FRANCINE PASCAL · degrab` dr`gu]` [i vesel`. Dar când juca, degaja din ea o str`lucire care o...

FRANCINE PASCAL

Seduc`toareaintrigant`

ALCRISRomance

giannijollys

Capitolul 1

|n culisele teatrului Kenston, Roseline Becket se preg`teas` intre \n scen`. |mbr`cat` \ntr-o rochie lung` din taftaalbastr`, cu p`rul ridicat \ntr-un coc complicat, interpretarolul lui Becky Sharp, \n piesa "Danity Faire" de Thackeray.

|n acea sear`, ca [i \n toate celelalte de altfel, Roseline sesim]ea pu]in nervoas`. Tracul actri]ei... Aceast` team` n-op`r`sea decât când cortina se ridica. |n acea clip` disp`reaorice preocupare, ca prin farmec. Roseline devenea o alt`femeie [i, nimic nu mai conta decât magia spectacolului.

Era deja o lun` de când se strecura \n pielea acestuipersonaj... O adev`rat` provocare! Pu]in simpatic`, insensibil`[i intrigant`, Becky pl`cea totu[i publicului prin manierele [ireflec]iile sale impertinente. Astfel, \nc` de la prima replic`,spectatorii aplaudau cu c`ldur`. Aceste ova]ii constituiau ceamai frumoas` r`splat` pentru Roseline. |n via]`, se [tia mai

giannijolys

degrab` dr`gu]` [i vesel`. Dar când juca, degaja din ea o

str`lucire care o f`cea admirat` de to]i. Se examina temeinic

[i-i d`dea personajului o dimensiune [i o omenie care reu[ea

\ntotdeauna s` fascineze auditoriul.

|n acea sear`, fermec` \nc` o dat` sala. Sorbindu-i

cuvintele, spectatorii o priveau mi[cându-se cu gra]ie [i, când

fu rostit` ultima replic`, se l`sar` câteva clipe de lini[te, ca [i

când ezitau s` rup` vraja. |n sfâr[it, se auzir` aclama]ii din

toate p`r]ile. Complet ame]it` \nc`, Roseline se ag`]` de mâna

partenerului sù, Richard Ames.

Actorii \naintar` pentru a saluta publicul [i Richard \i

murmur` la ureche \n timp ce zâmbea asisten]ei.

– Felicit`ri, ai fost extraordinar`! Spune-i Louisei c` m` voi

duce s-o v`d imediat dup` ce-mi voi scoate costumul.

Roseline \[i st`pâni un zâmbet. Oare n-o anun]ase Louise

chiar \n acea diminea]` c` totul se terminase \ntre ea [i

Richard?

F`r` s`-[i permit` s` comenteze, promise s` transmit`

mesajul, apoi \l cùt` pe Jeremy cu privirea. Trebuia s` cineze

\mpreun` [i Roseline murea de foame.

Aplauzele se reluar` [i mai puternic. |n timp ce Roseline

examina \nc` sala cu privirea, remarc` \n al treilea rând un

b`rbat care p`rea strìn de ceea ce-l \nconjura. |[i a]intise

asupra Roselinei o privire rece [i ironic`. Vederea acestui chip

impasibil [terse \ntr-o clip` toat` bucuria pe care o sim]ise.

6 FRANCINE PASCAL

Oare cine era acel b`rbat? Avea de formulat ni[te criciti?Oh, desigur, nu era vorba despre o superproduc]ie, nicidespre un spectacol cu buget important! Dar regia era f`cut`cu grij`, decorurile foarte realiste [i actorii talenta]i. {i apoi,pre]ul locurilor, absolut rezonabil, permitea atragerea unuipublic larg. Satisfac]ia spectatorilor aducea dovada uneireu[ite sigure.

Dar oare unde se ascundea Jeremy? Roseline nu se \ndoiac` se afla aici, undeva \n sal`. Dar era atât de mult` lume.Ajuns` \n culise, Roseline era atât de tulburat` de acelnecunoscut, \ncât interpel` un b`rbat pe care-l lu` dreptJeremy. Bâigui ni[te scuze, foarte mânioas` pe ea \ns`[i.Totu[i, Jeremy era u[or de recunoscut cu p`rul s`u blond [iochelarii fini!

Roseline \l cunoscuse cu [ase luni mai \nainte. |n timp ceie[ea din teatru cu câ]iva prieteni, un b`rbat cu \nf`]i[areromantic` o abordase, oferindu-i un superb buchet detrandafiri. Pu]in obi[nuit` cu acest gen de aten]ii, Roselinefusese foarte impresionat`.

– Florile acestea sunt pentru mine? Sunte]i \ntr-adev`rfoarte amabil. Nu [tiu cum s` v` mul]umesc.

– Acceptând s` cina]i cu mine, spusese Jeremy Hiatt, cu unzâmbet fermec`tor.

– Ei bine, de acord. Asculta]i, mi-a]i oferit ni[te flori splendide[i trebuie s` le pun \n vaz`. {i cum \mpart un apartament cu oprieten`, la doi pa[i de aici, permite]i-mi s` v` invit.

SEDUC~TOAREA INTRIGANT~ 7

Petrecuser` o sear` foarte pl`cut`. Louise, una dintre

partenerele Roselinei [i logodnicul s`u Richard, tr`iau \n acea

perioad` o mare iubire. |l g`siser` pe Jeremy foarte simpatic.

Cele dou` perechi discutaser` pân` târziu \n noapte.

Ca urmare, se putea spune c` Roseline [i Jeremy nu se mai

desp`r]ir` [i tân`ra femeie se obi[nuise cu prezen]a acestui

prieten care se ar`ta dr`gu] [i atât de prevenitor.

Totul ar fi fost cât se poate de bine, dac` Jeremy nu [i-ar fi

pus \n cap s` dea pove[tii lor o \ntors`tur` mai serioas`.

Câteva luni dup` acea sear` minunat`, Roseline observ` c`

\ncepuse s` fac` planuri de viitor. {i, \n ciuda prieteniei pe

care i-o purta, aceasta se sperie. Pentru c` avea un scop \n

via]`: s` devin` o mare actri]`. Pentru c` nu se sim]ea preg`tit`

s`-[i uneasc` via]a cu a unui b`rbat, oricare ar fi fost el.

Pân` atunci nu g`sise momentul potrivit pentru a-i vorbi

despre asta lui Jeremy. Va suferi \n urma acestei decizii, dar nu

putea face altfel decât s`-i m`rturiseasc` adev`rul. Nu avea

nici un sens s` dea \napoi. De data aceasta, era foarte hot`rât`

s` clarifice situa]ia. Chiar \n acea sear`.

M`car dac` Jeremy n-ar fi uitat de \ntâlnire... Plictisit` s`-l

a[tepte, Roseline se \ndrept` spre cabina pe care o \mp`r]ea

cu Louise [i alte [ase tinere actri]e.

– Louise! Richard mi-a spus c` vrea s` te vad` imediat! \i

spuse prietenei sale.

– Ah! r`spunse Louise, laconic.

8 FRANCINE PASCAL

|n ciuda tonului vocii, Louise ar`t` o asemenea grab` \n ase demachia [i a se schimba pentru a merge s`-l \ntâlneasc` peRichard, \ncât Roseline se amuz`. {i când te gânde[ti c`, numai târziu decât \n acea diminea]`, cei doi erau gata s` sedespart`. |mp`carea plutea \n aer... Roseline \i strig` Louisei,\nainte ca aceasta s` dispar`:

– La miezul nop]ii voi fi acolo!Ceea ce l`sa din plin timp celor dou` turturele s`-[i rezolve

micul deferend! Câteva minute mai târziu, Roseline se aflasingur` \n cabin`. |[i scosese rochia de scen` [i, \n ]inut`u[oar`, \ncepu s`-[i \mbrace puloverul. Când voi s`-[i treac`prin r`scoial` capul, p`rul i se ag`]` \n fermoar. Bomb`nind,\ncerc` \n zadar s` se elibereze. |n acea clip`, se cioc`ni la u[`.|n sfâr[it, se gândi, iat`-l pe Jeremy!

– Intr`! strig` Roseline.– Permite]i?Vocea aceea... nu era a lui Jeremy! Roseline sim]i c`

fermoarul capricios se stricase. Complet \ngrozit`, Roseline \[iscoase puloverul cu un gest brusc [i se afl` ciufulit`, practicgoal`, \n fa]a unui b`rbat de o statur` impresionant`.

– Dar... nu sunte]i Jeremy, bâigui.– Bravo, sunte]i foarte perspicace! La fel de perspicace pe

cât de talentat`!Cu zâmbetul pe buze, b`rbatul rosti aceste vorbe cu o voce

grav`, \n timp ce o m`sura pe Roseline cu aten]ie. Sub aceast`privire, tân`ra femeie se sim]i torturat`. S` se afle astfel \n fa]a


unui necunoscut! Niciodat` \n via]` nu fusese atât de jenat`!

Desigur, interpretase \n teatru roluri dezbr`cat`, dar nu era

acela[i lucru. {i apoi, Roseline tocmai \l recunoscuse pe

b`rbatul acela, de acolo, din fa]a ei! Era spectatorul din al

treilea rând!

– Domnule, v` rog, a[tept pe cineva! spuse pe un ton t`ios.

Se gr`bi \n spatele paravanului pentru a \mbr`ca o ]inut`

mai decent`.

– {tiu. Pe Jeremy Hiatt. Ei bine, considera]i-m`... dublura

lui.

Dublura lui? Se vedea de la prima vedere c` nu exista nimic

comun \ntre el [i Jeremy. Necunoscutul era foarte brunet, cu

o fa]` b`rbateasc`, având pome]ii u[or proeminen]i, ochi

negri [i sprâncene groase. Vorbea cu o voce grav` [i senzual`,

care probabil nu era u[or de uitat.

– Jeremy a trebuit s` se duc` la Edinburg, pentru o treab`

urgent` [i neprev`zut`. Mi-a cerut s` v` prezint scuzele sale.

M` numesc James Halloran.

Roseline \[i amintea acum de acest nume. Jeremy \i vorbise

despre acest avocat str`lucit, prieten al familiei sale, cu care

lucra de câteva luni.

– |ncântat`, domnule Halloran. Eu sunt... dar [ti]i deja!

– Sunte]i Becky Sharp.

– Nu, gre[i]i. Sunt Becky pe scen`, dar \n via]`, numele

meu este Roseline Becket.

10 FRANCINE PASCAL

– |n aceast` clip`, cu cât v` privesc mai mult, cu atât maimult g`sesc c` o \ntruchipa]i la perfec]ie pe Becky! A]i interpretat rolul excelent.

Rosti aceste cuvinte cu un zâmbet \ncântat. A[adar, \ipl`cuse piesa! Roseline nu se putu \mpiedica s` ro[easc` lacompliment.

– V` mul]umesc mult, domnule [i v` sunt recunosc`toarec` m-a]i anun]at \n leg`tur` cu Jeremy!

– Cred c` trebuia s` v` duc` la cin`? Oare v` pot invita \nlocul s`u?

Roseline nu avea nici un motiv s` refuze. |ncântat`, seinstal` \n acea clip` \n fa]a m`su]ii de toalet` [i-[i aplic` unu[or fond de ten pe fa]`, pu]in rimel pe gene [i o tent` de rozdelicat pe buze.

|n timp ce se machia, \l v`zu pe James citind cartea de vizit`a[ezat` lâng` buchetul de trandafiri oferit de Jeremy. De laprima lor \ntâlnire, primea unul \n fiecare s`pt`mân` [icuno[tea mesajul pe dinafar`.

"Trandafiri pentru cea mai frumoas`, J."Crezu c` observ` o expresie ironic` \n privirea lui James.

Probabil g`sea ridicol acel gten de compliment! Dar ceimportan]` avea? Nu f`cu nici un comentariu [i, când fu gata,se ridic` [i veni \n fa]a lui, foarte elegant` \ntr-un costum deora[.

– S-a terminat cu Becky Sharp pentru seara aceasta! spusevesel`.


– Nu este vorba de costum [i de machiaj, ci de expresia [ide atitudinea dumneavoastr`! Indiferent ce face]i, sunte]iBecky!

Roseline nu se putu st`pâni s` râd` la aceast` remarc`.Bine\n]eles, se identificase cu personajele pe care leintrepretase. {i apoi, \n fiecare femeie, exista pu]in din BeckySharp! Totu[i, la terminarea spectacolului, redeveneaRoseline Becket.

Ie[ir` din cabin`, continuând s` discute.– V` consider foarte curajos s` accepta]i s` cina]i \n aceast`

sear`, cu mine, domnule Halloran. {ti]i oare rolul pe care-l voijuca \n curând? Cel al unei persoane care otr`ve[te! Pe lâng`ea, Becky este o sfânt`!

– Ei bine, pentru o sfânt`...|n calitate de bun avocat, James \ncepu s` enumere crimele

de care se f`cuse Becky vinovat`.– {i-a tr`dat cea mai bun` prieten`, [i-a \n[elat so]ul,

amantul, i-a ridiculizat pe to]i [i, pân` la urm`, a ie[it basmacurat`!

Conversa]ia se opri aici, deoarece ajunser` la parcajul unde\[i garaje James ma[ina. Roseline se instal` \n luxosul vehicul,un Ferrari cenu[iu \nchis.

Oare avusese dreptate s` accepte invita]ia lui James?Roseline, de obicei atât de vorb`rea]`, se sim]i brusc foarteintimidat`. Oare ce-i va putea povesti? Se temea de clipa cândse vor g`si \ntre patru ochi.

12 FRANCINE PASCAL

– Totul este \n regul`? o \ntreb` James \n timp ce se opreala stop.

– Da, este \n regul`, mul]umesc. De obicei, noi cinam laTollgate, este chiar al`turi.

– Nu, aceast` a[ezare este nedemn` de dumneavoastr`,draga mea Becky. Oare v` deranjeaz` dac` mergem \n alt` parte?

F`r` s`-i a[tepte r`spunsul, vir` la stânga [i, dup` câ]ivakilometri, ajunser` \n fa]a unei a[ez`ri impozante, care fuseseprobabil un conac vechi, restaurant [i transformat \ntr-oinstitu]ie de mare lux. |n interior domnea o atmosfer`lini[tit`. O iluminare discret` arunca umbre pe tavanul \nalt [iboltit. Printr-o amenajare iscusit`, mesele se aflau separateunele de altele, permi]ând intimitate [i discre]ie. "Acest locare \ntr-adev`r mult` clas`", se gândi Roseline.

{eful de sal` \i conduse s` se a[eze [i le prezent` meniulcare propunea mânc`ruri rafinate. Pu]in mai destins`Roselinei \i l`s` gura ap`. Seara se anun]a pl`cut`. S` fieinvitat` de James Halloran era o onoare pe care o aprecia lajusta sa valoare!

Dup` ce parcurse meniul, Roseline \[i opri alegerea asupraunei salate de ficat [i asupra unui file de pe[te, acoperit cu unsos dulceag din fructe de mare [i ciuperci. |n calitate decunosc`tor, Jameas comand` un vin alb u[or, foarte rece [iRoseline \l degust` cu \nghi]ituri mici. Nu se punea problemas` lase alcoolul s` i se urce la cap! }inea s` se arate demn` deaten]iile acestui \nso]itor nea[teptat [i... foarte seduc`tor!


Totu[i, timp de o secund` sim]i o impresie nepl`cut`. Ca [icând era prins` \ntr-o capcan` \n fa]a acestui b`rbat practicnecunoscut, \n acest loc retras, \n aceast` sal` intim`, ideal`pentru \ntâlnirile de dragoste...

– De ce nu mi-a telefonat Jeremy? \ntreb` brusc Roseline.– N-a avut timp. Secretara sa a \ncercat s` v` g`seasc` dar

mi-a spus c` v` voi putea anun]a eu \nsumi. Am auzit multvorbindu-se despre dumneavoastr`... Jeremy nu se oprea dinlaude \n ce v` prive[te! De fapt, aveam inten]ia s` v` las unmesaj, dar dup` ce am v`zut piesa, am dorit foarte mult s` v`felicit prin viu grai!

Foarte la curent cu via]a teatral`, James [tiu, prin umorul [ibuna sa dispozi]ie, s` destind` atmosfera, povestindnenum`rate \ntâmpl`ri despre actori \n via]`.

– Ave]i familie? o \ntreb` acesta pe nea[teptate.Chelnerul tocmai venise s` a[eze \n fa]a lor farfuria cu

profiteroluri de ciocolat`.– N-am decât un frate. Are un magazin de antichit`]i

instalat \ntr-o gar` veche, dezafectat`, Heritage Hall. Este unnume nostim, nu-i a[a? Pozi]ia este \ntr-adev`r fantastic`. |mi place foarte mult acest loc. Ben este singura familie pecare o am [i...

Se opri brusc, confuz`. La urma urmei, am`nuntele vie]iisale nu prezentau probabil mare interes \n fa]a unui b`rbat caJames Halloran...

– ... ne \n]elegem foarte bine, \ncheie Roseline.

14 FRANCINE PASCAL

– Sunt sigur de asta. Apropo, a]i f`cut cuno[tin]` cup`rin]ii lui Jeremy, nu-i a[a?

|ntr-o clip`, expresia lui James se schimbase. O observa peRoseline cu acea privire pe care o avusese câteva ore mai\nainte, la sfâr[itul spectacolului, o privire rece [ip`trunz`toare.

– Este exact. I-am \ntâlnit de trei ori \n aceste [ase luni.– Ce crede]i despre ei?– Au fost foarte amabili. Trebuie s` spun c`, de dou` ori au

organizat o recep]ie. A[a c` n-am avut ocazia s` le vorbescfoarte mult.

– |n ceea ce m` prive[te \i cunosc de mai mul]i ani [i \istimez foarte mult.

– Nu sunt sigur` c` i-am cucerit, ad`ug` Roseline.– S` nu crede]i asta! N-a]i trecut neobservat`! A[ spune

chiar c` de câtva timp sunte]i principala lor preocupare.– Ce vre]i s` spune]i?– Totu[i, pare evident! {i-au dat seama c` Jeremy s-a ata[at

de dumneavoastr`! {i trebuie s` v` m`rturisesc c` demersulmeu din aceast` sear` avea un alt scop decât s` vorbesc despreteatru.

James \[i rec`p`tase zâmbetul. Dar Roseline, [i-l pierduse.Ceea ce insinua James o r`nea.

– Dac` \n]eleg bine, a]i fost \ns`rcinat, \n calitate deprieten de familie [i om al legii, bun sf`tuitor, s`-l sc`pa]i demine! replic` tân`ra femeie pe un ton aspru. Poate vor chiar


s` m` cumpere pentru a disp`rea! Trebuie oare s` fixez eu\ns`mi suma?

– Calma]i-v` [i nu v` nelini[ti]i! Sunt aici din proprieini]iativ`. Cel care v` vorbe[te este prietenul lui Jeremy. {ti]i oare c` p`rin]ii s`i nu vor s` v` frecventeze?

– Jeremy nu mi-a spus nimic despre asta, dar poate nu aremare importan]` pentru el.

– Din nefericire, da! Familia lui Jeremy este extrem debogat`. |n cazul \n care v-ar lua de so]ie, ar r`mâne f`r` unban!

– A]i fost \ns`rcinat de asemenea s`-l da]i afar`, astfel \ncâts` r`mân` f`r` slujb`? spuse Roseline cu dispre].

– Nu, Jeremy este un tân`r foarte competent, dar nu arenici o avere personal`, numai dac` mo[tene[te. M` \n]elege]i?Oare v-a cerut deja \n c`s`torie? Când o va face, s` nu uita]iceea ce v-am spus. Am crezut bine s` v` pun la curent cusitua]ia.

– Solicitudinea dumneavoastr` fa]` de mine, m`impresioneaz`.

Cu privirea \nc`rcat` de mânie, Roseline s`ri \n picioare.– V` pute]i termina masa, domnule Halloran. Voi lua un

taxi.– Am terminat.Roseline nu se putu st`pâni s` zâmbeasc` trist când \l auzi

pe [eful de sal` \ntrebând:– A]i fost mul]umi]i, doamn`, domnule?

16 FRANCINE PASCAL

James Halloran o ajunse din urm` pe tân`ra femeie la u[`[i o duse spre ma[ina sa. Roseline \[i re]inu fraza [fichinitoarecare-i ardea buzele: "Nu, mul]umesc, v-am v`zut destul". Dup` ce se a[ez`, se \nchise \ntr-o t`cere ostil`, cu mâinilecrispate pe genunchi [i ochii \ntor[i cu \nc`p`]ânare spregeam.

Era cople[it` de mânie. Roseline nu avea de primit lec]ii dela nimeni. {tia \n mod sigur c` nu va fi niciodat` noradomnului [i doamnei Hiatt. Dar ce importan]` avea? Nu segândise nici o singur` secund` s`-l ia de so] pe Jeremy.

Iar el, acest individ, acest James Halloran, oare cum\ndr`znea s` pretind` c` \l frecventa pe Jeremy pentru baniis`i? Ce mojic! Cum râsese probabil de presta]ia sa pe scen`! {i afirmase c` apreciase piesa! Un mincinos, nici mai mult, nicimai pu]in.

A[adar, p`rin]ii lui Jeremy erau gata mai degrab` s`-i taiesubven]ia decât s`-l vad` c`s`torit cu o fat` ca ea! Dar dreptcine o luau? James Halloran nici m`car nu \ncercase s` lejustifice atitudinea. I se p`rea normal s`-l protejeze pe Jeremy,prin orice mijloace, \mpotriva atrac]iei pentru Roseline.

Nu reu[ea s` \n]eleag`. S` fac` atâtea fasoane pentru a-l\mpiedica pe Jeremy s` cad` \n ghearele sale, \n timp ce acestaera liber ca aerul! P`rea o fars`!

La intrarea \n ora[, James \ncetini. Imediat, Roseline pusemâna pe mâner, gata s` coboare \ndat` ce oprea. Pentru primadat` de la plecarea de la restaurant, James \i vorbi:


– Unde naiba vre]i s` merge]i?– Am nevoie s` m` plimb. Pu]in aer \mi va face foarte bine.Deschise portiera [i cobor\.– Noapte bun`! \i strig` James \nainte de a demara.Roseline \naint` câ]iva pa[i, dar \n tulburarea sa, nu v`zu o

bom` de ciment pe marginea trotuarului. Dezechilibrat`, secl`tin` [i nu putu s` evite c`derea. Asta-i mai lipsea! Furioas`[i ofensat`, se ridic` gândindu-se c` James o v`zuse probabil\n oglinda retrovizoare... Din fericire, \i mai r`m`seser`aproximativ o sute de metri \nainte de a ajunge la apartament.Cu atât mai bine! Masa copioas` [i toate aceste evenimente osup`raser` [i nu se sim]ea prea bine.

|n loc s` deschid` u[a cu propria cheie, Roseline prefer` s`bat`, presupunând c` Louise nu era singur`. |ntr-adev`r,Richard dormea profund pe canapeaua din salon.

– Mi-ai spus miezul nop]ii! murmur` Louise cu o voceadormit`. Este ora trei!

|n ciuda dorin]ei pe care o avea, Roseline nu \ndr`zni s`-ipovesteasc` deziluziile sale. Dup` o noapte bun`, va vedeaprobabil lucrurile mai calm.

I-ar fi pl`cut s` vorbeasc` totu[i cu cineva. Singurapersoan` la care se gândi fu fratele s`u. Cu siguran]` o vaputea lini[ti [i sf`tui. Dar era târziu. {i apoi, mai alescunoscând caracterul violent al lui Ben, Roseline consider`mai \n]elept s` nu-l trezeasc` pentru a-i dezv`luine\n]elegerile sale cu James Halloran. Deocamdat`, era de

18 FRANCINE PASCAL

preferat s` se calmeze [i s` se odihneasc`. Mâine, va avea odiscu]ie sincer` cu Jeremy.

