

90 91

GheorGhe BoBână NOTE. RECENZII

Constantin MARINESCU,acad.

ANTIOH CANTEMIR - POET, GÂNDITOR ŞI OM POLITIC

(Autor, prof. univ., dr. hab. Gheorghe Bobână. Chişinău, 2006)

Profesorul univ., dr. hab. Gheorghe Bobână ne oferă o nouă provocare prin publicarea unei valoroase lucrări consacrate vieţii şi operei poetului şi gânditorului, omului politic care a fost Antioh Cantemir, un veritabil ”homo universalis», ca şi părintele său Dimitrie Cantemir, personalitate complexă, multivalentă, de cultură enciclopedică, cu care ne mândrim, în mod legi-tim.

Meritul autorului de a se apleca asupra unui asemenea subiect este cu atât mai mare, dacă avem în vedere faptul că, deşi despre Dimitrie Cante-mir s-au publicat până în prezent numeroase lucrări în România, Republica Moldova, Rusia şi chiar în alte ţări europene, informaţia noastră este precară sau limitată, sumară în ceea ce priveşte viaţa şi opera fiului său Antioh Can-temir. În acest sens contribuţia bivalentă a profesorului ne apare de valoare inestimabilă, întrucât analizează nu numai opera poetică substanţială, deo-sebit de valoroasă a lui Antioh Cantemir, considerat cu legitimă motivaţie întemeietorul literaturii moderne ruse, ci şi avatarurile gândirii sale social-politice.

Ca şi părintele său, Antioh Cantemir a acumulat o cultură vastă, enciclopedică, îndeosebi în sfera ştiinţelor umaniste, a literaturii ruse şi uni-versale.

Opera sa a fost apreciată, încă din perioada tinereţii, atât în Rusia cât şi-n unele ţări europene occidentale ca Franţa şi Germania. Autorul demonstrează că Antioh Cantemir a îmbinat strălucit în actul său de creaţie, literatura cu ştiinţa, arta şi diplomaţia, că a devenit cunoscut şi apreciat de către mari reprezentanţi ai culturii franceze precum Voltaire şi Montesquieu, de savanţi precum P. Maupertius, A. C. Clairaut şi B. Fontenelle. În Rusia, opera poe-tului a fost larg răspândită şi gustată de către publicul cititor. La rândul lor numeroşi oameni de litere, poeţi, scriitori precum V. K. Trediakovski, A. S. Puşkin, V. A. Jukovski, V. G. Belinski, G. V. Plehanov ş. a. au elogiat contribuţia sa literară, considerându-l “cel mai mare şi cel mai iscusit poet rus”.

Antioh Cantemir este în viziunea profesorului Gh.Bobână cel mai mare poet rus modern şi totodată un “fenomen al culturii”, un exponent inegala-bil al culturii ruse în secolul al XVIII-lea

Pe baza unor temeinice argumente şi documente istorice, autorul lucrării demonstreză, totodată, faptul că Antioh Cantemir aparţine însă şi culturii româneşti, şi face referinţe în acest sens la aprecierile obiective ale unor

scriitori iluminişti români, din secolul al XIX-lea, cum sunt: Mihail Kogălnicea-nu, Constantin Negruzzi, Alexandru Donici ş. a.

Influenţa operei, a personalităţii poetului a fost considerabil de puternică nu numai asupra traducătorilor Constantin Negruzzi şi Alexandru Donici, ci şi asupra unor vârfuri ale literaturii române precum Vasile Alexandri şi Mihai Eminescu.

Şi prin această lucrare, la fel precum în Umanismul în cultura româneas-că, prof. dr. hab. Gh Bobână pune în relief, cu pregnanţă, faptul că persona-litatea poetului Antioh Cantemir ocupă un loc însemnat în conştiinţa româ-nilor moldoveni ca şi din alte provincii şi totodată reprezintă un motiv de mândrie şi satisfacţie spirituală naţională. Astfel, Vasile Alecsandri sublinia în revista «Propăşirea» că «acele «Satiri» care au conferit autorului (lui A. Cantemir), cinstitorul nume de Boileau al Nordului, trebuie să fie primite cu atât mai mare entuziasm din partea românilor, ca (întrucât, n. ns.) prinţul Antioh Cantemir a fost însuşi român şi cu atâta mai mare recunoştinţa, că pare să fi fost scrise pentru neamul nostru şi pentru noi».

O altă informaţie deosebit de preţioasă pe care ne-o furnizează autorul este şi faptul că Antioh Cantemir avea conştiinţa deplină a originii sale, precum şi nostalgia meleagurilor moldovene, ale părinţilor săi, deoarece, poetul pînă la sfârşitul vieţii sale, nu abandonează gândul de a se reîntoar-ce în «patria de altă dată», să-şi trăiască acolo paşnic, «zilele rămase».

Meritul lucrării este nu numai exegeza operei literare a poetului, a va-lorii sale naţionale şi internaţionale, ci şi prezentarea cronologică a ecoului acesteia în Principatele Române preocuparea istoricilor noştri literari de analiză a poeziei cantemirene, la scurt timp după publicarea lucrărilor.

Nu în ultimul rând, se impune să relevăm contribuţia originală a auto-rului în ceea ce priveşte gândirea politico-diplomatică a lui Antioh Can-temir, problemă abordată sporadic şi lacunar în lucrările anterioare din România.

În acest sens, prof. dr. hab.Gh Bobână, pornind de la lucrarea lui G. V. Plehanov Istoria gândirii sociale ruse, care consacră un amplu capitol gân-dirii sociale a lui Antioh Cantemir, precum şi de la lucrarea cercetătoarei Marcelle Ehrhard, Un ambasador al Rusiei la Curtea lui Ludovic al XV-lea: Prinţul Antioh Cantemir la Paris (1738-1744) pune în lumină date şi fapte deosebit de semnificative, elocvente privind ampla şi valoroasa activitate diplomatică a poetului.

Lucrarea profesorului Gh. Bobână ne informează de asemenea, des-pre relaţiile poetului şi diplomatului cu oamenii de cultură şi politicienii francezi din a doua jumătate a secolului al XVIII-lea, bazându-se pe surse germane, autorul ne dezvăluie orizontul gândirii social-politice şi filosofice al poetului şi diplomatului Antioh Cantemir. Astfel, cele o sută de scrisori ale sale, publicate de Helmut Grasshoff, conţin date deosebit de valoroase privind cunoştinţele din diferite domenii ale poetului, îndeosebi din sfera ştiinţei şi filosofiei, cele mai multe accumulate la Academia de Ştiinţe din

92 93

GheorGhe BoBână NOTE. RECENZIISankt-Petersburg. Opiniile exegeţilor şi biografilor scot în relief adeziunea scriitorului la ideile iluminismului, dar şi ale raţionalismului, ceea ce rezul-tă cu prisosinţă, mai ales din Scrisorile despre natură şi om.

Desigur, ar fi multe alte aspecte, faţete, probleme politico- diplomatice semnalate şi analizate în lucrarca prof. dr. hab. Gh. Bobână de care luăm cunoştinţă pentru prima oară, graţie eforturilor sale investigaţionale. Dar, spaţiul limitat nu ne permite să relevăm toate contribuţiile meritorii ale autorului.

Ceea ce se cuvine să consemnăm, în finalul acestor gânduri, este fap-tul că ne aflăm, încă odată, în faţa unei lucrări care vine să întregească preocupările anterioare ale autorului, să pună în relief cu multă pregnanţă calităţile excepţionale ale cercetării întreprinse, miniţiozitatea informaţiilor, abundenţa tezelor şi antitezelor, obiectivitatea desăvârşită în prezentarea adevărurilor ştiinţifice, a concluziilor formulate.

Aş putea spune că, prof. Gh. Bobână prin lucrările sale a făcut mai mult decât oricare dintre cercetătorii din România, în dimensionarea şi defini-rea personalităţii poetului şi diplomatului, a gânditorului Antioh Cantemir, a cărei operă vine să îmbogăţească nu numai patrimoniul creaţiei literare, a ştiinţei şi culturii ruse, ci deopotrivă şi valorile noastre spirituale naţio-nale, româneşti.

Ecologia şi securitatea naţional-statală: buletin ştiinţific (Iaşi), 2006, nr 12, p. 1-2.

Ludmila BEJENARU

OPERE FILOSOFICE ALESE (ИЗБРАННЫЕ ФИЛОСОФСКИЕ ПРОИЗВЕДЕНИЯ)

(Dimitrie Cantemir, Editura „Cartea Moldovei», Chişinău, 2003).

Anul Cantemir (2003) a completat bibliografia marelui cărturar cu o lucrare, menită să umple unele goluri ale cititorului de limbă rusă referitoare la opera cantemiriană.

Избранные философские произведения (Opere filosofice alese) include trei lucrări ale lui Dimitrie Cantemir - Metafizica (Sacrosanctae scientiae indepingibilis imago), Mic compendiu asupra întregii învăţături a logicii (Com-pendiolum univrsae logices institutionis) şi Interpretarea fizică a monarhiilor (Monarchiarum physica examinatio) - traduse în limba rusă (pri mele două pentru prima dată).

Metafizica lui Dimitrie Cantemir apare acum şi în ruseşte, traducerea fiind înfăptuită după textul românesc al acesteia din 1928, şi este rodul muncii lui Gheorghe Bobână, cercetător la Institutul de Filosofie, Sociologie şi Drept din Chişinău. Traducerea în limba rusă este şi conformă cu originalul latin (cum aflăm din Cuvântul înainte), care se află astăzi la Biblioteca Naţională Rusă din Moscova la f. 173,1, Nr 256. Cea de-a doua operă, Mic compendiu asu-pra întregii învăţături a logicii, a fost tradusă în limba rusă după fotoco-piile manuscrisului, care se păstrează în Arhiva Centrală de Stat a Actelor Vechi din Moscova (ЦГАДА, f.l 81, g. 13297). Traducerea a fost făcută de un grup de cercetători ai Academiei Naţionale din Ucraina, filiala Lvov - M.V. Kaşuba, I.S. Zahar, I.V.Paslavski.

Monarchiarum physica examinatio a apărut în limba rusă pentru prima dată în 1961, în culegerea Передовые румынские мыслители XVlII-XIX вв. (Gânditori români progresişti din sec. XVIII—XIX), şi tex-tul din lucrarea recenzată este reprodus după culegerea amintită.

Lucrarea în cauză mai include un cuvânt înainte - Dimitrie Cantemir - gân-ditor umanist, note şi comentarii, toate alcătuite cu multă minuţiozitate de către «vinovatul» principal al acestei apariţii - dl. Gheorghe Bobână.

Mai menţionăm, că această carte a fost recomandată spre editare de către Consiliul Ştiinţific al Institutului de Filosofie, Sociologie şi Drept şi s-a bucurat de atenţia deosebită a dlui profesor Alexandru Babii, doctor habilitat în filo-sofie. Apărută la editura «Cartea Moldovei» în condiţii grafice excepţionale, lucrarea Ди.митрий Кантемир „Избранные философские произведения” este deose bită şi în sensul, că vine să completeze seria ope-relor cantemiriene traduse în limba rusă.

Apariţie de excepţie, traducerea respectivă îşi va ocupa locul bineme ritat în cultura Rusiei, în mediul cultural rus, contribuind astfel şi la colaborarea culturală româno-rusă. Prin opera lui Dimitrie Cantemir, apărută astăzi şi în limba ţării unde marele cărturar român şi-a petrecut o bună parte din viaţă (1710-1723), cititorul rus are posibilitatea să cunoască mai bine România.

Cultura. Revista internaţională de filosofia culturii şi antropologie culturală (Iaşi), 2004, nr 1, p. 186-187

94 95

GheorGhe BoBână NOTE. RECENZII

Dumitru CALDARE,dr. hab.

O CERCETARE INTERDISCIPLINARĂ A CULTURII ROMÂNEŞTI

(Gheorghe Bobână. Umanismul în cultura românească din secolul al XVII-lea - începutul secolului al XVIII-lea, Chişinău, Editura Epigraf, 2005, 268 p.)

Cartea Umanismul în cultura românească din secolul al XVII-lea - începutul secolului al XVIII-lea, apărută recent de sub tipar şi semnată de Gheorghe Bobână, abordează o problemă foarte actuală, deoarece problema omu-lui, a umanismului, a valorilor general-umane devine o orientare prioritară în epoca contemporană, iar afirmarea valorii fiinţei umane capătă o deo-sebită amploare. În acest context menţionăm actualitatea apelului la înce-puturile spirituale şi intelectuale ale poporului, ale neamului în ansamblu. Printre acestea un loc de frunte aparţine umanismului. Astăzi, când ne creăm o viziune amplă despre lume, când afirmăm adevăratul umanism, ne dăm tot mai mult seama că el trebuie completat şi îmbogăţit cu uma-nismul secolelor precedente. Problema constă în faptul că la intersecţie de milenii mai mult ca în oricare alte perioade istorice oamenii au nevoie să cunoască purul adevăr despre trecutul lor istoric şi despre propria spi-ritualitate.

Lucrarea domnului Gheorghe Bobână a câştigat mult prin faptul că au-torul utilizează noţiunea de „umanism” în sens restrâns, de fenomen re-nascentist, şi deci, definit din punct de vedere istoric. Modalitatea în cauză i-a permis autorului să examineze această noţiune în sens definitoriu în raport cu mişcarea ideologică şi cultură din perioada Renaşterii, când uma-nismul s-a afirmat ca un sistem integru de concepţii, dar şi ca orientare amplă în gândirea filosofică.

Principalul în viziunea noastră, constă în faptul că autorul a demonstrat în mod convingător, că în epoca de referinţă cultura şi gândirea româneas-că se caracterizau prin profunzime şi originalitate. În opoziţie cu unele concepte care afirmau că cultura şi gândirea românească din epoca dată se aflau într-o stare incipientă, Gheorghe Bobână dovedeşte contrariul, că acestea corespundeau celor mai stricte exigenţe în multe ipostaze, şi în lucrare faptul acesta este evident, cultura şi gândirea românească erau la acelaşi nivel cu cultura şi gândirea filosofică occidentală, iar prin noţiunile şi categoriile utilizate ele se includeau în circuitul universal.

La nivel metodologic şi teoretico-ştiinţific lucrarea se bazează pe prin-cipiul pluridisciplinarităţii (cuprinzând date din mai multe domenii ale şti-inţei, istoria filosofiei, antropologia, istoria literaturii, istoria religiei, isto-ria artei). Cartea mai impresionează şi prin faptul că în ea sunt utilizate

metode şi principii de factură logico-metodologică caracteristice ştiinţei istorico-filosofice contemporane. Din conţinutul ei deducem utilizarea pe larg a principiului sistemic de investigaţie ştiinţifică, a principiului adevă-rului şi corectitudinii ştiinţifice. În expunerea materialului, în formularea deducţiilor şi generalizărilor teoretice autorul s-a sprijinit pe metodele is-torico-comparativă, retrospectivă, interpretativă, metoda corelării dintre logic şi istoric etc. Utilizarea acestor metode a permis autorului să introdu-că în circuit un sistem de noţiuni-cheie, noţiuni adecvate pentru domeniul istoriei filosofice şi altor ştiinţe socio-umane: alteritate, antropologism, arhetip, baroc, cicluri istorio-geografice, criză de conştiinţă, identitate et-nică, mediu de comunicare, macrocosm şi microcosm, tendinţe umaniste, umanism antic, umanism creştin, umanism filosofic, umanism popular, umanism reformat, umanism renascentist, unificare confesională, noroc nestatornic, imaginar, paradigmă culturală etc. În temeiul acestui amplu şi adecvat aparat noţional şi categorial autorul a formulat un şir de idei şi concluzii care au completat şi îmbogăţit metodologia cercetării istoriei culturii şi gândirii filosofice româneşti.

În general, cultura şi gândirea filosofică românească a cunoscut doar unele încercări episodice de cercetare pe baza principiilor expuse. Unele cauze în acest sens erau determinate de faptul că cercetătorii de cronici, de monumente scrise slavo-române din epoca de referinţă se concentrau în special asupra problematicii social-politice, lăsând în umbră aspecte-le filosofice. Gheorghe Bobână a demonstrat că, fiind lărgit şi aprofundat arealul cercetărilor, pot fi evidenţiate noi nuanţe, noi sclipiri meditative (vorba lui Mihai Eminescu). Cronicele slavo-române, cărţile de cult, scri-erile teologice şi patristice, cărţile populare, predosloviile şi dedicaţiile, scrierile polemice şi hagiografice, întreaga literatură şi cronografie româ-nească a vremii emană idei filosofice, un spirit cugetător-meditativ. Şi în aceasta, credem, rezidă marele merit al lucrării lui Gheorghe Bobână care ne-a confirmat un fapt de o mare valoare şi însemnătate istorico-filosofi-că: în secolele XVII-XVIII gândirea filosofică românească exista, aflându-se într-o ascensiune permanentă, într-o stare de evoluţie de la mentalitatea medievală la mentalitatea modernă.

Un alt merit al lucrării ar consta în respectarea cerinţelor abordării interdisciplinare a fenomenelor şi proceselor cercetate. Notăm şi faptul că autorul nu numai că a demonstrat caracterul umanist al operelor cer-cetate, dar a şi accentuat, că umanismul, ideile umaniste în general au contribuit la afirmarea unei noi mentalităţi, a unor noi idealuri în societa-tea românească din secolele respective. Printre ideile fundamentale ale umanismului românesc se evidenţiază în special ideea latinităţii, originii comune, latine a tuturor românilor şi în special, afirmarea limbii române ca limbă de cultură. Dezvoltarea tiparului şi a bibliotecilor ca instituţii de alfabetizare, diversificarea instituţională şcolară, precum şi apariţia unor noi structuri de învăţământ, toate acestea au contribuit substanţial la

96 97

GheorGhe BoBână NOTE. RECENZIIschimbarea de atitudini în mentalitatea epocii.

Consemnăm caracterul profund deductibil al cercetării cu referire la unificarea confesională şi toleranţă şi, în general, aspectele privind rolul şi semnificaţia religiei în viaţa societăţii. În mod original autorul se referă la esenţa cultului antichităţii care, fiind în legătură nemijlocită cu problema identităţii, reliefează în mod concret recunoaşterea neamului românesc în contextul spiritualităţii europene. Astfel, sunt evocate şi evenimente-le glorioase şi momentele cruciale din viaţa poporului român. Merită de menţionat şi modul de abordare a conceptului de civilizaţie, care, fiind utilizat în sens de educaţie, învăţătură, ştiinţa asupra naturii, ştiinţa de car-te în general şi, îndeosebi, conduită raţională, reflectă de fapt un elogiu adus civilizaţiei româneşti din epoca respectivă. Autorul demonstrează că valoarea culturii se manifestă în scrierile umaniştilor români în calitate de element component al esenţei omului. În consecinţă menţionăm, că în cultura românească din secolele XVII-XVIII se evidenţiază o nouă ima-gine a omului, o nouă concepţie umanistă asupra lui care se manifestă prin apelarea la demnitatea umană, binele comun, activitatea social-utilă a omului. În acest sens umanismul românesc este un umanism civic, înte-meiat pe etica cetăţenească, pe patriotism în general.

Autorul a expus şi un şir de idei noi privind filosofia istoriei, demon-strând că operele umaniştilor români se sprijină pe teoria ciclurilor istori-co-geografice, care în esenţă reprezintă o întreagă panoramă a desfăşură-rii istoriei umane. În esenţă lucrarea evoluează reuşit prin modalitatea de includere, în mod teoretic, temeinic şi convingător, a culturii şi gândirii fi-losofice româneşti în circuitul european. Semnificaţia teoretică şi valoarea aplicativă a lucrării rezultă din însăşi conţinutul ei, ideile de bază putând fi utilizate atât în cercetare, cât şi în predare. Ea contribuie la valorificarea patrimoniului cultural naţional şi stimulează necesitatea unor noi studii consacrate istoriei culturii româneşti.

Lucrarea Umanismul în cultura românească din secolul al XVII-lea - în-ceputul secolului al XVIII-lea inaugurează o nouă orientare ştiinţifică clar determinată, completează substanţial istoriografia culturii şi gândirii filo-sofice româneşti la capitolul umanism şi are o valoare aplicativă concretă.

Revistă de Filosofie şi Drept, 2005, nr 1-3, p. 163-164.

Constantin MARINESCU,acad.

