gestiunea_intreprinderii

8/6/2019 gestiunea_intreprinderii

1/40

GESTIUNEA FINANCIARAA NTREPRINDERII

NOTE DE CURS


2/40

2

CONTINUTUL GESTIUNII FINANCIARE A NTREPRINDERII

1.1 Continutul si rolul gestiunii financiare a ntreprinderiiGestiunea financiara poate fi definita ca un ansamblu de decizii, operatiuni si modalitati

de organizare a activitatii financiare n vederea procurarii si utilizarii capitalurilor n scopulobtinerii, repartizarii si utilizarii ct mai eficiente a profiturilor ntreprinderii.

Gestiunea financiara presupune aplicarea n activitatea ntreprinderii a 2 principii debaza:-autonomia func tionala a ntreprinderii, respectiv libertatea n modul de procurare si

gestiune a capitalului;-eficienta, respectiv obtinerea maximului de rezultate n urma gospodaririi si utilizarii

capitalului.Rolul fundamental al gestiunii financiare n cadrul ntreprinderii se concretizeaza n:1.Maximizarea valorii ntreprinderiiValoarea unei ntreprinderi nu este data numai de valoarea prezenta a patrimoniului sau ci

trebuie luate n consideratie s i urmatoarele aspecte:-valoarea ntreprinderii este o valoare actuala, adic a echivalentul prezent al rezultatelor

sale viitoare;

-valoarea este o marime dinamica si nu statica ce este perceputa n interdependenta cuprocesul de valorificare a patrimoniului;

-evaluarea ntreprinderii reflecta n acelasi timp si efectele riscurilor interne si externe cepot afecta nivelul si stabilitatea viitoare a rezultatelor asteptate.

n concluzie, se poate spune ca maximizarea valorii ntreprinderii depinde de nivelulperformantelor asigurate de activitatea ntreprinderii si de stapnirea riscurilor financiare ngeneral.

2.Mentinerea nivelului performantelor financiaregestiunea financiara trebuie sa asigure mentinerea performantelor ntreprinderii la un

nivel care sa asigure obtinera unor venituri suficiente pentru a asigura plata furnizorilor deresurse si, daca este necesar, sa permita restituirea acestor resurse.

Obtinera de catre ntreprindere a unor rezultate defavorabile sau insuficiente reflecta o

risipire a resurselor, daunatoare att pentru ntreprindere ct si pentru furnizorii sai de fonduri sipentru economia na tionala.

De asemenea, gestiunea financiara a ntreprinderii nu urmareste obtinera cu orice pret aprofitului maxim pe termen scurt ci acorda o mai mare importanta stabilitatii performantelor petermen lung, ncercnd sa gaseasca un compromis satisfacator ntre stabilitate si rentabilitate.

3.Stapnirea riscurilor financiare Principalele riscuri financiare la care este expusa ntreprinderea sunt:-riscul de exploatare are n vederea stucturarea costurilor ntreprinderii n costuri fixe si

costuri variabile, acesta repartit ie determinnd o dependenta mai mic a sau mai mare arezultatelor la evolutia productiei si vnzarilor. Astfel, o ntreprindere avnd cheltuieli fixe foartemari este mai supusa ricului deoarece daca aceste cheltuieli se repartizeaza pe o cantitate limitatade productie determina pierderi nsemnate. Daca activitatea ntreprinderii si cererea de piatapermit o productie ridicata, cheltuielile fixe se repartizeaza asupra unei produc tii suficiente si sepot obtine profituri.

-riscul de ndatorare este legat de structura de finantare a ntreprinderii si se manifestaatunci cnd rentabilitatea economica a ntreprinderii ndatorate este inferioara ratei medii adobnzii aferente creditelor acordate. Daca ntreprinderea creste volumul de credite ea se obligasa obtina profituri suplimentare care sa permita remunerarea si rambursarea acestor credite.

-riscul de falimenteste consecinta insolvabilitatii ntreprinderii si poate determina chiardisparitia acesteia. Crizele de solvabilitate nu conduc ntotdeauna la faliment, deseori


3/40

3

ntreprinderea si asigur a supravie tuirea dar chiar s i n acest caz sunt antrenate costuri specificecare pot afecta activitatea viitoare a ntrepriderii.

-riscul valutar si riscul de rata a dobnzii sunt riscuri financiare specifice legate deevolutia cursului de schimb a monedei nationale si de evolutia posibila a ratei dobnzii. Orice

ntreprindere care efectueaza operatii n devize sau moneda straina se expune riscurilor depierdere legate de evolutia defavorabila a cursului de schimb ntre momentul ncheierii uneitranzactii si momentul efectuarii efective a platii. De asemenea, ntreprinderile sunt expuse

efectelor defavorabile date de variatia ratelor dobnzii pe piata de capital. Acest risc afecteazaatt ntreprinderile care angajeaza noi credite (cheltuielile financiare cresc ca urmare a cresteriidobnzilor) ct si cele mprumutatoare (daca au acordat credite cu dobnda fixa care asigura oremuneratie plafonata n timp ce dobnda de pe piata financiara poate creste).

4.Mentinerea solvabilita tii sau stapnirea echilibrului financiarSolvabilitatea reprezinta aptitudinea unei ntreprinderi de a face fata datoriilor sale cnd

acestea ajung la scadenta. Mentinerea solvabilitatii este esentiala, asa cum am aratat, pentruprevenirea riscului de faliment.

n cazul ntreprinderilor insolvabile creantierii prejudiciati pot cere urmarirea n justitie,actiune ce se poate ncheia cu pierderea totala sau partiala a patrimoniului debitorului falimentar.

Prin urmare, gestiunea financiara are un domeniu de actiune foarte larg impunnd, nspecial, rezolvarea a doua probleme esentiale:

-asigurarea echilibrului financiar, respectiv echilibrarea fluxurilor de ncasari siplati;

-rentabilizarea utilizarii fondurilor, asigurndu-se att remunerarea acestora ct sidezvoltarea ntreprinderii.Respectarea cerintelor gestiunii financiare impune efectuarea unui control riguros ce

urmareste:- sa masoare diferentele ntre previziuni si realizari;- stabilirea cauzelor dificultatilor financiare care afecteaza sau ameninta ntreprinderea;- sa indice decizii corective care sa redreseze situatia financiara atunci cnd este

nevoie;- sa revizuiasca , daca este necesar, obiectivele si previziunile initiale.

1.2 Responsabilitatile operationale ale gestiunii financiarePrincipalele sarcini ale gestiunii financiare a ntreprinderii pot fi analizate pe cele trei

faze ale ciclului financiar fundamental desfasurat n ntreprindere: analiza financiara, deciziafinanciara si controlul de gestiune.

Prima faza, analiza financiara are ca obiectiv identificarea potentialului de degajare afluxurilor monatare reale (cash flow-uri) ca actiune interna, iar ca actiuni externe se urmaresteechilibrul financiar si performantele ntreprinderii evidentiate la nivelul soldurilor interne degestiune, capacitatii de autofinantare etc. Analiza financiara urmareste de asemenea stabilireaunui diagnostic financiar al rentabilitatii si al riscului pe baza documentelor contabile de sinteza:bilantul, contul profit si pierderi, anexele la bilant.

A doua faza a ciclului financiar presupune formularea deciziilor financiare. Deciziafinanciara este procesul rational de alegere a unei linii de actiune pe baza analizei mai multorsolutii posibile n vederea realizarii obiectivului de maximizare a valorii ntreprinderii.

La nivelul ntreprinderii se pot identifica trei mari categorii de decizii: decizii deinvestitii, decizii de finantare si decizii de repartizare a profitului.

-deciziile de investitii au influenta directa asupra structurii activelor ntreprinderii,respectiv asupra gradului lor de lichiditate. Obiectul deciziei de investitii l reprezinta selectiaelementelor de activ utiliznd drept criterii rentabilitatea si lichiditatea;

-deciziile de finantare au influenta directa asupra structurii pasivelor, modificnd gradulde exigibilitate al acestora si costul mediu al capitalului. Deciziile de finantare urmaresc


4/40

4

selectarea surselor de finantare optime pentru ntreprindere si stabilirea celui mai corect raportntre sursele interne rezultate din autofinantare si din dezinvestirea de active fixe s i circulante, pede o parte, si sursele externe respectiv atragerea de capitaluri din afara ntreprinderii, pe de altaparte. Criteriul pe care se bazeaza stabilirea structurii financiare a ntreprinderii este realizareacelui mai redus cost al capitalurilor n conditiile unui grad rezonabil si controlabil de ndatorare a

ntreprinderii. -deciziile de repartizare a profitului net au implicatii directe asupra investitiilor si a

capacitatii de autofinantare a ntreprinderii. Pe de o parte reinvestirea profitului net conduce lacresterea autonomiei financiare, la mbunatatirea structurii financiare a capitalurilorntreprinderii, reprezentnd totodata un factor de crestere a valorii ntreprinderii. Pe de alta parte,distribuirea de dividende creazaimaginea unei ntreprinderi rentabile, conduce la cresterea

ncrederii publicului n ntreprindere si, ca urmare, la cresterea valorii acesteia de pia ta.Aceste trei categorii de decizii fac obiectul gestiunii financiare pe termen lung, a

activelor si pasivelor permanente. Gestiunea financiara pe termen lung sta la baza stabilirii uneistrategii financia re de crestere si consolidare a valorii ntreprinderii.

Gestiunea financiara pe termen scurt are ca obiectiv asigurarea echilibrului financiar ntrenevoile de capitaluri circulante si de trezorerie pe de o parte si sursele de capitaluri circulante(proprii, temporare, credite de trezorerie si de scont) pe de alta parte. Gestiunea financiara petermen scurt urmareste optimizarea gestiunii stocurilor, a creantelor-clienti, a soldurilor de

trezorerie n vederea cresterii rentabilitatii si lichiditatii lor, n conditiile de diminuare a riscului.Se urmareste, de asemenea relaxarea scadentelor datoriilor de exploatare si reducerea costuluicreditelor pe termen scurt.

Analiza financiara constituie si baza de fundamentare a bugetelor ntreprinderii. Sistemulde bugete al ntreprinderii se realizeaza ntr-o structura ierarhica pornind de la cele de orientaregenerala (planul strategic pe 3-5 ani), continund cu cele anuale specifice diferitelor activitatieconomice ale ntreprinderii si ncheind cu cele operationale (bugetul de trezorerie).

A treia faza a ciclului financiar al ntreprinderii presupune controlul de gestiune prin carese urmareste identificarea abaterilor realizarilor fata de prevederile bugetare sau fata deproiectele initiale si de corectare a acestor abateri.


