GAUDEAMUS. Alma Mater Crisiensis

____________________________________

Volumul cuprinde lucrările Sesiunii Naționale de Comunicări Științifice

Studențești „Știință. Cultură. Civilizație”, ediția a XVIII-la

2

Coordonator Gaudeamus – Alma Mater Crisiensis: Roland OLAH

Redactor șef: Sorin FURDUI, Universitatea din Oradea

Colectiv de redacție:

Ștefan – Marius DEACONU, Universitatea din București

Robert RUSU, Universitatea din Oradea

Traian OSTAHIE, Universitatea din Oradea

Cosmin PATCA, Universitatea din Oradea

Responsabilitatea asupra textului și conținutului articolelor revin în

exclusivitatea autorilor.

Editura Universității din Oradea este recunoscută de către Consiliul Național

al Cercetării Științifice din Învătământul Superior, cod CNCSIS 149.

3

Universitatea din Oradea

Asociația „Gheorghe Șincai” a studenților în Istorie

Asociația Geografică „Simion Mehedinți”

GAUDEAMUS. Alma Mater Crisiensis

numărul IV

Editura Universităţii din Oradea

Oradea – 2017

4

CUPRINS

Istorie și viață cotidiană

Irina Briceag: Practici funerare în așezările primei epoci a fierului

din spațiul nord-vest pontic

8

Alin-Georgian Gheorghe: Depuneri rituale în așezări de tip

Babadag (sec. XI-VII a.Chr)

18

Traian Dumitru Ostahie: Școala capitulară din Oradea în Evul

Mediu

28

Adrian Stănilă: Vizite şi rezidenţe domneşti la Argeş, în secolele

XV-XVI

46

Ioana-Sorina Apetrei: Regimentul al II-lea de graniță în cadrul

sistemului de apărare a frontierelor Imperiului Austriac

61

Gheorghe Benzar: Imaginea dușmanului în Transilvania între

Revoluția de la 1848 și Primul Război Mondial

77

Andreea Neofotis: Imaginea U.R.S.S.-ului în presa centrală

comunistă: ziarul „Scânteia” (1945-1965)

90

Marinela Ioana Baciu: Mărturii ale unor oameni care au trăit

epoca colectivizării (secvențe de istorie orală)

107

Cristian Culiciu: Oradea anilor ´50 – aspecte demografice,

economice și edilitare

115

Iulius-Marius Morariu: Aspecte de autobiografie spirituală în

volumele memorialistice ale părintelui Gheorghe Calciu

Dumitreasa şi Ioan Ianolide

130

Roland Olah: Migrația ilegală a românilor în perioada 1980-1989 143

5

Mihai Răzvan Dobai: Immigration to Romania in the period 2004-

2014

153

Maria Roxana Tataru: Education Policies for Immigrant Students

in EU- Measures taken by Spanish and Dutch governments in order

to ensure the right to education

165

Raluca Parfentie: Digerându-l pe a fost odată. O porție de identitate

și gust în poveștile românești

178

Geografia locală în contextul amenejării teritoriului

Robert George Rusu: Promovare turistică prin modelare 3D.

Studiu de caz sectorul Șuncuiuș-Vadu Crișului

193

Călin Bogdan Albu: Managementul Cetății Oradea asistat de GIS 206

Sorin Furdui: Parcul Natural Cefa.potenţialul cadrului natural 219

6

Parcul Natural Cefa.potenţialul cadrului natural

Sorin FURDUI*

Abstract În acest articol este abordat potenţialul cadrului natural al

unui areal cu o importanţă deosebită din punct de vedere floristic şi

avifaunistic, evidenţind bogăţia şi frumuseţile naturii care se află în apropiere

de municipiul Oradea, judeţul Bihor şi care, din păcate, nu sunt promovate la

adevărata valoare a acestora. Prin aceasta se are în vedere protecţia şi

conservarea unor ansambluri peisagistice în care interacţiunea activităţilor

umane cu natura crează de-a lungul timpului o zona distinctivă cu valoare

peisagistică şi culturală, deseori cu o mare diversitate biologică, fiind

delimitat geografic, cu elemente naturale reprezentative şi rare, desemnat şi

reglementat în scopul conservării şi protecţiei tuturor factorilor de mediu din

limitele lui, ce impune un management multifuncţional asupra spaţiului

terestru şi/sau acvatic (arie cu resurse gospodărite) în care, concomitent cu

conservarea naturii, se efectuează valorificarea reglementată a florei, faunei,

resurselor de apă şi păşunilor,putându-se practica şi un turism reglementat.

Cuvinte cheie: parc natural, Cefa, arie protejată, avifaună, regiunea

nord-vest, Bihor

Introducere Parcul Natural Cefa este o rezervaţie naturală cu un peisaj

extraordinar, cu o bogăţie floristică şi avifaunistică excepţională care

adăposteşte plante rare ameninţate cu dispariţia, unele chiar endemice, diferite

tipuri de vegetaţie şi o faună cum doar în Delta Dunării mai întâlnim, toate

acestea cu o valoare deosebită în context global, naţional şi regional.

7

Pentru ca ariile naturale protejate să-şi „îndeplinească menirea” este

foarte important ca toţi cei ce sunt influenţaţi şi pot beneficia într-un fel sau

altul de faptul că ele există, trebuie să cunoască un minim de noţiuni şi principii

legate de acestea. Treptat, toţi „factorii interesaţi”, adică cei ce au interese de

orice fel în arealele în care au fost declarate arii protejate trebuie să înţeleagă

ce sunt, ce reprezintă acestea şi de ce este important să le acceptăm, chiar să

ajutăm la menţinerea lor1.

