GAZETA HÂRTIBACIULUIGAZETA HÂRTIBACIULUIGAZETA HÂRTIBACIULUIGAZETA HÂRTIBACIULUIGAZETA HÂRTIBACIULUIPUBLICPUBLICPUBLICPUBLICPUBLICAAAAAÞIE LÞIE LÞIE LÞIE LÞIE LUNARÃ A ASOCIAUNARÃ A ASOCIAUNARÃ A ASOCIAUNARÃ A ASOCIAUNARÃ A ASOCIAÞIEI „ÞIEI „ÞIEI „ÞIEI „ÞIEI „VVVVVALEA HÂRTIBACIULALEA HÂRTIBACIULALEA HÂRTIBACIULALEA HÂRTIBACIULALEA HÂRTIBACIULUI” ÎN colaborare cu Primãria ORAªULUI” ÎN colaborare cu Primãria ORAªULUI” ÎN colaborare cu Primãria ORAªULUI” ÎN colaborare cu Primãria ORAªULUI” ÎN colaborare cu Primãria ORAªULUI AGNITUI AGNITUI AGNITUI AGNITUI AGNITAAAAA

„ªi care va vrea sã fie întâi între voi, sã fie tuturor slugã” Marcu, 10.44 NumÃRNumÃRNumÃRNumÃRNumÃRUL 143, UL 143, UL 143, UL 143, UL 143, APRILIE 2018APRILIE 2018APRILIE 2018APRILIE 2018APRILIE 2018APAPAPAPAPARE LA AGNITARE LA AGNITARE LA AGNITARE LA AGNITARE LA AGNITA -A -A -A -A - PREÞ: 1 LEUPREÞ: 1 LEUPREÞ: 1 LEUPREÞ: 1 LEUPREÞ: 1 LEU

Din SUMARDin SUMARDin SUMARDin SUMARDin SUMAR

- pag. 5

- pag. 5,6

- pag. 3

ORTORTORTORTORTORTODOODOODOODOODOODOXIAXIAXIAXIAXIAXIAPe VPe VPe VPe VPe VPe Valeaaleaaleaaleaaleaalea

HârtibaciulHârtibaciulHârtibaciulHârtibaciulHârtibaciulHârtibaciuluiuiuiuiuiui

- pag. 5

- pag. 5, 6

- pag. 2

- pag. 2

- pag. 2

- pag. 6

- pag. 7

- pag. 7

De la PDe la PDe la PDe la PDe la Poliþie ...oliþie ...oliþie ...oliþie ...oliþie ...

Editorial …

- pag. 2

- pag. 6

- pag. 7

- pag. 4

În perioada 26 – 30 martie 2018 la ªcoala GimnazialãNocrich se desfãºoarã programul „ªCOALA ALTFEL”.

Toþi elevii instituþiei noastre sunt implicaþi în diverseactivitãþi extraºcolare non-formale ºi informale active ºiatractive. Activitãþile sunt organizate de cãtre cadreledidactice din ºcoalã. Unele se desfãºoarã în parteneriat cudiverse instituþii ºi asociaþii din comuna Nocrich ºi nunumai: Primãria, Consiliul Local, Poliþia, BisericaOrtodoxã, CJRAE Sibiu reprezentatã la nivelul unitãþii prinmediatorul ºcolar, d-na Ifteni Gabriela-Mihaiela,Dispensarul Uman, Asociaþia „Elijah” din Hosman,Asocia�ia „Philadelphia” din Sibiu, Asociaþia„FodeldeaLebt” din Fofeldea, Asociaþia „Viitor prin

PATRIE. Un cuvânt care pentru mine înseamnãonoare, încredere ºi totodatã dragoste. Mi-am ancorataici toate clipele frumoase petrecute cu familia, toatemomentele în care am râs, dar ºi perioadele în care amfost dezamãgitã sau tristã. Dar niciodatã nu au existatmomente în care sã nu simt cã mã þine de mânã, sã nusimt cã mã protejeazã, cã e aici pentru mine ... Cândspui România cred cã spui de fapt cel mai înzestrat locde pe pãmânt, o adevãratã comoarã a naturii. Îmi iubescþara ºi aceasta pot sã o spun cu mâna pe inimã. România- o mamã zâmbitoare care te sprijinã întotdeauna d’(GEORGIANA-DANIELA MUNTEAN, clasa a VIII-a A)

Patria este locul unde m-am nãscut, este „acasã”.Patria e acel loc unde copilãresc. Aº putea adãugaprecum Octavian Paler: „România este patria mea, restulsunt doar þãri”’. Patria e acel loc unde ai o casã plinã defraþi ºi de surori ... patria pentru mine înseamnã istoria,...Patria nu e un pãmânt pe care trãim din întâmplare, ci epãmânt plãmãdit cu sângele ºi întãrit cu oaseleînaintaºilor noºtri... Pãrinþii ºi strãmoºii ne sunt Patrianoastrã... Patria e aducerea-aminte de zilele copilãrieinoastre... „Nu trãiesc pentru mine, ci trãiesc pentrupatrie”’ (HANU TEODORA, clasa a VIII-a A)

Ce este patria pentru mine? Cel mai sfânt ºi maifrumos loc pentru mine este PATRIA mea unde m-amnãscut ºi unde trãiesc. Patria pentru mine, ea estezâmbetul cel mai sincer, aripa plãpândã de înger carem-a ajutat sã mã dezvolt ºi sã cresc. Este locul în caretatãl nostru ceresc - Dumnezeu - ne-a plãmãdit ºi undesufletele calde au, împreunã, o respiraþie divinã. Estesingurul loc în care sufletul meu vibreazã împreunã cuuniversul. Îmi voi iubi mereu patria ºi nu o voi pãrãsiniciodatã! (MARCO NICULA, clasa a VIII-a)

Patria pentru mine este locul în care m-am nãscut,

La 100 de ani de la Marea Unire:CE ESTE PATRIA?Rãspunsuri ale elevilor de la Colegiul Tehnic „A. T. Laurian” Agnita

am crescut ºi trãiesc. Strãmoºii noºtri s-au luptat si autrudit pentru a avea locul pe care astãzi îl numim patrie.Am putea spune cã patria este la fel ca mama. Aceastaeste limba pe care o vorbesc, este familia mea (MARIAÞERBEA, clasa a VIII-a A)

Pentru mine patria reprezintã unul dintre cele maiimportante lucruri. Este locul unde m-am nãscut, undeam crescut ºi m-am dezvoltat ca persoanã. Înseamnãtotul pentru mine deoarece aici am totul: familia ºiprietenii. Dacã o sã-mi pãrãsesc vreodatã þara, ºtiu sigurcã mã voi întoarce bucuroasã de câte ori am ocazia,pentru cã doar aici mã simt într-adevãr în siguranþã ºiapreciatã. (BIANCA MORAR, clasa a VIII-a A)

Patria este locul unde se naºte fiecare om. Patriaeste pãmântul pentru care s-au jertfit strãmoºii noºtri...Pentru mine patria este locul unde m-am nãscut ºi undeam crescut, unde doresc sã învãþ ºi sã trãiesc pentrutotdeauna! Patria este locul unde îmi petrec timpulîmpreunã cu familia ºi locul unde se nasc multe amintiri!(TEODORA MURGOCI, clasa a VI-a A)

Prof. coordonator: Lorinczi Maria-Daniela

„ªC„ªC„ªC„ªC„ªCOOOOOALA ALALA ALALA ALALA ALALA ALTFELTFELTFELTFELTFEL” – ” – ” – ” – ” – un alt fun alt fun alt fun alt fun alt fel de ºcoalã lael de ºcoalã lael de ºcoalã lael de ºcoalã lael de ºcoalã laªcoala Gimnazialã Nªcoala Gimnazialã Nªcoala Gimnazialã Nªcoala Gimnazialã Nªcoala Gimnazialã Nocrichocrichocrichocrichocrich

educaþie” din Hosman, Asociaþia „Mioritics” – proiectulColinele Transilvaniei.

Astfel, copiii au participat la ateliere de creaþie,vizionare de filme documentare, cercuri de lecturã,dezbateri, prezentãri, concursuri sportive, concursuri degastronomie ºi alimentaþie sãnãtoasã, activitãþi cultural-artistice, ateliere de creaþie, drumeþii în orizontul localNocrich etc.

S-au organizat vizite cu elevii cls. a VIII-a la liceele dinSibiu. De asemenea, ºcolarii din CP – VIII au mers înexcursii cu scop educaþional ºi recreativ la Târgu Mureº –jud. Mureº, Praid – jud. Harghita, Ocnele Mari – jud.Vâlcea, Peºtera Muierii – jud. Gorj, Aqua Park – Cãciulata– jud. Vâlcea, Aqua Park – Deva – jud. Hunedoara.

Programul „ªCOALA ALTFEL” este benefic pentruelevi, deoarece aceºtia îºi dezvoltã diverse competenþe ºiaptitudini care le completeazã educaþia formalã:competenþe interpersonale, capacitatea de lucru în echipã,încrederea în sine, disciplina, responsabilitatea, capacitãþide planificare, coordonare ºi organizare, gestionare aproiectelor, leadership, capacitatea de a rezolva problemepractice etc.

Ca o concluzie... „Tot ceea ce n-avem de la naºtere ºide care avem nevoie când suntem mari, ne este dat prineducaþie. Aceastã educaþie ne vine de la naturã, de laoameni sau de la lucruri” (Jean Jacques Rousseau)

Profesor Nicoarã Ionela-Luiza - director

„D„D„D„D„DANSUL GENERAANSUL GENERAANSUL GENERAANSUL GENERAANSUL GENERAÞIILÞIILÞIILÞIILÞIILOR”OR”OR”OR”OR”DIN ADIN ADIN ADIN ADIN AGNITGNITGNITGNITGNITA LA A XIII-AA LA A XIII-AA LA A XIII-AA LA A XIII-AA LA A XIII-A

EDIÞIEEDIÞIEEDIÞIEEDIÞIEEDIÞIE

La Chirpãr a fost ce-a de aXIII-a ediþie

a Festivalului Hârtibãcenilor

Lumina Sfântã de laIerusalim a ajuns în noapteade Înviere ºi la bisericile din

Protopopiatul Agnita

TTTTTaina Sfântului Masluaina Sfântului Masluaina Sfântului Masluaina Sfântului Masluaina Sfântului Masluîn Pîn Pîn Pîn Pîn Parararararohia Moohia Moohia Moohia Moohia Movile învile învile învile învile în

Duminica TDuminica TDuminica TDuminica TDuminica Tomiiomiiomiiomiiomii

Credinþã, jertfã ºi înviere înParohia Beneºti

Paºtile - moarte ºi înviere cuHristos. Aspecte istorico - biblice

CrâmCrâmCrâmCrâmCrâmpeie de simbolism.peie de simbolism.peie de simbolism.peie de simbolism.peie de simbolism.Ouãle rOuãle rOuãle rOuãle rOuãle roºii - jeroºii - jeroºii - jeroºii - jeroºii - jertfã, întfã, întfã, întfã, întfã, înviervierviervierviere ºie ºie ºie ºie ºi

înãlþarînãlþarînãlþarînãlþarînãlþare la popore la popore la popore la popore la poporul rul rul rul rul românomânomânomânomân

ªezãtorile pe Vªezãtorile pe Vªezãtorile pe Vªezãtorile pe Vªezãtorile pe Valea Hâralea Hâralea Hâralea Hâralea HârtibaciuluitibaciuluitibaciuluitibaciuluitibaciuluiMircea Drãgan Noiºteþeanu

A fA fA fA fA fososososost o datã ...t o datã ...t o datã ...t o datã ...t o datã ...Ilie ÞerIlie ÞerIlie ÞerIlie ÞerIlie Þerbea!bea!bea!bea!bea!

Prima ziLiviu Grecu

Un gând rostit ºi scris, din multealtele încã nerostite ºi nescrise

Stimaþi locuitori de peValea Hîrtibaciului!

GGGGGAZETAZETAZETAZETAZETA HÂRTIBACIULA HÂRTIBACIULA HÂRTIBACIULA HÂRTIBACIULA HÂRTIBACIULUIUIUIUIUI2 2018

De la PDe la PDe la PDe la PDe la Poliþie ...oliþie ...oliþie ...oliþie ...oliþie ...Editorial …În acest an sãrbãtorile pascale au adus nu

doar liniºtea ºi pacea care le caracterizeazã ciºi vreme frumoasã ºi caldã, cum de ani buni nua mai fost în aceastã perioadã a anului. O vremecare îþi trezeºte dorul de ducã.