5/40

5

CAPITALURILE NTREPRINDERII

2.1 Interpretarea financiara a bilantului contabil

A. Activul bilantier 1. Activele imobilizate ale unei societati comerciale au o functionalitate extinsa pe mai

multi ani, sub aspect financiar fiind o cheltuiala recuperabila pe mai multe exercitii. Activeleimobilizate cuprind imobilizari corporale, necorporale si financiare:-imobilizarile corporale se concretizeaza n terenuri, constructii, utilaje, mijloace de

transport etc. imobilizarile corporale sunt nregistrate n patrimoniu la pretul de achizitie sau lacostul de productie, dar sub aspect financiar nu conteaza dect fluxurile pozitive sau negative pecare acestea le genereaza si nu valorile lor absolute de inventar;

-imobilizarile financiare se constituie n cheltuieli de cercetare-dezvoltare, pentruprocurari de brevete, licente, marci, ca si avansuri si aconturi pentru brevete si licente. Acesteimobilizari reprezinta cheltuieli ce trebuie recuperate pe mai multi ani;

-imobilizarile financiare se constituie din diverse creante si titluri cum ar fi participatiilela capitalul altor ntreprinderi, mprumuturile catre terti, obligatiuni, actiuni si parti sociale la alte

ntreprinderi etc. Evaluarea acestor titluri se face prin actualizare cel putin o data pe an si se

nregistreaza n patrimoniu.Evaluarea activelor imobilizate se face la una din urmatoarele valori: -valoarea de cumparare reprezinta efortul monetar facut de ntreprindere pentru a intra

n posesia unui activ imobilizat si se bazeaza pe pretul de achizitie, inclusiv cheltuielile cufiscalitatea, transportul si comisioanele;

-valoarea economica este data de valoarea actuariala a fluxurilor nete de trezorerie pecare utilizarea activelor respective o poate genera. Valoarea economica desi nu poate fi reflectatacontabil deoarece se bazeaza pe anticiparea unor fluxuri, ea poate fi utilizata drept valoare dereferinta n cazul unor cesiuni, achizitii etc.;

-valoarea de pia ta este valoarea ce poate fi stabilita cu prilejul lichidarii activuluirespectiv sau sub aspectul costului de nlocuire, tinnd cont de gradul de uzura si de parametritehnici ai noilor active similare.

Ca instrumente ale evaluarii se utilizeaza amortizarea si constituirea de rezerve pentrudepreciere la diminuarea valorii si reevaluarea la majorarea valorii.

2. Activele circulante se ntlnesc ntr-o diversitate de forme, n functie de caracteristicileactivita tii economice desfasurate de ntreprindere:

-stocurile diverse includ toate tipurile de materii prime, materiale, combustibili, productie n curs de executie, marfuri, ambalaje etc. si sunt evaluate contabil la pretul de achizitie sauproduc tie dupa caz.

-creante clienti reprezinta marfuri expediate dar nencasate, avansuri si aconturiacordate personalului, creante asupra bugetului statului etc.;

-aconturi si avansuri au n vedere att constructorii, antreprenorii ct si furnizori;-valori mobiliare de plasament sunt reprezentate de diverse titluri achizitionate n

vederea realizarii unui cstig pe termen scurt. Aceste titluri se nscriu n patrimoniu la valoarealor de cumparare, iar la sfrsitul exercitiului se estimeaza la valoarea lor posibila de negociat(curs, daca sunt cotate la bursa);

-disponibilitati banesti numerar n casa, n conturi la banca, valori imediat convertibile n numerar: cecuri de ncasat scadente, diverse efecte comerciale de ncasat sau scontabile,cupoane de ncasat etc.

Modificarea valorii activelor circulante poate avea loc daca se constata diferente ntrevaloarea stocurilor din evidenta contabila si valoarea actuala a stocurilor, apreciata n functie depiata si de utilitatea acestora pentru ntreprindere:


6/40

6

- daca valoarea actuala valoarea de inventar se constituie rezerva pentru depreciereastocurilor;

- daca valoarea actuala valoarea de inventar are loc reevaluarea stocurilor.Rezervele pentru depreciere se constituie astfel:

-stocuri de materii prime: pre tul de achizitie pre tul de vnzare la cursul zilei + cheltuielide vnzare;

-stocuri produse finite: cost de productie - pre tul de vnzare la cursul zilei + cheltuieli

de vnzare + % de profit;-creante clienti: valoarea nominala valoarea neta.

B. Pasivul bilantier este reprezentat de capitalul propriu si de datoriile pe termen lung,mediu si scurt.

Capitalul propriu se compune din capitalul social care se formeaza din sumele puse ladispozitia ntreprinderii cu caracter permanent de catre proprietari sub forma aportului nnumerar sau n natura, din cresterile ulterioare de capital, din diferentele favorabile dinreevaluari, profitul nedistribuit, rezultatele favorabile ale exercitiului curent nainte de repartitiesi eventual pe seama subventiilor primite.

Capitalul propriu participa alaturi de elementele de pasiv exigibil la finantarea ntreprinderii si este supus riscului de rentabilitate, lichiditate si solvabilitate. Capitalul propriunu este rambursabil, remunerarea lui depinde de performantele ntreprinderii si nu este garantata.

Sub aspect financiar, capitalul propriu indica daca ntreprinderea a fost rentabila pna laun moment dat. Sub aspect juridic, o ntreprindere care nregistreaza pierderi mai mari de 50%din capitalul social trebuie sa se dizolve sau, n cadrul unui termen (de obicei pna la bilantulurmator), sa reconstituie capitalul social pe masura pierderilor ce n-au putut fi acoperite dinrezerve.

Rezervele bilantiere cuprinse n pasivul bilantului pot fi legale, statutare, contractuale,reglementate si alte rezerve.

Rezervele legale se constituie conform legii din profitul anual pna se atinge o anumitapondere fata de capitalul social (de obicei 10%). Rezervele legale sunt utilizate pentru cresteri de

capital sau pentru acoperirea unor pierderi si nu se distribuie actionarilor.Rezervele statutare si contractuale se constituie conform statutului sau contractului de

concesionare imediat dupa constituira rezervelor legale si naintea oricaror altor distribuiri.Rezervele reglementate se constituie n cazul unor amnari ale platii impozitului pe profit

ntr-o anumita propor tie; se pot constitui si de catre ntreprinderile care primesc subventii de labuget si care-si constituie treptat o rezerva pna la marimea subventiei fara a fi varsate la buget.

Adunarea generala a actionarilor poate hotar si crearea altor rezerve pentru acoperireaunor riscuri specifice activitatii desfasurate si care nu sunt acoperite sau sunt acoperite partial(rezerve pentru cresterea preturilor de cumparare, pentru fluctua tii de curs, pentru acoperireariscului la creditele-clienti etc.).

Provizioanele reprezinta constatarea contabila a unei pierderi suferite de un activcirculant. Se cunosc diverse tipuri de provizioane:

-provizioane pentru deprecierea de active se constituie att pentru active circulante(stocuri, creante-clienti) ct si pentru unele active imobilizate neamortizabile (terenuri, titluri deportofoliu);

-provizioane pentru pierderi si cheltuieli se constituie pentru anumite cheltuieliprevizibile a caror suma si moment al producerii sunt nca incerte;

-provizioane cu caracter fiscal reprezinta o prghie a politicii economice si comercialeprin intermediul careia statul poate favoriza anumite decizii, investitii sau sectoare economice.Acest tip de provizion reprezinta o plata ncetinita a impozitului, o iesire de trezorerie latentapentru impozitele datorate statului;


7/40

7

-provizioane pentru riscuri n litigiu se constituie pentru propria asigurare, pentrugarantii acordate la vnzarea unor obiecte de mare valoare si de folosinta ndelungata.

Provizioanele constituite ntr-o ntreprindere au o tripla influenta: asupra erntabilitatii,lichiditatii s i fiscalitatii.

Pasivul exigibil cuprinde doua mari grupe de datorii, n functie de termenul descadenta:

-datorii pe termen mediu si lung includ creditele bancare si obligatare si sunt utilizate

pentru finantarea nevoilor permanente ale ntreprinderii. Datoriile pe termen mediu si lungalaturi de capitalul propiu formeaza capitalul permanent al ntreprinderii.-datorii pe termen scurt cuprind creditele comerciale, credite bancare pe termen scurt,

avansuri primite si sunt utilizate pentru finantarea unor nevoi temporare ale ntreprinderii.mpreuna cu capitalul permanent formeaza capitalul total al ntreprinderii.

Datoriile se evalueaza la valoarea de rambursare, eventual plus suma dobnzii datoratedar nca neplatite. Totalul dobnzilor datorate pna la scadenta nu se adauga la suma datoriei.

Datoriile n devize se evalueaza pe baza cursului existent la ncheierea bilantului.Diferenta dintre valoarea datoriei initiale si datoria lazi formeaza diferenta de conversiune.Aceasta diferenta poate fi de activ s i semnifica o pierdere latenta sau de pasiv si semnifica uncstig latent.

Angajamentele n afara bilantului primite sau date de ntreprindere, reprezintaobligatiile care nu antreneaza operatii de ncasari si plati imediate dar a caror executie ulteroaraar putea modifica patrimoniul ntreprinderii. Chiar daca aceste angajamente nu figureaza n bilanele trebuie luate n consideratie n apreciera situatiei financaire a ntreprinderii.

Angajamentele date exprima pasivul si se concretizeaza n aval, cautiuni, garantii,andosari, redevente pentru credit-bail etc.

Angajamentele primite exprima activul si se pot constitui n aval, cautiuni, creantescontate neajunse la scadenta.

2.2 Structura financiara a ntreprinderiiStructura financiara a ntreprinderii reflecta raportul existent ntre finantarile pe termen

scurt si cele pe termen lung. De cele mai multe ori, ntreprinderea nu si poate asigura finantarea

doar din fonduri proprii ci apeleaza si la finantari externe. Capitalurile permanente (capitalulpropriu + datoriile pe termen mediu si lung) asigura necesarul de mijloace fixe al ntreprinderii sio parte a mijloacelor circulante, diferenta fiind acoperita din resursele de trezorerie (creditecomerciale si credite bancare pe termen scurt).

Stabilirea structurii financiare este una din cele mai importante decizii financiare cetrebuie luata n concordanta cu specificul activitatii desfasurate de ntreprindere. Astfel, n timpce finantarea cu capitaluri permanente este mai putin costisitoare, finantarea pe termen asigura omai mare flexibilitate si adaptare a volumului activitatii la necesitatile fiecarei perioade. Desicriteriul rentabilitatii este primordial, la stabilirea structurii financiare a unei ntreprinderi suntluati n calcul si alti factori, cum ar fi presiunea actionarilor, a bancilor, politica economica astatului, conjunctura economica-financiara n general (situatia pietei financiare, oscilatiile rateidobnzii, devalorizarea monetara etc.).

n ultima instanta, adoptarea unei structuri financiare este determinata de creditor careare n vedere riscurile pe care si le asuma: risc de pierdere de capital, risc de dobnda sau risc deimobilizare a capitalului.