Parcul Natural Cefa ne arată că natura nu are graniţe, aici păsările

migratoare poposesc în drumul lor în habitatele Cefei unde îşi fac cuiburile şi

trăiesc o perioadă din viaţa lor ca mai apoi să îşi reia drumul peste graniţele

ţării noastre spre alte ţinuturi mai blânde.

Parcul Natural Cefa, cunoscut în mass-media ca fiind "Delta dintre

Crişuri", este o arie protejată de interes naţional ce se întinde pe teritoriile

administrative ale comunelor Cefa şi Sânnicolau Român din judeţul Bihor.

Expresia de „deltă” provine de la faptul că în acest parc sunt întâlnite sub o

gamă variată de specii de păsări şi plante ce pot vieţui într-o deltă şi care

conform clasificărilor la nivel mondial corespund categoriei a V-a IUCN,

categorie ce este definită ca arie protejată administrată în special pentru

conservarea peisajului terestru, marin şi de recreere.

Parcul Natural Cefa se întinde pe o suprafaţă de 5.002 ha, fiind al doilea

ca mărime din judeţul Bihor, după Parcul Natural Apuseni, menţionând însă

faptul că există şi alte categorii de arii protejate (situri Natura 2000) care au

suprafeţe mai mari decât acest parc natural.

I. Potențialul de poziție

Parcul natural Cefa este situat în vestul Bihorului, la graniţa cu Ungaria,

pe teritoriul administrativ al comunelor Cefa şi Sânnicolau Român şi se

încadrează în coordonatele geografice 46°53´52"N 21°39´05"E2. Conform

Hotărârii de Guvern nr. 217 din 2 decembrie 2010 (publicată în Monitorul

Oficial al României, nr. 840 din 15 decembrie 2010), limitele Parcului Natural

Cefa sunt:

*masterand, Facultatea de Geografie, Turism și Sport, Universitatea din Oradea 1 http://biodiversitate.mmediu.ro/ 2 http://biodiversitate.mmediu.ro/rio/natura2000/static/pdf/rosci0025.pdf

8

- limita nordică este la punctul de intersecţie al canalului cu Ungaria şi

se continuă de-a lungul acestuia pe malul sudic, până în punctul unde acesta se

varsă în canalul colector al Crişului;

- limita estică este de-a lungul canalului colector al Crişului şi se

continuă spre sud, pe o distanță de 10 km, până în dreptul unei văi seci care

face legătura între canalul colector și canalul care mărginește la est pescăria.

Limita se află pe malul stâng, astfel încât albia canalului se află în interiorul

parcului;

- limita sudică se continuă de-a lungul văii seci până în dreptul

canalului care mărginește pescăria în partea ei estică, după care se continuă de-

a lungul malului nordic al canalului 5, de la est spre vest, până în dreptul

graniței dintre România și Ungaria;

- limita vestică este reprezentată de granița dintre Romania și Ungaria,

pe o distanță de aproximativ 17,3 km, între punctul de intersecție cu canalul 5

la sud și cel de intersicție cu canalul Ugra la nord.

Fig. 1. Poziţia geografică a Parcului Natural Cefa în judeţul Bihor

9

Polii de dezvoltare care se impun ca centre de putere demografică,

economică şi culturală faţă Parcul Natural Cefa şi de comunele Cefa şi

Sânnicolau Român sunt oraşul Salonta şi municipiul Oradea fiind la o distanţă

de circa 34 km respectiv 38 km de municipiul Oradea şi circa 18 km respectiv

25 km de oraşul Salonta.

Căile de comunicaţie şi legăturile de rang superior către comunele Cefa

şi Sânnicolau Român nu se bucură de o poziţie foarte bună deşi nu foarte departe

de acestea trece Şoseaua Naţională DN 79 (E 671) Satu-Mare-Oradea-Arad-

Timişoara.

Legătura cu localităţile învecinate se realizează prin intermediul

drumului judeţean DJ 797 Oradea - Sântandrei - Girişu de Criş - Toboliu - Roit

- Sânnicolau Român - Berechiu - Cefa -Inand, pe o lungime de 36,5 km.

Circulaţia feroviară este făcută de către calea ferată Oradea-Arad, iar cele

mai apropiate legături sunt staţia CFR Cefa şi Halta Gepiu. Comuna Sânnicolau

Român nu este conectată cu alte localităţi prin reţeaua de cale ferată.

Astfel, se poate afirma despre Parcul Natural Cefa că dispune de un

potențial de poziție cu legături favorabile spre vestul, centrul și sudul țării. În

plus, este asigurat accesul facil la toate obiectivele turistice ale comunei şi

totodată al arealului din Parcul Natural Cefa precum și la infrastructura

turistică din împrejurimi.

II. Prezentarea cadrului geografic natural

1. Aspecte geografice privind geologia și relieful

Parcul Natural Cefa acoperă o parte din Câmpia joasă a Crişurilor

(sectorul Câmpiei Salontei dezvoltată la cca 100 m alt.), în trecut supusă

frecvent inundaţiilor şi acoperită de mlaştini întinse, dar şi o parte din Câmpia

Veljurilor (Măhăra, 1977) sau a Gepiului, treaptă intermediară spre câmpia

mai înaltă a Miersigului.