Dar, aºa cum au arãtat controalele rutieredin aceastã perioadã, un dor de ducã cu vehiculeneînmatriculate sau neînregistrate, condusefãrã drept – adicã fãrã permis de conducere –sau sub influenþa lui Bachus.

Nu ºtiþi care Bachus? Acela cu vinul. Saumai corect, în cazul nostru, cu alcoolul. 0,63 mg/l alcool pur în aerul expirat la B.M. de 30 de anidin Mihãileni, 0,79 mg/l la concetãþeanul sãuA.M.M. de 21 de ani, 0,43 mg/l la A.I.S. de 34de ani din Brãdeni ori 0,75 mg/l la concetãþeanulsãu V.D. de 23 de ani. Cifrele sunt cele indicatede aparatul etilotest atunci când cei de mai susau fost testaþi.

Din verificãrile efectuate la momentulcontrolului s-a constatat cã V.D. din Brãdeni nuavea nici permis de conducere. Aºa cum, totdin verificãri, a reieºit cã nu aveau nici Z.M.D.de 25 de ani din Merghindeal, S.S. de 30 de anidin Agnita ori B.R.I. de 15 ani din Alþîna, acestadin urmã fiind oprit în timp ce conducea unmoped care nu era nici înmatriculat ºi niciînregistrat. Tot conducând un mopedneînregistrat ºi neînmatriculat a fost gãsit ºiL.G.N. de 51 de ani din Brãdeni.

La Agnita ºi Fofeldea au fost opriþi în traficS.E.N. de 38 de ani din Mediaº ºi P.I.D. dinFofeldea care conduceau ansambluri de vehiculºi remorcã pentru care nu aveau permis deconducere de categoria corespunzãtoare.

Un echipaj de poliþie aflat în acþiune pe razacomunei Brãdeni a depistat un grup depersoane care, pentru a putea lega un imobil lacanalizarea centralizatã, au sãpat un ºanþtransversal pe calea de rulare din localitate.Verificând legalitatea lucrãrii poliþiºtii auconstatat cã lucrarea nu era efectuatã depersonal de specialitate ºi nici nu era autorizatã.Ca urmare au deschis un dosar penal pentruexecutarea de lucrãri neautorizate în zona unuidrum public. Vã reamintim, cu aceastã ocazie,cã nu se pot efectua lucrãri la drumurile publice,fie ele de reparaþie, întreþinere etc., decât depersonal de specialitate ºi cu autorizaþie.

Vã informam în articolul trecut despreplecare voluntarã de la domiciliu a unei minoredin Agnita. Prin activitãþi specifice muncii depoliþie minora a fost depistatã, reþinutã ºiîncredinþatã mamei. Aceleaºi activitãþi specificele efectueazã acum poliþiºtii în cazul plecãriivoluntare de acasã a unei alte minore, dinIlimbav, ºi le-au efectuat în cazul unui apel penumãrul unic de urgenþã 112.

În urma apelului pe numãrul unic deurgenþã 112, care comunica dispariþia de ladomiciliu a unui minor în vârstã de trei ani, aufost mobilizate într-o acþiune de cãutare agenþide poliþie ºi voluntari civili. Din nefericire, dupãtrei ore de cãutãri, minorul a fost gãsit decedatîn albia unui pârâu din zonã. Personalul SMURDnu a putut decât sã constate decesul iar trupulcopilului a fost ridicat de Laboratorul deMedicinã Legalã Sibiu în vederea efectuãriinecropsiei ºi a stabilirii exacte a cauzeidecesului.

Tot la Laboratorul de Medicinã Legalã Sibiua ajuns ºi trupul unei persoane care lucra lastaþia de comprimare a gazului de la DealuFrumos. Aceasta a fost gãsitã decedatã în incintastaþiei iar Laboratorului de Medicinã LegalãSibiu îi revine sarcina depistãrii cauzeidecesului.

Un dosar penal a fost deschis de poliþiºti,la Alþîna, împotriva a mai multor persoane care,înarmate cu bâte sau alte obiecte contondente,au produs pagube unui imobil ºi l-au agresat peproprietarul acesteia pe motiv cã vitelepersoanei agresate ar fi pãscut pe proprietateaunora dintre agresori.

Acþionând în baza unui mandat europeande executare a pedepsei cu închisoarea poliþiºtiide la Agnita l-au depistat, reþinut ºi predat laarestul Inspectoratului de Poliþie al JudeþuluiSibiu pe S. Flavius din localitate.

Aºa cum aþi putut constata a fost ofrumoasã lunã de primãvarã în care poliþiºtii depe Valea Hîrtibaciului au fost, ca întotdeauna …

… mereu alãturi de dumneavoastrã !

În ultimul timp, mai precis în ultimii ani,am avut ocazia sã cãlãtoresc foarte des laSibiu ºi nu numai. Astfel, autogara din Sibiua devenit un fel de nod de cãlãtorie, situaþiecare mi-a permis sã fac o comparaþie pesteani.

Am avut ocazia sã vãd evoluþia ºi, uneori,involuþia transportului din judeþ dar, mai ales,mi-a dat ocazia sã vãd evoluþia societãþii. Atâtindustrialã cât ºi moralã. De la o autogarãsordidã ºi fãrã personalitate, ocupatã o masãde oameni cenuºii ºi apatici, s-a transformatîntr-o lume plinã de culoare cu oameni vii ºiagitaþi. A pierdut mult din aceastã vitalitateatunci când au fost demolate chioºcurile dinincinta autogãrii dar, ce sã-i faci dacã aºa avrut stãpânul?

Viaþa a continuat însã ºi nu am putut sãnu remarc ºi evoluþia moralã a celor carefoloseau autogara. De la o îmbulzealã în spiritde turmã revãrsatã în calea autobuzelor caretrãgeau la peron, la rãbdarea de a aºteptacivilizat autobuzul, pe peron sau în sala deaºteptare, chiar dacã acesta întârzia. Oordine rãbdãtoare pentru urcarea în autobuzsau pentru depunerea bagajelor, fãrãîmbulzealã, fãrã grabã, dupã ce acesta trãgeala peron sau un ºir relativ ordonat format lacoborârea din autobuz, ºi folosirea peronuluinu a spaþiului de rulare a autobuzelor, pentruieºirea din autogarã. ªi vorbesc despreaceeaºi oameni, majoritatea navetiºti sauelevi, dar ºi persoane în trecere. Iar numãrullor a crescut cu trecerea timpului.

De regulã ajung în autogarã cam cu cinci-ºase minute înaintea plecãrii autobuzuluispre casã. Câteodatã, însã, ajung ºi cu zece-

douãzeci de minute mai devreme iar atuncipot asista la îmbarcarea pasagerilor. Care, laautobuzul de Agnita, diferã foarte mult faþãde îmbarcarea cãtre alte destinaþii. Spredeosebire de un fel de „coadã” ºi de o simplãgrabã la urcarea în autobuz, spre altedestinaþii, spre Agnita lumea se îmbulzeºteîntr-o grãmadã dezordonatã înfiptã în uºaautobuzului, din care te smulgi ca sã poþiurca. Asta este însã o evoluþie de la modultipic a hîrtibãcenilor de a se urca în autobuz.ªi acest lucru mi-a fost readus din memoriezilele trecute.

Am ajuns în autogarã cu vreocincisprezece minute înainte de plecareaautobuzului ºi, spre marea mea mirare, ogrãmadã de vreo zece-doisprezece oameni îiaºteptau sosirea. Dar nu pe peron. Ci pecalea de rulare, în zona dintre spaþiile deparcare ale peronului 1 ºi 2. Imaginaþi-vã oautogarã, cu zone de îmbarcare ocupate deautobuze parcate din loc în loc, în carepasagerii se aflã doar pe peron sau urcã,ordonat ºi fãrã grabã, în autobuz. ºi pe unspaþiu de parcare gol unde urmeazã sã tragãun autobuz, în afara peronului, o gloatã. Ogloatã care se pune în faþa autobuzului ºi îlopreºte cu vreo doi metri înainte de peron ºiapoi îºi dã coate ca sã urce cât mai repede.Cam asta era imaginea care am vãzut-o. Uncontrast imens între comportarea civilizatãa cãlãtorilor cãtre alte destinaþii ºi cea acãlãtorilor spre Agnita.

Recunosc, imaginea asta nu o maivãzusem de ceva ani ºi credeam cã nici nuam sã o mai vãd vreodatã. Credeam cãaparþine unor vremuri apuse de decenii.Vorbesc de vremuri în care saºii impuseserãreguli de urcare în autobuz. Ei primii, în faþa

autobuzului, apoi românii, la mijloc, ºi laurmã þiganii, în spate la „muzicanþi” cum sespunea. În ciuda acestei ordini de îmbarcare,întotdeauna am vãzut grãmada hîrtibãcenilorla urcarea în autobuz. De parcã pleacãautobuzul fãrã ei. ªi obiceiul acesta acontinuat ani buni dupã ‘90. A dispãrut lentºi greu. ªi, am sperat eu, pentru totdeauna.Din nefericire vãd cã nu.

A respecta regulile dintr-un spaþiupublic, a te comporta decent, uman, este odovadã de educaþie ºi civilizaþie. În ultimiiani am vãzut acest lucru la hîrtibãceni. Dinnefericire se pare cã nu este uncomportament valabil pentru toþi locuitoriiVãii Hîrtibaciului. Unii au rãmas cu siguranþãîn urmã la capitolul educaþie ºi civilizaþie ºi,tot din nefericire, dau tonul pentru unii dinjurul lor.

Astfel de oameni sunt un exemplupentru alþii. Dar un exemplu negativ. Oarece ne atrage atât de mult la astfel de oameniîncât le imitãm comportamentul? De ce nugândim cu capetele noastre ºi sã acþionãmaºa cum gândim? Sã nu facem ca ei, sãrestrângem exemplele negative la din ce înce mai puþini oameni. Sã ne îndreptãm spreexemplele pozitive, spre bine, nu spre rãu.Sã dãm dovadã de educaþie ºi civilizaþie. Dece alþii pot ºi noi nu?

Dupã cum spuneam, momentulprezentat este unul unicat în ultimii ani.Chiar ºi aºa mi-a lãsat un gust amar pentrucã se poate repeta oricând. Fie ºi pentrufaptul cã încã ne mai îmbulzim la urcarea înautobuz. Nu sub formã de gloatã, esteadevãrat. Dar gloata, ca ºi lipsa de civilizaþie,pot reapãrea oricând.

Cãtã V.

Îngândurat, precum era de o bunã bucatãde vreme, moºu’ Anghel, þãran vrednic ºicuminte în satul lui transilvan, Lancrãm, seîntreba, într-o doarã: „Ce rost are sã ne mainaºtem dacã ºi aºa murim?! Pentru cã multprea repede viaþa trece în moarte, în urmanoastrã nerãmânând decât numele scrijelitpe crucea mormântului, iar dacã omenireaar dispãrea n-ar avea cine sã-l mai rosteascã!”

Ce temut avertisment peste timp! Gânditºi rostit de acest vrednic ºi cuminte plugar,demn urmaº ºi rudã apropiatã al unui vestitconsãtean de-al sãu: filozoful-poet LucianBlaga. Dar ºi cât adevãr în mintea lui agerãºi în sufletul sãu blând, de locuitor al satuluiîn al cãrui nume întrezãrim o picãturã dinfierbinþeala lacrimilor ce par a se prelingedin ochii nefireºti de albaºtri, iviþi dincoloritul zugrãvelii chipului lui Lucian Blagadintr-un tablou care stã atârnat sub grindacrãpatã ºi înnegritã a casei sale pãrinteºtidin satul Lancrãm, transformatã în muzeu.Acest tablou-portret poartã semnãturaolografã a unei talentate pictoriþe secuienedin Ojdula-Covasnei: Monica Gastone ªipoº,membrã-activã a DespãrþãmântuluiMiercurea Sibiului al Asociaþiunii TransilvaneASTRA. Mãiastra-i creaþie întregeºte zestreade frumuseþi a acelei Case Memoriale LucianBlaga , pãstrãtoare a vechilor amintiri alefamiliei acestui distins fiu al satului Lancrãm,aºezare transilvanã mângâiatã de apelelimpezi ºi reci ale legendarei Vãi Frumoasea Sebeºului. ªi ce inexplicabile coincidenþe!Deopotrivã înãlþãtoare ºi triste, din viaþa denumai 66 de ani a acestui om. Asemenidestinului rãspândirii ºi înþelegerii opereisale scrise, devenite, între timp, deînsemnãtate universalã. Ca urmare, la unmoment dat, Lucian Blaga a fost propus a fidistins cu Premiul Nobel pentru Literaturã,argumentându-se cã scrierile sale cautã ºigãsesc rãspunsuri la întrebãri încã negândite,nerostite ºi nescrise de nimeni.