8/40

8

Criteriul rentabilitatii n alegerea structurii financiareAtt capitalul propriu ct si cel mprumutat presupun costuri, dar acesta din urma trebuie

remunerat chiar si n conditiile n care ntreprinderea nu obtine profit. n aceste conditii criteriulrentabilitatii este esential n alegerea structurii financiare deoarece permite angajarea de creditedoar n conditiile n care rata rentabilitatii ntreprinderii este superioara ratei dobnzii de pe piatafinanciara. Daca aceasta relatie este respectata, atunci este chiar mai profitabil pentru

ntreprindere sa apeleze la credite dect sa astepte formarea treptata a fondurilor proprii pentrufinantarea unei noi investitii.Efectul de ndatorare se obtine comparnd rentabilitatea economica (Re) a ntreprinderii

cu costul capitalului mprumutat (dobnda D):- daca Re ? D ? efect de ndatorare pozitiv, ntreprinderea poate apela la credite

pentru finantarea activitatii;- daca Re ? D ? efect de ndatorare negativ, structura financiara ndatorata nu este

oportuna.Rentabilitatea financiara este direct proportionala cu structura financiara a ntreprinderii

(raportul ntre datorii si capitalul propriu) si cu duferenta existenta ntre rentabilitatea economicasi rata dobnzii capitalului mprumutat. Cu ct este mai mare aceasta diferenta, cu attrentabilitatea financiara va fi mai mare n conditiile unei structuri financiare ct mai ndatorate:

Rf =Re + ( )D

propriuCapital

DatoriieR*

.

n acelasi timp nsa, structura financiara ndatorata presupune riscuri financiare sporite acurmare a cheltuielilor financiare fixe pe care le determina (principal + dobnda).

Capacitatea de ndatorare a ntreprinderii

Capacitatea de ndatorare a ntreprinderii este urmarita n principal cu ajutorulurmatorilor indicatori:

-coeficientul de ndatorare globala CIG se calculeaza cu una din formulele:

3

2

.

.

pasivTotal

totaleDatorii

2.

.

propriuCapital

totaleDatorii

n calcularea acestui indicator este preferata de obicei cea de a doua formula deoarecerespecta normele uzuale bancare conform carora datoriile totale nu trebuie sa fie de doua ori maimari fata de capitalul propriu.


9/40

9

-coeficientul de ndatorare la termen CIT se poate calcula prin doua metode:

2

1

.

..

permanentCapital

termenlaDatorii

1.

..propriuCapital

termenlaDatorii

Bancile sunt interesate si de posibilita tile clientilor de a achita obligatiile asumate, ncuantumul si la termenele stabilite, fara a-si depasi posibilitatile financiare. De aceea, pe lngacei doi indicatori enuntati, se utilizeaza si alti indicatori care exprima limitele acceptate de bancila acordarea att a creditelor pe termen scurt ct si a creditelor pe termen mediu si lung:

- pentru creditele pe termen scurt se calculeaza un indicator ce ia, n mod normal valorisubunitare (cu ct valoarea indicatorului este mai mica cu att situatia ntreprinderii este maibuna):

1.Pr

....

brutofit

scurttermenpecredituluiCostul

- n cazul datoriilor la termen se urmareste ca ntreprinderea sa dezvolte o capacitate deautofinantare care sa acopere cel putin 25% din obligatiile anuale (rate scadente, comisioane,speze bancare):

4

..

........

areautofinantdeaCapacitate

lungsimediutermenpecreditelafinanciareCheltuieli

n concluzie, capacitatea de ndatorare reflecta posibilitatile ntreprinderii de aprimicredite care sa fie garantate si a caror rambursare, inclusiv plata dobnzilor, sa nu creeze greutatifinanciare de nesuportat.


10/40

10

SURSELE DE FINANTARE A NTREPRINDERII

Politica de finantare a ntreprinderii trebuie sa selecteze sursele de finantare antreprinderii pentru a asigura buna sa functionare, performantele acesteia prezente si viitoare.

Din punct de vedere al apartenentei fondurilor sursele de finantare pot fi:-finantari din fonduri proprii (autofinantarea, cresteri de capital);

-finantari prin angajamente la termen (mprumuturi obligatare, credite bancare, credit-bail).Din punct de vedere al efortului depus pentru obtinerea lor, sursele de finantare pe termenlung cuprind:-finantari interne (autofinantarea);-finantari externe (cresteri de capital si mprumuturi diverse)

1.AutofinantareaAutofinantarea este cea mai raspndita forma de finantare si presupune ca ntreprinderea

sa si asigure dezvoltarea prin forte proprii, folosind drept surse o parte a profitului obtinut nexercitiul expirat si fondul de amortizare, urmarind att acoperirea necesarului de nlocuire a

activelor imobilizate ct si cresterea actvelor de exploatare. Autofinantarea este determinata decresterea resurselor obtinute din propria activitate si care vor ramne n mod permanent ladispozitia ntreprinderii pentru finantarea activitatii viitoare.

Autofinantarea globala are doua componente: autofinantarea de mentinere siautofinantarea neta .

Autofinantarea de mentinere include sursele din care urmeaza sa se realizeze n viitorcheltuielile pentru mentinerea potentialului productiv, respectiv pentru rennoirea mijloacelor deproductie si acoperirea riscurilor de exploatare. Principalele surse de formare a autofinantarii dementinere sunt amortizarile normale (ce corespund pierderii reale din valoarea imobilizarilor) siprovizioanele.

Autofinantarea neta este partea din autofinantarea bruta din care se formeaza surseleproprii ale ntreprinderii peste necesarul cerut de refacerea capitalurilor investite avnd ca efect o

crestere a patrimoniului. Autofinantarea neta se constituie n principal din profitul net repartizatpentru fonduri proprii, adica din profitul care ramne dupa participarea angajatilor la profit siremunerarea asociatilor sau actionarilor. Partea din fondul de amortizare care depasestedeprecierea reala a imobilizarilor poate constitui de asemenea o sursa a autofinantarii nete.

Trebuie precizat ca amortizarea are o influenta neutra asupra autofinantarii : marindcosturile cu amortizarea se micsoreaza profitul si invers, astfel nct nu se poate conta pna laurma dect pe resursele generate din exploatare.

n schimb, prin politica de amortizare practicata exista posibilitatea ntreruperii sauncetinirii ritmului de amortizare, apare posibilitatea constituirii anuale a unui fond de amortizaremai mic sau mai mare n functie de nevoile ntreprinderii.

Principalele avantaje oferite de autofinantare sunt:-constituie un mijloc sigur de finantare, o sursa independenta si stabila de fonduri;-autonomia financiara asigurata prin autofinantare permite ntreprinderii independenta de

gestionare fata de organismele financiare si de credit;-asigura ntreprinderii un mare grad de libertate privind dezvoltarea investitiilor, cu

conditia realizarii unor investitii utile, profitabile;-permite frnarea ndatorarii si implicit reducerea cheltuielilor financiare;-permite masurarea randamentului capitalurilor proprii, respectiv a rentabilitatii

financiare (autofinantarea neta / capitalul propriu);-reprezinta factorul hotartor n asigurarea accesului pe piata de capital si atragerea de noi

capitaluri din afara ntreprinderii.


11/40

11

Cu toate aceste avantaje oferite de autofinantare, nu trebuie exagerat n aceasta directiedeoarece n situatia n care rentabilitatea economica a ntreprinderii este superioara ratei dobnziipracticata pe piata financiara, cu ct raportul dintre capitalul mprumutat si capitalul propriu estemai mare, cu att randamentul financiar al ntreprinderii creste.

Decizia de autofinantare si nivelul acesteia sunt adesea influentate de factori externi cumsunt fiscalitatea, restrictiile privind accesul pe piata de capital si diverse constrngeri juridice.

Capacitatea de autofinantare reprezinta un surplus monetar care se obtine ca rezultat al

tuturor operatiilor de ncasari si plati efectuate de ntreprindere ntr-o perioada de timp, avnd nvedere si incidenta fiscala.Pentru determinarea capacitatii de autofinantare se au n vedere att variabile economice

ct si variabile financiare, punctul de plecare fiind excedentul brut din exploatare (EBE).

CAFp = EBE (1 IP /100) + A * IP /100

CAFr = CAFp Dividende Participatii la profit.

Marimea autofinantarii degajata de o ntreprindere joaca un puternic rol de semnalizare aperformantelor acesteia. Ea indica potentialilor investirori ai ntreprinderii saca aceasta estecapabila sa utilizeze eficient capitalurile ncredintate si sa le asigure o remunerare atragatoare.Pentru creditori marimea absoluta si relativa a autofinantarii certifica nivelul capacitatii derambursare precum si nivelul riscului de neplata.

2. Finantarea pe termen lung din surse externe

Capacitatea de autofinantare este adesea insuficienta pentru acoperirea necesitatilor definantare ale ntreprinderii, astfel nct se apeleaza la surse externe de capital:- proprii prin noi aporturi de capital (n numerar si/sau n natura) sau prin subventii de la buget;

- mprumutate prin emisiuni si vnzari de obligatiuni si/sau prin contractarea de credite bancarepe termen mediu si lung;- nchiriate cu posibilitatea cumpararii ulterioare, la un pret prestabilit a activelor fixe (leasing).

2.1 Cresteri de capital

Orice constituire de societate comerciala presupune un aport initial de capital carepermite nceperea activitatii, efectuarea primelor cheltuieli de investitii si exploatare si, totodata,reprezinta o conditie pentru angajarea de credite.

Capitalul initial al societatilor pe actiuni este divizat n parti egale concretizate n actiuni,a caror valoare nominala este egala cu raportul ntre capitalul adus de actionari si numarul deactiuni create.

Ulterior numarul de actiuni poate fi sporit prin noi aporturi n numerar, prin ncorporarearezervelor sau prin conversiunea datoriilor.

2.1.1 Actiunile si tehnica emiterii actiunilorActiunea este un titlu de coproprietate fara valoare garantata si care le ofera actionarilor

dreptul la distribuirea profiturilor sub forma de dividende.Actionarii care doresc sa-si recupereze capitalurile avansate nu se pot adresa societatii

pentru restituire, n schimb pot vinde actiunile la bursa.

CAFp capacitatea de autofinantarepotentiala;CAFr - capacitatea de autofinantare reala;Ip impozitul pe profit;A- Amortizarea.


12/40

12

Actiunile nu aduc venituri certe, marimea dividendelor anuale depinznd de rezultatelefinanciare ale societatii comerciale si de decizia de distribuire de dividende.

n conformitate cu decizia fondatorilor societatii, n statutul acesteia sunt consemnatediferitele drepturi (privilegii) atribuite detinatorilor de actiuni, si anume:

- privilegiul de voteste atasat actiunii si nu cumparatorului initial, astfel nct el setransfera fiecarui detinator succesiv n cazul ca actiunile circula prin vnzare-cumparare. Dreptulde vot se exprima n adunarea generala a actionarilor si n consiliul de administratie;

- privilegiul de dividend reflecta faptul ca dreptul de dividend exista pentru toateactiunile, dar acest drept nu este egal pentru toate categoriile de actiuni. Privilegiul de dividendofera certitudinea primirii dividendelor chiar n cazul n care profitul total afectat distribuirii nuajunge pentru toate actiunile existente. Aceasta nseamna ca acest tip de actiuni au drept prioritarde dividend. Privilegiul de dividend garanteaza stabilitatea veniturilor anuale dar nu permitcresterea randamentului peste procentajul stipulat expres n actiune (spre deosebire de actiunileordinare);

-privilegiul de dividend cumulativ ofera actionarilor posibilitatea de a primi retroactivdividende si pentru anii n care nu s-au facut distribuiri, n primul an n care se repartizeazadividende. n aceste cazuri, dividendul retinut se plateste cu prioritate, apoi, n limita profituluidestinat distribuirii, urmeaza sa fie remunerate celelalte actiuni fara privilegiu de dividendcumulativ;

- privilegiul de participatie se ataseaza numai actiunilor cu privilegiu de dividend sipermite actionarilor sa primeasca un dividend aditional, cu conditia ca suma totala a distribuirilordin profit sa fie satisfacatoare pentru a permite detinatorilor de actiuni fara privilegiu de dividendsa-si primeasca sumele cuvenite.