Geologic, peste fundamentul cristalin al câmpiei se găsesc depuse două

cicluri sedimentare aparţinând Paleogenului şi Neogenului, reprezentate de

marne, argile cenuşii şi nisipuri uşor cimentate badeniene, sarmaţiene,

ponţiene şi romaniene cu grosimi de 1400 m la Inand şi 3000 m la vest de

Chişineu Criş. Aceste serii sunt completate de Cuaternar când s-au depus

10

formaţiuni fluvio-mlăştinoase(argile, nisipuri variate, pietrişuri, bolovănişuri)

sub forma unor vaste conuri de dejecţie aplatizate.

Geomorfologic, teritoriul parcului este dispus în două trepte

altimetrice bine diferenţiate în relief, mai ales înaintea lucrărilor de

regularizare când sectorul jos era inundat frecvent de cursurile Crişurilor şi ale

afluenţilor acestora şi acoperit de mlaştini întinse care formau complexul

sistem mlăştinos al Sárétului.

Microformele de relief principale sunt formate din câmpuri de acumulare

fluviatilă, netede şi mlăştinoase şi lunci în cadrul câmpiei joase, iar în câmpia

înaltă predomină conuri de dejecţie îngemănate, tăiate şi terasate de râuri

(Măhăra, 1977).

Câmpia înaltă este străbătută de văi adâncite cu 5-6 m, cu versanţi înclinaţi

şi erodaţi. În sectoarele cele mai joase s-au format microdepresiuni mlăştinoase

care, în prezent, sunt acoperite de apele complexului lacustru Cefa. La acestea se

adaugă microforme de relief pozitive (grinduri, popine, ostroave), dar şi

microforme de relief negative (talvegurile şi albiile de tip şanţ, meandre şi albii

părăsite).

11

Fig.2. Fragment din harta geomorfologică a Câmpiei Crişurilor

(sursa: Gh. Măhăra, 1974)

2. Aspecte geografice privind hidrografia, clima și solurile

În urma vastelor lucrări de desecare şi îndiguire, au rezultat forme de

relief antropice pozitive şi negative. Din categoria celor negative se detaşează,

de departe, canalele colectoare sau de drenaj (Blidaru şi colab., 1962) ce

formează o reţea complicată care asigură transportul şi stocarea pe timp scurt

a surplusurilor de apă din perioadele ploioase sau la topirea zăpezilor

abundente, iar în subsidiar facilitează apa necesară irigării culturilor private de

legume. În acest sens, cel mai reprezentativ este Canalul Colector sau Canalul

Crişurilor care se desfăşoară pe direcţie nord-sud, pe o lungime de 61 km, între

Crişul Repede şi Crişul Negru. Acesta a fost construit în perioada 1892-1906

12

la contactul cu câmpia înaltă a Miersigului unde deversau şi inundau toate

pâraiele existente

în sectorul respectiv. În prezent, o parte însemnată a acestor canale este

colmatată sau în diferite stadii de degradare.

Hidrografic, teritoriul parcului se suprapune bazinului Crişului

Repede care colectează de aici câteva pâraie permanente sau semipermanente

(Valea Alceului, Canalişul sau valea Râturi, valea Gepiului, Veljurile etc).

Însă, elementul hidrografic cel mai reprezentativ aparţine heleşteelor

(de natură antropică) din complexul lacustru Cefa şi micilor retenţii cu rol de

regularizare (permanente sau temporare cum este cazul acumulării

nepermanente Inand) (Linc. Bucur, 2015). Luciul de apă al complexului Cefa

acoperă peste 600 ha teren.

Fig.3. Bazine acvatice (heleştee) din arealul Parcului Natural Cefa (sursa: S. Furdui)

În timpul migraţiei păsărilor, lacurile şi zonele deschise din apropiere

sunt folosite de efective importante de egrete, raţe, gâşte şi lebede. Se

estimează că, pe aici, trec peste 80 de mii de păsări în migraţia lor anuală dintre

locurile de cuibărit din Europa de Vest şi cele de iernat din Europa Sudică şi

Africa Nordică şi Estică.

Apele freatice bogate sunt cantonate în formaţiuni aluviale de nisipuri

şi pietrişuri între care se intercalează argile. În câmpia înaltă, pânza freatică se

găseşte la 5-10 m adâncime, în câmpia de tranziţie (Câmpia Gepiului) se află

la 3-4 m, iar în câmpia joasă, aluvială şi în lunci la 2-5 m, cu menţiunea că în

13

sectoarele având caracter depresionar se află la 0-2 m (Câmpia Salontei, la

Cefa). Amplitudinea pe care variază nivelul pânzei freatice este 1-2 m (Gr. P.

Pop, 2005). În sectoarele în care apa freatică ajunge la suprafaţă apar

înmlăştiniri, soluri specifice, vegetaţie higrofilă. Totodată, în aceste sectoare

joase, calitatea acestor ape scade, devenind nepotabile, iar mineralizarea creşte.

Apele de adâncime se găsesc la niveluri diferite, au caracter artezian

sau numai ascensional, uneori mineralizate. Parcul Natural Cefa se află

deasupra valorosului zăcământ de ape termo-minerale spefic întregii Câmpii

de Vest. În ambele comune din arealul parcului, zăcământul termal a fost atins

prin foraje.

Climatic, arealul Parcului Natural Cefa se încadrează climatului

temperat continental moderat. Regimul parametrilor climatici este determinat

pe baza datelor înregistrate la staţia meteorologică Oradea.

