Geneza epociimoderne:premise, caracteristici,periodizareCreatiile valorice sirealizarile civilizatiei tehnice ale Renasteriievidentiase cu pregnanta, incepand cu secolul al XVI-lea, trecerea de la vechile structuri medievale la structurile moderneale societatii.Originile modernismuluile gasim astfel integrate in evolutiaistorica a civilizatieiEuropei Occidentale. In aceasta zona a globului de cca. patru secole, societateas-a inscris pe noicoordonate de dezvoltareeconomica,social - politicasi culturala.Crearea lumii moderne reprezinta, in opinia luiImm. Wallerstein, al doilea prag crucial inistoria civilizatieiumane dupa revolutia neolitica,ambele necesitand abordariteoretice de studiere.Din perspectiva unei retrospective istorice, la cea mai simpla analiza constatam ca omenirea la mijlocul secolului al XVII-lea se afla,sub toate aspectele, pe diverse trepte de civilizatie. In acel peisaj mozaicatde niveluri de civilizatie, incontestabil europenii detineauun standard privilegiat deoarece reusisera sa deaocolul pamantului,sa descopere America si sa contacteze alte tipuride civilizatie. Instituireasistemului colonial,de catre portughezi si spanioli, ulterior de olandezi, englezi si francezi, s-a realizat la inceputulepocii moderne pefondul confruntarii civilizatiei europenecu civilizatiileameridiene (maya, asteca, incasa), africana,indiana, chineza etc.Lumea noua a reprezentatpentru puterile coloniale ale Europei o sursa principalade acumularenecesaradezvoltarii economice pe baze capitaliste, un proces istoric carepe plan sociala implicatexterminareasi inrobirea populatiilorindigenepentru mai multe secole. Sistemul colonial a stimulat insainteresul economic al burghezieipentru dezvoltarea pe principiicapitaliste a industriei, comertului, agriculturii, bancilor, in stransa legatura cu realizareaproductiei de marfuri destinatepietei carese extindela nivel global.Premisele moderne ale civilizatiei,legate de afirmarea structurilorcapitaliste aleeconomiei, au generat o nouaharta politica a lumii la mijlocul secolului al XVII-lea. Astfel,Europa, dupa un secol de hegemonie a Spaniei (1530-1640), continua sa se confruntecu dificultatile generatede progresele reformei protestante, mai ales in Tarile de Jossi cu inaintarea otomana spre centrul continentului. De asemenea,razboaiele civileprovocate de disputeledintre catolici si protestanti degenereaza in amplu conflict, Razboiul de 30 de ani (1618 - 1648) incheiat cu pacea din Westfaliaprin care Spania recunoaste independenta si privilegiile comercialeale Provinciilor Unite, marcand eseculCasei de Austria si victoria politicii franceze. Istoricii francezi recunosc ca epoca hegemoniei in Europa2a tarii lor a fostlegata de iscusintadiplomatica a luiMazarin, care lamoartea sa (1661) lasa tanarului Ludovic al XIV-lea un regat mare si bine aparat, caruia suveranul, dupa o lunga domnie, ii adauga prestigiul intelectualsi artistic al Frantei pentru secoleleurmatoare.Peste Canalul Manecii, Anglia cunoaste o puternica dezvoltare economica lainceputul secolului al XVII-lea, in conditiile declansarii razboaielorpentru colonii impotriva Spaniei si Portugaliei.In restul Europei Imperiul romano-german si Italia erau faramitateintr-un numar mare de statesi statulete, iar tarile din centrul si estulcontinentuluise gaseau amenintateinca de pericolul turcescsi de conflictele existente intre ele.Pe meridianele din afara Europei, existau in Asiaimperiiin forme inchistatede feudalism: China(dinastiain), Japonia si India, pe teritoriile carorapatrund puterile coloniale europene, caredesavarsesc colonizareainceputa in America si Africa.Referitor la epoca modernaa culturii si civilizatieinu exista un punct de vedereunitar in randurile istoricilor pana in prezent. Astfel,Wallerstein considera ca nu exista o singura lume moderna si in lucrarea sa Sistemulmondial modern apreciaza caepoca moderna cuprinde 4 stadii deevolutie legate de:1.Originile si conditiile timpurii ale sistemului mondial european(1450 - 1640);2.Consolidarea sistemului (1640 - 1815);3.Conversiunea economieimondiale printransformareatehnologica(1815 1900);4. Consolidarea acestei economii mondialecapitaliste dupa 1917 pana astazi si tensiunile revolutionare generate decele doua conflagratii mondiale

