Cuviosul Ghelasie Gheorghe

ISIHASM

Darul Menirii de Taină

Ediţie îngrijită şi cuvânt înainte de Florin Caragiu

Editura Platytera2007

3

Coperta: Florin Caragiu

© Mănăstirea Frăsinei

© Editura Platytera

Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a RomânieiGHELASIE, ieromonah Isihasm/ Ieromonah Ghelasie - Bucureşti : Platytera, 2007 ISBN 973-87321-6-6

4

Motto:Doamne, mă înfricoşează Acest Dar al Menirii de Taină,Tu îmi ceri să fiu Menire Mântuitoare,Tu îmi ceri să Port Această Cruce-Podoabă.

Ierom. Ghelasie Gheorghe

5

PREFAŢĂ

Volumul „Isihasm“ cuprinde o selecţie reprezentativă din poemele mistice ale Părintelui Ghelasie Gheorghe de la Sfânta Mânăstire Frăsinei.

Răspândite în scrierile Cuviosului, acestea sunt punc-tări culminante ale unei viziuni ce descoperă miezul viu al Tradiţiei creştine ortodoxe în specificul carpatin.

Poezia este astfel la Părintele Ghelasie taina cuvântului făcut icoană şi trup de împărtăşire al vederii duhovniceşti, de care acest mare trăitor creştin s-a bucurat întru plină-tatea harului.

Cuvântul Duhului cercetează adâncurile iubirii Treimi-ce şi făpturii pecetluite cu Chipul şi raţiunile divine, în dialogul lor care este însăşi „taina“ istoriei.

Dacă din miezul frământărilor şi neputinţelor zilnice sfinţenia ne apare uneori ca o lumină aproape inacce-sibilă, în „vârful muntelui“, însăşi orientarea spre iubirea Divină prin pocăinţă şi participarea dăruitoare de sine la Tainele Bisericii ne aduce pregustarea ei, trezind simţul percepţiei duhovniceşti.

Cuvintele Cuviosului Ghelasie au astfel darul de a sus-cita simţirea inimii pe calea unei vieţuiri întru bucuria Duhului.

„Testamentul Pustnicului Neofit“ ne atinge cu provo-carea dumnezeiască a chemării la sfinţenie în zbuciu-matul şi adeseori bulversantul context contemporan.

Cuvântul lui Dumnezeu către noi este tocmai darul iubirii lui Hristos pentru viaţa lumii, prin a cărui liturghisire suntem în cel mai înalt grad „noi înşine“, icoane vii, împlinite, ale lui Dumnezeu în Treime.

7

Volumul este încununat prin trei acatiste de mare frumuseţe şi adâncime duhovnicească, prin care rugă-ciunea noastră se pătrunde de lumina pocăinţei, a slujirii îngereşti şi a unirii cu Dumnezeu în Trupul lui Hristos, chipul desăvârşirii creaţiei.

Slavă, mulţumire şi închinare Preasfintei Treimipentru toate!

Florin Caragiu

Sf. Mc. Achilina,Postul Sfinţilor Apostoli Petru şi Pavel,

Bucureşti, Iunie, 2007

8

TESTAMENTULPUSTNICULUI NEOFIT

TESTAMENTAvva Arsenie, unul din cei mai apropiaţi ucenici ai pustnicului Neofit, a lăsat un Testament ucenicului său:

„Fiule, îţi las ca Moştenire Dumnezeiescul Dar al Isi-hiei, ca Binecuvântare transmisă de la avva Neofit Pustnicul, cel ce s-a învrednicit de Darul Dumnezeiesc al Lucrării celei de Taină a Isihiei. Îţi las ca Moştenire acest Dar ca pe un Talant. Ai grijă să nu-l îngropi, ci să-l dai schimbătorilor ca să-l înmulţeşti şi să câştigi dobândă înzecită, prin care să nu se stingă Văpaia de Taină a Lucrării Isihiei. Ţine Candela Aprinsă a Lumi-nii Isihiei şi nu te îngrijora că pari singur. A proorocit avva Neofit Pustnicul că vor fi cu miile cei ce vor Urma Calea cea de Taină a Isihiei. Grele vor fi schimbările Lumii, dar tot aşa de minunate vor fi şi Renaşterile Spi-rituale ale multora. Va coborî din Munte şi din Peşteri Lucrarea cea de Taină a Isihiei până în Inima Oraşelor şi mulţi Tineri, aparent neştiutori, se vor Trezi cu tărie la o Viaţă de Duh asemănătoare celei din vechime. Mi-nunată va fi această ÎNVIERE tocmai acolo unde moartea se crede stăpână! Duhul Cel Prea Sfânt îţi va arăta Puterea mai presus de toate. Lucrarea cea de Taină a Isihiei va înflori în pustiul multor Inimi ce vor deveni apoi Ceruri Întrupate. Îţi las Binecuvântarea Isihiei, pe care să o ţii Aprinsă în propria Candelă, ca o

9

Scânteie din care să se Aprindă multe altele. Nu te în-treba să desluşeşti cum va fi această minune. Lucrarea cea de Taină a Isihiei va fi Taina Viitorului Lumii noastre. Istoria ce vine va fi cea mai teribilă confrun-tare dintre Lumină şi întuneric, dintre Duhul Vieţii şi al morţii. Dar Puterea Luminii va fi atât de mare, încât va depăşi toate legile fireşti. Fă-te părtaş la această mare Aprindere Duhovnicească a Lucrării celei de Taină. Îţi las această Binecuvântare şi Darul Domnului nostru Iisus Hristos să fie cu tine şi cu toţi doritorii de Taina Dumnezeiască. Prea Sfântul Duh să te ocrotească, Amin!“

10

PSALMI

Din PSALMII Pustnicului Neofit

PSALMUL Fiinţei Create

1. Fericiţi sunt toţi pe cei care i-ai Creat, DOAMNE.1. O, Taină doar de Tine ştiută, ca să Creezi şi o

Fiinţă ce n-a existat şi pe care Tu o aduci la Existenţă!.

2. O, „nimic“, ce n-ai fost, cum te faci Creaţie! Doar CREATORUL are Taina ta.

3. Tu, DOAMNE, Creezi cu adevărat şi o Fiinţă Creată, fără să iei ceva din FIINŢA Ta, dar în care Reverşi toate ale FIINŢEI Tale.

4. Creaţia este dincolo de FIINŢA Ta şi nu din FIIN-ŢA Ta, Tu aducând la Fiinţă şi o Fiinţă Creată.

5. Cum poate să mai existe şi o a doua Fiinţă?6. Doar dacă Tu Creezi cu adevărat şi o Fiinţă

Creată, pot fi Două, UNA CREATOARE şi alta Creată, fără să se absoarbă.

7. O, DUMNEZEUL şi CREATORUL meu, Fericit sunt eu Fiinţa Creată, că pot Fi şi eu „alături“ de Tine, FIINŢA absolută, Împărtăşindu-mă de Cele ce nu sunt ale mele.

8. Tu eşti TAINA cea dincolo de Creaţie şi eu sunt Taina dincolo de Tine.

9. Tu ai Revărsat TAINA Ta înfricoşătoare în mine, şi peste Fire Te cuprinzi în mine, fără să Te micşorezi sau să Te împarţi.

11

10. TAINA Ta de CREATOR este că peste Fire Tu mai Creezi şi o Fiinţă de Creaţie. Şi Taina mea de Creaţie este că pot Fi peste Fire „alături“ de FIINŢA Ta.

11. Fericit sunt eu, Fiinţa Creată, în care Cobori Tu ca DUMNEZEU, ca să URC eu în DUMNEZE-IRE.

12. Ziua şi noaptea mă închin, mulţumesc şi cânt TAINA LITURGHIEI TALE, care coboară în Taina Liturghiei mele de Creaţie, făcându-se EUHARISTIA CINEI celei de TAINĂ.

13. Fericit sunt eu, Fiinţa Creată, că pot fi în PĂMÂNTUL şi lângă IZVOARELE LITUR-GHIEI CINEI celei de TAINĂ.

12

PSALMUL Închinăciunii Fiinţei Create

1. Cum să ridic ochii mei către Tine, DOAMNE, cum să caut la MĂREŢIA Ta?

2. Tu m-ai Creat după CHIPUL şi ASEMĂNAREA Ta.

3. Tu mă chemi – „vino să te Împărtăşeşti din toate ale Mele“.

4. Curge HARUL Tău în mine ca să deschidă „hota-rele“ Fiinţei de Creaţie, să poţi INTRA Tu.

5. Mă cutremur cum Tu CEL MARE Poţi INTRA în mine cel mic...

6. Cum să te cuprindă Făptura pe Tine, CREATO-RUL?

7. Tu ştii Taina de a INTRA în mine, că eşti DUM-NEZEU. Eu nu pot nici să mă apropii de Tine.

8. Tu mă poţi cuprinde, eu nu pot nici să Te ating...9. Tu peste Firea mea de Creaţie INTRI în mine şi

mă cutremur că eu nu Te pot cuprinde pe Tine...

10. Această TAINĂ este veşnica mea UIMIRE şi Închinăciune.

11. Este TAINA CHIPULUI Tău PECETLUIT în mine, că doar în CHIPUL Tău Tu poţi încă-pea.

12. Tu m-ai Creat dându-mi CHIPUL Tău, că doar prin acesta pot sta în FAŢA Ta.

13. O, MĂREŢIA CHIPULUI Tău, mă uimesc cum poţi încăpea în Chipul meu Creat...

14. Cum pot eu Făptura să fiu un „locaş“ al tău?...

13

15. O TAINĂ! TU INTRI întâi în mine, mă faci CHI-PUL şi ASEMĂNAREA Ta, ca şi eu apoi să Te pot „PRIMI“ pe Tine.

16. Eu, Făptura, sunt în „afara“ Ta, dar Tu INTRI în mine ca să pot şi eu să Te ÎNTÂLNESC pe Tine.

17. Tu m-ai Creat din IUBIREA Ta, şi aceasta este TAINA ce poate face totul.

18. Fără IUBIRE nici Tu n-ai INTRA în mine şi eu niciodată n-aş putea să Te ÎNTÂLNESC pe Tine.

19. Fără IUBIRE eu m-aş „pierde“ în Tine, IUBIREA fiind aceea care mă face să fiu şi eu „un ală-turi“ cu Tine.

20. Tu m-ai Creat ca să fiu şi eu „Un Veşnic“ ca şi Tine.

21. Nu nu Te transformi în Creaţie, ci Dăruieşti Crea-ţiei CHIPUL şi ASEMĂNAREA Ta.

22. Niciodată Creaţia nu poate intra în CHIPUL Tău, ci CHIPUL Tău intră în Creaţie. Şi aşa Dăru-ieşti Creaţiei Veşnicia Ta.

23. Tu Cel VEŞNIC Creezi doar tot ceva Veşnic.24. O, DOMNUL şi DUMNEZEUL meu, Tu m-ai

Creat Dăruindu-mi ASEMĂNAREA CHIPU-LUI Tău, prin care astfel Te Înrudeşti cu mine şi eu cu Tine.

25. Prin CHIPUL Tău Pecetluit pe Fiinţa mea ai făcut din mine MASA CINEI celei de TAINĂ, unde să mă Împărtăşeşti de cele ale Tale.

26. Tu eşti primul cu IUBIREA Ta în mine şi eu sunt aşa tot o Iubire.

14

27. O, DOAMNE, Tu eşti TAINA mea, în care îmi regăsesc propriul meu Chip de Creaţie.

28. O, am căzut în amăgirea păcatului şi s-a închis UŞA CINEI celei de TAINĂ.

29. DOAMNE, iartă-mă, primeşte-mă iarăşi ca pe „fiul risipitor“.

30. O, DOAMNE, ce Fericit sunt eu la MASA CINEI celei de TAINĂ.

31. Mă Închin Ţie, DOAMNE, şi cu Braţele Chipului meu Fiinţial îndrăznesc să mă ating de margi-nea HAINEI-HARULUI Tău.

32. Fericit sunt eu, Făptura, în care Tu ai BINEVOIT să-ţi faci şi un Locaş de Creaţie.

15

Psalm

DOAMNE,Peste Zămislirea,Din Părinţii meiAi SUFLATŞi aşa m-am NăscutÎncă un CHIP de OmÎn care TE-AI PECETLUITCu REVĂRSAREADUMNEZEIASCĂPe care şi EuSă o PRIMESCCa DAR de VEŞNICIE.CHIPUL meu de OmAre un SufletŞi un TrupChip de CerŞi de PământÎn care şi eu să fiuRai-Locaş SfântUnde LITURGHIA IUBIRIIÎncă odatăSă se facă.CHIPUL TăuSE VEDEPeste mine,Peste Chipul PărinţilorÎn Fiinţa mea.Cerul se oglindeşteÎn Suflet,Pământul se mişcă

16

În Trup,Şi toate în UNIREÎn CHIPUL MEUDe OmSe fac ÎNCHINARE,ŢIE, DOMNULŞi DUMNEZEUL meu,ŢIE CÂNTARE, Încă o VEŞNICIEOPRITĂÎn FAŢA TA!

PREA SFÂNTĂ TREIMEDUMNEZEUL nostru,SLAVĂ Ţie,ÎNCHINARE Ţie,Iartă-ne.lartă-ne de puţinătatea noastră,De neputinţele noastre,Iartă-ne slăbiciunile,Nu lua în consideraţie

Păcatele noastre.Peste păcatele noastre,

Peste păcatele noastre,Totuşi ne Închinăm Ţie,IUBIRE DUMNEZEIASCĂ,

MILA VEŞNICĂ.Treci peste micimea noastră,CHIPUL Tău SUFLAT în noiEste mai tare,Păcatul n-a putut să-l distrugă,Chiar acoperit.

17

Dezvăluie-l TU, DOAMNE,Deschide-ne TU Ochii, DOAMNE.

MILA TASă fie, DOAMNE,Picătura de HAR.SLAVĂ Ţie,PREA SFÂNTĂ TREIME!O, Rugătoarea,Rugătoarea BISERICII noastre,MAICA DOMNULUI,Şi Rugătorii BISERICIIA Măririi tuturor Sfinţilor ÎmpreunăA UNIRII Cerului cu Pământul!O, ÎNTÂLNIRE,O, ÎMPĂRTĂŞIRE

A VEŞNICIEI,O, CÂNTARE

A VEŞNICIEI!

18

Psalmul IUBIRII de DUMNEZEU

DOAMNE, aş vrea să-mi arătIUBIREA mea de TINE,Dar toate se frângÎn ÎNCHINĂCIUNE !

Toate se pot spune,Doar IUBIREA se TACE,IUBIREA se ASCUNDE,Şi nimeni nu o ştie,IUBIREA – ÎNCHINAREA de Taină,IUBIREA – DUMNEZEIASCA ICOANĂ.

DOINIREA IUBIRIIEste singura Cântare,IUBIREA ce se CHEAMĂ,IUBIREA ce se AŞTEAPTĂ,IUBIREA ce nu se poate uita,IUBIREA ce nu poate muri,IUBIREA ce nu se poate ucide,IUBIREA ce în sine PLÂNGE,IUBIREA, CRUCEA VEŞNICIEI!

19

TRĂIREA MISTICĂ A LITURGHIEI

Taina LITURGHIEI

Doamne IISUSE, Bate Inima mea în RITUALUL DO-RULUI după Tine.

ÎN LITURGHISIRE-EUHARISTIE. Vino, Dumnezeiescule DUH, în Mine cu DORUL Lui

Dumnezeu,Vino, IISUSE, în mine unde să-ţi cânt şi eu,Vino, Dumnezeiescule PĂRINTE, să cad în BRAŢELE

TALE,Să mă pot împărtăşi din CINA CEA DE TAINĂ.

Bucură-te, ISIHIE,Taina LITURGHIEI IUBIRII Lui Hristos.Inimă învăpăiată de Dumnezeul DOR,deschide-ţi Adâncul,Deschide Uşa Lui Dumnezeu CUVÂNTUL,Aprinde-te Inimă de Venirea de Tainăa Celui ce este LITURGHIE,Fă-te POTIR în care coboară Dumnezeiasca EUHARIS-

TIE,Fă-te Sf. Masă a CHIPULUI de Sus,ca să Slujească LITURGHIA IUBIRII DumnezeieştiMarele PREOT IISUS.

Vino, Minte, şi îngenunchează în InimăŞi ascultă LITURGHIA IUBIRII.

21

Desculţă-te afară de toate „mişcările firii“Pleacă-ţi fruntea dincolo de podeaua de carne,Intră în Inima Vistieriei de Taine.Inimă, Biserică de Creaţie,Fă-te Staul de Bethleem,Fă-te Templu unde se jertfeşte MIELUL Iertătorde blestem,Fă-te mormânt al Celui RăstignitCa să Înviezi cu Cel ce păcatul a biruit.

IISUSE, Cântarea IUBIRII Dumnezeieşti,IISUSE, Vino în Inima mea să LITURGHISEŞTI,IISUSE, coboară Pacea Ta în cele de jos,Bucură-te, ISIHIE,Taina LITURGHIEI IUBIRII Lui Hristos.

*

Un anume Cuvânt al Tău Se ÎNTRUPEAZĂ Creând Fiinţa mea,

Şi acest Cuvânt este scânteia ce mă CreeazăIcoană de Dumnezeu Întrupată în Icoană de Creaţie.Un anume Cuvânt-Icoană al Tău m-a Creat,Fiinţa mea este Chip-Icoană al acestui Cuvânt al TăuŞi în Această ICOANĂ ne ÎNTÂLNIM şi ne regăsim

reciproc.

*

Doamne, înfricoşată este taina mea de Creaţie.Un Chip-Cuvânt al TăuÎmi Creează şi un Chip de Creaţie al meu.

22

Tu Însuţi Te faci cu mine FrateŞi Viaţa mea este cu VIAŢA TA deodată,Şi Viaţa mea de a Ta nu se mai desparte.Viaţa mea de Creaţie trebuie să fie alături de VIAŢA TACă Tu cobori în mine Creând Viaţa meaŞi eu mă urc în Tine Împărtăşindu-mă de VIAŢA TA.Tu ÎNSUŢl TRĂIEŞTI VIAŢA TA şi a meaŞi eu trebuie să trăiesc de asemenea,Tu Te Întrupezi în mine pentru Veşnicie.Şi eu la fel mă „Urc“ fără sfârşit în Tine.

*

În Faţa Lui Dumnezeu TATĂL totul trebuie să fie Per-fect.

Perfecţiunea Creaţiei este Însuşi Chipul Lui Hristos,Prin Veşmântul CHIPULUI LUI ridicându-se la perfec-

ţiune cele de jos.

