PARADIGMA FUNCȚIONALISTĂ

1. Funcționalismul ține de viziunea societății ca sistem. Adică de optimizarea raporturilor imput / output (intrări / ieșiri) obținându-se performativitatea.

elemente de imput: resurse umane, resurse materiale ...etc. elemente de output: produse, servicii ... etc.

! Funcționalismul stă la baza unei viziuni manageriale.

2. Considerații generale:

! Funcționalismul este o teorie a consensului social care „văd normele și valorile împărtășite ca fundamentale în organizarea societății, centrându-se pe ideea ordinii sociale bazate pe acorduri tacite și văd schimbul social producându-se într-un mod lent și ordonat”[2]. (menține ordinea socială)! Ne-am socializat prin paradigma funcționalistă! Noțiunea de integrare ține de funcționalism! Industrializarea a produs comasări de persoane! Noțiunea de coadă ține de respectarea drepturilor omului. Funcționalismul merge pe ideea de a face ordinea socială, funcțională ! Funcționaliștii sunt interesați de fapte sociale, de structuri sociale, de sisteme. Ei sunt totodată interesați de efectele acestor fenomene asupra gândirii și acțiunii individuale. ! Funcționalismul se centrează în jurul noțiunii de funcție și structură. „am putea studia structurile societății, fără să fim interesați de funcțiile lor (sau consecințelor lor) pentru alte structuri. În mod similar, am putea examina funcțiile unor diverse procese sociale care nu iau o formă structurală.”[3]

3. Talcott Parsons: Noțiunea de acțiune elementară care angajează în mod logic:

a) Existența unui actor b) Acțiunea trebuie să aibă un „scop”, să fie îndreptată spre o stare viitoare de lucruri care

să-i orienteze procesul de derularec) Ea trebuie să se desfășoare într-un cadru diferit (parțial sau în întregime) de starea de

lucru către care se îndreaptă acțiunea. Aici există 2 tipuri de elemente: cele asupra cărora actorul nu are nici o putere (condițiile) și cele asupra căroara el are control (mijloacele)

! Orice acțiune are un cadru. Elmentele care nu se pot modifica sunt condițiile și cele care se pot modifica sunt mijloacele

4. Câteva implicații majore :

! O acțiune este întotdeauna un proces temporar. Categoria timpului este fundamentală în această schemă! Conceptul de scop implică o referință viitoare. O stare care fie nu există deja, și care nu ar surveni dacă acotrul nu ar face nimic pentu a o atinge, fie există dar nu se menține ca atare.! Orientarea normativă a acțiunii: Individul are libertatea să aleagă scopurile și mijloacele. Faptul că actorul dispune de un evantai de opțiuni relative la scopuri și la mijloace implică posibilitatea „erorilor”, a eșecurilor , în cursa de urmărire a scopurilor sau în modul de a alege cele mai bune mijloace (fie alege un scop prost, fie nu alege mijlocul adecvat pentru atingerea scopului).! Opțiunile au legătură cu ansamblu de valori comune (expresie simbolică a preferințelor colective) și se înscriu într-o rețea de norme ce intră în alcătuirea structurii societății.! Acțiunea de tip funcționalistă este o acțiune de tip utilateristă (este util, practic)! Ideea pragmatică presupune asumarea de către indivizi a unor valori comune care devin norme.! Spiritul religios este legat de proces. Iluminismul este legat de proiect

5. Definiția Sociologiei în perspectiva lui Parsons

Sociologia este știința care încearcă să construiască o teorie analitică a sistemelor de acțiune socială în măsura în care aceste sisteme pot fi înțelese pornind de la natura integrării ce ține de valori comune

Sistem Integrare Valori comune

6. Definiția Sistemului Social:

Sistemul social reprezintă o pluralitate de actori individuali incluși într-un proces de interacțiune care se derulează într-o situație afectată de proprietăți fizice. Actorii aceștia sunt motivați de tendința spre „satisfacție maximă”, iar situația lor este definită printr-un sistem de simboluri organizate de cultura din care fac parte. La baza acestei definiții stă triunghiul „personalitate, cultură, societate”Personalitatea= noțiunea de rol, ca sistem de așteptări reciproce dintr-o situație delimitată, așteptări care modelează conduitele în cadrul interacțiunilorCultura = ansamblul valorilor și simbolurilorSocietate = ansamblul acțiunilor dintre actori

Persons estimează că există 5 clase dihotomice care modelează valorile și susțin sistemul de acțiune, ele sunt variabile de configurație (pattern variables):

a) Afectivitate VS Neutralitate afectivă:

- Acțiune în care individul participă afectiv și acțiunea în care nu participă afectiv, e neutru.