Temperatura medie anuală are valori cuprinse între 10-110C, iar cea a

lunilor extreme este -2,00C în ianuarie şi 210C în iulie. În ceea priveşte

anotimpurile, atât iernile cât şi verile sunt moderate, datorită influenţelor

vestice şi poziţiei de adăpost faţă de aerul rece polar continental dinspre est şi

nord-est.

Precipitaţiile. Cantitatea de precipitaţii cunoaşte o uşoară creştere de la

vest (550 mm) la est (630-650mm), limita dealurilor fiind marcată de izohieta

de 700 mm. Anotimpual, cele mai multe precipitaţii cad vara (cca 31%, în

lunile mai şi iunie), iar cele mai reduse iarna (20%, în lunile ianuarie şi

februarie) (Dumiter, Aurelia, 2003, Şerban, Eugenia, 2010).

Vântul. La nivelul solului, frecvenţa cea mai ridicată o au vânturile din

direcţie sudică (10-17%) şi nordică (10-11%). În timpul verii, se intensifică

circulaţia vestică, dar şi cea estică.

Trebuie menţionat faptul că direcţia generală a vântului prezintă

importanţă deosebită pentru a putea urmări fenomenul de migraţie al păsărilor

şi a monitoriza efectivele şi populaţiile de păsări. In zilele cu vreme bună şi

vânt puternic, migraţia este la maxim, păsările călătorind la mare înăltime,

ajutate de curenţi3 .

3 http://www.descopera.ro/natura/5132876-birdwatching-arta-de-a-privi-pasarile

http://www.descopera.ro/natura/5132876-birdwatching-arta-de-a-privi-pasarile

14

Pedogeografic, solurile se caracterizează prin diversitate, geneza lor

fiind legată de evoluţia Câmpiei Tisei. În condiţiile unui climat caracterizat

anterior, pe roci mame constituite din luturi, argile, depozite fluviatile şi

loessoide, pe teritoriul parcului au fost identificate mai multe clase de soluri:

cernisoluri (reprezentate de cernoziomuri tipice, cernoziomuri alcalizate, şi

cernoziomuri cambice), luvisoluri (reprezentate de preluvosoluri tipice,

planosoluri), cambisoluri (eutricambosoluri tipice), hidrisoluri (stagnosoluri -

lăcovişti), pelisoluri (vertosoluri gleice), salsodisoluri (soloneţuri). Dominante

sunt solurile cernoziomice şi luvisolurile favorabile culturilor agricole, având

fertilitate ridicată.

3. Aspecte geografice privind biodiversitatea

Biogeografic, Parcul Natural Cefa se încadrează în zona de silvostepă.

Supusă unei puternice presiuni antropice în ultimele secole, din această zonă

de vegetaţie se mai păstrează doar pâlcuri silvostepice în amestec cu alte

foioase secundare. Pădurea Rădvani, singura de altfel, are o suprafaţă de 230

ha, aparţine stejărişo-ulmetelor de luncă, fiind formată din gorun, ulm, frasin,

arţar, plop, salcie, subarboretul fiind reprezentat de corn, porumbar, măceş,

păducel etc.

Fig .4. Sector din Pădurea Rădvani (sursa: S. Furdui)

15

Fig.5. Insulele de stuf (plaur4) seamănă cu cele din Delta Dunării (sursa: S. Furdui)

Fig.6. Strat arbustiv din Parcul Natural Cefa (sursa: S. Furdui)

Covorul vegetal este format din mezofite, xerofite, hidrofite, higrofite

şi halofite predominând elementele xerofite şi halofite caracteristice stepelor

şi sărăturilor continentale.

4 Plaurul este o formațiune vegetală acvatică, compactă, constituită dintr-o acumulare de rădăcini, rizomi de stuf și diverse elemente organice și minerale care formează insule plutitoare la suprafața apei.

16

Pe întinderile de ape ale amenajarilor piscicole întâlnim: mătasea

broaştei, săbiuţa, irisul, stuful, papura. Nufărul galben este una din plantele

ocrotite. Fundaţia Licinium de la Inand luptă pentru ocotirea acestui peisaj.

Fig.7. Iris (Iris pseudacorus) Fig.8. Nufăr galben (Nuphar lutea )

(sursa: S. Furdui)

Majoritatea pajiştilor s-au format pe locul pădurilor defrişate, iar

menţinerea lor ar trebui să se facă prin intervenţia omului pentru stăvilirea

presiunii competitive a unor specii viguroase şi nerentabile economic. Din

nefericire, acest lucru, în prezent, nu se poate constata, deoarece multe pajişti

sunt invadate de astfel de specii.

Fig.9. Vegetaţie higrofilă din Parcul Natural Cefa (sursa: S. Furdui)

17

Vegetaţia ierboasă naturală se găseşte pe câteva pajişti naturale,

dezvoltate pe soluri halomorfe şi hidromorfe şi este reprezentată de păiuş

(Festuca rubra), osul iepurelui (Ononis spinosa), coada vulpii (Alopecurus

pratensis), pir gros (Cynodon dactylon), muşeţel (Matricaria chamomilla) etc.

În cea mai mare parte, vegetaţia ierboasă primară a fost degradată şi înlocuită

de pajişti secundare în care se dezvoltă o vegetaţie xerofilă şi xeromezofilă,

reprezentată prin grupări de păiuş (Festuca sulcata, Festuca pseudovina,

Festuca valesiaca), firuţă (Poa pratensis, Poa bulbosa), colilie (Stipa joannis),

pir (Agropyron cristatum), obsigă (Bromus inermis) etc.