Trei feþe: „Copilul râde / Înþelepciunea ºi iubirea mea e jocul!”„Tânãrul cântã / „Jocul ºi-nþelepciunea mea-iubirea!”

„Bãtrânul tace / ”Iubirea ºi jocul meu e-nþelepciunea!”„Luna florilor” mereu ne readuce aminte de Lucian Blaga

(n.9 mai 1895-d.6 mai 1961)

Un gând rostit ºi scris, din multe altele încã nerostite ºi nescrisePrefaþând apropiata împlinire a 123 de

ani de la naºtere (duminicã, 6 mai) ºi 57 deani de la moarte (miercuri, 9 mai), ne rugãmBunului Dumnezeu sã-i facã þãrâna de peacoperãmântul mormântului sãu cât maiuºoarã, iar somnul cât mai lin cu putinþã. ªicreaþia sa literarã ºi ºtiinþificã nemuritoare!Asemeni amintirii numelui sãu frumos ºimelodios, regãsit într-un izbutit vers închinatcoloratelor ºi înmiresmatelor flori ale luniimai, anotimp în care se îngemãneazã celedouã date ale începutului ºi sfârºitului vieþiilui Lucian Blaga.

NOTÃ: De cutreieraþi uliþele satului sãunatal îi veþi da dreptate poetului-filozof cândspune cã veºnicia s-a nãscut la sat: „Femeie,/ ce mare porþi în inimã ºi cine eºti? / Maicântã-mi înc-o datã dorul tãu, / sã te ascult /ºi clipele sã-mi parã niºte muguri plini / dincare înf loresc aievea-veºnicii” (…) ;

Stimaþi locuitori de pe Valea Hîrtibaciului!ªtiþi dacã actul dumneavoastrã de identitate se aflã în termen de valabilitate?Dacã nu, verificaþi data înscrisã în colþul din dreapta-jos al acestuia. Prin lege aveþi obligaþia

de a vã prezenta, cu cel puþin 15 zile ºi cel mult 180 de zile înainte de aceastã datã, la ServiciulPublic Comunitar Local de Evidenþã a Persoanei în vederea preschimbãrii acestuia. Nu lãsaþi sãtreacã acest termen. Este posibil sã aveþi nevoie de actul de identitate la medic, la bancã, la notarsau orice altã instituþie iar un act de identitate expirat nu vã este de folos.

Pentru a vã putea preschimba actul de identitate trebuie sã aveþi asupra dumneavoastrã:· actul de identitate vechi· certificatul de naºtere în original ºi copie xerox· actul cu care faceþi dovada spaþiului de locuit (contract de vânzare-cumpãrare, contract

de închiriere, certificat de moºtenitor, adeverinþã de la primãria locului de domiciliuetc.)

ºi, dacã este cazul, urmãtoarele acte:· certificat de cãsãtorie în original ºi copie xerox· sentinþã de divorþ rãmasã definitivã ºi irevocabilã în original ºi copie xerox· certificatul de deces al soþului/soþiei în original ºi copie xerox· certificatele de naºtere ale copiilor care nu au încã 14 ani

Aþi cãutat certificatele de naºtere ale copiilor ºi aþi constatat cã au împlinit 14 ani ºi nu au încãact de identitate ? Vã aºteptãm împreunã cu aceºtia pentru a-i pune în legalitate, cu cel mult 15 ziledupã împlinirea vârstei de 14 ani, conform legii.

Serviciul Public Comunitar Local de Evidenþã a Persoanei al oraºului Agnita funcþioneazã însediul Poliþiei oraºului Agnita ºi are urmãtorul program cu publicul:

de luni pânã joi 09 - 15vineri 09 - 12

„Pãmântule, dã-mi aripi: / sãgeatã vreau sãfiu, sã spintec / nemãrginimea, / sã nu maivãd în preajmã decât cer, / deasupra cer, ºicer sub mine”(…); „Eu nu strivesc corola deminuni a lumii / ºi nu ucid / cu mintea tainele,ce le-ntâlnesc / în calea mea / în flori, în ochi,pe buze ori morminte / (…) eu cu lumina measporesc a lumii tainã - / ºi-ntocmai cum curazele ei albe luna / nu micºoreazã, citremurãtoare / mãreºte ºi mai tare tainanopþii, / aºa îmbogãþesc ºi eu întunecata zare/ cu largi fiori de sfânt mister / ºi tot ce-ineînþeles / se schimbã-n neînþelesuri ºi maimari, / sub ochii mei - / cãci eu iubesc / ºiflori ºi ochi ºi buze ºi morminte” (Dinvolumul „Poemele lumii”, anul 1919)

HRISTOS A ÎNVIAT!Sibiu, aprilie 2018

Ioan Vulcan-AGNIÞEANUL(ioan.vulcan@yahoo.ro)

GGGGGAZETAZETAZETAZETAZETA HÂRTIBACIULA HÂRTIBACIULA HÂRTIBACIULA HÂRTIBACIULA HÂRTIBACIULUIUIUIUIUI2018 3

Bucuroºi de oaspeþi, chirpãrenii auumplut sala Cãminului Cultural pentru aaplauda ansamblurile artistice venite sãparticipe la cea de a XIII-a ediþie a FestivaluluiHârtibãcenilor, organizat ca de fiecare datãîn prima duminicã dupã Paºti.

La deschiderea festivalului, primarulEugen Feldeoiu le-a mulþumit persoaneloroficiale care au rãspuns invitaþiei de aparticipa la acest eveniment, subprefectulMarin Horaþiu Lucian, senatorul AvramNicolae, Dotcoº Sebastian reprezentantulConsiliului Judeþean Sibiu, Cioca Lucianconsilier judeþean ºi primarilor membrii aiAsociaþiei Valea Hârtibaciului.

Primii care au pãºit pe scenã au fostdansatorii ansamblului „Cununa” al Casei deCulturã „Ilarion Cociºiu” din Agnita care auîncântat spectatorii cu suitele de jocuri depe Valea Hârtibaciului, de pe Câmpie ºi dinÞara Fãgãraºului. Spectacolul jucãtoriloragniþeni, pregãtiþi de prof. Ioan Sârbu, a fostcompletat de grupul vocal coordonat de prof.Doina Pãrãu.

O prezenþã ineditã la acest festival a fostgrupul instrumental „Veselyah” din Nou,pregãtiþi de prof. Adrian Grecu. Aceºtia auimpresionat prin calitatea interpretãrii unorbucãþi muzicale, atât din folclor cât ºi dinrepertoriul clasic. În afarã de instrumentiºti,ansamblul din Nou a încântat ºi cu trei soliºtivocali, Mãdãlina Cioca, Giulia Albu ºi AlinPrecup.

De la Liceul Tehnologic din Iacobeni,grupul vocal coordonat de prof. Florin Pãrãu,a prezentat o suitã de cântece patrioticededicate Centenarului Marii Uniri.

Ansamblul ªcolii Gimnaziale din Bruiu,înfiinþat în urmã cu cinci ani, pregãtit de prof.Cristina Caloian, a reuºit sã încântespectatorii cu tabloul coregrafic „Joculfetelor”, cu Haþegana dar mai ales cu Brâuldin Bruiu.

Grupul vocal „Flori Hârtibãcene” de laªcoala Gimnazialã din Bîrghiº dirijat de prof.Doina Pãrãu, a fost aplaudat pentru suita decântece patriotice dar ºi pentru solistagrupului, Delia Muntean care a încântatpublicul cu melodia „De când s-o dus bãdiþa”.

La Chirpãr a fost ce-a de a XIII-a ediþiea Festivalului Hârtibãcenilor

ªcoala Gimnazialã din Nocrich aprezentat, în premierã, douã grupuri dedansatori, unul de bãieþi ºi unul de fete. Cuzurgãlãi la picioare, grupul de bãieþi a readuspe scenã vechiul joc Banu Mãrãcine,echivalentul hârtibãcean al Cãluºarilor iarfetele au încântat cu Jiana fetelor ºi cuFecioreasca de la Crihalma. Pentru acest nougrup de jucãtori, meritã felicitãri prof. Ioanºi Cornelia Rãulea. Tot din Nocrich, foartetânãrul taragotist Andrei Viºa a impresionatcu talentul sãu interpretând un buchet decântece populare.

Ultimii care au urcat pe scenã ºi cei maiaºteptaþi au fost Jucãtorii din Chirpãr, conduºide neobositul Stãnuleþ Chirion, care a jucatîn rând cu ei.

Jucând ca la ei acasã, aceºti tineri ºi copiiminunaþi au adus pe scenã bucuria joculuipopular autentic. Cu multã vigoare ºi cuplãcerea de a juca au fost aplaudaþi pentrujocurile ce au curs în cascadã pe scenã,învârtita, haþegana, purtata dar mai alesvechea sârbã chirpãreanã cu care au umplutscena ºi au ridicat spectatorii în picioare. Lasuccesul spectacolului oferit de jucãtori acontribuit ºi micuþa dar talentata solistãCezara Borcea. Spectacolul chirpãrenilor s-aîncheiat, spre amuzamentul spectatorilor, cuo suitã de jocuri þigãneºti.

Festivalul Hârtibãcenilor a beneficiat ºide prestaþia a trei soliºti vocali reprezentanþiai zonei, cunoscuþi ºi îndrãgiþi de spectatori,Marcel Pãrãu, Ioana Bogdan ºi Ioana RoxanaAgârbicean.

Reprezentantul Asociaþiei ValeaHârtibaciului, Ilarion Bârsan a mulþumitConsiliului Local ºi Primãriei Chirpãr pentrumodul în care a gãzduit aceastã a XIII-a ediþiea festivalului. A remarcat dãruirea cu careprofesori din ºcolile de pe Valea Hârtibaciuluiau devenit instructori ºi cultivã la elevidragostea pentru culturã. Le-a mulþumitprimarilor care se implicã ºi sprijinã efortulacestor profesori ºi care susþin desfãºurareaFestivalului Hârtibãcenilor. A mulþumit deasemenea Casei de Culturã din Agnita pentrusprijinul logistic pentru buna colaborare ladesfãºurarea festivalului.

I. Bârsan

4 GGGGGAZETAZETAZETAZETAZETA HÂRTIBACIULA HÂRTIBACIULA HÂRTIBACIULA HÂRTIBACIULA HÂRTIBACIULUIUIUIUIUI 2018

Tradiþionalul eveniment cultural dinAgnita, Dansul Generaþiilor a ajuns la a XIII-a ediþie ºi, la fel ca la cele precedente, salaCasei de Culturã „Ilarion Cociºiu” s-a doveditprea micã pentru numãrul agniþenilor dornicisã vadã acest spectacol în care bucuriacântecului ºi jocului popular a fost prezentatãde peste 150 de copii, tineri ºi vârstnici.

Pe scenã au încântat publicul micii artiºtidin ansamblul „Hârtibaciu” formaþia dedansuri de la gimnaziul G. D. Teutsch,dansatorii consacraþi din ansamblul „Cununa”ºi veteranii ansamblului „Cununa”. Deremarcat cã majoritatea veteranilor au revenitacasã pentru a participa la acest eveniment,unii din Sibiu, Braºov ºi Bucureºti alþii dinGermania, Spania ºi Italia.

Spectacolul, care a durat peste trei ore,a fost pe mãsura aºteptãrilor.

Dupã ce ansamblul „Cununa” aimpresionat cu dansul „Romana” pe scenã aupãºit cu bucurie prichindeii, mândrii ºi dornicisã le arate pãrinþilor ce buni dansatori sunt.Au jucat Hora, Învârtita ºi Haþegana ºi s-aubucurat de aplauzele binemeritate oferite despectatorii care i-au primit cu multã dragoste.

Au urmat apoi, elevii Gimnaziului G. D.Teutsch, ansamblul „Hârtibaciul”, Grupurilevocale de la Clubul Elevilor, ºi de la ªcoalaPopularã de Artã Ilie Mincu din Sibiu. A fosto avalanºã de cântece ºi jocuri populare,multe din ele aplaudate la scenã deschisã.

Cântând în grupuri sau solo tinereleinterprete Maria Gherghel, Cezara Cernea,Edith Todor, Teo Sasu, Paula Moldovan,Denisa Roman. Andreea Silvestru ºi AdelaTodor s-au bucurat de aplauze binemeritate.