Imperfecţiunea păcatului aduce „Strigătul durerii“Aduce suferinţa morţii-contrarierii.IUBIREA se zbate între Viaţă şi moarte,Dar IUBIREA niciodată să moară nu poate.

Neputinţa IUBIRII de a muriSe face Jertfelnicul LITURGHIEI-ÎNVIERII,Renaşterii la VIAŢĂ a Nemuririi.IUBIREA JERTFITĂ pe Altarul DureriiScoală cu Sine din mormântul căderiiIarăşi la VIAŢĂ CHIPUL IUBIRII.

23

Doamne, IUBIREA este VIAŢĂ în Neîncetată IUBIRE,IUBIREA şi VIAŢA sunt Necontenita LITURGHISIRECe se ÎNTÂLNESC în Reciprocă ÎMPĂRTĂŞIRE.Nu poate o clipă LITURGHIA IUBIRII să se oprească...

Deşi ai ÎNVIAT de pe Crucea Răstignirii,Păcatele noastre încă „aduc suferinţă“ IUBIRIIŞi „deschid Rănile pătimirii“...

O, DOAMNE, IUBIRE nespusă DUMNEZEIASCĂ,Prin Neîncetata TA LITURGHISIRENe „readuci“ iarăşi din „păcat“ la IUBIRE.

*

LITURGHIA este ÎNVIERE Necontenită,IUBIREA este Nesfârşită „deschidere“ de VIAŢĂCe dau Chipul INIMII şi RESPIRAŢIEI,Fiind deodată în Aceeaşi LITURGHISIRE,Veşnica VIAŢĂ şi Eterna IUBIRE.

24

Trăirea Mistică a LITURGHIEI

Motto :Niciodată nu se opreşte LITURGHIA IUBIRII,De aceea este INIMĂ NEMURIRII,De aceea este INIMĂ în „bătaie neîncetată“,LITURGHIA IUBIRII nu se opreşte niciodată.

IISUSE, bate IUBIREA Ta în Inima Mea.Şi nu poate Inima în loc vreodată să stea.Bucură-te, Isihie,Taină de necontenit LITURGHIE,Bucură-te, Isihie,Ce în POTIRUL Inimii te faci DUMNEZEIASCĂ

EUHARISTIE.

*

Doamne IISUSE, ce mare DAR ne-ai datSă ne putem zilnic curăţi de „păcat“.În Biserica TA unde TU LITURGHISEŞTI.Prin care ne Menţii în Viată şi ne ÎMPĂRTĂŞEŞTI.Cum să mă „lipsesc“ de Acest IZVOR

DUMNEZEIESC?...DOAMNE IISUSE cu toată Fiinţa mea mă închin şi-Ţi

Mulţumesc.DOAMNE, m-ai Creat din a TA IUBIRE,DOAMNE, m-ai Născut din a TA LITURGHIE,Iată-mă în genunchi cu Mulţumire înaintea IUBIRII

TALE,LITURGHIA IUBIRII fiind şi în mine fără încetare.

25

Cu evlavie şi cutremur vin înaintea SFÂNTULUI ALTAR,

De unde se revarsă fără oprire IUBIREA TA în Dar.

*

Nimeni la ALTAR cu „mâinile goale“ să nu vină,LITURGHIA IUBIRII este de DARURI Plină.LITURGHIA IUBIRII este „totală“ DĂRUIRE,Este Plină de DARURI de Mulţumire.

DOAMNE, aduc şi eu în DAR a Fiinţei mele „PRESCURE“.

Scoate din „ea“ pe MIELUL-CUVÂNTUL,AGNEŢUL JERTFELNIC ce ÎNVIAZĂ „pământul“,Ce-l ridică la Cântare şi la Lumină,AGNEŢUL-CUVÂNTUL Scoate-L din „tină“.De puţina mea Iubire nu te scârbi,De LITURGHIA IUBIRII TALE nu mă lipsi.

Fiinţa mea este o „SCÂNTEIE din IUBIREA TA ÎNTRUPATĂ“

Ce m-a „Născut“ pe mine, „o Iubire Creată“,Pe care Ţi-o Aduc şi eu în DAR,Fă-mă Părtaş DUMNEZEIESCULUI TĂU HAR.

Primeşte-mă, DOAMNE, ca pe o PRESCURE,Fă şi din mine a TA LITURGHISIRE,AGNEŢUL-MIELUL JERTFELNIC pe care mereu ÎL

ÎNTRUPEZIŞi din PRESCUREA mea să-L ÎNVIEZI,Să mă Împărtăşesc şi eu cu TINE,

26

Să fiu şi eu IUBIRE-LITURGHISIRE.

Eu sunt „căzut“ din IUBIRE prin multe păcateŞi zac în „prăpastie şi moarte“,Dar, DOAMNE IISUSE, Primeşte-mă ca pe o

PRESCURE,Din ea pe MIELUL AGNEŢUL TĂU îl Scoate,Fă-mă şi pe mine a TA LITURGHISIRE.

DOAMNE IISUSE, IUBIRE-LITURGHISIRE,Plânge DUHUL în mine de a TA „lipsire“,Dar primindu-mă ca pe o PRESCUREÎn care TU, MIELUL JERTFELNIC, Te ÎNTRUPEZI,Prin care din „moarte“ să mă ÎNVIEZI,Iarăşi voi Primi a TA ÎMPĂRTĂŞIRE.PÂINEA este NUMELE Chipului de Viaţă,Este „arătarea“ Vieţii la Faţă,Este NUMELE Chipului Împărtăşirii,Este Taina IUBIRII-DĂRUIRII.

Două IUBIRI se ÎNTÂLNESC în Sacră Vorbire,Se fac Împărtăşire,Se fac PÂINE-IUBIRE în LITURGHISIRE.

Şi CUVÂNTUL Trup S-a făcut,PÂINEA cu Fiinţa în CUVÂNT.

Din Cer „coboară“ LUMINILE în Şoapte,Ridică Pământul din „tină şi noapte“,Îl fac GRÂU Seminţe de Soare,CER şi Pământ cu Îngemănare.

27

PÂINEA, CER şi Pământ în ÎNTÂLNIRE,DUMNEZEU şi Creaţie în ÎMPĂRTĂŞIRE,PÂINEA ce are în Sine CUVÂNTUL,PÂINEA ce are în Sine Pământul,PÂINEA, DUMNEZEIASCĂ LITURGHISIRE.

*

Mielule Dumnezeiesc, Cel mai Nevinovat Miel,Miel Pământesc ce Întrupezi pe Cel din Cer,O, Cel mai Frumos Miel Vreodată Născut,TU eşti CUVÂNTUL ce Trup S-a făcut.

O, MIEL cu Ochii de un Senin Dumnezeiesc,De ce de vânătăi se încercuiesc?...De ce îţi curg Lacrimi cu Sânge amestecate,De ce ai pe Faţă Răni însângerate?...

O, PRUNC de Creaţie şi MIEL de JERTFIREO, Pământ şi Cer în deodată IUBIRE,O, Creaţie şi DUMNEZEU în LITURGHISIRE...

O, PRUNC-MIEL Nevinovat ce vei fi JERTFIT,TU ÎNSUŢI Te apropii de CRUCEA pe care vei fi

Răstignit,TU ÎNSUŢI Îţi desfaci Pieptul în care vei fi împuns,O, JERTFĂ a IUBIRII, DUMNEZEIESCUL MIEL

IISUS.

O, PRUNC Nevinovat din MIELUŞEAUA Nevinovată Născut,

O, DUMNEZEU Întrupat pe Pământ,

28

O, Taină mai presus de grăire,O, IUBIRE în DUMNEZEIASCĂ LITURGHISIRE.

*

O, Taină a FECIOAREI MAME, Însăşi Taina Creaţiei,Care NAŞTI PREOŢIA – Taina Coborârii Lui DUMNE-

ZEU în Creaţie,O, ÎMPĂRĂTEASĂ ce Te Faci LITURGHISIREA

PREOŢIEI!

Dacă nu ai fi Tu, MAICA DOMNULUI,Nu S-ar Coborî FIUL LUI DUMNEZEU pe Pământ,Doar prin Tine Fiica-Pururea FECIOARĂ a CreaţieiSe DĂ TRUP DUMNEZEIESCULUI CUVÂNT.

Este o Iubire de Creaţie care şi pe DUMNEZEU Îl Co-boară de Sus,

Este IUBIREA MAICII DOMNULUI ce ÎNTRUPEAZĂ pe DOMNUL IISUS.

Este Iubirea ce de asemenea Ridică şi Creaţia în Sus,Este „tot a MAICII DOMNULUI“, ce ne face „FRAŢII

LUI IISUS“.O, MAICA DOMNULUI-Biserică, Taină negrăită,Prin Tine PREOŢIA DUMNEZEIASCĂ

LITURGHISEŞTE,Prin Tine Creaţia cu DUMNEZEU se ÎNTÂLNEŞTE.

*

Ne-ai Creat, DOAMNE, din DĂRUIREA IUBIRII TALEŞi noi Trăim din ACEASTĂ ÎMPĂRTĂŞIRE

29

Pe care ne-o DĂRUIEŞTI mereu prin a TA LITURGHISIRE.

Dacă vreodată LITURGHISIREA IUBIRII TALE S-ar „opri“,

Atunci Viaţa noastră de Creaţie „ar muri“.

De aceea nu se poate Viaţă fără a IUBIRII LITURGHISIRE,

Nu există TRĂIRE fără ÎMPĂRTĂŞIRE.

Niciodată nu se „opreşte“ LITURGHIA IUBIRII,De aceea este INIMA NEMURIRII,De aceea este INIMĂ în BĂTAIE Neîncetată,LITURGHIA IUBIRII nu se opreşte niciodată.

Dacă vreodată LITURGHIA S-ar „opri“,Dintr-o dată „toate ar pieri“.

*

O, MAICA DOMNULUI, în Tine ne punem toată Fiinţialitatea,

Prin Tine noi ne ADUCEM DAR la ALTAR,Pe care MARELE PREOT HRISTOS să-LLITURGHISEASCĂ.

Noi Credincioşii Te „Naştem“ pe Tine Fiica-FECIOARAPREACURATĂŞi pe Tine Te ALEGE FIUL DUMNEZEIESCÎMPĂRĂTEASĂ-MAICA SACHIP ce Te face totodată Însăşi MAMA noastră

30

DUMNEZEIASCĂ.Prin Tine noi ne facem „Rude-Fraţi“ cu FIULDUMNEZEIESC,Prin Tine TRUPUL Nostru se face TRUPUL LUI

HRISTOS,În care EL LITURGHISEŞTE JERTFA IERTĂRIIşi MÂNTUIRII.

*

Doamne IISUSE, vin şi eu la a Ta LITURGHISIREŞi-Ţi Aduc Darul Meu de IubireCe are însă şi multe „păcate de răstignire“...

În mine Mlădiţa ce se „întoarce“ în Tine,Se Redeschide Suferinţa ta de Răstignire,Se Redeschid Aceleaşi Răni, şi Acelaşi SângeCa în Fiinţa mea în FIINŢA Ta Curge...

*

IUBIREA este Necontenită LITURGHISIRE,Este în Nesfârşită Revărsare de Sine.IUBIREA este în al DRAGOSTEI RITUAL,Este în EUHARISTIA CUVÂNTULUI DAR,

O, DUHULE PREASFINTE, Tu eşti CELce LITURGHISEŞTI,În RITUALUL TĂU TU ÎNSUŢI SLUJEŞTI,Tu eşti de asemenea DUMNEZEIASCA PREOŢIECu PREOŢIA LUI HRISTOS deodată în SLUJIRE,

31

În PREOŢIA RITUALULUI TĂU HRISTOS Se Adevereşte,

În CHIPUL RITUALULUI TĂU CUVÂNTULLITURGHISEŞTE.CHIPUL CUVÂNTULUI este deodată în CHIPULRITUALULUI TĂU,Tu, DUHULE PREASFINTE, eşti ADÂNCUL

TATĂLUI DUMNEZEU.

RITUALUL este VĂPAIA LITURGICĂ, Trăirea este prin

VĂPAIA RITUALULUI SF. DUH.

În RITUALUL TĂU, PREASFINTE DUHULE, toate celelalte chipuri se opresc,În FAŢA TA toate încremenesc,Doar în CHIPUL TĂU totul se Mişcă şi se Sâvârşeşte,Doar în CHIPUL TĂU JERTFA LITURGHIEIse SLUJEŞTE.

*

DUHULE PREASFINTE, DUMNEZEIASCĂ MAIESTATE,

ŢIE ne Închinăm, DUMNEZEULE ÎMPĂRATE.Nu ne arde cu VĂPAIA TA Mistuitoare,TE Rugăm, Dăruieşte-ne BINECUVÂNTARE,Să ne învrednicim de a LUI HRISTOS LITURGHIE,Să ne ÎMPĂRTĂŞIM de DUMNEZEIASCA

EUHARISTIE.

32

DUHULE PREASFINTE, DUMNEZEIASCĂ MAIESTATE,

DUHUL ADEVĂRULUI, DUMNEZEULE ÎMPĂRATE,TU ÎNSUŢI LITURGHIA LUI HRISTOS Slujeşti.TE Rugăm şi pe noi să ne învredniceşti,În RITUALUL TĂU să Liturghisim JERTFA

MÂNTUIRII,Prin TINE să Gustăm din EUHARISTIA ÎNVIERII.

*

TOTUL este CUVÂNT, RITUAL şi BINECUVÂNTARE,

Totul este SACRU, OFERIRE şi CÂNTARE,Totul este Revărsare de Absolută IUBIRE,Totul este DUMNEZEIASCĂ LITURGHISIRE.

UN ANUME CUVÂNT DUMNEZEIESC Sufletul ne Creează,

Un ANUME RITUAL al SFÂNTULUI DUH ne Viază,O ANUME BINECUVÂNTARE din ACESTEA ne

NAŞTE.

Creaţia Luminii este CUVÂNT în al SFÂNTULUI DUH RITUAL,

Zilele Creaţiei sunt CHIPUL DUMNEZEIESCULUI HAR

Şi toate sunt RITUAL în Cântare de CUVÂNT,În BINECUVÂNTAREA TATĂLUI toate sunt.

33

Fiecare zi de Creaţie este „Cât“ Un CUVÂNT şi Un RITUAL.

Fiecare zi este al BINECUVINTĂRII DARFiecare zi este „cât“ o LITURGHIE a IUBIRII,De aceea Ziua este în CHIPUL LITURGHISIRII.

Nu poate LITURGHIA IUBIRII să se „oprească“,Nu poate CUVÂNTUL şi RITUALUL să nu

LITURGHISEASCĂNu poate BINECUVÂNTAREA să nu Se

ÎMPĂRTĂŞEASCĂ.

O, de ai Şti cu câtă DRAGOSTE SFÂNTUL DUH ne Viază,

Dacă ai Şti că Datorită SFÂNTULUI DUH Respirăm...Seara şi Dimineaţa sunt RITUALUL SFÂNTULUI DUH,ZIUA este tot RITUALUL SĂU în Mişcare de LuminăTot ce Trăieşte este SUFLUL RITUALULUI SĂU.RITUALUL este tot LITURGHISIRE a IUBIRII şi

RECUNOŞTINŢEIŞi fără RITUAL orice Mişcare s-ar „opri“.

Bat Clopotele Bisericii şi la DUMNEZEU ne Cheamă,Suflete al meu, nu fi „surd“, te scoală şi la El aleargă,

În Biserică LITURGHISEŞTE ÎNSUŞI DOMNUL IISUS,

Se Coboară toate Cetele îngereşti de SUS,Toţi Sfinţii Cântă LITURGHIA IUBIRII,Toată Făptura Cântă DĂRUIREA ÎMPĂRTĂŞIRII.

Se Coboară SFÂNTUL DUH peste FECIOARA-Biserică,

34

Se DESCHID UŞILE de Creaţie să INTRE DUMNEZEU,

Se DESCHID UŞILE ALTARULUI ca Fiii BisericiiSă ÎNTÂLNEASCĂ pe ÎNSUŞI CREATORUL lor.

Suflete al meu, DESCHIDE-ŢI Uşile, nu mai sta,DUMNEZEU Coboară în Lume,Coboară şi pentru tine prin LITURGHIA SA.

O, DAR ce nu se poate grăi,Cum TU, DOAMNE, la noi să VII,Să ne SPUI nouă CUVINTELE Negrăite

DUMNEZEIEŞTI...

Prin CUVÂNTUL DUMNEZEIESC toate s-au Făcut,Toate sunt ÎNTRUPARE de CUVÂNT.La început a fost CUVÂNTUL ce nouă ni Se

DĂRUIEŞTE,ÎNTOTDEAUNA este CUVÂNTUL care

LITURGHISEŞTE.

Suflete al meu, AUZI CUVÂNTUL care te-a Creat,ÎNCHINĂ-TE CUVÂNTULUI ce la VIAŢĂ te-a

CHEMAT.Este CUVÂNTUL DUMNEZEIESC CEL PURUREA

din tineDatorită CĂRUIA poţi şi tu VORBI în Sine.

SF. EVANGHELIE, se AUD din TINE NEGRĂITELE CUVINTE,

Ce Se Fac în noi Graiurile Vorbite. Cerul şi Pământul sunt în FILELE TALE SCRISE,

35

În Sufletele noastre ACESTEA sunt CANDELELE APRINSE.

Cerul şi Pământul împreună LITURGHISESC,Creaţia cu DUMNEZEU Faţă către Faţă se ÎNTÂLNESC,Îngerii cu Oamenii împreună Slujesc,Toate în HRISTOS Acum se ÎNTÂLNESC.

*

Doamne, TU GRAI EŞTI prin CUVÂNTUL TĂU ÎN-SUŢI

Şi CUVÂNTUL TĂU se AUDE şi „dincolo“ de TINE,Şi pe „Acest Dincolo“ CUVÂNTUL TĂU îl face Creaţie.

Suflete al meu „trezeşte-te“ la TUNETUL CUVÂNTULUI,

Reaminteşte-ţi CUVÂNTUL care în tine S-a „Oprit“,Grăieşte CUVÂNTUL care la „Naştere“ ţi s-a DĂRUIT.

*

CUVÂNTUL este PUTEREA ce a făcut „nefiinţa“ Creaţie,

CUVÂNTUL este PUTEREA ce ŢINE Fiinţa Creaţiei,CUVÂNTUL este LITURGHIE şi ÎMPĂRTĂŞIRE,CUVÂNTUL este IUBIRE şi ÎNTÂLNIRE.

CUVÂNTUL se poate „răni“,Dar CUVÂNTUL nu poate niciodată „muri“.CUVÂNTUL poate să fie „închis“,Dar niciodată nu poate să fie „ucis“.