UMANISMUL ÎN CULTURA ROMÂNEASCĂ DIN SECOLUL AL XVII-LEA – ÎNCEPUTUL SECOLULUI AL XVIII-LEA

(Autor prof. univ. dr. hab. Gh. Bobână, Editura „Epigraf’”, Chişinău, 2005, 270 p.)

Recent a văzut lumina tiparului la prestigioasa editură „Epigraf” din Chi-şinău, lucrarea intitulată Umanismul în cultura românească din secolul al XVII-lea – începutul secolului al XVIII-lea, avându-l ca autor pe distinsul şi eruditul prof. univ., dr. hab. Gh.Bobână, secretarul ştiinţific al Institutului de Filosofie, Sociologie şi Ştiinţe Politice din cadrul Academiei de Ştiinţe a Republicii Moldova.

Am lecturat cu mare interes şi receptivitate lucrarea, motivat, în primul rând, de subiectul şi problematica abordată şi totodată de cunoaşterea noii contribuţii ştiinţifice a colegului şi cercetătorului validat în domeniu, cu numeroase alte studii şi lucrări devenite de referinţă în literatura de specialitate din Republica Moldova, România şi alte state.

Lucrarea se bucură de un interes deosebit în România, întrucât, după cunoaşterea mea, este primul demers ştiinţific de abordare a problemati-cii umanismului românesc, în viziunea şi analiza unui confrate de dincolo de Prut, din Basarabia.

De la început, se impune oricărui cititor, impresionanta documentare ştiinţifică întreprinsă de autor, ceea ce rezultă cu pregnanţă din vasta bi-bliografie a fiecărui capitol, precum şi din bibliografia generală, la care se adaugă acribia cu care au fost consultate sursele documentare, pe margi-nea subiectului, din arhive şi biblioteci, din ţară şi de peste hotare.

În acest sens, se cuvine să relevăm faptul că, autorul a folosit pentru elaborarea acestui opus de mare valoare ştiinţifică, 61 de izvoare narative si documentare şi aproape 300 de titluri de tratate, dicţionare şi enciclo-pedii din literatura naţională şi universală.

Apreciem, de asemenea, faptul că autorul şi-a structurat, în mod judici-os lucrarea în patru capitole, corect formulate ce se subdivid în mod nece-sar, în mai multe subcapitole însoţite de concluzii şi ilustraţii. Dar, cea mai elocventă dovadă a scrupulozităţii şi rigorii ştiinţifice cu care a operat au-torul în elaborarea celor 270 de pagini, este, după opinia mea, includerea la finalul fiecărui capitol a unor ample Note explicative, în total 142, ceea ce uşurează considerabil lectura lucrării şi reprezintă o expresie evidentă a probităţii ştiinţifice a autorului.

Deşi, despre umanismul din cultura românească s-au scris mai multe lucrări de valoare incontestabilă, de către culturologi competenţi, lucrarea prof. univ. dr. hab. Gh. Bobână a luat în studiu un segment bine delimitat şi mai puţin abordat în literatura filosofică şi sociologică, respectiv perioada

98 99

GheorGhe BoBână NOTE. RECENZIIsecolului al XVII-lea şi începutul secolului al XVIII-lea.

De asemenea, se impune de menţionat faptul că autorul ne furnizează date şi aspecte noi, unele absolut inedite, mai ales atunci când analizează gândirea umanistă a unor mari cărturari de talia Spătarului Nicolae Mi-lescu, a savantului şi domnitorului Dimitrie Cantemir, sau a Mitropolitului Petru Movilă, punând în lumină gândirea umanistă a acestora, mai ales în perioada trăită dincolo de hotarele Moldovei şi folosirea în acest sens a unor importante surse documentare din arhivele şi bibliotecile Rusiei, Ucrainei, Basarabiei, României etc.

Deci, autorul a mers, în bună măsură, pe un teren nedefrişat în cerceta-rea şi analiza unei importante părţi a lucrării sale, îmbogăţind astfel cunoaş-terea noastră, informaţia noastră privind dimensiunile şi valenţele gândirii umaniste a unor valoroşi exponenţi ai culturii româneşti premoderne.

De exemplu, de o valoare deosebită, sunt informaţiile prezentate de autor în legătură cu nivelul de cultură teologică a Spătarului Nicolae Mi-lescu şi unele confruntări avute de acesta cu înalţi prelaţi ruşi în probleme de dogmatică crestin-ortodoxă, dar şi catolică sau protestantă. Subscriem pe deplin la strălucitul portret făcut de autor acestui ambasador al cultu-rii româneşti şi anume: „Spirit deschis spre universalitate, mare erudit şi poliglot, Nicolae Milescu se conturează ca personalitate de factură nouă în cultura românească din secolul al XVII-lea”.

Considerăm perfect judicioasă şi legitimă aprecierea autorului şi anume că personalităţile proeminente ale culturii române în frunte cu cronicarii din secolul al XVIIlea, “au realizat un salt spre modernitate, o sinteză între umanismul popular şi cel renascentist”.

Este o manieră lăudabilă, de bun augur, o contribuţie originală de valoa-re excepţională, comparaţia întreprinsă de autor între fenomenul Renaşte-rii şi umanismului din Europa occidentală şi umanismul culturii româneşti, cu toate elementele de similitudine, dar şi de diferenţiere, cu particularităţi-le, cu aspectele specifice inerente sui generis, ale acestor culturi.

Lucrarea prof.univ., dr.habil. Gh Bobână reprezintă din acest punct de vedere un nou argument, temeinic fundamentat, în ceea ce priveşte locul si rolul culturii române în general, a umanismului său intrinsec, inconfun-dabil în particular, în ansamblul culturii europene şi universale, relaţia de interconexiune dintre cele două culturi, care stau la baza patrimoniului comun al umanităţii.

Se cuvine să relevăm şi preocuparea autorului de a demonstra rolul, contribuţia culturii umaniste româneşti la formarea conştiinţei de sine şi naţionale a poporului român, ceea ce a influenţat acţiunile sale pertinente, de emancipare şi de realizare a unităţii şi independenţei naţional statale.

Toate acestea demonstrează indubitabil că, autorul a realizat o lucrare de referinţă, de inestimabilă valoarea ştiinţifică, care vine şi umple un gol de mult resimţit în literatura de specialitate, ce se adresează publicului larg, oamenilor de cultură în genere, cadrelor didactice şi studenţilor din Republica Moldova şi România în particular, motiv pentru care considerăm o datorie morală să-l felicităm pe autor.

Ecologia şi securitatea naţional-statală : buletin ştiinţific (Iaşi), 2006, nr 12, p. 3-4.

Valentin CONSTANTINOVdr. în istorie

PREZENŢE BASARABENE ÎN SPIRITUALITATEA ROMÂNEASCĂ

Istoria Basarabiei are multe lacune şi multe necunoscute. Acest fapt se dato-rează în special faptului că în perioada sovietică, atunci când Basarabia se afla în componenţa Uniunii Sovietice, problematica istorică a fost pusă sub atenţia sporită a cenzurii de stat şi de partid. Evident că explicaţiile unui asemenea gest venit din partea autorităţilor sovietice este pe deplin explicabil din punctul lor de vedere. Un studiu al trecutului basarabean, al realizărilor Basarabiei ar fi dus în mod evident la concluzia firească: Basarabia este parte componentă a cul-turii româneşti, iar personalităţile şi realizările lor pe diferite planuri sunt parte componentă a unui patrimoniu comun: spiritualitatea românească. Fireşte că o asemenea concluzie la care ar fi ajuns cei dornici să cunoască trecutul acestui spaţiu nu se încadra în linia dorită de partocraţia sovietică. Prin urmare, tocmai de aceea, regimul comunist a pus sub lacăt oricărei încercări de a ne cunoaşte trecutul şi marile personalităţi basarabene din trecut. De abia după obţinerea independenţei au început explorările metodice şi sistematice privitoare la istoria Basarabiei, cele care au fost întrerupte după al doilea război mondial.

Din aceste motive este salutabilă apariţia, în 2007, la editura „Civitas” din Chişinău a dicţionarului enciclopedic Prezenţe basarabene în spiritualitatea ro-mânească, autori Gheorghe Bobână şi Lidia Troianowski, în care au fost incluse biografiile succinte ale personalităţilor care într-un fel sau altul au fost legate de Basarabia în perioada epocii moderne, când are loc geneza problemei basarabe-ne, şi perioada contemporană. Eforturile autorilor au fost considerabile. Despre acest lucru ne mărturiseşte măcar bibliografia selectivă impresionantă de la sfîr-şitul volumului care conţine 304 titluri. Sunt oferite biografiile personalităţilor, care au avut o contribuţie importantă în promovarea valorilor culturii naţionale, în obţinerea unor rezultate notorii în aşa domenii ca literatura, istoria, pedago-gia, filosofia, jurisprudenţa, ştiinţele naturii, artele plastice, muzica etc. Nu au fost scăpate din vedere nici personalităţile care au avut un cuvânt important în diverse domenii ale vieţii publice. Importanţa dicţionarului este aşadar foarte mare. De menţionat că până în momentul de faţă nu avem o lucrare similară în care să se conţină biografiile unui număr aşa de important de personalităţi basarabene.

Printre personalităţile incluse în volum îi vom menţiona pe Zamfir Arbore-Ralli, Constantin Stere, Ion Inculeţ, Nicolae Alecsandri, Panteleimon Halippa, Gheorghe Năstase, Emanuil Gavriliţă etc., care au avut un rol important în viaţa politică a Basarabiei şi României la sfârşitul secolului al XIX-lea – începutul seco-lului al XX-lea. Nu sunt scăpate din vedere nici contribuţiile intelectualilor basa-rabeni: Alexei Mateevici, Gurie Grosu, Iosif Parhomovici, Gheorghe Gore, Vasile Secară. Autorii expun succint contribuţia unor scriitori reprezentativi, dar şi evi-denţiază creaţia publicistică nevalorificată sau puţin cunoscută ale unor ziarişti consacraţi. În opera de educare a înaltelor principii morale la românii basarabeni o contribuţie importantă au avut-o preoţii din această regiune. Cei mai impor-

100 101

GheorGhe BoBână NOTE. RECENZIItanţi sunt prezenţi în acest dicţionar. O atenţie specială este acordată persona-lităţilor marcante în domeniul artelor care au animat viaţa cultural-artistică din spaţiul pruto-nistrean, printre care un rol mare l-au avut şi muzicienii din acest spaţiu ca Gavriil Muzicescu, Mihail Berezovschi, Maria Cebotari.

Iată doar câteva momente din importanta şi valoroasa operă a persona-lităţilor basarabene incluse în dicţionar. Fireşte că cititorii vor putea găsi mult mai multe referinţe în ceea ce priveşte biografia personalităţilor basarabene marcante din perioada modernă şi contemporană care au avut un cuvânt im-portant de spus în realizările spiritualităţii româneşti. Evident că acest dicţionar nu pretinde la exhaustivitate, după cum menţionează şi autorii lui în cuvîntul introductiv, dar acest lucru are oricum mai puţină importanţă. Ceea ce s-a rea-lizat se încadrează pe bună dreptate în şirul contribuţiilor importante în ceea ce priveşte cunoaşterea trecutului nostru cu multe lacune şi cu multe necunoscute. Îi felicităm aşadar pe autori pentru această lucrare importantă şi aşteptăm noi contribuţii pe acest făgaş.

Revista română, 2008, nr. 2, p. 45

Alexandru I. BABII,dr. hab. în filosofie

GHEORGHE BOBÂNĂ. GRIGORE URECHE. CHIŞINĂU, BASARABIA,1991

A văzut lumina tiparului recenta lucrare monografică consacrată studi-erii vederilor social-politice şi filosofice ale lui Grigore Ure che, fondatorul cronografiei moldoveneşti.

După tot ce s-a scris la tema dată, s-ar părea că aceasta este complet epuizată şi nu mai poate servi drept obiect al unor investi gaţii cât de cât serioase. Insă Gh. Bobână, autorul monografiei, pe care o analizăm, vine să confirme netemeinicia acestei păreri. Abordînd problema în cauză, domnia sa se bizuie pe principiul de ordin metodologic, conform căruia la începutul sec. al XVII-lea noile acu mulări culturale provoacă anumite mutaţii în gândirea socială şi filosofică în Moldova, în concepţiile despre om, despre raportul său cu lumea, cu societatea. Nu este vorba de schim-bări fundamentale şi radicale, ci doar de anu mite premise, ce au contribuit la unele trans formări treptate în concepţia despre lume a cărturarilor din această perioadă, la realiza rea unei sinteze între elementele tradiţionale ale culturii moldoveneşti medievale de orien tare slavo-bizantină şi ele-mentele înnoitoare ale umanismului renascentist (p. 19).

O manifestare elocventă a acestui uma nism a fost neoaristotelismul grec, propagat pe parcursul unei perioade de vreme la înal ta şcoală a Pa-triarhiei din Constantinopol, precum şi la Colegiul Vasilian din Iaşi, cât timp acesta a fost condus de către Sofronie Pociaţchi (p. 37). In deplin acord cu prin cipiul susnumit, autorul monografiei ni-l pre zintă pe Gr. Ureche drept un om cu dispoziţii umaniste care, depăşind limitele viziunii creştine orto-doxe, a aderat la intenţiile politice ale lui Vasile Lupu ce deschideau pers-pectiva cuceririi independenţei Moldovei (p. 40).

Cronicarul moldovean, afirmă pe bună dreptate Gh. Bobână, prin ma-niera sa de ex punere a materialului istoric, prin apelarea la numeroase izvoare de informaţie, atât scrise, cât şi orale, pentru a descoperi adevărul is toric, se apropie de metoda ştiinţifică de stu diere a istoriei(p.77). Gr. Ure-che este în temeietorul metodei de analiză a izvoarelor, dânsul foloseşte istoriografia pentru exprima rea ideilor politice. Istoria devine pentru el un mijloc de trezire a mândriei poporului pen tru trecutul său eroic şi totodată un apel pa triotic la luptă împotriva asupritorilor turci (p.78).

Contrar afirmaţiilor lui E. Russev, Gr. Ureche n-a fost doar un adept consecvent al providenţialismului (p.86), după cum n-a fost numai un apărător hotărât al intereselor feudale (p.99); el mai găsea cuvinte de com pătimire şi la adresa ţărănimii. Concomitent, cronicarul împărtăşea concepţia moralistă a is toriei (p.87), se afla permanent în căutarea

102 103

GheorGhe BoBână NOTE. RECENZIIadevărului istoric (p.88) şi manifesta tendin ţa de a include istoria Moldo-vei în cadrul ce lei universale (p.89). Evenimentele istorice el le judeca şi de pe poziţii general-umane (p.100).* În persoana lui Gr. Ureche vedem pe unul dintre primii gînditori moldoveni ce s-au pronunţat pentru o toleranţă religioasă cât mai largă, trecând în această privinţă de la convingeri perso-nale la acţiuni practice. Gr. Ureche, conchide Gh. Bobână, a fost pri mul mare umanist din Moldova sec. al XVII-lea (p. 115). La aprecierea dată, am putea adăuga: a fost un umanist de tip renas centist.

Subliniind calităţile pozitive ale monogra fiei dlui Gh. Bobână, ar fi ca-zul să menţio năm şi unele neajunsuri ale ei. Nu pare a fi justă, bunăoară, afirmaţia autorului cum că «marele cronicar a dezvoltat în opera sa ace le idei şi tendinţe ce se manifestau in cronografia noastră veche chiar de la apariţia ei» (p. 5). În realitate, el a dezvoltat doar une le dintre aceste idei, întrucât cea mai impor tantă idee de aşa fel a fost providenţialismul, care în opera lui Gr. Ureche, după cum susţi ne acelaşi Gh. Bobână (p. 86, 107), se mani festa mai slab decât la predecesorii săi.

Cu greu putem accepta şi teza, cum că atitudinea pozitivă a cronicarului Gr.Ure che faţă de înţelepciune şi cunoştinţe căpăta te în urma învăţăturii, nu este caracteristică copistului medieval, plin de umilă smerenie, ci se apropie de tratarea umanistă a acestei probleme (p. II), deoarece astfel de atitudine găsim până şi la cei mai de vază reprezen tanţi ai scolasticii medievale.

Suntem ferm convinşi că în concepţia cro nicarului nostru (ataşat ideii creaţioniste) omul raţional se deosebea de fiinţele necuvîntătoare nu nu-mai prin cunoştinţele obţinu te drept rezultat al instruirii (p.106), ci şi prin faptul că el este cea mai nobilă creaţie a lui Dumnezeu, raţiunea lui fiind o mică păr ticică a raţiunii divine.

Autorul repetă în lucrarea sa, aceleaşi tri miteri privind susţinerea de către Gr. Ureche a căsătoriei fiicei lui Vasile Lupu, Maria cu nobilul polon Radziwill (p. 40, 105), diverse le calităţi ale lui Ştefan cel Mare (p. 83 şi 112; 99 şi 102; 96 şi 114).Aceste neajunsuri, însă, nu scad câtuşi de puţin meritele cărţii dlui Gh. Bobână. Valoa rea ei ştiinţifică este incontestabilă. Mono grafia e scrisă pe baza studierii profunde a creaţiei cronicarului, a majorităţii publicaţiilor consacrate acestui distins reprezentant al cul turii noastre naţionale şi constituie un aport esenţial la istoriografia istorico-filosofică a Moldovei.

Revistă de Filozofie şi Drept, 1992, nr 2, p. 54-55

В. И. ПРИЛЕНСКИЙбканд. философских наук.

Сектор истории философии и атеизма в СССРИнститута философии АН СССР.

Г. Е. БОБЫНЭ. ФИЛОСОФСКИЕ ВОЗЗРЕНИЯ АНТИОХА КАНТЕМИРА. КИШИНЕВ: ШТИИНЦА, 1981, 136 С.

В рецензируемой монографии предпринята по пытка „на основе изучения литературного твор чества А. Кантемира, переписки и переводов из античных и современных ему авторов выявить основные этапы развития его философских воззре ний, уточнить роль и место мыслителя в истории русской философии XVIII века” (с.23).

Структурно книга разделяется на две главы, первая из которых посвящена анализу основных этапов и характерных черт философского раз вития Антиоха Кантемира, а вторая - его философско-историческим воззрениям.

Рассматривая вопрос о периодизации эволю ции философских воззрений А. Kантемира и ха рактеристических особенностях каждого отдель ного этапа, Г. Бобынэ придерживается нетради ционного решения этого вопроса. Как известно, в советской историко-философской науке сущест вуют две точки зрения в оценке эволюции А. Кан темира. Одна из них, представленная в Истории философии в СССР (М., 1968, т. 1) и в книге А. А. Галактионова и П. Ф. Никандрова Рус ская философия XI - XIX веков (Л., 1970), ха рактеризует эволюцию воззрений мыслителя от раннего периода до времени написания Писем о природе и человеке как регрессивную (хотя и с различной степенью эвфемизации). Согласно другой точке зрения, во втором периоде своего творчества А. Кантемир не только не отказался от острой социальной критики, но и усилил ее; более того, оставаясь деистом, он все более и бо лее отходиsл от проблемы сущности бога (см.: Гершкович 3- И. Об идейно-художественной эво люции А. Д. Кантемира - В кн.: Проблемы рус ского просвещения в литературе XVIII века. М.– Л., 1961). Этого же мнения придерживается и автор рецензируемой книги, приводя в пользу его два основных аргумента. Во-первых, в окон чательной редакции сатир А. Кантемир изменил свое отношение к эпикуреизму и отказался от нападок на атеизм и материализм; во-вторых, в Письмах о природе и человеке (относящихся к последнему периоду творчества мыслителя), используя сделанный им перевод книги Ф. Фенелона Доказательство бытия бога, извлеченное из познания природы и сообразованное для по нимания простых умов, он делает существенные отступления от

104 105

GheorGhe BoBână NOTE. RECENZIIтекста оригинала, в частности опускает те разделы, где опровергается учение Эпикура, а также „воздается хвала господу-богу и проклинаются атеисты” (с. 66).

В отличие от уже сложившейся периодизации развития мировоззрения А. Кантемира (первый этап - до 1731 г., второй - последующие годы жизни ученого) Г. Е. Бобынэ предлагает сле дующую. Первый, ранний период связывается с пребыванием мыслителя в России; второй да тируется 1731-1741 годами, временем перевода Разговоров о множестве миров Б. Фонтенеля и новой редакции сатир; третий относится к ра боте Кантемира над философским трактатом Письма о природе и человеке. Такая периоди зация имеет свои основания и, как нам пред ставляется, довольно точно отражает эволюцию идейно-теоретических воззрений мыслителя.