Dansatorii din ansamblul „Cununa” audat mãsura valorii lor prin virtuozitatea ºieleganþa cu care au prezentat suite de jocuripopulare din diferite zone ale þãrii, Banat,Câmpie, Oltenia dar mai ales de pe ValeaHârtibaciului. Virtuozitate ºi eleganþã însuºitãdupã multe ore de repetiþii, dupã multãtranspiraþie ºi dupã multe reprezentãri pescene din þarã ºi strãinãtate.

„D„D„D„D„DANSUL GENERAANSUL GENERAANSUL GENERAANSUL GENERAANSUL GENERAÞIILÞIILÞIILÞIILÞIILOR” DIN AOR” DIN AOR” DIN AOR” DIN AOR” DIN AGNITGNITGNITGNITGNITA LA A XIII-A EDIÞIEA LA A XIII-A EDIÞIEA LA A XIII-A EDIÞIEA LA A XIII-A EDIÞIEA LA A XIII-A EDIÞIECu multã bucurie ºi aplauze au fost

primiþi veteranii ansamblului „Cununa” uniidintre ei participanþi la toate ediþiilespectacolului „Dansul Generaþiilor”.Majoritatea plecaþi prin alte pãrþi pentru acâºtiga o bucatã de pâine, acum au revenitacasã ca sã-ºi aline dorul ºi sã se bucure deceea ce le-a fost drag de când se ºtiu,cântecele ºi jocurile populare. ªi dupã modulcum au jucat au dovedit câtã dragoste aupentru tot ce-i spirit românesc. Privindu-letrãirea pe scenã mi-au rãsãrit în minteversurile lui Lucian Blaga: „O, vreau sã joc,cum niciodatã n-am jucat / sã nu se simtãDumnezeu în mine un rob în temniþã –încãtuºat. / pãmântule, dã-mi aripi: sãgeatãvreau sã fiu, sã spintec nemãrginirea…” Cãciasta exprimã jocul românesc, nevoia dedescãtuºare ºi zbor spiritual. ªi asta au retrãitveteranii ansamblului „Cununa” ºi trãirea lora fost transmisã spectatorilor care i-a rãsplãtitcu îndelungi aplauze.

La frumuseþea acestui spectacol aucontribuit ºi soliºtii vocali ai Casei de Culturã„Ilarion Cociºiu”, Ioana Bogdan, Florin Pãrãu,Constantin Vasilescu, Ioana Agârbiceanu caºi invitaþii speciali ai ansamblului „Cindrelul– Junii Sibiului”, Marcel Pãrãu, RãzvanNãstãsescu ºi Daniel Rosalim.

În cadrul acestui megaspectacol au fostintegrate ºi douã spectacole reprezentativepentru spiritualitatea ancestralã a satuluiromânesc, „Apa izvorul vieþii” ºi „Descântec”.

Scenariul tabloului „Apa izvorul vieþii” afost realizat de profesorul Ioan Sârbu inspiratdupã materialul informativ din carteascriitorului Gherasim Rusu – Togan, „Viziunistrãvechi – ritualuri – credinþe – obiceiuriromâneºti”. Cântece ºi descântece, jocuri ºiincantaþii, ritualul cãutãrii apei curate devinesimbol pentru curãþenia spiritualã a omului,veºnic cãutãtor de puritate. Tabloul are încentru pe descântãtoarea satului, interpretatãde Eugenia Ghiºa, ºi tinerii ce îºi af lãpuritatea în izvorul curat al apei dãtãtoare deviaþã, asociatã în tablou cu imaginea prunculuinou nãscut.

FFFFFoooooaie editaie editaie editaie editaie editaaaaatttttã de Proã de Proã de Proã de Proã de Protttttopopiaopopiaopopiaopopiaopopiatul Orttul Orttul Orttul Orttul Ortodoodoodoodoodox Agnitx Agnitx Agnitx Agnitx Agnitaaaaa

„Lumina lui Hristos lumineazã tuturor!” (Liturghia Darurilor )

Anul X, nr. 11Anul X, nr. 11Anul X, nr. 11Anul X, nr. 11Anul X, nr. 116, APRILIE 20186, APRILIE 20186, APRILIE 20186, APRILIE 20186, APRILIE 2018

ORTODOXIA PE VALEA HÂRTIBACIULUIORTODOXIA PE VALEA HÂRTIBACIULUIORTODOXIA PE VALEA HÂRTIBACIULUIORTODOXIA PE VALEA HÂRTIBACIULUIORTODOXIA PE VALEA HÂRTIBACIULUI„Apare cu binecuvântarea IPS Pãrinte Mitropolit dr. Laurenþiu Streza”

(Sursa foto: http://www.mitropolia-ardealului.ro)

Din bucuria inegalabilã a ÎnvieriiMântuitorului Hristos, Bunul Dumnezeu ºianul acesta a revãrsat peste parohiile dinProtopopiat binecuvântarea Luminii de laSfântul Mormânt. Aceasta a fost adusã cuavionul pe aeroportul din Sibiu. Aici,Înaltpreasfinþitul Laurenþiu, ArhiepiscopulSibiului ºi Mitropolitul Ardealului, însoþit deprotopopii din Arhiepiscopie, dar ºi denumeroºi preoþi ºi credincioºi a luat dinlumina Sfântã, pe care apoi a împãrþit-o celorprezenþi. Delegaþia Protopopiatului Agnita,formatã din pãrintele Protopop, un credincios(medic) ºi un preot, a luat ºi ea parte laîmpãrþirea acestui dar, pe care l-a dat maideparte. Pãrtaºi acestei lumini dãtãtoare debucurie s-au fãcut toþi credincioºii de pe Valea

„Ca pe un mãrgãritar luându-te Hristos,Iubitorul de oameni, din marea tulburãriilumeºti, prin tine a îmbogãþit pe cei lipsiþi ºicuprinºi de sãrãcia nevoilor…“

Consideratã deja tradiþie în DuminicaTomii ºi în acest an s-a sãvârºit în localitateaMovile, Maslul de obºte. Slujba a fost oficiatãde un sobor de zece preoþi din ProtopopiatulAgnita. Rãspunsurile au fost date de cei treicântãreþi bisericeºti, care au participat la tainaSf. Maslu. Cu acest prilej micuþa bisericã adevenit neîncãpãtoare. Credincioºii dinMovile participând în numãr mare. La finalau ascultat cu toþii cuvântul de învãþãturã alpr. Jurca Ioan.

Cine a fost Sf. Ap. Toma?Sf. Ap. Toma, numit ºi Geamãnul, era din

cetatea Galileii ºi era pescar. A avut fericireade a trãi pe vremea Mântuitorului Hristos,de a-L cunoaºte, de a crede în El ºi de a-Lurma. El aducea lui Hristos un suflet cinstitºi curajos care-L iubea pânã la moarte. Deaceea a fost ales de Hristos ºi numãrat întrecei doisprezece ucenici ai Sãi (Proloagele,1991). Dupã învierea Domnului, SfântulToma, prin necredinþa sa, a sporit mai multcredinþa în Biserica lui Hristos. Cãci atuncicând ceilalþi ucenici ziceau: „Am vãzut peDomnul”, el nu voia sã creadã. Dupã opt zile,fiind ucenicii adunaþi, arãtându-se Domnul, i-a zis lui Toma: „Adu-þi degetul tãu ºi vezimâinile Mele ºi adu mâna ta ºi o pune pecoasta Mea ºi nu f i necredincios, cicredincios”. Toma, vãzând ºi pipãind coastacea de viaþã dãtãtoare a lui Hristos, a zis: „Cu

Lumina Sfântã de la Ierusalim a ajuns în noaptea deÎnviere ºi la bisericile din Protopopiatul Agnita

Hârtibaciului ºi din cuprinsul Protopopiatului.Ni s-a adãugat cei drept, binecuvântare pestebinecuvântare. Toþi creºtinii ºtiu, bineînþeles,cã Sfântul Altar al fiecãrei biserici esteMormântul dãtãtor de viaþã al MântuitoruluiHristos. Lumina candelei sau a lumânãrilornefiind altceva decât o mãrturie: aceea cãsufletele noastre e bine sã se facã luminã. Astanu doar în noaptea de Paºti ci în fiecare zidin viaþa fiecãruia dintre noi. Atenþia fiindîndreptatã astfel spre învierea sufletelornoastre la o cunoºtinþã ºi credinþã dãtãtoarede viaþã, care trezesc ºi dau cu adevãrat senstimpului, care se poate transforma în veºnicie.Harul Domnului nostru Iisus Hristos,dragostea lui Dumnezeu Tatãl ºi împãrtãºireaSfântului Duh sã fie cu noi cu toþi! Hristos aÎnviat! Sã înãlþãm inimile noastre!

Pr. Andrei Iancu,Coveº

TTTTTTaina Sfântului Maslu în Paina Sfântului Maslu în Paina Sfântului Maslu în Paina Sfântului Maslu în Paina Sfântului Maslu în Paina Sfântului Maslu în PararararararohiaohiaohiaohiaohiaohiaMoMoMoMoMovile în Duminica Tvile în Duminica Tvile în Duminica Tvile în Duminica Tvile în Duminica Tomiiomiiomiiomiiomii

adevãrat eºti Domnul meu ºi Dumnezeulmeu”. În acest chip s-a propovãduit înviereaDomnului.

Dupã primirea Sfântului Duh, sfinþiiapostoli, aruncând sorþi unde sãpropovãduiascã fiecare cuvântul luiDumnezeu, Sf. Ap. Toma i-a fost sortitã India.

Sf. Ap. Toma lumina suf letele,propovãduind Evanghelia în India. Când asosit vremea cinstitei mutãri a Maicii luiDumnezeu toþi Apostolii din diferite þãri aufost rãpiþi de nori ºi aduºi în Ghetsimani,înaintea patului Preabinecuvîntatei Fecioare.Atunci a plecat din India ºi Sf. Ap. Toma, darn-a putut ajunge în ziua îngropãrii PreacurateiNãscãtoare de Dumnezeu, cãci Dumnezeuaºa a rânduit lucrurile pentru a adeveri, cãMaica lui Dumnezeu a fost luatã cu trupul laceruri: adicã precum pentru învierea luiHristos, prin necredinþa lui Toma ne-amîncredinþat mai bine, tot aºa ºi pentru luareacu trupul la ceruri a Preacuratei FecioareMaria, Nãscãtoarea de Dumnezeu, ne-amîncredinþat mai bine prin întârzierea lui Toma.Apostolul, sosind a treia zi dupã îngropare s-a întristat foarte mult cã nu s-a aflat ºi el înziua îngropãrii sã petreacã la mormânt,împreunã cu ceilalþi Apostoli sfântul trup alMaicii Domnului sãu. De aceea, cu sfatul deobºte al Sfinþilor Apostoli, au deschismormântul Preasfintei Nãscãtoare deDumnezeu, pentru ca Sf. Ap. Toma, vãzându-i trupul, sã se închine ºi sã se mângâie.Deschizând mormântul, n-au mai aflat trupulSfintei Fecioare, ci numai giulgiul singur; ºi

în acest fel s-a fãcut încredinþare cã Maica luiDumnezeu, ca ºi Fiul sãu, a înviat a treia zi ºia fost luatã cu trupul la ceruri.

Întors în India, cu semne ºi cu minuniaducea pe mulþi oameni la credinþã. De aceeaSf. Ap. a fost dus înaintea judecãþii împãratuluiºi acesta l-a întrebat: „Cine eºti tu, rob sauliber?”, iar Toma a rãspuns: „Sunt robulAceluia asupra cãruia tu nu ai stãpânire”.Auzind acestea, împãratul a poruncit ca sãfie aduse niºte scânduri de fier înroºite în focºi pe acestea sã fie pus Apostolul cupicioarele. ªi fãcând acestea, deodatã a ieºitapã de sub scândurile acelea ºi le-a rãcit. Apoi,Apostolul a fost aruncat într-un cuptor ºi adoua zi a ieºit viu ºi nevãtãmat din acel cuptor.Iar când, dupã porunca împãratului, îl duserãpe Apostol sã se închine la idolul Soare, idoluls-a topit ca ceara în faþa focului ºi s-a risipit.Apoi l-a dat pe Toma la cinci ostaºi ca sã-lducã în muntele Chennai (Madras), în datade 21 decembrie (anul 72 d. H.), pe colinanumitã de atunci Muntele Sf. Ap. Toma,poruncindu-le sã-l strãpungã acolo cu suliþele.Soldaþii l-au strãpuns cu cinci suliþe deodatãºi aºa s-a sfârºit Sf. Ap. Toma. În locul unde afost îngropat trupul Sf. Ap. Toma, sesãvârºeau multe minuni. În anul 1606 a fostconstruitã Catedrala Sf. Ap. Toma dinChennai peste mormântul (gol) al Sf. Ap.Moaºtele Sf. Ap. Toma au fost duse la Edessa,Mesopotamia (cartea Faptele lui Toma). Apoicruciaþii, le-au dus în insula Chios din Grecia,apoi au ajuns în Italia, la Ortona, unde pot fivenerate ºi astãzi. Un deget al Sf. Ap. Tomase aflã la Biserica Sf. Nicolae din Bari.