Roseline se culc`, sperând s` adoarm`. Dup` câteva ore desomn agitat, se trezi epuizat`. James Halloran \i bântuisevisurile... Deschizând ochii, avu presentimentul c`, maidevreme sau mai târziu, \l va mai \ntâlni \n drumul s`u.


Capitolul 2

Roseline se hot`r\ s` nu-i spun` nimic Louisei. Descul]`,\mbr`cat` cu un capot moale, se \ndrept` spre buc`t`riaminuscul`, pentru a-[i prepara o cea[c` de cafea. Louise,\mbr`cat` deja, o \ntâmpin` cu un zâmbet radios [i anun]`:

– Richard [i cu mine plec`m. Pe disear`! Este o vremesplendid`, ai observat?

Roseline arunc` \n mod reflex o privire pe fereastr` [i \[ire]inu o exclama]ie de surpriz`. Ploua toren]ial! F`r` \ndoial`prietena sa era \ntr-o zi fericit`, \mp`cat` cu Richard [i \nacela[i timp cu lumea \ntreag`, gata s` \nfrunte viscole,tornade [i alte cataclisme cu inima senin`!

Pân` la viitoarea criz`... Louise avea un temperament foarteinstabil, trecând de la râs la plâns cu o rapiditate derutant`.Coabitarea nu era \ntotdeauna u[oar` [i, Roseline nu se putu\mpiedica s` simt` o oarecare u[urare v`zându-[i prietena

plecând. Perspectiva de a profita de o zi de singur`tate \n ceamai deplin` lini[te \i convenea de minune. Avea nevoie s` segândeasc`, s` descurce i]ele ideilor sale.

Era sâmb`t`. Ast`zi nu avea repeti]ie. A[a c` dispunea detot timpul necesar pentru a preg`ti ceea ce-i va spune luiJeremy \n acea sear`. Oare \i va telefona, sau va veni direct lateatru? La urma urmei, ce importan]` avea? Dac` nu va ap`rea,va putea totu[i s`-l sune mâine acas`, sau s` a[tepte pân` luni,pentru a-l g`si la birou.

De altfel, de ce oare se gr`bea s` lini[teasc` familia Hiatt [ipe James Halloran asupra inten]iilor sale? Nu, nu nutreaplanuri suspecte pentru a-l \ntâlni pe dragul de Jeremy. Dar dac` le f`cea pl`cere s`-i atribuie inten]ii atât detenebroase, cu atât mai r`u pentru ei! Vor afla destul decurând despre gre[eala lor [i, \n acest timp se vor chinuidegeaba! Roseline \ncerc` o anumit` satisfac]ie. Oare nu oumiliser` ei?

|n parte, era [i vina lui Jeremy. Oare ce le putuse povestip`rin]ilor s`i? De ce l`sase s` planeze ambiguitatea asuprarela]iei lor? Acum, el le va anun]a vestea bun`. Ea se sp`la pemâini!

Pân` atunci, \i repro[a pu]in aceast` inconvenien]`, darmai ales sim]ea o profund` ranchiun` fa]` de James Halloran.Afrontul pe care tocmai i-l adusese nu-l va uita atât de repede.S` se amestece \n via]a personal` a oamenilor dovedea ceamai josnic` mojicie!


Ce [oc primise aflând despre ostilitatea p`rin]ilor lui

Jeremy fa]` de ea! |i \ntâlnise cu ocazia recep]iei organizate

pentru a cincizecea aniversare a domnului Hiatt.

O \ntâmpinaser` \n cel mai cordial mod cu putin]` [i

petrecuse o sear` foarte pl`cut`. Când \i rev`zuse câteva luni

mai târziu, o primiser` cu zâmbete insistente [i nu observase

din partea lor nici o suspiciune special`.

|n acest caz, totul s` se fi \ntâmplat la a treia lor

\ntrevedere? Atunci, profitând de o zi superb`, Jeremy o duse

s` fac` o lung` plimbare cu vaporul. La \ntoarcere, cei doi

oameni tineri se opriser` câteva clipe la domnul [i doamna

Hiatt. Atmosfera relaxat` \i \ndemnase pe Jeremy la ni[te

demonstra]ii neobi[nuite de afec]iune. La un moment dat, \[i

trecuse bra]ul \n jurul umerilor Roselinei [i chiar o s`rutase pe

obraz. Un gest tandru, prietenesc, ce nu sc`pase familiei Hiatt.

Gândindu-se la asta, i se p`rea chiar c` p`rin]ii lui Jeremy

schimbaser` o scurt` privire dezaprobatoare. |n acea perioad`

nu d`duse importan]` dar acum, \[i d`dea seama c` probabil

interpretaser` gre[it acel s`rut nevinovat [i \[i imaginaser` c`

Jeremy se ata[ase prea mult de ea!

Ei bine, se nelini[tiser` f`r` rost! Roseline regreta c` nu

pusese lucrurile la punct \n acea clip`. Asta ar fi evitat

momente nepl`cute [i de-o parte [i de alta. |n sfâr[it, nu era

prea târziu pentru a ac]iona [i chiar disear` \i va vorbi lui

Jeremy [i va risipi orice ne\n]elegere.

22 FRANCINE PASCAL

Aceast` hot`râre luat`, \[i acord` câteva ore de relaxare.Apoi, la sfâr[itul dup`-amiezii, tân`ra femeie porni spre teatrucu inima u[oar`. Timp de dou` ore va intra \n pieleapersonajului [i sim]ea c`, \n acea sear` va fi mai conving`toareca niciodat`.

Judecând dup` reac]ia entuziasmat` a s`lii, imediat ceultima replic` fu spus`, Becky cucerise din nou publicul!|naintând pentru a saluta, Roseline arunc` o privire rapid`spectatorilor. Nu, Jeremy nu era acolo. Nici o urm` nici deJames Halloran. Cu atât mai bine! N-ar mai suporta prezen]aaceluia pe care-l considera de acum du[manul s`u.

Câteva minute mai târziu, la \ntoarcerea \n cabin`, o \ntâlnipe Louise, a c`rei dispozi]ie se stabilise, se pare, definitiv.

– Oare \]i va face pl`cere s` vii s` cinezi cu noi la Hanulvechiului port, Roseline? o \ntreb` pe un ton vesel. Este laaproximativ zece kilometri la nord de ora[.

– De ce nu? Acord`-mi câteva minute [i sosesc!Dup` timpul necesar s` se demachieze [i s`-[i scoat`

costumul de scen`, Roseline i se al`tur` prietenei afar`. Ploua toren]ial. Cele dou` prietene se n`pustir` râzând \nAustinul lui Richard. Se preg`teau s` demareze când unclaxon insistent se auzi \n spatele lor. |ntoarser` to]i capul \nacela[i timp. Ma[ina lui Jeremy ap`ruse \n tromb` [i \nscrâ[net de pneuri se opri lâng` Austin.

– Du-te, frumoasa mea Iat`-]i prietenul, spuse Richard. Du-te s`-l \ntâlne[ti. Ne vom vedea acolo. Pe curând!


Pu]in tensionat`, Roseline ie[i din Austin [i se gr`bi \nma[ina lui Jeremy. Acesta o \ntâmpin` cu un zâmbet larg [i,\ntr-un gest de tandre]e, s`rut` obrazul ud al tinerei femei. |n clipa când demar`, Roseline \i ceru:

– Te rog, Jeremy, a[ prefera s-o lu`m pe alt drum. {tii c`nu-mi plac scurt`turile pe care o ia de obicei Richard.

– Nici o problem`!|n entuziasmul sù, Jeremy \ncepu s`-i povesteasc` \n

am`nunt c`l`toria la Edinburgh. {terg`toarele de parbriz\nl`turau neobosite ploaia care invada parbrizul. Roseline ascultadistrat`, cu ochii a]inti]i asupra drumului care de-abia se vedea.

– |mi pare cu adev`rat rù pentru ieri sear`, Roseline. N-am putu s` m` eliberez. |n sfâr[it, probabil ]i-a explicatJames c`...

– S` vorbim despre asta, despre explica]iile lui James!Eram departe s` b`nuiesc c` provoc`m atâtea griji p`rin]ilortì!

Zâmbetul lui Jeremy disp`ru.– El ]i-a spus asta?– Da [i, te asigur, f`r` m`nu[i! Este adev`rul, nu-i a[a?Pusese \ntrebarea automat. Cuno[tea deja r`spunsul.

Reac]ia lui Jeremy fusese destul de elocvent`...– Din p`cate, da, accept` Jeremy. P`rin]ii mei, mai ales

mama, au planuri pentru mine. |[i imagineaz` c` pot hot`r\ \nlocul meu. Oare n-au f`cut-o mereu? Nici m`car nu-[i dauseama c` nu mai sunt un copil.

24 FRANCINE PASCAL

Fulger`tor, Roseline rev`zu eleganta siluet` a HélèneiHiastt. F`r` nici o \ndoial` c` aceast` femeie atât de sofisticat`nu-[i dorea pentru fiul sù decât ceea ce era mai bun! Ideea c` o actri]` \nc` pu]in cunoscut`, f`r` avere, nicieduca]ie, i-ar putea deveni nor`, probabil o scandaliza!

– Dup` domnul Halloran, sunt hot`râ]i s`-]i taie subven]iadac` r`mâi cu mine, declar` tân`ra femeie.

– Ar fi \n stare.– N-are rost s` te nelini[te[ti, Jeremy. Nu se va \ntâmpla a[a

ceva. |mi placi mult [i te consider cel mai bun prieten al meu.Dar nu m-ai cerut \n c`s`torie [i n-o vei face niciodat`, pentruc` nu este nimic serios \ntre noi.

– Sper c` glume[ti?– Evident, nu. Am petrecut clipe frumoase \mpreun`,

ne-am distrat mult [i vom r`mâne prieteni. Dar acum, trebuies`-]i lini[te[ti p`rin]ii.

Jeremy p`rea nùcit. Cu chipul posomorât, [i mâinilecrispate pe volan, p`str` câteva clipe t`cerea.

– Este din cauza banilor, nu-i a[a? o \ntreb` \n cele dinurm`. }i-e team` s` r`mân f`r` un ban?

Roseline nu se a[teptase la o asemenea \ntrebare. Derutat`,se gândea. Oare ce s` r`spund`? S`-l asigure c` n-o interesaubanii sì, sau s`-l anun]e f`r` menajamente c` nu-l voia pe el?

Brusc, \[i d`du seama c` Jeremy accelerase. Ma[ina gonea\n noapte cu vitez` nebun`. Tân`ra femeie sim]i un nod \nstomac.


– |ncetine[te, Jeremy, te rog! strig`.Dar, pierdut \n gândurile sale, acesta p`rea c` n-o aude.– Pu]in \mi pas` de bani, Roseline! Tot ceea ce conteaz`,

e[ti tu. Te iubesc, sunt nebun dup` tine. Te voi lua de so]ieorice s-ar \ntâmpla!

Se \ntoarse [i a]inti asupra ei o privire disperat`.– Vreau s` tr`iesc cu tine. Cred c` [i tu...– Pentru Dumnezeu, prive[te drumul! url` Roseline.|n fa]a lor, farurile ma[inilor care veneau din sens invers se

succedau cu vitez` vertiginoas`. Tân`ra femeie nu va [ti niciodat`dac` ea se ag`]ase de Jeremy, sau dac` ma[ina derapase pe[oseaua alunecoas` Deviar` brusc de la drum, urm` o \ntoarcerede o sut` optzeci de grade [i ma[ina trecu bariera de siguran]`.Mai multe acroba]ii aeriene \i gr`bir` \n josul drumului. |n sfâr[it,Land Roverul se opri, \n echilibru pe un taluz.

Roseline nu-[i pierduse cuno[tin]a nici o secund`.Sus]inut` de centura de siguran]`, doar ame]it` de [oc, reu[i\n ciuda a toate s`-[i reg`seasc` sângele-rece.

– Jeremy, trebuie s` ie[im de aici, repede!Cum acesta nu r`spundea, \l privi. Pr`bu[it pe volan, z`cea

f`r` reac]ie. |ncercând s`-[i st`pâneasc` tremurul mâinilor,tân`ra feme \ncerc` s`-[i scoat` centura de siguran]` care o]inea. Când reu[i, \n sfâr[it, sim]i cu groaz` miros de benzin`.Portiera lui Jeremy era \n]epenit` [i Roseline \[i adun`ultimele puteri pentru a-[i scoate prietenul din ma[in`. Se rostogolir` \mpreun` \n iarb`.

26 FRANCINE PASCAL

Doi automobili[ti alergau deja spre ei. Unul dintre cei doif`cea gesturi frenetice.

– Aten]ie la benzin`! strig` el.– {tiu, r`spunse Roseline gâfâind. V` rog, ocupa]i-v` de el!Cei doi b`rba]i \l prinser` pe Jeremy [i-l târâr` cât mai

repede posibil. |n clipa \n care ajunser` la drum, ma[inaexplod`. Roseline se \ntoarse [i, timp de o clip`, avu impresiac` era \n infern. Fl`c`ri uria[e distruser` noaptea. Jeremy [i eatocmai sc`paser` de la o moarte \ngrozitoare... La acest gând,fu cuprins` de o puternic` grea]`.

– Nu mai era nimeni altcineva? \ntreb` unul dintreautomobili[ti.

– Nu, murmur` RoselineJeremy era \ntins pe marginea drumului. Unul dintre

automobili[ti avusese prezen]a de spirit de cheme ajutordatorit` radiotelefonului s`u. Ambulan]a nu va \ntârzia s`soseasc`. Prea [ocat` pentru a reac]iona, Roseline se l`s`instalat` \ntr-o ma[in`. Câteva clipe mai târziu, auzi ca \ntr-unco[mar, urlând sirenele poli]iei [i ambulan]ei.

De-abia \[i d`du seama c` infirmierii o \ntindeau pe obrancard`. Avu nevoie de mai multe minute s` ias` dintoropeal` [i ceru imediat ve[ti despre Jeremy. O lini[tir`: era\n afar` de pericol. Dar v`zându-l astfel, \ntins pe brancard`,insist` s` r`mân` lâng` el.

Examenele medicale c`rora le fu supus` Roseline, nusemnalar` decât un traumatism u[or [i ni[te contuzii f`r`


gravitate. |n schimb, starea lui Jeremy era mult mai\ngrijor`toare. Tân`rul b`rbat avea dou` coaste rupte [i [oculfrontal pe care-l suferise necesitau spitalizarea.

A doua zi diminea]a, dup` o noapte sub observa]ie,Roselinei i se permise s`-i fac` o vizit`. Prin]ii lui Jeremy seaflau la c`p`tâiul sù. Doamna Hiatt supraveghea respira]iafiului sù ca [i când ar fi fost pe punctul de a-[i da ultimasuflare.

Z`rind-o pe tân`ra femeie, Jeremy schi]` un zâmbet jalnic.– Sunt fericit s` te v`d pe picioare.– Nici tu nu ar`]i prea rù, spuse Roseline cu o voce pe

care o voia lini[titoare.– {tii oare ce s-a \ntâmplat? Singurul lucru pe care mi-l

amintesc este c` o ma[in` a derapat [i c` apoi a luat foc. Cum m-ai putut scoate de acolo?

– Mul]umesc lui Dumnezeu, oricât de incredibil ar p`rea,am reu[it s` te scot din ma[in`!

– Mi-ai salvat via]a, Roseline! exclam` Jeremy.Roseline plec` privirea, prad` unui tumult de emo]ii

contradictorii. Da, \l salvase, dar de asemenea era par]ialr`spunz`toare de accident. Desigur, Jeremy rula foarterepede. Condusese toat` ziua [i oboseala \l f`cuse mai pu]inatent. Dar de ce oare \i f`cuse acele confiden]e \n ma[in`? Nu-[i va ierta niciodat` o asemenea incon[tien]`!

– }i s-a permis s` te \ntorci acas`? \ntreb` Jeremy cu voceslab`.

28 FRANCINE PASCAL

– Da, cu condi]ia s` m` odihnesc. Louise [i Kevin,produc`torul, m` a[teapt` la primire. Pe curând, Jeremy.

Roseline \i adres` un mic salut din mân` [i se preg`tea s`ias` când o u[oar` ame]eal` o f`cu s` se clatine. Se sprijini oclip` de perete. |n acea clip`, mama lui Jeremy \naint` spre ea.P`rea c` \mb`trânise brusc cu zece ani.

– Voiam s` v` mul]umesc, domni[oar` [i s` v` felicit pentrucurajul dumneavoastr`, \i spuse cu o voce tremur`toare.Datorit` dumneavoastr`, via]a fiului meu a fost salvat`.

– Am avut mai ales mult noroc. Portiera din parteapasagerului nu s-a blocat [i i-am putut desprinde centura desiguran]`.

|n ciuda acestor explica]ii, Hélène Hiatt continua s` opriveasc` recunosc`toare. Brusc, lu` mâinile Roselinei [i lestrânse la piept.

– Ce ve]i face acum?– M` \ntorc acas` s` m` odihnesc, \n a[teptarea

examenelor complementare.– De ce n-a]i veni s` v` instala]i la noi? \ntreb` Hélène, pe

un ton aproape rug`tor. Mâine, Jeremy se \ntoarce acas`. Sunt sigur` c` s-ar restabili mai repede dac` a]i fi acolo. V` rog, accepta]i!

– |mi pare r`u, dar este imposibil. Mul]umesc pentruinvita]ie.

|[i lu` r`mas-bun [i porni pe culoarul lung spre ie[ire. HélèneHiatt o urm`, \n speran]a de a o face s`-[i schimbe p`rerea.


Pe hol, a[teptau Louise [i Kevin. Când o v`zur` ap`rând peRoseline, nu-[i putur` re]ine un strig`t de surpriz`.

– Biata de tine, ce min` ai! exclam` Louise. E[ti sigur` c` tesim]i bine? Poate ar trebui s` ceri s` mai r`mâi o zi sau dou`...

– N-am nimic rupt. N-au nici un motiv s` m` mai ]in` [i m-au sf`tuit s` m` odihnesc.

Exact \n acea clip`, Hélène Hiatt declar` pe un ton ferm:– Roseline va veni la noi acas`. Vom angaja o infirmier`

pentru a se ocupa de ea.Roseline se sim]ea prea sl`bit` pentru a replica.

|n definitiv, de ce s` refuze, dac` asta l-ar ajuta pe Jeremy s`se vindece? |i datora asta! Cât despre Louise [i Kevin, aceast`veste p`rea s`-i u[ureze de o mare greutate. La cap`tulputerilor, Roseline accept` oferta mamei lui Jeremy [i \[i l`s`prietenii s` aranjeze am`nuntele instal`rii sale la familia Hiatt.

***

Datorit` medicamentelor prescrise de medic, Roselinepetrecu o noapte lini[tit`. Diminea]a, se trezi \n camera deoaspe]i pe care Hélène o alesese pentru ea. Vederea acestei\nc`peri decorate cu gust, constituia o prim` lini[tire asim]urilor: mobile patinate de ani, pere]i tapisa]i cu materialalbastru ca lavanda.

30 FRANCINE PASCAL

|ntins` pe patul moale, Roseline se sim]ea bine, ca [i cândnimic nu se \ntâmplase. Totu[i, la prima mi[care, \[i re]inu cumare greutate un strig`t de durere.

Câteva b`t`i discrete \n u[` o f`cur` s` se \ndrepte. HélèneHiatt venea s`-i anun]e c` Jeremy va p`r`si spitalul chiar dup`-amiaz` [i c` starea lui nu mai era \ngrijor`toare.Tr`s`turile sale \[i reg`siser` o oarecare senin`tate [i o \nv`luipe Roseline \ntr-o privire plin` de recuno[tin]`.

– Nu vom uita niciodat` ceea ce v` dator`m, spuse \n celedin urm`.

– N-am fost singur`, s` [ti]i. F`r` ajutorul a doi b`rba]i...– Nu, dac` nu l-a]i fi scos dumneavoastr` pe Jeremy din

ma[in`, ei ar fi ajuns prea târziu... Mul]umesc enorm,Roseline, cred c` nu o voi spune niciodat` destul.

Se \ntrerupse o clip`, apoi declar` cu o voce mai sigur`:– V` voi trimite infirmiera care v` va ajuta s` v` face]i

toaleta. Baia este al`turi. Prietena dumneavoastr`, Louise, v-aadus lucrurile personale.

Mama lui Jeremy \[i reg`sise toat` autoritatea. Roseline nuavea decât s` se supun`. De altfel, f`r` a dori câtu[i de pu]ins` se plâng`! S` profite de ospitalitatea familiei Hiatt [i s` selase r`sf`]at` nu era deloc nepl`cut.

***


La sfâr[itul dup`-amiezzii Hélène veni s-o ia [i s-o conduc`

lâng` Jeremy. Rezemat de perne [i \mbr`cat \ntr-o elegant`

hain` de interior, p`rea c`-[i reg`sise vioiciunea. Dar \n ochi i

se citea \nc` teama.

– {tii, toat` lumea este plin` de aten]ii fa]` de mine, spuse

vesel` Roseline, a[ezându-se pe marginea patului. Pân` la

urm`, nu am decât ni[te simple contuzii.

– Fii amabil`, Roseline, nu r`mâne mai mult de cinci

minute, spuse Hélène. {i dac` nu e[ti prea obosit`, vino s` mi

te al`turi jos, \ndat`.

Hélène [i infirmiera ie[ir` din \nc`pere. |n acea clip`,

Roseline se \ntoarse spre Jeremy.

– Cum te sim]i?

– M` doare foarte r`u capul, dar asta nu-i nimic pe lâng`

ceea ce am tr`it ieri...

Roseline se \nfior`. Imagini de co[mar \i trecur` prin fa]a

ochilor. Ma[ina care p`r`sea drumul, explozia, fl`c`rile.

Le alung` imediat [i se str`dui s` zâmbeasc`.

– Jeremy, \]i aminte[ti despre ceea ce vorbeam exact

\naintea accidentului?

– Da.

Roseline se sim]i u[urat`. V`zând starea de sl`biciune \n

care se afla Jeremy, n-ar fi avut curajul s` repete tot ceea ce-i

spusese \n ajun.

– Nu vrei s` te c`s`tore[ti cu mine, murmur` Jeremy.

32 FRANCINE PASCAL

– Te rog, Jeremy, uit` deocamdat` toate astea. Odihne[te-te [i mai ales pune-te pe picioare repede.

Jeremy \[i trecu mâna peste fa]` [i \nchise ochii.– De acord. Nu te-am \ntrebat nimic [i nu mi-ai spus nimic.

Suntem prieteni, ca \nainte.– Vom fi mereu prieteni, promit!Nici unul, nici cel`lalt nu-[i doreau o disput`. Nu aspirau

decât la lini[te [i pace.– {i partenerii t`i? Ce vor face cât lipse[ti? \ntreb` Jeremy.– M` va \nlocui Kim.– Spectatorii vor pretinde banii \napoi, dac` nu joci tu!– Numai s` \ncerce!Cu inima mai u[oar`, Roseline ie[i din camera lui Jeremy [i

cobor\ s`-i \ntâlneasc` pe Charles [i Hélène Hiatt.Aten]iile pe care i le ar`tau, o stânjeneau mult pe Roseline.

O lovitur` s` ia loc la mas` [i tat`l lui Jeremy foarte prevenitor,\i puse \n fa]` un taburet, pentru a-[i a[eza picioarele. |n timpul mesei, plin` de solicitudine, Hélène Hiatt \i anticipacele mai mici dorin]e.

Accidentul \i schimbase radical atitudinea. Roseline aveaimpresia c` devenise o adev`rat` eroin`. Hélène \i arunca dincând \n când o privire \nduio[at`, iar Charles Hiatt o b`tea cuamabilitate pe mân`, repetând:

– Mul]umesc, mul]umesc foarte mult.Brusc, se auzi soneria strident` de la u[a de la intrare.