- Actorul se poate lăsa călăuzit de sentimentele sale sau dimpotrivă, poate înfrâna manifestările acestoraEx: Pacientul vine la doctor pe schemă afectivă și doctorul este neutru

b) Orientare spre colectivitate VS Orientare spre sine:- Acțiunea poate fi motivată de scopuri împărtășite și de alți actori sau de scopuri strict

personaleEx: managerul ar dori ca angajatul să aibă orientare către colectivitate dar angajatul dorește o orientare către sine

c) Universalism VS Particularism - Actorul își evaluează mediul cu ajutorul criteriilor generale aplicabile în mod

universal sau, invers, cu ajutorul criterilor specifice actorilor sau lucrurilor

d) Calitate VS Împlinire- Evaluarea celuilalt se se bazează fie pe calitățile sale individuale, ceea ce este celălalt

(verbul „a fi”), fie pe performanțele sale evaluate după rezultatele rezultatelor sale (verbul „a face”)

e) Specificitate VS Propagare- Actorul poate manifesta interes pentru o parte a personalității și acțiunii celorlalți, fie

caută să surprindă toate acestea în totalitatea lorEx: pe specificitate merg firmele occidentale și afacerile de familie merg pe propagare

7. Schema de funcționare a sistemului AGIL

! Există 4 imperative funcționale pe care trebuie să le satisfacă orice sistem:

A. ADAPTARE (adaptation)= capacitatea unui sistem de a se adapta mediului (de a adapta mediul la nevoile sale)G. ATINGEREA SCOPULUI (Goal Attainment) = un sistem trebuie să-și atingă scopurile sale primare pentru care există. Orice scop se operaționalizează în obiectiveI. INTEGRARE (Integration) = capacitatea de a aduce împreună părțile, de a regulariza, pentru obținerea stabilității

L. LATENȚĂ (Latency) = un sistem trebuie să furnizeze, să mențină și să reînoiească motivațiile indivizilor (capacitatea unui sistem de a-și reînoii valorile culturale). Asigură conformarea

! Fiecare imperativ funcțional din AGIL, se sprijină pe un agent (organism comportamental)- Organismul comportamental reprezintă sistemul de acțiune ce realizează funcția A

(adaptare) prin transfromarea și ajustarea lumii externe- Imperativul funcțional G (atingerea scopului) se realizează prin sistemul personalității

(persoana este cea care propune scopul, obiectivele și mijloacele)- I (integrarea) se obține prin sistemul social- L (latența) se obține prin sistemul cultural (sistemul cultural furnizează actorilor

normele, valorile și-i motivează în acțiune)

! Dacă lucrurile sunt clare d.p.d.v. al valorilor și principiilor atunci foarte ușor se formează o comunitate.

Informație înaltă(controalele)

Mediul acțiunii(realitatea ultimă)

Informație înaltă(controalele)

Sistemul Cultural și Socioal

Ierarhia, factori condiționați Sistemul personalității(jocul de rol)

Ierarhia, factori condiționați

Organismul comportamental(Agentul)

Energie înaltă(condiții)

Mediul fizic organic Energie înaltă(condiții)

Descrierea schemei: Interrelaționarea dintre nivele Delimitarea totală a nivelelor (separarea nivelelor) Fiecare nivel inferior furnizează condițiile și energia pentru nivelele superioare. Fiecare

nivel superior controlează un nivel inferior

8. Societatea :

Este alcătuită dintr-o pluritate de actori care interacționează unii cu alții și care sunt motivați de mecanismul de optimizare a gratificării (a recompensei) (sunt motivați de modul în care se distribuie recompensa)Noțiunea cheie din societate este status-rol

Status = poziția într-o ierarhie Rol = comportamentul în poziție

! O persoană deține mai multe statusuri și roluri. Un individ trebuie să facă față mai multor tipuri de așteptări

- Sistemele sociale trebuie să fie compatibile unele cu altele- Sistemele sociale trebuie să realizeze nevoile actorilor- Sistemele sociale trebuie să solicite o participare din partea oamenilor (statul face o

presiune să responsabilizeze individul – îl bagi în comitete)- Sistemul social trebuie să aibă controlul comportamentelor distructive- Orice sistem social solicită un limbaj în scopul de a supraviețui

9. Elemente de descriere ale sistemului social :

- Prin procesul de internalizare (interiorizare) și socializare, normele și valorile devin componente ale conștiinței individului

- Socializarea se conceptualizează pe structura nevoi - dispoziții- Socializarea este o experiență de viață lungă pentru că socializarea inițială nu poate

satisface pe deplin cerințele integrării în viața adultă din cauza schimbării sociale, și suntem obligați să ne expunem la experiențe de socializare ulterioare. Totuși, valorile și normele dobândite în copilărie tind să fie stabile în cursul vieții.