36

CUVÂNTUL poate de „întuneric“ să fie „ascuns“.Dar niciodată nu poate să fie „distrus“.CUVÂNTUL poate să fie „uitat“,Dar întotdeauna El este ÎNVIAT.

Păcatul „încearcă“ o distrugere de CUVÂNT,Îl Răstigneşte şi-L îngroapă în pământ,Dar CUVÂNTUL şi mai Strălucitor ÎNVIAZĂ,Minciuna pe sine însăşi se trădează.

*

DOAMNE, cu „păcatele“ mele eu Te-am Răstignit,Cu „păcatele“ mele te-am rănit...

Mă înfricoşez să văd Sângele Tău curgând...Cum să nu mă cutremur plângând...Eu Te-am batjocorit, Te-am scuipat,Mi-e ruşine şi mă simt vinovat...

OCHII TĂI sunt însă Blânzi şi IERTĂTORI,Deşi plâng cu Lacrimi de sânge...De pe Crucea mea Cobori,Inima în mine se frânge...

Doamne opreşte Răstignirea Ta în mine,Este o suferinţă „peste fire“...

*

DOAMNE, şi eu Vreau să fiu un URMĂTOR al TĂU,

37

Mă Răstignesc cu DĂRUIRE Asemenea şi eu,Primeşte şi Crucea mea Alături de CRUCEA TA,Alături Răstignit cu TINE orice „chin“ voi suporta.Ca pe „tâlharul“ păcatele mele mă răstignesc.Dar ca tâlharul Asemenea grăiesc:„Primeşte-mi, DOAMNE, Crucea ALĂTURI de a TA“.

DOAMNE, Crucea mea are în sine PUTEREA CRUCII TALE,

Prin RĂSTIGNIREA TA şi eu „pot“ să mă răstignesc,Prin BIRUINŢA TA şi eu pot să „biruiesc“.

DOAMNE, Plânge Fiinţa mea de păcat şi vină,Este însă de NĂDEJDEA ÎNVIERII TALE plină.Eu încă Te Răstignesc în Fiinţa mea,Dar Tu ÎNVIEZI în Răstignirea TA.O, Lacrimi de căinţă în LACRIMI de IUBIRE,IERTARE şi-NVIERE în TAINICĂ-NTÂLNIRE.

*

Moartea şi ÎNVIEREA se întâlnesc pe CRUCEA LUI HRISTOS

Vina şi IERTAREA se UNESC pe CRUCE,Din CER S-a Coborât DUMNEZEU în jos.

O DUMNEZEULE PĂRINTE, ce Vezi?...Vezi pe FIUL TĂU răstignit, plin de sânge, omorât...Nu se poate... aceasta este prea mult...Vrei să Ridici MÂNA TA cu „blestem“...

38

Dar LACRIMI ÎŢI Curg pe TRUPUL SCUMP fără suflare,

IERTAREA şi Dreptatea acum se-ncrâncenează...

Dincolo de „moarte“, FIUL Te ROAGĂ cu GLAS cutremurător,

„PREABUNULE PĂRINTE“ pentru MINE FII IERTĂ-TOR,

Pe Fraţii mei de Creaţie în RĂSTIGNIREA MEA îi IERT,

TU în IUBIREA MEA FII DUMNEZEU CEL DREPT...IUBIREA MEA de IERTARE şi ÎNVIERESă Fie a DOUA Naştere şi Creare.PREABUNULE PĂRINTE BINECUVÂNTEAZĂ

JERTFA MEA,IUBIREA MEA şi a CREAŢIEI să Fie în IUBIREA TA.

*

O, TRUP-JERTFĂ „Înfricoşătoare“ şi negrăită,ÎNSĂŞI PREA SFÂNTA TREIME VINE şi TE

SĂRUTĂ.VINE şi TE Îmbrăţişează TATĂL DUMNEZEIESC,VINE SFÂNTUL DUH cu HARUL-FOCUL Ceresc,În TRUPUL-JERTFA TA „păcatele lumii“Acum se IARTĂ şi se „topesc“...

Cetele Îngereşti cu toate Te înconjoară,Cetele Sfinţilor îşi pleacă Fruntea...O, CEA MAI DUMNEZEIASCĂ JERTFĂ-COMOARĂ,În TINE este VREDNICIA şi Virtutea.

39

MAICA DOMNULUI Stă Căzută la PICIOARE,Până în ADÂNCUL Fiinţei totul o DOARE...Tot Cerul şi Pământul AICI SE ÎNTÂLNESC,DUMNEZEU şi Creaţia AICI SE UNESC.

PREA SFÂNTĂ TREIME cu FOCUL DUMNEZEIRII,Pentru JERTFA IERTĂRII şi IUBIRII,Iarăşi şi iarăşi şi Pururi ne IARTĂ!

O, CRUCE, NUMIRE Înfricoşată,Dacă este HRISTOS pe TINE Răstignit,Teama „piere“ dintr-o dată:Chinul Crucii de El e Biruit.O, CRUCE cel mai cutremurător SEMN,Dacă este DOMNUL HRISTOS pe TINETe Face CEL MAI MARE DAR de IUBIRE.

Cine a putut mai mult să DĂRUIASCĂDecât CRUCEA LUI HRISTOS?...O, CRUCE, LITURGHIE DUMNEZEIASCĂ.

Toată LITURGHIA IUBIRII şi IERTĂRIIEste în DĂRUIREA CRUCII Răstignirii.O, CRUCE SEMN şi PUTERE Înfricoşată,În TINE este DREPTATEA JudecatăDe IERTAREA şi IUBIREA fără OprireCe ÎMPĂRTĂŞEŞTE DREPTATEA în SUPRAIUBIRE.

„SUS să Avem INIMILE“, pe CRUCEA IUBIRII,Să MULŢUMIM prin CRUCEA BIRUIRII.

40

CRUCEA TA, DOAMNE IISUSE, nu mai este „condamnare“,

Este IUBIRE şi totală IERTARE.Cine nu poartă CHIPUL CRUCII pe elNu are CHIPUL ca SEMN.Prin CHIPUL CRUCII toate se „FAC“ IUBIRE şi

IERTARE,Prin CHIPUL CRUCII LUI HRISTOSDUMNEZEU Însuşi Coboară Şi Creaţia se ÎNALŢĂ ca pe o SCARĂ.

*

O, ÎNTÂLNIRE înfricoşată şi cutremurătoareCe mai mult decât toate te doare,O, ÎNTÂLNIRE. dintre „vinovăţie“ şi IERTARE...

„Veniţi“ toţi, din TRUPUL MEU Mâncaţi,Nu fugiţi, Eu nu vă cer „vina“,EU vă DĂRUIESC şi mai mult IUBIREA.

Nimic mai mult EU nu vă cer,Veniţi în IUBIREA MEA când vă CHEM...

În IUBIREA MEA găsiţiODIHNA tuturor celor „osteniţi“,Liniştea celor în chinuri şi suferinţă,Mângâierea celor în umilinţă,IERTAREA ce Readuce IUBIREA,ÎNTÂLNIREA cu ÎMPĂRTĂŞIREA...

41

TRUPUL şi SÂNGELE LUI HRISTOS de pe „pomul că-derii“

Prefac „şarpele morţii“ în CHIPUL ÎNVIERII.Din „blestemul“ păcatului reintri în IUBIRE,E CINA cea de TAINĂ, Cereasca-Împărtăşire.

În CINA cea de TAINĂ Legea se PrefaceÎn TAINICA IERTARE şi negrăita PACEÎn CINA cea de TAINĂ se împlineşte DESĂVÂRŞIREAAici există doar IUBIREA.

*

DOAMNE IISUSE, TU ne DAI IERTAREA să o Mâncăm,

Şi în Aceasta Iubirea noastră o Înviem.În mine DOAMNE toate se „răscolesc“,Tună în mine GLASUL TĂU DUMNEZEIESC...Înfricoşător fapt cu TINE Direct să mă ÎNTÂLNESC...

*

Ce să Fericim mai întâi în EUHARISTIA DUMNEZEIASCĂ,

Coborârea LUI DUMNEZEU sau URCAREA în EL?...Cum Această TAINA să se „grăiască“?...Şi CUVÂNTUL Trup-Creaţie S-a Făcut (Ioan 1, 14).Acum Trupul se Face CUVÂNT.O Taină de DUMNEZEIASCĂ LITURGHIE,Acum se ÎMPLINESC Cele ce „Vor să Fie“.

42

O, înfricoşată LITURGHISIRE,O, cutremurătoare DĂRUIRE de IUBIRE,O, DUMNEZEIASCĂ BUCURIE.

IUBIREA FIULUI TĂU, PĂRINTE DUMNEZEIESC,Cu „puţina“ noastră Iubire se ÎNTÂLNEŞTE,Şi se ADUC ŢIE ca JERTFĂ şi PRINOS...Fă-ne şi pe noi TRUPUL LUI HRISTOS,Prin care să URCĂM şi noi „până la TINE“,O, PREA SFÂNTĂ TREIME.

PREA SFINTE DUHULE, DUMNEZEIASCĂ MAIESTATE,

Te Rugăm Iartă-ne nouă toate,FOCUL TĂU HARIC fără să ne Arzi ÎL Coboară,PREFĂ-ne în TRUPUL LUI HRISTOS cum odinioarăAI Făcut la ÎNTRUPAREA în FECIOARĂ.

Atunci CUVÂNTUL Trup S-a Făcut,Acum Trupul CUVÂNT să se Facă,Atunci DUMNEZEU S-a Coborât pe Pământ,Acum Pământul în DUMNEZEU se URCĂ.

O, DUMNEZEIASCA LITURGHISIREAcum este ÎMPLINIRE, DESĂVÂRŞIRE,Mărire Ţie, PREA SFÂNTĂ TREIME, Mărire, Mărire.

*

Păcatul „adusese moartea şi suferinţa“,TU ne DĂRUIEŞTI Acum, IISUSE, ÎNVIEREA.

43

*

Maica Domnului se Roagă:O, DUMNEZEIESCULE FIU şi MARE PREOT,Ca MAMA Acestei Biserici pe toţi Ţi-i aduc,Nu te „scârbi“ de nici unul,Să nu se „piardă“ vreunul,Toţi sunt Fiii Mei şi Fraţii TĂI,ÎN POTIRUL TĂU ÎNVIAZĂ-i.

*

DUMNEZEIASCĂ, PREA SFÂNTĂ TREIME,Îţi MULŢUMESC că m-ai Creat.Îţi MULŢUMESC, O, MÂNTUITORULE IISUSECă ne-ai DĂRUIT Taina LITURGHIEI,Prin care ne „curăţim“ de păcat.

Îţi MULŢUMESC, PREA SFINTE DUHULE DUMNEZEU.

Îţi MULŢUMESC, DUMNEZEULE PĂRINTECă mă „Primeşti“ şi pe mine ca pe „un Fiu“ al Tău.DUMNEZEIASCĂ, PREASFÂNTĂ TREIME,Îţi MULŢUMESC.LITURGHIA IUBIRII Pururea să Fie.

O, LITURGHIE, INIMĂ fără oprire în VEŞNICIE!

44

RUGĂCIUNEA ICONICĂ

Rugăciunea ICONICĂ

IDOAMNE,

STAU înaintea TaCu ÎNCHINARE!

Nu Te VĂD,Căci sunt orb de păcat.

Încerc să Te PRIVESCCu Mintea,

Dar mă ferescSă te Gândesc,

Să nu cad în închipuire.

Încerc să te simtDar mă tem

De simţurile mele pătimaşe.

STAU în FAŢA TaTe Chem cu RUGĂMINTE...

Aş dori să întind Mâna,Să Te ATING.

Să-mi plec Capul,Să Te ŞTIU PREZENT

Pentru totdeauna.

45

IIDeodată mă sperii...

Parcă în TineMi se OGLINDEŞTE Chipul

Şi totodată în mineCHIPUL Tău...

Fără confundare,Tot FAŢĂ în FAŢĂ,

Eu cu ÎNCHINAREŞi nemişcat,

De PREZENŢA Ta înfricoşat.

Mintea şi simţireaMi s-au OPRIT pe loc...

Unde EŞTI Tu, DOAMNE,În mine

Sau în „afara“ mea?Unde sunt şi eu?...

Atâta ŞTIU:Că STĂM FAŢĂ în FAŢĂ,

Şi între NOISUNTEM AMÂNDOI.

Eu Te am PECETLUITPe Chipul meu,

În care eşti TuÎnsuţi ZUGRĂVIT,

În care şi eu mă Oglindesc,Ca o CRUCE de ÎNTÂLNIRE,

ICOANĂ de ARGINT,LUMINĂ de HARCe între NOI s-a APRINS.

46

IIIAş dori să STAU

Aşa o VEŞNICIE.Ca în ICOANĂ

Ne-mişcat,Cu Mintea şi simţirea

OPRITE pe loc,Doar în ÎNCHINARE.RĂSTIGNIT PE CRUCEA

Dintre NOI,Ca O ÎMBRĂŢIŞARE

De IUBIRE.TAINĂ de ICOANĂ

Şi de RUGĂCIUNE,Peste HOTARULDe ne-trecut,ÎNTÂLNIREA

În NEVĂZUTŞi VEDEREA

Într-un TAINIC TĂCUT,ALTARUL ÎMPĂRTĂŞIRIICINEI de TAINĂ!

47

IVO, INIMĂ de DUH

PREA SFÂNT,O, ÎNCHINARE

De FIU.O, ÎMBRĂŢIŞARE

De PĂRINTE.O, Lume RĂSTIGNITĂ

Pe CRUCEA IUBIRII,ICOANĂ

În NegrăităTAINĂ!

48

RITUALUL Iconic

O, MAICA DOMNULUI, din Chipul Tău,Un DUH de Taină se Naşte.În Tine este ICOANA de SUS,Că Porţi în Braţe pe DUMNEZEIESCUL IISUS,În Tine este Icoana de Jos, de Pământ,Că eşti Chip de Făptură,Şi aşa în ICOANA Ta suntŞi DUMNEZEU şi Creaţia, Împreună.

O, DUH de Isihie,Ce Făptură se arată,Dar cu DUMNEZEIREA Întrupată.

În genunchi în faţa ICOANEI,A Chipului de Taină,În mine Intră DUHUL MistuitorCu Focul cel mai Curăţitor.

DUMNEZEU Se face în Lume FăpturăŞi eu cel din LumeMă URC în DUMNEZEU.

Iată TAINA DESTINULUI meu.

O, CHIPUL ICOANEI MAICII DOMNULUI,Tu îmi deschizi UŞA spre DUMNEZEU,Care Se ÎNTRUPEAZĂ în LumeCa să mă Întrupez în DUMNEZEU şi eu.

Încep să înţeleg şi eu PRIMA TAINĂ a VIEŢII Isihaste:

49

Să URCI spre DUMNEZEU, este CALEA IsihieiŞi ICOANA Chipului MAICII DOMNULUIEste PRESCUREA LITURGHIEICe deschide UŞILE Cerului.

O, ACATISTUL ICOANEI,Cânţi în mine mereu, ca o LITURGHIE,Prin care mă fac şi euO Biserică VIE.

Şi începe în mine TAINICUL RITUALCe naşte DUH de Isihie.

*

ÎNCHINAREA la ICOANĂEste DUH de mare TAINĂ.

ÎNCHINAREA este ZBORPentru Inima cu DOR,Care cade la picioare,Ca-n Văzduh apoi să ZBOAREÎn CÂNTARE.

*

Stau în genunchi în faţa ICOANEIŞi PRUNCUL HRISTOS pe care-L ţine în Braţe,Lumea întreagă în ICOANA Sa o PREFACE.

FECIOARA-MAMĂ este ICOANA Lumii,PRUNCUL HRISTOS este ICOANA Lui DUMNEZEU

50

Şi ÎNTÂLNIREA lor de TAINĂDă Lumii DUMNEZEIASCA HAINĂ.

*

Unde să găsesc CHIPUL SOARELUIÎn care Mintea să-mi ODIHNESC?Este în Braţele ICOANEI MAICII DOMNULUI,În HRISTOS PRUNCUL DUMNEZEIESC.

O, SOARE de Mare TAINĂ,Un PRUNC-MIEL Nevinovat,În care toată LUMINACERULUI şi Pământului s-a ADUNAT.

Isihie, LUMINĂ de SOARE DUMNEZEIESC ÎNTRU-PAT,TAINĂ de ICOANĂ, Isihie,DUHUL Tău şi în mine să VIE...

Cine să spună CHIPUL TATĂLUI?Singurul care poateEste CHIPUL FIULUI.

FIUL este CUVÂNTUL-ASEMĂNAREACe din TATĂL Se NAŞTE,LUMINA-ARĂTAREA.

Şi tot din TATĂLPURCEDE CĂLDURA CHIPUL DUHULUI,Iar Împreună cu LUMINASUNT Însuşi TREIMEA.

51

FIUL CHIPULUI TATĂLUI Cântă,DUHUL CHIPULUI TATĂLUI PecetluieşteŞi în FIUL şi în DUHULTATĂL Se ODIHNEŞTEŞi TATĂL, FIUL şi DUHULSunt TREIMEA UNITĂ.

TATĂL, NUME Cel mai MARE,FIUL, NUME Cel mai SCUMP,DUHUL, NUME Cel mai SFÂNT,

Ţie, DUMNEZEU TREIME,ÎNCHINARE.

*

Fă-ţi Mintea Prunc,Fă-ţi Inima Prunc,Fă-ţi toate Simţurile Prunc,Asemenea PRUNCULUI HRISTOSŞi CU PRUNCUL DUMNEZEIESCZI RUGĂCIUNEA TATĂLUI CERESC.

Cine IUBIREA Lui DUMNEZEU să o cuprindă?...Doar FIUL Său o poate.

Şi IUBIREA FIULUI, doar Chipul Tău de MAICĂ.

O Chip de Mare TAINĂ,Tu, Chipul cel mai ALES,Deşi Chip de Creaţie,

52

Având pe FIUL Dumnezeiesc în Braţe,Te faci ICOANĂ de Închinare:Bucură-te, ICOANĂ de Dumnezeiească Întrupare.

*

O, Tu DOAMNE DUMNEZEU,Când Te ARĂŢI Sufletului meuToate luminile se „umbresc“Şi Tu doar, Cel PERSONAL,Eşti PREZENT şi în lăuntru şi în afar’.

Ochii Minţii se închidOchii trupului de asemenea.Prin CHIPUL de IPOSTASTe Văd şi eu pe Tine.