Характеризуя философские взгляды А. Канте мира в первый период, автор подчеркивает „свое образное сочетание теологических, гуманистиче ских и рационалистических идей”(с.34). Гума низм мыслителя и его истоки рассматриваются „с точки зрения его (Кантемира - В. П.) бли зости гуманизму Возрождения как определенно-му философскому направлению”(с. 35).

Представляется правомерным утверждение ав тора, что „наряду с Тредиаковским и Ломоно совым его (Кантемира. - В. П.) можно считать создателем отечественной культуры на нацио нальном языке” (с. 37). (Известно, что А. Кан темир, будучи превосходным знатоком латыни, писал исключительно на русском языке). Особо отмечается заслуга А. Кантемира в том, что он ввел в русскую философскую лексику такие, на пример, термины, как „понятие”, „нравствен ность” и др.

Во втором периоде творчества А. Кантемира автор ocoбo. подчеркивает близость мыслителя к материалистическому варианту картезианства и справедливо отмечает воздействие на него в этот период сенсуализма Локка и физики Нью тона, что позволяет ему говорить о новой стадии в философской эволюции мыслителя. К этому же времени (середина 30-х годов XVIII в.) отно сится и упоминавшаяся выше новая редакция сатир, в которой пересматривается отношение к эпикуреизму. Следует отметить, что автору уда лось довольно четко провести анализ объема и степени влияния на Кантемира различных тео ретических доктрин (рационализм, сенсуализм и т. д.).

При анализе заключительного этапа философ ской эволюции А. Кантемира большое внимание уделяется работе мыслителя над созданием Пи сем о природе и человеке.

Вторая часть книги называется „Философско-исторические воззрения Антиоха Кантемира”. Сразу же хотелось бы сделать одно замечание: нам представляется, что философско-исторические воззрения понимаются автором чрезвычайно широко. Здесь и взгляды на проблемы государства и права, и этические воззрения. Лишь

последний параграф непосредственно затрагивает пробле матику специфически философско-историческую. Но автор вправе понимать философию истории и в более узком, и в более широком плане, тем более что в советской историко-философской нау ке еще далеко не сложилось единого понимания специфики этой области философских знаний.

Примечательно то, как автор трактует место А. Кантемира в истории русской общественно-политической мысли: „Антиох Кантемир является как бы связующим звеном между философскими устремлениями периода петровских преобразова ний, выраженными Ф. Прокоповичем, Д. Канте миром, Г. Бужинским, В. Татищевым, и идеями следующей эпохи, воплощенными в деятельности М. Ломоносова и В. Тредиаковского (с. 75). Здесь Г. Бобынэ также отходит от общеприня того мнения, согласно которому А. Кантемира обычно относят к перечисленному выше кругу деятелей периода петровских реформ. Точка зре ния автора позволяет дать более дифференциро-ванный анализ мировоззренческих установок ряда замечательных русских мыслителей XVIII в.

Анализ общественных и политических взгля дов А. Кантемира, представленный в книге, до статочно полон и аргументирован. Вместе с тем автор не всегда четко и последовательно решает поставленные им задачи. Так, само название „От абсолютизма к конституционной монархии” (гл. II, § 1) уже предполагает вполне опреде ленную эволюцию общественных и политических взглядов А. Кантемира. Можно всецело согла ситься с автором, что эволюция философских воззрений мыслителя не была регрессивной (о чем уже говорилось выше), но рассуждение ав тора о том, что А. Кантемир сознательно пришел от защиты абсолютизма к идеалу конституцион ной монархии, недостаточно обосновано. Более того, сам автор пишет, что „остается не до конца решенным вопрос о его (Кантемира - В. П.) отношении к монархическому режиму в России” (с. 94). По нашему мнению, автор ближе к истине, когда констатирует колебания русского мысли теля между просвещенным абсолютизмом и кон ституционной монархией (см. с. 115).

В заключение отметим, что книга Г. Бобынэ представляет научный интерес как исследование, в котором наряду с новым материалом дается целый ряд заслуживающих внимания интересных трактовок мировоззрения одного из замечатель ных деятелей русской общественной мысли XVIII в.

Научные доклады высшей школы. Философские науки,1983, nr , с. 185-187.

106 107

GheorGhe BoBână BIBLIOGRAFIE. GHEORGHE BOBÂNĂ

BIBLIOGRAFIE

Către cititor

Prezenta biobibliografie este întocmită cu intenţia de a sistematiza eforturile ştiinţifice şi activitatea notoriului savant-filosof, doctor habilitat, Gheorghe Bobână, care a parcurs calea în cercetare începând cu treapta de cercetător ştiinţific inferior până la cea de doctor habilitat în filosofie, profesor cercetător şi profesor universitar, fiind cunoscut nu doar în spaţiul Republicii Moldova, ci şi peste hotare. Aria cercetărilor ştiinţifice cuprinde următoarele direcţii de cercetare: istoria filosofiei româneşti, istoria filoso-fiei universale, filosofia socială, filosofia ştiinţei, filosofia limbajului, teoria şi metodologia cercetării.

Lucrarea a fost realizată cu prilejul aniversării a 65 de ani de la naşterea doctorului habilitat în filosofie Gheorghe Bobână şi se înscrie în numărul ediţiilor de referinţă, care au drept obiectiv reflectarea rodului ştiinţific de cercetare a savantului, valorificarea şi promovarea operelor celor mai con-sacrate personalităţi din domeniul filosofiei din Republica Moldova. Biobi-bliografia conţine o informaţie amplă, care include activitatea ştiinţifică, managerială şi socială a distinsului savant.

Ne-am străduit să cuprindem activitatea savantului, insistând în spe-cificarea diverselor aspecte în care s-a manifestat, pentru a contura un portret veridic şi cuprinzător. Selectarea materialului a fost realizată în baza arhivei personale a savantului, a ediţiilor Camerei Naţionale a Cărţii, colecţiilor şi cataloagelor Bibliotecii Ştiinţifice Centrale „Andrei Lupan” a Academiei de Ştiinţe a Moldovei, Bibliotecii Naţionale a Republicii Moldo-va, Departamentului Informaţional Biblioteconomic al Universităţii Libere Internaţionale din Moldova. Limitele cronologice de selectare a informa-ţiei au cuprins anii 1965 – 2011. Selectarea materialului a fost încheiată la 30.06.2011. Majoritatea materialelor au fost consultate de visu.

Descrierile bibliografice sunt prezentate în limba originalului şi sunt re-alizate în conformitate cu prevederile standardelor bibliografice în vigoa-re. Lucrările care au fost publicate până în 1990 cu alfabet rusesc, au fost

transcrise cu caractere latine. Biobibliografia cuprinde nouă compartimente esenţiale: Autoreferate;

Monografii; Articole în culegeri şi publicaţii periodice; Comunicări ştiinţi-fice la congrese, simpozioane, conferinţe; Gheorghe Bobână – recenzent; Redactor ştiinţific; Consultant ştiinţific, organizator, traducător; Conducă-tor ştiinţific la tezele de doctor; Personalia.

Criteriul de aranjare a materialului este cronologic, iar în cadrul unui an – în ordinea alfabetică a autorilor şi a titlurilor de lucrări. Pentru a facilita cercetările şi regăsirea informaţiilor necesare, se recomandă adresarea la indexul de nume şi de titluri ale publicaţiilor savantului.

Lucrarea este destinată cercetătorilor ştiinţifici, studenţilor, doctoranzi-lor, masteranzilor, profesorilor şi tuturor celor interesaţi de teoria şi meto-dologia cercetării, istoria filosofiei universale, istoria filosofiei româneşti, filosofia socială, filosofia ştiinţei, filosofia limbajului, precum şi celor care doresc să cunoască în amănunte activitatea savantului.

Raisa Vasilache, Eugenia CreulBiblioteca Ştiinţifică Centrală “A. Lupan“ a AŞM

AUTOREFERATE

1978

1. Бобынэ, Георге. Философские воззрения Антиоха Кантемира: автореф. дис. … канд. филос. наук Специальность 09.00.03 – История философии / Георге Бобынэ; науч. pук.: Н. Ф. Уткина; Акад. наук ССCР, Ин-т Философии. – Москва, 1978. – 21 p. – Bibliogr.: p. 20-21 (2 tit.).

2005

2. Bobână, Gheorghe. Umanismul în gândirea filosofică românească din secolul al XVII-lea începutul sec. al XVIII-lea: autoref. tz. dr. hab. în filo-sofie Specialitatea 09.00.03 – Istoria filosofiei / Gheorghe Bobână; condu-cător şt.: Alexandru Babii; Univ. de Stat din Moldova. – Ch.: S. n., 2005. – 34 p. – Bibliogr.: p. 27-31 (57 tit.).

MONOGRAFII

1981

3. Бобынэ, Георгe. Философские воззрения Антиоха Кантемира / Георге Бобынэ; ред.: Д. Т. Урсул; Акад. наук Молдавской ССР, Oтдел Философии и Права. – Кишинев: Штиинца, 1981. – 136 p. – Bibliogr. în note : p. 117-130, ind. de nume: p. 131-134.

108 109

GheorGhe BoBână BIBLIOGRAFIE. GHEORGHE BOBÂNĂRec.: Приленский В. И. [Recenzie] // Научные доклады высшей

школы. Философские науки. – 1983. – Nr 4. – P. 185-187.

1983

4. Bobână, Gheorghe. Constantin Stamati-Ciurea / Gheorghe Bobână. – Ch.: Cartea Moldovenească, 1983. – 115 p. – (Gînditorii Moldovei). – Cu caract. chir.

1986

5. Бобынэ, Георгe. Константин Стамати-Чуря / Георге Бобынэ; Авт. пер. с молд. – Кишинев: Kартя Молдовеняскэ, 1986. – 108 p. – (Молдавские мыслители).

1988

6. Bobână, Gheorghe. La izvoarele gîndirii: (Motive filozofice în creaţia poetică populară) / Gheorghe Bobână, Sergiu Moraru; red.: A. Babii, G. Botezatu. – Ch.: Ştiinţa, 1988. – 233 p.: il. – Bibliogr.: p. 226-234. – ISBN 5-376-00490-2. – Cu caract. chir.

7. Бобынэ, Георгe. Гуманизм в философской и общественной мысли Молдавии в XVII - нач. XVIII вв. / Георге Бобынэ; ред.: А. И. Бабий; Акад. наук Молдавской ССР, Oтдел Философии и Права. – Кишинев: Штиинца, 1988. – 129 p. – ISBN 5-376-00402-3.

1991

8. Bobână, Gheorghe. Grigore Ureche / Gheorghe Bobână; red.: R. Bătrânu. – Ch.: Basarabia, 1991. – 120 p. – Bibliogr.: p. 116-119 (72 tit.). – (Gânditorii Moldovei). – ISBN 4425-362-00455-7.

Rec.: Babii, A. I. [Recenzie] // Revistă de Filozofie şi Drept. – 1992. – Nr 2. – P. 54-55.

1992

9. Антология педагогической мысли Молдовы / Георге Бобынэ, Ф. Чиботару, И. Концеску [et al.]. – Кишинев: Штиинца, 1992. – 512 p. – ISBN 5376-01558-0.

1996

10. Bobână, Gheorghe. Petru Movilă : Profilul unui destin / Gheorghe Bobână. – Ch.: Ştiinţa, 1996. – 109 p. – Bibliogr.: p. 95-109. – (Permanen-ţe). – ISBN 9975- 67-372- 4.

Rec.: Papuc, Mihai. Profilul unui destin // Lit. şi arta. – 1996. – 19 dec. – P. 7.

Papuc, Mihai. Ediţii jubiliare la „Ştiinţa” : [pe marginea cărţii lui Gheorghe Bobână „Petru Movilă : Profilul unui destin”. Ch., 1996.] / Mihai Papuc // Luminătorul. – 1996. – Nr 6. – P. 40-42.

2001

11. Filosofie : man. pentru cl. 12-a / Ioan N. Roşca, Ion Stepanescu… Gheorghe Bobână. – Ch.: Prut Internaţional, 2001. – 223 p. – ISBN 9975-69-222-2.

2002

12. Camera Naţională a Cărţii = National Book Chamber = Национальная книжная палата : 45 de ani, 1957-2002 : [ed. jubiliară] / Valentina Chitoroagă, Ion Şpac, Gheorghe Bobână [et al.]; ed. îngr. de Valentina Chitoroagă.; red.-coord.: Tamara Osmochescu. – Ch.: Camera Naţ. a Cărţii, 2002 ( F.E.-P. „Tipogr. Centrală”). – 173 p.: fot. – ISBN 9975-9532-6-3.

2003

13. Димитрий Кантемир. Избранные философские произведения / сост., вступ. ст., коммент. и примеч.: Георгe Бобынэ; ред.: А. Бабий; Акад. наук Респ. Молдова, Ин-т Философии, Социологии и Права. – Ch.: Cartea Moldovei, 2003. – 360 p. – Bibliogr. în note: p. 344-358. – ISBN 9975-60-124-3.

Rec.: Bejenaru, Ludmila. Opere filosofice alese (Избранные философские произведения) // Cultura. Revistă intern. de filosofia cul-turii şi antropologie culturală (Iaşi). – 2004. – Nr 1. – P. 186-187.

2005

14. Bobână, Gheorghe. Umanismul în cultura românească din secolul al XVII-lea – începutul secolului al XVIII-lea / Gheorghe Bobâna; Acad. de Ştiinţe a Moldovei, Inst. de Filosofie, Sociologie şi Drept. – Ch.: Epigraf, 2005. – 270 p. – Bibliogr.: p. 239-256 (359 tit.). – ISBN 9975-924-67-0.

110 111

GheorGhe BoBână BIBLIOGRAFIE. GHEORGHE BOBÂNĂRec.: Boboc, Alexandru. Umanismul în cultura românească // Cultura.

International Journal of Philosophy of Culture and Axiology. – 2006. – Nr 5. – P. 189-190.

Căldare, Dumitru. O cercetare interdisciplinară a culturii ro-

mâneşti // Revistă de Filozofie şi Drept. – 2005. – Nr 1-3. – P. 163-164.

Marinescu, Constantin. [Recenzie] // Ecologie şi securitatea na-ţional-statală : bul. şt. / Acad. Ecologică din România (Iaşi). – 2006. – Nr 12. – P. 1-2.

2006

15. Bobână, Gheorghe. Antioh Cantemir : poet, gânditor şi om politic/ Gheorghe Bobână; red.: Vasile Bahnaru; cop.: Dragoş Bobână; Acad. de Ştiinţe a Moldovei, Inst. de Filosofie, Sociol. şi Şt. Politice. – Ch.: Civitas (Tipogr. „Bons Offices”), 2006. – 280 p.: il. – Bibliogr.: p. 257-265 (80 tit.). – ISBN 978-9975-928-95-3.

Rec.: Eşanu, Andrei. Un nou tratat fundamental despre Antioh Cante-mir // Revistă de Filosofie şi Drept. – 2006. – Nr 3. – P. 189-191.

Marinescu, Constantin. [Recenzie] // Ecologie şi securitatea naţional-statală : bul. şt. / Acad. Ecologică din România (Iaşi). – 2006. – Nr 12. – P. 10-12.

2007

16. Prezenţe basarabene în spiritualitatea românească : (sec. al XIX-lea – prima jum. a sec. al XX-lea) : dicţionar : [personalităţi notorii] / alcăt.: Gheorghe Bobână, Lidia Troianowski; pref.: Demir Dragnev; red.: Tamara Osmochescu; cop.: Dragoş Bobână. – Ch.: Civitas (Tipogr. „Bons Offices”), 2007 – 312 p.: fig. – Bibliogr.: p. 294-311. – ISBN 978-9975-928-95-3.

Rec.: Constantinov, Valentin. Prezenţe basarabene în spiritualitatea ro-mânească // Revista română. – 2008. – Nr 2. – P. 45.

2008

17. Dinastia Cantemireştilor. Secolele XVII-XVIII / Andrei Eşanu, Ion Druţă… Gheorghe Bobână [et al.]; coord., red. şt.: Andrei Eşanu; Acad. de Ştiinţe a Moldovei. – Ch.: Ştiinţa, 2008. – [Col. „Academica” : Vol. 5]. – 604 p. – ISBN 978-9975-67-610-6.

Rec.: Eşanu, Valentina. [Recenzie] // Revista de Istorie a Moldovei. – 2009. – Nr 1. – P. 107-110.

ARTICOLE ÎN CULEGERI ŞI PUBLICAŢII PERIODICE

1969

18. Bobână, Gheorghe. În lumea frumosului / Gheorghe Bobână // Ки-шиневский Университет. – 1969. – 21 янв. – P. 4. – Cu caract. chir.

1977

19. Бобынэ, Георге. Наука нового времени в воззрениях Антиоха Кантемира / Георге Бобынэ // Изв. АН МССР. Сер. обществ. наук. – 1977. – Nr 2. – P. 56-64. – Bibliogr.: p. 63-64 (38 tit.).

1978

20. Бобынэ, Георгe. Философско-исторические воззрения Анти-оха Кантемира / Георге Бобынэ // Социальные и гносеологические идеи в русской философской мысли XVIII – начала XX века / АН СССР. Ин-т философии. – Москва, 1978. – P. 71-108.

1980

21. Bobână, Gheorghe. Aportul filozofic al lui Avicena / Gheorghe Bobână // Lit. şi arta. – 1980. – 21 aug. – P. 7. – Cu caract. chir.

22. Bobână, Gheorghe. Idei şi tendinţe / Gheorghe Bobână // Lit. şi arta. – 1980. – 12 iun. – P. 1-2. – Cu caract. chir.

1981

23. Bobână, Gheorghe. Marxizmul şi moştenirea filozofică clasică : (95 de ani de la apariţia lucrării lui F. Enghels Ludwig Feuerbach şi sfîrşitul filo-zofiei clasice germane) / Gheorghe Bobână // Ştiinţa. – 1981. – 1 apr. – P. 2-3. – Cu caract. chir.

1983

24. Bobână, Gheorghe. Eminent reprezentant al culturii ruse : [275 de ani de la naşterea lui Antioh Cantemir] / Gheorghe Bobână // Moldova socialistă. – 1983. – 21 sept. – P. 4. – Cu caract. chir.

25. Bobână, Gheorghe. Filozofia istoriei la Dimitrie Cantemir : [310 ani de la naşterea lui D. Cantemir] / Gheorghe Bobână // Lit. şi arta. – 1983. – 27 oct. – P. 6. – Cu caract. chir.

112 113

GheorGhe BoBână BIBLIOGRAFIE. GHEORGHE BOBÂNĂ26. Bobână, Gheorghe. Ilustru gînditor şi om politic : [310 ani de la naş-

terea lui Dimitrie Cantemir] / Gheorghe Bobână // Moldova socialistă. – 1983. – 27 oct. – P. 4. – Cu caract. chir.

27. Bobână, Gheorghe. Marxizmul şi contemporanietatea : 165 de ani de la naştere şi a centenarului morţii lui K. Marx / Gheorghe Bobână // Moldova socialistă. – 1983. – 28 apr. – P. 3. – Cu caract. chir.

28. Bobână, Gheorghe. Pentru puritatea marxizm-leninizmului : către a 80-a aniversare a Congr. al 2-lea al PMSDR / Gheorghe Bobână // Moldova socialistă. – 1983. – 28 iun. – P. 3. – Cu caract. chir.

1984

29. Bobână, Gheorghe. Eminescu şi progresul : (15 ianuarie – ziua de naştere a Luceafărului poeziei noastre) / Gheorghe Bobână // Lit. şi arta. – 1984. – 12 ian. – P. 4. – Cu caract. chir.

30. Topilina, V. Operă fundamentală a socialismului contemporan : 100 de ani de la apariţia lucrării lui F. Enghels Originea familiei, a proprietăţii private şi a statului / Valentina Topilina, Gheorghe Bobână // Moldova socialistă. – 1984. – 25 oct. – P. 3; Zorile Bucovinei. – 1984. – 29 noiem. – P. 4. – Cu caract. chir.

31. Бобынэ, Георгe. К вопросу об истоках гуманизма в философской мысли в Молдавии XVII - начале XVIII вв. / Георге Бобынэ // Диалектика интернационального и национального в развитии общественной мысли. – Кишинев, 1984. – P. 156 – 164. – Bibliogr.: p. 164 (6 tit.).