Din prezentarea acestor stadiiautorul evidentiaza ideea ca Europa feudalaa fost doar o civilizatie, dar fara sa creeze un sistem mondial. Pornind de la aceasta ipoteza, I. Wallersteinexplica cauzele genezei epocii moderne a istorieiprin prismaexpansiunii geografice a lumii, dezvoltareaunor metode diversificatede organizare a munciiin diverse perioadesi creareaunor aparate de stat relativputernice in acele state-nucleu.La inceputul epocii moderne, nouadiviziune europeana a munciitrebuie insa analizata in functie de politica centralizata a monarhiilor absolute, de forta economica a liniilor comerciale de la Sevilla la Amsterdam si de restul statelor europene, cand lanivelul economic al Europeise contureazazona centrala astatelorputernicesi zona periferica a continentului.Ideearolului civilizator alspatiului si timpului in Europasi-a gasit o reflectareoriginala in lucrarealuiFernandBraudel, Timpul lumii, in care analizeaza epoca moderna a civilizatieiprin prismainteractiuniiunei zoneavansate economic, centratape un orasdominant (Ex. Amsterdam) si zonele sarace.Exista in viziunea acestui istoricchiar zone neutresituate in afara timpului lumii. Diviziunile de timp corelate cu diviziunilespatiale sunt analizate multilateral pe plan economic ca ritmuri conjuncturale, fluctuatii si spatii de rezonanta, in trecut si astazi. De pilda, pietele nationale din statele occidentalesunt prezentatein relatiile lorcu cele doua Americi, cu Rusia si Turcia si satele din India, raportandu-se si laimplicatiile lor in sferaordinii culturale.Despre geneza epocii moderne s-a exprimat siP. Chaunuin lucrarea Civilizatia Europei clasice incadrata intre 1620-1760, atunci candpremisele modernismuluiau fost determinate deinfluenta reciproca dintre realizarile tehniciicare adesea au insotit progresele stiintei. In acest sens,R. Blochafirma cu justete ca in epocamoderna Revolutia intelectuala si revolutia tehnica marsaluiesc impreuna, avandca punct de plecare in Europa Discurs asuprametodei a luiR. Descartessi ca punct de sosire mijlocul secolului al XVIII-lea cand, Revolutia parasestedomeniul spirituluipentru a seinscrie inordinea lucrurilor.Civilizatia Europei clasiceera definita in secolul luminilor deP. Chaunu ca o civilizatie a statului care-sicauta cadrul sauteritorialin conditiile monarhiei absolute. Realitatile sociale din secolul al XVIII-lea evidentiau cu pregnantatendinta constituiriiunei societatide clase in loculcelei de ranguri feudale, pe care monarhia absolutase straduia zadarnicsa le sustina. Aventura spiritului iluminist va fi sustinutade pleiada marilorenciclopedisti francezi care vor multiplicanoile idei cu privire laorganizarea si conducerea societatii pregatindpe plan ideologic Marea Revolutie Franceza de la 1789. Preludiul epocii luminilor fusese declansatin Franta secolului al XVIII-lea prin:revocarea Edictului dinNantes si progresele indiferentei fata de religie;afirmarea noului rationalism cu privire lamiturile despresubstanta, natura si fericire,iar pe plan cultural-artisticse confruntauoptiunile dintrebarocsiclasic,generand o redesteptare a creativitatii, mai alesprin intermediul muzicii.Cultura europeana, desi este o lume de valoriautonome, opereaza totusi in cadreleunei unitatisintetice, cum just subliniaC. Noicain lucrarea Modelul cultural european,diferita de viziuneadihotomica aunitatii sintetice propusa de Kant dintre natura si cultura. Cultura si civilizatia moderna a Europeia oferit astfellumii un model, care nu va dispare niciodata, comparativ cu celelalte culturicare suntconfiguratii partiale ale culturii, ceea ce evidentiaza optimismul motivatal ideii sustinuta de C. Noica.Epocamoderna a culturii si civilizatiei nu poate fi inteleasacorespunzatorrezumandu-neexplicatia numai lapremisele care au generat-o,fara sa evidentiemcaracteristicile ei definitorii.Majoritatea istoricilor scot in evidenta, maimult sau mai putin, urmatoarele caracteristici generale aleepocii moderne a culturii si civilizatiei, referitoare la:1.Aparitia, dezvoltareasi raspandireain cadrul societatii europene arelatiilor economice si sociale specificecapitalismului.Pentru prima data capitalismul deschidea un orizont larg dezvoltarii economice bazata pe promovarea liber-schimbismului care determina interactiunea reciproca dintre productie si consum prin intermediulpietei libere premisa esentiala in procesul modernizarii societatii, a restrangerii treptate a sferei si ponderii vechilor structuri economice ale feudalismului. De