Ochi de Minte, plecaţi genele de gând,Lumină, intră în culcuşul de „dincolo“,Un VIU prin El Însuşi,Care poate să Izvorască totul,În care se „întorc şi se odihnesc“ toate,EL – IPOSTASUL faţă de careToate trec în UMBRA SA.

ICOANĂ, OCHI de TainăPrin care se UITĂ IPOSTASUL FIINŢIAL,Din care izvorăşte apoi LUMINA,Prin care se Văd cele NEVĂZUTE.

ICOANĂ, CHIPUL Ieşit în Afară,Care te faci LOCUL de Taină

53

Unde FIINŢA poate să Se ARATE,Ca PÂINE-EUHARISTIE.

OCHI de ICOANĂ,În Tine DUMNEZEU se VEDEŞi totodată noi, Creaţia, ne putem VedeaAlături de DUMNEZEU.

OCHI de ICOANĂ,Eşti BISERICA de Taină,Unde Mintea îngenunchează şi tace,Ca într-o SUPRAINIMĂ,Unde INIMA Lui DUMNEZU BATEŞi unde Inimile tuturorBat de asemenea Îngenuncheate.

LOC Suprafiresc de ICOANĂ,De aici Se poate AUZI CUVÂNTUL DUMNEZEIESCPe care Îl SCRII ca într-o CARTE,CHIVOT al DEGETULUI Lui DUMNEZEU.

ICOANĂ, CHIP şi LOC de Taină,Prin tine Ne putem ÎNTÂLNI cu DUMNEZEU.

*

Într-un moment dincolo de timpFIUL Creează şi un Chip de Fiu de CreaţieÎn care EL Însuşi se ÎntrupeazăŞi vine înaintea TATĂLUI DUMNEZEU:– PĂRINTE, iată-Mă pe Mine FIUL TăuDeodată în DOUĂ CHIPURI,

54

Ca FIUL FIINŢIAL absolut pe care L-ai NĂSCUTŞi ca Fiu de Creaţie pe care Eu l-am Conceput.Două CHIPURI ne-amestecate, dar UNITEÎn UNICUL Meu IPOSTAS de FIUL Tău.

Şi TATĂL BINECUVINTEAZĂ,Şi Chipul Lumii se „Fiinţează“.

*

Nu mai pot sta în întuneric,Fantomele mă chinuiesc...

LUMINĂ, unde eşti ?

Sunt eu orb cu adevărat,Sau afară este noapte ?

Din lumea aceasta plină de păcatSOARELE s-a luatŞi trebuie să mergi pe „Tărâmul Celălalt“Să-L IEI într-un VASŞi să-L ADUCI Acasă.

Este un LOC unde este o SCARĂ,LOCUL din ICOANĂ,Ce are un capăt agăţat de CerŞi unul jos de Pământ,Pe care SOARELE CoboarăŞi tu de la Piciorul SCĂRIITrebuie să-L PRINZI într-un ANUME VAS,Că altfel curge fără oprire.

55

Ai grijă să-ţi „fereşti“ Capul şi Ochii,Mintea să nu scoată vreun gândIar Ochii să-i închizi,Că o Mare PUTEREIese din SOAREŞi-ţi va „sfărâma“ Mintea şi Capul,Şi prin Ochi îţi va „arde“ Corpul...

Stai plecat şi cu Palmele la Piept,Înfundă-ţi Urechile să nu-L Auzi,Că aşa de tare fulgeră şi trăsneşte,De nu mai rămâi întreg.

O, ce minune, UN PRUNC DUMNEZEIESCEste SOARELE Ceresc!Pe SCARA din ICOANĂEL Senin Coboară,Cu Mâini de LUMINĂŞi cu un GLAS ÎnduioşătorCe Cântă înfricoşător:– „TATĂL Nostru-al tuturorTU EŞTI DOMNUL DOMNILORTATĂL, NUMELE PREASFÂNT,De la TINE toate SUNT“.Şi Coboară tot CântândPână VINE jos de totŞi de Pieptul tău Se-atinge...Vrea în Inimă să INTRE,Dar nu-ncape, şi RămâneÎn căuşul Palmelor...

Stai aşa de nemişcat..

56

Îţi e frică să nu-L Pierzi,Că te arzi îţi este frică,GLASUL Său te face parcăŞi tu să începi să Cânţi,„TATĂL Nostru Cel din CERURI“...

*

Pe SCARA ICOANEI a CoborâtCUVÂNTUL ÎntrupatŞi S-a OPRIT...Şi tu eşti Bucuros şi necăjitCă a VENIT la tine, dar nu poţiSă-L Primeşti în Inima ta strâmtă şi murdară,

O, Bucurie DIVINĂ şi plâns de păcătos,O, Rai cu iadul deodată,Nu mai aveţi „prăpastia“ despărţitoare,Este SCARA CUVÂNTULUI între voi.

Tu, DOAMNE, m-ai Creat ca FăpturăPeste care ai SUFLAT PECETEA CHIPULUI Tău,Dar eu sunt „dincolo“ de TineŞi Tu trebuie APOI să INTRI în mineŞi eu Apoi să Te Primesc pe Tine,Altfel rămân „fără“ Asemănare,Pe care doar Tu mi-o DAICa EUHARISTIE,Veşnica Ta ÎMPĂRĂŢIE.

DOAMNE, Tu ai SUFLAT CHIPUL Tău în mine,Care S-a SCRIS ca pe Piatra lui Moise,

57

Dar nu eşti Tu însuţi Acesta,Ci doar UMBRA Ta.

Această PECETE DivinăAre în ea DORUL după Tine,Pe Tine Însuţi Să Te ÎNTÂLNESC,Să INTRI apoi în toată Fiinţa mea,În Inimă-Cămara mea cea mai împodobită.

*

Nu îndrăzni să priveşti în Sus,Nu îndrăzni să ridici Mintea la Cer,Vezi pe HRISTOS Cel ce CoboarăPe Pământ ca o SCARĂ,Stai cu Capul plecat,Stai cu Mintea în metanie,Pune Mâinile la PieptŞi prinde-te de SCARĂ,Ce are Piciorul ei pe Inima ta.

SCARA-HRISTOS Leagă Cerul de Pământ.

El coboară pe SCARĂ,Inima ta este prea strâmtă,Nu poate Intra în ea,Stă în dreptul Pieptului tăuCa o ICOANĂ atârnată de Gât.

O, ICOANĂ a Lui HRISTOSLipită de Pieptul meu,Inima mea începe să audă

58

Taina Ta de FIU al Lui DUMNEZEU,Aude cum Tu Te Rogi TATĂLUI,Şi trezeşti şi în mineDORUL de Rugăciune.

Eu nu îndrăznesc să fac altceva,Decât RITUALUL ICOANEI,Să mă închin Ei,Să plec Mintea în metanie,Să strâng SCARA la Piept,Să mă agăţ cu disperare de eaCând „valurile“ patimilor din mineŞi prăpăstiile lumii vor să mă înghită.

O, ICOANĂ-SCARA Lui HRISTOS,O, IUBIREA Lui DUMNEZEUTe Port ca pe o COMOARĂ de mare preţŞi aştept până când Inima mea să poatăSă se Deschidă ca un Chivot-RaclăÎn care să Te PRIMESCŞi să nu te mai pierd vreodată.

ICOANĂ, ICOANĂDe la Cer la Pământ SCARĂ,Te agăţ la Pieptul meu,În care este HRISTOS Cel de TAINĂ.

*

Doamne Iisuse, „Un Anume Cuvânt al Tău“Este „Sfânta Masă şi Evanghelie“ în Fiinţa-Sufletul meu,

59

Cuvânt pe care L-ai Zis când M-ai Creat, Cuvânt Altar Chip de Dumnezeu.Şi „Acest Cuvânt de Taină“ prin Chemarea-Rugăciunea Numelui TăuSe „Face Liturghie-Euharistie“ în Biserica Fiinţei mele,Împărtăşirea Dumnezeieştii Treimi al cărei Mare Preot eşti.

60

Isihasm, Întreitul Acatist al Inimii

În Inimă Sufletul se arată la Chip şi stă ca într-o barcă,Din Inimă Sufletul îşi răspândeşte „Razele“ sale ca Trup,În Inimă Sufletul Cântă Dumnezeiasca Laudă Creatoru-

lui.

Din Inimă Sufletul se întinde şi se Întâlneşte cu celelalte Suflete,

Din Inimă Sufletul se deschide şi se revarsă peste Inimă, la infinit,

În Inimă Sufletul Primeşte ca într-o Biserică pe Însuşi Dumnezeu.

Sufletul este Substanţa noastră Fiinţială Creată,Care are totodată şi o Energie ce se face Corp,Noi fiind o Unitate Fiinţială Creată cu Energiile sale

Create.

Căderea din Rai cu păcatul diavolesc ne „rupe în două“,Ne contrariază şi ne înstrăinează Fiinţa Suflet de Energi-

ile sale CorpŞi aşa părem două realităţi ce se duşmănesc de moarte...

La fel, ne rupe de Creator şi ne face orbi şi muţi fără Cântarea Sfântă

Şi suferinţa morţii şi a întunericului ne îngrozeşte conti-nuu

Şi dorim să recâştigăm Pacea şi Odihna Vieţii nemuri-toare.

61

Mintea Corpului trebuie Sacralizată prin Rugăciune Hristică,

Simţirea Corpului trebuie Sacralizată prin Pocăinţă şi Post

Şi Duhul Sufletului trebuie trezit prin Venirea în Inimă a Domnului Iisus.

Isihasmul este un „Întreit Acatist“ de Sfântă Rugăciune,Rugăciunea Minţii în Cântarea Numelui Dumnezeiesc

fără contenire,Rugăciunea Simţirii prin Post şi a Duhului prin Pocăinţa

directă de Suflet.

Vino, Doamne Iisuse, în Inima mea şi trezeşte-mi Sufle-tul,

Vino în Inima mea şi dă Vedere Ochilor orbiţi de păcat,Vino în Inima mea Doamne Iisuse, ca Sufletul meu să te

„Întâlnească“!

Mintea mea o fac Rugăciune Cuvântătoare,Simţirea mea o fac pocăinţă-Rugăciune simţitoare,Sufletul meu îl fac Vorbire-Împărtăşire directă cu Tine.

Doamne Absolutule Părinte miluieşte-mă!, a Creaţiei că-zute Iertare,

Doamne Duhule Preasfinte miluieşte-mă!, Duhul Inimii Rugătoare,

Doamne Iisuse miluieşte-mă!, neîncetata Inimii Rugăciu-ne...

62

ISIHASM, TAINA SFINŢILOR

Fiecare Sfânt are Destin de a fi Părintele RE-SFINŢlTOR al multor „nesfinţi“. Aici este Taina Cultu-lui Sfinţilor. Noi, cei „păcătoşi“, ne naştem datorită HA-RULUI-DARULUI lui DUMNEZEU, în totodată Darul Sfinţilor, ce ne „iau în garanţia lor“. DARUL DUMNE-ZEIESC şi Darul Sfinţilor sunt de o importanţă capitală.

MOTTO:O, Sfântul meu, CREDINŢA Mântuirii meleŢi-o CREDE Însuşi DUMNEZEU,CREDINŢĂ ce ţi-o Cred şi eu.

Într-o Zi fără timp, în DUMNEZEIRE,FIUL ca Răspuns de IUBIRE,Împreună cu DUHUL SFÂNT,Aduc TATĂLUI DUMNEZEUUn PRINOS de MULŢUMIRE.– Veşnicule PĂRINTE,Primeşte această Dăruire,Ale Tale dintru ale Tale,Ţi-aducem înainte.Şi TATĂL Priveşte...Vede încă o IubireDe Creaţie.

– PRIMEŞTE CHIPUL IUBIRII,

63

E CHIPUL Tău, PĂRINTE!

Şi TATĂL BINECUVÂNTEAZĂ!

*

– Iată, PĂRINTE, odatăCu Prinosul meu de IUBIREŞi un Chip de Creaţie,În care Eu Mă Revărs pe MineŞi prin Mine Revărsarea Însăşi de Tine.

Eu sunt Însăşi IUBIREA Ta,Şi după CHIPUL acesta Eu mai CreezŞi un Chip de Iubire Creată,Ce Te va Iubi pe TineASEMENEA ca Mine.

Tu, PĂRINTE, eşti CHIPUL IUBIRIIŞi în FAŢA Ta stăDoar tot un Chip de Iubire“,Şi vede DUMNEZEU TATĂLUn Chip de Iubire Creată.Dar mai vede Şi un „anti-chip de rău“...

– PĂRINTE, zice FIUL,Pe Cei ce Te IUBESCÎi Priveşte,Aceştia sunt Sfinţii TăiCărora le dai VIAŢĂ.

64

BINECUVÂNTAREA TaEste doar asupra celor Sfinţi,Pe aceştia Ţi-i aducCa Prinos de IUBIRE.

*

FIUL aduce înainteConceperea de Creaţie,„Cartea Vieţii“.DUMNEZEU TATĂL citeşteToate Numele Făpturilor,Pe cele Sfinte le lasă,Pe cele păcătoase le „şterge“.

– PĂRINTE, doar SfinţiiPot într-adevăr fi ScrişiÎn Cartea Vieţii...Dar Fiecare SfântEste ca un Părinte de CreaţieŞi cum „să moară Fiii lor“Chiar dacă vor fi nişte păcătoşi?– Da, zice TATĂL,Pe toţi Fiii Sfinţilor, oricum ar fiNu-i şterg,Dar numaiPe cei ACOPERIŢI de Sfinţi.Cei Sfinţi să facăO Sfinţenie în plusŞi pentru cei ce nu o fac.Nu poate exista şi o Lume Creată,Decât dacă este Sfântă.

65

– PĂRINTE, pentru că este Conceperea MeaAm să Mă ÎNTRUPEZ EuCa PRIMUL SFÂNT de CreaţieŞi sub ACOPERĂMÂNTUL MEUSă se nască toţii Fii de Creaţie,Pentru că „moartea nu există“...Şi dacă păcatul o „inventează“,EU am să ÎNVIEZ pe toţi morţii.

Şi TATĂL BINECUVINTEAZĂ.

*

DOAMNE, eu cel păcătosTrebuia să nu fiu Creat,Nu trebuia să mă nascăPărinţii mei...

O, VIAŢĂ, ce BUCURIE,O, VIAŢĂ, ce TAINĂ DUMNEZEIASCĂEu ca păcătosNu pot avea dreptul la VIAŢĂ...Păcatul este „oprirea“ de la VIAŢĂ.

O, ce Taină, ca totuşiEu cel ce nu meritSă fiu totuşi Creat şi născut...Este Taina de Sfânt.

*

66

DOAMNE, în mine în primul rând este MILOSTIVIREA TaEste apoi Rugăciunea MAICII DOMNULUI şi a Sfinţi-lor,Şi mai ales a Sfântului meu şi a Îngerului Păzitor.În Darul cărora am fost Creat şi născut.Este de asemenea suspinul neamului meu pământescŞi mai ales a unor Părinţi, cu Destin să-i Mântuiesc.

În mine este CHIPUL Tău ca un SOARE DUMNEZE-IESC,Este o Candelă, Chipul MAICII DOMNULUI,Este şi un Sfeşnic de Sfânt şi o Făclie a PărinţilorŞi în aceste Lumini este Viaţa mea.

CHIPULUI Tău trebuie să mă Închin,În Candelă trebuie să pun Uleiul Credincioşiei mele,În Sfeşnic trebuie să aprind mereu FăcliaŞi în această Slujire să fiu permanent eu.

Eu trebuie să fiu ca o Biserică proprieCu ALTARUL PREOŢIEI CHIPULUI Tău

67

Imnul Vieţii proprii

O, TAINA mai presus de Fire a Fiinţei mele, Tu, DUMNEZEUL şi CREATORUL meu.

O, Bucurie a Vieţii mele,Tu, MAICA DOMNULUI şi Sfântul meu.

O, Cântarea Fiinţei mele,BISERICA Lui DUMNEZEU şi a Sfinţilor.

O, Sfinţirea Vieţii mele,Părinţii şi un Anume PământCu o Anume CRUCEPrin care spre CER URC.

O, BINECUVÂNTARE de DUMNEZEUCe mă CREEZI şi îmi DAI Viaţă.

O, BISERICA Chipului MAICII DOMNULUI,MAMA mea Cosmică.

O, Paternitatea Unui SfântCe prin Darul tău mă Zămislesc.

O, Familia unor PărinţiCe mă naşteţi pe Pământ.

O, ce ÎNĂLŢIME, să fiu CREAŢIA Lui DUMNEZEU!

O, ce Frumuseţe, să fiu DARUL Unui Sfânt!

68

O, ce Virtute să fiu şi euPURTĂTORUL Unei CRUCI,Chip de MÂNTUIREA Neamului meu.

*

La Naşterea mea TU, DOAMNE IISUSE HRISTOASE,Ai fost PRIMUL care m-ai primit,Deşi, din cauza păcatelor pe care le-ai prevăzut că le fac,O RANĂ sângerândă, Ţi s-a adăugat,RANA prin care eu PRIMESC Viaţa.

De asemenea, PREASFÂNTUL DUH DUMNEZEUUn SUSPIN a scos, cu o MILĂ copleşitoare.

Ce să mai spun de MAICA DOMNULUI,Care cu un Şiroi de Lacrimi în Braţele Sale m-a luat...

Ce să mai zic de Sfântul meu,Ce Rugăciune a înălţat...

O Sfântul meu, tu ai nădejdeCă eu, cel păcătos, totuşi voi lăsa păcatul.

Şi aşa, în CREDINŢA aceasta mă iei ca FiuPrin care DUMNEZEU îmi dă DREPTUL la Viaţă.

O, Sfântul meu, din Rugăciunea ta mă Nasc!...

– „DOAMNE, Inima mea îmi spune,Că acest păcătos, va lăsa totuşi păcatul.

69

În aceasta eu îl primesc, deşi printr-o RANĂ adâncăCe mi se adaugă, Dreptul de Viaţă îl plătesc“...

O, DESTIN de Sfinţi,Să RESFINŢIŢI pe cei păcătoşi,DESTIN prin care „şi păcătoşii“ totuşi sunt Creaţi,Ca şi păcătoşii, să se facă şi ei Sfinţi..În acest Ideal de Sfinţenie, este Taina CreaţieiŞi a celor ce nu ar trebui creaţi.

70

Imnul Sfinţilor După METANIA adusă după cuvinţă Lui DUMNEZEU,CELUI în TREIMEA dincolo de toate,Cui să mă Închin mai întâi?...La care Sfânt să mă plec primul?Toţi au acelaşi Chip de SfinţiDeşi fiecare cu Feţe diferite.