Actiunile cu privilegiu de participatie pot fi de doua feluri: actiuni cu participatie integrala asigura detinatorului un randament superior sau egal cu

cel al actiunilor fara privilegiu de dividend; actiuni cu participatie partiala presupun o limita a cresterii randamentului lor.

-privilegiu de conversiune da posibilitatea de a schimba o actiune detinuta contra uneialte actiuni, cu alte caracteristici sau cu alt titlu emis de aceeasi societate;

- privilegiu de rascumparare constituie o derogare de la regula generala conform careiacapitalul social este permanent si nu poate fi retras de catre actionari. Acest privilegiu daposibilitatea societatii de a rascumpara unele actiuni eliminnd pe detinatorii lor ca proprietari.Pentru aceasta trebuie precizate perioada n care se poate efectua rascumpararea, pretul derascumpararea si de asemenea cine are initiativa rascumpararii societatea sau actionarul.

Tehnica emiterii actiunilorSuplimentarea capitalului social poate avea loc si prin emiterea de actiuni noi identice cu

cele vechi sub aspectul drepturilor pe care le confera. Vechii actionari au dreptul preferential desubscriere la dezvoltarea capitalului, drept ce poate fi utilizat sau poate fi vndut deoarece oferaavantaje financiare.

Capitalul suplimentat n acest fel este egal cu numarul de actiuni emise * pretul de

emisiune. Pretul de emisiune (PE) fiind pretul la care se vnd noile actiuni, trebuie stabilit ntrevaloarea nominala (VN) si cursul vechi (C).VN < PE < C

Pretul de emisiune trebuie stabilit astfel nct sa fie suficient de mic fata de curs (pentruca la data emisiunii sa se situeze sub curs si sa nu fie prejudiciata operatiunea de plasare) sisuficient de mare fata de valoarea nominala (pentru a obtine fonduri suplimentare peste capitalulsocial).

Diferenta dintre pretul de emisiune si valoarea nominala reprezinta prima de emisiunecare aduce avantaje financiare ntreprinderii.


13/40

13

Pentru cresterea capitalului n numerar exista doua posibilitati:- cresterea valorii nominale a vechilor actiuni;- emiterea de noi actiuni.Cresterea valorii nominale a vechilor actiuni presupune apelul la actionarii existenti si

acordul lor de a suplimenta cu fonduri capitalul social. Acest procedeu este greu de realizat, attdatorita dispersiei actionarilor n teritoriu ct si necesitatii convingerii lor sa aduca noi capitaluri.

Emisiunea de noi actiuni presupune lansarea actiunilor pe piata la dispozitia oricarei

persoane interesate, cu respectarea dreptului preferential al vechilor actionari.Dreptul preferential de subscriere este egal cu diferenta dintre cursul vechi al actiunilor sinoua valoare bursiera atinsa dupa efectuarea emisiunii.

Ds =nN

PCn

+ )(

Teoretic, dreptul preferential de subscriere se vinde mpreuna cu actiunea veche de careeste atasat. n realitate, de la nceputul perioadei de subscriere, drepturile preferentiale de

subscriere se detaseaza de vechile actiuni si se negociaza pe o piata separata piata drepturilorde subscriere.

Subscrierea propriu-zisa se poate realiza n doua feluri:-subscriere ireductibila operatiunea are loc n virtutea dreptului preferential de subscriere;-subscriere erductibila cnd dupa expirarea perioadei de subscriere ramn actiuni nesubscrisece vor fi atribuite de consiliul de administratie fie unor actionari ce au facut n prealabil optiunifie altor cumparatori.

Plasarea actiunilor catre public se face prin ghiseele bancilor care efectueaza toateoperatiunile de casa specifice emisiunii.

Banca poate garanta emisiunea, respectiv se angajeaza sa cumpere actiunile ce nu pot fiplasate n perioada de subscriere (o emisiune pentru a fi juridic valabila trebuie sa fie integralsubscrisa). Pentru acordarea acestor garantii, bancile se pot asocia n sindicate bancare n vedereaacoperirii sumelor totale de subscriere.

Garantarea subscrierii si celelalte servicii bancare legate de consultanta, furnizarea deinformatii si ndrumare au caracter oneros: banca percepe comisioane de garantare, de organizaresi punere n aplicare a emisiunii, comisioane de casa pentru colectarea subscrierilor etc.

Emisiunea de noi actiuni, respectiv cresterea numarului de actiuni, presupune si uneleriscuri pentru actionari:

- risc de pierdere dupa emisiune profitul total al societatii nu creste, astfel nct chiardaca suma totala obtinuta de actionari este aceeasi, randamentul / actiune scade ca urmare acresterii numarului de actiuni;

- risc de putere actionarii vechi care nu si procura actiuni noi si slabesc puterea deinfluenta (vot) asupra societatii, corespunzator scaderii relative a numarului de actiuni pe care le

detin.

Ds - dreptul de subscriere;N nr. actiuni vechi;n nr. actiuni noi;C cursul actiunilor;P pretul de emisiune


14/40


15/40

15

Obligatiunile convertibile au o remuneratie mai slaba dect alte tipuri de obligatiunitocmai ca urmare a clauzei de conversiune care poate aduce detinatorilor cstiguri substantiale nviitor

Convertirea obligatiunilor n actiuni provoaca o crestere de capital fara flux financiarpozitiv. Pe total sursele societatii ramn aceleasi numai ca mprumutul obligatar devine acumcapital social. n urma acestui proces, creantierul pierde calitatea de obligatar si devine actionar.

Pentru emitent, obligatiunile convertibile prezinta avantajul ca au o rata a dobnzii mai

scazuta dect mprumuturile obligatare clasice.Pentru subscriitor, obligatiunile convertibile prezinta avantajul ca achizitionarea lor seface la un pret fixat n prealabil si, de asemenea, ca ofera un venit minimal sigur (cuponul).Investitia este apropiata de cea n actiuni nsa prezinta un regim fiscal mai avantajos propriuobligatiunilor si, n plus, randamentul obligatiunilor convertibile n actiuni este superioractiunilor.

Obligatiunile convertibile n actiuni sunt niste instrumente financiare care, sub aspectulcontinutului lor, se situeaza ntre a ctiuni si obligatiuni.

2.2 Finantari prin angajamente la termen

Finantarile pe termen lung prin ndatorare sunt, n toate cazurile, finantari externe. Elepot fi realizate:-direct cnd ntreprinderea se mprumuta pe piata financiara direct de la cei care au lichiditatide plasat (mprumutul obligatar);-indirect cnd detinatorii de lichiditati si cei cu necesitati de finantat apeleaza la intermediereabancilor si a altor institutii financiare specializate (credite bancare, leasing).

2.2.1 mprumutul obligatar

mprumutul obligatar reprezinta o forma deosebita a creditului pe termen lung careconsta n emisiunea si vnzarea publica a obligatiunilor.

Obligatiunea este un titlu de credit pe termen lung emis de o societate pe actiuni,institutie guvernamentala sau municipala a carei rambursare este n mod obisnuit garantata prinbunuri patrimoniale sau ipoteci.

Obligatiunea reprezinta un drept de creanta asupra capitalurilor mprumutate uneisocietati, fiind n ultima instanta un mprumut acordat de o masa de creditori unui anumitdebitor. Fiecare creditor primeste un nscris care se numeste certificat de obligatiune sau, maisimplu, obligatiune n care este nscrisa valoarea nominala.

Obligatiunile sunt valori mobiliare emise n diferite sume si pot fi transmise liber de la undetinator la altul prin negociere pe piata bursiera sau extrabursiera. Obligatiunile nu conferadetinatorilor nici o putere de decizie n societatea respectiva si nici nu permite acestora sabeneficieze de cresterea societatii asa cum se ntmpla n cazul actiunilor.

mprumuturile obligatare au, n principal, un cost de procurare mai mic dect subscriereala capitalul social si nu afecteaza dreptul de proprietate al actionarilor.

Obligatiunile se mpart n doua mari grupe:-obligatiuni ordinare cu dobnda constanta sau cu dobnda variabila;-obligatiuni convertibile.n afara acestor grupe principale de obligatiuni, pe piata capitalurilor se mai ntlnesc:

obligatiuni negarantate, obligatiuni nmatriculate, obligatiuni nseriate, obligatiuni cu fond deamortizare, obligatiuni cu venit variabil, obligatiuni participative, obligatiuni cu cupon zero,obligatiuni asimilabile, obligatiuni perpetue, obligatiuni speciale cu cupon de reinvestire,obligatiuni cu warrant, obligatiuni deschise.


16/40

16

n efectuarea unui mprumut obligatar pot interveni urmatoarele parti:-fiduciarul nlocuieste masa creditorilor n relatiile cu societatea emitenta actionnd n numeleacestora, verificnd ndeplinirea obligatiilor societatii privind respectarea garantiilor

mprumutului, plata cu regularitate a cupoanelor, precum si amortizarea la timp a obligatiunilor;- curtierul vnzarea obligatiunilor emise se realizeaza prin intermediul unui curtier asu a maimultor curtieri de valori mobiliare care cunosc piata financiara fiind cei mai n masura sa plasezeobligatiunile, adica sa gaseasca fonduri de mprumut;

- banca toate operatiunile de trezorerie aferente mprumutului obligatar se efectueaza prinintermediul ghiseelor bancare: varsarea sumelor de cumparatorii obligatiunilor, plata periodica acupoanelor, amortizarea la scadenta a obligatiunilor. Pe lnga operatiile de trezorerie, banca maipoate juca un rol important si pe linia operatiilor de consulting si de garantare a mprumutului;- comisia de valori mobiliare este un organism juridic care supravegheza operatiunile cu valorimobiliare. Toate emisiunile de obligatiuni trebuie nregistrate la aceasta comisie; prinintermediul ei emitentul difuzeaza un prospect catre toti cei interesati sa achizitionezeobligatiuni, n care se detaliaza scopurile mprumutului, suma totala a acestuia, numarul sivaloarea nominala a obligatiunilor, caracteristicile mprumutului, precum si situatia financiara aemitentului n momentul care precede mprumutul.

Principalele caracteristici ale mprumutului obligatar sunt:- marimea mprumutului obligatar;

- valoarea de emisiune;- marimea dobnzii;- durata si modalitatea de rambursare.

Marimea mprumutului obligatarse stabileste n functie de necesitatile de finantare antreprinderii, de capacitatea de rambursare, dar si de oferta de capitaluri de pe piata financiara.

