Teoria circumscrierii, compromisului şi autocreării (Linda S. Gottfredson)

Iniţial teoria lui Gottfredson punea accent pe explicarea diferenţelor de gen şi de clasă în dezvoltarea carierei, acordând o atenţie specială obstacolelor pe care indivizii le întâlnesc. Principala întrebare ridicată a fost: de ce copiii par să recreeze inegalităţile sociale ale predecesorilor lor cu mult înainte de a se confrunta ei înşişi cu orice obstacole în calea împlinirii aspiraţiilor lor? În elaborarea teoriei atenţia s-a mutat de la diferenţele intergrup la diferenţele din interiorul grupului : de ce indivizi din aceleaşi circumstanţe tind să aibă aspiraţii şi succes diferit în realizarea sinelui pe care o preferă.

Dacă alte teorii s-au centrat pe dezvoltarea carierei la adult, teoria circumscrierii urmăreşte să explice care este originea intereselor, abilităţilor şi a altor determinanţi ai alegerii carierei? Cum pot ajuta aceste cunoştinţe pe consilieri şi pe clienţi în procesul de circumscriere şi compromis?

Toate teoriile psihologice ale carierei accentuează importanţa potrivirii între persoană şi slujbă. Această teorie se referă la procesul prin care oamenii îşi circumscriu şi compromit în mod nenecesar opţiunile pentru carieră, adesea sacrificându-şi împlinirea sinelui unic intern în scopul de a satisface aşteptările pentru prestigiul şi sextipul serviciului. Teoria urmăreşte să ajute oamenii să prevină şi să se opună unor constrângeri nejustificate în dezvoltarea timpurie a carierei şi prin urmare să obţină cele mai bune potriviri cu ceea ce sunt. În psihologia carierei se porneşte de la presupoziţia că oamenii au caracteristici înnăscute care îi disting de alţii şi îi ajută să fie ceea ce sunt. În acest sens se vorbeşte despre „încercarea de a te găsi pe tine însuţi” sau despre faptul că „viaţa este o călătorie spre autodescoperire”. Dar când şi de unde germinează acest sine care poate fi descoperit? Suntem doar produse ale acţiunii celorlalţi, de la părinţi la politicieni, care ne modelează într-un fel sau altul? Sau suntem apăruţi în lume deja unici, cu înclinaţii definitorii care ne orientează mai curând către anumite scopuri decât către altele?

Conceptele majore ale teoriei

Conceptul de sine se referă la propria imagine despre sine atât public, cât şi privat. Acesta are mai multe elemente precum aparenţa, abilităţile, personalitatea, genul, valorile şi locul în societate. Unele elemente sunt mai centrale în simţul sinelui decât altele. Oamenii pot să nu fie capabili să-şi articuleze conceptul de sine sau să-şi construiască percepţii corecte despre sine, dar acţionează asupra lor şi le protejează aşa cum sunt. Conceptul de sine este obiectul cogniţiei (mine) dar, de asemenea, reflectă persoana ca actor (Eu).

Oamenii au de asemenea imagini despre ocupaţii numite stereotipuri ocupaţionale, incluzând personalităţile oamenilor din acele ocupaţii, munca pe care o fac, vieţile