Pe SCAUN stă SFÂNTUL Sfinţilor,EL HRISTOS Cel DUMNEZEU şi FăpturăCHIPUL ARHIERIEI-PREOŢIEI.

Şi în jur toţi ceilalţi, în Cete diferite.Mai întâi MAICA DOMNULUIChipul BISERICII Sfinţilor,

Îngerii în toate Culorile Cerului,Natura cu toată Mireasma Florilor şi Luminile AstrelorŞi Sfinţii Oameni, în toate Virtuţile.

Eu umilul şi păcătosul, mă cutremur de atâta SLAVĂ!Către cine să îndrept Ochii?...

O RANĂ ce mă înfricoşează şi mă doare până în oaseVăd pe TRUPUL Lui HRISTOS.

Este RANA păcatelor mele...

Văd o brazdă adâncă pe Chipul MAICII DOMNULUI,Pe care curg Lacrimile păcatelor mele...Din mulţimea nenumărată de Îngeri

71

Văd un Chip întristat şi totuşi Zâmbitor,Pe Îngerul meu cel Bun şi Păzitor...

Din mulţimea de Sfinţi văd pe Sfântul meu,Îl Recunosc după înseşi RANELE meleCe sunt totodată şi Ranele lui...

O, ce Cântare să aduc înaintea acestei PRIVELIŞTI?Mă Închin, Privesc şi tac…

Nu merit să mă ÎMPĂRTĂŞESC de această MINUNĂ-ŢIE,

Şi totuşi mi se Dăruieşte...Doar ÎNCHINÂNDU-MĂ pot aduce Răspunsul meu.

72

Cântare Sfântului meu

O, Sfântul meu, Sfântul meu,Tu eşti Părintele prin care DUMNEZEUDin DARUL Său mă Creează.

Tot Tu de asemenea eştiCel prin care Părinţii mei mă Zămislesc,Căci dacă Tu nu m-ai înfia primul,Zămislirea mea nu ar fi.

Tu, Sfântul meu, eşti primulCare Crezi că eu, păcătosul,Voi lăsa totuşi păcatul...

O Sfântul meu, Credinţa Mântuirii mele,Ţi-o CREDE Însuşi DUMNEZEU,Credinţă pe care ţi-o Cred şi eu !

73

Naşterea, PRIMA LITURGHIE a Vieţii proprii

1

Unirea unor Părinţi îmi zămisleşte Corpul,Locaşul unde să se SălăşluiascăNoul meu Suflet creat.

O, ce Taină este acest Corp,Apă-Pământ, Carne şi Sânge,Care mă Înrudeşte cu Lumea!...

În acest Corp se Pecetluieşte Chipul Părinţilor mei,Cu Moştenirea Unui Neam întreg...

De asemenea mă Înrudesc cu Astrele de Sus,Cu ultimul firicel şi cea mai mică Făptură.

Carnea este Taina în care se adunăToată Lumea ca Memorie,Şi Sângele tot o TainăPrin care Curge Înrudirea a toate.

De aceea întâi mi se Zămisleşte Corpul,După cum, DOAMNE,Şi Tu ai făcut întâi Corpul Lui Adam.Corpul, Pământ făcut Carne şi Apă făcută Sânge,Este ADUNAREA întâi a Chipului Lumii,Ca Sufletul pe care apoi Tu îl CreeziSă aibă Faţa Făpturii.

74

Corpul este Pecetea Chipului de CreaţieŞi prin acesta Tu Însuţi MĂSORI Lumea.

Părinţii mei îmi dau Chipul de Creaţie,Dar nu-mi pot da SufletŞi Taina Fiinţei mele este UNIREA celor două Asemă-năriDe DUMNEZEU şi de Creaţie

2

Iată ZIUA Zămislirii mele,Este Ziua LITURGHIEI mele de Naştere.

Zămislirea mea din PărinţiEste PRESCUREA ce Urcă până SUSŞi se duce la ALTARUL CERESCUnde se Slujeşte LITURGHIA Sfinţilor.Vin multe PRESCURI-ZămisliriŞi fiecare Sfânt când Slujeşte ia câte Una...

Fiecare Sfânt vede ce Chip este în PRESCURE,Ştiind că Alegând-o îl va ÎNFIA,Luând asupră-şi şi RANELE „păcatelor“ lui...

PRESCUREA Zămislirii mele intră astfelÎn BISERICA de SUS, Chipul MAICII DOMNULUICare PRIMEŞTE toate PRESCURILE…EA este PRIMA ce vede Chipul PRESCURIICât este şi de păcătos…

O, MAICA DOMNULUI, Tu ai văzut Chipul meu

75

Şi iată ai început să plângi...Ai văzut un noian de păcate de moştenire,Şi pe cele ce eu le voi face în VIAŢA mea,Dar Tu ai fost Prima care ai MÂNGÂIAT PRESCUREA...Ai SĂRUTAT-O apoi, devenind prin aceastaCEREASCA MAMĂ a mea.

Tu, MAICA DOMNULUI, ai ales un ÎngerŞi cu Ochii în Lacrimi l-ai rugat...– Te rog, ia această PRESCURE,Du-o la SLUJIRE şi fii PĂZITORUL ei...

Şi a dus Îngerul PRESCUREA meaLa ALTARUL LITURGHISIRIIUnde Un Sfânt tocmai SLUJEA.Acesta a luat-o în Mâini, a privit-o lung,A vrut s-o refuze de câteva ori...Dar o Lacrimă i-a căzut pe ea…

„O, Sfântule ce ai luat PRESCUREA mea,Tu m-ai primit ca Fiu al tău, de-a pururea“

3

Şi Sfântul ce mi-a ales PRESCUREAÎncepe LITURGHISIREA,O ridică în SUSUnde o primeşte însăşi DOMNUL HRISTOS,În MÂINILE Sale DUMNEZEIEŞTIZICÂND un CUVÂNT de TAINĂ,La care Însuşi SFÂNTUL DUH vine

76

Şi ia PRESCUREA în MÂINICu un SUSPIN de MARE MILĂ...

– PĂRINTE DUMNEZEIESC,Dăruieşte Fiinţă încă Unui Suflet.CUVÂNTUL Meu l-a ConceputŞi SFÂNTUL DUH de asemenea,Doar BINECUVÂNTAREA Ta să mai FiePentru o nouă Fiinţă vie....

Şi Sfântul Liturghisitor Taie AGNEŢUL din PRESCUREŞi din AGNEŢ curge SÂNGEPe care în POTIR ÎL pune…

O, ce TAINĂ înfricoşată,AGNEŢUL e plin de RĂNICu dureri amare...Sunt Rănile mele, din păcate moştenite,Sunt Rănile mele, din păcatele ce le voi face,Care acum se prevăd şi se descoperă...Şi Rănile acestea RĂNESC şi TRUPUL Lui HRISTOSDin care Curge SÂNGE DUMNEZEIESCCe se amestecă totodată cu Sângele meuŞi în POTIRUL de TAINĂSe UNESC şi se-NRUDESC...

Aici în POTIRUL de TAINĂIată, eu, ca Suflet mă Nasc,COPIL Nou Născut la Viaţă,Ce înfricoşător, port TRUPUL Lui HRISTOSDEODATĂ cu EL care poartă Trupul meu...Ca o ÎNTRUPARE UNUL în ALTUL,

77

DEODATĂ Doi ce se Împletesc...

O, TAINĂ a LITURGHIEI VIEŢII!...

FIUL Lui DUMNEZEU, printr-un ANUME CUVÂNTSufletul meu l-ai Creat,PECETLUINDU-L cu acesta în adâncCa INIMĂ-CHIP al Lui DUMNEZEU.

O, PREASFINTE DUHULE SFINTE,O ANUME SUFLARE a TaS-a PECETLUIT şi mi-a pus în mişcare INIMA.

O, PĂRINTE, absolută BINECUVÂNTAREA TaÎNTREITA PECETE a UNITŞi Noul meu Suflet s-a Zămislit.

Şi prin AGNEŢUL scos din PRESCURE,SÂNGE de DUMNEZEU şi Sânge CreatSufletul meu s-a Întrupat.

AGNEŢUL, IUBIRE ÎNTREITĂ de DUMNEZEU,AGNEŢUL, Iubire şi de Creaţie,AGNEŢUL, Iubirea BISERICII,AGNEŢUL, Cer şi Pământ în UNIRE,AGNEŢUL, Suflet şi Trup în ÎNRUDIRE,AGNEŢUL, TAINĂ mai presus de Fire,AGNEŢUL, TAINĂ de LITURGHIE,AGNEŢUL, TAINA TAINELOR-EUHARISTIE.

78

4

Ce sunt eu Noul Născut?Sunt un Corp de Părinţi ZămislitCe are Chipul de CreaţieŞi Înrudirea de NeamŞi o Moştenire de Virtuţi şi de „păcate“,În carne şi sânge adunate,PRESCUREA BISERICII Pământeşti.

Şi această PRESCURE are DESTIN să URCE la CER.

La CER unde este BISERICA de SUS.Unde să se Nască şi un Suflet.

Corpul este Pecetea Chipului de Jos,Sufletul este Pecetea Chipului de SUSŞi aşa o UNIRE de CER şi Pământ eu sunt.

Zămislirea Sufletului meuEste printr-un CUVÂNT CREATOR

Şi printr-o SUFLARE a SFÂNTULUI DUHÎn a TATĂLUI BINECUVÂNTARE,PECETEA CHIPULUI Lui DUMNEZEU

CUVÂNTUL este Chipul INIMII şi SÂNGELUI,PRESCURII şi POTIRULUI,Pământului şi Apei.DUHUL este Chipul VIEŢII-RITUALULUI,BINECUVÂNTAREA este Chipul Fiinţei.

79

Aşa Sufletul meu Nou NăscutAre PECETEA-ASEMĂNAREA de CUVÂNT,Are VIAŢĂ-ASEMĂNAREA de DUH,În UNIRE de BINECUVÂNTARE.

Şi DESTINUL Fiinţei mele CreateEste Viaţă de Pământ şi Viaţă de CER,În CÂNTARE de CUVÂNT şi GLAS de DUHÎn EUHARISTIE-ÎMPĂRTĂŞIRE adunate.

5

MULŢUMESC Ţie, DOAMNE, că m-ai Creat,Deşi ai văzut că nu merit VIAŢA...Tu PRIMUL în JERTFA CRUCII m-ai luat,MAICA DOMNULUI ca Fiul BISERICII m-a ÎNFIAT,Un Înger a vrut să-mi fie Păzitor,Şi un Sfânt mi s-a făcut OCROTITOR...Iar jos, nişte Părinţi şi un NeamM-au făcut al TAINEI VIEŢII MOŞTENITOR.

SLAVĂ Ţie DOAMNE, SLAVĂ ŢieTAINĂ de IUBIRE-EUHARISTIE!

80

LAUDĂ Tuturor Sfinţilor

O, Sfinţilor ce Iubiţi pe DUMNEZEUŞi nu vă lăsaţi robiţi de rău,Ce vă arătaţi cu adevăratVrednici de Cel ce v-a Creat...

O, Sfinţilor de DUMNEZEU Iubitori,Sunteţi şi voi tot ca noi pândiţi de slăbiciuni,Dar CREDEŢI aşa de tareÎn IUBIREA cea fără hotareÎncât Firea se face PESTE-FIREŞi niciodată nu mai cădeţi din BINE.

O, Sfinţilor, voi sunteţi cei ce nu mai cădeţi din IUBIRE!Dar MINUNEA cea mai mareEste că în Sfinţirea voastră LUAŢIŞi pe cei păcătoşi, ca să-i Mântuiţi...

81

ÎNCHINĂCIUNE

1

Sfântul meu, Sfântul meu, mare este Credinţa taCă şi eu mă voi Mântui!...

Aşa de mult Crezi că mă voi lăsa de păcate,Încât şi DUMNEZEUPentru că ÎL Iubeşti şi EL te IUBEŞTE,CREDE Credinţa ta...Şi de aceea are atâta răbdare cu mine,Că după Dreptate, de mult aş fi vrednic de moarte.

O, Sfântul meu, Sfântul meu,Ce DAR mare este să fii Sfânt,Să ai Credinţa ce ÎNVIAZĂ şi pe cei din mormânt.

*

O, MAICA DOMNULUI,Tu eşti ÎMPĂRĂTEASA Sfinţilor,În Tine DARUL Sfinţeniei este cât al tuturor.Tu ai Născut pe IZVORUL Sfinţeniei,Tu ai ţinut în Braţe pe FIUL Lui DUMNEZEUCare Te învredniceşte să fii CHIPUL BISERICII,Cel mai Sfânt Chip al Făpturii,MAMA Sfinţeniei din Cer şi de pe Pământ.

82

AVVA şi Ucenicul

AVVA al meu, AVVA al meu.Tu eşti ASEMĂNAREA HARULUI Lui DUMNEZEU,Eşti Asemănarea Acelui SfântPrin DARUL căruia m-am Născut.

Prin tine DESCOPĂR pe Sfântul ce m-a PRIMITÎn Braţele sale când m-am ZămislitŞi m-a făcut Fiul său.

AVVA al meu, în Icoana ta,DUMNEZEU şi Sfinţii şi Părinţii, împreunăCu Cerul şi Pământul,În ÎMPĂRTĂŞIRE de TAINĂ se ADUNĂ.

AVVA Părintele meu,În genunchi, sub BINECUVÂNTAREA ta stau.

Prin Mâinile tale Cerul se coboară.Prin Chipul tău, HARUL STRĂLUCEŞTEPrin CUVINTELE taleÎnsuşi DUMNEZEU îmi VORBEŞTE.

AVVA al meu, ce DESTIN SfântEste că te-am GĂSIT!...Fără tine, mult aş mai fi rătăcitFără Nădejdea Împlinirii şi Mântuirii…

AVVA al meu, AVVA al meu,Tu eşti Sfântul meu PARACLIS,Unde de şapte ori pe Zi

83

Îngenunchez cu pocăinţă,Cu Nădejdea plină de CredinţăCă şi eu mă voi Mântui.

Tot ce am şi eu ca DarEste din DUMNEZEIESCUL HAR,Este din Moştenirea Părinţilor meiŞi din Virtuţile Sfântului ce m-a Înfiat,Este şi din Povăţuirea ta AVVA Părinte,Dar din DARUL Celor Sfinte.

*

Într-o Zi fără timp, în DUMNEZEIRE,FIUL ca Răspuns de IUBIRE,Împreună cu DUHUL SFÂNT,Aduc TATĂLUI DUMNEZEUUn PRINOS de MULŢUMIRE.– Veşnicule PĂRINTE,Primeşte această Dăruire,Ale Tale dintru ale Tale,Ţi-aducem înainte.Şi TATĂL Priveşte...Vede încă o IubireDe Creaţie.

– PRIMEŞTE CHIPUL IUBIRII,E CHIPUL Tău, PĂRINTE!

Şi TATĂL BINECUVÂNTEAZĂ!

84

Duhovnicul, Chipul FIULUI în Asemănarea TATĂLUI

CHIPUL FIULUI este veşnicieŞi nu se poate schimbaÎn alt chip,FIUL se Renaşte veşnicTot ca CHIP de Fiu.Dar FIUL în veşnicia saÎl dezveleşte din SinePe TATĂL din careS-a născut,Şi îi este Asemănarea,De unde TainaTREIMII DUHOVNICEŞTIÎn care FIULAre ÎnfăţişareaCa şi TATĂL,Ca şi PREASFÂNTUL DUH.Dar fiecareÎn Propriul ChipDe AdâncFără amestecare.Cine ÎL vede pe FIULÎL vede pe TATĂLŞi pe FIUL şi pe TATĂLÎI AratăStrăluminareaDe DUH PREASFÂNTŞi în Lumea Creată,Omul, Chipul FIULUITrebuie să Deschidă

85

Din Sine, de asemeneaTot CHIPUL TATĂLUIŞi aşa FIULMărturiseşte veşnicPe TATĂLAbsolutulCe Totul a NăscutŞi a Făcut!Omul CHIP de FIUAre o Creştere Veşnică,Ce este Dezvăluirea de Sine,Asemănarea TATĂLUI.Omul copilAjunge MareCând îşi AratăTot mai mult înfăţişarea asemeniCu a TATĂLUI.Taina PREOŢIEI FIULUIEste tocmai acest fapt,Asemănarea CHIPULUI TATĂLUI,Prin care FIULPrimeşte toate ale TATĂLUIPe care le face DAR,De DUMNEZEU ALTAR,CHIPUL DE FIUÎn ÎNCHINARE!Aşa, FIULÎn CHIPUL de PREOŢIESe face PURTĂTORULA toate spre TATĂLŞi mai mult,PURTĂTORUL TATĂLUI

86

Spre toate prin FIUL.Însuşi TATĂL BINECUVÂNTEAZĂ,MÂNA este a FIULUI,Doar BINECUVÂNTAREAEste a TATĂLUIŞi aşa FIULÎn PREOŢIE şi DUHOVNICIEEste LUCRAREA TATĂLUICe se face prin FIUL.O, ICOANĂ de Duhovnicie,TATĂL LUCRĂTORPrin FIUL,FIUL PURTĂTOR de TATĂLŞi DARUL Său.FIUL pe toate le ÎNCHINĂŞi în toateTATĂL ÎnsuşiBINECUVINTEAZĂŞi DuhovniculEste FIULCe oglindeşte întru totulCHIPUL şi LUCRAREA TATĂLUI.Şi aşa PRIMEŞTE TATĂLDARUL FIULUIÎn cea mai SFÂNTĂÎNCHINARECe Primeşte AbsolutaBINECUVÂNTARE.Şi nu este BINECUVÂNTAREA AbsolutăDecât prin FIUL Duhovnicesc!

87

*Avva, Părintele meu,În genunchi sub Binecuvântarea ta stau.

Prin Mâinile tale coboară-mi Cerul,Prin Ochii tăi HARUL să Strălucească,Prin Cuvintele taleÎnsuşi DUMNEZEU să-mi VORBEASCĂ.

Avva, fii Părintele meu,În care să am Nădejdea de CredinţăCă şi eu mă voi Mântui.

88

DIN MEMORIILE ORIGINILORCHIP şi ASEMĂNARE

Cântarea FIULUI lui DUMNEZEU

*O, PĂRINTE, CHIPUL AbsolutCel ce eşti înainte de toate,Cel NENĂSCUTŞi în Sine NĂSCĂTOR,Deplinul în SineŢie Se cuvinePrima CinstireCu Închinăciune.

În Mine, FIUL Tău, Te RenaştiŞi eşti PĂRINTE şi TATĂ.În Mine FIUL Tău eşti ÎntregŞi Infinitul Tău Se DeschideÎntr-un Infinit ce Infinitul Cuprinde.