Roseline profit` de asta pentru a se ridica. Prin u[a-fereastr` s`


z`rea gr`dina aureolat` de ultimele luciri ale soarelui careapunea.

– Ierta]i-me, doresc s` iau pu]in aer.– Crezi oare c`-]i va face bine? Vrei s` te \nso]esc? \ntreb`

imediat Hélène.– Nu, nu v` da]i aceast` osteneal`. M` simt bine.Cobor\ cu aten]ie treptele de la intrare [i merse de-a lungul

gardului din aluni. Din peluza tuns` recent, se ridica un mirosproasp`t [i \ntrem`tor. Roseline ajunse la marginea râului [ise a[ez` pe o piatr` veche [i alb`. |nchizând ochii, \[i oferi fa]aultimelor raze de soare.

– Bun` seara.Vocea grav` o f`cu s` tresar` [i deschise ochii. James

Halloran! O domina, proiectând asupra ei umbra siluetei\nalte.

– |mi permite]i s` iau loc?Oare de cât timp o observa? Roseline rezist` dorin]ei de a

fugi \n camera sa [i a se z`vor\ acolo.– Ai mult noroc, ]inând cont de \mprejur`ri, murmur`

James. Este \ntr-adev`r extraordinar.– despre ce vorbe[ti oare?– Despre ceea ce ai f`cut sâmb`t` seara! Prezen]a de spirit

[i curajul dumitale au fost remarcabile. Venind aici, am trecutpe la locul accidentului. |i po]i mul]umi lui Dumnezeu c` v-acru]at pe amândoi! Dar, spune-mi, oare cum ai reu[it s`-l sco]ipe Jeremy din ma[in`?

34 FRANCINE PASCAL

– Nu [tiu. Eram probabil ca \n trans`. {i apoi, când am

sim]it mirosul de benzin`, iminen]a pericolului trebuia s`-mi

fi dat puteri.

Roseline \[i sim]i gâtul uscat. Oare de ce o privea James cu

asemenea intensitate, ca [i când c`uta s` citeasc` \n ea?

– Raporturile dumitale cu familia Hiatt se vor schimba

acum, când le-ai salvat singurul fiu!

Roseline sim]i c` ame]e[te. james nu-[i lua o secund` ochii

negri de la ea.

– Au o asemenea datorie fa]` de dumneata, \ncât po]i uita

tot ce ]i-am spus \n acea sear`.

– Fii sigur c`-mi doresc din toate puterile s` [terg din

memorie acea sear` oribil`.

– Ai petrecut un weekend nepl`cut! relu` James. Dar sunt

sigur c` e[ti genul de femeie care trage folos din orice

situa]ie... Domnul [i doamna Hiatt mi-au precizat c` Jeremy

n-a p`strat nici o amintire de la accident. A[a c` nimeni nu va

putea contesta versiunea dumitale a faptelor.

Oare ce \n]elegea prin asta? C` ea ar fi simulat accidentul?

Ce nebunie!

|l sfid` cu privirea.

– Ce \ndr`zne[ti s` insinuezi?

– Absolut nimic. Dar las`-m` s`-]i spun doar atât: bine

jucat, Becky!


Capitolul 3

– Nu m` numesc Becky, replic` Roseline pe un ton t`ios.

– Binevoie[te [i iart` acest lapsus f`r` voie, r`spunse James

cu insolen]`.

Oare ce joc f`cea? Atâta cât putuse ea estima, James nu era

un b`rbat care s` vorbeasc` f`r` noim`! Nu, nu i s-a \ncurcat

limba. A formulat inten]ionat o acuza]ie de-abia voalat`.

|n aceste condi]ii, nu avea rost s` prelungeasc` discu]ia

mai mult timp! Ferm hot`rât` s` ajung` \n cas`, Roseline se

ridic` [i \ncepu s` meargh`. Nu parcurse decât câ]iva metri,

când, cuprins` de o brusc` ame]eal`, se cl`tin`. James se

repezi imediat [i o prinse \n bra]e. Pentru o clip`, Roseline fu

tentat` s` se abandoneze lâng` el.

Dar cu pre]ul unui efort de voin]` se \ndrept` [i se eliber`

cu un gest brusc.

Rezemat` cu spatele de trunchiul unui fag, Roseline\ncerc` s`-[i reg`seasc` echilibrul [i s`-[i domoleasc` b`tìle\nnebunite ale inimii.

– Oare ce rol interpretezi de data aceasta? Al tinerei femei\nspìmântate care are de luptat cu odiosul satâr? o \ntreb`James ironic.

Roseline nu catadicsi s`-i r`spund`. Pentru a-[i justificaindispozi]ia, \[i ridic` mâneca [i-i ar`t` vân`tìle care-iacopereau bra]ul.

– Am altele pe corp [i mai dureroase. Cea mai micàtingere m` face s` suf`r \ngrozitor.

– Iart`-m`, relu` James cu un aer sincer. Haide, vino [i tea[eaz`.

– Nu, prefer s` intru imediat \n cas`.– Foarte bine, s` mergem foarte \ncet.James lu` cu delicate]e mâna Roselinei [i o puse pe bra]ul

sù.– Pot s` ajung singur` acolo.|n realitate, nu se sim]ea \n putere s` ajung` singur` \n

cas`. Sprijinul pe care i-l oferea bra]ul lui James \i aducea oreal` alinare. Dar de ce oare aceast` brusc` amabilitate?Tulburat`, f`r` s` [tie de ce, Roseline l`s` ochii \n jos. Toat` emo]ia st`pânit` pân` atunci, suferin]a, teama, sedesc`tu[ar` \ntr-o secund` [i izbucni \n plâns. James r`masenemi[cat [i o for]` s`-l priveasc`. P`rea uimit [i \n ochi,Rosaline nu citi nici un resentiment. Scoase o batist` din


buzunar [i, cu gesturi foarte blânde, [terse lacrimile tinereifemei.

– Iarty`-m`, spuse acesta cu o voce modificat`, toate acesteemo]ii. Eu...

– Nu face nimic. |n]eleg foarte bine. Ai nevoie doar depu]in` odihn`.

Incapabil` s`-i sus]in` mai mult privirea, Roseline \ntoarsecapul.

– Da, ai dreptate. Acum m` simt mai bine, ne putem\ntoarce.

Merser` \n t`cere pân` la teras`. |n sfâr[it, când fur` lacâ]iva metri de cas`, Roseline vorbi din nou:

– Locui]i departe de aici?– Nu, chiar al`turi.|i ar`t` cu mâna un mic imobil de trei etaje, chiar \n spatele

p`durii propriet`]ii.– Locuiesc \n apartamentul de la ultimul etaj, \i preciz`.

Vezi, suntem vecini.Dup` ce rostise aceste cuvinte, James se \ntoarse \ncet spre

Roseline [i-i lu` din nou delicat fa]a \n mâini. Inima acesteia\ncepu s` bat` nebune[te. Oare o va s`ruta?

Temerile i se risipir` rapid. James se mul]umi s` [tearg`ultima urm` de rimel de pe obrazul tinerei femei.

– Iat`, acum nu mai este nimic, murmur` el.Cu Roseline \nc` la bra]ul s`u, James intr` \n vil`. Hélène

se gr`bi s`-i \ntâmpine [i, cu aceea[i solicitudine, o conduse

38 FRANCINE PASCAL

pe Roseline spre un fotoliu. Lipsit` de sus]inerea lui James,Roseline avu impresia c` se va pr`bu[i. Dup` penumbra dinparc, luminile din \nc`pere i se p`rur` brusc prea puternice,prea agresive. Hélène Hiatt o \ntreb` cu o voce \ngrijorat`:

– Nu te sim]i bine?– Oh! doar pu]in obosit`... Dac` \mi permite]i, voi urca \n

camera mea.– Desigur. Dore[ti s` chem infirmiera?– Mul]umesc, nu merit` osteneala. V` urez noapte bun`.

Pe mâine.Hélène o s`rut` [i Charles o b`tu cu afec]iune pe mân`.

James se mul]umi cu un u[or semn din cap.Frânt` de oboseal`, Roseline sui cu greu treptele pân` la

primul etaj. |n clipa \n care ajunse la u[a camerei sale, avusenza]ia c` nu este singur` pe culoar. Se \ntoarse. JamesHalloran se apropia de ea. Mocheta groas` \i \n`bu[ise pa[ii.

– Oare m` urm`re[ti?– Bine\n]eles c` nu! Voiam doar s`-i fac o scurt` vizit` lui

Jeremy.|i ar`t` o u[` \n mijlocul culoarului, la câ]iva metri de cea

a Roselinei.– Iat` camera lui Jeremy, \n cazul \n care asta te-ar interesa.

Credeam c`, poate, vei dori s`-i spui bun` seara. |]i pot oaresugera, drag` Becky, s` fii pu]in mai atent`? Altfel s-ar putea s`pierzi foarte curând avantajele amabile \ng`duin]e pe care ]i-o acord` p`rin]ii iubitului dumitale...


Ce infamie! Roseline trebui s` se st`pâneasc` pentru a nu-l p`lmui. Declar` cu voce calm`:

– Spune-i lui Jeremy c` \i transmit toat` afec]iunea mea [ic` nu doresc s`-l deranjez \n seara asta.

– Foarte amabil din partea dumitale!Intr` \n camera lui Jeremy [i Roseline, din nou singur`,

r`mase o clip` gânditoare. Cuvintele lui James o r`niser`. |n fond, avea dreptate. Nici m`car nu se gândise s` afle ve[tidespre Jeremy. Dezinteresul sù o irit`, cu atât mai mult cu câtJames o f`cuse s`-[i dea seama de asta. Dumnezeule! cecomplicate deveneau toate acestea!... Dup` o noapte de somnbun, probabil va vedea mai limpede!

Se \ndrept` spre baie [i se preg`ti pentru noapte. Cel maimic gest o costa [i trebui s` se a[eze de mai multe ori \naintede a fi \n stare s`-[i \mbrace c`ma[a de noapte. Se sim]eafrânt` de oboseal`, la cap`tul r`bd`rii. De ce oare se l`saseastfel dus` \n parc? S` izbucneasc` \n plâns \n fa]a lui James [iapoi s` cread` c` amabilitatea \i era sincer`! Ce r`t`cire!Hot`rât lucru, accidentul avea consecin]e nea[teptate asupraechilibrului sù emo]ional [i fizic...

Dar de ce oare \[i d`duse James osteneala s-o sus]in` [i s`-i [tearg` lacrimile, când nu avea \n minte decât o singurìdee, s-o umileasc`? Ce mister cu acest b`rbat!

De altfel, ce [tia exact despre el? Aproape nimic. Jeremy ol`sase s` \n]eleag` c` James Halloran cu \ntre]inea cu familiaHiatt decât rela]ii profesionale. |n realitate, erau foarte apropia]i.

40 FRANCINE PASCAL

Cu un oftat de u[urare, Roseline se culc`. De-abia \nchiseochii, c` imaginea lui James \i ap`ru \n minte. Din nou, avuimpresia c` simte c`ldura trupului sù când o \mbr`]i[ase [i otulburare inexplicabil` puse st`pânire pe ea.

O scurt` b`taie discret` \n u[` o aduse la realitate. Cu unzâmbet binevoitor pe buze, intr` infirmiera.

– Ce face Jeremy? \ntreb` imediat Roseline?– Foarte bine, lini[ti]i-v`. Dar dumneavoastr`?– Mai bine, mul]umesc.– }ine]i, v-am adus medicamentele pentru noapte.– Mul]umesc, dar nu cred s` am nevoie.– Cum dori]i. Oricum, dac` nu reu[i]i s` dormi]i, sunt aici,

pe noptier`. Vre]i s` trag draperiile?– Nu, n-are rost.– |n acest caz, somn u[or. Pe mâine.Infirmiera se retrase \n vârful picioarelor. Roseline a[tept`

s` \nchid` u[a, pentru a se \ndrepta. Contempl` \ndelung,prin fereastr` cerul \nstelat. Treptat, ochii i se obi[nuir` cu\ntunericul [i, peste vârfurile copacilor, reper` imobilul \ncare locuia James Halloran. La etajul al treilea, luminile seaprinser` pe nea[teptate [i, instinctiv, tân`ra femeie ridic`cear[aful peste fa]`. Apoi râse de reac]ia sa. Ca [i când Jamesputea s-o vad` din apartamentul sù!

Oare cum ar`ta locuin]a sa? O clip`, [i-l imagin` pe James toc-mai m`surând \nc`perea principal` cu mersul sù suplu [i felin.O felin`, da... O fiar` mare, splendid`, puternic` [i... de temut!


Deoarece James o considera o oportunist` [i, dintr-o dat`,\i devenise du[man. Roseline admitea c` era am]ioas`, dar nuatât de mult \ncât s` se c`s`toreasc` f`r` s` fie \ndr`gostit` deun b`rbat! |i era de nesuportat s` se gândeasc` la faptul c`putea fi b`nuit` c` ac]ioneaz` din interes [i nu din sentiment.

{i cine era oare James Halloran, pentru a-i da lec]ii? Ce valori \i conduceau via]a? Dragostea? Cuno[tea m`carsemnifica]ia acestui termen? Exista vreo femeie \n via]a lui?

{i mai ales, de ce oare \[i punea ea atâtea \ntreb`ri \nleg`tur` cu acest subiect? |n]elegând \n cele din urm` c` nu vaputea s` doarm` f`r` ajutorul unui calmant, Roseline \nghi]ipastila pus` pe noptier`. "Este ultima dat` când m` obligi s`fac ceva \mpotriva voin]ei mele, James Halloran!" se gândi.

F`r` somnifer, cu siguran]`, Roseline ar fi dormit mai pu]inprofund, dar s-ar fi trezit cu gândurile mai limpezi. |nc` nudeschisese ochii când sesiz` primele semne ale unei migrene.Pleoapele grele, gura \ncleiat` [i b`t`i surde care-i r`sunau \ncap... |i trebui un anumit timp s`-[i dea seama c` b`t`ile \nchestiune proveneau de la u[a camerei sale.

Cu pre]ul unui efort imens, se \ndrept` [i-i adres` unzâmbet slab lui Sally, tân`ra fat` care-i aducea micul dejun.

– Tocmai s-a telefonat pentru dumneavoastr`! anun]` Sallybrusc.

– Ce? Cine era?– Ziari[tii de la "Chronique de Kenston", ziarul local.

Dar, s` [ti]i, doamnei Hiatt nu-i plac foarte mult reporterii.

42 FRANCINE PASCAL

Le-a spus c` aceast` curiozitate a lor este un prejudiciu adusvie]ii particulare [i doar c` nu le-a \nchis \n nas!

Roseline scopase un oftat profund. M`car dac` Hélène nui-ar fi deranjat! Cel pu]in o dat` teatrul din Kenston \[i puteaoferi luxul unei publicit`]i gratuite... Roseline era \ntru totuldispus` s` acorde un interviu presei locale. {i cu cât mairepede, cu atât va fi mai bine.

Tân`ra femeie \[i bù sucul de portocale dintr-o \nghi]itur`[i se repezi \n baie. Mai \ntâi, va trebui s`-i explice mamei luiJeremy c` nu era vorba de un amestec \n via]a sa particular`.Apoi, va telefona la teatru pentru a i se ob]ine o \ntâlnire cuziari[tii.

|mbr`cat` [i u[or machiat`, se \ndrept` spre camera luiJeremy. Acesta nu se atinsese de micul dejun.

– Bun` ziua, Jeremy! Cum te sim]i \n diminea]a aceasta? N-ai mâncat nimic...

– Nu mi-a fost foame! Dar tu, \n form`?– Da, doar o u[oar` durere de cap. Imagineaz`-]i c` tocmai

am aflat c` au telefonat ni[te ziari[ti de diminea]`. Voiau sàib` o \ntrevedere cu mine aici, dar mama ta s-a opus. Ai puteas` aranjezi asta? Altfel, voi cùta un alt loc pentru...

– Fii lini[tit`, nu va exista nici o problem`, o \ntrerupseJeremy. Spune-le s` vin` când vei vrea.

– Mama ta [i-a schimbat p`rerea?– A vorbit cu James despre asta [i a lini[tit-o spunându-i c`

nu era un ziar de scandal care urm`re[te senza]ionalul.


– James? Dar nu-l prive[te asta! Mama ta are nevoie depermisiunea sa?

– Nu, nu-i asta. Mama voia s`-i [tie doar p`rerea.– Dar de ce i se adreseaz` lui? {i tu e[ti jurist, nu?– Desigur, dar s-ar putea s` fiu oarecum... p`rtinitor.

{i apoi, mama n-a avut timp s`-l g`seasc` pe tata pentru a-ivorbi despre asta. A[a c`, deoarece James este oarecum dinfamilie...

– Adev`rat? {i \n ce fel? Cam tân`r pentru a fi unchiul t`u.Poate v`r?

– Nu, \n nici un caz! Este \ntotdeauna acolo, când ai nevoiede el. |i dator`m foarte mult, s` [tii. Este o persoan` foartespecial`!

– N-a[ spune asta!Vivacitatea tonului \l surprinse pe Jeremy [i o opri pe

Roseline cu curiozitate.– Nu pari s`-l placi prea mult...– Pentru c` cei care [i-l apropie sunt considera]i sub

farmecul s`u? Ei bine, eu nu! De fapt, este c`s`torit?– Nu, dar l-am v`zut \ntotdeauna \n compania unor

creaturi superbe!– Asta se potrive[te destul de bine cu personajul!

***

44 FRANCINE PASCAL

Reporterii de la "Chronique" se prezentar` \n aceea[idup`-amiaz` la domiciliul familiei Hiatt. Ziaristul era \nso]itde un tân`r fotograf [i de dinamica Margie King, \ns`rcinat` cupublicitatea [i promovarea spectacolelor teatrului Kenston.Roseline [i Jeremy \i primir` \n salon.

Fericit` s-o reg`seasc` pe Roseline, pe care o cuno[tea demult timp. Margie \naint` pentru a o strânge \n bra]e [i a os`ruta.

– G`sesc c` ar`]i mai degrab` bine, \i spuse.– Aten]ie, sunt \nc` fragil`. Dar Jeremy este [i mai mult!

Are dou` coaste rupte.Hélène se ]inea la distan]`. Nu cuno[tea nici unul din

nou-sosi]i [i p`rea indispus`. Totu[i, \n calitate de st`pân` acasei, servi ceaiul [i nu cùta s` se amestece \n conversa]ie.

Roseline fu prima care r`spunse la \ntreb`ri. Povesti c` lucrade doi ani la teatrul din Kenston. Mai \nainte, urmase cursurilede art` dramatic` [i \[i exersase talentele de actri]` la radio [iteleviziune. Da, avusese noroc s` scape din acel teribil accident.

Veni apoi rândul lui Jeremy. Ziaristul not` \n carnet c` eraavocat la cabinetul Connolly [i Hallorans.

– Poate vom putea face o fotografie cu voi doi, \n companiadoamnei Hiat? suger` fotograful. Trebuie s` fi]i foarte fericit`,doamn`. Salvarea asta este un adev`rat miracol!

Hélène Hiatt lu` loc pe canapea, \ntre fiul sù [i Roseline.Zâmbetul sù crispat spunea mult despre pl`cerea pe care i-od`dea aceast` [edin]` foto!


– Miracolul, declar` Jeremy este c` Roseline m-a putut

scoate din ma[in` \nainte de a lua foc. |n acea clip`, eram

complet incon[tient.

Acest am`nunt relans` discu]ia. Actri]a dintr-un mic teatru

de provincie salvat` de un tân`r [i curajos avocat, putea trece

ca un fapt divers interesant, dar invers, era mult mai

pasionant!

Roseline fu h`r]uit` cu \ntreb`ri. Voiau s` [tie totul despre

accident, despre eforturile sale \ndârjite pentru a-l scoate pe

Jeremy din vehicul, \nainte de explozia ma[inii. Roseline le

relat` salvarea cât mai scurt posibil. Evocarea acelor amintiri

era foarte nepl`cut` [i nu ]inea s` retr`iasc` scena.

– Eram \n stare de [oc, nu-mi mai amintesc foarte bine.

Am reu[it s`-l trag pe Jeremy, apoi au sosit doi b`rba]i [i m-au

ajutat.

– Câteva secunde dup` aceea, ma[ina a luat foc, spuse

Hélène cu vocea emo]ionat`. Nu vom putea niciodat` s`-i

mul]umim destul Rosalinei. Este o fat` formidabil`!

– Ba nu, murmur` Roseline. Dac` eram eu \n locul lui

Jeremy [i el \n al meu, sunt convins` c` ar fi ac]ionat \n acela[i

fel.

– Da, \nt`ri cel \n cauz`. A[ fi f`cut orice pentru a o salva

pe Roseline, deoarece nu pot concepe via]a f`r` ea.

Ziaristul not` aceast` ultim` remarc` [i fotograful se gr`bi

s` imortalizeze momentul.

46 FRANCINE PASCAL

– Toate aceste evenimente au strâns probabil [i mai multleg`turile dintre voi, nu-i a[a? Nu ave]i nimic special s` neanun]a]i? Nu ave]i planuri precise de viitor, pentru amândoi?

– Nu, r`spunse Roseline pu]in t`ios.Din fericire, \n acea clip` interveni Hélène cu voce ferm`.– Cred c` bolnavilor no[tri le este de ajuns. Vede]i c`

Jeremy este foarte obosit. Trebuie s` se duc` \n camera sa.Doctorul a insistat: nu mai mult de cincisprezece minutepentru \ntrevedere. Timpul a fost cu mult dep`[it. Oricum, v`mul]umim c` a]i venit.

Tonul era politicos dar nu admitea replic`. Ziari[tii \[i luar`materialul [i p`r`sir` casa.

A[ezat \n fotoliu, Jeremy era foarte palid. Reu[ise s`-[ip`streze ]inuta pe tot timpul \ntrevederii dar ultimul r`spunsal Roselinei p`rea c`-l afectase foarte mult. Roseline sim]i oprofund` triste]e. Dar oare ce putea face? S` pretind` c`-liubea, nu ar fi rezolvat nimic.

Sus]inut de Roseline [i de mama sa, Jeremy ie[i din salon[i urc` \n camera sa.

– Va trebui s` a[tept`m pân` la sfâr[itul s`pt`mânii pentrua citi articolul, declar` Hélène cu un aer preocupat.

De fapt, redactorul [ef consider` c` articolul merita odifuzare na]ional`. {i \nc` a doua zi diminea]`, miercuri:Chronique de Kenston" public` reportajul.

La ora nou`, Sally, foarte agitat` \i aduse Roselinei unexemplar al ziarului, \n acela[i timp cu micul dejun.


Prad` unei mari nervozit`]i, Roseline \ntoarse paginile cotid-ianului. Aventura lor era relatat` am`nun]it. |n pagina a patra, seafla o mare fotografie a tân`rului cuplu. Se priveau drept \n ochi.Roseline parcurse articolul pres`rat cu citate. "|i datorez via]a. Niciodat` nu voi putea trì f`r` ea", spuneaJeremy. "Este o tân`r` femeie foarte curajoas`, pentru care amfoarte mult` afec]iune", adùga mama sa, fotografiat` \n salon.Articolul se \ncheia cu câteva cuvinte despre Charles Hiatt, bogatagent de schimb. Imagini pl`cute ale propriet`]ii unde tineriioameni erau \n convalescen]`, fuseser` adùgate la dosar.

Jeremy tocmai citea ziarul când Roseline p`trunse \ncamera sa.

– Fotografiile mi se par bune, ca [i articolul de altfel. Tu cecrezi? o \ntreb`.

– Poate ai dreptate. Dar dac` vrei s` [tii tot ce gândesc,g`sesc c` sunt pu]in exagerate!