1985

32. Bobână, Gheorghe. Antioh Cantemir / Gheorghe Bobână // Litera-tura şi arta Moldovei: encicl. în 2 vol. – Ch., 1985. – Vol. 1. – P. 279-280. – Cu caract. chir.

33. Bobână, Gheorghe. Baroc / Gheorghe Bobână // Literatura şi arta Moldovei: encicl. în 2 vol. – Ch., 1985. – Vol. 1. – P. 81-82. – Cu caract. chir.

34. Babii, Al. Dezvoltarea gîndirii filozofice şi sociale în Moldova / Ale-xandru Babii, Gheorghe Bobână // Dicţionar de filozofie. – Ch., 1985. – P. 422-432. – Cu caract. chir.

35. Bobână, Gheorghe. Teoretician genial şi mare revoluţionar proletar : [165 de ani de la naşterea lui Friedrich Enghels] / Gheorghe Bobână // Moldova socialistă. – 1985. – 4 aug. – P. 3.– Cu caract. chir.

36. Bobână, Gheorghe. Teorii lipsite de viitor : sau cum ar vrea „sovietologii” să vadă dezvoltarea spirituală a societăţii sovietice / Gheor-ghe Bobână // Moldova socialistă. – 1985. – 16 febr. – P. 3; Zorile Bucovi-nei. – 1985. – 14 mart. – P. 4. – Cu caract. chir.

37. Bobână, Gheorghe. Unire a luptătorilor conştiinţei : [80 de ani de la apariţia lucrării lui V. I. Lenin Socializmul şi religia] / Gheorghe Bobână // Moldova socialistă. – 1985. – 26 dec. – P. 4. – Cu caract. chir.

1986

38. Bobână, Gheorghe. Umanizm / Gheorghe Bobână // Literatura şi arta Moldovei: encicl. în 2 vol. – Ch., 1986. – Vol. 2. – P. 350-351. – Cu caract. chir.

39. Bobână, Gheorghe. Umanizmul cărturarului : [350 de ani de la naş-terea lui N. Milescu Spătaru] / Gheorghe Bobână // Lit. şi arta. – 1986. – 14 aug. – P. 6. – Cu caract. chir.

40. Бабий А. И. Выдающийся русский ученый и мыслитель : [к 275 - летию со дня рождения М. В. Ломоносова] / А. И. Бабий, Г. Е. Бобынэ // Изв. АН МССР. Сер. обществ. наук. – 1986. – Nr 3. – P. 50-57. – Bibli-ogr.: p. 56-57 (30 tit.).

41. Бобынэ Г. Е. Типология и специфика гуманизма в философской и общественной мысли Молдавии / Г. E. Бобынэ // Проблемы исследования истории философии народов СССР. – Москва, 1986. – P. 16-18.

1987

42. Бобынэ, Георге. Кто такой В. Л. Лашков? : [Лашков В. Л. (1861-1831)] // Ştiinţa. – 1987. – Nr 32 (5 cент.). – P. 2-3, 4.

1988

43. Bobână, Gheorghe. Acei ani nu vor fi uitaţi : [foametea din Moldova în anii 1946 -1947] / Gheorghe Bobână // Lit. şi arta. – 1988. – 21 iul. – P. 8. – Cu caract. chir.

44. Bobână, Gheorghe. Limba, scrisul şi bunul simţ : [problemele dez-voltării limbii moldoveneşti] / Gheorghe Bobână // Învăţămîntul public. – 1988. – 24 aug. – P. 4. – Cu caract. chir.

46. Bobână, Gheorghe. Mare gînditor democrat : către aniversarea a 150-a a naşterii lui B. P. Hasdeu / Gheorghe Bobână // Moldova socialistă. – 1988. – 4 febr. – P. 4. – Cu caract. chir.

114 115

GheorGhe BoBână BIBLIOGRAFIE. GHEORGHE BOBÂNĂ46. Rusnac, Gh. Pledoarie pentru litera străbună / Gh. Rusnac, I. Conţes-

cu, Gh. Bobână // Moldova. – 1988. – Nr 10. – P. 12–13. – Cu caract. chir.

47. Бобынэ, Георгe. В. Л. Лашков – мыслитель и общественный деятель : [1861-1932] / Георге Бобынэ // Изв. АН МССР. Сер. oбществ. наук. – 1988. – Nr 1 – P. 79-81.

48. Бобынэ, Георге. Проблема гуманизма в философской и общественной мысли Молдавии XVII в. / Георге Бобынэ // Отечественная общественная мысль эпохи средневековья (Историко-философские очерки) : сб. науч. тр. – Киев, 1988. – P. 261-269. – Bibli-ogr.: p. 268-269 (8 tit.).

1989

49. Rusnac, Gh. Pledoarie pentru litera străbună / Gh. Rusnac, I. Con-ţescu, Gh. Bobână // Povară sau tezaur sfînt? – Ch.: Cartea Moldoveneas-că, 1989. – P. 330-340; – Cu caract. chir.

50. Бобынэ, Георге. Учение Н. Г. Милеску - Спафария о четырех монархиях / Георге Бобынэ // Н. Г. Милеску Спафарий – ученый, мыслитель и государственный деятель / ред.: Д. Т. Урсул, Х. Г. Корбу... Г. Е. Бобынэ [et al.] ; Акад. наук Молдавской ССР, Отдел Философии и Права. – Кишинев, 1989. – P. 26-31. – Bibliogr.: (31 tit.).

1990

51. Bobână, Gheorghe. Arma noastră este cuvîntul / Gheorghe Bobână, Dumitru Grama, Gheorghe Antonovici // Moldova suverană. – 1990. – 11 oct. – P. 2. – Cu caract. chir.

52. Bobână, Gheorghe. „Cazania” lui Varlaam – prima operă de filoso-fie morală, scrisă în limba română: [Mitropolitul Varlaam : 400 de ani de la naştere] / Gheorghe Bobână // Lit. şi arta. – 1990. – 15 noiem. – P. 5.

53. Bobână, Gheorghe. Destinul tragic al unei mari opere : [Grigore Ureche. Letopiseţul Ţării Moldovei] / Gheorghe Bobână // Glasul. – 1990. – 14 iul. – P. 10.

54. Bobână, Gheorghe. Prima cronică a Moldovei în limba ţării şi auto-rul ei : [400 de ani de la naşterea lui Grigore Ureche] / Gheorghe Bobână // Revista de Istorie a Moldovei. – 1990. – Nr 3. – P. 28-33. – Rez. în lb. rusă. – Bibliog.: p. 32–33 (33 tit.).

55. Bobână, Gheorghe. Unele probleme de filosofie socială în opera lui Mihai Eminescu / Gheorghe Bobână // Bul. Acad. de Ştiinţe a RSSM. Ştiinţe sociale. Filosofie. Drept. Etnografie. Studiul artelor. Arheologie. – 1990. – Nr 1. – P. 29-34. – Bibliogr.: 25 tit.

1991

56. Babii A. I. Din partea alcătuitorului / A. I. Babii, Gh. E. Bobână, Şt. G. Lupan // Nicolae Milescu-Spătarul şi problemele culturii Moldovei = Николае Милеску-Спафарий и проблемы культуры Молдовы : (materia-lele „Lecturilor II Milesciene”) – Ch.: Ştiinţa, 1991. – P. 3-4.

57. Bobână, Gheorghe. „Carte cu multe întrebări” şi rolul ei în formarea concepţiilor umanistice ale lui Nicolae Milescu-Spătaru / Gheorghe Bobâ-nă // Nicolae Milescu-Spătarul şi problemele culturii Moldovei = Николае Милеску-Спафарий и проблемы культуры Молдовы : (materialele „Lec-turilor II Milesciene”). – Ch.: Ştiinţa, 1991. – P. 21-33.

58. Bobână, Gheorghe. Concepţia de renovare a activităţii ştiinţifice a Institutului de Filosofie, Sociologie şi Drept : [Bobână Gheorghe – candidat la postul de director al IFSD al AŞM] / Gheorghe Bobână // Ştiinţa. – 1991. – 14 mar. – P. 2 : fot.

59. Bobână, Gheorghe. Cultură şi învăţămînt la geto-daci / Gheorghe Bobână // Revista de pedagogie şi psihologie. – 1991. – Nr 3. – P. 48-51. – Bibliogr.: p. 51 (26 tit.).

60. Bobână, Gheorghe. Evoluţia ideilor în gândirea românească din sec. al XVIII–lea de la umanism la iluminism / Gheorghe Bobână // Ştiinţa. – 1991. – 30 dec. – P. 8.

1992

61. Bobână, Gheorghe. Nicolae Milescu şi Dosoftei : confluenţă de idei / Gheorghe Bobână // Ştiinţa. – 1992. – 30 oct. – Nr 8. – P. 9. – Bibiogr.: 7 tit.

62. Bobână, Gheorghe. Noi şi tradiţia slavonă / Gheorghe Bobână // Ştiinţa. – 1992. – 31 ian. – P. 8; 28 febr. – P. 8.

63. Bobână, Gheorghe. „Pro Fide et Patria” în concepţia lui Petru Mo-vilă / Gheorghe Bobână // Revistă de Filozofie şi Drept. – 1992. – Nr 2. – P. 17-23. – Rez. în lb. rusă, engl. – Bibiogr. în note : 29 tit.

64. Бобынэ, Георгe. Предвозрождение в Молдавии и византийская

116 117

GheorGhe BoBână BIBLIOGRAFIE. GHEORGHE BOBÂNĂкультурная традиция / Георге Бобынэ // Отечественная философская мысль XI-XVIII вв. и греческая культура. – Киев, 1992. – P. 261-268.

1993

65. Aviz la proiectul Constituţiei Republicii Moldova / Dumitru Grama, Sava Pahopol... Gheorghe Bobână [et al.] // Moldova suverană. – 1993. – 2 iun. – P. 3.

66. Bobână, Gheorghe. „Cazania” lui Varlaam şi „Evanghelia pentru învăţătură” a lui Petru Movilă / Gheorghe Bobână // Valori şi tradiţii cul-turale în Moldova : culeg. de studii / red.: Andrei Eşanu; Acad. de Ştiinţe a Rep. Moldova, Inst. de Istorie. – Ch.: Ştiinţa, 1993. – P. 106-118. – Bibliogr. în note: p. 118 (28 tit.).

67. Bobână, Gheorghe. Corespondenţa lui Nicolaus Olahus cu Erasmus din Rotterdam / Gheorghe Bobână // Sud-Est. – 1993. – Nr 1. – P. 67-70.

68. Bobână, Gheorghe. Filosof al românismului : [C. Rădulescu - Motru] / Gheorghe Bobână // Viaţa satului. – 1993. – 27 febr. – P. 1, 4.

69. Bobână, Gheorghe. George Bariţiu – un luptător pentru unitatea neamului : [George Bariţiu (Bariţ), născut în Transilvania (1812–1893)] / Gheorghe Bobână // Lit. şi arta. – 1993. – 13 mai. – P. 7.

70. Bobână, Gheorghe. O conştiinţă românească în cultura europeană (I) : [Mitropolitul Petru Movilă] / Gheorghe Bobână // Lit. şi arta. – 1993. – 4 mar. – P. 7.

71. Bobână, Gheorghe. O conştiinţă românească în cultura europeană (II) : [Mitropolitul Petru Movilă] / Gheorghe Bobână // Lit. şi arta. – 1993. – 1 apr. – P. 7.

72. Bobână, Gheorghe. O scriere inedită a lui Dosoftei „Sibilele” din manuscrisul 161 (38) de la Kiev : [300 de ani de la moartea lui Dosoftei (1693–1993)] / Gheorghe Bobână // Revistă de Filozofie şi Drept. – 1993. – Nr 3. – P. 34-38. – Rez. în lb. rusă., engl. – Bibiogr. în note: 13 tit.

73. Bobână, Gheorghe. O scriere pedagogică a lui Petru Movilă – „An-tologhionul” de la 1636 / Gheorghe Bobână // Idei şi valori perene în ştiin-ţele socio-umane : studii şi cercetări. – Iaşi, 1993. – P. 91-95.

74. Bobână, Gheorghe. Primul cărturar umanist român : [500 de ani de la naş-terea lui N. Olahus] / Gheorghe Bobână // Viaţa satului. – 1993. – 23 ian. – P. 7.

75. Bobână, Gheorghe. Umanismul lui Petru Movilă / Gheorghe Bobâ-nă // Analele Univ. Bucureşti. Filosofie. – 1993. – An. 42. – P. 43-47.

76. Bobână, Gheorghe. Varlaam şi Petru Movilă : [despre contribuţia în cultură şi editarea cărţilor în Moldova şi Ucraina din prima jum. a sec. al XVII–lea] / Gheorghe Bobână // Cugetul. – 1993. – Nr 1. – P. 5-8. – Bibliogr. în note: p. 8 (15 tit.).

1994

77. Bobâna, Gheorghe. Mitropolitul Dosoftei – o conştiinţă umanistă în cultura românească : [370 de ani de la naşterea Mitropolitului Dosoftei] / Gheorghe Bobână // Cugetul. – 1994. – Nr 1. – P. 4-8 : il.

78. Bobână, Gheorghe. Simpozionul ştiinţific ,,Petru Movilă – teolog, prelat şi om de cultură” (13-14 ian. 1994, Kiev) / Gheorghe Bobână // Re-vistă de Filozofie şi Drept. – 1994. – Nr 3. – P. 65.

79. Bobâna, Gheorghe. Susţinerea tezelor de doctorat / Gheorghe Bo-bână // Revistă de Filozofie şi Drept. – 1994. – Nr 3. – P. 66.

1995

80. Bobâna, Gheorghe. Glotonimul ,,limba română” în documentele scrise din Moldova sec. XVI-XVIII / Gheorghe Bobână // Limba română. – 1995. – Nr 4. – P. 83-85. – Bibliogr. în note: p. 85.

81. Bobâna, Gheorghe. Petru Movilă – o conştiinţă românească în umanismul Est-European / Gheorghe Bobână // Destin românesc. – 1995. – Nr 4. – P. 33-44. – Rez. în lb. engl. – Bibliogr. în note: p. 41-44 (48 tit.).

82. Bobâna, Gheorghe. Umanismul românesc : ideea unităţii de neam şi de limbă a tuturor românilor / Gheorghe Bobână // Destin românesc. – 1995. – Nr 1. – P. 36-47. – Rez. în lb. engl. – Bibliogr. în note: p. 45-46.

1996

83. Bobâna, Gheorghe. Dumitru Ursul (1913-1996) / Gheorghe Bobână // Ştiinţa. – 1996. – Nr 9 (sept.) – P. 4.

84. Bobâna, Gheorghe. Eliberarea cuvântului: [Мitropolitul Petru Mo-vilă – cărturar umanist] / Gheorghe Bobână // Viaţa satului. – 1996. – 21 dec. – P. 4.

85. Bobână, Gheorghe. Glotonimul „limba română” în documentele

118 119

GheorGhe BoBână BIBLIOGRAFIE. GHEORGHE BOBÂNĂscrise în Moldova sec. XVI-XVIII / Gheorghe Bobână // Limba română este patria mea : Studii. Comunicări. Documente. – Ch., 1996. – P. 253-257.

86. Bobâna, Gheorghe. Idei filosofice şi sociale în cronicile Moldovei din sec. XV-XVI / Gheorghe Bobână // Destin românesc. – 1996. – Nr 3. – P. 3-8. – Rez. în lb. engl. – Bibliogr. în note: p. 7-8.

87. Bobână, Gheorghe. Idei şi tendinţe umaniste în activitatea şi opera lui Petru Movilă : [Mitropolitul Moldovei] / Gheorghe Bobână // Un veac de aur în Moldova (1643 – 1743). – Ch. – Bucureşti. – 1996. – P. 18-35. – Bibliogr. în note: p. 34-35 (58 tit.).

88. Bobână, Gheorghe. Idei umanistice în opera lui Petru Movilă : [400 de ani de la naştere] / Gheorghe Bobână // Revista de istorie şi teorie literară (Bucureşti). – 1996. – Nr 1-4. – P. 3-12. – Bibliogr.: p. 12 (20 tit.).

89. Bobâna, Gheorghe. Mărturisirea de credinţă a Mitropolitului Petru Movilă / Gheorghe Bobână // Ştiinţa. – 1996. – Nr 12 (dec.). – P. 2. – Bibli-ogr. în note: 13 tit.

90. Bobâna, Gheorghe. Mitropolitul Petru Movilă şi umanismul româ-nesc / Gheorghe Bobână // Revista de lingvistică şi ştiinţă literară. – 1996. – Nr 6. – P. 11-17. – Bibliogr.: 12 tit.

91. Bobâna, Gheorghe. Mitropolitul Petru Movilă şi Varlaam / Gheor-ghe Bobână // Curierul ortodox. – 1996. – 1-15 dec. – P. 6.

92. Bobâna, Gheorghe. Petru Movilă – doctrinar al ortodoxiei / Ghe-orghe Bobână // Revistă de Filosofie şi Drept. – 1996. – Nr 1. – P. 28-32. – Rez. în lb. rusă, engl. – Bibliogr. în note: p. 32.

93. Bobână, Gheorghe. Susţinerea tezelor de doctorat / Gheorghe Bo-bână // Revistă de Filosofie şi Drept. – 1996. – Nr 2-3. – P. 78-79.

94. Bobână, Gheorghe. Un mare cărturar şi teolog : [Petru Movilă] / Gheorghe Bobână // Pământ şi oameni. – 1996. – 21 dec. – P. 2.

95. Бобына, Георгe. Выдающийся ученый и теолог : [Пeтру Мовилэ] / Георге Бобынэ // Земля и люди. – 1996. – 21 дек. – P. 2.

96. Бобынэ, Георгe. Петро Могила : румунский гуманiзм / Георге Бобынэ // Петро Могила i сучаснiсть : (до 400 – рiччя вiд дня нароження). – Київ, 1996. – P. 13-15. – Text în lb. ucr.

97. Бобынэ, Георгe. Просветитель гуманист : [П. Мовилэ] / Георге Бобынэ // Литератор. – 1996. – Nr 13 (дек.). – P. 1, 2.

1997

98. Bobână, Gheorghe. Alexandru Babii la 70 de ani // Gheorghe Bobână, Victor Juc // Revistă de Filosofie şi Drept. – 1997. – Nr 1. – P. 84-85; Ştiinţa. – 1997. – Nr 1-2 (ian.-febr.). – P. 17.

99. Bobână, Gheorghe. Conferinţele „Constantin Noica” / Gheorghe Bobână // Revistă de Filosofie şi Drept. – 1997. – Nr 2-3. – P. 89-90.

100. Bobână, Gheorghe. Conferinţele „Constantin Noica” la Chişinău : [filosof român –Constantin Noica (1907-1987)] / Gheorghe Bobână, Liliana Surugiu // Lit. şi arta. – 1997. – 13 mar. – P. 3.

101. Bobână, Gheorghe. Mărturisirea de credinţă a mitropolitului Petru Movilă / Gheorghe Bobână // File de filosofie. – 1997. – Nr 1-2. – P. 61-66.

102. Bobână, Gheorghe. Petru Movilă – doctrinar al ortodoxiei / Gheor-ghe Bobână // Luminătorul. – 1997. – Nr 1. – P. 28 -32.

103. Bobână, Gheorghe. Susţinerea tezelor de doctorat / Gheorghe Bo-bână // Revistă de Filosofie şi Drept. – 1997. – Nr 2-3. – P. 90-91.

104. Бобынэ, Георгe. Петро Могила - гуманiст / Георге Бобынэ // П. Могила : богослов, церковний i культурний дiяч. – Київ, 1997. – P. 121-126. – Text în lb. ucr.

1998

105. Bobână, Gheorghe. Cercetător al operei şi gândirii lui Alexandru Sturdza : [prof. Emil Vrabie cercetător al operei lui Alexandru Sturdza (1791-1854)] / Gheorghe Bobână // Lit. şi arta. – 1998. – 26 noiem. – P. 6.

106. Bobână, Gheorghe. Conferinţele „Constantin Noica” la Chişinău / Gheorghe Bobână // Revistă de Filosofie şi Drept. – 1998. – Nr 2-3. – P. 75-76.

107. Bobână, Gheorghe. Contribuţii la teoria cunoaşterii : [în memo-riam : Anatolie Saboşciuc] / Gheorghe Bobână, Maria Saboşciuc // Revistă de Filosofie şi Drept. – 1998. – Nr 2-3. – P. 78-79.