Fig.10. Vegetaţia ierboasă reprezentată de păiuşul roşu (Festuca rubra) (sursa: S. Furdui)

În categoria efectelor negative ce au apărut în urma acestor

transformări determinate de activitatea antropică, s-ar putea include şi

fenomenul de xerofitizare care se produce de mult timp şi ale cărui cauze sunt

multiple. Plante cu adaptări xerofile apar, adeseori, ca buruieni, pe marginea

drumurilor, terenuri virane, diferite forme de relief antropice şi indică deficitul

de umiditate datorat lipsei unui sol bine structurat.

Pe solurile aluviale din lunci se dezvoltă o vegetaţie mezohigrofilă ce

formează fâneţe cu asociaţii de iarbă moale (Agrostis alba), firuţa (Poa

pratensis) etc.

Efectuarea lucrărilor hidroameliorative din câmpia joasă a Crişurilor,

cu efecte în desecarea întinselor mlaştini a dus la restrângerea considerabilă a

arealelor cu vegetaţie higrofilă care se mai găseşte doar în lungul unor văi şi

pe spaţii reduse unde eliminarea surplusului de apă este anevoioasă. Aceasta

18

este reprezentată de papură (Typha latifolia), pipirig (Scirpus radicans), rogoz

(Carex riparia), stuf (Phragmites commnunis).

Fauna din arealul parcului este variată, cuprinde specii comune, dar şi

specii rare, ameninţate sau pe cale de dispariţie. Întinsele suprafeţe acvatice

din heleşteiele comunei atrag numeroase păsări, printre care se găsesc unele

specii rare cum sunt: lopătarul (Platalea leucorodia), egreta mare (Ardea

alba), egreta mică (Egretta garzetta). În pădurea de foioase Rădvani cuibăresc

stârcul cenuşiu (Ardea cinerea), stârcul de noapte (Nycticorax nycticorax),

barza neagră (Ciconia nigra), egreta mică (Egretta garzetta ) etc.

Fig.11. Specii de păsări pe heleşteie (sursa: S. Furdui)

În culturile agricole, pe păşuni şi fâneţe sunt caracteristice rozătoarele

popândăul (Spermophilus citellus), hârciogul (Cricetus cricetus), orbetele

(Spalax leucodon), iepurele (Oryctolagus cuniculus). Dintre păsări, se remarcă

prepeliţa (Coturnix coturnix), graurul (Sturnus vulgaris), la acestea

adăugându-se insecte şi reptile.

Heleşteele sunt definite, mai ales, de ihtiofaună care reprezintă

totalitatea speciilor de pești care se găsesc în apele de pe un anumit teritoriu şi

care populează întinsele suprafeţe acvatice. Specia dominantă în apele

heleşteielor este reprezentată de crap căruia, în jurul anilor ’60 s-au adăugat

ciprinidele asiatice (crap fitofag sau crap chinezesc, cosaş, sânger, novac) ca şi

specii amelioratoare pentru completarea nişelor nevalorificate din resursele

alimentare. Frecvent, crapul din heleşteie şi iazuri este însoţit de unele specii

secundare (ştiucă, şalău, somn, lin, caras argintiu etc.), tot în scopul utilizării

19

cât mai integrale a resurselor trofice. Iar recent, în 2008, s-au pus bazele unei

ferme de sturioni5.

Aşadar în cadrul parcului au fost identificate cinci tipuri de habitate:

- comunităţi de lizieră cu ierburi înalte higrofile de la nivelul câmpiilor,

montan şi alpin;

- lacuri distrofice şi iazuri (ape acide, care conţin multe plante, dar

puţini peşti, datorită prezenţei unor cantităţi mari de materie organică).

- pajişti de altitudine joasă;

- pajişti şi mlaştini sărăturate panonice şi ponto-sarmatice;

- păduri ripariene mixte (acest tip de habitat este foarte rar şi se găseşte

fragmentar în arealele cu o umiditate ridicată, fiind specifice marilor râuri cu

maluri naturale şi au în componenţa lor specii de arbori ca: stejarul de luncă

(Quercus robur), ulmul alb (Ulmus laevis), frasinul european (Fraxinus

excelsior) sau frasinul gri (Fraxinus angustifolia)6.

4. Areale ocrotite în Parcul Natural Cefa

Pe teritoriului Parcului Natural Cefa se găseşte rezervaţia Colonia de

păsări de la Pădurea Rădvani care este o arie protejată de interes naţional ce

corespunde categoriei a IV-a IUCN7 (rezervaţie naturală de tip zoologic). A

fost declarată ca rezervaţie naturală zoologică prin Legea nr.251/1981 şi prin

Decizia nr.19/1995 a Consiliului Judetean Bihor. Ulterior, a primit statutul de

rezervaţie naturală zoologică de interes naţional prin Legea nr.5/2000. În anul

2004, această rezervaţie a fost atribuită în custodie Direcţiei Silvice Oradea8.

Această rezervaţie reprezintă punctul nodal al parcului natural,

deoarece Pǎdurea Rǎdvani face parte din grupa I funcţională9, reprezentând

un important loc de cuibărit pentru specii ocrotite de lege, adăpostind o colonie

de păsări. Este vorba despre colonia de stârci cenuşii (Ardea cineraea) şi

egretele albe (Egretta alba).