De-a lungul zilei, telefonul nu \ncet` s` sune. Rela]ii alefamiliei Hiatt, prieteni [i colegi ai lui Jeremy, apoi prieteni aiRoselinei, ca [i numero[i admiratori ]ineau s`-[i manifestesimpatia. Plictisit`, Hélène o \ns`rcin` pân` la urm` pe Sally s`r`spund` c` nici un membru al familiei nu era disponibil.

Roseline petrecuse cea mai mare parte a zilei lâng` Jeremy,comentând nout`]ile prezentate la televizor [i citindu-iziarele. Se str`dui s`-[i distreze prietenul, dar f`r` succes.Când veni seara, Charles [i Hélène o invitar` pe tân`ra femeiela mas`, pentru cin`.

48 FRANCINE PASCAL

– |n]elege-m` bine, Roseline, nu-]i fac repro[uri, spuseHélène, dar am crezut mereu c` ziari[tii fac mai mult r`u decâtbine. Nu ezit` s` etaleze via]a particular` a oamenilor \n pia]apublic`.

– Haide, draga mea, nu dramatiza, spuse Charles.Doamnelor, ce a]i spune s` bem cafeaua \n salon? Vom puteas` ne uit`m la [tiri...

|n acea clip`, \[i f`cu apari]ia James Halloran. Roselineobserv` c` nu fusese anun]at. A[adar, era aici, ca acas`? Cu unzâmbet larg, Charles \i ur` bun venit [i \l invit` s` ia loc \nfotoliu.

– Ei bine, domni[oar` Becket, cum v` sim]i]i s` fi]i vedetade la Chronique? \ntreb` James. Trebuie s` fie palpitant!

Roseline prefer` s` nu-i r`spund` la sarcasm. Sim]ind cusiguran]` atmosfera \nc`rcat` de electricitate, Hélène schimb`discu]ia.

– {tii, James, telefonul nu a \ncetat s` sune.– Era inevitabil. {i eu am fost sunat de unul din acei ziari[ti

amatori de cancanuri. Voia s` [tie dac` plute[te vreo c`s`torie\n aer. Lini[ti]i-v`, i-am \n[elat a[tept`rile! I-am spus c` nusunt decât prieteni!

Aceast` "dezv`luire" primi aprobarea lui Charles [i aHélènei, dar Roseline se ab]inu de la orice comentariu. Jamesse inform` apoi despre starea de s`n`tate a lui Jeremy [iHélène se lans` \ntr-un lung discurs, raportând cuvintelemedicilor care-i examinaser` fiul. To]i afirmaser` c` este pe


drumul bun al vindec`rii, \n ciuda durerilor de cappersistente.

Ea \ns`[i prad` a unei puternice migrene, Roseline nureu[ea s` se concentreze asupra conversa]iei. Se temea maiales de vreo replic` sarcastic`, sau de vreo atitudine jignitoaredin partea lui James. Ar fi dat oricât pentru a se putea ridica [is` p`r`seasc` salonul. Dar nu \ndr`znea.

Soneria telefonului continua s` r`sune cu o exasperant`regularitate. |n ciuda recomand`rilor Hélènei, Roseline [i-ar fidorit foarte mult s` r`spund`. Poate era vorba despre prieteniai ei care c`utau s-o g`seasc`?

Sally p`trunse brusc \n salon.– Domnul Becket dore[te s-o vad` pe domni[oara

Roseline.|n u[`, tocmai ap`ruse o siluet`. Roseline se ridic` dintr-o

s`ritur` [i se repezi spre necunoscut.– Ben! exclam` tân`ra femeie. Ce bucurie s` te v`d!Fratele s`u aici! Roselinei de-abia \i venea s` cread`.

Acesta o strânse gata s-o sufoce [i o acoperi cu s`ruturiafectuoase.

– Cum te sim]i, surioar`?– Bine, foarte bine.– De ce nu m-ai anun]at de acel accident oribil? |]i dai

seama, n-am aflat decât de diminea]`, din ziar!– Iart`-m`, Ben, dar n-am vrut s` te nelini[tesc.Apoi se \ntoarse spre gazdele sale [i-[i prezent` fratele.

50 FRANCINE PASCAL

– Ce asem`nare uimitoare cu Roseline! exclam` Hélène,

ridicându-se pentru a strânge mâna lui Ben.

Roseline [i Ben schimbar` o privire complice. Era adev`rat

c` sem`nau. Acela[i p`r blond, aceia[i ochi alba[tri, aceea[i

siluet` zvelt`. Ben avea dou`zeci [i nou` de ani, cu patru ani

mai mult decât Roseline.

– |ncântat, doamn`, spuse Ben \nclinându-se \n fa]a

Hélènei cu un zâmbet fermec`tor.

– Sunt Hélèn Hiatt. |ncântat` s` v` cunosc, domnule

Becket.

– Sunte]i sora lui Jeremy? \ntreb` Ben cu mali]iozitate.

La acest compliment, Hélène ro[i ca o tân`r` fat`. Charles

se prezent` la rândul sù zâmbind.

– Eu sunt tat`l lui Jeremy [i crede]i-m`, domnule, nimeni

nu m-a luat vreodat` drept fratele sù!

Schimbar` o c`lduroas` strângere de mân` apoi Ben se

\ntoarse spre James.

– Ceva \mi spun` c` nu sunte]i Jeremy!

– James Halloran, replic` interlocutorul sù pe un ton dur.

– |ncântat, r`spunse Ben pe acela[i ton.

Roseline crezu o clip` c` \[i vor strânge mâinile, dar James

nu schi]` nici un gest [i cei doi b`rba]i r`maser` pe loc.

– Dori]i oare o cea[c` de cafea? propuse cu amabilitate

Hélène.

– Cu pl`cere, mul]umesc.


Cel pu]in dac` Charles [i Hélène n-ar fi remarcat ostilitatea

care se declarase \ntre Ben [i James. Fratele ei fusese stângaci.

Oare de ce luase acel ton atât de dezinvolt?

|ndat` ce vor r`mâne amândoi singuri, \i va spune ce

credea [i \i va recomanda s`-[i modereze pornirile. |n ciuda

afec]iunii pe care i-o purta, Roseline se temea de caracterul

s`u cert`re]. I se \ntâmplase chiar odonioar` s` se bat` pentru

lucruri mai mici. |[i pierdea atât de u[or sângele-rece!

Din fericire, se cumin]ise cu trecerea timpului...

– Sunt chiar mul]umit s` te v`d s`n`toas`, surioar`.

Nu puteai fi mai bine \ngrijit` decât aici. Dar ce ai crede s`-]i

\nchei convalescen]a acas`? Desigur, dac` starea ta \]i permite

s` c`l`tore[ti!

– Oh nu, n-o pute]i lua acum! exclam` Hélène. |i trebuie

\nc` \ngrijiri [i... avem nevoie de ea. |n sfâr[it, mai curând

Jeremy are nevoie de ea. Prezen]a Roselinei joac` un mare rol

\n vindecarea sa.

|i adres` o privire rug`toare Roselinei. Dar oricum, tân`ra

femeie nu avea inten]ia s` plece. I se p`rea peste puterile ei s`

petreac` o zi \n ma[in`!

|ntoarse automat capul spre James. Acesta arborase acea

expresie ironic` pe care o cuno[tea bine [i care o exaspera

atât de mult! De data aceasta, se hot`r\ s` nu-l ia \n seam` [i

refuz` cu amabilitate oferta fratelui s`u. Apoi, profitând de

ocazie, \i propuse s`-l duc` s`-l cunoasc` pe Jeremy.

52 FRANCINE PASCAL

Hélène \i \nso]i pân` \n camera bolnavului. Când Roselinei-l prezent` pe Ben lui jeremy, chipul tân`rului b`rbat seilumin` de un zâmbet \ncântat.

– Ce bucurie s` te cunosc, Ben! Roseline mi-a vorbit atât dedes de dumneata. Ai o sor` formidabil`! Haide, vino [i ia loclâng` mine.

Roseline [i Ben se a[ezar` de fiecare parte a patului.Hélène plec` discret, recomandându-le totu[i s` nu \ntârzieprea mult timp.

Ben [i Jeremy \ncepur` s` discute imediat ca ni[te prietenivechi. Principalul subiect de conversa]ie fu Roseline, c`reiaJeremy nu \nceta s`-i laude meritele [i calit`]ile. Dup` untimp, tân`ra femeie se s`tur`.

– De acord, sunt fermec`toare, formidabil`... Dar v` rog peamândoi, \nceta]i! Vorbi]i despre altceva!

Cunoscându-l pe Ben mai bine decât oricine, Roseline eraconvins` c` acesta observase afec]iunea pe care o sim]eaJeremy pentru ea. Nu trebuia s`-i lase s` completeze mai mult.Cu siguran]`, Jeremy va profita de acest aliat nea[teptat,pentru a \ncerca s-o fac` s` revin` asupra deciziei sale.

– Spune-mi, Ben. Se pare c` ai restaurat o gar` veche,dezafectat`. Mi-ar pl`cea mult s` v`d asta!

– Cu pl`cere! Roseline te va putea conduce acolo când vafi mai bine. Este mult timp de când nu a mai venit s` m` vad`.Munce[te prea mult. Acum, poate se va menaja ceva mai mult.

Ben cl`tin` din cap \n direc]ia surorii sale.


– Când m` gândesc la fotografia ma[inii din ziar, am \nc`frisoane! Sper c` vei continua s` te odihne[ti pentru a firepede restabilit`. M` bazez pe dumneata, Jeremy, pentru a teocupa de asta.

Jeremy era incapabil s` se ocupe de ceva \n acea clip` [iRoseline nu se putu \mpiedica s` se gândeasc` la faptul c` nicim`car \n timpuri normale, nu fusese b`rbatul care s` deadovad` de o mare t`rie de caracter.

– A[a inten]ionez! promise totu[i.Ben [i Roseline ie[ir` din camer`. Ben contempl` luxul din

cas` cu o privire admirativ`. Ochii \i mergeau de lasplendidele sfe[nice din argint masiv, la picturile de mae[tride pe pere]i, la mobilele stil [i covoarele orientale.

– Ia ascult`, acest Jeremy mi se pare o partid` interesant`!– Uit` asta, vrei? |mi place mult, dar nu voi merge mai

departe.– Adev`rat? Totu[i p`rin]ii s`i par s` te aprecieze mult....Ajunser` la ultima treapt` a sc`rii, când Hélène le veni \n

\ntâmpinare.– Ei bine, cum l-a]i g`sit?– |n plin` form`, r`spunse Ben.– Roseline aduce bucurie pretutindeni pe unde trece!

Ar reda zâmbetul oricui! ad`ug` Hélène.– Da... |ntotdeauna a fost a[a! Vesel` ca un cintezoi!Timp de câteva secunde, Roseline se posomor\. |i revenir`

\n memorie imagini din copil`ria lor. |n acea perioad` râdeau

54 FRANCINE PASCAL

pu]in, \[i pierduser` mama de foarte tineri, apoi fuseser`\ncredin]a]i unei b`trâne m`tu[i ar]`goase, care se ocupase deeduca]ia lor.

– |]i aminte[ti oare de primele mele \ncerc`ri de actri]`? \l\ntreb`. Aveam [ase ani! De preferin]` comic`, nu?

|n acea clip` se auzi vocea lui James Halloran. Pierdut` \namintiri, Roseline \l uitase complet pe avocat.

– Adev`rat? {i ce rol interpretai?– N-ai putea \n]elege, r`spunse prompt tân`ra femeie, este

prea pueril pentru dumneata. Prostii de copil, nimic mai mult.Ben \i arunc` o privire uciga[` lui james, ca [i când acest

b`rbat voise s` le murd`reasc` amintirile.– A[adar, Roseline, \nc` de la o vârst` fraged` visai deja s`

fii actri]`? \ntreb` Charles.– Da, voiam s` fiu foarte cunoscut` [i Ben voia s` fie foarte

bogat, r`spunse acesta râzând. Nu [tiu care dintre noi doi areu[it mai bine. Ben, chiar trebuie s` pleci mâine diminea]`?Nu po]i s` mai r`mâi câteva zile?

– Mi-ar pl`cea mult, dar nu pot. Mâine la prânz trebuie s`fiu acas`.

– Unde ve]i dormi \n aceast` noapte? \ntreb` Hélène.– Dac` vre]i, v` ofer ospitalitate, propuse James, f`r` s`

a[tepte r`spunsul lui ben.– Ei bine! Nu prea [tiu...– Am o camer` de oaspe]i \ntru totul convenabil`.

Ve]i vedea.


– Dar am rezervat o camer` la hotel!– N-ave]i decât s` anula]i.Ben p`rea s` ezite.– Nu m` deranjeaz` deloc, v` asigur, relu` James. Ei bine,

de acord? Perfect. Veni]i cu mine.Roseline regret` c` Hélène nu-i propuse lui Ben s`

petreac` noaptea la vil`. F`r` nici o \ndoial` ar fi acceptat. Dar iat` c` James voia s`-l acapareze. Cu siguran]` \i va pune\ntreb`ri despre ea... Va [ti oare Ben s` dejoace capcanele pecare James nu va rata s` i le \ntind`? |[i [tia fratele o fireb`nuitoare, dar din partea lui James Halloran, trebuia s` sea[tepte la orice.

56 FRANCINE PASCAL

Capitolul 4

Roseline se trezi mult \nainte ca Sally s`-i aduc` miculdejun. Noaptea fusese agitat`. Mult dup` ce luminile dinapartamentul lui James se stinseser`, Roseline mai \ncerca s`[i-i imagineze pe Ben [i pe avocat \n plin` discu]ie. Oare ce-[iputuser` spune? {i cum s` afle? Ben inten]iona s` plecedevreme. Dar poate cu pu]in noroc... Roseline ie[i \n grab`din pat, se \mbr`c` [i p`r`si camera, \n speran]a de a-i vorbifratelui s`u \nainte de plecare.

|n hol, femeia de serviciu muncea deja. Roseline \i adres`un zâmbet larg.

– Bun` ziua! Voi face o mic` plimbare prin gr`din`.Dup` ce \nconjur` proprietatea, \ncepu s` alerge \n

direc]ia elegantului imobil alb \n care locuia James Halloran.Ma[ina lui Ben era \nc` acolo. "Uf! \[i spuse tân`ra femeie,

sosesc la timp".

Roseline se preg`tea s` intre \n holul de marmur` alb`,când se auzi strigat`. Surprins`, ridic` ochii [i-l z`ri pe Benaplecat peste balconul de la etajul al treilea. Cu un semn dincap, \l f`cu s` \n]eleag` c` va urca. |n sfâr[it, avea ocazia s`descopere universul lui James!

Ben o a[tepta pe palier.– M` preg`team s` plec, o anun]`.– |n acest caz, sosesc la timp! replic` Roseline s`rutându-[i

fratele. Voi putea vizita apartamentul!– Dup` el, camera era \ntru totul acceptabil`. De fapt,

nu-]i po]i imagina! Este cu adev`rat fantastic!Intrigat`, Roseline \[i urm` fratele \n interior [i inspect`

apartamentul. Ben avea dreptate. |nc`perile erau mobilate cu gust,amestecând cu iscusin]` stilul vechi al mobilelor [i covoarelor, cumodernismul tablourilor abstracte ag`]ate pe pere]i.

– Unde este James? \ntreb` Roseline.Cu un gest din mân`, Ben \i indic` o u[` \n spatele

\nc`perii.– |n birou. A primit un telefon important foarte devreme

de diminea]` [i, de atunci, nu l-am mai v`zut. De-abia am avuttimp s`-i mul]umesc [i s`-i spun la revedere.

– {i... despre ce a]i vorbit asear`? Nu ]i-a pus \ntreb`ri, s`zicem personale?

– Deloc. De fapt, am vorbit mai ales despre antichit`]i,mobile vechi, brocart! Se pricepe, tipul! {i \n aceast`diminea]` n-am schimbat decât banalit`]i.

58 FRANCINE PASCAL

Ben se \ntrerupse o clip`, cu un aer preocupat, apoi

ad`ug`, de data aceasta la urechea surorii sale:

– S` nu ai \ncredere \n el.

– Fii lini[tit, sunt permanent atent`. {tiu c` nu m` place

prea mult, murmur` aceasta.

– Jeremy ]ine la tine, ca de altfel [i mama sa. A[a c`, \n

fond, ce importan]` are p`rerea lui James Halloran? Totu[i, \n

locul t`u, m-a[ str`dui s`-i câ[tig prietenia. M` gândesc c` este

mai bine s` te afli \n tab`ra sa. Bun, este timpul s` plec. |]i voi

telefona mai târziu. Ai grij` de tine, surioar`!

Dintr-o privire, Ben verific` pentru ultima oar` dac` nu

uitase nimic.

– Cobori cu mine? o \ntreb` pe Roseline.

– Ei bine, pentru c` sunt aici... cred c` voi r`mâne pentru

a-i vorbi lui James.

– Ai dreptate. |ncearc` s` ]i-l faci aliat. Pe curând, Roseline!

|[i gratific` sora cu un s`rut sonor pe obraz, apoi p`r`si

apartamentul.

R`mas` singur`, Roseline se a[ez` pe canapea. Oare ce s`

cread` despre sfaturile lui Ben? S` fie \n aceea[i tab`r` cu

James Halloran! Mai u[or de spus decât de f`cut... Roseline

p`stra o amintire amar` de la prima lor \ntâlnire. O insultase.

Acum, era timpul s` pun` lucrurile la punct, chiar cu pre]ul

unei \nfrunt`ri.

Pierdut` \n gânduri, nu auzi deschizându-se u[a biroului.


– |ncântat s` te rev`d, draga mea Roseline. Ce vânt bun te

aduce oare?

Tân`ra femeie tres`ri. {i ea care contase pe efectul

surprizei. Ceva \n vocea lui James, \n expresia fe]ei, p`rea s`

indice c` se a[tepta s` o g`seasc` acolo. Oare le spionase

conversa]ia?

Stânjenit` la aceast` idee, Roseline bâigui:

– Am... venit pentru a-]i mul]umi c` i-ai oferit ospitalitate

lui Ben... A fost foarte impresionat.

– {i ]i-ai dat osteneala s` te deplasezi pentru atât de pu]in?

Apreciez elegan]a gestului!

– De fapt, era altceva, relu` Roseline cu o voce mai pu]in

sigur`. Ce ai declarat exact \n ceea ce ai transmis presei?

Ai l`sat oare s` se \n]eleag` c` era ciudat c` am putut s`-l scot

pe Jeremy din ma[in`, complet singur`? c` am putut min]i?

– Le-am spus ceva pe aproape, \i r`spunse James cu

r`ceal`.

– Ai \ndr`znit...

Ignorând privirea ucig`toare pe care i-o aruncase Roseline,

James str`b`tu \nc`perea [i se \ndrept` spre o mas` pe care

erau puse ni[te documente. Tremurând de mânie, tân`ra

femeie \i bar` trecerea.

– Dac` presa folose[te declara]iile dumitale, domnule

Halloran, \]i voi face proces de calomniere.

James schi]` un u[or zâmbet ironic.

60 FRANCINE PASCAL

– Lini[te[te-te, nu vom ajunge la o asemenea stare critic`,

drag` Becky! Te tachinam. N-a[ fi \mp`rt`[it vreodat`

b`nuielile mele ziari[tilor, pentru simplul motiv c` nu dispun

de nici o prob` pentru a-mi confirma spusele. A[a c` m-am

mul]umit s` declar c` dumneata [i Jeremy nu sunte]i decât

prieteni. Nu m` vei acuza c` am min]it? Este ceea ce i-ai

afirmat chiar \nainte de accident, nu-i a[a?

F`r` s` a[tepte r`spuns, James se \ntoarse la dosarele sale.

Evident, prezen]a Roselinei \l deranja, dar totu[i continu`:

– P`rin]ii lui Jeremy [i-au schimbat p`rerea \n leg`tur` cu

dumneata. Presupun c` aceasta \]i convine?

– Oricum, orice a[ spune, ]i-ai f`cut deja o opinie despre

mine [i nu vei ceda nici mort.

– Ascult`-m` bine, domni[oar` Becket. Dac` te hot`r`[ti

vreodat` s` te c`s`tore[ti cu Jeremy, voi avea grij` s` m` ocup

personal de contractul de c`s`torie. Nu vei provoca mânia

familiei Hiatt!

Roseline \l privi \ndelung, stupefiat`.

– Ceea ce spui nu are nici un sens! exclam` \n cele din

urm`.

– De altfel, ai face o gre[eal`. Jeremy [i dumneata nu

sunte]i deloc f`cu]i unul pentru altul. V` ve]i distruge

amândoi vie]ile.

– Oare cine te crezi de-]i permi]i s` judeci oamenii \n acest

mod? exclam` Roseline, scoas` din s`rite.


James a]inti asupra ei o privire pe care nu i-o cuno[tea.Ostilitatea se amesteca cu o lic`rire de dorin]`. Fascinat` deochii negri, se sim]i cuprins` de ame]eal`.

– Vino aici! \i ordon`.Cum nu se mi[ca, James se apropie. |mpietrit`, Roseline

avu impresia c` tr`ie[te un co[mar. Dintr-o clip` \n alta vale[ina, sim]ea asta. Ajuns \n dreptul s`u, James o atrase bruscspre el. Prea tulburat` pentru a reac]iona, Roseline nu \ncerc`nici m`car s` se elibereze. Mai \ntâi imperios, s`rutul lui Jamesdeveni tandru [i tân`ra femeie se abandon` treptat senza]iilor\ncânt`toare care ap`reau \n ea.

Dar brusc, James se d`du \napoi, \n`l]` capul [i o prividrept \n ochi.

– Cât timp vei mai juca teatru cu Jeremy?|nc` sub [oc, Roselinei \i trebui un anumit timp s`

\n]eleag` \ntrebarea pe care i-o pusese. Când \n sfâr[it, reu[is` gândeasc` \n mod coerent, fu cople[it` de un val de mânie.Ce monstru de cinism! {i ea se potrivise lui... Nu, nu va intra\n joc. S`-i arate cât de mult o r`nise nu rezolva nimic, badimpotriv`.

Folosindu-[i talentele de actri]`, \[i reg`si rapid sângelerece [i replic` zâmbind:

– Nu [tii nimic despre mine, domnule Halloran.– S` nu crezi asta drag` Becky! |]i \n]eleg bine jocul.Roseline era gata s` izbucneasc` \n râs. Nu pentru c`

situa]ia ar fi fost comic`, dar \ncepeau s-o lase nervii. Trebuia

62 FRANCINE PASCAL

s` p`r`seasc` aceast` cas` cât mai repede posibil. F`r` oprivire spre James, ie[i trântind u[a. Ceea ce n-o u[ur` decâtfoarte pu]in.

Roseline cobor\ scara cu aten]ie, ner`bd`toare s` ajung` laaer. Sim]ea o greutate \n respira]ie...

Nu era mult peste ora zece. Soarele, deja nu pe cer,r`spândea o c`ldur` pl`cut`. Roseline se a[ez` câteva clipe pepeluz` pentru a-[i aduna min]ile.

|i venea s` strige de mânie. De ce oare o s`rutase James?Pentru a demonstra c` "joac` teatru cu Jeremu?" |l vedea dejadeclarând familiei Hiatt c` nu era o partid` bun` pentru fiullor, c`-i \n[elase, bazându-se pe probe de data aceasta! Dar Jeremy \i va purta [i lui pic`. S-o seduc` pe femeia pe careinten]iona s-o ia de so]ie, ce frumoas` dovad` de prietenie dinpartea lui James!

Nu, James urm`rea alt scop, era sigur`. Dar care? S`-[i asigure influen]a asupra ei? |n acest caz, \[i f`cea iluzii.