asemenea, pe plan social, epoca moderna inlatura vechea ierarhizare rigida a Evului Mediu, realizand in conditiile afirmarii liberalismului economic si politic o ierarhizare deschisa, bazata pe loialitatea impusa de competenta concurentiala circumscrisa de obiectivitatea legii valorii dintre cerere si oferta. Evident, modernizarea societatii generata de competitia valorilor a produs in timp o polarizare a bogatiei si saraciei, a implicat conflicte sociale ca urmare a inegalitatii dintre oameni sub aspect economic. Solutionarea acestor contradictii sociale si-a gasit, incepand cu secolul al XIX-lea, diverse abordari de ordin teoretic si practic, legate in special de larga miscare socialista inscrisa pe coordonate revolutionare sau reformiste.In raport cu epocile istorice anterioare, civilizatia moderna este determinatape planul vietiieconomice de afirmareasidezvoltarea fara precedent a productieisi schimbului de marfuripe piata.Forta sociala interesata obiectiv in acest proces de dezvoltare economica este burghezia care prinrevolutiile moderne reusestesa-si impuna intereselesi pe plan politic, inlaturandvechile structuri statale de tip feudal.Epoca moderna coincide in acelasi timpcu procesul de afirmarea constiintei nationale a popoarelorsubjugate din Europa care in secolele XVII - XIX se constituiein state nationale.2.Stiintasitehnicadevin principalii vectoriai civilizatiei moderne care genereazanoi conditii existentialesi o noua mentalitate aoamenilor. In epoca moderna stiinta devine componenta principala a culturiiprin aparitiasi dezvoltarea stiintelor naturii,implicand mutatii calitative neintalnitein istoriacunoasteriisi un nou statutmetodologic de cercetare. Noua stiinta isi remodeleaza autonomiain raporturilecu filosofia, religia si arta, restructurandu-se astfel vechiul sistem de valori culturale. Cunoasterea stiintifica modernaapropie tot mai mult stiinta de tehnica, ceea ce-i confera tehniciiun nou statut dedemnitate sociala.Simbioza stiintei cu tehnica creeaza omului noi repere valorice si ii asigura posibilitateaameliorarii conditiilor existentiale.Stiinta moderna isi afla origineain spiritul renascentist cand noua stiinta se desacralizeaza orientand oameniiin directia cunoasterii naturii in scopul ameliorarii conditiilor lor existentiale. Dictonul luiFr. BaconStiintaeste putere conduce in epoca moderna laschimbarea statutuluiontologic si axiologic al omului.3. Epoca moderna inaugureazaun nousistem politic democraticcare in urma victorieirevolutiilor burghezese consolideazasi raspandeste, asigurand pentruprima data omuluiun set de drepturisi libertati fundamentale fara de carenu se putea imagina progresul economic, social - politic si cultural al societatii.4.Instructiasieducatiaoamenilorse contureaza progresivca elemente indispensabile alecreativitatii stiintifico-tehnice,ale productiei industriale, aleintegrariisi participarii activein ansamblul vietii social-politice si culturale.*Periodizarea epocii modernea culturii si civilizatiei a generat numeroase dezbateri, adesea contradictorii pana in prezent, atat in ceea ce priveste inceputul acesteia in Europa, cat si in legatura cudurata in timpa acestei epoci istorice. Dincolo de unele puncte de vedere particulare, majoritateatratatelor si lucrarilorcu privire laistoria Europei, incadreazaepoca modernain perioada cuprinsa cronologic intre anii 1642-1918, respectiv de la declansarearevolutiei burgheze din Anglia (mijlocul sec. al XVII-lea) panalasfarsitul primului razboi mondial (inceputul sec. al XX-lea). La randul sauaceasta perioada istorica este subdivizata in doua faze de evolutie istorica, delimitate desursele de energiepredominante in productia industriala. Astfel,prima faza a epocii moderne corespunderevolutiei industriale, bazata pe forta aburului, aparuta in Anglia si folosita ulterior pe toate meridianele, pana in jurul anului 1870 si faza a doua cuprinsa intre 1870 - 1918cand electricitatea si petroluldevin surse noi de energiecare ridica gradul de eficienta tehnica a productiei industriale, a transportului, iluminatului etc., prin utilizarea generalizata a motoarelor electrice si a celor cucombustie interna.Dupa 1918, omenireaintra inepoca contemporanaa culturii si civilizatieicaracterizata printr-unnoustadiudeterminat denoua revolutie stiintifico-tehnicadeosebita calitativ de revolutiaindustriala specifica epocii moderne.