- Orice sistem social are nevoie de control pentru menținerea echilibrului. Un sistem social este mai puternic, mai eficient în activitatea de control dacă este flexibil (dacă nu se ocupă de orice fleac)

10. Sistemul social (SOCIETATEA) conține 4 subsisteme :

A. ADAPTARE (adaptation)= sistemul economic (adaptarea la mediu prin muncă, producție, alocare)

G. ATINGEREA SCOPULUI (Goal Attainment) = sistemul politic (mobilizarea și organizarea resurselor pentru atingerea scopului, stabilirea

obiectivelor) I. INTEGRARE (Integration) = sistemul cultural (care transmite valorile și normele de

ordin etic, religios, artistic ... ex. școala, familia etc.) L. LATENȚĂ (Latency) = comunitate societală (sistemul de loialități față de colectivitate ce derivă din rolurile sociale)! Fiecărui sub-sistem îi este caracteristic un isntrument simbolic de comunicare:

- Sistemul economic stă pe bani (ca element simbolic)

- Sistemul politic stă pe constrângere (pe coerciție)- Sistemul cultural stă pe angajamentul față de valori- Comunitatea societală stă pe elemente de influențare

11. Sistemul cultural :

Este elementul cheie la Parsons pentru că cultura integrează indivizii și sistemul social și toate subsistemele între ele, pentru că valorile culturale pătrund în toate aceste sfere. Sistemul cultural are și o autonomie proprie sub forma stocului social de cunoaștere (simboluri, idei)Transmiterea de la un sistem la altul al culturii se datorează faptului că, cultura este simbolică și subiectivă. Se transmite prin elementul de trăire

12. Sistemul personalității :

Este cel mai slab dezvoltat. Nucleul este sintagma „nevoie – dispoziție”. Această sintagmă se diferențiază de tendințele înăscute care țin de organismul biologic. „Nevoia-dispoziție” este achiziționată în cursul acțiunii și este modelată social

Critica funcționalismului lui Parsons de către Merton

! Merton critică 3 postulate ale lui Parsons

1. Postulatul unității funcționale:

După Parsons toate credințele și toate practicile sunt funcționale (necesare) pentru societate ca întreg. Merton arată că anumite practici, anumite credințe, sunt funcționale pentru anumite grupuri și sunt disfuncționale pentru alte grupuri (anumite practici religioase sunt bune pentru anumite grupuri și pentru alte grupuri nu sunt bune)

2. Postulatul potrivit căruia toate formele și structurile culturale au funcții pozitive.Ex: tradiționala bătaie cu bâtele între cetele de mascați de la Ruginoasa (Moldova)

3. Postulatul indespensabilității:

Potrivit căruia toate funcțiile și sistemele sociale sunt funcționale în societateNu toate structurile sunt indispensabile sistemului social. Este posibilă ca o structură să fie disfuncțională în societate și să continue să existe.

! Teoriile de rang mediu evită speculațiile și generalizările și evită să tragă concluzii universale (teoriile lui Merton)

Tipurile de funcții după Merton :

Funcții latente și funcții manifest (conștientizate de individ și cele invizibile)! Cele latente au un caracter incoștient (sunt consecințele care nu se văd)

Problema anomiei al Merton

Anomie = absența normelor sau a valorilor sociale la nivelul individului sau a societății

Cultura este un set organizat de valori normative ce controlează comportamentul și care este comun membrilor unei societăți.Structura socială reprezintă un set organizat de relații sociale care definește, reglează și controlează modurile acceptabile de realizare a scopurilorScopurile culturale și normele nu se realizează constant; și în acest caz vorbim de anomie. Adică când între norme și scopuri există un dezacord

Există 2 posibilități de reașizare a anomiei:a) Când oamenii nu sunt capabili să acționeze în conformitate cu valorile normative (sunt

situații în viață pe care trebuie să le rezolvi încășcând valorile)b) Când cultura solcită un anumit tip de comportament pe care structura socială îl blochează

de a se produce.