Iritat` \mpotriva lui james, dar [i \mpotriva ei \ns`[i,nemairezistând, Roseline se ridic`.

|n acea clip`, Sally ie[i din cas` [i o z`ri.– Domni[oar` Roseline, strig` tân`ra fat`, v` sim]i]i r`u?– Nu, totul este \n regul`. M-am dus s`-i spun la revedere

fratelui meu [i plimbarea m-a obosit pu]in.Ascunzându-[i tulburarea sub un zâmbet frumos, Roseline

intr` \n vil`. |n sinea sa, trebui s` m`rturiseasc` faptul c` celecâteva minute la James o zdruncinaser`. Pentru prima dat` \n


via]`, tocmai sim]ise dorin]a \nfl`c`rat`. James Halloran

câ[tigase.

***

A[ezat` \n fa]a m`su]ii de toalet`, Roseline \[i peria distrat`

p`rul. Amintirea s`rutului lui James o obseda. Pentru c`-i

f`cuse pl`cere. {i pentru c` james Halloran nu f`cuse decât

s`-i confirme ceea ce [tia deja: sentimentele pentru Jeremy

]ineau doar de prietenie. |n aceast` dup`-amiaz` descoperise

minunata alchimie a dorin]ei. Imposibil ca cele dou` s` fie

confundate!

Nu-[i imaginase niciodat` c` se poate sim]i o asemenea

atrac]ie pentru un b`rbat. Cu atât mai mult, pentru cel mai r`u

du[man! Sub mângâierile lui James \[i sim]ise trupul vibrând

de o energie nou`, descoperindu-se, \nfl`c`rându-se. {i dorise

s` i se ofere f`r` re]inere, s` se elibereze de acea for]` care o

conducea spre el, s`-i apar]in`.

Ce nebunie! se gândi oftând! |n acea clip`, se b`tu la u[a

camerei. Sally \i aducea micul dejun.

– Margie v` cere la telefon, o anun]` aceasta. Sun` de la

teatru. Vre]i s`-i vorbi]i?

– Bine\n]eles, sosesc.

64 FRANCINE PASCAL

Roseline primi cu u[urare aceast` diversiune. |[i \mbr`c` \ngrab` halatul [i se repezi pe culoar.

– Alo, Roseline? spuse Margie cu voce vesel`. Ai citit ziarul?Articolul este formidabil, nu g`se[ti? Spune-mi sincer,inten]ionezi s` te c`s`tore[ti cu Jeremy?

– Nu s-a pus niciodat` problema asta.– Exact ceea ce credeam. Cum te sim]i?– Mult mai bine, mul]umesc.– Destul de bine pentru a juca disear`?– Ei bine... Kim nu este acolo?– Ba da, dar are mici probleme, cu textul. Nu este \ntru

totul gata s` te \nlocuiasc`. E[ti inegalabil`, toat` lumea tecere [i cu aceast` publicitate... ar fi p`cat s` nu profi]i!

– Mi-ar pl`cea mult, dar nu sunt sigur` c`...– Gânde[te-te, Roseline, te rog. |ncearc` s`-]i ui]i r`nile.

Cred c` n-au fost prea grave? Contuzii u[oare, durerimusculare?

– Da.– Fii lini[tit`, toat` lumea te va trata cu cea mai mare

blânde]e [i va veghea ca fanii s` nu se apropie prea mult detine.

– Ascult`, Margie, te voi suna eu. Doctorul trebuie s` treac`\n aceast` dup`-amiaz` s`-l examineze pe Jeremy. |i voi vorbidespre asta [i \i voi cere p`rerea.

Roseline [tia sigur c` nu va face asta. Doar ea putea estimadac` avea energia necesar` pentru a urca pe scen`.


Urc` \n camera sa, \[i lu` tava [i se hot`r\ s` se duc` s`-i ]in`

companie lui Jeremy.

***

– Tocmai m-a sunat Margie. Ar vrea s` joc disear`, \l anun]`

Roseline.

– Pe scen`?

– Evident!

– Bine, f` cum vrei! Oricum, v`d c`-]i dore[ti asta foarte

mult! Dar sper c` te vei \ntoarce aici [i c` vei mai r`mâne pu]in

cu mine.

– Referitor la asta, s` nu ai nici o team`. Dar \n ceea ce

prive[te piesa, m`rturisesc c` totu[i ezit.

– Oare ce crede Ben despre asta?

– Nu [tie, a plecat diminea]` devreme.

– Deja? P`cat... S` [tii c`-l stimez foarte mult. Poate pentru

c` \]i seam`n` atât. Ai crede c` ]i-e frate geam`n!

Remarca o f`cu pe Roseline s` zâmbeasc`.

– |nc` o tartin`? De fapt, adineaori l-am v`zut pe James,

ad`ug` tân`ra femeie cu un aer deta[at. Am stat pu]in de

vorb`, dar nu este prea expansiv. Vorbe[te-mi despre el,

despre familia sa.

66 FRANCINE PASCAL

– Ei bine, James este originar din Irlanda, mai exact dinDonegal. {i-a pierdut tat`l acum câ]iva ani. Dup` studiile dedrept, a intrat \ntr-un cabinet juridic. Apoi a devenit asociatuldomnului Connolly [i, când acesta s-a pensionat, James a luatafacerea \n mâinile sale. {i este foarte bine a[a! James sespete[te muncind. Am mare noroc s` pot colabora cu el. Cred c` acum nu mai are familie. |]i sunt suficienteinforma]iile?

Roseline \ncuviin]` cu un semn din cap. I-ar mai fi pus cupl`cere [i alte \ntreb`ri, dar s-ar fi putut ca Jeremy s` se mirede acest interes brusc pentru James. N-avea rost s`-lcontrarieze.

– Mi-ar pl`cea s` asist la reprezenta]ia din aceast` sear`,declar` brusc Jeremy. Ce crezi?

Roseline consider` aceast` ie[ire prematur` dat fiind stareaprietenului su. P`rere pe care o \mp`rt`[i de altfel [i mediculcare-l \ngrijea pe Jeremy. |n schimb, acesta nu f`cu nici oobiec]ie \n ceea ce privea participarea Roselinei la spectacol.

Jeremy se posomor\, iar Hélène, cu siguran]` pentru a-llini[ti, suger`:

– Ne-am hot`rât, Charles [i cu mine s` mergem disear` s-oaplaud`m pe Roseline. Astfel o vom putea aduce acas` [i \]ivom povesti performan]ele sale la \ntoarcere.

"Dac` m` voi duce totu[i acolo", \[i spuse Roseline. I semai \ntâmpl` \nc`, din când \n când, s` aib` u[oare ame]eli [ise temea s` nu aib` lapsusuri pe scen`.


Pu]in obosit`, se \ntinse pe canapeaua adânc`, din piele

neagr`. Poate era mai \n]elept s`-[i acorde \nc` opt zile de

convalescen]`. Va fi suficient s`-i dea doar un telefon Margiei.

Nu, nu va juca \nainte de s`pt`mâna viitoare.

– James dore[te s`-]i vorbeasc`, \i spuse Hélène, intrând \n

salon.

Roseline se \ndrept` brusc.

– |n leg`tur` cu ce subiect?

– Charles are o reuniune disear` [i nu m` poate \nso]i.

I-am telefonat lui James s`-i cer s` m` conduc` la teatru.

I-ar pl`cea s`-]i spun` o vorb`.

Oare de ce luase Hélène ini]iativa de a-l anun]a pe James,

f`r` m`car s` a[tepte decizia Roselinei?

– Ai putea s` te gr`be[ti, Roseline, James are foarte mult de

lucru.

Ascunzându-[i enervarea, Roseline puse mâna pe receptor.

– Ai \nnebunit? Nu poate fi vorba s` joci disear`. Starea ta

nu ]i-o permite.

Roseline r`mase câteva secunde f`r` grai. Acum \i d`dea

ordine! Ce \ndr`zneal`!

– Cine te crezi oare? M` simt foarte bine [i chiar am

inten]ia s`-mi reiau rolul!

– Nu vei putea termina piesa. Te vei pr`bu[i \nainte.

– {tiu ce fac. {i regret c` e[ti obligat s` vezi un spectacol la

care ai asistat deja.

68 FRANCINE PASCAL

Imediat dup` ce \nchise, Roseline se gr`bi s` sune la teatru.O anun]` pe Margie c` va sosi pe la ora optsprezece [i o rug`s` rezerve dou` locuri pe numele doamnei Hiatt.

Timp de câteva clipe se abandon` unei dulci euforii. Ce bucurie s` se \ntoarc` la teatru! Scena \ncepuse s`-ilipseasc`.

Dup` ce o anun]` pe Hélène de hot`rârea sa, urc` \ncamer` pentru a se odihni pu]in. Dar \ndat` ce fu singur`,exaltarea \i disp`ru. Numai conversa]ia cu James o \ndemnases` primeasc` provocarea. De acum, era prea târziu pentru a da\napoi. Promisese s` joace [i va juca!

Roseline \[i repet` textul \n minte. Acesta \i venea f`r`greutate. Nu, nu asta era problema. Ceea ce o \ngrijora cuadev`rat, era performan]a fizic` pe care o reprezentau câtevaore pe o scen`. Nu va suporta s` \n[ele \ncrederea pe care i-oacordaser` ceilal]i actori... Sim]indu-se cuprins` de team`,tân`ra femeie lu` un calmant [i se \ntinse pe pat.

|n sfâr[it, veni timpul s` se preg`teasc`. Se machie cu grij`pentru a-[i ascunde vân`t`ile de pe fa]` [i \[i ridic` p`rul.Apoi, mul]umit` de rezultat, se duse s`-l vad` pe Jeremy [i,p`r`si casa.

Taxiul o l`s` \n fa]a teatrului. Margie se gr`bi \n\ntâmpinarea sa, \nso]it` de fotograful de la "Chronique".Dup` un scurt interviu, Roseline putu, \n sfâr[it, s` se al`turecolegilor s`i. |ndat` ce o z`rir`, ace[tia o primir` cu ova]ii care\i \nc`lzir` inima.


Numai Louise p`rea preocupat`. O lu` discret pe Roselinede-o parte.

– Inten]ionezi s` te \ntorci disear`, o \ntreb`.– Nu. Mai r`mân la familia Hiatt câteva zile.– Perfect! Pentru c`, s` [tii, Richard este \nc` acas`. A[a c`

po]i s` nu te gr`be[ti. M` \n]elegi?Roseline zâmbi cu indulgen]`, \n timp ce se gândea c`,

dac` Richard avea inten]ia s` se instaleze definitiv \napartamentul lor, ar fi timpul s` se gândeasc` la c`utarea uneialte locuin]e.

Agita]ia vesel` care domnea \n culise \i umplu inima defericire Roselinei. |i pl`cea aceast` atmosfer` care precedafiecare \nceput de reprezenta]ie. |mbr`ca]i \n costume, to]iactorii a[teptau clipa intr`rii \n scen`. Pu]in \ncordat`,Roseline inspir` adânc. Câteva minute \nc` [i gongul va batede trei ori.

Roseline \ndep`rt` foarte u[or cortina. |n primul rândHélène era \n plin` discu]ie cu James. Dar acesta p`rea c` oascult` distrat, cu ochii a]inti]i asupra cortinei grele din catifearo[ie.

Un tumult de aplauze \ntâmpin` intrarea Roselinei \nscen`. Foarte mi[cat` de aceast` dovad` de simpatie, tân`rafemeie \[i salut` radioas` publicul, remarcând \n trecere c`doar James r`mase impasibil.

F`r` s` se sinchiseasc` din cale afar`, Roseline ced` locullui Becky Sharp. Ca o sfidare, când rosti replica: "Nu am alt

70 FRANCINE PASCAL

obiectiv \n via]` decât s` ac]ionez din propriul meu interes",

Roseline – Becky \ntoarse capul \n direc]ia lui James Halloran.

Apoi, luat` de vârtejul piesei, tân`ra femeie fu rând pe rând

glumea]`, cochet`, am`gitoare, intrigant` cu unul,

m`gulitoare cu altul, \n timp ce se \nvârtea cu u[urin]` pe

scen`. Uitase temerile [i r`nile! Partenerii s`i n-o v`zuser`

niciodat` \ntr-o asemenea form`.

– De obicei e[ti foarte bine, dar \n seara asta te-ai dep`[it

pe tine, declar` Richard la sfâr[itul primului act. Mi-a fost

foarte greu s` m` st`pânesc s` nu te \mbr`]i[ez cu pasiune.

Dac` n-ai fi fost atât de fragil`...

|n timpul actului al doilea, Becky fu perfec]iunea

realismului [i a senzualit`]ii, deplasându-se cu gra]ie [i

umplând scena cu prezen]a sa seduc`toare.

Totu[i, la \nceputul ultimului act, Roseline se sim]i brusc

obosit`. Analgezicul \[i \ncetase efectul [i exaltarea de la

\nceput sc`zuse pu]in. Trebuia s`-[i revin` cu orice pre].

O a[tepta o scen` plin` de mi[care, cea \n care trebuia s`

danseze cu Richard. Profitând de o ie[ire \n culise, \nghi]i

tranchilizantul pe care i-l d`duse infirmiera \nainte de plecare,

pentru cazul \n care...

|n bra]ele lui Richard, Roseline se l`s` antrenat` \ntr-un

vals rapid. Dup` mai multe ture, i se f`cu brusc grea]` [i trebui

s` se aga]e de bra]ul partenerului. Mai ales s` nu lase s` se

vad` nimic!


Ame]it`, nu mai avea decât o dorin]`: s` se a[eze.

Din fericire, scenariul \i oferea acest prilej. Dar va reu[i oare

s` se ridice? Da. Nu va ceda. Nu \n aceast` sear`. Nu \n fa]a lui

James Halloran.

Nimeni nu p`rea s`-i observe indispozi]ia. Spectatorii \[i

manifestar` din nou bucuria prin aplauze c`lduroase.

|nc` o dat`, pu]in mai târziu, rolul \i permisese s` se a[eze.

Roseline trebuia s` scrie \n grab` câteva cuvinte partenerului.

Fu pe punctul s` scrie c` se sim]ea rù [i c` nimeni nu trebuia

s` observe, când fu cuprins` brusc de o senza]ie de c`ldur`.

Pe frunte \i ap`rur` pic`turi fine de transpora]ie [i respira]ia \i

deveni sacadat`.

Din fericire, se ajunsese la sfâr[itul piesei. Partenerul

Louisei, so]ul sù din pies`, o ar`t` pe Becky a[ezat` \ntr-un

col] [i d`dea ultima replic`:

– "S` nu l`sa]i niciodat` aceast` femeie s` v` intre \n cas`,

seam`n` discordie pretutindeni pe unde trece!"

Roseline de-abia \l auzi. O aureol` luminoas` \i \nconjura

fa]a. Cortina se \nchise, apoi se deschise din nou pentru

salutul final al actorilor.

|n acea clip`, toat` trupa \[i uni aplauzele cu cele ale

publicului. Roseline se str`dui s` zâmbeasc`. Când l`s` capul

\n jos pentru a saluta, se ag`]` de mâna lui Richard [i sim]i

c`-i fuge p`mântul de sub picioare. Avu doar timp s` constate

c` James nu mai era la locul sù [i cortina se \nchise.

72 FRANCINE PASCAL

Brusc, James ap`ru pe scen`. Din doi pa[i mari fu lâng`Roseline [i o prinse \n bra]e. Toate privirile se \ntoarser` spreel, foarte elegant \n costumul de culoare \nchis`, carecontrasta cu ]inutele de scen`, colorate ale actorilor.

– Ai avut dreptate, murmur` Roseline.– Nu te sim]i bine? \ntreb` Louise. Totu[i ]i-ai jucat rolul

perfect. Cum Becky trebuie s` par` foarte tulburat` de ceartadintre Richard [i rivalii sì, am crezut c`...

– Cred c` mi se va face rù, spuse Roseline strângând mânalui James.

– Vino, r`spunse acesta. Ma[ina este la u[`.– Trebuie... s` m` schimb.– Nu te preocupa de asta. Vom \napoia costumul.Sus]inut` de \nso]itorul sù, Roseline ie[i din teatru.

Se pr`bu[i mai mult decât se a[ez` \n scaunul Ferrariului. Gata s` le[ine, nu-[i mai dorea decât un lucru, s` reg`seasc`lini[tea casei Hiatt.

– Te rog, s` plec`m, spuse imploratoare.– Trebuie s` ni se al`ture Hélène. Probabil nu va \ntârzia.

|nchide ochii [i \ncearc` s` te relaxezi.– Da, murmur` Roseline \ncet.Câteva minute mai târziu, Hélène se instala \n vehicul.– Draga mea Roseline, ce spectacol! Jeremy avea de mii de

ori dreptate s` te considere cea mai extraordinar`, cea maitalentat` dintre actri]e. {i acest teatru, ce loc \ncânt`tor! N-am fost aici niciodat` \nainte. Mi-a pl`cut foarte, foarte mult!


– Roseline este foarte obosit`, o \ntrerupse James. Rolul este extenuant [i are cea mai mare nevoie de lini[te.

– Oh! Ierta]i-m`, spuse Hélène.Se afund` \n scùn [i p`str` t`cerea pân` acas`.– Te sim]i mai bine? o \ntreb` pe Roseline când ajunser` \n

fa]a grilajului propriet`]ii.– Da, r`spunse aceasta slab.James \ntinse mâna [i o ajut` pe tân`ra femeie s` coboare.– Cum se face c` ai fost singurul care ]i-ai dat seama c` nu

m` sim]eam bine? \l \ntreb` Roseline.– Poate pentru c` [tiam c` nu erai preg`tit`.Tân`ra femeie trebui s` recunoasc` faptul c` v`zuse exact.

To]i partenerii, totu[i profesioni[ti, nu v`zuser` decâtentuziasmul. James adùg`:

– |n cealalt` zi, am urm`rit piesa cu aten]ie. Da! te asigur!Becky trebuia s` intervin` \n cearta dintre Richard [i parteneriisì. {i \n aceast` sear`, am observat c` \n locul acestui lucru,ai r`mas nemi[cat`, parc` ame]it`. Pu]in dup` aceea, te-aia[ezat [i ]i-ai luat capul \n mâini. |n acea clip` m-am gândit c`nu te vei mai putea ridica.

– Este ceea ce am crezut [i eu... Te rog, s` intr`m acum.– Ai oare putere s`-i faci o scurt` vizit` lui Jeremy? \ntreb` Hélène.Roseline \i f`cu semn c` da [i cele dou` femei urcar` scara

pân` \n camera tân`rului b`rbat.– Iat` vedeta mea preferat`! exclam` acesta. {i \nc` \n

]inut` de scen`! E[ti str`lucitoare!

74 FRANCINE PASCAL

– Reprezenta]ia a fost un adev`rat triumf, declar` Hélène,

iar Roseline sublim`! Dar menajeaz-o, este foarte obosit`.

– A telefonat Ben adineaori, anun]` Jeremy. M-a \ns`rcinat

s`-]i transmit un mesaj. {tii, am vorbit mult timp [i...

– De ce a sunat?

– I-ar pl`cea s` treci s`-l vezi. Dac` este posibil, \nainte de

duminic` seara.

– Bun` idee, spuse Roseline.

Tân`ra femeie nu avea inten]ia s` se \ntoarc` la lucru

\nainte de luni, iar câteva zile \n compania fratelui s`u i-ar

schimba ideile.

– Ei bine, poveste[te!

– Ei bine, toat` lumea a fost foarte amabil`, ca \ntotdeauna.

Louise a s`rit \n sus de bucurie când i-am spus c` nu m` \ntorc

imediat acas`. A reu[it s`-l conving` pe Richard s` \mpart`

singur`tatea cu ea, \n lipsa mea! Sunt parteneri \n pies`, ca [i

\n via]`, explic` Roseline \n fa]a aerului surprins al Hélènei.

Dar rela]iile lor sunt departe de a fi lini[tite. Uneori li se

\ntâmpl` s` aib` discu]ii mai degrab` furtunoase. {i, \n acele

clipe nu este bine s` te afli \n calea lor! Bun, ierta]i-m`, dar pic

de oboseal`. M` duc s` m` culc. Noapte bun`!

Ajuns` \n camer`, Roseline se str`dui s` \nl`ture urmele de

fard de pe fa]` [i de pe umeri. O lo]iune demachiant` [i un

du[ cald reu[ir` s` \nl`ture tot ce mai r`m`sese din Becky

Sharp.


|n sfâr[it \ntins` [i relaxat`, Roseline mai g`si pu]in` putere

pentru a se gândi la c`l`toria de a doua zi. Oare cum va ajunge

la Heritage Hall? Trenul o putea duce pân` la gara

Glastonbury. Dar nu era sigur` c` Ben poate s` vin` s-o ia.

|n sfâr[it, se va descurca... Fericit` c` Jeremy nu ridicase

obiec]ii când \i \mp`rt`[ise hot`rârea sa de a lipsi, Roseline

c`zu curând \ntr-un somn profund.

Se trezi a doua zi la ora opt, proasp`t` [i bine dispus`.

Trebuia s` se preg`teasc` f`r` s` mai \ntârzie. |[i adun` câteva

lucruri \ntr-o geant` mare de c`l`torie, apoi cobor\ [i lu` un

mic dejun copios. O scurt` vizit` la Jeremy [i va porni la drum.

|n loc de salut, Jeremy \ntreb`:

– Spune-mi, te vei \ntoarce aici, nu-i a[a?

– Da, bine\n]eles. Pentru o zi, sau dou`. Poate mai mult...

Va trebui s`-mi caut o alt` locuin]`. Nu am inten]ia s` coabitez

cu Louise [i Richard.

– Bine... De fapt am aranjat totul pentru tine.

– Ce ai aranjat?

– Detaliile c`l`toriei. James a acceptat s` te duc` acolo.

Roseline \l privea n`ucit` pe Jeremy, f`r` s` \n]eleag`.

– Cum trebuie s` mearg` la biroul nostru regional, a

sugerat c` ai putea s` profi]i de aceast` ocazie, explic` Jeremy.

A[a c` te va conduce pân` la Heritage Hall... Astfel, vei c`l`tori

\n deplin` siguran]`!

76 FRANCINE PASCAL

Roseline nu-i putea repro[a lui Jeremy aceast` ini]iativ`.Pleca dintr-un sentiment frumos. Dar brusca amabilitate a luiJames nu prevestea nimic bun...


Capitolul 5

Roseline \i telefon` lui Ben [i-l inform` c` va sosi f`r`\ndoial` la sfâr[itul dup`-amiezii. Apoi cobor\ costumul luibecky \n hol, pentru a fi trimis \napoi la teatru.

Când James \[i parc` limuzina \n fa]a casei, Roseline era gatas` renun]e. Ar fi preferat de mii de ori s` c`l`toreasc` singur`.Imposibil totu[i s` dea \napoi. A[a c`, f`când haz de necaz, \[ilu` geanta [i i se al`tur` Hélènei pe palierul sc`rii de la intrare.

– |]i doresc un sejur pl`cut, \i spuse mama lui Jeremy. {i s`te \ntorci repede!

Când James \naint` spre ea pentru a-i lua bagajele,Roseline sim]i un nod \n gât. Dumnezeule! cât deimpresionant era \n costumul de culoare \nchis`!

– E[ti foarte amabil s` m` \nso]e[ti, spuse tân`ra femeiepentru a-[i alunga stânjeneala. Ce coinciden]` s` mergem \naceea[i zi, \n aceea[i direc]ie!

– |ntâmplarea rezerv` multe surprize...James deschise portiera din spate.– Instaleaz`-te aici, Roseline. |]i va fi mult mai comod.Contrariat`, Roseline se rezem` de scaunul sù. Nu avea

inten]ia s` \ntre]in` o conversa]ie cu cineva c`ruia nu-i vedeafa]a.

– Totu[i \mi este pu]in cam greu s` cred c` generozitateaeste singurul motiv al gestului tù! Mi-ar pl`cea s`-]i pun o\ntrebare, domnule Hallooran. M` conduci oare la Ben pentrua m` \ndep`rta de Jeremy, sau ai inten]ia s`-mi joci vreo fest`?