Este sãrbãtorit de cãtre biserica noastrãîn Duminica Tomii (prima duminicã dupãPaºti), în 6 octombrie (Sf. Ap. Toma) ºi în 30iunie (Soborul Sfinþilor Apostoli), fiindcunoscut ca protector al Ortoniei ºi patron alIndiei, Sri Lankãi ºi Pakistanului – dar ºiprotectorul arhitecþilor, constructorilor,dulgherilor, pietrarilor, topografilor,geometrilor, al teologilor, al nevãzãtorilor etc.

Prin Sf. Ap. Toma ºtim cam ce ar puteadeveni trupurile noastre înviate, cele care seaseamãnã fireºti, pãmânteºti, dar pot înviacereºti, duhovniceºti (2 Corinteni 15, 40-44).Ele vor purta ca semne ale biruinþei rãnileiubirii ºi dãruirii noastre pentru ceilalþi ºipentru Dumnezeu.

Pr. Robu-Zamfir Florin Dumitru,Parohia Movile

Viaþa este un dar de la Dumnezeu, însãnoi, oamenii suntem chemaþi sã fimresponsabili de felul în care o trãim. Viaþa nueste cuprinsã între naºtere ºi moarte. Viaþaeste cuprinsã între naºtere ºi înviere. Deaceea putem spune cã viaþa noastrã sedesfãºoarã sub pronia lui Dumnezeu într-odeplinã tãrie a credinþei, în continuã stare dejertfã a dragostei faþã de Dumnezeu ºi faþãde semeni

„Sã iubeºti pe Domnul Dumnezeul tãudin toatã inima ta, din tot sufletul tãu, din totcugetul tãu ºi din toatã puterea ta.” Aceastaeste cea dintâi poruncã. A doua fiind aceasta:„Sã iubeºti pe aproapele tãu ca pe tine însuþi”(Mc. 12, 30-31). Nu existã alte porunci maimari decât acestea. Omul, de asemenea e binesã stea în bucuria Învierii: „... în neîncetatanãdejde a Învierii: aºa este ºi înviereamorþilor: Se seamãnã (trupul) întrustricãciune, înviazã întru nestricãciune; Seseamãnã întru necinste, înviazã întru slavã;Se seamãnã întru slãbiciune, înviazã întruputere; Se seamãnã trup firesc, înviazã trupduhovnicesc ” (I Cor. 14, 42-44).

De la starea declarativã a credinþei ºi ajertfei personale trebuie sã trecem la stareafapticã, a punerii în practicã a acestora,pentru a ajunge la Învierea cea de apoi sãmoºtenim partea drepþilor în ÎmpãrãþiaCerurilor.În Parohia Ortodoxã Beneºti sepoate vedea credinþa ºi jertfa credincioºilorîn nãdejdea învierii. Cel puþin în ceea cepriveºte biserica satului - bisericã monumentistoric, ce poartã hramul „SfântulNicolae”.Biserica a fost construitã în anul1810 ºi pictatã în 1814, de cãtre zugravulOprea din Rãºinari, dupã cum atestã oinscripþie de pe turnul bisericii, scoasã lalumina soarelui în urma lucrãrilor derestaurare a picturii ce au avut loc între anii2012-2014.În prezent, biserica se aflã sprefinalul unor ample lucrãri de consolidare,restaurare ºi picturã în tehnica frescã ce aufost începute în anul 2008. Realizarea tuturoracestor lucrãri nu ar fi fost posibilã fãrãajutorul lui Dumnezeu, al autoritãþilor, dar ºial enoriaºilor ºi ai fiilor satului, al tuturorjertfitorilor ºi donatorilor, cãrora le aducemmulþumiri ºi preþuire, iar Bunul Dumnezeusã-i binecuvânteze cu viaþã veºnicã. Credinþajertfelnicã lucrãtoare prin iubire ne aducenãdejdea învierii sufletelor noastre.

CrCredinþã, jeredinþã, jertfãtfãºi înviere în

Parohia Beneºti

(continuare în pagina 6)

ORTODOXIA PE VALEA HÂRTIBACIULUIORTODOXIA PE VALEA HÂRTIBACIULUIORTODOXIA PE VALEA HÂRTIBACIULUIORTODOXIA PE VALEA HÂRTIBACIULUIORTODOXIA PE VALEA HÂRTIBACIULUI6 2018

Ortodoxia pe Valea HârtibaciuluiStr. Mihai Viteazu, nr. 20, Agnita, 555100, telefon 0269 510325

Preºedinte: Pr. Protopop Mihai NaicuSecretar: Pr. Andrei IancuColectivul de redacþie: Pr. Marius Rebegel, Pr. Popescu Ion (Noiºtat),Pr. Grama Bogdan (Cornãþel), Pr. Briscan Marius-Andrei (Vecerd),Pr. Duºescu Rareº-George (Ghijasa de Sus)

Tiparul: Tipo Trib Sibiu, Editura Etape Sibiu

Aºteptãm opiniile ºi sugestiile dumneavoastrã la adresa redacþiei sau pe e-mail la urmãtoarele adrese: ortodoxiapevaleahartibaciului@yahoo.com ºiortodoxiapehartibaci@yahoo.com

COLEGIUL DE REDACÞIE

În Sãptãmâna Patimilor, toþi creºtinii sepregãtesc sã întâmpine Sfânta Sãrbãtoare a ÎnvieriiDomului. Pregãtirea constã atât în cea sufleteascã,dar ºi în cea trupeascã, iar unele bucate ca ºivopsitul ouãlor sunt specifice acestei sãrbãtori.Acest obicei al vopsirii ouãlor a fost transmis dingeneraþie în generaþie, apoi a fost preluat ºi decãtre alte popoare, îndeosebi în Europa. Dacã înalte þãri acest obicei a dispãrut cu desãvârºire,poporul român i-a dat cea mai frumoasã ºiimportantã semnificaþie. Originea vopsirii ouãlorse pierde în negura timpurilor precreºtine, însãîn cultura creºtinilor zilelor noastre, a înflorit. De-a lungul timpului, mulþi s-au întrebat care estesemnificaþia simbolicã a ouãlor de Paºti. Carãspuns, oul înroºit din vechi timpuri a datnumeroase legende, basme, însã toate convergspre idea comunã a Unului care a creat lumea.Folclorul ne oferã cele mai multe ºi frumoaselegende creºtine despre înroºitul ouãlor de Paºtiºi cum acestea au devenit simbolul ÎnvieriiDomnului.

Dintre cele mai des întâlnite legende este ceaîn care Maica Domnului, plângând la Crucea pecare era rãstignit Fiul sãu, a aºezat un coº cu ouãla picioarele Lui, iar sângele ce îi curgea din rãni,a înroºit acele ouã.

De aceea, culoarea roºie simbolizeazã sângeleDomnului Iisus Hristos, care s-a scurs pentrumântuirea lumii. Mântuitorul ar fi spus: „De acumînainte sã faceþi ºi voi ouã ºi împestriþate întruaducere aminte de rãstignirea mea, dupã cum amfãcut ºi eu astãzi”.

Alte legende creºtine leagã simbolul ouãlorroºii de patimile Mântuitorului. Atunci cândMântuitorul a fost bãtut cu pietre, iar acestea auvãtãmat Trupul Domnului, pe loc pietrele s-autransformat în ouã roºii.

În tradiþia creºtinã ouãle sunt vopsite înculoarea roºie, deoarece simbolizeazã atâtsacrificiul Mântuitorului, cât ºi minunea ÎnvieriiSale. Tot din tradiþie aflãm cã înroºitul ouãlor deSfintele Paºti se face în Joia Mare, tocmai pentrua marca importanþa patimilor Mântuitorului, darºi momentul morþii. Ciocnirea lor se face dupãslujba Învierii. Ciocnitul ouãlor roºii ca ºi simbolal Învierii ne face sã simþim ºi sã trãim ºi noi

Paºtile, cea mai mare sãrbãtoare acreºtinismului, a parcurs un drum foarte lungde la momentul instituirii sale de cãtre DomnulIisus, pânã la complexul eveniment liturgicprãznuit astãzi, dupã o rânduialã strictã, înBiserica rãsãriteanã. În cursul celor douãmilenii care despart „primul Paºte“ desãrbãtoarea pe care o cunoaºtem în forma eiprezentã s-au produs ºi câteva mutaþiisemnificative, atât de ordin teologic, cât ºi„onomastic“ (i.e. schimbãri care þin de numeleevenimentului).

Potrivit Învãþãturii de credinþã creºtinãortodoxã, Paºtele este „Sãrbãtoarea ÎnvieriiDomnului, cea mai veche ºi mai mare sãrbãtoarecreºtinã”. Totuºi, nu trebuie uitat cã la origineaPaºtelui, în înþeles creºtin, stã un evenimentcare are în centru nu învierea, ci moartea luiIisus, prezentatã de cei patru evangheliºti caîmplinire a unui legãmânt nou pe care îl încheieDumnezeu cu poporul Sãu. Potrivit primelor treiEvanghelii, în timpul pesah-ului evreiesc, Iisusia o pâine pe care o frânge ºi o împarteucenicilor, spunând: „Acesta este trupul meu”.Celãlalt element pomenit de evangheliºti estepaharul cu „rodul viþei” pe care Iisus, în Marcuºi Matei, îl prezintã drept „sângele” Sãu, „carese varsã pentru mulþi” („spre iertareapãcatelor”, precizeazã Matei). EvanghelistulLuca a reformulat declaraþia lui Iisus, astfel cã,la Ultima Cinã, El spune: „Acest pahar este noullegãmânt în sângele meu care se varsã pentrumulþi“ (Luca 22:20, s.n.). Probabil fiindcãvizeazã un public mai larg, Luca vrea sã eviteimpresia cã la euharistie se bea sânge.Indiferent care va fi fost forma exactã adeclaraþiei lui Iisus, ea pune în relaþie douãelemente – „sânge” ºi „legãmânt” – care evocãun ºir lung de evenimente ºi pasaje din istoriabiblicã veterotestamentarã.

Din aceste referinþe mã voi opri la trei.Prima dintre ele provine din cartea Exodului(cap. 12), potrivit cãreia Paºtele (ebr. pesah)presupune jertfirea unui animal tânãr (miel sauied) pentru a marca iminenta ieºire a israeliþilordin Egipt – „casa robiei”. În cartea Exodului(cap. 24) gãsim o altã temã teologicãimportantã: legãmântul pe care îl încheieDumnezeu cu fiii lui Israel la Sinai. Potrivituzanþei veterotestamentare, legãmântul era înmod tipic însoþit de o jertfã, adicã de „vãrsarede sânge”. În toiul ceremoniei pe care oîndeplineºte, Moise ia o parte din sângele jertfeiºi îi stropeºte pe israeliþi, iar apoi solemnizeazãactul cu urmãtoarele cuvinte: „Iatã sângelelegãmântului pe care l-a rânduit Domnul pentruvoi” (Ex. 24:8).

Expresia „sângele legãmântului” reapareîn pericopele euharistice din Marcu ºi Matei,cu deosebirea cã Iisus introduce un elementsuplimentar – adjectivul „nou” – care evocã otemã specificã profetului Ieremia: „instituireaunui legãmânt nou” (Ier. 31:31). Aºadar, cititãîn lumina acestor ref lectoareveterotestamentare, episodul de la Cina cea deTainã capãtã urmãtoarea semnificaþie: Iisus esteMielul Pascal care se aduce pe sine ca jertfãpentru a inaugura Noul Legãmânt anunþat deprofeþii din vechime. Sângele Lui are valenþeispãºitoare, în acord cu principiul conformcãruia iertarea de pãcate nu este posibilã fãrãsânge (Evr. 9:22; cf. Lev. 17:11).