5 (http://www.proacva-sa.ro/) 6 http://www.anpm.ro/web/apm-bihor/habitate-si-specii 7 Uniunea Internaţională pentru Conservarea Naturii 8 http://www.ovidan.ro/?p=articles.details.89 9 Păduri cu rol de protecție

https://ro.wikipedia.org/wiki/IUCNhttps://ro.wikipedia.org/wiki/Rezerva%C8%9Bie_natural%C4%83

20

Colonia este instalată într-un arboret de stejar şi frasin ce are înălţimi

cuprinse între 20 şi 25 m. Numărul cuiburilor variază de la 1 la 8 pe un arbore, în

medie 4-5 cuiburi pe arbore10. Cele mai vechi date care privesc avifauna de la Cefa

aparţin lui A.S. Petenyi şi datează din 1854.

Parcul Natural Cefa reprezintă cel mai important loc din vestul

României pentru cuibăritul păsărilor de baltă, respectiv pentru speciile

migratoare, iar pe teritoriul Ungarie acest areal se prelungeşte în Parcul

Naţional Körös-Maros.

În Parc Natural Cefa au fost identificate peste 1.268 specii de animale

şi plante dintre care 118 strict protejate în Uniunea Europeană acestea fiind

prezente în şase habitate din care unul de interes prioritar pentru UE - cel de

sărături panonice.

Gama floristică şi faunistică este diversă, atât la nivel de specii, cât şi

la nivel de ecosisteme terestre şi acvatice, cercetările scoţând în evidenţă un

număr de 604 specii de animale şi 648 de specii de plante11.

Fauna se compune din diferite specii de vertebrate şi nevertebrate,

dintre care se remarcă în sit prezenţa unor rarităţi pentru bazinele din

interiorul arcului carpatic românesc, cum ar fi Valvata cristata (o specie de

melc de apă dulce) care nu a mai fost semnalată în viaţă de mai mult de 30-40

de ani în România.

Alte specii rare de interes european sunt ţărăncuţa (Calopteryx virgo),

rădaşca (Lucanus cervus), croitorul mare (Cerambyx cerdo), croitorul cenuşiu

(Morimus funereus).

Speciile de fluturi întâlnite sunt în strânsă legătură cu habitatele de sărătură

din areal, larvele speciilor fiind cantonate în diverse părţi subterane sau

supraterane ale speciilor de sărătură.

Printre speciile de păsări regăsim următoarele ordine:

- Ciconiiformes: păsări cu ciocul mare, ce trăiesc în apropierea apelor.

Printre acestea se numără: stârcul cenuşiu (Ardea cinerea), stârcul roşu (Ardea

purpurea), stârcul galben (Ardeola ralloides), stârcul de noapte (Nycticorax

10 Conform Catalogului INFO NATURA 2000, au fost numărate cca 550 cuiburi 11 http://www.anpm.ro/web/apm-bihor/habitate-si-specii

http://www.anpm.ro/web/apm-bihor/habitate-si-specii

21

nycticorax), barza neagră (Ciconia nigra), barza albă (Ciconia ciconia), egreta

mică (Egretta garzetta), egreta albă (Egretta alba), etc.

- Galliformes: păsări tericole sau arboricole, cu zbor greoi, de talie

variată, cu gheare la picioare. Printre acestea se numără: fazanul (Phasianus

colchicus), pupăza (Upupa epops), vrabia de câmp (Passer montanus),

prepeliţa (Coturnix coturnix) etc.

- Passeriformes: păsări de talie mică ca: rândunica (Hirundinidae),

ciocârlia (Alaudidae), etc.

- Falconiformes: cuprinde toate păsările răpitoare ca: acvila-ţipătoare-

mare (Aquila clanga), acvila ţipătoare mică (Aquila pomarina), acvila de câmp

(Aquila heliaca), acvila-porumbacă-mică (Hieraaetus pennatus), șorecar mare

(Buteo rufinus), eretele de stuf (Circus aeruginosus), erete-cenușiu (Circus

pygargus), şoimul de tundră (Falco rusticolus), cufundarul polar (Gavia

arctica), cufundarul mic (Gavia stellata), şoimul-de-iarnă (Falco

columbarius), vânturelul roşu (Falco tinnunculus), etc.

- Cuculiformes: cuprinde păsări ca: cucul (Cuculus canorus).

- Anseriformes: cuprinde păsări înotătoare acvatice sau semiacvatice de

dimensiuni mari, mijlocii, robuste și greoaie, cu gât lung, picioare relativ scurte și

palmate, având degetele anterioare de la picioare unite prin membrane înotătoare.

Printre acestea se regăsesc: raţa suliţar(Anas acuta), raţa fluierătoare (Anas

penelope), raţa mare (Anas platyrhynchos), raţa pestriţă (Anas strepera), raţa

cârâitoare (Anas querquedula), raţa-cu-cap-castaniu (Aythya ferina), raţa moţată

(Aythya fuligula), raţa roșie (Aythya nyroca), rață sunătoare (Bucephala clangula),

gârliţa mare (Anser albifrons), gâsca cenușie (Anser anser), gâsca cu piept roşu

(Branta ruficollis), cufundarul polar (Gavia arctica), cufundarul mic (Gavia

stellata), liişiţa (Fulica atra), becaţina comună (Gallinago gallinago), pescăruşul

argintiu (Larus cachinnans), pescăruşul râzător (Larus ridibundus), pescăruşul

albastru(Alcedo atthis), pescăriţa mare (Sterna caspia), fluierarul de mlaștină

(Tringa glareola), chira de baltă (Sterna hirundo), cristelul de baltă (Rallus

aquaticus) sau lăstunul de mal (Riparia riparia) etc.