– Ce-]i imaginezi! Am acceptat s` te iau cu mine doarpentru c` mi-a cerut-o Jeremy.

– |n acest caz, mul]umesc.– Explic`-mi ce te-a convins atât de repede s` te duci la

fratele tù?– Pur [i simplu, doream asta. Trìe[te \ntr-un loc foarte

lini[tit [i asta \mi va schimba ideile.Ca s` nu mai spun` c` voia s` aib` o discu]ie cu Ben.

S`-i cunoasc` p`rerea despre comportamentul lui James [i,dac` avea curaj, s`-i m`rturiseasc` atrac]ia pe care o sim]eapentru el.

– Ai \n Ben un aliat foarte sigur...– Ne-am \n]eles \ntotdeauna foarte bine [i \i datorez foarte

mult. M-a ajutat s`-mi pl`tesc cursurile de art` dramatic`.Datorit` lui am putut face teatru [i asta mi-a schimbat via]a.

– A avut dreptate. A fost o investi]ie bun`.


– Mai mult pentru mine, decât pentru el. N-am pututniciodat` s`-i \napiez banii!

Roseline \l observa pe James \n oglinda retrovizoare.Conducea cu mân` sigur` [i privea drumul cu aten]ie. Din când \n când, \i arunca o scurt` privire pasagerei. |n ciudacinismului sù, James exercita asupra Roselinei o fascina]ie pecare aceasta nu reu[ea s-o \n]eleag`. O cuprinsese o dorin]ìrezistibil` s`-[i pun` mâna pe um`rul sù [i s` \ntrebe:"Prieteni sau du[mani"? La aceast` \ntrebare ciudat`, i-ar fir`spuns printr-un hohot de râs batjocoritor. {i la ce bun?Roseline renun]` [i curând, leg`nat` de torsul motorului,adormi.

O trezi vocea grav` a lui James.– Ne r`mân aproximativ zece kilometri. |]i voi cere s` m`

ghidezi când vom ajunge.Roseline tres`ri [i f`cu ochii mari [i se \ndrept` \n scaun.– Probabil am dormit câteva ore! exclam`.– {i bine ai f`cut! |ntre noi, itinerarul nu avea nimic

palpitant. }i-e foame? Vrei s` ne oprim pentru a mânca ceva?– Oh, dac` nu te superi, a[ prefera s` continu`m pân` la

Ben. Suntem foarte aproape.– Cum dore[ti.– |]i voi preg`ti o mas` acolo.– Nu-]i face griji. Pentru mine, nu va fi necesar. M` voi

descurca ajungând la birou.– Unde se afl`?

80 FRANCINE PASCAL

– La Bridgewater, la aproximativ dou`zeci de kilometri.Dup` aceea, Roseline regret` c` refuzase invita]ia lui

James. Pân` la urm` c`l`toria fusese agreabil` [i i-ar fi pl`cutca aceast` intimitate s` mai continue \nc` pu]in. |n sfâr[it, eraprea târziu pentru a-[i schimba p`rerea. Ajunseser` acum s`vad` Morston-on-the-Wold unde trebuia s-o lase James.

Numai c`, \nainte ca acesta s` plece, Roseline ]ineaneap`rat s`-l fac` s` viziteze Heritage Hall, \n compania luiBen. {i poate se va l`sa convins c` \mpart` masa cu ei, la Ben,sau s` vin` s` dejuneze cu ei \ntr-un mic restaurant din târg.

Nu f`r` greutate, reu[ir` s` se strecoare de-a lungul str`ziiprincipale din Morston-on-the-Wold, foarte aglomerat` \nacea zi de pia]`.

– La ie[irea din sat, o iei la dreapta [i cote[ti la stânga. Iat`, aici este.

Nu f`r` mândrie, Roseline \i ar`t` pancarta pe care era\nscris "Heritage Hall – Antichit`]i".

O luar` pe o alee frumoas`, plantat` cu copaci [i ajunser`curând \ntr-o mic` pia]` unde sta]ionau mai multe vehicule.Clien]i de-ai lui Ben, f`r` \ndoial`, se gândi Roseline, lini[tit`s` vad` c` afacerile \[i reveniser`.

Era de-abia ora trei dup`-amiaz` [i soarele era torid. Dar când coborâr` din ma[in`, constatar` c` sufla o briz`u[oar`, f`când temperatura suportabil`.

– Este o vreme ideal`, exclam` Roseline. S`-]i servesc deghid?


– Cu pl`cere.– S` \ncepem cu ghi[eul g`rii. Ben a f`cut acolo un fel de

magazin de expunere. Dac` ai [ti \n ce stare se aflau acestecl`diri când le-a cump`rat, acum patru sau cinci ani! Totul era\n paragin`, acoperit de buruieni. A muncit ca un nebunpentru a ob]ine acest rezultat.

Fa]ada g`rii nu prezenta \n acel loc decât o singur` intrare,\nconjurat` de dou` ferestre. Pere]ii exteriori, revopsi]i \nnuan]e de bej [i ocru, contrastau cu baza din c`r`mid` ro[ie.

– Oh, nu! exclam` Roseline.|n spatele geamului de la u[` era ag`]at` o pancart` care

indica "|nchis".– Ar fi trebuit s` b`nuiesc. S-a dus probabil s` fac` o

plimbare. Am sosit mai devreme decât era prev`zut. |i spusesem sfâr[itul dup`-amiezii... Ascult`, se poate intra peacolo, trecând peste zid. Nu te deranjeaz`? A[ vrea atât demult s` te fac s` vezi cât de uimitor este acest loc!

– De acord, te urmez.Zidul era \nalt de aproximativ un metru [i cincizeci.

Cu pu]in elan [i ajutându-se de neregularit`]ile c`r`mizilor,nu p`rea prea greu de scaladat. Când James puse mâna petalia tinerei femei pentru a o ajuta, Roseline tres`ri. O ridic`foarte u[or [i o a[ez` pe partea de sus a zidului unde, \nechilibru instabil, tân`ra femeie a[tepta s` i se al`ture.

– }ine, ia-]i geanta [i fii foarte atent` s` nu te afli pep`mânt mai repede decât ]i-ai dori, \i strig` James. Sosesc.

82 FRANCINE PASCAL

James se c`]`r` la rândul sù cu u[urin]a unui atletdes`vâr[it. S`ri de cealalt` parte. Apoi, cu bra]ele \ntinse spreRoseline, o primi la piept.

– Nu te-am strâns prea tare? o \ntreb`.– Sunt \nc` pu]in sensibil`, dar este \n ordine.– Voi \ncerca s`-mi amintesc de asta când te voi mai lua \n

bra]e, adùg` James zâmbind.Tulburat`, Roseline schimb` subiectul conversa]iei:– Iat`-ne aici. Vezi peronul de acolo, de-a lungul cl`dirilor?

Ei bine, este cum era acum treizeci de ani. Am v`zut ni[tefotografii de epoc`, practic nu s-a schimbat. Un timp, aceast`gar` mic` a servit probabil ca depozit, dac` se estimeaz` dupìlustra]iile [i afi[ele pe care le p`streaz` fratele meu. Se potvedea câteva prin acea fereastr` a magazinului de expunere.Al`turi se afl` biroul [efului de gar`. Mai departe, se z`re[tedepozitul de m`rfuri.

F`r` mari speran]e, Roseline b`tu la una dintre u[i, dar nu-i r`spunse nimeni.

– Cel pu]in dac` Ben ar sosi repede. Mi-ar pl`cea atât demult s`-]i ar`t interiorul! De cealalt` parte, pu]in la o parte,este cl`direa care \nchide podul de \nc`rcare. Acum serve[tede atelier.

Ajunser` la cap`tul peronului [i \ncepur` s` fac` drumul\napoi.

– S-ar crede c` ne-am \ntors cu treizeci de ani \n urm`, nug`se[ti? \ntreb` Roseline. }i-a pl`cut vizita?


– Foarte mult, locul acesta are mult farmec.Pe peron, o banc` veche din lemn rezistase anilor [i

intemperiilor. Roseline [i James luar` loc.– Nu ne mai r`mâne decât s` a[tept`m trenul!– Oare la ce or` intr` \n gar`? \ntreb` James, intrând \n joc.– |ntr-o clip`... z`resc fumul [i aud fluierul locomotivei.

Tu nu?Izbucni \n râs.– Probabil m` crezi nebun`, iart`-m`... Nu ]i se \ntâmpl`

niciodat` s` visezi cu ochii deschi[i?– Nu, via]a pe care o duc este extrem de lipsit` de fantezie.– |n acest caz, las`-m` s`-]i ar`t. Imagineaz`-]i c` a[tep]i un

tren care te va duce spre o destina]ie necunoscut` [iminunat`. Unul dintre acele trenuri vechi cu aburi, cuvagoane mici, \n care c`l`torii stau unul \n fa]a celuilalt, cuplas` de bagaje deasupra capului [i o sfoar` \n loc de semnalde alarm`, care nu trebuie s` se foloseasc` decât \n caz depericol maxim! Bun, acum s` p`r`sim acest tren local pentruunul de mare lux, Canadian Pacific Line, care traverseaz`mun]ii, sau chiar Orient Express...

– De acord pentru Orient Express.– Ai luat deja acest tren?– Da, o dat`.– Oh, poveste[te-mi! Este rândul t`u s` m` iei cu tine.Roseline \nchise ochii pentru a-[i l`sa mintea s` se

concentreze mai bine asupra povestirii lui James.

84 FRANCINE PASCAL

– P`r`sim Bologne pentru a merge la Vene]ia trecând prinParis [i Innsburck. Avem un compartiment vast, doar pentrunoi [i de acolo, intr`m \n salonul foarte mare, mobilat cufotolii adânci acoperite cu catifea. La ferestre sunt draperii dinmaterial ]esut cu fir [i un pianist cânt` o muzic` splendid`,dup` dorin]` romantic`.

– Este \ntr-adev`r extraordinar! murmur` Roseline.– Pe mese, \n sufragerie, sunt puse fe]e de mas` de un alb

imaculat...– Le v`d, sunt din damasc!– ... [i apoi tacâmuri de argint, pahare de cristal cizelate,

orhidee \n nuan]e declicate...– Ne oprim la Paris?– Doar pentru o noapte...– Roseline! strig` o voce bine cunoscut`. Oare de când ai sosit?|ntrebarea lui Ben o smulse brusc pe Roseline din

imaginile permanente.– A dumitale este ma[ina, Ferrariul de afar`? \l \ntreb` Ben

pe James.– Da.– James a binevenit s` m` conduc` pân` aici, explic`

Roseline.Ben p`rea sup`rat, se vedea asta de la prima privire. Dar de

ce oare?– Felicit`ri! Ai f`cut o treab` remarcabil`, declar` James cu

amabilitate.


– Mul]umesc.– Ai timp s` vizitezi interiorul, James? \ntreb` Roseline.– |mi pare r`u, dar m` tem c` vraja s-a rupt! Vom mai lua

Orient Expressul alt` dat`, Roseline... r`spunse James cu unaer mali]ios.

– Ce p`cat... |n sfâr[it, cel pu]in vei vedea holul deprezentare. Pe acolo este ie[irea. |n cazul \n care nu preferi s`sari din nou zidul! |nainte de plecare, poate vei putea s`m`nânci cu noi? Ce crezi, Ben?

– Desigur! Nici o problem`, r`spunse acesta pe un tonglacial.

– Mul]umesc pentru amabila ta invita]ie, Roseline, dartrebuie neap`rat s` plec.

Roseline \l conduse pân` la ma[in` [i-i \ntinse mâna. |n locs` i-o trag`, James o duse la buze. Apoi, f`r` o vorb`, urc` \nFerrari [i demar`.

– Pe foarte curând, James, murmur` tân`ra femeie v`zândma[ina disp`rând.

Ce clipe minunate \mp`rt`[ise cu el!... Le va p`stra oamintire de neuitat. Dar de ce oare reac]ionase Ben atât der`u?

Când Roseline intr` \n gar`, chiar \nainte de a putea spunevreo vorb`, Ben o apostrof`:

– Po]i s`-mi explici ce f`ceai cu Halloran?– Calmeaz`-te, haide... Mi-a propus s` m` conduc` pân`

aici. Cum eram obosit`, am acceptat [i... M` ascul]i?

86 FRANCINE PASCAL

Ben nu-i r`spunse. Se \ndrept` spre u[` [i trase z`vorul.Stupefiat`, Roseline \ntreb`:

– Dar, pe scurt, ce ai? Deschide magazinul, pot veniclien]ii. Am v`zut cel pu]in vreo zece ma[ini \n apropiere deaici.

– S` nu crezi asta. Parcheaz` acolo pentru a se duce lapia]`. Apoi, se plimb`, arunc` o privire pe aici [i pleac` f`r` s`cumpere nimic.

Cu un aer preocupat, Ben se \ndrept` spre barul pe care-lamenajase \ntr-un col] al \nc`perii \nvecinate magazinului.

– Vrei un pahar? \i propuse Roselinei, servindu-[i un paharplin ochi cu whisky.

– A[ prefera cafea. M` duc s-o prepar, nu te deranja.Roseline \[i observ` fratele cu coada ochiului. Nu avea

obiceiul s` bea. Ceva nu era \n ordine [i Roseline aveacertitudinea c` James era cauza. Totu[i, sperase c` Ben va fimul]umit s-o vad` zâmbitoare [i relaxat` \n compania luiJames. Oare nu-i sugerase el s` stabileasc` leg`turi prietene[ticu avocatul?

Continuând s` tac`, Ben nu-[i termin` de b`ut paharul.– Ben? Exist` vreo problem` cu James?– Acum \i spui James?Agresivitatea tonului o surprinse pe Roseline.

V`zuse bine...– Da, desigur. Toat` lumea \i spune astfel, familia Hiatt,

Jeremy [i...


– {i el, cum \]i spune?– Becky! Becky Sharp este numele meu din piesa pe care o

joc acum.– Iar James este unul dintre cei mai \nfoca]i fani ai tì...– N-a[ formula lucrurile \n acest mod!– Dar pân` la urm`, de ce te-a adus el aici?– Jeremy i-a cerut s` profite de o deplasare profesional`

pentru a m` conduce pân` la tine. Toate acestea au o atât demare importan]`?

– Când l-am \ntâlnit pentru prima dat` pe acest b`rbat, amsim]it o ciudat` senza]ie de nelini[te, explic` \n sfâr[it Ben. {i apoi, recent, am avut ocazia s` \ntâlnesc ni[te prieteni caremi-au vorbit despre el. Trebuie s`-]i m`rturisesc sincer, c` n-am auzit laude.

– Ce prieteni? \ntreb` Roseline, surprins`. Oare ce ]i-auputut povesti?

– Te asigur c` nu are o reputa]ie bun`, pe aici. Mi l-audescris pe James al tù ca pe un b`rbat care nu ezit` s` fac` unjoc dublu, cu toat` lumea. S-ar putea [i tu, s` te obose[ti depoman`!

– Nu cred nimic, replic` Roseline. Pretin[ii tì prieteni suntgelo[i pe reu[ita lui James [i se r`zbun` calomniindu-l. Tipic!

– |]i jur c` este adevrat. Prietenii mei [tiu despre ce vorbesc[i de altfel, am dovezi.

Pân` acum, Roseline ascultase \ntotdeauna sfaturile luiBen. Era fratele sù mai mare [i, \n cazul unei probleme, nu

88 FRANCINE PASCAL

ezita s`-i cear` p`rerea. Dar de data aceasta, nu! Se \n[ela.Pentru vreun oarecare motiv misterios, fusese min]it.

– Sper c` n-ai mers prea departe cu el, relu` Ben cu\ngrijorare. |ndep`rteaz`-te de acest b`rbat cât mai repedeposibil. Este rù [i periculos!

Roseline cl`tin` din cap. James Halloran n-o menajase [i of`cuse s` sufere prin maniera \n care o judecase. Dar de acolo,pân` s`-l acuze de toate relele, nu.

– {tii, Ben, Jeremy [i p`rin]ii sì \l stimeaz` foarte mult.Sunt sigur` c` \ncrederea lor este bine plasat`. James faceoarecum parte din familie.

– Crede ce vrei, dar te-am prevenit. {i apoi, nu are rost s`-l amesteci pe Jeremy \n toate acestea.

Deocamdat`, era mai bine s` nu insiste. Totu[i, Roselineera foarte hot`rât` s`-i cear` mai târziu explica]ii mai amplefratelui sù.

– |mi pare cu adev`rat rù, spuse Ben \n timp ce Roseline\[i servea o cea[c` de cafea. {tiu c` toate acestea sunt nepl`cutde auzit, dar trebuia s` ]i le spun. Bine, acum s` mergem s`mânc`m ceva.

Din micul frigider, Ben scoase ni[te cârna]i de porc, brânz`[i câteva fructe.

– Disear` te duc la "Blue Bar". Este un loc simplu, darfoarte pl`cut, vei vedea. |ntotdeauna este mult` lume acolo.Patronul este celebru \n toat` regiunea pentru primireac`lduroas`.


Roseline nu ar`t` prea mult entuziasm la aceast` idee.

Se putea s` \ntâlneasc` unii din prietenii lui Ben. |n cazul \n

care ar aborda problema lui James Halloran, era ferm hot`rât`

s` nu participe la discu]ie.

Timp de câteva minute, Ben r`mase t`cut. Evident era

fr`mântat. Dar cum s`-l ajute dac` refuza s`-i m`rturiseasc`

problemele?

– Afacerile nu merg bine, Roseline, murmur` \n cele din

urm` Ben. Clien]ii nu [tiu nimic despre antichit`]i [i sunt tot

mai preten]io[i. Luna trecut`, de-abia am reu[it s`-mi acop`r

cheltuielile. Voi continua pân` la sfâr[itul anului. Dac` situa]ia

nu se amelioreaz`, voi lua hot`rârea s` vând Heritage Hall.

– Nu po]i face asta! Este imposibil. Ai piese de mare

valoare [i cu siguran]` vor fi amatori interesa]i de ele. Nu [tiu,

voi \ncerca [i eu s` fac pu]in` publicitate!

– Piese de mare valoare!... Tot ceea ce am aici nu valoreaz`

nici pe jum`tate din ceea ce era acas` la James Halloran!

– Dar dac` renun]i la Heritage Hall, ce vei face? Unde vei

merge?

– Poate \n str`in`tate. Acum, nu prea [tiu [i evit s` m`

gândesc la viitor.

Apoi, ca [i când voia s`-[i alunge gândurile negre, Ben

izbucni \n râs. Asta f`cea parte din farmecul s`u; putea s`

transforme brusc cele mai mari necazuri \n fleacuri.

V`zându-[i sora complet descump`nit`, \i \nconjur` umerii:

90 FRANCINE PASCAL

– Nu te \ngrijora, surioar`. Nimic nu este hot`rât \nc`.

{i lini[te[te-te. Oriunde voi fi, nu te voi l`sa f`r` ve[ti...

Nu scapi tu de mine, atât de u[or!

La ideea c` Ben s-ar putea \ndep`rta de ea, Roseline se

sim]i cuprins` de panic`... Fratele sù ocupa un loc prea

important \n via]a sa. |i \nlocuise tat`l incapabil s` se ocupe de

ei de la moartea mamei lor. Desp`r]i]i timp de nou` ani,

perioad` \n timpul c`reia m`tu[a Eleonore o primise pe

Roseline [i \l plasase pe Ben \ntr-un orfelinat, se reg`siser`

când Roseline avea [aptesprezece ani [i Ben, dou`zeci [i doi

de ani. Pentru Roseline \ncepuse o via]` nou` al`turi de

fratele sù. Foarte generos, Ben hot`râse s` ia asupra lui

studiile sale [i lui \i datora Roseline reu[ita.

– Oare cum te-a[ putea ajuta, Ben? Mi-ar pl`cea s` te ajut

financiar, dup` tot ceea ce ai f`cut pentru mine! Numai c` am

foarte pu]ine economii. |ntr-un an, poate doi!

– |n locul tù, m-a[ c`s`tori cu Jeremy. Astfel, vei sc`pa de

ghinionul care ne urm`re[te.

– Haide, nu-i momentul s` spui prostii. Nu pot s` cred c`

vom pierde Heritage Hall. Vei r`mâne aici, \]i promit!

Vei vedea, pân` la urm` mi se va propune un rol mare \ntr-un

film formidabil... |n sfâr[it, cu condi]ia ca produc`torul pe

care-l a[tept s` nu m` fi v`zut asear` la teatru! N-am avut timp

s`-]i povestesc. Era gata s` m` pr`bu[esc \nainte de sfâr[itul

piesei. Era timpul s` se termine spectacolul.


N-am fost niciodat` atât de fericit` ca atunci când a c`zut

cortina [i când mama lui Jeremy m-a \nso]it acas` la ea.

Roseline fusese gata s`-i m`rturiseasc` lui Ben c` o singur`

persoan` se repezise s-o ajute: James, b`rbatul pe care

aproape \l insultase. |mpotriva voin]ei sale, trebui s` p`streze

pentru ea secretele pe care ar fi vrut s` le \mpart` cu fratele

s`u.

|n acea clip`, \ncepu s` sune telefonul. Ben r`spunse,

schi]` un zâmbet [i-i trecu receptorul Roselinei.

– Constat cu pl`cere c` e[ti bine [i s`n`toas`! exclam`

Jeremy cu voce vesel`. Vezi, ]i-am spus c` \mpreun` cu James,

vei ajunge cu bine!

– Da, ai avut dreptate. Dar trebuie s` recunosc c`, dup`

accident, mi-e team` pu]in s` c`l`toresc \ntr-o ma[in` prea

puternic`.

– Nu te sinchisi, va trece. Bun, mai ales c` te odihne[ti

bine. Te s`rut mult. Mi-l mai po]i da pe Ben, dac` mai este

al`turi de tine?

– Alo, Jeremy? Da, de acord!... Absolut... Conteaz` pe

mine! La revedere!

Ben \nchise. Roseline urm`rise cu uimire acest schimb de

cuvinte.

– despre ce este vorba? Oare ce i-ai promis?

– S` am grij` de tine [i s` te \mpiedic s faci prostii,

r`spunse Ben cu o min` vesel`.

92 FRANCINE PASCAL

– Ah, nu! S` nu \ncepi [i tu! Dac` ai s` complotezi cuJeremy...

– S` [tii c` e[ti \ncânt`toare când te superi! Totu[i nu-i po]irepro[a c`-[i face griji pentru tine! {i apoi, dac` vrei p`rereamea, ar fi un cumnat excelent!

– Doar c` nu te-am consultat \n leg`tur` cu el. Ben, s`vorbim despre altceva... La ce or` plec`m?

De-abia avea o or` pentru a se preg`ti. Roseline urc` \ncamera sa mic`, f`cu un du[ [i se schimb`. Perspectiva de acina \n afar` nu o \ncânta deloc. Tân`ra femeie ar fi preferatmai degrab` s` petreac` seara lini[tit`, \n compania frateluis`u pe care-l vedea atât de rar, decât s` \nfrunte aglomera]ia [izgomotul. Dar se p`rea c` Ben ]inea la asta [i nu dorea s`-ldezam`geasc`. Avea [i a[a destule griji. Poate va reu[i s`-[i uitepu]in situa]ia, fie [i pentru câteva ore...

Când intrar` \n sal`, Roseline se sim]i imediat indispus`.Cu mare greutate \[i croir` drum printre mese pentru a-i g`sipe prietenii lui Ben. Ace[tia fur` imediat cuceri]i defrumuse]ea [i tinere]ea Roselinei. La mesele vecine se aflauoameni care o cunoscuser` pe Roseline copil` [i st`ruir` cu\ntreb`ri.

Roseline nu aprecia deloc aceast` ambian]` suprnc`lzit`unde domnea un zgomot insuportabil. Obosit`, enervat`, de-abia se atinse de mânc`rurile comandate de ben. Dup` dou` ore, chiar se s`turase. Dar nu \ndr`zni s`protesteze de team` s` nu-[i jigneasc` fratele. Resemnat`, se


str`dui s` aib` r`bdare pân` când Ben d`du, \n sfâr[it,semnalul de plecare.