Nu este întâmplãtor cã aceeaºi înþelegerea sacramentului instituit de Iisus se regãseºteºi în epistolele apostolului Pavel. La aproapedouã decenii de la Paºtele serbat de Hristos ºiucenicii lui, Pavel citeazã cuvintele euharistice(pãstrate într-o variantã similarã celei din Luca)ºi adaugã: „Ori de câte ori mâncaþi din pâineaaceasta ºi beþi din paharul acesta, vestiþimoartea Domnului pânã va veni El” (1 Cor.11:26, s.n.). Acestui nucleu – Paºtele carememorare a morþii lui Iisus – i s-a adãugatmai târziu, în mod natural, sãrbãtoarea Învierii.Precum se ºtie, faptul cã învierea lui Iisus a avutloc în prima zi a sãptãmânii, adicã duminica, afãcut ca aceasta sã câºtige preeminenþã înraport cu celelalte zile, ducând la fixarea ei cazi liturgicã în calendarul bisericesc, îndefavoarea sabatului, care era ziua de închinarenu doar a sinagogii, ci ºi a comunitãþilor iudeo-creºtine din primul secol d. Hr.

În bisericile din Asia Micã, sãrbãtoareaPaºtelui a urmat calendarul evreiesc. Episcopii„asiatici” au folosit urmãtorul raþionament: dacã

Paºtile - moarte ºi înviere cuHristos. Aspecte istorico - biblice.

Iisus a fost rãstignit în ziua de 14 Nisan (cumreiese din Evanghelia dupã Ioan), Paºtelecreºtin ar trebui sã fie þinut anual pe aceastãdatã, în conformitate cu tradiþia ioaninã,indiferent în ce zi din sãptãmânã ar fi cãzutsãrbãtoarea. În plus, deoarece pericopeleevanghelice despre Paºtele sãrbãtorit de Iisusconþin ºi o anticipare a întoarcerii Mântuitorului(„Adevãrat vã spun cã nu voi mai bea din rodulviþei pânã în ziua când îl voi bea nou în Împãrãþialui Dumnezeu”, Marcu 14:25, s.n.), era firescca în primul secol, când aºteptarea parousieiera extrem de intensã, creºtinii sã posteascãde Paºte pentru a-l putea întâmpina cu vredniciepe Cel care fãgãduise cã se va întoarce. Postulavea o lungime variabilã (o zi, douã sau maimulte, în funcþie de râvna ºi puterilecredincioºilor), dar se încheia fãrã excepþie înseara zilei de 14 Nisan, când urma o euharistiemenitã sã comemoreze jertfa lui Iisus.

Comunitãþile creºtine din alte zone aveautradiþii diferite. Când biserica din Roma a cãutatsã marcheze diferenþa în raport cu iudaismul,Paºtele s-a prelungit pânã în duminica ulterioarãzilei de 14 Nisan, având ca punct culminantsãrbãtoarea Învierii lui Iisus. Din Istoriabisericeascã a lui Eusebiu ºtim cã, în preajmaanului 155, episcopul Policarp al Smirnei a avuto discuþie în contradictoriu cu episcopul Anicetal Romei, pe marginea felului în care trebuiesãrbãtorit Paºtele. Nici unul dintre ei n-a reuºitsã-l convingã pe interlocutor sã-ºi schimbepractica, fiindcã ambii nutreau convingereaprofundã cã tradiþia pe care o reprezintã estecea originarã. În ciuda disensiunilor, Anicet l-ainvitat pe Policarp sã oficieze euharistia ºi apoicei doi ierarhi s-au despãrþit în pace.

La sfârºitul aceluiaºi secol, diferenþa nu amai fost toleratã, iar dezbaterea a luat o turnurãpolemicã. Victor I, primul papã vorbitor delatinã, ºi-a propus sã rezolve problema lipsei deuniformitate, mai ales cã la Roma locuiaunumeroºi credincioºi din Asia Micã ale cãrortradiþii pascale fãceau notã discordantã cupractica din biserica romanã. Episcopul Romein-a ezitat sã facã uz de influenþa sa pentru a-idetermina pe „disidenþi” sã renunþe la o tradiþiecare pãrea iudaizantã ºi sã se ralieze la cutumaapuseanã. Deºi cronologia lui Eusebiu (Ist. bis.5.23) este cam vagã, reþinem cã au fostorganizate numeroase sinoade regionale înurma cãrora s-a stabilit cã „taina învierii dinmorþi a Domnului nu poate fi sãrbãtoritã decâtduminica”. Bisericile din Asia Micã au refuzatsã se conformeze, invocând autoritateaapostolilor Ioan ºi Filip ori prestigiul unorepiscopi precum Policarp al Smirnei ºi Melitonal Sardesului.

Episcopul Romei nu s-a lãsat impresionatºi a excomunicat bisericile „paisprezeciste”, pemotiv de heterodoxie, creând stupoare în rândulcolegilor sãi. Irineu, episcopul de Lugdunum,reprezentantul diecezelor din Galia, era deacord cã Paºtele trebuie sã cadã duminica, darnu vedea cu ochi buni dorinþa pontifului de laRoma de-a ajunge la uniformitate cu preþulexcomunicãrii fraþilor de credinþã. În orice caz,tabãra quartodecimanã a continuat sã facãopoziþie. Policrate, episcopul de Efes, cea maiproeminentã figurã a disidenþei, îi scria papeicã obiceiul pascal din Asia, fiind de origineapostolicã, respectã „canonul credinþei”. Înfinal, citând o spusã a Apostolului Petru,Policrate adãuga: „Trebuie sã ascultãm maidegrabã de Dumnezeu decât de oameni”.

Problema a continuat sã tulbure apelebisericeºti ºi în urmãtorul secol. Deºi se afirmãcã ea a fost tranºatã la Niceea, în cadrul primuluisinod ecumenic (325 d. Hr.), canoanele oficialenu fac nici o referire la chestiuneaquartodecimanã sau la sãrbãtoarea pascalã. S-apãstrat, în schimb, o scrisoare în care împãratulConstantin cerea distanþarea Bisericii depracticile iudaice ºi sãrbãtorirea sincronã aPaºtelui de cãtre toate bisericile. Constantin îiinvita pe episcopi sã constate „cât de scandalosºi nepotrivit este ca în cuprinsul aceloraºi zileunii sã fie în timpul postului, iar alþii în toiulospeþelor” (Eusebiu, Viaþa lui Constantin,3.18.5). Totuºi, problema era departe de a firezolvatã, fiindcã, pânã la computul lui DionisieExiguul, Alexandria ºi Roma au folosit modalitãþide calcul diferite în stabilirea datei Paºtelui.

Pr. Florin Þînþ,Parohia Brãdeni

CrâmCrâmCrâmCrâmCrâmpeie de simbolism.peie de simbolism.peie de simbolism.peie de simbolism.peie de simbolism.Ouãle rOuãle rOuãle rOuãle rOuãle roºii - jeroºii - jeroºii - jeroºii - jeroºii - jertfã, întfã, întfã, întfã, întfã, înviervierviervierviere ºie ºie ºie ºie ºi

înãlþarînãlþarînãlþarînãlþarînãlþare la popore la popore la popore la popore la poporul rul rul rul rul românomânomânomânomânmomentul în care piatra Mormântului a fost datãla o parte, iar lumea a primit darul unui nou începutºi al ruperii zidului care ne separa de viaþa veºnicã.Înroºirea ouãlor de Paºti se face în Joia Mare,existând credinþa cã ouãle fierte ºi înroºite înaceastã zi nu se stricã pe tot parcursul anului. Deaceea femeile creºtine vopsesc ouãle doar înculoarea roºie pentru cã simbolizeazã pe de o partesângele Mântuitorului, dar ºi viaþa, veºnicia ºibucuria de a trãi. Poporul român, dar ºi þãrilecreºtin-ortodoxe au aºezat acest obicei al vopsiriiouãlor în rândul artei tradiþionale creºtine, în careoamenii folosesc diferite culori, tehnici saumateriale. Noi, ca ºi popor creºtin-ortodox aducemmulþumire Domnului pentru sacrificiul suprem ºiprin încondeierea ouãlor, specificã Bucovinei maiales. Tehnicã pe care o ridicãm la nivel de artã,datoritã materialelor folosite, a simbolisticii ºi amotivelor, atingând perfecþiunea realizãrii. Ouãleîncondeiate numite ºi „împistrite” sau “ muncite”,stau mãrturie datinilor, credinþei ºi obiceiurilorpascale, integrându-se între elementele de odeosebitã valoare ale culturii spirituale populare,care definesc particularitãþile etnice ºi creºtine alepoporului nostru.

Obiceiul oului roºu a fost asimilat de cãtreBisericã, fiindu-i dedicat chiar o rânduialã specialãla slujba din Duminica Paºtelui. În noaptea deÎnviere, în unele zone, femeile creºtine duc labisericã un coº cu ouã roºii, pascã ºi cozonacipentru binecuvântarea merindelor, ºi astfelcreºtinul înþelege cã postul Sfintei Sãrbãtori aPaºtelui a luat sfârºit.

În zona Transilvaniei, la masa de Paºti, capulfamiliei ia un ou binecuvântat la slujba ÎnvieriiDomnului ºi ciocneºte cu un alt ou þinut în mânãde un alt membru al familiei, rostind pentru primadatã în casã: „Hristos a Înviat!”, la care se rãspundecu: „Adevãrat a Înviat!”. Tot tradiþia spune cã, acestou ciocnit se curãþã ºi se împarte spre a fi mâncatde cãtre toþi cei ai casei în liniºte profundã pentrua simþi cu toþii Bucuria Învierii Domnului. Aceeaºitradiþie a colorãrii ºi ciocnirii ouãlor o regãsim ºila Înãlþarea Domnului, când vom rosti frazele:„Hristos s-a Înãlþat - Adevãrat s-a Înãlþat!”

Pr. Dolea Aurel,Parohia Stejeriºu

Totuºi, ea este cea care face posibilã ºirealizarea unor lucrãri ce uneori par a fi pesteputerile oamenilor. Noi oamenii suntemcãlãtori prin aceastã lume. În urma noastrã

Credinþã, jertfã ºi înviere înParohia Beneºti

rãmân faptele ºi realizãrile sau nerealizãrilenoastre. Bucuria de-a fi, iar nu de-a avea, sãcuprindã în întregime inimile noastre!Pr.Todirenchi Mihai,Parohia Beneºti

(continuare din pagina 5)

GGGGGAZETAZETAZETAZETAZETA A A A A HÂRTIBACIULHÂRTIBACIULHÂRTIBACIULHÂRTIBACIULHÂRTIBACIULUIUIUIUIUI2018 7

EI S-AU NÃSCUT ÎNEI S-AU NÃSCUT ÎNEI S-AU NÃSCUT ÎNEI S-AU NÃSCUT ÎNEI S-AU NÃSCUT ÎNM A IM A IM A IM A IM A I

(continuare)

În Chirpãr joia seara era destinatã deobicei lãturenilor, primiþi cu multã atenþie ºiospitalitate. Era o mare ruºine ca o fatã sã sepoarte urât cu un lãturean, sã refuze sã-l lasesub furcã.

În Fofeldea, numai fetele mari ºi fecioriide însurat mergeau în ºezãtoare. Bãieþii pânãla 19 ani aveau voie numai pânã la ora 21.Jãndarii (jandarmii) ºi autoritãþile satuluivegheau ca totul sã se desfãºoare dupãrânduialã. Cei mai mici din Retiº se aºezaulângã uºã ºi stãteau speriaþi pe un scãunel,unul în poala celuilalt. Dupã un timp, unulmai mare striga:

- Ãi de 9 acasã!Dacã nu plecau, se stingea lampa ºi cei

mici erau bãtuþi! Unul striga de jos:- Luaþi-l de pe mine, cã-l omor!Fetele din Ilimbav se organizau în douã

ºezãtori: una a copilandrelor, cealaltã – afetelor mari. În Agnita, fetele fierbeaucucuruz, fãceau cocoºei, dovleac copt, clãtite.Acestea erau ascunse când feciorii apãreaupe la ferestre:

- Tu, ascundeþi cucuruzu’, cã vin ficiorii!Bãieþii nu se lãsau pãcãliþi ºi spuneau:- Tu, voi aveþi cucuruz! Unde-i, cã nu

plecãm pânã nu ne daþi ºi nouã!- N-avem, mã, nu mai grãiþi prostii!- Haidãþi, mã, sã-l cotãm!- Da? No staþi cã vã sãturãm noi,

rãspundeau fetele ºi îi serveau cu cucuruz pecare au pus în prealabil papricã! În Retiº,feciorii cãutau cucuruzul ºi puneau ei papricãpe el. Cucuruzul se fierbea cu cenuºã cernutãpânã se desprindeau cojile, era curãþat în

ªezãtorile pe Vªezãtorile pe Vªezãtorile pe Vªezãtorile pe Vªezãtorile pe Valea Hâralea Hâralea Hâralea Hâralea HârtibaciuluitibaciuluitibaciuluitibaciuluitibaciuluiMircea Drãgan Noiºteþeanu

câteva ape la fântânã ºi bãgat iar la fiert înapã limpede.