PĂRINTE, în Mine eştiAbsoluta IUBIRECe Mă NAŞTE ca FIU,IUBIRE fără oprire,

PĂRINTE absolut şi TATĂ,În Mine, FIUL Tău, eşti – încă odată –Şi nimeni Adâncul Tău nu-l Cuprinde

89

Decât FIUL Tău care-L Deschide.

În Mine este toată Viaţa TaŞi Viaţa Mea este în Tine,O, IUBIRE,Tu eşti UNICUL CHIP ICOANĂÎn Sine şi în Afară.

**

PĂRINTE, Eu, FIUL Tău,Sunt TOTUL absolutCel din Tine NĂSCUTŞi nu mai este nevoieAltceva să fieDecât DUHUL SFÂNTCel tot din Tine Purces,TREIMEA FIINŢEI absolute,UNICUL în TREI FEŢE Nedespărţite.Şi totuşi Eu, Fiul Tău,Creez şi un Chip de FăpturăDupă a Mea Măsură,În care Eu Însumi Mă ÎntrupezŞi aşa Mă ÎnfăţişezDe Două ori FIU:Cel UNUL NĂSCUTŞi cel creat şi făcutÎn ACEEAŞI PERSOANĂ.

Primeşte, PĂRINTE,Şi Chipul Meu de Fiu creat,Pe care Ţi-L pun Înainte

90

Ca pe un Dar de IUBIRE,Fără contenire.

Şi mai mult,Prin acest Chip de Fiu creatMai Creez şi o LumeCe va Cânta al Tău NumeCăruia Se cuvineIubire şi Închinăciune.

***

Eu, FIUL, LOGOSUL CREATOR,Am Originea absolutăÎn Tine, TATĂL absolut,Din care sunt NĂSCUT.

Dar ca Fiu de creaţie totodatăAm nevoie şi de-o Origine creatăCe înseamnă Chip de Mamă.

Cântare de FIU în Sine DUMNEZEIESCÎţi aduc, PĂRINTE,Şi totodată cântare de Fiu de creaţieAduc şi Mamei ce Mă Întrupează,Două CHIPURI între care Eu sunt,Două IUBIRI ce Se - NTÂLNESC Şi în CHIPUL Meu de FIU Se UNESC.

91

La Răscrucea HOTARELOR de TAINĂ

DOAMNE, TU ai CreatO LumeCare să Te poată ÎNTÂLNI,Să Te poată IUBIPe Tine Cel Care din IUBIREAi Făcut Lumea!

Dar LumeaStă Dincoace de TineCă între Lume şi TineEste un HOTARCe DEOSEBEŞTE FăpturaDe CREATOR.O Răscruce de TAINĂUnde ALTARDe SFÂNTĂ ÎNCHINARESe FaceUnde Tu Însuţi ViiŞi CHEMI LumeaSă Vină la TineSă TREACĂ HOTARULDoar în PREFACEREA TaÎMBRĂCATĂ în HAINADe TAINĂ.

Însăşi Cerul are un HOTARPeste care nu TRECEDecât în TAINANUMELUI TăuCe este DINCOLO

92

De tot Numele,Dar care se „ŞOPTEŞTE“În IUBIREA Ta,Ce este TAINAÎnsăşi a NUMELUICăruia Se ÎNCHINĂŞi Cântă înNespusă Slavă!

Pământul cu toată FăpturaAre HOTARUL de TAINĂ,Unde toate se OPRESCŞi fac ALTARPe care Se DĂRUIESCJERTFE Vii,Pe care Tu, DOAMNE,Le PRIMEŞTIŞi în MISTUIREAIUBIRIILe PREFACI,Şi aşa TRECEREADINCOLO peste HOTARPoate să „FIE“.Lumea nu poateTRECE HOTARUL de TAINĂ,Că este Făptură Creată,Dar Tu ÎnsuţiÎNTINZIIUBIREA TaCare Se FaceDRUM peste HOTARUnde VEŞNICIA

93

Se FaceÎNTÂLNIREA,TAINA dintreTine şi Lume,NUME-ÎNCHINARE,IUBIRE-UNIREA peste toateIUBIREA-OPRIREAFAŢĂ în FAŢĂ,Ce nu se mai SfârşeşteCare mereu ÎNCEPEŞi mereu se FaceTAINĂ şi RăscruceALTAR şi TRECEREIUBIRE fără marginiÎn care toate se ADUNĂ.DARURI de ÎMPĂRTĂŞIRE,HOTAR fără OPRIRE,OPRIRE fără HOTAR,DUMNEZEU şi Lume

În ÎNTÂLNIRE!

**

DOAMNE, iată-mă şi pe mine,La HOTARUL-Răscrucea de TAINĂVăd DRUMUL CerescCu NUMELECelui ce s-a ÎNTRUPAT,FIUL Lui DUMNEZEU,CUVÂNTUL CREATOR,Care CRUCEA Lumii

94

La ÎNVIEREA VeşnicieiA Ridicat.Şi aşa,Cu NUMELE DUMNEZEIESC,Cu ÎNCHINAREA Lui,DINCOLO PornescÎn LUMINA CereascăFără de Seamăn.

Iată-mă, DOAMNE,Şi la HOTARULUnde Universul întregEste PLIN de FrumuseţiŞi de MiresmeCare pe Tine Te MĂRTURISESC.Nu este voie sa se rupă cevaLe Mângâi cu MânaŞi în şoapte de TAINĂAUD Cântarea DUMNEZEIASCĂ!Ce mă TRECE Peste HOTAR.Iată-mă şi la RăscruceaUnde o ICOANĂSTĂ LUMINATĂDe o CandelăCare nu se mai Stinge Niciodată!Mă OPRESCCu PrivireaLa CHIPUL de TAINĂŞi AŞTEPTDe asemeni să mă PRIVEASCĂ...NUMELE DUMNEZEIESCÎmi răsună în Inimă,

95

În UrechiAud Cântarea Întregii Lumi,PRIVIREA ICOANEILe UNEŞTE pe ToateÎn CEVAÎn Care DUMNEZEU şi LumeaSe ÎNTÂLNESCFAŢĂ către FAŢĂ.Şi nu mai contenescSă STEA în OPRIREACe se face VEŞNICIEŞi totodatăTRECERE ne-oprităÎn VEŞNICIE.

O, CHIP de IUBIRECare le UNEŞTI pe toate,O, ICOANĂ,HOTARUL şi RĂSCRUCEAUnde Toate TAINELESe ÎNTÂLNESCŞi se ÎMPĂRTĂŞESCLa CINA Cea de TAINĂ,În VEŞNICIAUnde mereu este HOTARŞi mereu TRECERE.

96

Memorii Primordiale

1

TATĂL, FIUL, SFÂNTUL DUHSunt DUMNEZEU TREIME,O FIINŢĂ şi o FIRE,Absolutul Cel de Sine.

Zice FIUL: „După CHIPUL NostruSă mai Dăm FiinţăŞi-unui Chip Creat.EU îi Dau CHIPUL de FIU,Tu, PĂRINTE, Dăruieşte-iFiinţă, ca un FĂCĂTOR,Şi Tu, DUHULE, de asemeni, Dăruieşte-i Viaţă.

Şi TREIMEA cea din SineSe mai face şi-n CreaţieÎncă o TREIME.

2

„La Început a fost CUVÂNTUL LITURGHIA“.În ne-nceput a fost IUBIREACu Taina Sa, TREIMEA,Ce este NAŞTEREA-CUVÂNTUL,Ce este LITURGHIA.

Înghenunchează-n FAŢA ICOANEI DUMNEZEIEŞTI,

97

Ce este LITURGHIA IUBIRII,CHIPUL DOMNULUI HRISTOS.

Descalţă-te de toate „afară“,Pleacă-ţi Fruntea dincolo de „podeaua de carne“,Intră în Biserica-BethleemUnde MIELUL Cel de SUSSe face şi Liturghie Pământească,Ca Lumea să se Nască.

BATE INIMA LITURGHIEI în DUMNEZEU,Bate şi în Cer şi pe Pământ,ACEEAŞI INIMĂ HRISTOS,De SUS şi de Jos.

Cine poate împiedica IUBIREA,Cine-i poate pune hotar?

Iată pe LOGOSUL DIVIN, care este totodată LITURGHIA DUMNEZEIRII, în Sine, şi cea din Creaţie.

Înfricoşată este Taina Creaţiei,Că Tu Însuţi o Liturghiseşti;Tu Însuţi Te ÎNTRUPEZIŞi Lumea întreagă O faci TRUPUL Tău,Prin care şi noi putem URCAPână în DUMNEZEU.

Şi eu şi fiecare suntem

98

Un CHIP de Liturghie,Un Anume CUVÂNT-IUBIRE,CHIP în Veşnicie.

Şi Fiecare suntemChip de Creaţie şi CHIP al Lui DUMNEZEU,Care Se ÎNTÂLNESCDoar în CHIPUL Liturgic al Tău.

Doar în acest CHIP mă RegăsescÎn ÎNTÂLNIREA cu Tine,În CHIPUL Tău de Liturghie,TAINĂ negrăită de IUBIRE.

Niciodată nu se opreşte LITURGHIA IUBIRII,De aceea este „INIMA NEMURIRII“,INIMA în Bătaie neîncetatăCare nu încetează nicodată.

IISUSE, Bate INIMA TAÎn DUMNEZEU, în Cer şi pe Pământ,În toate Inimile Lumii Bate,POTIR cu SÂNGE De DUMNEZEU şi de Creaţie,Care mereu în LITURGHIESe fac EUHARISTIE.

DOAMNE IISUSE, Vin şi euLa ALTARUL LITURGHIEI Tale,Unde mă aduc ca pe o „Prescure“Pe care să o LITURGHISEŞTI.

99

De puţina mea Iubire nu te scârbi.Tu m-ai Creat din IUBIREA TaŞi CHIPUL IUBIRII S-a PecetluitÎn Veşnicie pe Fiinţa mea,Şi Această PECETE fă-o JERTFELNICPe care mereu LITURGHISEŞTI,Şi în Fiinţa mea Te Întrupezi.

Eu sunt căzut din Iubire Prin multe păcateŞi zac în prăpastie de moarte,Dar, DOAMNE, Primeşte-mă ca pe o PrescureDin care fă LITURGHIEŞi „Toarnă“ în POTIRUL TăuŞi o „picătură“ din Sângele meu,Ca IUBIREA Ta şi a meaIarăşi să se ÎNTÂLNEASCĂ.

Tu mereu, DOAMNE,Ne Naşti din IUBIREA Ta,Şi Creaţia Te Naşte Neîncetat, de asemenea,Şi IUBIREA ÎNTÂLNITĂ Se face EUHARISTIE,PÂINE de Cer şi de Pământ,CUVÂNTUL care TRUP S-a făcut.

DUMNEZEIASCA PÂINE-HRISTOS,DUMNEZEU şi Creaţie în UNIRE,Iată ICOANA ce nu este idol,În care şi Lumea şi Însuşi DUMNEZEU

100

Deodată se ÎNCHINĂ.

Tu, DOAMNE IISUSE HRISTOASE,FIUL Lui DUMNEZEU şi Fiu de Creaţie,Din LITURGHIA IUBIRIINaşti Biserica-MAMA Lumii,Creaţia cu DUMNEZEU în Braţe.

O, IUBIRE a Lui DUMNEZEU înfricoşată,Cum Te faci şi Chip de Făptură,Ca şi Lumea să primeascăDIVINA Măsură !

O, DUMNEZEU ÎNTRUPATCa şi Lumea să URCE în DUMNEZEU,DOUĂ IUBIRI ce S-au Găsit„Peste prăpastia de Absolut“.

De aceea niciodată nu se opreşteLITURGHIA IUBIRII,INIMA Nemuririi.

Dacă vreodată LITURGHIA s-ar opri,Dintr-o dată „toate ar pieri“.

IUBIREA este Necontenita LITURGHISIRE,Este Nesfârşita NAŞTERE de Sine,IUBIREA este „Absolutul RITUAL“Ce Se face EUHARISTIE-DAR.

Ce este mai Minunat,DIVINUL ÎNTRUPAT

101

Sau IEŞIREA Făpturii „peste“ Sine În DIVINUL Dincolo de orice Chip Creat?DIVINUL făcut Trup este HRISTOS,Peste Trup este DUHUL SFÂNT,Şi Ei fără despărţire,Deodată şi UNA Sunt.HRISTOS face DIVINULTRUP de ÎMPĂRTĂŞIRE,SFÂNTUL DUH face TRUPULCHIP de ÎNDUMNEZEIRE,HRISTOS şi SFÂNTUL DUH – A BISERICII LITURGHISIRE.

Un ANUME CUVÂNT al TăuA Creat un Anume Suflet al meu,Şi cele Două Chipuri stau Faţă în Faţă,Aceasta fiind a mea Viaţă,Să mă Văd în TineChip şi Asemănare,Fără amestecare.

Eu sunt mai ÎntâiUn CUVÂNT de-al Tău,Înscris în Tine, CARTEA VIEŢII,Pe care apoi îl ROSTEŞTIŞi mie mi-l Dăruieşti.

BATE în Fiinţa meaCUVÂNTUL DIVIN,INIMĂ de DUMNEZEU.

Iar când pe acesta Îl Aud,

102

Şi Inima meaRăspunde Asemenea.

O, Taină a ROSTIRII,Taina NAŞTERII !

Tu m-ai ROSTIT pe mineŞi eu Te Rostesc pe Tine !

Când voi ajunge să AUD ROSTIREADin care m-am Născut,Atunci şi eu, IISUSE, mă voi faceCu Tine „ACELAŞI TRUP“.

3

DOAMNE IISUSE HRISTOASE,ICOANA din Cer şi de pe Pământ,Tu eşti CHIPULPrin care toate s-au făcut.

Taina DUMNEZEIRIIEste Taina NAŞTERII Tale,Din TATĂL Cel fără început.Şi Taina LumiiEste tot Naşterea TaŞi într-un Chip de Făptură,DUMNEZEU şi CreaţieÎn aceeaşi măsură.

CHIPUL TATĂLUI DUMNEZEUEste dincolo de Vederea noastră,

103

Dar CHIPUL tău de FIUNe Deschide şi nouăO Tainică Fereastră.

O, CHIP de ICOANĂ,De DUMNEZEU şi de Creaţie,De Cer şi de Pământ,CHIP şi ASEMĂNARE,Ţie se CuvineÎNCHINARE!

4

DUMNEZEIREA Deschide UŞA spre LumePrin CHIPUL FIULUI Său,Şi Lumea deschide şi ea o UşăPrin care Se VEDE DUMNEZEU,Chipul MAMEI FECIOARECu PRUNCUL DIVIN în Braţe,TAINA Icoanei de Creaţie.

Acestei ICOANE se ÎNCHINĂŞi Cer şi Pământ deodată,Şi prin ea se ÎNTÂLNESCToate laolaltă.

FECIOARA-MAMÃ Este ICOANA Lumii,PRUNCUL HRISTOS Este ICOANA Lui DUMNEZEU Şi ÎNTÂLNIREA lor de TAINÃ

104

Dă Lumii DUMNEZEIASCA HAINÃ.

*

În Tine este ICOANA de SUSCã Porţi în Braţe Pe DUMNEZEIESCUL IISUS,În Tine este Icoana de Jos, De Pământ,Şi aşa în ICOANA Ta suntŞi DUMNEZEU şi Creaţia, Împreunã.

O, CHIPUL ICOANEI MAICII DOMNULUI,Tu îmi deschizi UŞA spre DUMNEZEUCare Se ÎNTRUPEAZÃ în LumeCa sã mã Întrupez În DUMNEZEU şi eu.

105

Bărbat şi femeie

UN ANUME CUVÂNT al TăuCHIP de FIU al Lui DUMNEZEU,Din „COASTA - FIREA“ Sa Creează şi un Anume Chip al Sufletului meu,Chip de Fiinţă Creată.

Şi dacă Chipul de FIU al Lui DUMNEZEUEste în faţă,Se Naşte Chipul de Adam-Bărbat;Şi dacă Chipul de Creaţie este înainteSe Naşte Chipul de Eva-Femeie.

Astfel noi avem şi Chip DIVIN, şi de CreaţieCe sunt Arhechipurile Fiinţei noastre,Care apoi ne ConfigureazăCa Centre de Personalitate,Bărbat sau Femeie ce sunt în egalitate.

Iubirea este Chipul de Icoană în Sine,Icoana Lui Dumnezeu Tatăl pentru Fiul SăuPrin Sf. Duh, Dragostea tot pentru Fiul Său.

Viaţa Dumnezeiască este în Iubirea Lui Dumnezeu Tatăl pentru Fiul

Şi Inima Fiului şi a Sf. Duh Bat Odată cu a TatăluiŞi Icoana Iubirii Tatălui este Unica Icoană a Lor.

Viaţa de Creaţie este în Inima Mamei tot pentru Fiul,Inima Mamei fiind Asemănare de Inima Tatălui,Închinare ce Coboară şi Urcă fără încetare...

106

Adam este Chipul peste Chipul de Creaţie,Eva ieşind din coasta lui, Copilul Inimii lui Adam,De unde Eva are în Inima sa Coasta-Copilul lui Adam.

Adam nu face nunta de desfătare cu Eva,Adam Dăruieşte din Chipul Tatălui pe Fiul săuŞi Eva primeşte în Inima sa pe Fiul prin Adam.

Bucuria Întâlnirii dintre Adam şi Eva nu este o simplă plăcere,

Este Ritualul Sacerdotal al Coborârii Fiului în Întrupare,Prin Adam Preotul, în Biserica Eva Născându-se Fiul-

Euharistia.

Prin Fiul-Euharistia se Întâlnesc Adam şi Eva ca Împărtă-şire,

Nu fiecare se absoarbe în Inima sa singulară,Ce înseamnă omorârea a Însăşi Euharistiei-Fiului.

Adam este Sacerdotul ce are în Sine Puterea-Sămânţa Euharistiei

Şi Eva este Biserica-Potirul, Inima Altar al Fiului Euharistic

Şi Adam şi Eva Slujesc Împreună Întrupării Fiului Euharistic.

Adam nu este „bărbatul Evei“ ci Preotul Chipul direct de Dumnezeu

Şi Eva nu este „femeia“ lui Adam, ci Biserica întrupării Lui Dumnezeu,

Iar amândoi nu fac desfrânare, ci Liturghia Euharistiei Fiului.

107

De aceea, după căderea din Rai, Adam cade din PreoţieŞi Eva cade din Chipul de Icoană-BisericăŞi Slujirea lor se face un joc descralizat fără Fiul

Euharistic, ce este uitat.