Valoarea de emisiune reprezinta valoarea platita de catre subsciitori n momentul emiteriiobligatiunilor. Valoarea de emisiune a obligatiunilor poate fi:- egala ca valoarea nominala (la paritate);- mai mica dect valoarea nominala (subpari);- mai mare dect valoarea nominala (suprapari).

Diferenta dintre valoarea nominala si valoarea de emisiune reprezinta prima de emisiune. Marimea dobnzii este legata direct de rata dobnzii mprumutului si se plateste n

fiecare an la o data stabilita, pe baza unui cupon detasabil din corpul obligatiunii. Rata dobnziise stabileste de societate mpreuna cu fiduciarul n functie de randamentul solicitat de investitori,de rata dobnzii pe piata financiara, de riscul estimat n activitatea societatii si de durata

mprumutului.Dobnda platita de societate (D) pentru fiecare obligatiune se determina aplicnd rata

dobnzii (Rd ) la valoarea nominala a titlului emis (VN).

D =100

*RdVN

Durata si modalitatea de rambursareDurata de viata a mprumutului reprezinta timpul cuprins ntre data emiterii si datarambursarii.

Amortizarea obligatiunilor este operatiunea de rambursare a mprumutului obligatar nconformitate cu scadentele nscrise n contract. Amortizarea mprumutului obligatar se poaterealiza n urmatoarele modalitati:

a) amortizarea prin anuitati constante si amortizari variabileAnuitatea reprezinta suma de bani platita anual, pe operioada determinata, de catre un

debitor pentru rambursarea capitalului mprumutat si plata dobnzilor aferente.


17/40

17

Pentru ca anuitatile sa ramna constante, partea reprezentnd capitalul rambursat creste nfiecare an n timp ce partea reprezentnd dobnda scade.

a =( )ii

k+ 11

Amortizarea anuala = anuitatea constanta dobnda la mprumutul nerambursat.Acest tip de rambursare determina un cost mai ridicat al mprumutului ntruct

amortizarile sunt mai mari catre sfrsitul perioadei de rambursare. Rambursarea se face printragerea la sorti a obligatiunilor.

b)amortizarea prin anuitati variabile si amortizari constante (prin serii egale) presupune rambursarea anuala a unor transe egale din mprumut (un numar egal de obligatiuni).n acest caz capitalul rambursat este egal n fiecare an iar suma dobnzii scade de la un an laaltul. Amortizarea se determina ca raport ntre valoarea mprumutului si durata acestuia.

c)amortizarea n faza unica sau rambursarea integrala a mprumutului la ncheiereaduratei mprumutului presupune ca la sfrsitul fiecarui an sa se plateasca doar dobnzi asupravolumului total al mprumutului.

Aceasta metoda de amortizare este dublata, de regula, de constituirea treptata a unui fondde rambursare (sinking found) care se plaseaza de catre societate pentru a aduce remuneratii,fiind folosit n final pentru achitarea mprumutului.

d) rascumpararea prin bursa prezinta interes atunci cnd cursul bursier al obligatiuniieste inferior valorii de rambursare. n principiu, maxim 50% din numarul obligatiuniloramortizabile ntr-un an pot fi rascumparate la bursa. Rascumpararea nainte de scadenta aobligatiunilor din initiativa societatii are loc atunci cnd aceasta poate obtine fonduri mai ieftinedin alte surse.

Rambursarea obligatiunilor se face la pretul de rambursare si daca acesta este superiorvalorii nominale, detinatorul intra n posesia unui beneficiu numit prima de rambursare.

n functie de gradul de risc implicat, pe plan international s-a adoptat un sistem de notatiea obligatiunilor care evolueaza de la AAA pentru obligatiunile cu cel mai nalt grat de securitate

pentru obligatar si pna la D pentru obligatiunile riscante pentru investitor.

2.2.2 Leasingul (credit-bail)

Leasingul sau credit contract de nchiriere este o modalitate de finantare prin care ntreprinderea utilizatoare a obiectivului de investitii ce se dobndesc nu are calitatea deproprietar ci uzufructier, un fel de chirias n acest contract.

Leasingul este o forma speciala de nchiriere a bunurilor imobiliare sau mobiliare princare chiriasul obtine avantaje legate de posesiunea bunului nchiriat, n timp ce finantareaachizitiei acestuia este facuta de societatea de leasing.

Leasingul este o operatiune de finantare care permite ntreprinderii sa dispuna de un bun

dupa cum crede de cuviinta, fara a fi necesar sa-si constituie fonduri de investitii ci platind ochirie.Exista doua categorii principale de leasing:1.leasing financiar (leasing de capital) locatarul (utilizatorul) foloseste bunul pe toata

durata vietii sale econom ice, iar locatorul ofera numai servicii financiaer;2.leasing operational locatarul poate folosi bunul numai o fractiune dein viata sa

economica. La expirarea termenului contractual exista urmatoarele posibilitati:- utilizatorul returneaza proprietarului bunul;- bunul este cumparat la o valoare reziduala prevazuta n contract;- se rennoieste creditul-contract de nchiriere.

a anuitatea;

k valoarea mprumutului;

i procentul de dobnda anuala;

n durata mprumutului.


18/40

18

n schimbul obtinerii avantajelor legate de posesiunea bunului, ntreprinderea platesteperiodic o chirie care cuprinde:

- contravaloarea amortizarii bunului nchiriat;- costul capitalului imobilizat (dobnda);- pretul serviciilor (comisionul) furnizate de societatea de leasing;- prima de risc.De cele mai multe ori, platile periodice (redeventele) sunt stabilite dupa un barem

regresiv anual cu defalcari treimestriale, urmnd ca n final suma totala a platilor sa depaseascacu 15-20% valoarea bunului nchiriat.Durata contractului de leasing este, n general, de 75-80% din durata de viata economica

a bunului nchiriat, dar se poate conveni si asupra unei durate mai scurte. Societatea de leasingramne proprietara bunului pna la scadenta contractului. Contractul de leasing este, n general,irevocabil.

Avantajele leasingului:- nu modifica structura financiara a ntreprinderii (capacitatea de ndatorare) ci numai

angajamentele de plata anuale. Capitalul propriu ramne neangajat legal ceea ce lasa posibilitateaunor mprumuturi bancare;

-leasingul acopera n ntregime valoarea bunului nchiriat, n timp ce mprumutul bancarnu acopera dect 50-60% din valoarea obiectivului, restul fiind acoperit din fondurile

ntreprinderii;-permite accelerarea dezvoltarii fara a pune n pericol autonomia financiara a

ntreprinderii;-pe plan fiscal, chiriile platite micsoreaza baza impozabila.Dezavantaje:- afecteaza lichiditatile ntreprinderii si autofinantarea viitoare ca urmare a obligatiilor

periodice de plata;- redeventele platite sunt mai mari dect ratele aferente unui credit bancar pentru aceasta

suma.


19/40


20/40

20

o investitii strategice (angajeaza structural ntreprinderea si presupun un grad deincertitudine ridicat si deci un risc considerabil: fuzionari cu alte ntreprinderi, creareaunei filiale n strainatate etc.).

2. Criterii de selectie a proiectelor de investitii

Selectia proiectelor de investitii se face tinnd cont de anumite criterii de optiune simple

sau bazate pe actualizare.

2.1 Criterii simple de optiune

a) Criteriul costului se aplica n cazul investitiei de nlocuirea imobilizarilor corporale, cu saufara cresterea capacitatii de productie.

a1) nlocuirea cu utilaj identic care nu conduce la cresterea capacitatii de productie serealizeaza doar atunci cnd ntreprinderea va realiza economii la costurile de productie.

E/D =

+

+

1

11

0

00

Dn

VC

Dnr

VcnC ;

-E/D economia sau depasirea la costuri;-C0 costurile de exploatare anuale ale vechiului utilaj;-Vcn0 valoarea contabila neta (ramasa neamortizata) a vechiului utilaj;-Dnr 0 durata de serviciu ramasa pentru vechiul utilaj;-C1 osturile de exploatare ale noului utilaj;-V1 valoarea de intrare a noului utilaj;-Dn1 durata normala de serviciu a noului utilaj.

Daca din acest calcul rezulta o valoare pozitiva atunci se realizeaza o economie la costuri,iar daca se obtine o valoare negativa se nregistreaza depasire la costuri. Atunci cnd se

nregistreaza economie la costuri, se poate calcula randamentul investitiei cu ajutorul relatiei:

ri = 100*01 VcnVi

E

Investitia este acceptata atunci cnd randamentul astfel calculat este superiorrandamentului activelor imobiliyate existente (calculat ca raport ntre profitul brut si valoareamedie anuala).

a2) investitia de nlocuire cu utilaj cu parametri functionali superiori ce conduce lacresterea capacitatii de productie presupune compararea pretului unitar obtinut dupa nlocuire

(p1) cu pretul realizat anterior (p0).

p1 =1

1*

Q

CIrD

Im ++

Daca p1 < p0 atunci investitia este acceptata.

I valoarea investitiei;D durata de exploatare;

rm randamentul minim sperat;C1 cheltuieli de exploatare alenoului utilaj;

Q1 productia realizata cu noul utilaj


21/40

21

b) Criteriul ratei medii a rentabilitatii presupune compararea ratei medii a rentabilitatii pentruproiectul de investitii vizat fie cu cea a altor proiecte similare fie cu un nivel dat, respectiv ratarentabilitatii activelor imobilizate din ntreprindere:

R = 100*I

PE

c) Criteriul duratei de recuperare a capitalului investit

Daca investitia efectuata determina cash-flow-uri anuale (Cfa) egale pentru toti anii defunctionare, durata de recuperare a investitiei se determina ca raport ntre valoarea investitiei sivaloarea cash-flow-ului anual.

Daca cash-flow-ul anual difera de la un an la altul, atunci determinarea duratei derecuperare a capitalului investit se face pas cu pas, comparnd la finele fiecarui an investitiaramasa de recuperat (Irn) cu cash-flow -ului anului urmator (CFn+1). n momentul n careIrn < CFn+1 se poate determina durata de recuperare astfel:

T = n + 112*

+n

rn

CF

I

Acest criteriu prezinta inconvenientul ca nu tine seama de fluxurile de ncasari si dupaperioada de recuperare a investitiei, fiind de asemenea neconcludent atunci cnd doua proiectediferite prezinta durate de recuperare astfel calculate egale.

2.2 Criterii de optiune pe baza actualizarii

Actualizarea este operatiunea de aducere n stare de comparabilitate n momentul actual aunor fluxuri de trezorerie viitoare, stiind ca puterea de cumparare este modificata n timp, nspecial datorita inflatiei.

n sens invers, capitalizarea determina n viitor nivelul unei sume plasate n prezent.Principalele criterii pe baza de actualizare utilizate n decizia de investitii sunt:

a) Valoarea actualizata neta (VAN) exprima surplusul de capital rezultat la ncheierea durateide viata a investitiei (inclusiv valoarea reziduala).

VAN =( )= +

n

t

t

a

CF

1 1-I

Pentru a justifica investitia realizata, VAN trebuie sa fie mai mare ca zero, daca ia valorinegative proiectul fiind respins. Cu ct VAN este mai mare, cu att prioiectul este mai rentabil.