Bãieþii plecau întâi acasã din ºezãtoare,aºa era rânduiala. Dacã n-o fãceau, una dinfete zicea:

- Haidãþi tu, cã ãºtia nu mai pleacã!- Apoi noi ne cam ducem, fetelor. Sara

bunã!- Sara bunã, bãieþi!- Mai viniþi, ficiori ºi mâne sarã!Un fel de ºezãtori mai mici se fãceau ºi

toamna, dupã topirea cânepii. Dupã ce seusca, întinsã pe la garduri, urma frântul cufrângãtoarea ºi meliþatul cu meliþa. Se adunaupentru aceasta feciorii seara ºi urmau iarpoveºti, glume, cântece...

Vrãji de aducere a feciorilor – practicimagice cu funcþie premaritalã

Repertoriul farmecelor de aducere afeciorilor a fost variat.

În Nucet se practica datul cu sita. O sitãse dãdea pe sub picioarele a douã fete ºi avealoc urmãtorul dialog:

- Sã vie, sã vie!- Cine sã vie?- Sã vie Onu lu’ Galaon!Dacã sita mergea pe sub picioarele fetei,

însemna cã el vine.În toate satele ni s-a spus cã fetele îºi

numãrau câlþii. Dacã ieºeau cu soþ, urmau sãse mãrite! Fetele urâte ºi bãtrâne mergeau lababe sã facã farmece.

Într-un stadiu ulterior, de dezagregare asemnificaþiei rituale, aceste practici audobândit un caracter distractiv, de provocarede ilaritate.

(Va urma)

Piþigoi Livia 01 mai 85 de ani ChirpãrPopºor Elena 03 mai 83 de ani ChirpãrGavrea Traian 04 mai 88 de ani Ghijasa de SusRusu Constantin 07 mai 80 de ani RetiºÞânþ Ioan 09 mai 84 de ani RetiºSbârcea Maria 10 mai 87 de ani RetiºBenchea Maria 10 mai 85 de ani MihãileniHerciu Ana 13 mai 91 de ani Ghijasa de SusPopa Lucreþia 16 mai 90 de ani VãrdOpriº Maria 16 mai 82 de ani ChirpãrStroia Liviu 17 mai 88 de ani ChirpãrAvram Ana 18 mai 89 de ani MetiºPreda Fimia 18 mai 87 de ani AlþînaSchopp Rosina 18 mai 85 de ani AlþînaBoþoman Vãruþa 20 mai 88 de ani MihãileniLuca Iordan 20 mai 81 de ani AlþînaIusan Ana 21 mai 94 de ani BruiuBenchea Ana 21 mai 81 de ani MihãileniBela Victoria 23 mai 87 de ani RãvãºelBârsan Ioan 26 mai 80 de ani RetiºPuºcaº Ana 27 mai 82 de ani Ghijasa de SusPupãzã Maria 28 mai 89 de ani RetiºTecoanþã Maria 28 mai 88 de ani AlþînaBãrdaº Otilia 28 mai 86 de ani RetiºToma Iuliana 28 mai 85 de ani VãrdDrãgan Lucreþia 31 mai 80 de ani Netuº

Noi le dorim sãnãtate, bãtrâneþe liniºtitã ºi bucurii din partea urmaºilor.Celor care nu mai sunt, le dorim odihnã veºnicã de-a dreapta Tatãlui.

„ªi dacã îl întrebãm ce l-a impresionatcel mai mult pe Valea Hârtibaciului,rãsfoind capitolul „Folclor”, Ilie Þerbea nupoate rãspunde”.

Totul e autentic parcã. Cu toateacestea, divulgã faptul cã Reti�ul l-aimpresionat prin valorile pe care lepromoveazã ºi prin costumele popularepurtate. „Are cea mai interesantã ºi ceamai variatã creaþie popularã. Oamenii suntdeosebiþi faþã de ceilalþi din ValeaHârtibaciului, dinspre Fãgãraº sauSighiºoara”, considerã bãrbatul, care,parcã, ar vorbi la trecut de folclor. Cãciastãzi nu se mai petrece totul ca... atunci.Aminteºte de cântecul de nuntã, de cãtãnie,de baladele cu tematicã variatã, de colinde.„Colindul se cântã antifonic, ritualic”,deapãnã Ilie. Aici s-a nãscut ºi IlarionCociºiu, cel care a dat numele clãdirii CasaDe Culturã „Ilarion Cocisiu”, din Agnita,ºi cel din care ºi-a creat, în mare parte,repertoriul. În ceea ce priveºte portulpopular, ºi aici existã diferenþe. Retiºul afost, odatã, plin. Un adevãrat furnicar. Cãcioamenii agitau locul. Trecerea timpului adus, însã, la schimbare. Costumul,încãlþãmintea, hainele de sãrbãtoare, de„purtare” – toate sunt diferite. Pânã ºi

denumirile. Astfel, zeghia e hainabãrbaþilor, din pãnurã, adicã din lânã de oaieseinã. Nici la dans nu sunt criticaþi. Rarade la Retiº este specificã localitãþii, muzicaîi este scrisã în ºapte timp, iar strigãturilece îl alcãtuiesc întreþin metrica. „Haideþi,feciori, haideþi mãi!” începe ºi Ilie Þerbeasã exemplifice.

„Ai auzit cã al lui cutare ºi al lui cutaresunt în drot?”

Iar dacã tot am ajuns la tradiþiile de peValea Hârtibaciului, nunta e amintitã de IlieÞerbea ca un moment mare ºi uneveniment important în sate. Totuºi, deºiaºezãrile erau apropiate, existau deosebiride ritm în cânt. Cântecul miresei aveaaceleaºi versuri, însã metrica era cea carefãcea diferenþa. Înainte de toate, logodna,respectiv înþelegerea dintre pãrinþii mireluiºi ai miresei era prioritarã, þinându-se aºa-numita tocmealã dintre cele douã familii.Dupã ce se stabilea data, locul, ºi, poate,condiþiile cãsãtoriei, nunta era afiºatã în sat,pe un panou la Primãrie, ca sã vadã toatãlumea cine pe cine ia. „Ai auzit cã al luicutare ºi al lui cutare sunt în drot?” s-ar fizis pe atunci.”

N. R. Dumnezeu sã-l odihneascã!

„Pfff, patru ºi un sfert !”se gândi privind cuobidã ecranul telefonului care tocmai îl trezise.„Prea albastru ºi impersonal, ar trebui sã-i pun oimagine pe fundal, poate o pozã cu fetiþa…” Seridica alene pe marginea patului, îºi privi invidiossoþia, care se întorsese deja pe o parte ºi dormeacu gura uºor întredeschisã. „E frumoasã”, sesurprinse zicându-ºi ºi avu o tentativã de a-imângâia pãrul ciufulit, întins pe toatã perna. „Hai,n-ai timp de aºa ceva”. κi bãgã picioarele în ºlapiºi merse pânã la baie fãrã sã aprindã lumina, pebâjbâite. În timp ce se spãla pe dinþi rememoraconvorbirea din ziua anterioarã cu Virgil,angajatorul. „Dimineaþa la cinci fãrã un sfert aiautobuz, te duce pânã la poarta fabricii, cândajungi întrebi de domnul ªtefan. Vezi cã nu vinepânã la nouã, te învârþi ºi tu pe acolo pânã atunci,te familiarizezi cu locul. E totul vorbit, vezi undete pune. Sã nu faci mofturi, nu prea eºti în poziþiade a refuza nimic.” … „Asta aºa e, nu am cum sãrefuz”, se gândi în timp ce înghiþea pe fugã feliade pâine unsã. „Ar fi culmea sã scap autobuzuldin prima zi”.

Stãtea la douã minute de staþie, cum ieºi pepoartã îl vãzu, cu farurile aprinse, motorul pornit,parcã chemându-l … hai odatã, doar tu mai lipseºti!Privi iar telefonul. Patru patruj‘doi. Grãbi pasul.

ªoferul, un tinerel blond, îl privi întrebãtor.- Tu?- Încep de azi la muncã, e prima zi …- OK, urcã.Primele trei rânduri erau ocupate, se aºezã

pe al cincilea, lãsând strategic un loc între el ºirestul.

- Hei, acolo stã Toader, se urcã la prima …auzi din spate. Pe rândul urmãtor, o mogâldeaþãînfofolitã pânã-n vârful capului îl privea intrigatã… Dacã vrei un loc liber, doar în spate mai gãseºti,la muzicanþi.

Avu un impuls sã repeadã mogâldeaþa … „Tuce eºti, purtãtor de cuvânt?”…dar se lãsã pãgubaº.Nu te poþi certa cu oamenii din prima zi. Se dusepânã-n fundul autocarului. Ici colo, pe câte unscaun, dormeau deja câþiva oameni. Nu cunoºteape niciunul. În lumina aia oarba i se pãreau toþi lafel. Aceleaºi geci cenuºii, aceiaºi blugi tociþi, parcãpurtau uniforme.

- Stai naibii odatã jos! auzi vocea rãstitã aºoferului. Crezi cã stãm dupã tine pânã te hotãrãºtiunde-þi convine sã stai? Avem un program derespectat!

Se trânti pe primul scaun la îndemânã.Imediat se închiserã uºile ºi autocarul porni. „Haica nu-i aºa rãu”, se gândi, „mãcar e cald”. ªoferuldãdu drumul la muzicã, Andra cu al ei Inevitabilva fi bine se auzi în difuzoare. „Va fi bine pe dracu!”La urmãtoarea staþie mai urcarã vreo 15 inºi, femeiºi bãrbaþi, toþi la fel de posomorâþi ca ºi cei carese aflau deja în maºinã. Ochi goi, colþurile guriilãsate, parcã apãsaþi de toate problemele lumii.„Ce naiba caut eu aici?” Avu impulsul de a se dajos, dar îl izbi imaginea Mãdãlinei agãþatã de

A fA fA fA fA fososososost o datã ... Ilie Þert o datã ... Ilie Þert o datã ... Ilie Þert o datã ... Ilie Þert o datã ... Ilie Þerbea!bea!bea!bea!bea!

Prima ziLiviu Grecu

piciorul lui, toatã numai zâmbet…tati, ce mi-aiadus? …ªi el privind-o stingher ºi neputincios,cu mâinile adânc vârâte în buzunarele goale.Oamenii se aºezarã rapid, fiecare ºtiindu-ºi locul,fãrã discuþii ºi proteste.

- ªefule, bagã una de-a noastrã, zise unuldintre cei noi urcaþi, ce ne trebuie nouã muzicãuºoarã? Bagã o pitã cu unsoare!

„Asta ce dracu mai vrea sã fie, pitã cuunsoare?” Nedumerirea îi fu spulberatã rapid,când vocea stridentã a lui Sandu Ciorbã îl agresadin difuzoare. Tresãri, se uitã în jur sperând cacineva sã protesteze, dar nimic. Câþiva dintre ceicare apucaserã sã adoarmã îºi schimbarã poziþia,unul chiar scãpã un oftat uºor, dar atât. Resemnat,îºi scoase cãºtile, le cuplã la telefon ºi dãdu peradio. Se cânta imnul…ora cinci fãrã cinci. „Cumar fi sã mã ridic acum în picioare, cu mâna lainimã?” se gândi amuzat, dar imaginea autocaruluiplin de oameni adormiþi, rulând pe drumul ud ºiflancat de zãpadã, îi alungã orice intenþie de aglumi. Încet, îl cuprinse ºi pe el somnul. De câtevaori simþi vag frigul pãtrunzând prin uºile deschise,care lãsau sã urce alþi oameni, de pe satele dindrum. Se cuibãrea mai bine în scaun ºi adormeala loc.

Se trezi de-a binelea în Sibiu, becurile de pestâlpi îi zgâriau retina. Se îndreptã în scaun ºiprivi pe geam. Afarã era semiîntuneric, iarautocarul tocmai cotea, intrând în zona industrialãvest a Sibiului. Deveni brusc interesat. Se aflauîntr-o coloanã imensã de autocare, microbuze,autoturisme, toate mergând în acelaºi sens, toateurmând acelaºi traseu sinuos, pe strãduþele plinede clãdiri impersonale, fãcute din prefabricate,arãtând toate la fel. Doar firmele luminoase lediferenþiau. KENDRION, TAKATA,MARQUARDT, BRANDL … toate sclipeau,clipeau, þipau la el. ªi din toate autocarele,microbuzele ºi maºinile ce veneau ºi veneau,cobora o armatã de furnici umane care alimentauimensul muºuroi industrial numit Europa Unitã.„Doamne fereºte, aici e iadul!” Nesãþioase, porþilefabricilor înghiþeau într-una alþi ºi alþi oameni,dintr-un ºir nesfârºit, iar el privea fascinat pegeamul autocarului, prins în ºuvoiul de maºinicare se deplasau cu viteza melcului pe aleile zoneiindustriale.

