NOȚIUNI DE BAZĂ

Dintr-un punct oarecare de observație situat pe suprafața terestră se observă pe o sferă imaginară numită bolta cerească o mișcare continuă a unor corpuri reprezentate prin planete și stele, ele se numesc corpuri cerești sau astre.

Mișcarea astrală este de la răsărit către apus și este o mișcare aparentă pentru că de fapt pământul pe a cărui suprafață ne aflăm, se află un punct de observație ce se rotește de la apus către răsărit.

Pe bolta cerească sunt corpuri într-un număr de ordinul milioanelor, distanțele dintre aceste corpuri fiind destul de mare. Distanța cea mai mică de la o stea la Pământ o are steaua numită Centauri, ea fiind de ordinul 6.325.000.000 R adică este 275.000 x 149.000.000 km (distanța Pământ-Soare) sau exprimat in raze pământești 275.000 x 24.000 R.

În analiza fenomenelor și în rezolvarea problemelor se va considera mișcarea aparentă a corpurilor situate pe bolta cerească, totuși fiind mișcarea reală a Pământului de la apus către răsărit, de asemenea și noi vedem că unghiul dintre două corpuri cerești rămâne același. Față de normala într-un punct de observație materializată prin direcția unui fir cu plumb pot fi definite următoarele elemente:

- P – punct oarecare pe suprafața terestră marcată prin sferă reprezentată central.- Verticala sau normala dusă la suprafața terestră intersectează bolta cerească in

punctual z numit zenit, diametral opus fiind punctul Nadiral.- pe direcția N-S a Pământului ce intersectează bolta cerească în punctele N și S

aceleași, care se numesc polii lumii, ei determinând axa lumii. - un plan Hz, H-H dus în P, deci normala axei Z.- N reprezintă orizontul punctului de observație. - un plan paralel, dar dus prin centrul pământului, H’-H’ plan geocentric.- planul ecuatorului E-E prin prelungirea lui, intersectând suprafața bolții cerești

după un plan notat cu E-E și numit plan ecuatorial ceresc.Față de aceste elemente o stea oarecare “σ” se observă o mișcare într-un plan paralel

cu planul ecuatorial ceresc. Acest corp poate avea diferite poziții: patrulează o mișcare completă deasupra și sub planul H-H.

Celelalte stele care nu sunt în această situație cum ar fi σ nu are apus și răsărit, ele se numesc și stele circumpolare. Prin punctual P trece un meridian care reprezintă meridianul punctului.

Pozițiile unui corp ceresc, două la număr și aflate în meridianul NZS cum ar fi σ0 și σ’0

definesc așa numitele culminații superioare σ0 și inferioare σ’0.Dar același corp σ ocupă poziții extreme față de meridianul NZS, ele se numesc

elongație estică și vestică.

SISTEME DE COORDONATE ORIZONTALE

σ (A, h)A – azimuth – înălțimeP – suprafața terestrăUn corp σ este bine definit de coordonatele (A, h). Sistemul de referință este format de

orizontala punctelor H-H și de verticala punctelor ZN.A ia valori 0 ÷ 360”, originea P și h = 0 ÷ 90.

SISTEMUL COORDONATELOR ECUATORIALE LOCALE

σ (δ, t)δ – declinațiet – unghi orarUn corp σ este bine definit (δ, t); sistemul de referință este format din planul ecuator

E-E și axa lumii δ sau t.t Є (0 ÷ 360)δ = (0 ÷ 90), originea P

SISTEMUL DE COORDONATE ECUATORIALE CEREȘTI

În acest sistem un corp σ este bine definit de (δ, t), sistemul de referință este planul ecuatorial ceresc N-E și punctul γ situat pe acestea, numit punct vernal.

γ – este determinat de intersecția ecuatorului ceresc cu planuri eclipticeσ (δ, α)δ – declinațieα – ascensiunea corpuluiplanul eclipticii este planul în care se deplasează aparent soarele în jurul pământului

(e-e).

SISTEME DE COORDONATE ECLIPTICE

Sistemul de referință este format de planul eclipticii, de axa PP’, care este normal la planul eclipticii.

γ – timp sideralσ (e, e’) – punct eclipticl’ – latitudinel – longitudine

FORMULE FUNDAMENTALE ÎNTR-UN TRIUNGHI SFERIC

Triunghiul sferic determinat de coordonatele într-un astru de 2 sisteme de coordonate (sistemul HZ și sistemul coordonatelor ecuatoriale locale).

Așadar corpul cunoscut este σ, triunghiul de poziție al acestuia este un trinughi sferic NZσ.

Din teorema sinusului rezultă:

g – unghi paralactic