108. Bobână, Gheorghe. Identitate şi comunicare / Gheorghe Bobână // Sud-Est. – 1998. – Nr 4. – P. 33-35. – Rez. în lb. engl.

120 121

GheorGhe BoBână BIBLIOGRAFIE. GHEORGHE BOBÂNĂ109. Bobână, Gheorghe. Învăţăturile lui Petru Movilă către fratele său

Moise Movilă / Gheorghe Bobână // Buletinul Asociaţiei tinerilor jurişti. – 1998. – Nr 3. – P. 47-52.

110. Bobână, Gheorghe. Susţinerea tezelor de doctorat / Gheorghe Bo-bână // Revistă de Filosofie şi Drept. – 1998. – Nr 2-3. – P. 76-77.

1999

111. Bobână, Gheorghe. Filosofia / Gheorghe Bobână, Pavel Cerbuşca; coord.: Eudochia Saharneanu// Ştiinţe socio-umane : curriculum naţional : progr. pentru învăţământ liceal. – Ch., 1999. – P. 47-60. – Bibliogr. : p. 59-60 (35 tit.).

112. Bobână, Gheorghe. Filosofia numelui de la Platon la Nicolaus Cu-sanus (I) / Gheorghe Bobână // Revistă de Filosofie şi Drept. – 1999. – Nr 1. – P. 20-24. – Rez. în lb. rusă, engl. – Bibliogr. în note: p. 24 (10 tit.).

113. Bobână, Gheorghe. Filosofia numelui de la Platon la Nicolaus Cu-sanus (II) / Gheorghe Bobână // Revistă de Filosofie şi Drept. – 1999. – Nr 2-3. – P. 22-26. – Bibliogr. în note: p. 26 (15 tit.).

114. Bobână, Gheorghe. Nicolae Milescu [Spătarul (1636-1708)] şi Do-softei [Mitropolitul (1624-1693)] : confluenţă de idei / Gheorghe Bobână // Destin românesc. – 1999. – An. VI, Nr 2. – P. 51-56. – Rez. în lb. engl.: p. 56. – Bibliogr.: p. 55 (14 tit.).

2000

115. Bobână, Gheorghe. Alexandru Sturdza : un autor şi o operă prea puţin cunoscută : [Alexandru Sturdza, filosof român] / Gheorghe Bobână // Natura. – 2000. – Nr 12 (dec.). – P. 6.

116. Bobână, Gheorghe. Conceptul de „divinitate” în opera lui Nicolae Milescu / Gheorghe Bobână // Symposia Professorum. Ser. Istorie / ULIM. – Ch., 2000. – P. 53-54.

117. Bobână, Gheorghe. Filosofia numelui de la Aristotel la Nicolaus Cusanus (1401-1464) (III) / Gheorghe Bobână // Revistă de Filosofie şi Drept. – 2000. – Nr 1. – P. 35-45. – Bibliogr. în note: p. 45.

118. Bobână, Gheorghe. Ideea şcolii naţionale româneşti în perioada interbe-lică / Gheorghe Bobână // Cugetul. – 2000. – Nr 1. – P. 45-47. – Bibliogr. în note: p. 47.

119. Bobână, Gheorghe. Limba latină în Moldova (sec. XVI – XVIII) / Gheorghe Bobână // Natura. – 2000. – Nr 8-9 (aug.-sept.). – P. 6.

120. Bobână, Gheorghe. Mihai Eminescu : conceptul de „reintegrare” în divinitate / Gheorghe Bobână // Cugetul. – 2000. – Nr 2. – P. 7-9.

121. Bobână, Gheorghe. Simbolism şi semnificaţie în opera lui Nicolae Milescu / Gheorghe Bobână // Idei şi valori perene în ştiinţele socio-uma-ne : studii şi cercetări. – Cluj-Napoca: Argonaut, 2000. – Vol. 5. – P. 48-56. – Bibliogr.: p. 56.

122. Bobână, Gheorghe. Umanismul în gândirea filosofică românească

(sec. 16-18) / Gheorghe Bobână // Cugetul. – 2000. – Nr 4. – P. 41-45: fot. – Bibliogr.: 10 tit.

2001

123. Bobană, Gheorghe. Argumentul existenţei lui Dumnezeu în con-cepţia lui Alexandru Sturdza / Gheorghe Bobană // Idei şi valori perene în ştiinţele socio-umane : studii şi cercetări.– Cluj-Napoca: Argonaut, 2001. – Vol. 6. – P. 262-269.

124. Bobână, Gheorghe. Despre susţinerea tezelor de doctor / Gheor-ghe Bobână // Revistă de Filosofie şi Drept. –2001. – Nr 1. – P. 60-62.

125. Bobână, Gheorghe. Limba latină în Moldova (sec. XVI-XVII) // Cu-getul. – 2001. – Nr 2. – P. 23-25.

126. Bobână, Gheorghe. O scriere mai puţin cunoscută a lui Alexandru Sturdza : „Considerente despre filosofia creştină” / Gheorghe Bobână // Revistă de Filosofie şi Drept. – 2001. – Nr 1. – P. 47-49.

127. Bobână, Gheorghe. Petru Movilă. File de „Jurnal” : cuv. introd. / Gheorghe Bobână // Cugetul. – 2001. – Nr 3-4. – P. 73-78. – Bibliogr. în note: p. 78.

128. Bobână, Gheorghe. Probleme de filosofie a limbajului în opera lui Ştefan Lupaşcu / Gheorghe Bobână // Ştefan Lupaşcu : un gânditor pentru mileniul trei / coord.: Petru Ioan. – Iaşi : Ştefan Lupaşcu, 2001. – Vol. 1. – P. 229-232.

2002

129. Bobană, Gheorghe. Conceptul de „toleranţă” în viziunea lui Alexandru Sturdza / Gheorghe Bobană // Idei şi valori perene în ştiinţele socio-umane : studii şi cercetări.– Cluj-Napoca : Argonaut, 2002. – Vol. 7. – P. 76-80.

122 123

GheorGhe BoBână BIBLIOGRAFIE. GHEORGHE BOBÂNĂ130. Bobană, Gheorghe. Filosofia socială în opera lui Pavel Leonard :

[gânditor basarabean (1837 – 1891)] / Gheorghe Bobână, Liliana Surugiu // Revistă de Filosofie şi Drept. – 2002. – Nr 1-3. – P. 3-9. – Bibliogr. în note: 37 tit.

131. Bobană, Gheorghe. Identitate şi comunicare / Gheorghe Bobână // Lumina : Ser. nouă (Novi Sad). – 2002. – An. I, Nr 9-12. – P. 36 -37.

132. Bobană, Gheorghe. O scriere mai puţin cunoscută a lui Alexandru Sturdza : ,,Considerente despre filosofia creştină” / Gheorghe Bobână // Basarabenii în lume. – Ch.: Biblioteca Naţională a RM, 2002. – Vol. 1. – P. 39-47.

133. Bobană, Gheorghe. Procesul istoric şi dezvoltarea comunicării în serviciul păcii : cazul Sud-Est european / Gheorghe Bobână // Revistă de Filosofie şi Drept. – 2002. – Nr 1-3. – P. 177-178.

134. Bobână, Gheorghe. Gheorghe Bobână: „Soarta fiecărui popor de-pinde de demnitatea pe care o are”: [interviu cu directorul Inst. de Filo-sofie, Sociologie şi Drept al Acad. de Ştiinţe a Moldovei] / consemnare : Gheorghe Budeanu // Timpul. – 2002. – 27 sept. – P. 12-13.

135. Bobână, Gheorghe. Ştiinţele filosofice reflectate în Bibliografia Naţiona-lă a Moldovei / Gheorghe Bobână // Camera Naţională a Cărţii : 45 de ani. – Ch., 2002. – P. 77-81. – Bibliogr. în note de subsol.

136. Marinescu C. Gh. Normele juridice şi normele morale, valorile mo-rale şi valorile juridice / C. Gh. Marinescu, Gh. Bobână // Analele Fac. de Drept şi Administraţie publică / Univ. Ecologică ,,Dimitrie Cantemir ” Iaşi . – 2002. – Nr 4. – P. 29-34.

2003

137. Bobână, Gheorghe. Dimitrie Cantemir şi filosofia timpului său / Gheorghe Bobână // American Romanian Academy of Arts and Sciences journal. – 2003. – Nr 28. – P. 39-43. – Bibliogr.: p. 42-43 (29 tit.).

138. Bobână, Gheorghe. Idealul politic al lui Dimitrie Cantemir / Gheor-ghe Bobână // Legea şi viaţa. – 2003. – Nr 2. – P. 25-26.

139. Bobână, Gheorghe. Precizări conceptuale şi metodologice asupra premiselor umanismului românesc / Gheorghe Bobână // Revistă de Filo-sofie şi Drept. – 2003. – Nr 1-3. – P. 3-7. – Rez. în lb. engl. – Bibliogr.: p. 7 (13 tit.).

140. Bobână, Gheorghe. Simbolismul social şi comunicarea / Gheorghe Bobână // Idei şi valori perene în ştiinţele socio-umane : studii şi cercetări. – Cluj-Napoca: Argonaut, 2003. – Vol. 8. – P. 149-155.

141. Bobână, Gheorghe. Specificul valorilor juridice / Gheorghe Bobână // Funcţionarea instituţiilor democratice în statul de drept. – Ch., 2003. – P. 60-61.

142. Bobână, Gheorghe. Stereotipuri etice şi concepţia politicii naţio-nale de stat a Republicii Moldova / Gheorghe Bobână // Limba română. – 2003. – Nr 6-10. – P. 73-75.

143. Din arhivele Academiei de Ştiinţe asupra Concepţiei politicii naţionale de stat a Republicii Moldova // Democraţia. – 2003. – 16 dec. – P. 5. – Cuprins.: Institutul de Lingvistică / Ion Bărbuţă; Institutul de Istorie / A. Donos; Institutul de Filosofie, Sociologie şi Drept / Gheorghe Bobână.

144. Juc, Victor. Conexiunea dintre cultură şi civilizaţie (în aspectul rela-ţiilor internaţionale) / Victor Juc, Gheorghe Bobână // Idei şi valori perene în ştiinţele socio-umane : studii şi cercetări. – Cluj-Napoca: Argonaut, 2003 – Vol. 8. – P. 174-178.

145. Бобынэ, Георгe. Димитрий Кантемир – мыслитель гуманист / Георге Бобынэ // Димитрий Кантемир. Избранные философские произведения. – Ch.: Cartea Moldovei, 2003. – P. 6-31.

2004

146. Bobana, Gheorghe. De la ecologia pamântului la ecologia spiri-tului : (Gheorghe Şincai : 250 ani de la naştere) / Gheorghe Bobână // Natura. – 2004. – Nr 9 (sept.). – P. 5.

147. Bobână, Gheorghe. Reflecţii asupra filosofiei istorice în opera lui Nicolae Milescu / Gheorghe Bobână // Idei şi valori perene în ştiinţele so-cio-umane : studii şi cercetări. – Cluj-Napoca: Argonaut, 2004. – Vol. 9. – P. 1-5.

148. Bobână, Gheorghe. Scrierile filosofice ale lui Dimitre Cantemir / Gheorghe Bobână // Pergament : Anuarul Arhivelor Republicii Moldova, 2002-2003 : Vol. 5-6. – Ch., 2004. – P. 90-100. – Bibliogr. în note de subsol.

2005

149. Bobână, Gheorghe. Alexandru Sturdza – istoric al filosofiei : [1791-1854] / Gheorghe Bobână // Revistă de Filosofie si Drept. – 2005. – Nr 1-3.

124 125

GheorGhe BoBână BIBLIOGRAFIE. GHEORGHE BOBÂNĂ– P. 138-141. – Bibliogr. în note : 16 tit.

150. Bobână, Gheorghe. Gheorghe Şincai : de la ecologia pamântului la ecologia spiritului / Gheorghe Bobână // Ecosofia şi perspectiva umană : culeg. consacrată Zilei Mondiale a Filosofiei, 18 noiem. 2004 / red. coord.: Ion Sârbu; Acad. de Ştiinţe a Moldovei, Inst. de Filosofie, Sociologie şi Drept ; Asoc. Filosofilor din Moldova.– Ch.: GrafemaLibris 2005. – P. 163-167.

151. Bobână, Gheorghe. Mihai Eminescu : conceptul de „reintegrare” în divinitate / Gheorghe Bobână // Luminătorul. – 2005. – Nr 1. – P. 28-32.

152. Bobână, Gheorghe. Mitropolitul Petru Movilă şi problema unirii bisericilor / Gheorghe Bobână // Revista de Istorie a Moldovei. – 2005. – Nr 1-2. – P. 46-51. – Rez. în lb. engl., pol. – Bibliogr. în note: p. 50 (14 tit.).

153. Bobână, Gheorghe. Naţiunia şi statul naţional în societatea contemporană în viziunea profesorului universitar, doctor habilitat în poli-tologie Constatntin Gh. Marinescu / Gheorghe Bobână // Marinescu, Con-stantin. Convergenţe spirituale : Iaşi-Chişinau. Dimensiuni si valenţe ale colaborării ştiinţifice şi publicistice dintre Academia Ecologică din Iaşi si Comunitatea Academică din Chişinau. – Iaşi : Porţile orientului. – 2005. – P. 199-206.

154. Bobână, Gheorghe. Tehnoetica – filosofia morală a secolului XXI / Gheorghe Bobână // Ecosofia şi perspectiva umană : culeg. consacrată Zilei Mondiale a Filosofiei, 18 noiem. 2004 / red. coord.: Ion Sârbu; Acad. de Ştiinţe a Moldovei, Inst. de Filosofie, Sociologie şi Drept ; Asoc. Filoso-filor din Moldova. – Ch.: GrafemaLibris, 2005. – P. 12-15.

155. Marinescu, Constantin. Interferenţe între normele morale, sociale şi juridice / C. Gh. Marinescu, Gheorghe Bobână // Marinescu, Constantin. Convergenţe spirituale : Dimensiuni şi valenţe ale colaborării ştiinţifice şi publicistice dintre Academia Ecologică din Iaşi şi Comunitatea Academică din Chişinău. – Iaşi : Porţile orientului. – 2005. – P. 147-156. – Bibliogr.: p. 155-156 (10 tit.).

2006

156. Bobână, Gheorghe. Corespondenţa umaniştilor Nicolaus Olahus şi Erasmus din Rotterdam / Gheorghe Bobână // Umanismul latin în Repu-blica Moldova : aspecte filosofice, literare şi lingvistice. – Ch., 2006. – P. 107-113.

157. Bobână, Gheorghe. ,,Enchiridion” – mărturisirea de credinţă a lui Nicolae Spătarul Milescu / Gheorghe Bobănă // Revistă de Filosofie si Drept. – 2006. – Nr 3. – P. 169-171. – Bibliogr. în note: 8 tit.

158. Bobână, Gheorghe. Funcţiile etnicităţii în definirea identităţii / Gheorghe Bobănă // Idei şi valori în ştiinţele socio-umane : studii şi cerce-tări. – Cluj-Napoca: Argonaut, 2006. – Vol. 11. – P. 346-352.

2007

159. Bobână, Gheorghe. Antioh Cantemir – poet şi traducător / Gheor-ghe Bobână // Din comorile Bibliotecii Naţionale. – Ch., 2007. – P. 16-21.

160. Bobână, Gheorghe. Din opera teologică a lui Petru Movilă / Ghe-orghe Bobână // Din comorile Bibliotecii Naţionale. – Ch., 2007. – P. 29-31.

161. Bobână, Gheorghe. Hasdeu Bogdan Petriceicu – savant şi gânditor : 100 de ani de la moarte : [prozator, poet, dramaturg, jurnalist, lingvist, istoric român (1813-1907)] / Gheorghe Bobână // Akademos. – 2007. – Nr 4. – P. 24-27.: fot.

162. Bobână, Gheorghe. Mircea Eliade şi indentitatea axiologică româ-

nească : [100 de ani de la naşterea lui Mircea Eliade] / Gheorghe Bobână // Revista de Filozofie, Socoilogie şi Ştiinţe Politice. – 2007. – Nr 1. – P. 131-135. – Bibliogr.: 6 tit.

163. Bobână, Gheorghe. Prietenului meu Valeriu Snighiri / Gheorghe Bobână // Lit. şi arta. – 2007. – 25 oct. – P. 8.

164. Chirtoagă, Ion. Andrei Eşanu – personalitate marcantă a ştiinţei istorice : [candidat la postul vacant de academician] / Ion Chirtoagă, Con-stantin I. Ciobanu ... Gheorghe Bobână [et. al.] // Timpul. – 2007. – 19 mar. – P. 6.

2008

165. Bobână, Gheorghe. Antioh Cantemir : ,,Toţi sunt uimiţi de realizările mele diplomatice” / Gheorghe Bobână // Akademos. – 2008. – Nr 3. – P. 39-42: fot.

166. Bobână, Gheorghe. Cercetări în domeniul istoriei filosofiei în Re-publica Moldova / Gheorghe Bobână // Revista de Filozofie, Sociologie şi Ştiinţe Politice. – 2008. – Nr 3. – P. 5-9. – Bibliogr. în note: p. 7-9 (14 tit.).

126 127

GheorGhe BoBână BIBLIOGRAFIE. GHEORGHE BOBÂNĂ2009

167. Bobână, Gheorghe. Conceptul de „toleranţă” in viziunea lui Alex-andru Sturdza : [Alexandru Sturdza : gânditor basarabean (1791-1854)] / Gheorghe Bobână // Revista de Filozofie, Sociologie şi Ştiinţe Politice. – 2009. – Nr 2. – P. 23-26.

168. Бобынэ, Георгe. „Генософия любви или Сантовая теория?…” В. И. Андреева: [вступ. ст.] / Георге Бобынэ // Андреев, В. И. Генософия любви или Сантовая теория? – Кишинев : Pontos, 2009. – Р. 4.

2010

169. Bobână, Gheorghe. Aspecte etico-valorice ale raportului ştiinţă – societate // Gheorghe Bobână // Revista de Filozofie, Sociologie şi Ştiinţe Politice. – 2010. – Nr 1. – P. 9-14. – Bibliogr. în note: 8 tit.

170. Bobână, Gheorghe. Curente şi orientări în gândirea socială din Ba-sarabia interbelică / Gheorghe Bobână // Basarabenii în lume. – Ch., 2010. – Vol. 5. – P. 198-201.

171. Bobână, Gheorghe. Probleme de metodologie şi filosofie a ştiinţei în scrierile naturaliştilor basarabeni de la începutul secolului al XX-lea / Gheor-ghe Bobână // Basarabenii în lume. – Ch., 2010. – Vol. 5. – P. 171-177.

2011

172. Bobână, Gheorghe. Vasile Laşcu – încercări de filosofie : (150 de ani de la naştere) / Gheorghe Bobână // Revista de Filozofie, Sociologie şi Ştiinţe Politice. – 2011. – Nr 1. – P. 205-211 : fot. – Bibiogr.: p. 211 (34 tit.).

COMUNICĂRI ŞTIINŢIFICE LA CONGRESE, SIMPOZIOANE, CONFERINŢE

1982

173. Бобынэ, Георгe. Специфика гуманизма в философской мысли Молдавии XVII- XVIII вв. / Георге Бобынэ // Молодежь и научно-технический прогресс : материалы научн. конф., 3-4 нояб. 1982. – Кишинев, 1982. – P. 41-42.

1988

174. Bobână, Gheorghe. N. Milescu - Spătaru : Carte cu multe întrebări : [comunicare la conf. şt. din cadrul Acad. de Ştiinţe a Moldovei, dedicată

lui Nicolae Milescu-Spătaru] / Gheorghe Bobână // Ştiinţa. – 1988. – 17 oct. – P. 1, 3. – Cu caract. chir.

1991

175. Bobână, Gheorghe. Concepţia omului în gândirea filosofică din Moldova în sec. al XVII -lea încep. sec. al XVIII-lea / Gheorghe Bobână // Filosofia, omul, restructurarea = Философия, человек, перестройка : te-zele conf. şt., 21-22 mai 1991.– Ch., 1991. – P. 109.

1993

176. Bobână, Gheorghe. Nicolaus Olahus cu Erasmus din Rotterdam : confluieţă de idei / Gheorghe Bobână // Cultura ca valoare general - umană : tezele conf. rep., 28–29 mai 1993. – Ch., 1993. – P. 103-104.