PE profitul brut din exploatare;I valoarea investitiei

CFt intrari nete de trezorerie ale perioadei t;t durata de viata a investitiei;a rata de actualizare;I valoarea investitiei.


22/40


23/40

23

Mobilizarea resurselor interne, desi reprezinta o sursa pentru finantarea investitiilor, nu seconcretizeaza ntr-un cont la banca. Specificul acestor resurse este de a se consuma pe masuraaparitiei lor, influentnd direct asupra necesarului de finantat.

Mobilizari si imobilizari apar numai temporar, pe parcursul executarii investitiilor, petrimestre sau pe an, urmnd ca pna la ncheierea lucrarilor ele sa se compenseze.

Mobilizarea si imobilizarea resurselr interne pentru investitii apar ca diferenta ntrevaloarea investitiilor realizate pna la un moment dat si fondurile consumate pna la acea data:

daca valoarea investitiilor este mai mica dect suma cheltuielilor efectuate, diferentase consemneaza ca imobilizari (stocuri materiale, utilaje aprovizionate dar care nu au fostintegrate nca n lucrarile de investitii, achitarea anticipata a unor creditori);

daca valoarea investitiilor este mai mare dect suma cheltuielilor efectuate, diferentareprezinta mobilizari si se datoreaza consumarii stocurilor imobilizate n perioadele precedentesau unor furnizori si antreprenori nca neplatiti, dar n termen legal de efectuare a platii.

Se observa ca mobilizari si imobilizari pot sa apara att la conturi de activ ct si la conturide pasiv:

o cresterea conturilor de activ reprezinta imobilizare, iar scaderea conturilor de activmobilizare;

o cresterea conturilor de pasiv reprezinta mobilizare, n timp ce o scadere a conturilor depasiv este o imobilizare.

M = - A + P

I = + A P

Pentru nevoile de redresare, de retehnologizare a economiei se apeleaza la mprumuturiexterne si investitii directe de capital strain.

M/I mobilizare/imobilizare de resurse;-A;+A descresterea/cresterea de sold a conturilor de activ de lao perioada la alta;-P;+P - descresterea/cresterea de sold a conturilor de pasiv de la o

perioada la alta;


24/40

24

FINANTAREA CICLULUI DE EXPLOATARE

Decizia de finantare a ciclului de exploatare urmareste realizarea echilibrului financiardintre nevoia de finantare a activelor circulante si sursele mobilizate pentru finantarea acesteia.Necesarul de finantare a ciclului de exploatare (NFCE) poate fi acoperit din surse propii (fondulde rulment), surse atrase (pasive stabile) si surse mprumutate (credite pe termen scurt).

1. Fondul de rulment

Asigurarea continuitatii productiei si ritmicitatii vnzarilor presupune existenta unorsurse permanente de finantare, sursa concretizata n fondul de rulment.

Fondul de rulment (FR) reflecta situatia echilibrului financiar rezultat din confruntareaactivelor pe termen scurt si exigibilitatea pasivelor pe termen scurt, altfel spus fondul de rulmentreprezinta excedentul activelor pe termen scurt asupra pasivelor pe termen scurt la o anumitadata.

Fondul de rulment poate fi utilizat si drept indicator de lichiditate- cu ct mai mare va fifondul de rulment al ntreprinderii, cu att aceasta va avea nevoie de datorii pe termen mai micipentru finantarea activelor circulante.

n functie de continutul sau, fondul de rulment poate fi brut, net, propriu si strain.Fondul de rulment brut (FRB) sau fond de rulment total reprezinta totalitateaelementelor de active circulante ce pot fi transformate n lichiditati ntr-o perioada mai mica deun an, efectund astfel cel putin o rotatie (un rulment). FRB include stocuri diverse, creanteclienti, avansuri acordate furnizorilor, disponibilit ati n casa, n cont sau n carnete de cecurieliberate.

Fond de rulment net (FRN) reprezinta partea din capitalul permanent destinatafinantarii activelor circulante. Fondul de rulment net se poate determina fie ca diferenta ntrecapitalul permanent si imobilizarile nete, fie ca diferenta ntre active circulante si resurse detrezorerie:

Fond de rulment net = Capital permanent Imobilizari (active imobilizate);Fond de rulment net = Active circulante Resurse de trezorerie.

Fondul de rulment propriu (FRP) este partea din capitalul propriu afectata finantariiactivelor circulante.

FRP= Capital propriu Active imobilizateFRP = FRN Datorii la termenFRP reflecta excedentul capitaluliu propriu fata de imobilizarile ntreprinderii si

semnifica astfel autonomia de care aceasta dispune n finantarea investitiilor.

Fond de rulment strain (FRS) se determina ca diferenta ntre fondul de rulment net sifondul de rulment propriu, reflectnd astfel datoriile la termen.

FRS =FRN - FRPFRS = Capital permanent Capital propriu

n marime relativa fondul de rulment este urmarit n raport cu cifra de afaceri:Fond de rulment *360

Ponderea fondului de rulment n cifra de afaceri =Cifra de afaceri


25/40

25

Corela tiile fondului de rulment

Principalele corelat ii ale fondului de rulment net sunt stabilite n func tie de raportulexistent ntre activele circulante (Ac) si resursele de trezorerie (Rt): Fond de rulment net neutru

Ac = Rt ? FRN= 0n acest caz solvabilitatea pe termen scurt pare asigurata, nsa ntre activele circulante si resurselede trezorerie este fragil, fiind necesara asigurarea unor lichiditati suplimentare.

Fond de rulment net pozitivAc ? Rt ? FRN ? 0

n acest caz ntreprinderea poate face fata tuturor scadentelor pe termen scurt si dispune si de unexcedent de lichiditati pe termen scurt care i asigura echilibrul financiar pe termen scurt.

Fond de rulment net negativAc ? Rt ? FRN ? 0

n cazul fondului de rulment net negativ, ntreprinderea nu si acopera necesitatile pe termenscurt din lichiditatile potentiale, ceea ce impune resurse suplimentare de finantare. Cu toateacestea, n conditiile n care activele circulante se rotesc mai repede dect datoriile pe termenscurt, ntreprinderea realizeaza lichiditati mai repede dect ritmul n care trebuie achitate

datoriile pe termen scurt si si poate asigura echilibrul financiar chia si n conditiile unui fond derulment negativ.

ntreprinderea trebuie sa urmareasca fundamentarea marimii optime a fondului derulment, respectiv marimea strict necesara care sa determine costuri de capital minime si sa oferesiguranta echilibrului financiar. n general, n stabilirea fondului de rulment, ntreprinderea aretrei optiuni strategice:

-strategia prudenta a fondului de rulment, presupune stabilirea fondului de rulment astfelnct sa acopere nevoile medii de active circulante. Conform acestei orientari n perioada de vrfde activitate ntreprinderea apeleaza la credite pe termen scurt iar n perioada de gol de activitateapare excedent de lichiditati n fondul de rulment ce poate fi plasat pe termen scurt;

-strategia conservatoare a fondului de rulment, presupune stabilirea fondului de rulmentdeasupra oricarei oscilatii trimestriale a necesarului de active circulante. n acest caz se renunta

complet la utilizarea creditului pe termen scurt existnd n permanenta excedent de lichiditati peseama fondului de rulment care trebuie plasate spre remunerare pentru a asigura rentabilitateagenerala a ntreprinderii;

-strategia riscanta a fondului de rulment, potrivit careia fondul de rulment va fi stabilit laun nivel inferior oscilatiilor activelor circulante n cursul anului. Optnd pentru aceasta orientarestrategica, ntreprinderea apeleaza n permanenta la credite de trezorerie, astfel nctrentabilitatea sa depinde de nivelul dobnzii. Este o situa tie acceptabila numai n conditiile ncare rentabilitatea ntreprinderii este mai mare dect rata dobnzii (efectul pozitiv de ndatorare).

2. Pasive stabile

Echilibrul financiar pe termen scurt se realizeaza si pe seama surselor temporar atrase dela terti ca urmare a decasajului n timp existent ntre momentul aparitiei obligatiilor de plata sistingerea acestora ca urmare a efectuarii platilor. Aceste datorii apar din rela tiile contractuale ale

ntreprinderii cu furnizorii sai, cu bugetul statului si cu proprii salaria ti.Pasivele stabile sunt datorii minime si permanente aparute ntre ntreprindere si terti si

aflate n termenele legale de scadenta.Passivele stabile pot fi mpartite n doua categorii:

- pasive stabile de tipul I cuprind datorii cu sold zilnic crescator pna n ziua platii si cutermene fixe de plata (datorii rezultate din salarii, impozit pa salarii, CASS, datorii la gaze,energie, apa etc.);


26/40

26

- pasive stabile de tipul II include datorii cu sold variabil si cu termene de plata variabile paparcursul unei luni de zile (datorii fata de furnizori pentru aprovizionari, datorii pentruconstituirea de rezerve, garantii, preliminari pentru plata concediilor, pentru efectuareareparatiilor capitale etc.)

n functie de tipul pasivelor de exploatare sepoate aplica si metodologia de calcul carecuprinde metoda numarului de zile de ntrziere si metoda soldurilor zilnice.

Metoda soldurilor zilnice se aplica pentru pasivele din prima categorie si presupune

parcurgerea urmatoarelor etape:- calculul se face pentru o singura luna din trimestrul cu activitate minima (pasivele stabilecalculate n acest trimestru se vor regasi si n restul anului);

- se calculeaza datoria medie zilnica pe fiecare element prin mpartirea obligatiilor trimestrialela 90;

- n functie de periodicitatea legala a platilor respective se calculeaza volumul obligatiilorpentru fiecare zi din luna si fiecare sursa;

- se formeaza prin nsumare soldurile totale ale datoriilor zilnice din care se alege soldulminim care reprezinta pasivele stabile luate n calcul.

Metoda zilelor de ntrziere se aplica pentru pasivele stabile de tipul II. Previziuneapasivelor se face n func tie de volumul trimestria l al datoriilor si de numarul de zile de ntrziere

legala n stingerea obligatiilor.A*t unde, A - aprovizionari trimestriale;

Pasive stabile = t nr. zile de ntrziere a plat ilor90

3. Creditul bancar pe termen scurt

Pentru completarea surselor proprii si atrase ntreprinderea apeleaza pentru finantareastocurilor si a cheltuielilor de exploatare si la credite bancare pe termen scurt.

Necesarul creditelor de trezorerie se determina trimestrial prin compararea necesarului definantare a ciclului de exploatare cu totalul resurselor proprii si atrase, dupa cum va rezulta otrezorerie pozitiva sau negativa. Trezoreria pozitiva se concretizeaza n excedent de trezorerie

care poate fi utilizat la rambursarea creditelor din trimestrul urmator sau pentru plasamentefinanciare pe termen scurt. Trezoreria negativa sau deficitul de trezorerie va fi acoperit prinsolicitarea de noi credite.