Bietul Adam, din Preot se face un actor de teatruŞi Eva se face o vrăjitoare ce fură Preoţia lui AdamFăcându-se pe sine preoteasa unei magii ce junghie

Copilul Euharistic.

Oribilă transformare a Liturghiei Dumnezeieşti în omorârea Fiului!...

Când Eva este preoteasa, însăşi Viaţa lui Adam este Sacrifi-cată,

Şi Fiul lui Adam este omorât, şi sângele este aruncat la gu-noi...

De aceea, după cădere, Vine Marele Preot HristosŞi restabileşte adevărata Preoţie ce este Semnul Fiului,Restabilind, totodată, şi adevărata Biserică Icoană de

Maica Domnului.

Odată cu Restabilirea Bisericii Ca Icoană a Maicii Domnu-lui,

Vrăjitoria preotesei-magiei este desfiinţatăŞi adevărata Liturghie Euharistică, prin Hristos Cel Înviat

se săvârşeşte.

Liturghia Hristică nu mai este Jertfa Sângeroasă,Eva nu mai omoară pe Fiul Lui Dumnezeu,Ci Fiul Lui Dumnezeu Învie pe Însăşi Mama Biserică.

108

Dacă Eva are Menire să Nască pe Fiul Lui DumnezeuŞi căderea o face omorâtoare de această Menire,Vine Însuşi Fiul Lui Dumnezeu să o renască pe Eva, ca

Maică a Domnului.

„Maica Domnului, prin Tine se face Restabilirea Creaţiei,Prin Întruparea Hristică ai redevenit Mama Cerească-

Biserica,Ce Renaşte Creaţia la Viaţa veşnică!“

„Maica Domnului, Tu ai Renăscut Icoana-Chipul pierdut,Tu ai Renăscut Biserica Fiului Lui Dumnezeu,Mă Închin Icoanei Tale că Porţi cu adevărat în Braţe pe

Dumnezeu''.

Femeie, tu eşti Biserica Preoţiei lui Adam,Menirea Întrupării Fiului Lui Dumnezeu prin Adam,Nu fi ucigaşa Bisericii proprii şi a Lui Dumnezeu şi a luiAdam,Femeie, nu ucide Preoţia lui Adam prin vrăjitoria ta,Adame, nu ucide Biserica Evei prin desacralizarea ta,Amândoi fiţi Biserică şi Preoţie Întrupării Fiului! Plinătatea Iubirii femeii nu este bărbatul, ci FiulŞi plinătatea Iubirii bărbatului, de asemenea, tot Fiul.În „golul“ de Fiul este ucidere şi desfrânare.

Iar Deplinul Creaţiei este Iubirea Lui DumnezeuŞi în „golul“ de Iubirea lui Dumnezeu apare ura-negarea,În „golul“ de Dumnezeu, Creaţia se Auto-desfiinţează.

109

ISIHASM, Vederea prin LUMINA harică

Încerc să Te privescDoar o clipă la FAŢĂ…Ochii mei de Creaţie,În STRĂLUCIREA DUMNEZEIASCĂ,Nu mai pot vedea…

Tu DOAMNE mereu îmi zici:„IUBIREA Mea esteSă Mă ARĂT la FAŢĂ.

Nu închide Ochii,Încearcă să Mă vezi,BUCURIA IUBIRII esteÎn PRIVIREA Ochilor.

Dacă ai şti ce BUCURIE esteÎn CHIPUL Celui văzutÎn veci ai sta cu Ochii deschişi“.

Dar DOAMNE nu Te pot privi,STRĂLUCIREA Ta Mă orbeşte…Pune HARUL TăuÎntre mine şi Tine,Care şi acestaEste aşa de STRĂLUCITORDe îţi cad la picioare,Şi doar din când în cândRidic Ochii în sus,Şi aproape orbiţi de LUMINĂÎi plec din nou în jos,

110

Cu DORUL DUMNEZEIESC de Tine,Ce iarăşi şi iarăşi mă faceSă îndrăznesc o privire…

Natura Creată se „topeşte“În FAŢA NECREATULUI,Şi doar prin HAR se pot priviCele DINCOLO de Creaţie.

111

ASEMĂNAREA, Rod al CHIPULUI

Un ANUME CUVÂNT al TăuFIUL Lui DUMNEZEU,Ne-a Creat pe Fiecare,CHIP şi ASEMĂNARE.

CUVÂNTUL, CHIPUL Tău,Se pecetluieşte pe Chipul CreatŞi fiecare suntemÎntre două Firi,Între SUPRAFIREA CHIPULUI CREATORŞi Firea Creată,Fără amestecare.

CHIP şi ASEMĂNARE.

Fiecare suntem ca un POMDe Fire proprie,Dar cu RădăcinileÎn CHIPUL Lui DUMNEZEUŞi RODUL POMULUIEste această UNIFICARECHIP şi ASEMĂNARE.

Firea POMULUI se usucăFără CHIPUL Lui DUMNEZEU,Şi doar deodatăFără amestecareSunt Viaţă şi ROD,CHIP şi ASEMĂNARE.

112

ACATISTE

Acatistul Pocăinţei

Se citeşte ca pravilă, individual.

Condacul 1

DOAMNE, am căzut din IUBIREA Ta şi în patimile mele m-am afundat, în întunericul cel dinafară, unde de Tine stau despărţit; dar DOAMNE, nu pot fi fără Tine, nu pot să Te uit, încât strig din stricăciunea mea: Doamne, iartă-mă, peste păcatul meu, Ţie tot mă ÎN-CHIN!

Icosul 1

Doamne, eu Făptura ta, sunt PURTĂTORUL CHIPULUI Tău, şi Viaţa mea este să Oglindesc acest CHIP DUM-NEZEIESC prin CHIPUL meu, să-L Cresc în mine şi în ASEMĂNAREA Ta să fiu; dar în păcat am căzut, în pa-timile mele m-am îngropat şi am întunecat CHIPUL Tău.

Doamne, iartă-mă, că din CHIPUL Tău am căzut;Doamne, iartă-mă, că de CHIPUL Tău m-am „golit“;Doamne, iartă-mă, că am păcătuit;Doamne, iartă-mă, că nu pot sta de Tine despărţit;Doamne, iartă-mă, că orb de stricăciune, nu Te mai VĂD;Doamne, iartă-mă, am să strig în Veşnicie, iartă-mă;Doamne, iartă-mă, peste păcatul meu, Ţie tot mă ÎN-CHIN!

113

Condacul al 2-lea

Nu există „ştergerea păcatului“, că de nimic nu poate fi şters, că este „uciderea CHIPULUI DUMNEZEIESC“, şi Tu doar, DOAMNE, poţi TRECE peste el cu „IERTA - REA“ Ta şi eu doar cu „ÎNCHINAREA“ mea, în Cânta-rea de: ALILUIA!

Icosul al 2-lea:

Eu în „Veşnicie voi fi un păcătos“, dar şi Tu cu IERTA-REA Ta pe Veşnicie mă vei ÎMBRĂCA, şi doar ÎN-CHINAREA mea va fi OCHIUL meu, prin care am să Te VĂD şi am să Te IUBESC.

Doamne, iartă-mă, că „prăpastia“ păcatului am deschis;Doamne, iartă-mă, că „LUMINA“ am stins;Doamne, iartă-mă, că am „stricat“ NESTRICĂCIUNEA Ta;Doamne, iartă-mă, că ce ai Zidit Tu eu am ucis;Doamne, iartă-mă, că „umbra morţii“ am născut;Doamne, iartă-mă, că în locul IUBIRII, „foc de iad“ am aprins;Doamne, iartă-mă, peste păcatul meu, Ţie tot mă ÎN-CHIN!

Condacul al 3-lea

ÎMPLINIREA Vieţii este ca şi eu să-Ţi RĂSPUND în ASEMĂNAREA CHIPULUI Tău DUMNEZEIESC, dar eu „gol de CHIP“, pe toate „fără de chip le săvârşesc“ şi

114

în stricăciune mă afund, dar nu „deznădăjduiesc“, ci „STRIG de sparg Pământul şi Cerul şi cele de dedesubt“: IARTĂ-mă, ALILUIA!

Icosul al 3-lea

Stă atârnată „BALANŢA Veşniciei“, într-o parte este „păcatul meu“ cu vremelnicia şi stricăciunea şi în cealaltă IERTAREA Ta şi ÎNCHINAREA mea, şi în „cumpănă“ se dau.

Doamne, iartă-mă, că mereu păcătuiesc;Doamne, iartă-mă, că mereu cad în amăgirea mea;Doamne, iartă-mă, că totuşi la Tine alerg;Doamne, iartă-mă, că spre Tine totuşi „îndrăznesc“ ;Doamne, iartă-mă, că doar ÎNCHINAREA mi-a mai rămas;Doamne, iartă-mă, că doar „STRIGAREA“ o mai pot face;Doamne, iartă-mă, peste păcatul meu, Ţie tot mă ÎN-CHIN!

Condacul al 4-lea

DOAMNE, să nu ajung în „iadul în care nu voi putea să mă ÎNCHIN“, în iadul în care „nu voi mai putea STRIGA IERTAREA Ta“, ci în „iadul IERTĂRII“, spre Cântarea de: ALILUIA!

Icosul al 4-lea

Negrăit este CHIPUL IUBIRII DUMNEZEIEŞTI, care de nimic nu se poate şterge, care şi mai mult, are Taina

115

IERTĂRII şi ÎNCHINĂRII, prin care iarăşi, DOAMNE, ne putem „ÎNTÂLNI“.

Doamne, iartă-mă, că nu „deznădăjduiesc“;Doamne, iartă-mă, că peste păcatul meu, încă mai „în-drăznesc“;Doamne, iartă-mă, că IUBIREA Ta o pun ÎNAINTE;Doamne, iartă-mă, că de ÎNCHINAREA mea mă „agăţ“;Doamne, iartă-mă, că mă „răscol în propriul meu iad“;Doamne, iartă-mă, „strig de mă sparg pe mine însumi“;Doamne, iartă-mă, peste păcatul meu, Ţie tot mă ÎN-CHIN!

Condacul al 5-lea

Îngerul căzut, diavolul, nu se mai poate „ÎNCHINA“ şi în „propriul întuneric veşnic aşa va sta“, dar OMUL are tocmai „Veşnica ÎNCHINARE, chiar în veşnica vină“, în Cântarea de: ALILUIA!

Icosul al 5-lea

Cutremurătoare este „strigarea de iad a păcatului“ şi „mistuitoarea Strigare a ÎNCHINĂRII“, şi amândouă „BALANŢA Veşniciei“ o mişcă .

Doamne, iartă-mă, voi striga fără încetare;Doamne, iartă-mă, că peste păcatul meu eu tot Ţie mă ÎNCHIN;Doamne, iartă-mă, strig din suferinţa mea;Doamne, iartă-mă, singurul meu „CUVÂNT Preasfânt“;Doamne, iartă-mă, singurul meu „CHIP de LUMINĂ“;

116

Doamne, iartă-mă, ICOANA ultimei scăpări;Doamne, iartă-mă, peste păcatul meu, Ţie tot mă ÎN-CHIN!

Condacul al 6-lea

Păcatul nu poate „ucide“ Veşnicia IUBIRII DUMNEZE-IEŞTI, ci la „hotarul IERTĂRII“ se opreşte şi „goliciu-nea“ de „FOCUL ÎNCHINĂRII“ se acoperă, în Cântarea de: ALILUIA!

Icosul al 6-lea

„Păcatul oprit în Veşnicie“ de Sfinţi şi de cei IERTAŢI are şi el o Taină, că se face „ne-păcătuire Veşnică“, „hotar de netrecut, fără a doua păcătuire“, INTRA-REA în „Nesfârşita IUBIRE ce nu se mai uită înapoi“.

Doamne, iartă-mă, că şi eu în IERTAREA Ta Nădăjdu-iesc;Doamne, iartă-mă, că în IERTAREA Ta CRED;Doamne, iartă-mă şi mă ajută „să opresc şi eu păcatul din mine“;Doamne, iartă-mă, că spre Veşnicia IUBIRII totuşi alerg;Doamne, iartă-mă, strig din „iadul păcatului meu“;Doamne, iartă-mă, strig de nimeni nu mă poate opri;Doamne, iartă-mă, peste păcatul meu, Ţie tot mă ÎN-CHIN!

117

Condacul al 7-lea

DOAMNE, DOAMNE, DOAMNE, Cel ÎNTREIT NUME al IUBIRII DUMNEZEIEŞTI, Cea ÎNTRE-ITĂ IERTARE: IUBIREA de PĂRINTE, MILOSTI - VIREA de DUH SFÂNT şi ÎNCHINAREA de FIU, ŢIE Îţi cântăm: ALILUIA!

(Acest condac se repetă de trei ori)Se citesc apoi din nou Icosul 1, Condacul 1.

118

Acatistul Sfântului Înger Păzitor

(Se citeşte individual ca Pravilă, Zilnic sau cel puţin odată pe săptămână).

Obişnuitul început.

Condac 1

Chipului Îngeresc îi aducem Cinstirea cuvenită, prin Tine Îngerul Păzitor, care cobori din cele de SUS la noi cele de jos, ca Cerul şi Pământul să se Întâlnească şi aşa să Cântăm:Sfinte Înger Păzitor, Bucuria Duhovnicească!

Icos 1

Cerul este Chipul Îngeresc şi Pământul este Chipul Omenesc, care în CHIPUL Lui HRISTOS se UNESC şi aşa toată Zidirea cu FĂCĂTORUL Însuşi Vorbeşte.

Sfinte Îngere, la Naşterea mea Tu m-ai Ales;Sfinte Îngere, la Naşterea mea Tu m-ai Cerut DOMNULUI;Sfinte Îngere, Tu m-ai câştigat să-ţi fiu Ascultător;Sfinte Îngere, cu Tăria Ta Cerească m-ai împuternicit;Sfinte Îngere, cu Iubirea Ta m-ai Îmbrăcat;Sfinte Îngere, în Braţele Tale m-ai luat din MÂINILE Lui DUMNEZEU;Sfinte Îngere Păzitor, Bucuria Duhovnicească!

119

Condac 2

Din Pântecele Mamei mi-ai Purtat de grijă şi mereu mi-ai vorbit în Taină de cele de SUS, şi de atunci eu ştiu de Cântarea cu Tine de: ALILUIA!

Icos 2

Atât de multe m-ai Învăţat şi venit în Viaţă Tu ca pe un Co-pil m-ai Crescut, să Cunosc şi eu pe ZIDITORUL a toate.

Sfinte Îngere, ştiai că în Viaţa mea voi păcătui;Sfinte Îngere, Credeai însă şi în Întoarcerea mea;Sfinte Îngere, Iubire ce nu se împuţinează de nimic;Sfinte Îngere, Râvnitor să mă câştigi şi pe mine DOMNULUI;Sfinte Îngere, neobosit de a mă scoate din cele rele;Sfinte Îngere, Ocrotitor în orice clipă;Sfinte Îngere Păzitor, Bucuria Duhovnicească!

Condac 3

Cum tu, cel mai Luminos ca Soarele, Vii la mine cel pământesc şi întunecat?... O, Iubire de Cer, se cuvine şi eu să Cânt cu Iubire: ALILUIA!

Icos 3O, Prearăbdătorule Sfinte Îngere, care nu te scârbeşti de puţinătatea Minţii, de nesimţirea Inimii şi de toate patimile şi neputinţele mele.

Sfinte Îngere, Milă Cerească pe Pământ;

120

Sfinte Îngere, Răbdare de SUS fără margini;Sfinte Îngere, Credinţă neclintită a MÂNTUIRII mele;Sfinte Îngere, Nădejde în Îndreptarea Omului;Sfinte Îngere, Rugător pentru Iertarea păcatelor;Sfinte Îngere, Ajutătorul cel mai sigur;Sfinte Îngere Păzitor, Bucuria Duhovnicească!

Condac 4

Mare DAR sunteţi Voi Îngerii pentru noi, Oamenii, că datorită păcatului cu grele înşelări suntem pândiţi la orice pas, şi prin Voi acestea se risipesc, ca să putem Cânta:ALILUIA!

Icos 4

Ajută-mă şi pe mine, Sfinte Îngere Păzitor, să nu rămân în patimile mele şi Roagă-Te Preabunului DUMNEZEU să-mi fie Îndurător.

Sfinte Îngere, ce Zi şi noapte mă Păzeşti;Sfinte Îngere, ce eşti Martor la toate ale mele;Sfinte Îngere, ce adesea te întristezi de mine;Sfinte Îngere, ce-ţi acoperi Ochii la stricăciunea mea;Sfinte Îngere, ce-mi suporţi neruşinările;Sfinte Îngere, ce nu mă lepezi de la Faţa Ta;Sfinte Îngere Păzitor, Bucuria Duhovnicească!

Condac 5

Mereu mă îndemni să devin un adevărat Credincios, să-mi fac Ascultarea şi datoria cu toată sinceritatea, să-mi las toate vicleşugurile şi răutăţile, ca să Cânt: ALILUIA!

121

Icos 5

O, Sfântul meu Înger, cum ai vrea să mă vezi cu Chipul adevărat pe care mi l-a DAT DUMNEZEU şi cum Te-ai Bucura să fiu şi eu un următor ţie!

Sfinte Îngere, mulţumesc pentru Iubirea Ta Cerească; Sfinte Îngere, Credinţa ta că şi eu mă voi Mântui mă arde;Sfinte Îngere, Aşteptarea Ta că mă voi Îndrepta mă doare;Sfinte Îngere, Iertarea Ta mă copleşeşte;Sfinte Îngere, cu adevărat mă văd prin Tine; Sfinte Înger, îmi dau seama cine sunt;Sfinte Îngere Păzitor, Bucuria Duhovnicească!

Condac 6

Zilele trec şi mă apropii de mormânt, şi îmi văd „goliciunea“ Vieţii mele şi mă înspăimântez, Tu, Sfântul meu Înger, fiind încurajarea mea, prin Cântarea de: ALILUIA!

Icos 6

Lumea VEŞNICIEI este „foc şi ardere“ şi ce voi rămâne eu cel stricăcios? Sfinte Îngere, fii cu mine mereu.

Sfinte Îngere, ce mă fac eu că nu am ÎMPLINIREA Vieţii;Sfinte Îngere, cum să rămân fără Rod;Sfinte Îngere, cum să trec în VEŞNICIE fără „HAINA Nemuririi“ ;Sfinte Îngere, mă îngrozesc că nu voi fi primit;

122

Sfinte Îngere, mă cutremur de dreapta Judecată;Sfinte Îngere, mă ruşinez amarnic;Sfinte Îngere Păzitor, Bucuria Duhovnicească!