177. Bobână, Gheorghe. Umanismul românesc : cultul antichităţii / Gheorghe Bobână // Ştiinţa. – 1993. – Nr 7 (iul.). – P. 6; Moldova : Des-chideri ştiinţifice şi culturale spre Vest : rez. 18 Congr. al Academiei Româ-no-Americane de Ştiinţe şi Arte, 13-16 iul. 1993. – Ch., 1993. – Vol. 1. – P. 144-145.

1994

178. Bobână, Gheorghe. Conceptul de românism în opera lui C. Rădu-lescu-Motru / Gheorghe Bobână // Constantin Rădulescu-Motru : materi-alele ses. şt. consacrate aniversării a 125 de ani de la naştere. – Ch., 1994. – P. 10 -14. – Bibliogr. în note: p. 14 (6 tit.).

1995

179. Bobâna, Gheorghe. Lucian Blaga şi românismul / Gheorghe Bo-bână // Lucian Blaga : 100 de ani de la naştere : materialele simp. şt., mai 1995. – Ch., 1995. – P. 51-55. – Bibliogr. în note: p. 55 (12 tit.).

180. Bobâna,Gheorghe. Unele probleme de filosofie în opera lui Mircea Eliade / Gheorghe Bobână // Mircea Eliade – semn al secolului XX : mate-rialele manifestărilor cultural-şt. „Zilele Mircea Eliade” în Moldova, 9-13 mar. 1995. – Ch., 1995. – P. 41-46.

1996

181. Gheorghe Bobână. Petru Movilă – gânditor umanist / Gheorghe Bobână // I Sesiune ştiinţifică anuală a Asociaţiei Filosofilor din Moldova : tezele ref. şi comunicărilor, 25-26 apr. 1996. – Ch., 1996. – P. 28.

128 129

GheorGhe BoBână BIBLIOGRAFIE. GHEORGHE BOBÂNĂ1999

182. Bobână, Gheorghe. O scriere mai puţin cercetată : Loca obscura în Catechisi … / Gheorghe Bobână // Dimitrie Cantemir (1673-1723) : simp. şt. consacrat aniversării a 325 de ani de la naştere, Chişinău 1998. – Ch., 1999. – P. 66-67.

2000

183. Bobână, Gheorghe. Conceptul de „divinitate” în opera lui Nicolae Milescu / Gheorghe Bobână // The 25th Congress of the American Roma-nian Academy of Arts and Sciences (ARA) „Silver Aniversary” (1975-2000): Proceedings, jul. 12-16, 2000. – Cleveland, Ohio. – Montreal, 2000. – P. 44-47.

184. Bobână, Gheorghe. Evoluţia gândirii eminesciene de la Kant la Schopenhauer / Gheorghe Bobână // Mihai Eminescu – cuget naţional (1850-1889) : simp. şt. consacrat aniversării a 150 de ani de la naştere. – Ch., 2000. – P. 20-23. – Bibliogr.: p. 23 (7 tit.).

185. Bobână, Gheorghe. Mihai Eminescu : conceptul de „reintegrare” în divinitate / Gheorghe Bobână // Cugetul. – 2000. – Nr 2. – P. 7-9.

2001

186. Bobană, Gheorghe. Argumentul existenţei lui Dumnezeu în con-cepţia lui Alexandru Sturdza / Gheorghe Bobană // Symposia Professorum. Ser. Istorie: materialele ses. şt., 4-5 mai 2001 /ULIM. – Ch., 2001. – P. 151-155.

187. Bobână, Gheorghe. Inter - Conferenţial relations and the problem of tolerance / Gheorghe Bobână // Religion, Society and Education in Post – Totalitarian Societies of Central and South Eastern Europe: roundtable discussion materials, oct. 26-28 2000. – Ch.: ARC, 2001 .– P. 51-54.

188. Bobână, Gheorghe. Mihai Eminescu : conceptul de „reintegrare” în divinitate / Gheorghe Bobână // Mihai Eminescu şi filosofia formativă : conf. şt., 12-13 mai 2000. – Ch.: USM, 2001. – P. 46-51.

189. Bobână, Gheorghe. Relaţia semn – simbol din perspectiva semi-otică / Gheorghe Bobană // Problemele globale contemporane şi filosofia dezvoltării locale şi regionale : materialele ses. şt., 24 oct. 2001. – Ch., 2001. – P. 51.

2002

190. Bobană, Gheorghe. Simbolica socială şi rolul ei în comunicare / Gheorghe Bobană // Politica socială şi problemele ameliorării calităţii vieţii : materialele conf. şt.-practice rep., dec. 2001. – Ch., 2002. – P. 59-63.

2003

191. Bobână, Gheorghe. Comunicarea simbolică în societatea contempora-nă / Gheorghe Bobână // Filosofie. Ştiinţă. Politica : realizări, implementări, per-spective : materialele conf. intern., 28-29 noiem. 2002. – Ch., 2003. – P. 26-28.

192. Bobână, Gheorghe. Dimitrie Cantemir – filosoful / Gheorghe Bo-bână // Dimitrie Cantemir – umanist, gânditor şi om de ştiinţă : materialele conf. şt. intern., 4-5 apr. 2003. – Cahul, 2003. – Vol. 1. – P. 62-64.

193. Bobână, Gheorghe. Etape istorice de afirmare a societăţii civile în Moldova / Gheorghe Bobână // Aspecte juridice ale societăţii civile : realităţi şi perspective = Правовые аспекты гражданского общества : реальность и перспективы : materialele conf. teor.-şt. intern., 26-27 febr. 2003. – Ch., 2003. – P. 54-56. – Bibliogr. în note: p. 56 (6 tit.).

194. Bobână, Gheorghe. Identitate şi criză din perspectiva filosofiei contemporane / Gheorghe Bobână // Symposia Professorum. Ser. Istorie : materialele ses. şt., 26-27 apr. 2002 / ULIM. – Ch., 2003. – P. 252-257.

195. Bobână, Gheorghe. Redefinirea identităţii umane în societatea în tranziţie (cazul Republicii Moldova) / Gheorghe Bobână // The 28th Annual Congress of the American Romanian Academy of Arts and Sciences (ARA): Proceedings, 3-8 yune 2003. – Târgu Jiu, 2003. – Vol. 1. – P. 433-436.

196. Bobână, Gheorghe. Sănătatea din perspectiva simbolismului social / Gheorghe Bobână // Ameliorarea sănătăţii şi modului de viaţă al popula-ţiei : Probleme sociale : materialele conf. şt., noem. 2002. – Ch., 2003. – P. 45-50.

197. Bobână, Gheorghe. Toleranţa – remediu contra violenţei în rându-rile tineretului / Gheorghe Bobână // Violenţa în societatea de tranziţie : conf. şt. intern., 16-17 mai 2003. – Ch., 2003. – P. 29-31.

2004

198. Bobână, Gheorghe. Problema constituţionalismului în viziunea gânditorilor iluminişti din Moldova (prima jumătate a sec. al XIX-lea) / Gheorghe Bobână // Dezvoltarea constituţională a Republicii Moldova

130 131

GheorGhe BoBână BIBLIOGRAFIE. GHEORGHE BOBÂNĂla etapa actuală = Конституционное развитие Республики Молдова на современном этапе : materialele conf. intern. şt.-practice, 23-24 sept. 2004, Bălţi. – Ch., 2004. – P. 76-81.

2005

199. Bobână, Gheorghe. Alexandru Sturdza şi filosofia timpului său / Gheorghe Bobână // Symposia Professorum. Ser. Istorie şi Ştiinţe Politice : materialele ses. şt., 15-16 oct. 2004 / ULIM. – Ch., 2005. – P. 78-80.

200. Bobână, Gheorghe. Corespondenţa umaniştilor Nicolaus Olahus şi Erasmus din Rotterdam / Gheorghe Bobână // L’umanesimo latino nella Repubblica Moldova : aspetti filosofici, letterari e linguistici : Convegno In-tern., 7 octobre 2005. – Ch., 2005. – P. 107-114. – Bibliogr. în note: 19 tit.

201. Bobână, Gheorghe. Identitatea etnică : rolul şi funcţiile ei în soci-etatea contemporană / Gheorghe Bobână // Integrarea europeană : filo-zofie, politică, cultură : materialele conf. intern., 19-20 noem. 2004. – Ch., 2005. – P. 60-62.

202. Bobână, Gheorghe. Moştenirea filosofică şi literară a lui Alexan-dru Sturdza : [materialele ses. şt., 23 sept. 2004] / Gheorghe Bobână // Revistă de Filosofie şi Drept. – 2005. – Nr 1-3. – P. 122-125. – Bibliogr. în note: 9 tit.

2006

203. Bobână, Gheorghe. Aportul profesorilor greci de la Academia domnescă din Iaşi în difuzarea ideilor filosofiei şi ştiinţei moderne în Mol-dova în a doua jumătate a secolului al XVIII-lea / Gheorghe Bobână // Тезисы научной конференции, посвященной 15-летию образования Общества греческой культуры „Элефтерия” в Республике Молдова. – Сh., 2006. – P. 56-57.

204. Bobână, Gheorghe. Contribuţia lui Mircea Eliade la conturarea unei noi viziuni asupra filosofiei Evului Mediu / Gheorghe Bobână // Mir-cea Eliade – un geniu al istoriei, filosofiei şi creaţiei literare : materialele. conf. şt. naţ., 20 oct. 2006. – Ch., 2006. – P. 42-46.

2007

205. Bobână, Gheorghe. Idei şi tendinţe în gândirea socială din Basara-bia interbelică / Gheorghe Bobână // Congresul spiritualităţii româneşti. Ed. a 9-a. – Bucureşti : Semne, 2007. – P. 142-147.

206. Bobână, Gheorghe. Identitatea axiologică – definirea conceptului / Gheorghe Bobână // Filosofia şi perspectiva umană: conf. şt. consacrată Zilei Mondiale a Filosofiei, 16 noiem. 2006. – Ch., 2007. – P. 30-34. – Bibli-ogr. în note: 13 tit.

207. Bobână, Gheorghe. Ştiinţele sociale de la unitate la dispersie şi pătrundere în toate sferele vieţii sociale. Cazul sociologiei / Gheorghe Bobână // Dezvoltarea umană : impactul proceselor de transformare a societăţii moldave : conf. intern., 15 mai 2007. – Ch., 2007. – P. 439-443.

2008

208. Bobână, Gheorghe. Metodele de cunoaştere în filosofia Greciei Antice / Gheorghe Bobână // Filosofia antică şi importanţa acesteia în lumea contemporană : materialele conf. şt., 3 iun. 2008 / Ins. de Filozofie şi Şt. Politice al Acad. de Ştiinţe a Moldovei. – Ch., 2008. – P. 8-12.

209. Bobână, Gheorghe. Viaţă, moarte, nemurire în „Sic Cogito” de Bogdan Petriceicu Hasdeu / Gheorghe Bobână // Bogdan Petriceicu Hasdeu – un secol de nemurire : materealele conf. şt., 20 noiem. 2007. – Cahul, 2008. – P. 11-22.

2010 210. Bobână, Gheorghe. Deconstituirea adevărurilor tradiţionale ale

epocii moderne în discursul postmodernist / Gheorghe Bobână // Zilele Academice Ieşene. Ed. a 25-a : progr., rez., 16-17 sept. 2010. – Iaşi, 2010. – P. 14.

2011211. Bobână, Gheorghe. Orientări axiologice ale ştiinţei neclasice /

Gheorghe Bobână // Ştiinţele socio-umanistice şi progresul tehnico-ştiin-ţific : materialele conf. şt. interuniv., 1 apr. 2011. – Ch., 2011. – P. 50-55.

132 133

GheorGhe BoBână BIBLIOGRAFIE. GHEORGHE BOBÂNĂ

GHEORGHE BOBÂNĂ – RECENZENT

1979

212. Bobână, Gheorghe. „Scrieri” de N. P. Zubcu-Codreanu // Lit. şi arta. – 1979. – 5 iul. – P. 2. – Rec. la c.: Scrieri / N. P. Zubcu-Codreanu; alcăt. şi art. introd. : D. T. Ursul, A. I. Babii. – Ch.: Ştiinţa, 1978. – 148 p. – Cu caract. chir.

1980

213. Bobână, Gheorghe. Sionizmul fără mască // Moldova socialistă. – 1980. – 4 mai. – P. 3. – Rec. la c.: Тупики сионизма / М. Гольденберг. – Ch.: Cartea Moldovenească, 1979. – 183 p.

214. Бобынэ, Георге. Активный борец за чистоту марксистско-ленинских идей // Изв. АH MССР. Сер. oбществ. наук. – 1980. – Nr 2 – P. 87-89. – Rec. la c.: И. B. Очинский / Д. Т. Урсул, В. И. Топилина. – Кишинев: Штиинца, 1979. – 124 p.

1981

215. Bobână, Gheorghe. Dialog cu credincioşii // Moldova socialistă. – 1981. – 9 ian. – P. 4. – Rec. la c.: De vorbă cu credincioşii / Dumitru Tăbăcaru. – Ch., 1980. – 168 p. – Cu caract. chir.

216. Bobână, Gheorghe. Eminescu – gînditorul // Lit. şi arta. – 1981. – 14 mai. – P. 5. – Rec. la c.: Mihail Eminescu / Constantin Popovici. – Ch.: Cartea Moldovenească, 1980. – 176 p. – Cu caract. chir.

217. Bobână, Gheorghe. Valorificînd istoria gîndirii noastre // Învăţă-mântul public. – 1981. – 18 iul. – Rec. la c.: Политико-правовая мысль Молдавии второй половины XIX – начала XX вв. / А. Т. Чебан. – Кишинев: Штиинца, 1980. – 87 p. – Cu caract. chir.

1983

218. Бабий, А. И. Преoдоление религии и утверждение атеизма в Молдавской ССР / А. И. Бабий, М. А. Гольденберг, А. И. Tабакару; oтв. pед.: Д. Т. Урсул; рец.: Л. К. Гришанов, Г. E. Бобынэ. – Ch.: Ştiinţa, 1983. – 195 p.

1986

219. Bahnaru, V. I. Cuvîntul şi lupta de idei / V. I. Bahnaru, S. G. Berejan; red.: A. I. Eremia; rec.: V. F. Botnarciuc, I. F. Mocreac, Gh. E. Bobână. – Ch.: Ştiinţa, 1986. – 104 p. – Cu caract. chir.

1987

220. Bobână, Gheorghe. „Narcis şi Hyperion” la o nouă ediţie // Lit. şi arta. – 1987. – 11 iun. – P. 4. – Rec. la c.: Narcis şi Hyperion : Eseuri des-pre personalitatea lui Eminescu / Mihai Cimpoi. – Ch.: Literatura artistică, 1986. – 328 p. – Cu caract. chir.

221. Eşanu, Andrei. Dimitrie Cantemir „Descrierea Moldovei” : Manus-crise şi ediţii / Andrei Eşanu; red.: D. M. Dragnev; rec.: I. C. Madan, V. I. Potlog, Gh. E. Bobână [et al.]. – Ch.: Ştiinţa, 1987. – 107 p.

1990

222. Amfilohie Hotiniul. Gramatica de la învăţătura fizicii : man. / rec.: N. A. Gortopan, Gh. Bobână – Ch.: Ştiinţa, 1990. – 215 p. – Cu caract. chir.

1998

223. Bobână, Gheorghe. Un studiu valoros consacrat istoriei culturii medievale româneşti // Destin românesc. – 1998. – An. 5, Nr 2 (18). – P. 133-135. – Rec. la c.: Cultură şi civilizaţie medievală românească : (Din evul mediu timpuriu până în secolul XVIII) /Andrei Eşanu. – Ch.: ARC, 1996. – 270 p.

2001

224. Bobână, Gheorghe. O nouă reîntoarcere a patrimoniului cultural // Arta 2001: Arte plastice. Arhitectură. Muzică. Teatru. Cinema. – Ch., 2001.– P. 152. – Rec. la c.: Patrimoniul cultural al Republicii Moldova : al-bum / T. Stăvilă, C. Ciobanu, T. Diaconescu. – Ch.: ARC: Museum, S. a. – 273 p.

2002

225. Bobână, Gheorghe. [Recenzie] // Revistă de Filosofie şi Drept. – 2002. – Nr 1-3. – P. 179-181. – Rec. la c.: Epistemologie / Petru Rum-leanschi. – Ch., 2002. – 283 p.

134 135

GheorGhe BoBână BIBLIOGRAFIE. GHEORGHE BOBÂNĂ2006

226. Arta. Ser. Arte audio-vizuale / Acad. de Ştiinţe a Moldovei, Inst. Patrimoniului Cultural, Centrul Studiul Artelor; col. red.: Valentin Derga-ciov (red.-şef.) [et. al.] ; rec. : Tudor Stavilă, Gheorghe Bobână. – Ch., 2006. – 180 p.

2008

227. Arta. Ser. Arte audio-vizuale / Acad. de Ştiinţe a Moldovei, Inst. Patrimoniului Cultural, Centrul Studiul Artelor; col. red.: Valentin Derga-ciov (red.-şef.) [et. al.] ; rec. : Tudor Stavilă, Gheorghe Bobână. – Ch., 2008. – 200 p.

228. Arta. Ser. Arte vizuale. Ate plastice. Arhitectură / Acad. de Ştiinţe a Moldovei, Inst. Patrimoniului Cultural, Centrul Studiul Artelor; col. red.: Valentin Dergaciov (red.-şef.) [et. al.]; rec.: Gheorghe Bobână, Eleonora Barbas. – Ch., 2008. – 170 p.

2009

229. Arta. Ser. Arte vizuale. Arte plastice. Arhitectura / Acad. de Ştiinţe a Moldovei, Inst. Patrimoniului Cultural, Centrul Studiul Artelor; Valen-tin Dergaciov (red.-şef.) [et. al.] rec.: Gheorghe Bobână, Eleonora Barbas. – Ch., 2009. – 128 p.

2010

230. Arta. Ser. Arte audio-vizuale / Acad. de Ştiinţe a Moldovei, Inst. Patrimoniului Cultural, Centrul Studiul Artelor; col. red.: Ana-Maria Plămădeală [et. al.] ; rec.: Gheorghe Bobână, Veaceslav Stepanov. – Ch., 2010. – 136 p.

REDACTOR ŞTIINŢIFIC

1989

231. Н. Г. Милеску Спафарий – ученый мыслитель и государственный деятель : сб. науч. тр. / ред.: Д. Т. Урсул, Х. Г. Корбу... Г. Е. Бобынэ; Акад. наук Молдавской ССР, Отдел Философии и Права. – Кишинев: Штиинца, 1989. – 134 p.

1991

232. Nicolae Milescu Spataru şi problemele culturii Moldovei = Николае Милеску Спафарий и проблемы культуры Молдовы : (materialele „Lecturilor II Milesciene”) / red.: А. И. Бабий, Г. Е. Бобынэ, Шт. Г. Лупан. – Кишинев: Штиинца, 1991. – 131 р. – Text în lb. rom., rusă.

2003

233. Violenţa în societatea de tranziţie : conf. şt. intern., 16-17 mai 2003 / red.: M. Laşcu, Gh. Bobână. – Ch., 2003. – 391 p.

2004

234. Analele Universităţii Libere Internaţionale din Moldova. Istorie : Vol. 2 / dir. publ.: Andrei Galben; coord. şt.: Gheorghe Postică; red. resp.: Virgiliu Bîrlădeanu; col. de red.: Pavel Parasca, Mitru Ghiţiu … Gheorghe Bobână [et al.]. – Ch.: ULIM, 2004. – 107 p. – Text în lb. rom., rusă, fr., engl.

235. Dezvoltarea constituţională a Republicii Molodva la etapa actua-lă = Конституционное развитие Республики Молдова на современном этапе : materialele conf. intern. şt.-practice, 23-24 sept. 2004, Bălţi / red.: Vadim Mişin, Gh. Costachi, Gh. Bobână [et al.]; Inst. de Filosofie, Sociologie şi Drept al Acad. de Ştiinţe a Molodvei; Inst. Nistrean al Economiei şi Dreptului (mun. Bălţi); Acad. „Ştefan cel Mare” a MAI … – Ch.: S. n., 2004. – 1440 p. – Text în lb. rom., rusă.

2005

236. Ecosofia si perspectiva umană : culeg. consacrată Zilei Mondiale a Filosofiei, 18 noiem. 2004 / red. coord.: Ion Sârbu; red.: Gh. Bobână; Acad. de Ştiinţe a Moldovei, Inst. de Filosofie, Sociologie şi Drept ; Asoc. Filosofilor din Moldova. – Ch.: Grafema Libris, 2005. – 479 p.