Pentru acordarea creditelor, bancile solicita ntreprinderilor o documentatie binefundamentata care urmareste destinatia creditului, situa tia veniturilor si cheltuielilor ce vor firealizate n anul curent, ultimul bilant si contul Profit si pierdere, garantiile disponibile. n urmanegocierilor sunt stabilite valoarea creditului, modul de acordare si rambursare a acestuia, niveluldobnzii, scadentele si garantiile asiguratorii.

n concluzie, restrictiile obtinerii unui credit sunt determinate de:-costul creditului;-oferta de credite pe piata monetara;-bonitatea ntreprinderii;-posibilit atile acesteia de rambursare.Principalele credite pe termen scurt acordate de bancile comerciale sunt:-credite de trezorerie (de tin principala pondere n finantarea necesitatilor suplimentare pe

termen scurt);-credite pentru nevoi sezoniere;-credite pentru facilitati de casa;-credite pe termen foarte scurt (spot);-credite de legaturacredite pentru mobilizarea efectelor financiare etc.


27/40

27

n situatia n care plafonul de creditare a fost depasit si ntreprinderea nu mai poatebeneficia de noi credite, pentru acoperirea deficitului de trezorerie ea poate apela si la alte sursecum ar fi:- creditul de scont, daca ntreprinderea are efecte comerciale de vndut;- creditul de factoring, daca exista pe piata societati care preiau contra comision facturile

ntreprinderii spre urmarire sau ncasare.

Costul creditelor pe termen scurt este determinat n principal de dobnda ca pret alcapitalului mprumutat. Costul total al creditului presupune ca la rata negociata a dobnzii sa seadauge si anumite comisioane bancare precum si luarea n calcul a asa numitelor zile de bancasauzile-valoare.

Comisioanele bancare sunt legate de natura creditului sau a serviciilor prestate de banca n favoarea debitorilor (comision pentru confirmarea scrisa a creditului deschis n contul curent,comision de andosare, comision de miscare etc.).

Zilele-valoare sunt negociate ntre banca si debitori (de la 1 la 5 zile) si apar ca urmare adiferentei n timp ntre depunerea la banca a unui cec si ncasarea efectiv a a cecului de catrebanca. Zilele-valoare corespund datelor de operare n conturile bancare si nu coincid cu cele

nregistrate simetric n contabilitatea ntreprinderii, determinnd de asemenea si o rata efectiva adobnzii superioara ratei negociate.

Exemplu. Un credit n cont curent cu dobnda de 10% este acordat pe 15zile de la 5 iunie la 19 iunie. Conform uzantelor bancare creditul este

nregistrat de banca pe 4 iunie la aacordare si pe 20 iunie la rambursare, deciperioada de calculare a dobnzilor este de 17 zile:

-costul nominal al creditului = 14%;-costul real al creditului = 14*17/15= 15,86 %.


28/40

28

INDICATORII EFICIENTEI UTILIZARIIACTIVELOR CIRCULANTE

Eficienta utilizarii activelor circulante este urmarita cu ajutorul urmatorilor indicatori:- indicatorii vitezei de rotat ie;

- indicatorii intensitatii utilizarii activelor circulante;- indicatorii rentabilit atii utilizarii activelor circulante.

Indicatorii vitezei de rotatien activitatea economica a ntreprinderii activele circulante se afla ntr-o continua

miscare, trecnd din forma baneasca n forma materiala pentru a fi transformati din nou n banicare sa asigure un nou circuit de productie. ntreprinderea este interesata ca perioada deimobilizare ntr-o forma sau alta sa fie ct mai mica pentru a nu fi necesare noi capitaluri iarcosturile de finantare sa fie ct mai mici.

Utilizarea eficienta a activelor circulante este masurata cu ajutorul indicatorului viteza derota tie a activelor circulante. Cu ct viteza de rotatie a activelor circulante este mai accelerata cuatt volumul de activitate al ntreprinderii poate fi sporit (cu acelasi volum de active circulante se

poate obtine un volum mai mare al productiei).Viteza de rotatie este exprimata cu ajutorul a doi indicatori:- coeficientul de rotatie k r;- viteza de rotatie n zile v z.

Coeficientul de rotatie sau numarul de rotatii efectuat de un volum de active circulante sedetermina ca raport ntre volumul activitatii obtinute exprimat prin cifra de afaceri (CA) sauproduc tia exercitiuului (Qe) si volumul activelor circulante utilizate n acest scop (Ac).

CAkr =

Ac

Cu ct coeficientul astfel calculat reflecta un numar mai mare de rotatii efectuate cu attva fi necesar un volum mai mic de active circulante.

Viteza de rota tie n zile exprima durata n zile a unui circuit si este inversul coeficientuluide rotatie pentru un interval de timp.

T Ac * T T perioada de timp luata n calculvz = =

kr CA

Numarul de rota tii si viteza de rotatie fiind n relatie de invers proportionalitate, oricecrestere a numarului de rotatii determina reducerea corespunzatoare a duratei n zile a unei rotatiisi orice reducere a coeficientului de rotatie atrage cresterea duratei n zile a unei rota tii.

Indicatorii rentabilitatii activelor circulante

Fiind un indicator de eficienta, rentabilitatea activelor circulante exprima raportul dintreefect (profit, cifra de afaceri) si efort (volumul activelor circulante utilizate).

Rentabilitatea activelor circulante este urmarita cu ajutorul a doi indicatori:Pb(n) CA

1). RAc = *100; sau RAc= *100 Ac Ac


29/40

29

Pb(n)1). RAc =

kr

Indicatorii intensitatii utilizarii activelor circulante

Acesti indicatori exprima rela tia dintre volumul de active circulante utilizat si volumul deactivitate realizat.Ac Ac

Ac/1000 lei Qe = *1000 Ac/1000 lei CA = *1000Qe CA

unde :Ac/1000 lei Qe active circulante la 1000 lei productie a exercitiului;Ac/1000 lei CA - active circulante la 1000 lei cifra de afaceri.


30/40

30

GESTIUNEA TREZORERIEI

1. Conceptul de trezorerie Notiunea de trezorerie se utilizeaza nu doar pentru a desemna fondurile pe care

ntreprinderea le detine n casa si n cont ci si pentru a desemna diferenta ntre necesarul de

active circulante si fondul de rulment sau diferenta dintre ncasari si credite bancare pe termenscurt.Totalitatea activitatilor specializate de organizare si conducere a fluxurilor de intrare s i

iesire de moneda, de administrare a lichiditatilor si a creditelor pe termen scurt poarta denumireade trezorerie.

n legatura cu definirea notiunii de trezorerie, exista patru mari conceptii si anume:- trezoreria valorilor de casa;- trezoreria activelor lichide;- trezoreria neta;- trezoreria potentiala.

a) Definirea trezoreriei prin totalul valorilor de casa este o definire ngusta. Totalul

valorilor de casa reprezinta ansamblul mijloacelor de plata detinute de ntreprindere si care suntimediat disponibile: sume din casierie n lei si n devize; conturi la banca n lei si n devize lavedere; acreditivele deschise; cecuri si efecte comerciale de ncasat; efecte comerciale remisespre scontare; sume n curs de decontare; alte valori (timbre, bilete la ordin, tichete si bilete detrezorerie etc.).

Pentru o gestionare eficienta a trezoreriei soldul valorilor de casa trebuie redus ct maimult, acestea fiind considerate active lenese deoarece nu aduc remuneratii, sau n cazulconturilor bancare la vedere, dobnda acordata de banca este inferioara dobnzii platite pentrucreditele angajate de ntreprindere. De aceea, teoria financiara a dezvoltat obiectivul trezoreriezero.

b) Definirea trezoreriei prin activele lichide presupune luarea n considerare si a

plasamentelor corespunzatoare unei trezorerii excedentare.Activele lichide include pe lnga disponibilitatile banesti si diferitele titluri de plasament

detinute de ntreprindere:- valori mobiliare de palsament (ac tiuni, obligat iuni, certificate de investitii etc.);- titluri de credit negociabile (cambii, bilete la ordin, cecuri, warante);- bonuri de casa sau bonuri de trezorerie emise pentru creditele pe termen scurt de alte

ntreprinderi;- depozite bancare la termen.

c) Definirea trezoreriei drept trezorerie neta largeste sfera de cuprindere fata deacceptiunile anterioare. Trezoreria neta rezulta ca diferenta ntre fondul de rulment si necesarulde fond de rulment.

TN = FR NFR

Trezoreria neta poate fi pozitiva, zero sau negativa. Trezoreria neta poate fi urmarita si cadiferenta ntre valorile de trezorerie active si pasive. Valorile de trezorerie active cuprinddisponibilitatile banesti, venituri din plasamentele trezoreriei excedentare si n special a valorilormobiliare de plasament si a titlurilor de credit negociate pe piata financiara. Valorile detrezorerie pasive corespund diferitelor tipuri de credite angajate de ntreprindere pentrufinantarea necesarului de fond de rulment (soldul creditor al conturilor bancare pentru creditele


31/40

31

acordate n conturi curente, efectele comerciale scontate neajunse la scadenta si care nu maifigureaza n bilant, biletele de trezorerie subscrise de ntreprindere, obligatiunile cautionate etc.).

TN = Valori de trezorerie active Valori de trezorerie pasive

d) Definirea trezoreirei drept trezorerie potentiala apare ca diferenta ntre suma activelorde trezorerie si capacitatile neutilizate la creditele bancare convenite pe termen scurt, mediu si

lung pe de o parte si ansamblul resurselor de trezorerie pe de alta parte.n acest caz trezoreria este considerata un activ conditionat si devine un element alplanificarii financiare. Ca urmare, n cazul unei trezorerii excedentare se poate actiona pentruaccelerarea platilor fata de furnizori si de asemenea, capacitatea de ndatorare neutilizata poatepermite ntreprinderii obtinerea de finantari noi n caz de nevoie.

2. Gestiunea trezoreriei

Gestiunea de trezorerie reprezinta un domeniu larg al gestiunii financiare. Notiunea detrezorerie se refera mai ales la ncasari, lichiditati, disponibilitati banesti ale ntreprindeii la unmoment dat, adica fondurile pe care le detine n casa si n cont.

Gestiunea de trezorerie stabileste si urmareste nevoile de mijloace banesti pentru

realizarea sarcinilor de exploatare, pe baza unui buget de venituri si cheltuieli, stabileste creditelepe termen scurt ce vor fi utilizate, cuantumul si costurile aferente precum si posibilitatile deplasament pe termen scurt.

Gestiunea de trezorerie si propune folosirea unor mijloace pentru optimizarea ncasarilorsi platilor si pentru mentinerea echilibrului financiar cu costuri ct mai reduse. Gestiunea petermen scurt urmareste doua cerinte importante: sa minimizeze costul capitalului, daca trezoreriaeste negativa si sunt necesare credite, si sa maximizeze rentabilitatea capitalului, daca trezopreriaeste pozitiva si se impune efectuarea unor plasamente pe termen scurt.

Gestiunea trezoreriei cuprinde totalitatea mijloacelor pe care le foloseste ntreprindereacare au ca scop accelerarea ncasarilor, plata la timp a obligatiilor n vederea mentineriiechilibrului sau si n conditiile unor cheltuieli minime.