– Ai f`cut un succes, o anun]` el. Ei bine, cum \mi g`se[tiprietenii?

– Foarte simpatici.Era o minciun` pioas`. Dar cum, cu siguran]`, nu va mai

avea ocazia s`-i revad` pe ace[ti oameni, era cu atât maipl`cut` lui ben!

– Sunt frânt` de oboseal`, spuse Roseline oftând. M` ducs` m` culc. Pe mâine, Ben.

Tân`ra femeie se privi \n oglinda din baie [i se strâmb`. I se citea oboseala pe fa]` [i, f`r` machiaj, g`sea c` ar`ta \ntr-adev`r r`u.

Brusc tres`ri. Sunase telefonul. James? |ntredeschise u[a [iciuli urechea.

– Doarme [i nu vreau s-o trezesc..., spunea Ben. Da, o voiconduce eu \nsumi. Noapte bun`.

|nchise [i Roseline \naint` spre el.– Era James?– Da.– De ce nu m-ai l`sat s`-i vorbesc?– Pentru a-i spune ce?– Totul depindea de ceea ce voia s`-mi spun`, \i r`spunse

pe un ton t`ios. |n general, prefer s` r`spund eu \ns`miapelurilor care-mi sunt destinate. }i-a dat cel pu]in un num`rde telefon unde poate fi g`sit?

94 FRANCINE PASCAL

– Nu.– M` tratezi ca pe o feti]`, Ben. Asta m` agaseaz`!– Ei bine, nu mai sunt fratele tù mai mare, iubito? \ntreb`

ben, f`când pe sup`ratul. |mi pare rù, dar nu mai pot suportas`-l v`d \nvârtindu-se \n jurul tù! {i apoi, s-ar putea s` stricitotul \ntre tine [i Jeremy.

– Nu-mi pas` câtu[i de pu]in de Jeremy! exclam` Roseline.– Nu-]i dai seama c` te compor]i ca o proast`! Jeremy

dore[te s` te ia de so]ie, a[a c` profit`! Vei avea o via]` de vispentru tot restul zilelor.

Roseline era nùcit`. Niciodat` nu-[i auzise fratelespunând asemenea cuvinte.

– Dac` vreo o via]` de vis, cum spui, mi-o voi crea eu, dup`cum \mi place [i folosindu-m` de talent! \i replic`.

– Sper, pentru tine, c` vei reu[i! C` nu vei fi \nl`turat` prinuneltiri [i nu vei fi c`lcat` \n picioare de vedete mai \nzestratesau mai binemeritoare ca tine, Roseline! |n meseria ta se\ntâlnesc multe starlete, dar pu]ine stele!

Roseline era con[tient` de toate acestea, dar sperase caBen s` o judece altfel, mai bine decât al]ii. D`du din cap, \ntimp ce Ben continu`:

– Nu caut s` te descurajez, Roseline. F`-]i meseria atâtatimp cât dore[ti. Dar a[ vrea s`-]i spun un lucru: nu [tiu nimicdespre James, dar sunt sigur c` l-a captivat pasiunea cu carejoci. Nu-l interesezi ca persoan`. A[a c`, s` nu-]i abandoneziniciodat` meseria pentru un b`rbat ca el!


|ncet` s` vorbeasc`, a[teptând o reac]ie a Roselinei, care

nu veni.

– {i dac` nu vei reu[i \n carier`, \]i r`mâne o solu]ie care

te pune la ad`post de orice grij`. {tii care...

La cap`tul r`bd`rii, Roseline voia ca aceast` discu]ie s`

\nceteze. I se adres` fratelui pe un ton arogant:

– {tii cu cine semeni? Cu un agent de asigur`ri care

\ncearc` s`-[i plaseze contractele cu orice pre]. N-am nevoie

de nimic, mul]umesc.

– Nu [tii ce \nseamn` lipsa de bani, murmur` Ben, l`sând

capul \n jos. }ie nu ]i-a fost niciodat` foame! Mie, da!

La orfelinat mi s-a \ntâmplat nu o dat`. Iar pentru noi,

lucrurile s-ar putea s` se agraveze foarte repede. Jeremy Hiatt

ar putea fi o bun` poli]` de asigurare... Este amabil, b`rbat

frumos. Ce vrei mai mult?

– Ben, nu sunt \ndr`gostit` de el.

– Unde este problema? E[ti actri]`, nu?

– Nu destul de talentat` pentru acest rol! replic` Roseline

indignat`.

Nu-i l`s` timp lui Ben s` se scuze [i ie[i \n tromb` din

\nc`pere, refugiindu-se \n camera sa.

Cu mi[c`ri furioase \[i scoase hainele [i se culc`.

"E[ti actri]`" spusese Ben. Ca [i când via]a \n doi nu era decât

o comedie de bulevard! Niciodat` nu va putea juca acest gen

de fars`.

96 FRANCINE PASCAL

{i Ben ad`ugase: "Ce vrei mai mult"? Dac` ar fi avut curaj,ar fi strigat c` nu voia pe nimeni altcineva decât pe James.

– Voiam s`-i simt trupul lâng` al meu, pentru a domolifocul care m` arde, murmur`. Vreau ca s` r`mân` al`turi demine pentru totdeauna...


Capitolul 6

A doua zi diminea]`, Roseline auzi b`tându-se la u[acamerei sale. Cu un aer \ncurcat, Ben intr`, cu o cea[c` de ceai\n mân`.

– |mi pare cu adev`rat rù pentru asear`. Am bùt pu]in.Nu mai [tiam ce spun.

A[a era, \[i d`duse [i el seama... Totu[i, scuzele pe care leprezenta sunau fals. De fapt, confortul material al surorii saleera preocuparea major` a lui Ben. Cât despre confortul sùmoral nu p`rea s` aib` mare importan]` pentru el.

– Credeam c`... |n sfâr[it, mi-am imaginat c`-]i potdeschide ochii, s` am pu]in` influen]` asupra ta. La felpresupunea [i Jeremy. Când am vorbit cu el \n acea sear` latelefon, [tii ce mi-a cerut? S` te conving s` te c`s`tore[ti cu el.

– Ei bine, \i vei putea spune c` ai \ncercat, dar f`r` succes!Nu m` voi c`s`tori cu el niciodat`! Este clar?

– De acord. Ascult`... Iart`-m` c` revin asupra acestuisubiect, dar \n ceea ce-l prive[te pe James, te conjur s` nu tela[i vr`jit` de el!

Roseline nu-[i mai putea suspecta fratele c` vorbe[te subinfluen]a alcoolului. |n aceast` diminea]` se exprima calm [ilini[tit. Totu[i, nu mai voia s` aud` din nou ceea ce-i spusesedeja \n ajun. Bine\n]eles, \i \n]elegea teama. Probabil i sepovestiser` atâtea \ntâmpl`ri \ngrozitoare pe seama lui James,\ncât pân` la urm` se \ngrijorase.

Dar oameni ai legii ca James trebuie s` fie obi[nui]i cuacest gen de calomnii. Poate prietenii lui Ben avuseser` de-aface cu justi]ia ceea ce-i f`cuse s` se team` sau chiar s`-ldeteste pe James Halloran...

N-avea importan]`. Oricum, dac` Roseline continua s`\ntre]in` rela]ii cu James, nu-i va mai vorbi despre asta lui Ben.|nainte de accident, fusese mai bine de un an f`r` s` se vad`.~sta va r`mâne secretul sù [i gata! |n acest fel, fratele sù nu-[i va mai face sânge-rù pentru ea.

– Nu te fr`mânta, Ben. Nu cred c` am s`-l mai v`d, afirm`Roseline folosindu-[i talentele de actri]`.

Dup` toate aparen]ele lini[tit, Ben o l`s` singur`. Roselinemai r`mase un timp \ntins` comod \n patul c`ldu] [i moale,apoi, z`rind prin fereastr` cerul albastru, s`ri din pat [i se\mbr`c`.

Vremea frumoas` adusese câ]iva plimb`re]i, poten]ialicump`r`tori, pân` la Heritage Hall. Profitând de faptul c` Ben


se ocupa de eventualii clien]i, Roseline se instal` lini[tit` pebanca de lâng` peron. Luase cu ea manuscrisul viitorului s`uspectacol. De data aceasta, va interpreta rolul Lucre]iei Bergiade Tunnbridge Wells, temuta uciga[` prin otr`vire, careextermina jum`tate din distribu]ie!

Un timp, Roseline trecu \n revist` rolurile pe care leavusese pân` atunci. Dup` critici, fusese str`lucitoareaRosalinde de Shakespeare, apoi seduc`toarea fantom` dinpiesa de Noël Coward, Blith Spirit [i \n sfâr[it, sublima BeckySharp.

Cât i-ar fi pl`cut ca James s-o vad` \ntruchipând acestepersonaje diferite... Oare va veni s-o vad` jucând Lucre]iaBorgia? Se sim]ea hot`rât` s` preg`teasc` acest rol cu toat`inima, cu toat` fiin]a sa. Voia s` aud` din nou complimentelepe care i le adresase James!

Telefonul sun` de mai multe ori. Din locul \n care se afla,Roseline \[i auzea fratele r`spunzând. Gata s` sar` \n picioare,dac` vreunul din apeluri \i era destinat, de data aceasta nu-i vamai permite lui ben s`-i intercepteze convorbirile.

– Trebuie s` merg la un client s` iau o mobil`, o m`su]`din mahon de p`strat vesela [i tacâmurile. Vrei s` vii cu mine?\i strig` Ben prin fereastr`.

– Nu, mul]umesc, prefer s` r`mân aici. Voi p`zi magazinul[i voi continua s` lucrez la text.

Dar, imediat ce Ben disp`ruse, se repezi la telefon pentrua cere la informa]ii num`rul cabinetului juridic "Connolly [i

100 FRANCINE PASCAL

Halloran. Din nefericire, când sun` la biroul lui James \ir`spunse doar un robot telefonic. Oare ce s` fac`? S`-i lase unmesaj? Nu, nu [tia ce s`-i spun` exact. S` telefoneze la Jeremy[i s`-l \ntrebe dac` [tia unde s`-l g`seasc` pe James? Preacomplicat. Descurajat`, Roseline renun]` la idee.

Pentru a-[i ocupa mintea, se instal` \n magazinul deexpunere, unde, datorit` iscusin]ei, puterii de convingere [i acelui mai fermec`tor zâmbet al s`u, reu[i s` conving` maimul]i clien]i nehot`râ]i s` cumpere câteva articole.

La \ntoarcere, Ben nu putu s` nu-[i exprime mul]umirea.– Cred c` ar trebui s` te angajez ca asistent`! Farmecul t`u

face minuni! Ah, uitasem. Disear` suntem invita]i la cin` laAlan [i Emma.

Spre deosebire de ajun, seara fu foarte pl`cut`, vesel` [irelaxat`. Emma [i Alan erau \ntr-adev`r un cuplu simpatic.

Mâncarea preg`tit` cu grij` de tân`ra femeie era \nso]it` devin de calitate. Oare Roseline abuzase pu]in? Petrecu totu[i onoapte agitat`, \n care visurile o transportaser` \n OrientExpress. Erau toate acolo, muzica, orhideele, lumina filtrat`.Inclusiv James. Numai c` acesta p`rea s` nu vad` pe nimenialtcineva decât o femeie blond`, c`reia \i oferea o cup` cu[ampanie. Aceast` pasager` misterioas`, c`reia Roseline nu-idistingea chipul, era oare femeia cu care f`cuse James aceac`l`torie "de neuitat"? Roseline se trezi brusc, cu inima b`tânds`-i sparg` pieptul. Se sim]i sfâ[iat` de gelozie. Oare de ce otulburase astfel doar un vis? Emo]ia o f`cu s` tremure [i ochii


i se umplur` de lacrimi. Incapabil` s` se st`pâneasc`, izbucni

\n suspine. Reu[i s` adoarm` doar \n zori, epuizat` de durere.

***

A doua zi, la \nceputul dup`-amiezii, dup` ce prânzise cu

Ben [i cu o pereche de prieteni, Roseline merse pân` la

cap`tul peronului [i se a[ez` din nou pe banc`, privind \n gol.

– Ei bine, a[tep]i \nc` trenul? \ntreb` o voce masculin`,

grav` [i bine timbrat`.

Roseline s`ri \n picioare.

– James? Dar ce oare faci aici?

– Ei bine, m` preg`team s` m` \ntorc acas` [i m-am

\ntrebat dac` nu dore[ti s` profi]i de ocazie.

– I-ai spus vreo vorb` lui Ben?

– Era ocupat. Cred c` m-a v`zut, dar n-am putut s`-i

vorbesc.

– |n acest caz, este de preferat s` m` la[i pe mine s`-i

explic.

|n aceea[i clip`, Ben ie[i din magazin [i \naint` spre ei.

– Ce se \ntâmpl`? \ntreb` pe un ton t`ios.

– James mi-a propus s` m` duc` \napoi acas`.

– I-am spus c` te voi conduce eu \nsumi mâine diminea]`.

102 FRANCINE PASCAL

– Ascult`, Ben. {tii c` este un drum lung pentru tine [i c`

dac` r`mân aici câteva ore mai mult sau mai pu]in, asta nu va

schimba mare lucru. M` duc s`-mi iau lucrurile.

Zece minute mai târziu, Roseline li se al`tur` celor doi

b`rba]i. Ben \l fulgera pe James cu privirea, dar avocatul, cu

un aer degajat, contempla gravurile prinse pe pere]i.

– Crede-m`, Ben, este mai rezonabil s` m` \ntorc ast`zi.

De altfel, chiar mâine este repeti]ie la teatru [i este o ocazie

bun` s` particip la ea. |n opt zile, \ncepem o pies` nou`.

|nc` [ase reprezenta]ii [i Becky Sharp nu va mai fi decât o

amintire!

– Bine, cedez argumentelor tale, surioar`. Constat c`, \n

afar` de mica ta persoan`, nimic altceva nu are importan]`!

– Este gre[it [i [tii asta. Vorbe[ti astfel pentru c` e[ti

mânios. Dar totu[i te iubesc!

Roseline \[i s`rut` fratele din toat` inima [i se \ndrept`

spre ma[ina lui James.

– Aminte[te-]i ceea ce ]i-am spus, \i strig` Ben. {i

transmite-i lui Jeremy prietenia mea!

– O voi face \n mod sigur. Pe curând!

Roseline \i adres` un ultim salut prin geam [i \[i \ndrept`

aten]ia spre James.

– Se pare c` fratele t`u este foarte \ngrijorat, spuse James.

Oare m` \n[el?

– Nu, vremurile sunt mai degrab` dure pentru el.


– Oare ce insinua referitor la Jeremy? |[i imagineaz` c` v`ve]i c`s`tori?

– Cred c` este cea mai scump` dorin]` a sa. |l apreciaz`foarte mult pe Jeremy.

– Asta nu m` surprinde. Dar l-ai f`cut oare s` \n]eleag` c`,de[i Charles [i Hélène Hiatt au fa]` de tine un fel de datorie,n-au nici o inten]ie s` te accepte ca nor`? Nu uita c` ei sunt ceicare administreaz` bunurile acum!

– Am f`cut tot posibilul pentru a-i explica asta... Dar oarecând vei \nceta s` m` h`r]uie[ti cu povestea asta?

Exasperat`, Roseline \ntoarse capul [i se l`s` absorbit` \ncontemplarea peisajului care-i defila prin fa]a ochilor.

– Doar nu te vei \mbufna ca o feti]`? Mai avem drum lung[i dac` ne vom certa f`r` \ncetare... Va deveni repede infernal!

– {i oare ce propui pentru a omor\ timpul?– Mi-am dorit compania ta. A[a c`, s` uit`m de Ben [i de

Jeremy [i vorbe[te-mi despre viitoarea ta pies`.Rostise cuvintele magice! Roselinei i se p`ru c` se \ntoarce

\n timp la primele sale audi]ii, \n care se amestecau agita]ia [iteama. |n consecin]`, \ncepu s` declame o parte din text,descrise rolurile partenerilor, merse chiar pân` la a mimaunele replici.

– Sunt sigur c` vei fi formidabil`, \i afirm` James, cândtermin`.

– Chiar crezi asta?– Da, sunt absolut convins.

104 FRANCINE PASCAL

Roseline ro[i la compliment. N-avea nici un motiv s` se\ndoiasc` de sinceritatea \ncuraj`rilor lui James. Credea \n ea[i asta \n ochii sì era foarte important. Chiar esen]ial.

– Am \ncercat de mai multe ori s` te g`sesc vineri seara, lafratele tù, relu` James dup` o clip` de t`cere. La ultimul apel,se pare c` dormeai.

– Da. |n acea sear` am fost s` cin`m \n ora[, \ntr-unrestaurant. Era o mul]ime de lume [i prea mult zgomot!Imediat ce ne-am \ntors, m-am culcat, epuizat`.

James grimas` un zâmbet u[or. Nu p`rea p`c`lit de acesteexplica]ii. "Evident! se gândi Roseline. {tie foarte bine c` Benmi-a interceptat convorbirea". Oare va cùta s` afle [i ceea cea cauzat o asemenea reac]ie?

F`r` alt comentariu, James f`cu s` alunece o caset` \ncasetofonul de la bord.

O muzic` pl`cut` cuprinse interiorul. Cu ochii \nchi[i,Roseline se l`s` leg`nat` de acordurile melodioase.

– Este un concert de Mendelsson. |]i place?– Foarte mult, dar trebuie s` recunosc spre marea mea

ru[ine c` totu[i cultura mea muzical` las` de dorit. Va trebuis` ascult mai multe buc`]i clasice pentru a \nv`]a s`-mi plac`.

– S` [tii c` suntem mul]i \n aceast` situa]ie, spuse Jameszâmbind.

Roseline zâmbi la rândul sù. Se sim]ea atât de fericit`...Muzica, prezen]a lui James, o \nv`luiau \ntr-o \ncânt`toarevoluptate. O privire, un cuvânt, un zâmbet erau suficiente


pentru fericirea sa, cu siguran]` la fel ca [i când ar strânge-o\n bra]e.

Noaptea \ncepea acum s`-[i \ntind` umbrele peste câmpie.– S-ar putea s` ajungem destul de târziu [i p`rin]ii lui

Jeremy nu [tiu c` m` \ntorc \n seara aceasta. Mi-ar pl`cea s`-ianun], dac` nu te sup`r` prea mult.

– Este o idee excelent`. Acolo, \n hotelul acela, va fi cusiguran]` un telefon.

James \[i gar` Ferrariul \n parcajul de la Waterside Inn, unmotel construit retras fa]` de drum [i de-a lungul râului.P`trunser` \mpreun` \ntr-o fermec`toare sufragerie \nc`lzit`de un foc mare \n c`min. Fl`c`rile, \nalte [i luminoase,proiectau pe pere]i umbre mi[c`toare.

James [i Roseline schimbar` o privire complice [i tân`rafemeie zâmbi. Aparent, James dorea tot atât de mult ca [i eas`-[i acorde o mic` pauz`! Meniul, din crustacee [i pe[te, eracu adev`rat tentant. De comun acord, hot`râr` s` r`mân` lacin`.

Li se servi un p`str`v cu migdale \nso]it de un vin roseu[or. Erau pu]in clien]i \n mica sal` cu ambian]` foarteprimitoare. Nimic comparabil cu restaurantul \n care Roselinese aflase fa]` \n fa]` cu James, \n seara primei lor \ntâlniri.

– Cât timp vei mai r`mâne la familia Hiatt? \ntreb` bruscJames.

– Foarte sincer, nu [tiu. Totul va depinde de Louise [i deRichard. Dac` ]i-ai putea imagina num`rul de scene la care am

106 FRANCINE PASCAL

asistat! |ntr-o zi, ea amenin]` c`-l d` afar` [i, a doua zi, el estecel care hot`r`[te s` plece. Ca s` nu-]i mai spun devocabularul colorat pe care-l folosesc \n asemenea clipe [idespre proiectilele care zboar` prin \nc`pere!

– Ce vrei, dragostea \ndeamn` uneori la excese...– Eu cred c` sentimentele nu au nimic de-a face cu acest gen

de mascarad`. Joac` teatru. Dar ce teatru? Al dragostei, sau al urii?– Cine poate s` [tie?– |n tot cazul, nu se iubesc cu adevrat. Sunt convins` c`

dac`, \ntr-o zi, unul dintre ei ob]ine un rol important \n teatrusau cinema, cel`lalt va fi iremediabil sacrificat. Dragoste, cespui? Pretinde mult [i d` pu]in \n schimb. Nu crezi?

– Ba da, admise James \n [oapt`.|n timp ce vorbea, Roseline desena automat pe fa]a de

mas` ni[te arabescuri cu vârful cu]itului. Când ridic` ochiispre James, uimit` de triste]ea pe care i-o percepu \n voce, fusurprins` de ezpresia sa \ncordat`.

– Ar fi timpul s` m` duc s` telefonez, declar` acesta brusc.– Ai dreptate, este târziu, spuse Roseline cu pu]in regret,

consultându-[i ceasul.– Numai \n cazul \n care nu dore[ti s` petrecm noaptea

aici. Poate le-o mai fi r`mas o camer`.Roseline se a[tepta la orice \n afar` de asta! Oare \n]elesese

bine? Care erau inten]iile lui James? D`du din cap, incapabil`s` rosteasc` cel mai mic cuvânt, prad` unei emo]ii denedescris. |n fa]a aerului s`u descump`nit, James nu insist`.


– |i voi anun]a c` sosim curând.

Cu un mers suplu, travers` sufrageria [i se \ndrept` spre

cabina telefonic`. Timp de o clip`, Roseline fu gata s` se

gr`beasc` \n urma sa, s`-i strige c` [i-a schimbat p`rerea, c` va

accepta tot ce va dori el, numai s-o ia \n bra]e [i s` potoleasc`

\n sfâr[it chinul care o rodea.

Dar r`mase \ncremenit` pe scaun. Oare ce nebunie pusese

st`pânire pe ea? Cu siguran]` interpretase gre[it propunerea

lui James... Iat` de ce acesta nu p`ruse nici dezam`git, nici

sup`rat când \l refuzase.

Dup` ce inspir` profund de mai multe ori, Roseline reu[i

pân` la urm` s`-[i potoleasc` emo]ia. Pentru a-[i face de lucru,

scoase din po[et` o pudrier` din filde[. Un strat u[or de pudr`

parfumat` pe obraji, o urm` de roz str`lucitor pe buze [i se

sim]i din nou mai puternic`, mai femeie. James venea s-o ia.

|ndreptându-se pe scaun, Roseline adopt` deliberat atitudinea

mali]ioas` a lui Becky, pentru a-[i ascunde tulburarea pe care

i-o sem`nase \n suflet.

|n timpul restului c`l`toriei, Roseline fu foarte vesel`,

guraliv`, chiar exuberant`.

– Nu \ndr`znesc s` m` gândesc la clipa \n care m` voi afla

\n compania Louisei [i a lui Richard, m`rturisi Roseline.

|]i imaginezi dac` trebuie s` \nfrunt scuzele lor cotidiene?

– |]i vor face via]a grea! Aten]ie la obiectele zbur`toare

neidentificate...

108 FRANCINE PASCAL

Izbucnir` \n râs [i, o clip`, Roseline avu impresia c`reg`siser` acea complicitate magic` ce-i reunise \n vechea garà lui Ben. Se sim]ea atât de bine \n compania lui James...

Dar curând, ajunser` s` vad` proprietatea familiei Hiatt.Deja! gândi Roseline, z`rind geamurile luminate. |ndat` ceJames oprise ma[ina lâng` treptele casei, Hélène se repezi \n\ntâmpinarea lor, scurtându-le desp`r]irea. James se mul]umis-o salute pe Hélène [i plec` imediat.