2006

237. Ecologie şi securitatea naţional-statală : bul. şt. 2006, Nr 12 / red. şi coord.: Z. Murgu, C. Gh. Marinescu; col. de red.: Z. Murgu, C. Gh. Ma-rinescu … Gh. Bobână [et al.]; Acad. Ecologică din România. – Iaşi, 2006.

238. Filosofia şi perspectiva umană : materialele conf. şt. consacrată Zilei Mondiale a Filosofiei, 16 noiem. 2006 / red. coord.: Ion Rusandu; red.: Gheorghe Bobână, Ana Pascaru, Victor Juc; Acad. de Ştiinţe a Moldovei, Inst. de Filozofie, Sociologie şi Drept; Asoc. Filosofilor din Moldova. – Ch.: Pontos, 2007. – 267 p.

136 137

GheorGhe BoBână BIBLIOGRAFIE. GHEORGHE BOBÂNĂ

CONSULTANT ŞTIINŢIFIC, ORGANIZATOR, TRADUCĂTOR

1985

239. Dicţionar de filozofie / red.: I. T. Frolov; trad. din l. rusă: Al. Babii, Gh. Bobână, V. Brânzan [et al.]. – Ch.: Enciclopedia Sovietică Moldove-nească, 1985. – 439 p. – Cu caract. chir.

2004

240. Nistor, Valerică. Drept social european / Valerică Nistor; consul-tanţi şt. : Gheorghe Bobână, Gheorghe Tăbăcaru, Lina Nistor. – Galaţi : Danubius, 2004. – 97 p.

2006

241. Analele Universităţii Spiru Haret. Studii de Filozofie / red.: N. Roş-ca; coleg. consultativ : Gheorghe Vlăduţescu, Alexandru Surdu… Gheorghe Bobână [et al.]. –Bucureşti, 2006. 2006, Nr 8.

2008

242. Dezvoltarea învăţământului filosofic universitar în Republica Mol-dova : materialele conf. naţ., 12-13 iun. 2008 / coord. : Eudochia Sahar-neanu, Pavel Vizir; consultanţi şt. : Gheorghe Bobână, Ana Pascaru, Tudor Dumitraş [et al.]. – Ch.: CEP USM, 2008. – 317 p.

CONDUCĂTOR ŞTIINŢIFIC AL TEZELOR DE DOCTOR

1995

243. Lozovanu, Constantin. Filosofia socială a lui Constantin Stere : au-toref. tz. doct. Specialitatea 09.00.03 – Istoria filosofiei / conducător şt.: Gheorghe Bobână; Acad. de Ştiinţe a Moldovei, Inst. de Filosofie, Sociolo-gie şi Drept. – Ch.: S. n., 1995. – 15 p.

1996

244. Surugiu, Liliana. Gândirea filosofică şi socială în Basarabia (1918-1944) : autoref. tz. doct. Specialitatea 09.00.03 – Istoria filosofiei / condu-cător şt.: Gheorghe Bobână; Acad. de Ştiinţe a Moldovei, Inst. de Filosofie, Sociologie şi Drept. – Ch.: S. n., 1996. – 13 p.

2001

245. Lăcătuşu, Marius-Vasile. Conceptul de fiinţă în filosofia lui Lucian Blaga şi a lui Dumitru Stăniloae : autoref. tz. doct. Specialitatea 09.00.03 – Istoria filosofiei / conducător şt.: Gheorghe Bobână; Acad. de Ştiinţe a Moldovei, Inst. de Filosofie, Sociologie şi Drept. – Ch.: S. n., 2001. – 20 p.

2003

246. Hristeva, Marina. Problema supraomului în interpretarea lui Frie-drich Nietzsche : autoref. tz. doct. Specialitatea 09.00.03 – Istoria filosofiei / conducător şt.: Gheorghe Bobână; Acad. de Ştiinţe a Moldovei, Inst. de Filosofie, Sociologie şi Drept. – Ch.: S. n., 2003. – 23 p.

PERSONALIA

1982

247. Botnaru, L. Consecvenţa drept argument : [portretul tînărului sa-vant Gheorghe Bobână] / L. Botnaru // Tinerimea Moldovei. – 1982. – 12 mar. – P. 4. – Cu caract. chir.

1983

248. Приленский В. И. [Recenzie] // Научные доклады высшей школы. Философские науки. – 1983. – Nr 4. – P. 185-187. – Rec. la c.: Философские воззрения Антиоха Кантемира / Георге Бобынэ; ред.: Д. Т. Урсул; Акад. наук Молдавской ССР, Oтдел Философии и Права. – Кишинев: Штиинца, 1981. – 136 p.

1986

249. Н. Г. Милеску Спафарий – выдающийся молдавский ученый, мыслитель и государственный деятель : конф. посвященной 350-летию со дня рождения Н. Спафария : [участник конференции Георге Бобынэ] // Изв. АН МССР. Сер. oбществ. наук. – 1986. – Nr 3. – Р. 81.

1991

250. În fruntea Institutului să vină oameni noi : [concurs la Academie : se susţine candidatura dlui Gheorghe Bobână dr. în filos., la postul vacant de direc-tor al Inst. de Filozofie, Sociologie şi Drept al Acad. de Ştiinţe a Moldovei] / N. Mi-hai, A. Babii, E. Martâncic [et al.] // Moldova suverană. – 1991. – 22 mar. – P. 3.

138 139

GheorGhe BoBână BIBLIOGRAFIE. GHEORGHE BOBÂNĂ1992

251. Babii, A. I. [Recenzie] // Revistă de Filozofie şi Drept. – 1992. – Nr 2. – P. 54-55. – Rec. la c. : Grigore Ureche / Gheorghe Bobână; red.: R. Bătrânu. – Ch.: Basarabia, 1991. – 120 p.

1994

252. Republica Moldova. Guvernul. Hotărâre. Cu privire la decernarea Premiului de Stat al Republicii Moldova în domeniul ştiinţei, tehnicii, şi producţiei în anul 1994 : [dlui Bobână Gheorghe, dr. în filos.] // Moldova suverană. – 1994. – 27 aug. – P. 2; Făclia. – 1994. – 2 sept. – P. 1.

253. Республика Молдова. Правительство. Постановление. О присуждении Государственных премий Республики Молдова в области науки, техники и производства в 1994 году : [Георгию Бобынэ, д-ру филос. наук] // Независимая Молдавия. – 1994. – 7 сент. – P. 2.

1996254. Papuc, Mihai. Profilul unui destin // Lit. şi arta. – 1996. – 19 dec.

– P. 7. – Rec. la c. : Petru Movilă : Profilul unui destin / Gheorghe Bobână. – Ch.: Ştiinţa, 1996. – 109 p.

255. Papuc, Mihai. Ediţii jubiliare la „Ştiinţa” : [pe marginea cărţii lui Gheorghe Bobână „Petru Movilă : Profilul unui destin”. Ch., 1996.] / Mihai Papuc // Luminătorul. – 1996. – Nr 6. – P. 40-42.

2001

256. Gheorghe Bobână: [date biogr. şi bibliogr.] // Profesorii Univer-sităţii Libere Internaţionale din Moldova = Les professeurs de l’ULIM = Преподователи УЛИМ /aut.: Ion Dron, Dragoş Vicol; coord. ed.: Gheorghe Postică. – Ch., 2001. – P. 436-437: fot.

2004

257. Bejenaru, Ludmila. Opere filosofice alese (Избранные философские произведения) / Ludmila Bejenaru // Cultura. Revistă intern. de filosofia culturii şi antropologie culturală (Iaşi). – 2004. – Nr 1. – P. 186-187. – Rec. la c.: Димитрий Кантемир. Избранные философские произведения / сост., вступ. cт., коммент. и примеч.: Георгe Бобынэ; ред.: А. Бабий; Акад. наук Молдовы, Ин-т Философии, Социологии и Права. – Ch.: Cartea Moldovei, 2003. – 360 р.

258. Bobână, Gheorghe. Un strigăt de durere pătruns prin secole la noi : [interviu cu dr. hab. în filos. Gheorghe Bobână la lansarea cărţii: Dimitrie Cantemir „Scrieri filosofice alese” / consemnare: T. Rotaru // Lit. şi arta. – 2004. – 11 mar. – P. 7.

2005

259. Boboc, Alexandru. Cuvânt înainte / Alexandru Boboc // Bobână, Gheorghe. Umanismul în cultura românească din secolul al XVII-lea – în-ceputul sec. al XVIII-lea / Acad. de Ştiinţe a Moldovei, Inst. de Filosofie Sociologie şi Drept. – Ch.: Epigraf, 2005. – P. 8-9.

260. Căldare, Dumitru. O cercetare interdisciplinară a culturii româneşti / Dumitru Căldare // Revistă de Filosofie şi Drept. – 2005. – Nr 1-3. – P. 163-164. – Rec. la c.: Umanismul în cultura românească din secolul al XVII-lea – începutul sec. al XVIII-lea / Gheorghe Bobână; Acad. de Ştiinţe a Moldovei, Inst. de Filosofie Sociologie şi Drept. – Ch.: Epigraf, 2005. – 270 p.

261. Conferinţa ştiinţifică „O viaţă într-un secol controversat”: [Gheor-ghe Bobână participant la conferinţa şt. cu o comunicare, despre valorifi-carea operei lui Dimitrie Cantemir de către Vasile Ermuratschi] // Revistă de Filosofie şi Drept. – 2005. – Nr 1-3. – P. 165.

262. Filosofia, comunicarea culturală şi perspectiva umană : conf. şt. consacrată Zilei Mondiale a Filosofiei : [La conferinţă a fost prezentată car-tea dr. hab. în filos. Gheorghe Bobână „Umanismul în cultura românească din sec. al XVII-lea – începutul secolului al XVIII-lea”] // Revistă de Filosofie şi Drept. – 2005. – Nr 1-3 – P. 166.

2006

263. Boboc, Alexandru. Umanismul în cultura românească // Cultura. International Journal of Philosophy of Culture and Axiology. – 2006. – Nr 5. – P. 189-190. – Rec. la c. : Umanismul în cultura românească din secolul al XVII-lea – începutul secolului al XVIII-lea / Gheorghe Bobâna; Acad. de Ştiinţe a Moldovei, Inst. de Filosofie, Sociologie şi Drept. – Ch.: Epigraf, 2005. – 270 p.

264. Eşanu, Andrei. Un nou tratat fundamental despre Antioh Cantemir // Revista de Filosofie şi Drept. – 2006. – Nr 3. – P. 189-191. – Rec. la c.: Antioh Cantemir : poet, gânditor şi om politic / Gheorghe Bobână; red.: Vasile Bahnaru; cop.: Dragoş Bobână; Acad. de Ştiinţe a Moldovei, Inst. de Filosofie, Sociologie şi Ştiinţe Politice. – Ch.: Civitas, 2006. – 280 p.

140 141

GheorGhe BoBână BIBLIOGRAFIE. GHEORGHE BOBÂNĂ265. Gheorghe Bobână : [date biogr. şi bibliogr.] // Calendar Naţional

2006 / Bibl. Naţ. a Rep. Moldova. – Ch., 2006. – P. 229: fot.

266. Gheorghe Bobână la 60 de ani // Revistă de Filosofie şi Drept. – 2006. – Nr 3. – P. 195.

267. La 60 de ani Gheorghe Bobână îşi lansează două cărţi : [„Umanis-mul în cultura românească din secolul al XVII-lea – începutul sec. al XVIII-lea”. Ch.: Epigraf, 2005; „Antioh Cantemir : poet, gânditor şi om politic”. Ch.: Civitas, 2006] // Timpul. – 2006. – 18 iul. – P. 4.

268. Marinescu, Constantin. [Recenzie] // Ecologie şi securitatea naţio-nal-statală : bul. şt. / Acad. Ecologică din România Iaşi. – 2006. – Nr 12. – P. 1-2. – Rec. la c.: Umanismul în cultura românească din secolul al XVII-lea – începutul sec. al XVIII-lea / Gheorghe Bobână; Acad. de Ştiinţe a Moldovei, Inst. de Filosofie Sociologie şi Drept. – Ch.: Epigraf, 2005. – 270 p.

269. Marinescu, Constantin. [Recenzie] // Ecologie şi securitatea na-ţional-statală : bul. şt. /Acad. Ecologică din România Iaşi. – 2006. – Nr 12. – P. 10-12. – Rec. la c.: Antioh Cantemir : poet, gânditor şi om politic / Gheorghe Bobână; red.: Vasile Bahnaru; cop.: Dragoş Bobână; Acad. de Ştiinţe a Moldovei, Inst. de Filosofie, Sociol. şi Ştiinţe Politice. – Ch.: Civitas, 2006. – 280 p.

270. Saharneanu, Eudochia. Umanistul Gheorghe Bobână / Eudochia Saharneanu, Dumitru Căldare // Lit. şi arta – 2006. – 20 iul. – P. 7.

2007

271. Bobânâ, Gheorghe. Gheoghe Bobână: „Mă consider fericit”: (30 de întrebări de acasă) : [interviu cu dr. hab. în filosofie Gheoghe Bobână] / consemnare: Ion Cernei // Cuvântul. – 2007. – 11 mai. – P. 3.

272. Cernei, Ion. Cu dragoste pentru baştină : [despre savantul Gheor-ghe Bobână] // Cuvântul. – 2007. – 30 noiem. – P. 7.

2008

273. Bobână Gheorghe: [date biogr. şi bibliogr.] // Personalităţi orhe-iene în domeniul culturii, artei şi literaturii : dicţ. biobliogr. / Bibl. Publică „Alexandru Donici”, Orhei. – Ch.: Pontos, 2008. – P. 44-57 : fot.

274. Constantinov, Valentin. Prezenţe basarabene în spiritualitatea ro-mânească // Revista română. – 2008. – Nr 2. – P. 45. – Rec. la c.: Prezenţe

basarabene în spiritualitatea românească : (sec. al XIX-lea – prima jum. a sec. al XX-lea) : [personalităţi notorii] : dicţ. / Gheorghe Bobână, Lidia Troianowski; coord. şt.: Demir Dragnev; red.: Tamara Osmochescu; cop.: Dragoş Bobână. – Ch.: Civitas, 2007 – 312 p.

2009

275. Eşanu, Valentina. [Recenzie] // Revista de Istorie a Moldovei. – 2009. – Nr 1. – P. 107-110. – Rec. la c. : Dinastia Cantemireştilor. Secolele XVII-XVIII / Andrei Eşanu, Ion Druţă… Gheorghe Bobână [et al.]; coord., red. şt.: Andrei Eşanu; Acad. de Ştiinţe a Moldovei. – Ch.: Ştiinţa, 2008. – [Col. „Academica” : Vol. 5]. – 604 p.

276. Бобынэ Георгий Eвсеевич : [краткий биогр. очерк] // Алексеев П. В. Философы России начала XXI столетия : Биографии, идеи, труды : энцикл. cлов. – Москва: Российская политическая энциклопедия (РОССПЭН), 2009. – P. 66-67.

2010

277. Bobână, Gheorghe. Gheorghe Bobână : „Mă consider fericit”: (30 de întrebări de acasă) : [interviu cu dr. hab. în filos. Gheoghe Bobână] / consemnare: Ion Cernei // 30 de întrebări de acasă. – Rezina, 2010. – P. 23-28: fot.

278. Guţu, Alina. Lidia Bobână : o viaţă dedicată oamenilor : [despre familia Bobână] / Alina Guţu // Apropo magazin. – 2010. – 23 dec. – P. 4-5: fot.

2011

279. Brăiescu, Ana. Vasile Laşcu în cultura basarabeană : [despre lu-crările conf. şt. „Vasile Laşcu – figură emblematică în cultura basarabea-nă (150 ani de la naştere)”, Gheorghe Bobână participă cu comunicarea Vasile Laşcu – încercări de filosofie] / Ana Brăiescu // Jurnal de Chişinău. – 2011 – 19 apr. – P. 8.

142 143

GheorGhe BoBână BIBLIOGRAFIE. GHEORGHE BOBÂNĂ

INDEXURI AUXILIARE

INDEX DE NUMEA

Antonovici, Gheorghe 51Aristotel (117)Avicena (21)

B

Babii, A. I. 2, 6, 8, 34, 56, (98), 212, 239, 250-251

Bahnaru, Vasile 15, 218, 264, 269Barbas, Eleonora 228 - 229Bariţiu (Bariţ), George (69)Bărbuţă, Ion 143Bătrânu, R. 8, 251Bejenaru, Ludmila 13, 257Berejan, S. G. 219Bîrlădeanu, Virgiliu 234Blaga, Lucian (179), (245)Bobână, Dragoş 15, 16, 264, 269, 274Bobână, Lidia (278)Boboc, Alexandru 14, 259, 263Botezatu, G. 6Botnarciuc, V. F. 219Botnaru, L. 247Brăiescu, Ana 279Brânzan, V. 239Budeanu, Gh. 134

CCăldare, Dumitru 14, 260, 270

Cantemir, Antioh (15),(17), (24), (32), (159), (165), (264), (267), (269), (275)

Cantemir, Dimitrie (17), (25-26), (137-138), (148), (182), (192), (221), (258), (261), (275)

Cerbuşca, Pavel 111Cernei, Ion 271-272, 277Chirtoagă, Ion 164

Chitoroagă, Valentina 12Cimpoi, Mihai (220)Ciobanu, Constantin I. 164, (224)Constantinov, Valentin 16, 274Conţescu, I. 46, 49Costachi, Gheorghe 235Cusanus, Nicolaus (117), (112-113),

DDergaciov, Valentin 226-229Diaconescu, T. 224

Donos, A. 143Dosoftei (61), (72), (77), (114)Dragnev, Demir 16, 221, 274Dron, Ion 256Druţă, Ion 17, 275Dumitraş, Tudor 242

EEliade Mircea (162), (180), (204)

Eminescu, Mihai (29), (55), (120), (151), (184-185), (188), (216), (220)

Enghels, Fridrih (23), (30), (35)Erasmus din Rotterdam (67), (156), (176), (200)Eremia, A. I. 219Ermuratschi, Vasile (261)Eşanu, Andrei 15, 17, 66, (164), 221, 223, 264, 275Eşanu, Valentina 17, 275

FFeuerbach, Ludvig (23)Frolov, I. T. 239

GGalben, Andrei 234Ghiţiu, M. 234Gortopan, N. A. 222Grama, Dumitru 51, 65

Guţu, Alina 278H

144 145

GheorGhe BoBână BIBLIOGRAFIE. GHEORGHE BOBÂNĂ

Hasdeu (Hajdeu) Bogdan Petriceicu (45), (161), (209)

Hotiniul, Amfilohie 222Hristeva, Marina 246

JJuc, Victor 98, 144, 238

KKant (184)

LLaşcu, Vasile (172), (279)Laşcu, M. 233Lăcătuşu, Marius-Vasile 245Lenin, V. I. (37)Leonard, Pavel (130)Lozovanu, Constantin 243Lupan, Şt. G. 56Lupaşcu, Ştefan (128)

MMadan, I. C. 221

Marinescu, Constantin Gh. 14, 15, 136, (153), 155, 237, 268-269

Martâncic, E. 250Marx, Karl (27)Mihai, Nicolae 250Milescu - Spătaru, Nicolae (39), (56-57), (61), (114), (116), (121),

(147) (157), (174), (183), (232)Mişin, Vadim 235Mocreac, I. F. 219

Moraru, Sergiu 6Movilă, Moise (109)Movilă, Petru (10), (63), (66), (70-71), (73), (75), (76),

(78), (81), (84), (87-92), (94), (101-102), (109), (127), (152), (160), (181), (254-255)

Murgu, Z. 237

NNistor, Lina 240Nistor, Valerică 240Nietzsche, Friedrich (246)

Noica, Constantin (106)O

Olahus, Nicolaus (67), (74), (156), (176), (200)Osmochescu, Tamara 12, 16, 274

PPahopol, Sava 65Papuc, Mihai 10, 254-255Parasca, Pavel 234Pascaru, Ana 238, 242Platon (112-113)Plămădeală, Ana-Maria 230Popovici, Constantin (216)Postică, Gheorghe 234, 256Potlog, V. 221

RRădulescu – Motru, C. (68), (178)Roşca, Ioan N. 11Roşca, N. 241Rotaru, T. 258Rumleanschi, Petru 225Rusandu, Ion 238Rusnac, Gh. 46, 49