Condac 7

O, Sfântul meu Înger, din MÂINILE Lui DUMNEZEU m-ai luat, la DUMNEZEU să mă DUCI, ca unul ce ai îndrăzneală, prin Cântarea de: ALILUIA!

Icos 7

Dacă Tu, Sfântul meu Înger, mă „Îmbraci“ cu Chipul Tău, aşa voi putea şi eu să trec „hotarul mântuitor“.

Sfinte Îngere, să nu te întorci fără mine la Cer;Sfinte Îngere, să nu mă laşi în locul celor pierduţi;Sfinte Îngere, Roagă-te mai mult ca oricând pentru mine;Sfinte Îngere, Cere Lui DUMNEZEU Iertarea mea;Sfinte Îngere, prin Sfinţenia Ta să-mi împlinesc drumul Vieţii;Sfinte Îngere, prin Iubirea Ta ajung la liman;Sfinte Îngere Păzitor, Bucuria Duhovnicească!

Condac 8

O Sfântul meu Înger Păzitor, Iubirea coborâtă din Cer, ridică-mă şi pe mine cel pământesc la ÎM-PĂRĂŢIA Lui DUMNEZEU, aşa cum este ultima ÎMPLINIRE, ca şi eu să Cânt: ALILUIA!

(Se repetă de 3 ori). Se citesc iarăşi Icosul 1, Condacul 1.

123

Acatistul Sfintei ÎMPĂRTĂŞANII

Se citeşte înainte de SF. ÎMPĂRTĂŞANIE şi chiar mai des, ca Acatist direct către DOMNUL IISUS HRISTOS.

După obişnuitul început se zice:

Condacul 1

Mai dinainte de Veci, prin CHIPUL Tău, FIUL şi CUVÂNTUL Lui DUMNEZEU, pe toate le-ai Conce-put şi le-ai Zidit, şi apoi Tu Însuţi ÎNTRUPÂNDU-TE, în DUMNEZEIESCUL Tău TRUP Lumea ai Prefăcut:

IISUSE, în TRUPUL Tău Cel DUMNEZE-IESC Începutul şi Sfârşitul se Împlinesc!

Icosul 1

Dacă nu ar fi TRUPUL Tău DUMNEZEIESC, DOAMNE IISUSE, şi Lumea de nu s-ar ÎMPĂRTĂŞI din EL, ar rămâne în întunericul de jos şi niciodată cu FĂCĂTORUL ei nu s-ar Vedea şi nu s-ar Întâlni.

IISUSE, TRUPUL DUMNEZEIESC al Lumii;IISUSE, ÎNTÂLNIREA dintre DUMNEZEU şi Lume;IISUSE, TRUPUL DUMNEZEIESC, trecerea peste „hotarul de netrecut“; IISUSE, Descoperirea Celor Dincolo de orice Arătare;IISUSE, DUMNEZEIREA care şi într-o Lume Se Revarsă;IISUSE, UŞA Deschisă din Însuşi DUMNEZEU;

124

IISUSE, în TRUPUL Tău Cel DUMNEZEIESC Începutul şi Sfârşitul se Împlinesc!

Condacul al 2-lea

Cum Cel din Necuprinsul absolut şi într-un Cuprins să Încapă? Iată nepătrunsa Taină, prin care Tu, FIUL Lui DUMNEZEU, deodată eşti, ca Lumea să poată Sta în FAŢĂ cu DUMNEZEU, în Cântarea de: ALILUIA!

Icosul al 2-lea

La Început a fost CUVÂNTUL şi CUVÂNTUL TRUP S-a făcut, Lumea prin El s-a Zidit şi în El toate se UNESC, în TRUPUL Cel DUMNEZEIESC.

IISUSE, CHIPUL DUMNEZEIESC al Lumii;IISUSE, CUVÂNTUL ce TRUP S-a făcut;IISUSE, Îndoita IUBIRE;IISUSE, IUBIREA DUMNEZEIASCĂ şi IUBIREA Lumii;IISUSE, Taina prin care toate s-au Zidit;IISUSE, Cel care Tu Însuţi apoi Te ÎNTRUPEZI;IISUSE, în TRUPUL Tău Cel DUMNEZEIESC Începutul şi Sfârşitul se Împlinesc!

Condacul al 3-lea

Cine poate spune Taina prin care Tu, FIUL Lui DUM-NEZEU, şi în Chipul Lumii Te ARĂŢI, şi mai mult, cum Trupul ei ai Luat, decât în Cântarea de: ALILUIA!

125

Icosul al 3-lea

O, IUBIRE DUMNEZEIASCĂ, cum şi într-o Iubire de Făptură Te Reverşi? O, IISUSE, DOUĂ IUBIRI deodată ce se UNESC în TRUPUL Tău Cel DUMNEZEIESC!

IISUSE, DUMNEZEIREA cu Zidirea Creată în Braţe;IISUSE, şi Făptura cu DUMNEZEU Îmbrăţişată;IISUSE, deodată FIUL DUMNEZEIESC şi FIUL Lumii;IISUSE, DARUL Cel pogorât din Cele De-mai-presus;IISUSE, şi Darul Făpturii;IISUSE, TRUPUL DUMNEZEIESC – DARUL în Veşnicie PRIMIT;IISUSE, în TRUPUL Tău Cel DUMNEZEIESC, Începutul şi Sfârşitul se Împlinesc!

Condacul al 4-lea

Ai Creat Cerul şi Pământul, pe Îngeri şi nenumăratele Făpturi, iar pe Om l-ai ALES să fie Chipul ÎNTRUPĂRII Tale, în marea Cântare de: ALILUIA!

Icosul al 4-lea

Cerul şi Pământul în Chipul Raiului le-ai UNIT, ca să-l faci apoi TRUPUL Tău – POMUL VIEŢII, dar Omul în păcat a căzut şi Raiul s-a pierdut.

IISUSE, CREATORUL Cerului şi al Pământului;IISUSE, Cel ce ai Coborât din Cele de DINCOLO;IISUSE, Cel ce Ridici şi Lumea la Cele De-mai-presus;

126

IISUSE, Fereastra din Însuşi DUMNEZEIRE;IISUSE, şi Fereastra Lumii spre DUMNEZEU;IISUSE, Îndoita VEDERE peste „hotarul absolut“;IISUSE, în TRUPUL Tău Cel DUMNEZEIESC Începutul şi Sfârşitul se Împlinesc!

Condacul al 5-lea

Facerea Cerului şi a Pământului era ca o premergere a ÎNTRUPĂRII Tale, şi aşa Taina cea peste toate grăirile prin Tine, DOAMNE IISUSE, se adevereşte, ca toţi să Cânte: ALILUIA!

Icosul al 5-lea

CUVÂNTUL prin care toate le-ai Zidit, avea în El şi VESTIREA ÎNTRUPĂRII Tale, şi iată „CUVÂNTUL ce Se face TRUP“ este ÎMPLINIREA.

IISUSE, Cel ce faci Lumea TRUPUL Tău;IISUSE, şi IUBIREA Lumii ce poate fi deodată cu DUMNEZEU;IISUSE, Cel ce DAI şi Făpturii CHIPUL ÎNFIERII;IISUSE, trecerea peste „Îndoita Fire“;IISUSE, Nevăzutul şi Văzutul deodată;IISUSE, ALTARUL dintre cele „Două Lumi“ ce altfel nu se pot Întâlni; IISUSE, în TRUPUL Tău Cel DUMNEZEIESC Începutul şi Sfârşitul se Împlinesc!

127

Condacul al 6-lea

Toată Taina Lumii este Taina TRUPULUI DUMNEZE-IESC, că prin EL Începe şi totul se Sfârşeşte, şi toate ce se Nasc în Veşnicia Lui se ADUNĂ, în Cântarea de: ALILUIA!

Icosul al 6-lea

Toate cele Zidite Preînchipuiesc TRUPUL Cel DUMNE-ZEIESC, şi toată Făptura în CHIPUL Său se ÎMBRACĂ şi în El se UNESC la „CINA cea de TAINĂ“.

IISUSE, CINA cea de TAINĂ a DUMNEZEIRII;IISUSE, CINA, adică ÎMPLINIREA cea ultimă a toate;IISUSE, OSPĂŢUL DUMNEZEIESC al ÎNTRUPĂRII Tale în Lume;IISUSE, INTRAREA în Veşnicie şi a Lumii;IISUSE, PRIMIREA Lumii „Alături“ de DUM-NEZEU;IISUSE, BUCURIA nesfârşită a Făpturii de a fi faţă în Faţă cu DUMNEZEU;IISUSE, în TRUPUL Tău Cel DUMNEZEIESC Începutul şi Sfârşitul se Împlinesc!

Condacul al 7-lea

„Luaţi, Mâncaţi, acesta este TRUPUL Meu... Beţi, acesta este SÂNGELE Meu“... sunt MARELE CUVÂNT din Cer şi de pe Pământ, CARTEA VIEŢII ce se face PO-MUL VIEŢII şi acesta apoi „PÂINEA DUMNEZE-IASCĂ“, pentru Cântarea de: ALILUIA!

128

Icosul al 7-lea

„Dacă nu veţi Mânca TRUPUL FIULUI OMULUI şi nu veţi Bea SÂNGELE Lui, nu veţi avea VIAŢĂ întru voi“, este înfricoşata CHEMARE pentru noi toţi.

IISUSE, CUVÂNTUL Cel DINTÂI;IISUSE, CARTEA VIEŢII din Cer;IISUSE, POMUL VIEŢII din Rai;IISUSE, NAŞTEREA din FECIOARĂ, cu TRUP;IISUSE, Cel ÎNTRUPAT-PÂINEA VIEŢII;IISUSE, Cel Răstignit şi ÎNVIAT, TRUPUL ÎM - PĂRTĂŞANIE;IISUSE, în TRUPUL Tău Cel DUMNEZEIESC, Începutul şi Sfârşitul se Împlinesc!

Condacul al 8-lea

Toată Facerea Lumii, Viaţa şi Creşterea ei, este „LU-CRAREA TRUPULUI DUMNEZEIESC“, şi toate spre ÎNTRUPAREA în El merg şi se UNESC în Cântarea de: ALILUIA!

Icosul al 8-lea

Dacă CARTEA VIEŢII nu se face POMUL VIEŢII, şi acesta de nu Rodeşte ÎNTRUPAREA din FECIOARĂ, TRUPUL DUMNEZEIESC nu se ÎMPLINEŞTE.

IISUSE, Însăşi MENIREA Lumii;

129

IISUSE, Însăşi LUCRAREA DUMNEZEIASCĂ din Zidirea Sa;IISUSE, care nu te-ai „oprit“ de păcat;IISUSE, care prin CRUCE păcatul ai biruit;IISUSE, Cel ce doar în TRUPUL DUMNEZEIESC eşti Cel ADEVĂRAT;IISUSE, Cel ce doar ÎNTRUPAT eşti FIUL Lui DUMNEZEU şi al Lumii;IISUSE, în TRUPUL Tău Cel DUMNEZEIESC Începutul şi Sfârşitul se Împlinesc!

Condacul al 9-lea

„PĂRINTE DUMNEZEULE, iată, ale Tale dintru ale Tale“ au fost şi sunt „MAREA CUVÂNTARE“, prin care totodată şi PREASFÂNTUL DUH se Coboară spre Cântarea de: ALILUIA!

Icosul al 9-lea

Totul în Cer şi pe Pământ este LITURGHIA ÎNFĂPTU - IRII TRUPULUI Tău DUMNEZEIESC, IISUSE, şi Însuşi SFÂNTUL DUH VINE Să-L FĂPTUIASCĂ Adu-nând toată Făptura Lumii.

IISUSE, Cel ce păcatul l-ai ars;IISUSE, Cel ce ai Prefăcut Lumea iarăşi în Chipul cel dintâi;IISUSE, IUBIREA ce a şters răul ucigător;IISUSE, care nu ne-ai lipsit de TRUPUL Tău DUMNEZEIESC;

130

IISUSE, PÂINEA VIEŢII, mai mult decât „mana cerească“;IISUSE, MÂNTUITORUL şi Veşnicia Făpturii;IISUSE, în TRUPUL Tău Cel DUMNEZEIESC Începutul şi Sfârşitul se Împlinesc!

Condacul al 10-lea

VIAŢA din Cer şi de pe Pământ este „LITURGHIA TRUPULUI Tău Cel DUMNEZEIESC, şi dacă într-o Zi aceasta s-ar „opri“ atunci şi Lumea ar pieri, că doar în aceasta este VIAŢA şi Cântarea de: ALILUIA!

Icosul al 10-lea

Veniţi cu toţii la LITURGHIA TRUPULUI DUMNEZE-IESC al Lui HRISTOS, veniţi la Izvorul Nemuririi şi la ÎMPLINIREA Veşniciei.

IISUSE, Cel dimpreună cu SF. DUH, LITURGHIA IUBIRII DUMNEZEIEŞTI;IISUSE şi DUHULE SFINTE, MILOSTIVIREA din Veci;IISUSE şi DUHULE SFINTE, nu ne lăsa în întunericul de jos;IISUSE şi DUHULE SFINTE, Dă-ne LUMINA neapusă;IISUSE şi DUHULE SFINTE, nu te scârbi de necurăţiile noastre;IISUSE şi DUHULE SFINTE, PRIMEŞTE-ne şi pe noi în TRUPUL DUMNEZEIESC; IISUSE, în TRUPUL Tău Cel DUMNEZEIESC Începutul şi Sfârşitul se Împlinesc!

131

Condacul al 11-lea

Cine este vrednic să se ÎMPĂRTĂŞEASCĂ din TRU-PUL Cel DUMNEZEIESC? O, IISUSE şi PREASFINTE DUHULE SFINTE, doar prin MILOSTIVIREA TA de la ALTAR şi noi putem să ne „ATINGEM“, în Cântarea de: ALILUIA!

Icosul al 11-lea

ÎMPĂRTĂŞIREA cu TRUPUL DUMNEZEIESC nu este pentru Lumea aceasta, ci pentru cea VIITOARE şi Veş-nică, dar ne dai „ARVUNA“ acesteia ca să putem IN-TRA şi noi în Cele Preaînalte.

IISUSE, Cel ca TRUP DUMNEZEIESC, ADEVĂ-RATUL HRISTOS al Lumii;IISUSE, Cel Răstignit ca MÂNTUITORUL;IISUSE, Cel ÎNVIAT ca Făptura Îndumnezeită;IISUSE, Cel ca TRUP DUMNEZEIESC, UNIREA a toate;IISUSE, Cel ca TRUP DUMNEZEIESC, ICOANA de SUS şi de Jos;IISUSE, Cel ca TRUP DUMNEZEIESC, şi Înveş nicirea Lumii;IISUSE, în TRUPUL Tău Cel DUMNEZEIESC Începutul şi Sfârşitul se Împlinesc!

Condacul al 12-lea

DOAMNE IISUSE HRISTOASE, şi eu păcătosul doar în TRUPUL Tău am VIAŢA, şi aşa nu mă lipsi de UNI -

132

REA cu Tine, ca şi în mine Să se ÎMPLINEASCĂ LU - CRAREA Ta, în Cântarea de: ALILUIA!

Icosul al 12-lea

O, PREASFINTE DUHULE SFINTE, care prin TRU-PUL Lui HRISTOS Cobori de asemenea „peste şi în“ Lume, fii şi mie MILOSTIV, ca şi eu să mă ÎNCHIN în Veşnicie.

IISUSE şi DUHULE PREASFINTE, LITURGHIA TRUPULUI DUMNEZEIESC;IISUSE şi DUHULE PREASFINTE, IUBIREA Veşniciei;IISUSE şi DUHULE PREASFINTE, DRAGOSTEA în care toate se UNESC;IISUSE şi DUHULE PREASFINTE, arde şi păcatele mele;IISUSE şi DUHULE PREASFINTE, nu mă lipsi de UNIREA cea Ultimă;IISUSE şi DUHULE PREASFINTE, cu Îngenun chere mă ÎMPĂRTĂŞESC;IISUSE, în TRUPUL Tău Cel DUMNEZEIESC Începutul şi Sfârşitul se Împlinesc!

Condacul al 13-lea

COMOARA Cerului şi a Pământului, o, DUMNEZE-IESCUL TRUP al LITURGHIEI Tale, IISUSE şi PREASFINTE DUHULE SFINTE, cu ÎNCHINARE ne plecăm ca să ne învrednicim şi noi de MILOSTI - VIREA cea Mare a ÎMPĂRTĂŞIRII, şi aşa ÎNAIN-

133

TEA TATĂLUI DUMNEZEU să putem Sta în Veşni-cia Cântării de: ALILUIA!

(Acest condac se repetă de trei ori.)

Se citesc apoi din nou Icosul 1, Condacul 1.

134

Cuprins

PREFAŢĂ.................................................................................7TESTAMENTUL PUSTNICULUI NEOFIT...........................9PSALMI..................................................................................11

Din PSALMII Pustnicului Neofit.......................................11PSALMUL Fiinţei Create...................................................11PSALMUL Închinăciunii Fiinţei Create.............................13Psalm...................................................................................16Psalmul IUBIRII de DUMNEZEU.....................................19

TRĂIREA MISTICĂ A LITURGHIEI..................................21Taina LITURGHIEI............................................................21Trăirea Mistică a LITURGHIEI..........................................25

RUGĂCIUNEA ICONICĂ.....................................................45Rugăciunea ICONICĂ........................................................45RITUALUL Iconic..............................................................49Isihasm, Întreitul Acatist al Inimii......................................61

ISIHASM, TAINA SFINŢILOR.............................................63Imnul Vieţii proprii.............................................................68Imnul Sfinţilor.....................................................................71Cântare Sfântului meu........................................................73Naşterea, PRIMA LITURGHIE a Vieţii proprii................74LAUDĂ Tuturor Sfinţilor...................................................81ÎNCHINĂCIUNE...............................................................82AVVA şi Ucenicul..............................................................83Duhovnicul, Chipul FIULUI în Asemănarea TATĂLUI. . .85

DIN MEMORIILE ORIGINILOR.........................................89Cântarea FIULUI lui DUMNEZEU....................................89La Răscrucea HOTARELOR de TAINĂ...........................92Memorii Primordiale...........................................................97Bărbat şi femeie................................................................106ISIHASM, Vederea prin LUMINA harică........................110ASEMĂNAREA, Rod al CHIPULUI..............................112

ACATISTE............................................................................113Acatistul Pocăinţei............................................................113Acatistul Sfântului Înger Păzitor......................................119Acatistul Sfintei ÎMPĂRTĂŞANII...................................124

135

136