Dintre peşti, datorită prezenţei heleşteelor, se disting două comunităţi:

- speciile care aparţin heleşteielor: crapul (Cyprinus carpio), ştiuca (Esox

lucius), şalăul(Sander lucioperca), somnul (Silurus glanis), linul (Tinca

tinca), carasul argintiu (Carassius auratus), coregonul (Coregonus

22

lavareta), cosaşul (Tettigonia viridissima), sângerul

(Hypophthalmichthys molitrix) şi novacul (Hypophthalmichthys

nobilis);

- peştii care trăiesc în canalele din afara pescăriei - dintre care trei specii

sunt protejaţi la nivel euporean ţiparul (Misgurnus fossilis), boarţa

(Rhodeus amarus) şi zvârluga (Cobitis taenia).

Dintre cele 11 specii de amfibieni şi patru de reptile prezente în parcul

natural12, care sunt de interes comunitar (conform Directivei Habitate

(92/43/CEE): tritonul cu creastă (Triturus cristatus), tritonul cu creastă

danubian (Triturus dobrogicus), buhaiul de baltă cu burtă roşie (Bombina

bombina) şi broasca ţestoasă de baltă (Emys orbicularis).

Dintre speciile de mamifere insectivore şi rozătoare se remarcă pârşul

de alun (Muscardinus avellanarius), popândăul (Citellus citellus) şi numeroase

specii de lilieci, printre care liliacul de iaz (Myotis dasycneme, specie de interes

comunitar).

Dintre mamiferele mari, putem menţiona: cerbul lopătar (Dama dama),

căpriorul (Capreolus capreolus), mistreţul (Sus scrofa), nevăstuica (Mustela

nivalis), vulpea (Vulpes vulpes), jderul de copac (Martes martes), dihorul de

casă (Mustela putorius), vidra (Lutrinae - specie de interes comunitar) etc.

5. Resursele naturale

Pe teritoriul Parcului Natural Cefa nu sunt resurse minerale al

subsolului deosebite. Aici, găsim nisipuri şi pietrişuri ce pot fi folosite în

activităţi de construcţii, dar parcul dispune, în schimb, de resurse însemnate

de apă (utilizate cu succes pentru piscicultură, dar și preţiosul rezervor termo-

mineral de la mare adâncime), soluri cu o gamă variată folosite, majoritar, în

agricultură şi resurse de biodiversitate, reprezentate de pajişti, trupuri de

pădure cu funcţii de rezervaţie şi diverse specii faunistice, dintre care unele de

interes cinegetic sau de o mare importanță în rețeaua de arii protejate din UE.

III. Concluzii

12 Fisa Standard a siturilor NATURA 2000 ROSPA0097, ROSCI0025, Catalogul INFO Natura 2000

23

Prin definiţie, un parc natural reprezintă spaţiul geografic clar delimitat,

recunoscut, desemnat şi administrat în baza unor acte legale.

Astfel potrivit legilor în vigoare, ariile naturale protejate sunt clar

definite şi delimitate, prin care se urmăreşte menţinerea interdependenţei

armonioase a omului cu natura prin protejarea diversităţii habitatelor şi a

peisajului, promovând păstrarea folosinţelor tradiţionale ale terenurilor,

încurajând şi consolidând activităţile şi cultura tradiţională a populaţiei locale,

totodată oferind publicului posibilităţi de recreere şi turism şi încurajează

activităţile ştiinţifice şi educaţionale.

Cu o istorie relativ scurtă, Parcul Natural Cefa a reuşit de abia în anul

2010 să îşi câştige acest statut, totul datorându-se derulării unui proiect de

anvergură PHARE CBC de către R.A. ROMSILVA prin Direcţia Silvică

Oradea, respectiv Administraţia Parcului Natural Apuseni: „Culoarul româno-

maghiar pentru conservarea biodiversităţii” prin care s-a realizat o

infrastructură minimă necesară funcţionării parcului:

un centru administrativ de vizitare şi informare turistică (dotat cu

echipamente de inventariere şi monitorizare a biodiversităţii);

borne de marcare a limitelor parcului şi bariere;

plăcuţe de avertizare a zonelor de protecţie;

două turnuri pentru observaţii ornitologice

Deoarece se cunoaşte de mult timp potenţialul zonei umede Cefa care

adăpostea o mulţime de specii rare sau chiar pe cale de dispariţie, în perspectiva

integrăii României în UE s-a decis ca pe teritoriul comunelor Sânnicolau

Român - Cefa - Mădăras, să fie declarate două situri Natura 2000:

- aria de protecţie specială avifaunistică Pescăria Cefa -

Pădurea Rădvani RO1802276 care ocupă o suprafaţă de

12.253 ha;

- situl de importanţă comunitară ROSCI0025 Cefa care ocupă

22% din suprafaţa comunei Sânnicolau Român

Actualul Parc Natural Cefa se suprapune parţial peste cele două situri

Natura 2000.

Parcul Natural Cefa a fost înfiinţat în ideea prezervării culoarului de

migraţie avifaunistică panono-bulgar care asigură condiţii de pasaj, hrănire

24

şi cuibărit pentru un număr foarte mare de păsări protejate pe plan european şi

mondial şi care se regăsesc pe listele Directivelor Păsări 79/409 CEE şi

Habitate 92/43/CEE.

În vederea implementării unui bun management al parcului ar trebui

luate în considerare măsuri ca: managementul biodiversității, managementul

resurselor naturale, informare, conștientizare şi educația ecologică,

monitorizare și evaluare, etc.