SSaboşciuc, Anatolie (107)Saboşciuc, Maria 107Saharneanu, Eudochia 111, 242, 270Sârbu, Ion 150, 154Schopenhauer (184)Snighiri, Valeriu (163)Stamati - Ciurea, Constantin (4)Stăniloae, Dumitru (245)Stăvilă, Tudor (224), 226-227Stepanescu, Ion 11

Stepanov , Veaceslav 230Stere, Constantin

243Sturdza, Alexandru (105), (115), (123), (126), (129),

(132), (149), (167), (186), (199), (202)

Surdu, Alexandru 241Surugiu, Liliana 100, 130, 244

146 147

GheorGhe BoBână BIBLIOGRAFIE. GHEORGHE BOBÂNĂ

ŞŞincai, Gheorghe (146), (150)Şpac, Ion 12

TTăbăcaru, Dumitru (215), 240Topilina, Valentina 30Troianowski, Lidia 16, 274

UUreche, Grigore (8), (53-54), (251)Ursul, Dumitru (83), 212

VVarlaam (52), (66), (76), (91)Vicol, Dragoş 256Vizir, Pavel 242Vlăduţescu, Gheorghe 241Vrabie, Emil (105)

ZZubcu-Codreanu, N. P. (212)

AАлексеев, П. В 276Андреев, В. И. (168)ББабий, А. И. 7, 13, 40, 218, 232, 257

ГГольденберг, М. A. 213, 218Гришанов, Л. К. (218)

ККантемир, Антиох (1), (3), (19), (20), (248)Кантемир, Димитрий (13), (145), (257)Концеску, И. 9Корбу, Х. Г. 231

ЛЛашков, В. Л. (42), (47)Ломоносов, М. В. (40)Лупан, Шт. Г. 232

MМилеску - Спафария, Н. Г. (50), (56), (57), (231), (249) Мовилэ, Пeтру (Могила, Петро) (95), (96), (97), (104)

OОчинский, И. О. (214)

ППриленский, В. И. 3, 248

C

Стамати - Чуря, Константин (5)Т

Tабакару, А. И. 218Топилина, В. И. 214

УУрсул, Д. Т. 3, (214), 218, 231, 248Уткина, Н. Ф. 1

ЧЧебан, А. Т. 217Чиботару, Ф. 9

INDEX DE TITLURI ALE PUBLICAŢIILOR

AAcei ani nu vor fi uitaţi 43Alexandru Babii la 70 de ani 98Alexandru Sturza : un autor şi o operă prea puţin cunos-cută

115

Alexandru Sturdza – istoric al filozofiei 149Alexandru Sturza şi filosofia timpului său 199Andrei Eşanu – personalitate marcantă a ştiinţei istorice 164

Antioh Cantemir 32Antioh Cantemir : poet, gânditor şi om politic 15Antioh Cantemir – poet şi traducător 159Antioh Cantemir : ,,Toţi sunt uimiţi de realizările mele diplomatice”

165

Aportul filozofic al lui Avicena 21

Aportul profesorilor greci de la Academia domnescă din Iaşi în difuzarea ideilor filosofiei şi ştiinţei moderne în Mol-dova în a doua jumătate a secolului al XVIII-lea

203

Argumentul existenţei lui Dumnezeu în concepţia lui Ale-xandru Sturza

123, 186

Arma noastră este cuvântul 51Aspecte etico-valorice ale rapotului ştiinţă-societate 169Aviz la proiectul Constituţiei Republicii Moldova 65

BBaroc 33

СCamera Naţională a Cărţii = National Book Chamber = Национальная книжная палата

12

„Carte cu multe întrebări” şi rolul ei în formarea concepţii-lor umanistice ale lui Nicolae Milescu-Spătaru

57

„Cazania” lui Varlaam – prima operă de filosofie morală, scrisă în limba română

52

„Cazania” lui Varlaam şi „Evanghelia pentru învăţătură” a lui Petru Movilă

66

148 149

GheorGhe BoBână BIBLIOGRAFIE. GHEORGHE BOBÂNĂCercetări în domeniul istoriei filosofiei în Republica Mol-dova

166

Cercetător al operei şi gândirii lui Alexandru Sturza 105Comunicarea simbolică în societatea contemporană 191

Conceptul de „divinitate” în opera lui Nicolae Milescu116, 183

Conceptul de românism în opera lui C. Rădulescu-Motru 178

Conceptul de „toleranţă” în viziunea lui Alexandru Sturza129, 167

Concepţia de renovare a activităţii ştiinţifice a Institutului de Filozofie, Sociologie şi Drept

58

Concepţia omului în gândirea filozofică din Moldova în sec. al XVII –lea încep. sec. al XVIII-lea

175

Conexiunea dintre cultură şi civilizaţie (în aspectul relaţii-lor internaţionale)

144

Conferinţele „Constantin Noica” 99Conferinţele „Constantin Noica” la Chişinău 100, 106,Constantin Stamati – Ciurea 4Contribuţia lui Mircea Eliade la conturarea unei noi viziuni asupra filosofiei Evului Mediu

204

Contribuţii la teoria cunoaşterii 107Corespondenţa lui Nicolaus Olahus cu Erasmus din Rotter-dam

67

Corespondenţa umaniştilor Nicolaus Olahus şi Erasmus din Rotterdam

156, 200

Cultură şi învăţămînt la geto-daci 59Curente şi orientări în gândirea socială din Basarabia interbelică

170

DDe la ecologia pamântului la ecologia spiritului 146Deconstituirea adevărurilor tradiţionale ale epocii moder-ne în discursul postmodernist

210

Despre susţinerea tezelor de doctor 124Destinul tragic al unei mari opere 53Dezvoltarea gândirii filozofice şi sociale în Moldova 34Dialog cu credincioşii 215

Dimitrie Cantemir – filosoful 192Dimitrie Cantemir şi filosofia timpului său 137Din opera teologică a lui Petru Movilă 160Din partea alcătuitorului 56Dinastia Cantemireştilor. Secolele XVII- XVIII 17

Dumitru Ursul (1913-1996) 83E

Eliberarea cuvântului 84

Eminescu – gânditorul 216Eminent reprezentant al culturii ruse 24

Eminescu şi progresul 29

,,Enchiridion” – mărturisirea de credinţă a lui Nicolae Spătarul Milescu

157

Etape istorice de afirmare a societăţii civile în Moldova 193Evoluţia gândirii eminesciene de la Kant la Schopenhauer 184Evoluţia ideilor în gândirea românească din sec. al XVIII–lea de la umanism la iluminism

60

FFilosof al românismului 68Filosofia 111Filosofia istoriei la Dimitrie Cantemir 25

Filosofia numelui de la Aristotel la Nicolaus Cusanus (1401-1464) III

117

Filosofia numelui de la Platon la Nicolaus Cusanus (I) 112Filosofia numelui de la Platon la Nicolaus Cusanus (II) 113Filosofia socială în opera lui Pavel Leonard 130Filosofie 11

Funcţiile etnicităţii în definirea identităţii 158

GGeorge Bariţiu – un luptător pentru unitatea neamului 69

Gheorghe Şincai : de la ecologia pamântului la ecologia spiritului

150

Glotonimul ,,limba română” în documentele scrise din Moldova sec. XVI-XVIII

80, 85

Grigore Ureche 8

HHasdeu Bogdan Petriceicu – savant şi gânditor : 100 de ani de la moarte

161

IIdeea şcolii naţionale româneşti în perioada interbelică 118

Idealul politic al lui Dimitrie Cantemir 138Idei filozofice şi sociale în cronicile Moldovei din sec. XV-XVI

86

Idei şi tendinţe 22Idei şi tendinţe în gândirea socială din Basarabia interbe-lică

205

Idei şi tendinţe umaniste în activitatea şi opera lui Petru Movilă

87

Idei umanistice în opera lui Petru Movilă 88

Identitate şi comunicare 108, 131Identitate şi criză din perspectiva filosofiei contemporane 194

150 151

GheorGhe BoBânăIdentitatea axiologică – definirea conceptului 206Identitatea etnică : rolul şi funcţiile ei în societatea con-temporană

201

Ilustru gânditor şi om politic 26Institutul de Filozofie, Sociologie şi Drept 143

Inter - Conferenţial relations and the problem of tolerance 187Interferenţe între normele morale, sociale şi juridice 155

ÎÎn lumea frumosului 18Învăţăturile lui Petru Movilă către fratele său Moise Movilă

109

LLa izvoarele gîndirii : (Motive filozofice în creaţia poetică populară)

6

Limba latină în Moldova (sec. XVI – XVIII) 119Limba latină în Moldova (sec. XVI-XVII) 125Limba, scrisul şi bunul simţ 44Lucian Blaga şi românismul 179

MMare gînditor democrat : către aniversarea a 150 – a a naşterii lui B. P. Hasdeu

45

Marxismul şi contemporanietatea 27

Marxizmul şi moştenirea filozofică clasică 23

„Mă consider fericit”271, 277

Mărturisirea de credinţă a Mitropolitului Petru Movilă 89, 101

Metodele de cunoaştere în gândirea antică 208Mihai Eminescu : conceptul de „reintegrare” în divinitate 120, 151,

185, 188

Mircea Eliade şi indentitatea axiologică românească 162Mitropolitul Dosoftei – o conştiinţă umanistă în cultura românească

77

Mitropolitul Petru Movilă şi problema unirii bisericilor 152Mitropolitul Petru Movilă şi umanismul românesc 90

Mitropolitul Petru Movilă şi Varlaam 91

Moştenirea filosofică şi literară a lui Alexandru Sturdza 202N

N. Milescu - Spătaru : Carte cu multe întrebări 174

„Narcis şi Hyperion” la o nouă ediţie 220

Probleme de metodologie şi filosofie a ştiinţei în scrierile naturaliştilor basarabeni de la începutul secolului al XX-lea

171

Naţiunia şi statul naţional în societatea contemporană în viziunea profesorului universitar, doctor habilitat în poli-tologie Constatntin Gh. Marinescu

153

Nicolae Milescu şi Dosoftei : confluenţă de idei61, 114

Nicolaus Olahus cu Erasmus din Rotterdam : confluieţă de idei

176

Noi şi tradiţia slavonă 62Normele juridice şi normele morale, valorile morale şi valorile juridice

136

OO conştiinţă românească în cultura europeană (I) 70

O conştiinţă românească în cultura europeană (II) 71

O nouă reîntoarcere a patrimoniului cultural 224O scriere inedită a lui Dosoftei „Sibilele” din manuscrisul 161(38) de la Kiev

72

O scriere mai puţin cercetată : Loca obscura în Catechisi … 182

O scriere mai puţin cunoscută a lui Alexandru Sturdza : ,,Considerente despre filosofia creştină”

126, 132

O scriere pedagogică a lui Petru Movilă – „Antologhionul” de la 1636

73

Operă fundamentală a socializmului contemporan 30

Orientări axiologice ale ştiinţei neclasice 211

PPentru puritatea marxizm-leninizmului 28

Petru Movilă : Profilul unui destin 10Petru Movilă. File de „Jurnal” 127

Petru Movilă – doctrinar al ortodoxiei 92, 102Petru Movilă - gânditor umanist 181Petru Movilă – o conştiinţă românească în umanismul Est-European

81

Pledoarie pentru litera străbună 46, 49Precizări conceptuale şi metodologice asupra premiselor umanismului românesc

139

Prezenţe basarabene în spiritualitatea românească : (sec. al XIX-lea – prima jum. al sec. al XX-lea)

16

Prietenului meu Valeriu Snighiri 163

Prima cronică a Moldovei în limba ţării şi autorul ei 54

Primul cărturar umanist român 74„Pro Fide et Patria” în concepţia lui Petru Movilă 63Problema constitutialismului în viziunia gânditorilor ilumi-nişti din Moldova (prima jumătate al sec. al XIX-lea)

198

BIBLIOGRAFIE. GHEORGHE BOBÂNĂ

Probleme de filosofie a limbajului în opera lui Ştefan Lupaşcu

128

152 153

GheorGhe BoBânăProcesul istoric şi dezvoltarea comunicării în serviciul păcii: cazul Sud-Est european

133

Redefinirea identităţii umane în societatea în tranziţie (cazul Republicii Moldova)

195

Reflecţii asupra filozofiei istorice în opera lui Nicolae Milescu

147

Relaţia semn - simbol din perspectiva semiotică 189

SSănătatea din perspectiva simbolismului social 196„Scrieri” de N. P. Zubcu-Codreanu 212Scrierile filozofice ale lui Dimitre Cantemir 148Simbolica socială şi rolul ei în comunicare 190Simbolism şi semnificaţie în opera lui Nicolae Milescu 121Simbolismul social şi comunicarea 140Simpozionul ştiinţific ,,Petru Movilă – teolog, prelat şi om de cultură” (13-14 ian. 1994, Kiev)

78

Sionizmul fără mască 213Soarta fiecărui popor depinde de demnitatea pe care o are

134

Specificul valorilor juridice 141

Stereotipuri etice şi concepţia politicii naţionale de stat a Republicii Moldova

142

Susţinerea tezelor de doctorat79, 93, 103, 110

ŞŞtiinţele filosofice reflectate în Bibliografia Naţională a Moldovei

135

Ştiinţele sociale de la unitate la dispersie şi pătrundere în toate sferele vieţii sociale. Cazul sociologiei

207

TTehnoetica – filosofia morală a secolului XXI 154

Teoretician genial şi mare revoluţionar proletar 35

Teorii lipsite de viitor : sau cum ar vrea „sovietologii” să vadă dezvoltarea spirituală a societăţii sovietice

36

Toleranţa – remediu contra violenţei în rândurile tinere-tului

197

UUmanizm 38Umanizmul cărturarului 39Umanismul în cultura românească din secolul al XVII-lea – începutul sec. al XVIII-lea

14

Umanismul în gândirea filosofică românească din secolul al XVII-lea începutul sec. al XVIII-lea

2

Umanismul în gândirea filosofică românească (sec.16-18) 122Umanismul lui Petru Movilă 75

Umanismul românesc : cultul antichităţii 177

Umanismul românesc : ideea unităţii de neam şi de limbă a tuturor românilor

82

Un mare cărturar şi teolog 94

Un strigăt de durere pătruns prin secole la noi 258

Un studiu valoros consacrat istoriei culturii medievale româneşti

223

Unele probleme de filozofie socială în opera lui Mihai Eminescu

55

Unele probleme de filosofie în opera lui Mircea Eliade 180Unire a luptătorilor conştiinţei 37

Valorificînd istoria gîndirii noastre 217Varlaam şi Petru Movilă 76Vasile Laşcu – încercări de filosofie 172

Viaţă, moarte, nemurire în „Sic Cogito” de Bogdan Petri-ceicu Hasdeu

209

AАктивный борец за чистоту марксистско-ленинских идей

214

Антология педагогической мысли Молдовы 9В

В. Л. Лашков – мыслитель и общественный деятель 47Выдающийся русский ученый и мыслитель 40Выдающийся ученый и теолог 95

Г„Генософия любви или Сантовая теория?…” В. И. Андреева

168

Гуманизм в философской и общественной мысли Молдавии в XVII - нач. XVIII вв.

7

Димитрий Кантемир. Избранные философские произведения

13

Димитрий Кантемир – мыслитель гуманист 145

К

154 155

GheorGhe BoBână

VIAŢA ŞI ACTIVITATEA ÎN IMAGINI

Tatăl Bobână Eusebiu, născut la 22 iunie 1911

Mama, Elena Bobână (Covalschi) născută 1 iunie 1913

К вопросу об истоках гуманизма в философской мысли в Молдавии XVII - начале XVIII вв.

31

Константин Стамати - Чуря 5Кто такой В. Л. Лашков? 42

ННаука нового времени в воззрениях Антиоха Кантемира

19

ППетро Могила - гуманiст 104

Петро Могила : румунский гуманiзм 96

Предвозрождение в Молдавии и византийская культурная традиция

64

Проблема гуманизма в философской и общественной мысли Молдавии XVII в.

48

Просветитель гуманист : [П. Мовилэ] 97С

Специфика гуманизма в философской мысли Молдавии XVII- XVIII вв.

173

ТТипология и специфика гуманизма в философской и общественной мысли Молдавии

41

Учение Н. Г. Милеску Спафария о четырех монархиях 50

ФФилософские воззрения Антиоха Кантемира 1, 3

Философско-исторические воззрения Антиоха Кантемира

20

156 157

GheorGhe BoBână

1963. Cu colegii de şcoală

1964. Elev în clasa a zecea

1966. Anii de studenţie. Studiind asiduu Logica.

1967. Anii de studenţie. La mormântul lui Alexandr Puşkin (Mănăsti-rea Sveatogorsk, Pskov)

158 159

GheorGhe BoBână

1967. Anii de studenţie. Expediţia Muzeului de Literatură ”Dimitrie Cantemir”. Cu Ilie Teleşcu în drum de la Unţeşti spre Rădenii Vechi

1967. Anii de studenţie. Expediţia Muzeului de Literatură ”Dimitrie Can-temir”. La Râşcani. În centru directorul Muzeului Gheorghe Cincilei

1970. Anii de studenţie. Cu colegii de grupă de la USM

1970. Anii de studenţie. Cu colegii de grupă de la USM

160 161

GheorGhe BoBână

1971. Învăţător la Şcoala medie Sărăteni, Teleneşti. Cu elevii din clasa a V-a

1972. Extremul Orient. O clipă de răgaz cu compania a 2-a de cercetaşi

1972. Extremul Orient. Locotenent în Armata Sovieticăt

1973. Extremul Orient. Şi în armată vine primăvara

162 163

GheorGhe BoBână

1975. Dimineaţa în munţii Carpaţi

1976. Moscova. Cu Constantin Dragomir, Boris din Bulgaria şi Valeriu Snighiri

1976. Moscova. Cu colegii de aspirantură Nicolae Magariu, Valeriu Snighiri şi Nicolae Țurcanu

1981. Cercetător ştiinţific la Academia de Ştiinţe a Moldovei

164 165

GheorGhe BoBână

1984. Familia Bobână cu mari speranţe pentru viitor

1986. Familia Bobână pe aripile vântului

1986. Tânăra generaţie Bobână-Vasilache

1990. Cu fiii pe Piaţa Marii Adunări Naţionale

166 167

GheorGhe BoBână

1991. La plimbare cu Mircea

1988. Cu colegul Sergiu Moraru la elaborarea mono-grafiei La izvoarele gândirii

15 iunie 1995. La Gara Chişinău cu D-ele Eugenia şi Zamfira Mihail

2003. Paris. Pe Champs Elisée cu Svetlana Korolewski

168 169

GheorGhe BoBână

2004. Varşovia. La celebrarea căsătoriei fiicei Dumitriţa

2007. Bogdan şi Ancuţa Bobână

2007. Cu Lidia la Cheile Bicazului

2007. Cu nepoata Marta, Lidia şi Ioana la un popas pe malul Bistriţei

170 171

GheorGhe BoBână

2007. Octombrie cu nunţi. La celebrarea căsătoriei lui Dragoş şi Dina

2009. Alba-Iulia. 1 Decebrie. Cu Bogdan şi a Ancuţa în faţa bustului lui Grigore Vieru.

2010. Cu nepoatele Marta şi Ana Maria

2010. Cu bunica Lidia şi nepoatel

172 173

GheorGhe BoBână

Iulie 2006. Academia de Ştiinţe a Moldovei. Omagiat de colegi şi prieteni.

Mai 2010. La UnAŞM cu studenţii de la filosofie.

Mai 2010. La Orheiul Vechi cu studenţii UnAŞM

Mai 2010. La Țâpova cu colegii de la UnAŞM.

174 175

GheorGhe BoBână

2010. Seminar în aer liber cu studenţii şi masteranzii UnAŞM.

August 2010. Orheiul Vechi.

2010. La Biblioteca Ştiinţifică Centrală a AŞM cu studenţii UnAŞM.

2010. Prelegere la Universitatea Academiei de Ştiinţe a Moldovei.

176 177

GheorGhe BoBână

2011. La Catedra de Filosofie, Istorie şi Metodologia Cercetării

2011. Iaşi. Cu profesorul Victor Moraru şi dr. Vicor Dumbrăveanu

LUCRĂRI ORIGINALE ŞI SCRISE ÎN COLABORARE

178 179

GheorGhe BoBână

180 181

GheorGhe BoBână

182 183

GheorGhe BoBână

PREMII ŞI DISTINCŢII

184 185

GheorGhe BoBână

186 187

GheorGhe BoBână

188

GheorGhe BoBână