În cele din urmã se oprirã ºi ei. Uºile sedeschiserã, un val de frig, purtând mirosul dezãpadã pãtrunse înãuntru. Se aprinserã ºiluminile, niºte becuri galbene care accentuaupaloarea oamenilor ce se ridicau încet de pescaune. Rând pe rând, se încheiau la haine, îºiluau rucsacele, genþile, plasele de deasupracapului, îºi trãgeau glugile, îºi ridicau umerii ca oprotecþie împotriva frigului ºi coborau câte unul.În scaunul lui, ºoferul îi privea parcã cu milã,salutându-i pe rând … Salut, spor la treabã … Untip între doua vârste se ridicã ºi el. Privi afara,unde vântul se juca cu zãpada aºternutã pe drumºi murmurã printre dinþi:

- Am ajuns … bãga-mi-aº …!

Stã pe coasta dealului / Buºca pãcurarului, / Adãpost de vânt ºi ploi, / Loc de pazã lângã oi.Nice casã, nice masã, nice mândruþã frumoasã.

Stã ciobanu-n ea ºi zice; - Eu m-am sãturat de Nietzsche!

8 GGGGGAZETAZETAZETAZETAZETA HÂRTIBACIULA HÂRTIBACIULA HÂRTIBACIULA HÂRTIBACIULA HÂRTIBACIULUIUIUIUIUI 2018

Colectiv de redacþie: Ilarion Bârsan, Mircea Drãgan,Marius Halmaghi, Bogdan Albu, Cãtãlin Varga, Dana ZgaberceaIoan Vulcan-Agniþeanul

Tipar: Tipo Trib Sibiu EDITURA ETAPE SIBIU

ISSN 2066-8708

COLEGIUL DE REDACÞIE AGNITA

Str. P-þa Republicii nr. 19,Tel.: 0736 621 035

www.gazetahartibaciului.roe-mail: barsan.avh@gmail.com

orele 800 - 1500

În zilele noastre, când majoritateacopiilor sunt foarte preocupaþi de tehnicadigitalã, aceºtia uitã cã sunt copii ºi trebuiesã se joace, singuri, cu alþi copii, cu pãrinþiisau cu alþi adulþi, jocuri în care depun efortfizic º psihic. Din pãcate, uneori ºi pãrinþiiuitã sã se joace cu copiii lor, uneori nu autimp pentru asta, iar copiii au înlocuit jocurilede miºcare cu jocuri pe calculator, tabletã sausmartphone, acestea fãcându-i sã nu maisocializeze cu cei din jur ºi mai grav, sã le fieafectatã starea de sãnãtate ºi dezvoltareafizicã.

Jocul reprezintã o formã tipicã deactivitate, creatã de om, fiind un fenomensocial, format ºi statornicit în cadrul societãþii.Izvorând din cerinþe sociale obiective, jocurilecontribuie la stimularea ºi cultivarea relaþiilorde prietenie ºi colaborare, a iniþiativei ºiimaginaþiei creatoare a unui fond complex depriceperi, deprinderi ºi calitãþi motrice.

Corespunzãtor scopurilor urmãrite,precum ºi particularitãþilor organizãrii lor,jocurile se împart în trei grupe: jocuri demiºcare (dinamice), jocuri pregãtitoare ºiajutãtoare pentru însuºirea sauperfecþionarea unor deprinderi de miºcarespecifice anumitor ramuri de sport ºi jocurilesportive.

Jocurile de miºcare au la bazã acþiunimotrice simple a cãror execuþie este dirijatãparþial de reguli. Prin intermediul acestorjocuri se consolideazã mersul, alergarea,aruncarea, echilibrul, sãritura, escaladarea,cãþãrarea etc. De asemenea, jocul dezvoltã lacopii coordonarea, capacitatea de a priceperitmul ºi orientarea în spaþiu, în condiþiile uneistãri emoþionale pozitive, într-un climat deveselie ºi optimism. Ele educã încredereacopilului în forþele proprii, sentimente deprietenie, stimuleazã plãcerea de a acþionaîn ºi pentru colectiv. Se folosesc frecventjocurile însoþite de melodii, versuri sau texte.

Jocurile dinamice, jocurile pregãtitoare,traseele aplicative ºi ºtafetele constituiemijloace importante, des folosite în joacacopiilor. Acestea au influenþe multilaterale:

- contribuie la îmbunãtãþirea motricitãþiigenerale, formând ºi perfecþionând un sistemlarg de priceperi ºi deprinderi motrice,contribuind în acelaºi timp ºi la creºtereaindicilor de dezvoltare a calitãþilor motrice;

- constituie mijloace valoroase de formarea unor importante trãsãturi de caracter,asigurând un câmp larg de manifestare ainiþiativei, imaginaþiei, spiritului deobservaþie;

A sosit un anotimp îndrãgit de toatãlumea, iar acesta este primãvara. Totul setransformã zilnic. Natura ne vesteºte cã existãviaþã peste tot ºi cã în fiecare început deprimãvarã existã bucurie. Bucurie de care nicielevii Colegiului nu au uitat. Pe lângã muncaintelectualã este nevoie ºi de distracþie, bunãdispoziþie, relaxare. Deºi ne aflãm într-operioadã în care toatã lumea este cu gândulla varã ºi la lunga vacanþã, ei au ºtiut sã facãfaþã tuturor solicitãrilor cerute de ºcoalã ºiau adus rezultate foarte frumoase care le-aprodus bucurie ºi lor dar ºi dascãlilorcoordonatori. Ca în fiecare primãvara este operioadã încãrcatã cu concursuri, olimpiadejudeþene dar ºi foarte multe proiecteeducaþionale la care elevii noºtri s-auprezentat onorabil.

Se întâmplãla Colegiul din Agnita

solului. Efectele despãduririlor suntnumeroase: eroziunea solului, inundaþii ºialunecãrile de teren; creºterea concentraþieiCO2 atmosferic ºi scãderea concentraþiei deO2; reducerea precipitaþiilor, creºtereafrecvenþei ºi intensif icarea vânturilor,dispariþia multor specii de plante ºi animalecare populeazã pãdurile.

Acestea au fost principalele motivepentru care, împreunã cu Ocolul Silvic Agnitaºi cu sprijinul domnului inginer Joantã Remusam organizat o activitate de ecologizare aPãdurii Steinburg. Cei de la Ocol au împãrþitelevilor din clasele a V- a ºi a VI-a saci ºimãnuºi , apoi împãrþiþi în grupuri au împânzitpãdurea încercând sã adune cât mai multedeºeuri. Elevii au fost însoþiþi în acestparteneriat al ºcolii cu Ocolul de doamnele

Rolul ºi importanþa jocurilor demiºcare în viaþa copiilor noºtri

- încã de la aceastã vârstã, dezvoltãspiritul de competitivitate, de întrecere,asigurând relaþii de colaborare ºiîntrajutorare, respect faþã de coechipier saufaþã de partenerul de întrecere, în spiritulregulilor pe care le acceptã ºi le respectã.

Jocurile de miºcare (dinamice, de bazã,elementare) având o temã precisã, regulisimple, organizare strictã, se desfãºoarã peun spaþiu relativ redus. Acestea se pot folosiaproape oriunde, oricând ºi în condiþii variate.Alegerea jocurilor constituie, de cele maimulte ori, factorul hotãrâtor ce determinã

gradul de implicare ºi motivaþiaparticipãrii fiecãrui copil. Nivelul depregãtire al copiilor ºi vârstaacestora pot determina ca acelaºi jocsã aibã efecte diferite de la copil lacopil. Astfel, copiii mai mici (4-9 ani),al cãror spirit de colectiv încã nu estedezvoltat, preferã jocurile ºi formelede activitate în care acþioneazãindividual pornind de la interese ºisuccese personale. De aceea, serecomandã ca la aceastã vârstã,primele jocuri sã fie alese dintre celeîn care relaþiile între participanþi sunt

individuale („De-a prinselea”, „Batistacãlãtoare”, „ªoarecele ºi pisica”).

Se folosesc apoi jocurile ce pretind cajucãtorul sã se încadreze în grup, în care cerajutorul colectivului sau grupului („De-aprinselea în perechi”, „Labirintul”,„Vânãtorul, vrabia ºi albina”).

La copiii mai mari (10-14 ani) se folosesc,pe scarã mai mare, jocurile cu împãrþiri peechipe. Acum, activitatea fiecãrui jucãtor estesubordonatã intereselor echipei; aparmanifestãri de întrajutorare, victoria echipeiaducând satisfacþii mari câºtigãtorilor. De laaceastã vârstã, apar diferenþieri maiaccentuate între bãieþi ºi fete; în timp ce fetelepreferã jocuri cu elemente de dans sau cele

în care îºi pot manifesta supleþea,bãieþii sunt atraºi spre jocurile deîntrecere.

Locul de desfãºurare,materialele necesare ºi numãrulparticipanþilor constituie alte criteriiîn alegerea jocului. În aer liber se potorganiza cele mai multe jocuri,asigurând participarea unor efectivenumeroase ºi formaþii variate.Spaþiile restrânse impun organizareaunui numãr mai mic de activitãþi,adaptarea regulilor la condiþiilerespective ºi un numãr limitat de

participanþi.Entuziasmul copiilor, încurajãrile,

exploziile de bucurie sunt indici care confirmãcã activitatea este valoroasã ºi antrenantã.Durata desfãºurãrii jocului diferã de la caz lacaz. Momentul întreruperii jocului trebuieales, în general, atunci când activitatea a atinspunctul culminant, atât în ceea ce priveºteefortul fizic, cât ºi forma de manifestareemoþionalã a copiilor.

Jocul este un minunat prilej decunoaºtere a copiilor sub toate aspectele, dea le crea deprinderi sãnãtoase ºi utile maitârziu, de a corecta pe cei cu deprinderi rele.Încã de la naºtere, copiii au nevoie ca pãrinþiilor sã petreacã cât mai mult timp alãturi deei, sã se joace cu ei. Jocul este nu numai unmijloc de recreere ºi destindere pentru copii,ci ºi un mijloc de instruire ºi educare, demenþinere a stãrii de sãnãtate optime ºi dedezvoltare fizicã armonioasã a acestora.Pentru pãrinþi, este un mijloc de a uita degrijile cotidiene, ºi nu numai. Deci, dragipãrinþi, nu uitaþi sã fiþi copii ºi cã aceºtia aunevoie sã se joace jocuri de miºcare.

Prof. GLIGAN REMUS-AURELªcoala gimnazialã Nocrich

Dacã ne uitãm ºi în calendarul ecologicvom observa cã tocmai s-a încheiat LunaPãdurii - 15 martie - 15 aprilie. Luna Pãduriieste unul din cele mai importante evenimentesilvice ºi reprezintã o mãsurã deresensibilizare a publicului ºi a factorilordecizionali cu privire la importanþa pãdurilor,a rolului lor esenþial în menþinereaechilibrului ecologic.

În România, prima datã a fost organizatãîn anul 1902 de cãtre Spiru Haret, pe atunciministru al Cultelor ºi Instrucþiei Publice, subdenumirea „Sãrbãtoarea sãdirii arborelui”. ÎnRomânia, majoritatea ecosistemelor naturalesunt specifice pãdurilor ºi prezintã o marediversitate faunisticã ºi floristicã, favorizatãde poziþia geograficã, de varietatea reliefului,de condiþiile hidrologice, climatice ºi evoluþia

profesor Joantã Laura ºi Zgabercea Dana.Copiii au fost foarte încântaþi de aceastãactivitate, la sfârºit fiind rãsplãtiþi cu bãuturirãcoritoare ºi dulciuri.

ªi nu ne oprim aici, pentru cã în lunilece urmeazã elevii vor mai participa lanumeroase activitãþi extraºcolare pe care levor îmbina cu munca susþinutã în vedereaparticipãrii la tezele semestriale care încurând vor începe.

Pe aceastã cale le urez tuturor elevilorfelicitãri pentru rezultatele obþinute ºi succesmai departe în activitãþile viitoare.

„O parte a virtuþii constã în învãþãturã,alta în exerciþiu; trebuie de o parte sã înveþi,pe de alta sã întãreºti prin practicã ce aiînvãþat-o” - Seneca

Prof. Dana Elena Zgabercea