Parcul Natural Cefa, dispune de o floră şi faună foarte bogată, care din

păcate nu sunt evidenţiate la adevărata lor valoare. Speciile de păsări şi animale

sălbatice împânzesc habitatele Cefei şi fac ca arealul să fie unul de poveste.

Din punct de vedere turistic Parcul Natural Cefa se poate îmbunătăţi

prin promovarea potenţialului pe care îl are şi poate oferi dezvoltare economică

comunelor cu care se învecinează.

Bibliografie:

1. Berindei, I., Pop, Gr., P., (1972), Judeţul Bihor, Edit. Academiei Republicii Socialiste

România, Bucureşti

2. Blidaru, V., Georgescu I., Gheorghiu, I.M., Vlădescu, D., (1962), Hidroamelioraţiile în

Republica Populară Română. Monografie, Edit. Agro-Silvică, Bucureşti

3. Burescu, P., (2003), Flora si vegetatia zonelor umede din nord - vestul Romaniei, Edit.

Academiei Române

4. Crişan, I., (2007), Cefa. De la începuturi până în sec al-XVII-lea, Edit. Muzeului Ţării

Crişurilor, Oradea,

5. Dumiter, Aurelia, (2007), Clima şi topoclima oraşului Oradea, Edit. Universitatea din

Oradea

6. Linc, Ribana, Nistor, St. (2012), Cefa Natural Park - a valuable laboratory for natural

sciences, în vol. International Conference „Protected Areas. Present and Future, din 25-

26.09.2012, Oradea, Hungary-Romania, Cross Border Cooperation, programm 2007-

2013, Ed. Duran’s, Oradea, ISBN 978-973-1903-42-2, p. 33 – 41

7. Linc, Ribana, Bucur, L. (2015), Using cartographic documents and GIS for following the

evolution of the ponds area of Cefa and Mădăras communes (Bihor, Romania), Analele

Univ. din Oradea, seria Geografie, TXXV, no. 2., p. 287 -298, ISSN 1221-1273, e-ISSN

2065 – 3409

8. Luncan Zenaida, (2003), Evoluţia în timp a habitatului natural şi Importanţa avifaunistică

a Zonei umede Heleşteele Cefa - Rezervaţia naturală Pădurea Radvani, Relaţii de

25

parteneriat cu Ungaria pentru conservarea transfrontalieră a culoarului de migraţie

avifaunistică Panono - Bulgar, Analele Universităţii din Oradea

9. Măhăra, Gh, Posea, Aurora, Pop, P. Gr., Berindei, I. (1977), Câmpia Crişurilor, Crişul

Repede, Ţara Beiuşului, Edit. Ştiinţifică, Bucureşti

10. Petrovici, Milca, Nagy, A., (2004), Structure of Bird Communities from Cefa Nature Park

(pg. 109-124), West Universitz of Timişoara, Timişoara, ISSN (Online) 2344-3219

11. Poliş, Rozalia, (1976), Observaţii asupra avifaunei de la Cefa/1976, Muzeul Ţării

Crişurilor

12. Pop, P., Gr., (2005), Dealurile de Vest şi Câmpia de Vest, Edit. Universităţii din Oradea

13. Posea, Gr., (1997), Câmpia de Vest a României (Câmpia Banato-Crişană), Edit. Fundaţia

„România de Mâine”, Bucureşti

14. Şerban, Eugenia, (2010), Hazarde climatice generatede precipitaţii în Câmpia de Vest

situată la nord de Mureş, Edit. Universităţii din Oradea, Oradea

15. *** (2012) Arii protejate. Prezent și viitor, Edit. DURAN’S, Oradea, ISBN 978-973-1903-

42-2

16. *** (2002), Bilanţ de mediu nivel II- S.C. PRO ACVA S.A.1993 S.O.R. Lista avifaunistica

Cefa/2002, Facultatea de Protecţie a Mediului, Universitatea din Oradea

17. *** (2013), Catalogul habitatelor speciilor şi siturilor, Info Natura 2000, Edit. Fundaţia

Centrul Naţional pentru dezvoltarea durabilă, Bucureşti, ISBN 978-8534-17-6

18. *** (2014), Ghid de planificare strategică pentru managementul durabil al resurselor de

apă, Ministerul Mediului şi Schimbărilor Climatice, Pro-Park – Fundaţia pentru Arii

Protejate

19. *** (2008), Planul de Management al Parcului Natural Apuseni

20. *** http://rezervatiinaturale.host56.com/

21. *** http://milvus.ro/ariiprotejate/natura-2000/directiva-de-habitate

22. *** http://www.emenatura2000.ro/

23. *** http://biodiversitate.mmediu.ro/

24. *** http://www.mmediu.ro/categorie/arii-naturale-protejate/16

25. *** http://www.wwf.ro/

26. *** http://www.ape.bihor.ro/

27. *** http://www.romanianresorts.ro/rezervatia-naturala-padurea-radvani

28. *** http://www.parcapuseni.ro/

29. *** http://www.ovidan.ro/?p=articles.details.89

30. ***,http://www.asrm.ro/pdf/noutati_legislative-decembrie2010/CEFA.pdf

31. ***http://mmediu.ro/wpcontent/uploads/20131220_Protocol_GE_protectia_naturii.pdf

32. ***http://www.anpm.ro/web/apm-bihor/habitate-si-specii

33. ***http://biodiversitate.mmediu.ro/rio/natura2000/static/pdf/rosci0025.pdf