Gestiunea trezoreriei presupune previzionarea echilibrului financiar pe termen scurt, a

ncasarilor si platilor ntreprinderii. Previziunile de trezorerie, din punct de vedere al planificariipropriu-zise, pot fi pe perioade anuale sau multianuale, de trei sau cinci ani. Acestea fac obiectulbugetului de venituri s i cheltuieli s i respectiv planului de finantare. Pe plan operativ, previziunilede trezorerie sunt stabilite luna de luna pe un orizont annual sau, uneori, semestrial.

De asemenea, trezoreria are sarcina de alegere a mijloacelor de acoperire adezechilibrului si de plasare a excedentului de trezorerie.

Optimizarea trezoreriei are la baza trei principii:- utilizarea judicioasa a creditelor, n functie de costul acestora;- promovarea unei tehnici adecvate de plasament a excedentelor de trezorerie;- evitarea, pe ct posibil, a unor costuri creditoare (care se remunereaza).

La aprecierea costului creditelor de trezorerie trebuie avut n vedere att nivelul dobnziict si nivelul comisioanelor bancare practicate de bancile comerciale.

La plasarea disponibilitatilor existente sau previzionate la un moment dat criteriul optimde alegere a unui plasament este profitul previzionat ridicat, lichiditatea buna si risculplasamentului ct mai mic. Nu trebuie neglijata nici optiunea pentru diversificareainstrumentelor de plasament pentru a se putea compensa riscul ridicat al unor plasamente.

De asemenea, prin intermediul gestiunii de trezorerie sunt conduse si rela tiile cu clientiisi furnizorii, n scopul vnzarii pentru realizarea unor ncasari anticipate, viznd reducereadeficitului de trezorerie sau n scopul selectarii furnizorilor dupa conditiile de plata cerute.


32/40

32

O trezorerie potentiala ridicata este o garantie de solvabilitate pentru ntreprindere, carese reflecta n conditii bancare preferentiale, mai ales n conditiile n care ntreprinderea este cuserviciul datoriei la timp (ramburseaza conform graficului ratele si plateste regulat dobnda).

Tot n previziunea trezoreriei trebuie tinut cont de faptul ca ntreprinderea trebuie sadispuna permanent de o trezorerie minima care sa-I asigure plata unor sume ce nu au fostprevizionate initial.

Ultima faza a tuturor deciziilor de gestiune este controlul trezoreriei iar instrumentul

controlului este planul de trezorerie glisant. Acesta nregistreaza ncasarile si platile lunii, pesaptamna sau decada, actualizate sistematic cu schimbarile care se produc sau cu evenimenteleconjuncturale.

Controlul gestiunii de trezorerie urmareste descoperirea erorilor de gestionare si consta nurmarirea evolutiei diferitelor conturi ale ntreprinderii. Un control eficient al gestiunii detrezorerie permite evaluarea cstigurilor potentiale de trezorerie susceptibile a fi obtinute nconditiile unei trezorerii zero.

3. Bugetul de trezorerie

Bugetul de trezorerie este o situatie previzionala privind ncasarile si platile ntreprinderiice urmareste asigurarea permanenta a capacitatii de plata a acesteia. Astfel, ncasarile includ:

- vnzari cu plata imediata;- ncasarea vnzarilor pe credit din perioada anterioara;- vnzari de valori mobiliare;- vnzari de imobilizari;- obtinerea unui mprumut sau vnzarea unei noi emisiuni de titluri;- ncasarea chiriilor, dobnzilor, dividendelor si a altor venituri.

Platile cuprind achitarea previzibila a urmatoarelor datorii:- plata cumpararilor la vedere si pe credit din perioadele anterioare;- plata salariilor si a premiilor;- plata cheltuielilor de exploatare, de administratie si de desfacere;- varsarea impozitelor si taxelor la bugetul de stat;- achizitionarea de imobilizari;

- plata dobnzilor si a ratelor scadente;- rascumpararea titlurilor emise de ntreprindere;- varsarea dividendelor catre actionari sau a retragerii de fonduri catre proprietari.

n elaborarea bugetului de trezorerie sunt 2 faze mai importante:1. previzionarea ncasarilor si plat ilor;2. determinarea si acoperirea soldurilor de trezorerie care rezulta din compararea ncasarilor cu

platile.Previziunea trezoreriei este necesara deoarece :-asigura, n perioadele de vrf a platilor, numerar suficient sau active imediat

transformabile n lichiditati;-asigura obligatiile de plata asumate prin contractele cu furnizorii precum si respectarea

obligatiilor fata de stat:-permite folosirea eficienta a capitalurilor;-evita blocajul n lant n economie.A doua faza cuprinde la rndul ei trei operatii:

- determinarea soldurilor de trezorerie nainte de acoperire;- acoperirea din credite a deficitului de trezorerie sau plasarea excedentului de trezorerie;- elaborarea bugetului definitiv de trezorerie.

Elaborarea bugetului de trezorerie presupune existenta a trei documente de evidenta sipreviziune:

- bilantul de deschidere al perioadei de gestiune (respectiv bilantul exercitiului ncheiat);


33/40

33

- contul de rezultate previzional;- bilantul previzional.

ncasarile perioadei = creante initiale + veniturile planificate ale perioadei creante finale

Platile perioadei = datorii initiale + cheltuielile planificate ale perioadei datorii finale

Bugetul de Bilantul de Contul de rezultate previzional BilantulTrezorerie deschidere previzional

n functie de datele disponibile si de interesele gestiunii financiare se pot face previziuniale trezoreriei n bugete lunare, trimestriale sau anuale. O previziune realista a trezoreriei se faceanual cu defalcari pe luni si cu detaliere pentru primele 2-3 luni ale anului de plan. Previziuneava fi revizuita permanent n tot cursul anului si aprofundata dupa necesitati.


34/40

34

ECHILIBRUL FINANCIAR AL NTREPRINDERII

Echilibrul financiar reprezinta una din formele de manifestare a echilibrului economicgeneral si reflecta concordanta existenta ntre necesarul de fonduri al ntreprinderii siposibilitatile acesteia de acoperire a lor.

Echilibrul financiar este analizat cu ajutorul a doua mari categorii de metode:

- metode traditionale bazate pe studierea bilantului (analiza statica);- metode bazate pe studiul fluxurilor financiare (analiza dinamic a).

1. Instrumentele analizei staticeAnaliza static a furnizeaza informatii referitoare la trei aspecte esentiale n urmarirea

echilibrului financiar:-structura patrimoniului si evolutia sa n timp;-corela tia ntre lichiditatile cumulate ale ntreprinderii si scadentale anticipate la o

anumita data;-gradul de adecvare a structurii resurselor ntreprinderii la utilizarile pe care acestea le

finanteaza.Analiza statica se bazeaza pe informatiile furnizate de bilant si reflecta conditiile

echilibrului financiar si a solvabilitatii la un moment dat. Solvabilitatea reprezinta formaconcreta de manifestare a echilibrului static al ntreprinderii si reflecta capacitatea acesteia de aface fata tuturor obligatiilor asumate pe seama fondurilor existente n circuitul sau economic.

Analiza statica se poate face n optica :- patrimoniala si se bazeaza pe fondul de rulment si pe ratele de lichiditate;

- functionala ce permite trecerea la analiza dinamica si se bazeaza pe relatiafundamentala a trezoreriei.

Fondul de rulmentse calculeaza si se analizeaza pe baza confruntarii ntre lichiditatileactivelor si exigibilitatea elementelor de pasiv. Sunt utilizate mai ales urmatoarele notiuni:- fondul de rulment brut;- fondul de rulment net;- fondul de rulment propriu;

- fondul de rulment strain.ntre aceste notiuni, fondul de rulment net prezinta cea mai mare semnificatie financiara,

n special atunci cnd este exprimat ca diferenta ntreactivele circulante si datoriile pe termenscurt. Fondul de rulment nu trebuie considerat drept criteriu unic de apreciere a solvabilitatii citrebuie corelat si cu nevoia de fond de rulment a ntreprinderii, gradul de lichiditate al activelorcirculante si gradul de exigibilitate a datoriilor pe termen scurt.

Ratele financiare stabilite pe baza bilantului reprezinta o metoda traditionala a analizeifinanciare ce presupune compararea ratelor calculate cu anumite valori de referinta. Aceste valoride referinta pot fi:- aceleasi rate stabilite la nivelul unui domeniu de activitate;- aceleasi rate obtinute de ntreprindere ntr-o perioada baza de comparatie;- aceleasi rate nregistrate de o ntreprindere etalon sau de o alta ntreprindere concurenta;- obiective pe care ntreprinderea si le stabileste.

Ratele lichiditatii exprima capacitatea ntreprinderii de a face fata scadentelor pe termenscurt (lichiditatea financiara a ntreprinderii reflecta capacitatea acesteia de a-si transformaactivele n disponibilitati banesti). Se pot calcula urmatoarele rate:

-rata lichiditatii globale = Active circulanteDatorii pe termen scurt


35/40

35

-rata lichiditatii reduse = Creante + DisponibilitatiDatorii pe termen scurt

-rata lichiditatii imediate = LichiditatiDatorii pe termen scurt

Ratele ndatorarii reflecta optiunea ntreprinderii cu privire la sursele de finantareutilizate si posibilitatile pe care la are n depasirea eventualelor dificultati legate de finantareaactivitatii.

Rata solvabilitatii se determina ca raport ntre capitalul propriu si total pasiv.Rata autonomiei financiare este stabilita ca raport ntre datoriile pe termen scurt, mediu

si lung si capitalul propriu. Capacitatea de ndatorare a ntreprinderii este considerata saturataatunci cnd rata autonomiei financiare se apropie de 1.

Ratele de sinteza reflecta un principiu de baza al echilibrului financiar conform caruiaimobilizarile trebuie finantate din capitaluri durabile, permanente.

RS1 = Capitaluri permanenteActive imobilizate nete

O alta rata de sinteza reflecta autonomia de care dispune ntreprinderea n finantareainvestitiilor sale:

RS2= Capitaluri propriiActive imobilizate nete

Rela tia fundamentala a trezoreriei rezum a conditiile esentiale ale echilibrului financiaratt prin prisma raportului ntre lichiditatea activelor si exigibilitatea elementelor de pasiv ct siprin luarea n considerarea a ciclurilor financiare fundamentale. Un ciclu reprezinta o secventa

de operatiuni avnd o anumita regularitate si corespunznd unei anumite functii a ntreprinderii,detasndu-se astfel ciclul investitiilor, ciclul operatiunilor curente, ciclul operatiunilor detrezorerie. Situatia trezoreriei poate fi prezentata cu una din urmatoarele relatii:

Trezoreria = Resurse ale trezorerie Utilizari ale trezoreriei

Trezorerie = Fond de rulment net Nevoia de fond de rulment.

2. Analiza dinamica

Daca analiza statica permite evaluarea echilibrului financiar la un moment dat dar nuexplica evolutia acestuia, n schimb analiza dinamica evidentiaza evolutia echilibrului financiar

nsa nu indica amploarea acestuia, astfel nct cele doua tipuri de analiza sunt complementare sitrebuie practicate simultan.

Pentru ca analiza echilibrului financiar sa aiba caracter dinamic ea trebuie

gestiunea_intreprinderii

Documents

Transcript of gestiunea_intreprinderii