– Care sunt nout`]ile despre Jeremy? \ntreb` \ndat`Roseline.

– Dore[te s`-]i vorbeasc` \nainte de a adormi, spuseHélène. Vino cu mine, te \nso]esc.

– Nu-]i imaginezi cât sunt de fericit s` te rev`d, Roseline amea! exclam` Jeremy. Mi-ai lipsit mult, s` [tii.

Roseline se aplec` pentru a-l s`ruta [i Jeremy profit`pentru a o lua de mân`. Atr`gând-o pe tân`ra femeie spre el,\i murmur` la ureche:

– F`r` tine, via]a este atât de trist`.Roseline \i zâmbi, dar se eliber` cu fermitate. |n acea clip`,

\ntâlni privirea Hélènei, r`mas` la o parte [i observ` cât demult p`rea s` dezaprobe gestul fiului sù. Stânjenit`, tân`rafemeie se gândi c` trebuia s` p`r`seasc urgent apartamentul,\nainte s` apar` noi complica]ii.

– Ben [i cu mine am discutat \ndelung, spuse Roseline luiJeremy. Dup` telefonul tù, a \ncercat s` m` conving` de... [tiitu ce! Dar nu mi-am schimbat p`rerea.


– Voi a[tepta atât de mult timp cât va trebui, afirm` jeremycu voce frânt`.

Nefericit` c` trebuie s`-l fac` s` sufere, Roseline schi]` unu[or zâmbet for]at [i dup` ce-i ur` noapte bun`, se retrase \ncamera sa.

Acolo, \[i aranj` hainele \n dulap [i lucrurile de toalet` \nbaie. O obsedau cuvintele lui James. Avea dreptate. |nc` \nacea sear`, Hélène \[i exprimase refuzul de a o admite peRoseline \n familia lor. Bietul Jeremy! |ntre o mam` autoritar`[i o femeie care i se refuza, avea motive s` nu se simt` fericit!

Cu inima grea, se \ntoarse \n camer` [i se a[ez` pe pat.Brusc, v`zu ferestrele de la apartamentul lui Jamesluminându-se. Oare ce f`cea \n acea clip`? |[i aminteaconversa]ia lor \n care evocase marea dragoste pe un ton atâtde dezam`git? Oare c`rei femei \i p`stra amintirea? Brusc,Roseline se sim]ea \n stare de orice cutezan]` care \i ardeaubuzele: "Las`-m` s` te ajut s` ui]i! Te iubesc".

Cu o mi[care brusc`, Roseline trase draperiile.A doua zi diminea]`, când Sally \i aduse micul dejun, Roseline

era deja \mbr`cat`. Se duse cu tava la c`p`tâiul lui Jeremy.– Bun` ziua, ce face convalescentul nostru, \n diminea]a

aceasta?– Toat` lumea consider` c` m` simt mai bine, r`spunse

Jeremy cu triste]e. Dar din când \n când mai am totu[imigrene [i respir greu. Cât despre tine, n-are rost s` te \ntreb.E[ti str`lucitoare.

110 FRANCINE PASCAL

– Jeremy, m-am gândit bine. |ntr-o s`pt`mân` m` voi\ntoarce acas`.

– Dar mi-ai promis s` m` duci la Ben, s` vizitez HeritageHall!

– {i nu-mi uit niciodat` promisiunile, lini[te[te-te! Vei vedea, este o mic` minune. Apropo, James mi-a povestit cà c`l`torit cu Oirent Express. L-ai \nso]it?

– Nu, este mai norocos. Penelope a plecat cu el. |n trecerefie spus, o femeie superb`.

Inima Roselinei \ncepu s` bat` dureros \n piept. Trebuia sàfle...

– {i James o mai frecventeaz`? \l \ntreb`.– Dup` ultimele ve[ti, da.– Este ceva serios \ntre ei?– N-am nici o idee. Tot ceea ce-]i pot spune, este c` atunci

când James este la Londra, locuie[te la ea.– Ah... Bine, Jeremy, va trebui s` te las. Am o repeti]ie la

ora zece. Dar cred c` ai o vizit`.Infirmiera intr` \n camer` [i, z`rind-o pe Roseline, schi]`

un zâmbet larg. Dup` ea, aceasta era singura persoan` \n stares`-i redea zâmbetul lui Jeremy. {i adùg`, \n [oapt`:

– Doamna Hiatt este uneori enervant`. |l trateaz` peJeremy ca pe un bìe]el.

Sosirea Hélènei Hiatt puse cap`t confiden]elor infirmierei.– Vrei s` te conduc pân` la teatru? o \ntreb` mama lui

Jeremy.


– Mul]umesc pentru propunere, dar am timp [i mersul \miva face foarte bine.

Tân`ra femeie pusese deja mâna pe mânerul u[ii, când seauzi vocea lui Jeremy.

– |mi promi]i, Roseline, c` nu vei \ntârzia prea mult timpcu prietenii tì? {i c` nu vei ie[i dup` aceea?

– Haide, Jeremy, \l \ntrerupse Hélène pe un ton tìos, [tiibine c` Roseline este actri]` [i, \n aceast` calitate, are anumiteobliga]ii. Spectacolul \nainte de orice!

Câteva minute mai târziu, Roseline p`r`sea vila familieiHiatt. Arunc` o privire rapid` \n direc]ia apartamentului luiJames. Oare când \l va mai vedea? Acum se afla la Penelope?

Acest gând \i ocup` mintea tot timpul cât dur` drumulpân` la teatru [i când ajunse acolo, se sim]i prost dispus`. |n acea sear` nu-i va fi greu s` simuleze gelozia, ciuda [iaccesele de mânie ale personajului sù!

Dar amabilitatea partenerilor [i ambian]a c`lduroas` carepreced` repeti]ia, \i schimbar` ideile. Atât de mult, \ncât uit`de misterioasa Penelope [i se hot`r\ s`-l sune pe James labirou, dac` \ntârzia s` apar`. La urma urmei, cine nu \ncearc`ceva, nu ob]ine nimic! |nt`rit` de aceast` decizie, interpret`magistral rolul lui Becky Sharp.

Dup` ce \[i scoase costumul de scen`, Roseline \ntârziecâteva clipe \n compania Louisei [i a altor dou` prietene.

Ar fi r`mas cu pl`cere mai mult timp, dar \i promisese luiJeremy s` se \ntoarc` devreme [i, de[i asta o sup`ra, o

112 FRANCINE PASCAL

promisiune r`mânea o promisiune [i o lu` pe drumul de

\ntoarcere.

Hélène \i pândise probabil sosirea, deoarece de-abia urc`

tân`ra femeie treptele, c` u[a de la intrare se deschise.

|n salon, Jeremy era \ntins pe canapea, cu picioarele acoperite

cu o p`tur` de ca[mir. |ndat` ce Roseline intr`, ridic` ochii

spre ea [i un zâmbet larg \i lumin` fa]a.

– Iat`-te, \n sfâr[it! {i, repeti]ia? Vino lâng` mine, am s`-]i

cer ceva. Vei putea s`-]i iei câteva zile libere, s`pt`mâna

viitoare?

– Nu, ei haide, [tii c` este imposibil.

– Pl`nuim s` mergem la ni[te prieteni, \i explic` imediat

Hélène, pe o proprietate la malul m`rii. Schimbarea de clim`

\i va face foarte bine lui Jeremy. Dar nu te nelini[ti, infirmiera

va r`mâne lâng` el. |n]elegem perfect c` nu ni te po]i al`tura.

E[ti vedet` [i f`r` dumneata spectacolul n-ar putea...

– ... s` continue, ad`ug` Roseline care \n]elesese perfect ce

presupunea Hélène. Este adev`rat, toat` trupa conteaz` pe

mine [i trebuie s`-mi respect angajamentele. Dar s` fi]i siguri

c` apreciez invita]ia. G`sesc excelent` ideea de a profita de

aerul marin, mai ales \n aceast` perioad` a anului. Pentru tine

va fi benefic, spuse \ntorcându-se spre Jeremy care o privea cu

un aer decep]ionat.

– Dac` spui tu... Roseline, \]i voi telefona \n fiecare zi!

Promit! exclam` acesta.


La aceste cuvinte, Roseline \ntâlni privirea Hélènei, oprivire \n care se amesteca incertitudinea [i enervarea. M`cardac` mama lui Jeremy ar putea s` ghiceasc` cât denejustificate \i erau temerile!

Dup` cum prev`zuse, câteva zile mai târziu, Roseline se\ntoarse acas`. Dup` ce tr`ise \n vasta proprietate a familieiHiatt, apartamentul i se p`ru dintr-o dat` minuscul. Din fericire, Louise [i Richard se ar`tar` cât mai discre]iposibil [i, cel pu]in, nu avu de suportat scene lor de cuplu.

– Haide, poveste[te-mi unde ai ajuns cu Jeremy? o \ntreb`Louise \ntr-o diminea]`.

– Rela]iile noastre sunt pur [i simplu prietene[ti.– {i cu James Halloran? Ce farmec are!... |l cuno[ti bine?– }i-am explicat deja c` este prieten cu familia Hiatt.Evident, n`v`lirea lui James pe scen` intrigase pe toat`

lumea [i Louise voia s` [tie mai mult. |n cele din urm`,Roseline s` s`tur` [i declar`:

– V` pierde]i timpul ocupându-v` de aceast` poveste. dealtfel, este mai mult sau mai pu]in angajat fa]` de o femeie, oanume Penelope. Cred c` \n aceast` s`pt`mân` este la ea.

***

114 FRANCINE PASCAL

giannijolys

Fidel promisiunii, Jeremy telefon` \n fiecare sear`. Din tonul vocii, Roseline \n]elese c` era moroc`nos. Se str`duis`-l \mb`rb`teze ar`tându-se vesel` [i relaxat`. Dar nimic nup`rea s`-l \nveseleasc`. Joi dup`-amiaz`, o sun` Ben. Nu p`rea\n form` mai bun` decât Jeremy.

– Am \ncercat s` te g`sesc la familia Hiatt. Mi s-a spus c` te-ai \ntoers la tine. I-ai vorbit lui Jeremy?

– Nu, n-am avut timp. P`rin]ii s`i au f`cut \n a[a fel \ncât s`plece. {i \]i repet c` nu se pune problema unei c`s`torii \ntrenoi. De altfel, dac` m-ar lua de so]ie, ar fi dezmo[tenit. P`rin]iis`i l-au prevenit. A[a c`, lucrurile sunt clare... James Halloran?Nu am nici o veste de la el.

{i totu[i, spera un apel, cu toat` fiin]a ei. Fiecare sonerie atelefonului o f`cea s` tresar`. Dar zilele treceau, f`r` s`-i deavreun semn de via]`.

Sâmb`t` seara, la sfâr[itul ultimei reprezentan]ii cu "VanityFoir", Roseline avu surpriza s` g`seasc` \n cabin`, un superbbuchet de orhidee.

Kim scoase un u[or fluierat admirativ.– Ei bine, \n seara asta Jeremy te-a r`sf`]at, declar` cu o

urm` de invidie.Louise citi cu voce tare mesajul care \nso]ea buchetul.– "Aten]ie, Becky", semnat "J". Dar ce \nseamn` asta?– Nu [tiu, r`spunse Roseline, tulburat`.Orhideele aveau oare vreo leg`tur` cu acea c`l`torie

imaginar` \n Orient Express, evocat de James? Nu, nu putea fi


decât o coinciden]`. Totu[i, Jeremy n-o numise niciodat`

Becky. Cu siguran]`, buchetul venea de la James. Dar oare ce

voise s` spun` prin acele cuvinte enigmatice?

Roseline puse cartea de vizit` \n po[et` [i, dup` ce-[i

schimb` hainele, se \ntoarse \n apartament. Jeremy nu rat` s`

telefoneze, ca \n fiecare sear`, dar nu f`cu nici o aluzie la flori.

– Ai putea s` vii s` ni te al`turi, mâine? o \ntreb`. |]i vei

putea petrece noaptea aici [i...

– |mi pare r`u, Jeremy, dar nu se pune problema, r`spunse

Roseline gr`bit`, am foarte multe lucruri de f`cut.

Nu min]ea. Premiera noii piese trebuia s` aib` loc seara [i

nu va mai avea decât ziua de duminic` pentru a revedea

textul. Dar mai ales voia s` rmân` acas`, \n cazul \n care James

va \ncerca s` o g`seasc`.

Ziua de luni veni f`r` ca acesta s` o fi sunat [i Roseline se

duse la teatru la sfâr[itul zilei, str`duindu-se s`-[i uite

dezam`girea. Cu câteva minute \nainte de a intra \n scen`,

Roseline \ndep`rt` u[or cortina. Imediat, inima \i tres`ri \n

piept. James Halloran era a[ezat \n al treilea rând.

Emo]ia pe care o sim]i \n acea clip` \i insufl` o for]` [i o

asemenea ardoare, \ncât Roseline juc` a[a cum n-o f`cuse

niciodat` mai \nainte. Regizorul, care era la prima sa realizare,

nu se oprea din aplaude.

– Fantastic! E[ti sublim`! \i declar` \n timpul pauzei.

Culmea fericirii, la sfâr[it, James aplaud` cu entuziasm.

116 FRANCINE PASCAL

Roseline alerg` ca un fulger \n cabin`, se demachie [i seschimb` sub privirea uluit` a Louisei.

– Dar ce ]i s-a \ntâmplat?Prea gr`bit` pentru a r`spunde, Roseline se mul]umi s`-i

fac` prietene[te cu ochiul.– Ei! Unde mergi a[a repede? o \ntreb` Maggie când

Roseline se lovi de ea la o cotitur` a culoarului.– Iart`-m`! strig` Roseline disp`rând spre ie[ire.|n clipa \n care ajunse \n parcaj, James se preg`tea s` urce

\n ma[in`.– Ai venit! spuse tân`ra femeie c`p`tându-[i respira]ia. Mul]umesc.– N-a[ fi ratat asta pentru nimic \n lume! Vino, te iau cu

mine \nainte s` te acapareze mul]imea de admiratori.Roseline izbucni \n râs [i urc` \n ma[in`.– }i-a pl`cut piesa?– Mai \ntrebi?... Ai fost sublim`.Vocea grav` [i senzual` a lui James trezi \n ea o profund`

tulburare [i se \nfior`.– Mul]umesc, James. Oare tu mi-ai trimis flori?– Bine\n]eles!Bine\n]eles... |i va cere mai târziu explica]ii \n leg`tur` cu

mesajul.– De fapt, unde mergem? \ntreb` tân`ra femeie.

Mi-ar pl`cea s` te invit la mine, dar este cam aglomerat acum.– Nici o problem`, vom merge la mine. {i cum se comport`

aman]ii no[tri teribili?


– Se pare c` au \ncheiat un armisti]iu...– |n acest caz, nu te mai gânde[ti s` te mu]i?– Dac` g`sesc o ocazie, voi profita de ea! Din \ntâmplare,

nu cuno[ti un apartament de \nchiriat?– Posibil...Ajunser`. James \[i parc` ma[ina \n garajul subteran [i

luar` ascensorul pân` la al treilea etaj. Când intr` \napartament, Roseline nu se putu st`pâni s` se gândeasc` laultima sa vizit`. |n acea zi, dup` s`rutul lui James, aproapefugise. Acum, lucrurile erau altfel. James \[i schimbaseatitudinea. Era fermec`tor, atent, prevenitor. Totu[i, Roselinese sim]ea nelini[tit`, f`r` s` prea [tie de ce.

– }i-a pl`cut \ntr-adev`r spectacolul? \ntreb` pentru a rupet`cerea.

– Presupun c` dore[ti s` vorbim despre interpretarea ta?Foarte sincer, am considerat piesa mediocr`. Jocului t`u i sedatoreaz` acest triumf.

Complimentul o tulbur`. James era mândru de ea...D`duse ce era mai bun, pentru c` [tia c` el o privea. Prezen]asa o stimula, o inspira.

– Te conduc s` vizitezi? propuse James.Roseline p`stra o amintire destul de neclar` a

apartamentului, a[a c` accept` cu entuziasm. Amenajarealocuin]ei dovedea o elegan]` rafinat` [i tân`ra femeie admir`\n trecere o m`su]` acoperit` cu marchet`rie, mângâie ostatuet` din jad [i se pierdu o clip` \n contemplarea unui

118 FRANCINE PASCAL

desen \n sanguin`, reprezentând o tân`r` fat` adormit`, operaunui artist necunoscut, dar de o mare sensibilitate.

Se preg`tea s`-l \ntrebe pe James care era numelepictorului, când acesta vorbi:

– }i se pare o locuin]` convenabil`?Roseline nu [tiu ce s` r`spund`. Oare James \i propuse s`

vin` s` locuiasc` la el?– Cât \mi ceri?– Las`-m` s` m` gândesc... Cinci dolari?Tân`ra femeie izbucni \n râs. Brusc, r`sun` soneria

telefonului.– Las`-l s` sune, spuse James.– Nu, du-te s` r`sunzi. Nu se [tie niciodat`.Roseline \l urm` pân` la u[a biroului. Când James ridic`

receptorul, \n]elese imediat dup` expresia sa c` se \ntâmplaseceva grav.

– Ai chemat poli]ia? |n acest caz, f`-o imediat [i mai ales nuatinge nimic. Sosesc.

– Unul dintre clien]ii t`i? \ntreb` Roseline, \ngrijorat`.– Nu. A fost o spargere la familia Hiatt. R`mâi aici.{ocat`, Roseline se a[ez` pe canapea. O spargere!

Toate acele mobile de valoare, acele tablouri inestimabile lacare Jeremy ]inea atât de mult! Oare toate acestea disp`ruser`?

Imposibil s` r`mân` acolo a[teptându-l pe James s` se\ntoarc`. Roseline ie[i din apartament [i alerg` pân` laproprietate.


Toate luminile erau aprinse [i u[a de la intrare, largdeschis`.

Când vru s` p`trund` \n hol, James \i bar` trecerea.– }i-am spus s` r`mâi acolo.– Este cineva r`nit?– Nu. Ie[i!– Foarte bine. Iart`-m` dac` prezen]a mea te jeneaz`.

Dar m` simt pu]in interesat` de tot ce se \ntâmpl`, \n]elegi?Spera c`-l va \mblânzi. Dar \n loc de asta, James o prinse pe

tân`ra femeie de bra] [i o conduse f`r` menajamente pân` lagrilajul de intrare. Când, \n sfâr[it, se hot`r\ s`-i dea drumul,declar` pe un ton sarcastic:

– Tocmai, sper s` nu fi interesat` personal! Dar dac` fratelet`u este amestecat \n aceast` afacere, s` nu speri \n nici un cazc`-i serve[ti de alibi de data aceasta!

120 FRANCINE PASCAL

Capitolul 7

– Ce-ai spus? \ntreb` Roseline stupefiat`.James Halloran \i arunc` o privire \nc`rcat` de dispre] [i nu

consider` necesar s` se explice.– P`r`se[te acest loc! \i ordon`.O ma[in` de poli]ie sose, cu toate sirenele urlând. Umilit`,

Roseline pleg` \n fug`. Merse la \ntâmplare, luând-o pe str`zi\ntunecate, pe care nu le cuno[tea. O obseda o singur` idee:s` pun` o distan]` cât mai mare posibil` \ntre ea [i James.

La col]ul unei str`zi, z`ri o cabin` telefonic` [i disp`ru \n ea,gâfâind. |n timp ce \ncerca s`-[i domoleasc` b`t`ile nebune[tiale inimii, Roseline form` num`rul lui Ben. Trebuia s`-ivorbeasc`! Dar nu era nimeni! Dezorientat`, Roseline \nchise.Va suna din noumai târziu. Dar de ce oare James aduseseasemenea acuza]ii \mpotriva lui Ben? Avea dovezi? {i ce era cupovestea cu alibiul? Toate acestea nu aveau nici un sens...

Roseline ie[i din cabin` când \n fa]a ei se deschise u[a uneicase. Avu timp s` z`reasc` o \nc`pere luminat` de focul \n[emineu. {i brusc, \[i aminti.

|n acea perioad`, Roseline \mp`r]ea un apartament cufratele s`u. Ben avea un atelier de pictur`. |ntr-o noapte, unscurt circuit provocase un incendiu care distrusese totul.Ancheta poli]iei tr`sese concluzia c` fusese accident [i Ben\ncasase poli]a de asigurare. |n declara]ia sa, Ben afirmase c`fusese acas` \n acea sear`, \n compania surorii sale. Iar Roseline \i confirmase spusele. Oare James avea cuno[tin]`despre acel dosar? Oricum, nu putea s` [tie c` Roseline min]ise.{i nu era nimic acolo care s` permit` s` fie b`nuit Ben de vreofapt` rea.

|ncepu s` cad` o ploaie m`runt` [i fin`. Roseline de-abia \[id`du seama de asta. Z`rind o nou` cabin` telefonic`, se hot`r\s`-[i sune din nou fratele. M`car de ar r`spunde de data aceasta!Un oftat de u[urare \i sc`p` când, \n sfâr[it, \i auzi vocea.

– Roseline? Dar ce s-a \ntâmplat? o \ntreb` nelini[tit.– Tocmai s-a produs ceva \ngrozitor. O spargere la familia

Hiatt. Dar a[teapt`, asta nu este tot, continu` Roseline cuvocea schimbat`. James pretinde c` e[ti amestecat \n aceast`afacere [i...

– Cum? url` Ben. Dar este complet nebun! La cine oare amai povestit asta?

– Nu [tiu, Ben. Tot ceea ce-]i pot spune este c` m` aflamlâng` el când a fost anun]at. L-am urmat la familia Hiatt.

122 FRANCINE PASCAL

{i acolo, a \ndr`znit s`-mi spun` c`, dac` \ntr-un fel sau altulai luat parte la spargere, nu trebuie s` te bazezi \nc` o dat` s`-]i serveasc` de alibi!

– Dar este o nebunie...– Am plecat pentru a-]i telefona. Insinu`rile au probabil

de-a face cu incendiul, \]i aminte[ti, cel care ]i-a distrusatelierul.

– Poli]ia [tie?– Nu [tiu, poate! Nu \n]eleg de ce se \nver[uneaz` astfel

\mpotriva ta. |n ceea ce te prive[te, tu ce ai aflat despre el?– Am \ntrebat \n jurul meu dac` era cunoscut [i am aflat

numai lucruri rele! {tii ce caut`? S` intre \n gra]iile cuivapentru ca apoi s`-l aib` la cheremul s`u [i s`-l poat` distrugemai bine!

Roseline se \nfior`. Cu siguran]` Ben se \n[ela, James nu arfi ac]ionat cu o asemenea cruzime...

– Ben, exagerezi, te asigur. Oricum nu ai de ce te teme,pentru c` n-ai nimic s`-]i repro[ezi. {i apoi, dac` te acuz` deceva, ei bine, vei putea depune totu[i plângere pentru....pentru def`imare, calomnie, sau nu [tiu ce altceva!

– S` depun plângere \mpotriva lui Halloran! Vasul dinp`mânt \mpotriva vasului din fier...

Dup` câteva secunde de t`cere, Ben relu`:– Ascult`, Roseline, trebuie s`-i vorbe[ti. Probabil nu-i e[ti

indiferent` dac` a acceptat s`-]i serveasc` de [ofer prinregiune... |mpiedic`-l s` sesizeze autorit`]ile despre aceast`


afacere. {tii, chiar dac` recupereaz` ce s-a furat [i dac` au dova-da c` sunt vinovat, vor g`si un mijloc s` m` \ncol]easc` pentrualtceva. Pentru c`... Tu nu cuno[ti toat` via]a mea, Roseline. La Heritage Hall, ai v`zut foarte multe lucruri. Ei bine, nu cunosc provenien]a a jum`tate din ceea ce se afl`aici! Da, recunosc, \n trecut am fost amestecat \n pove[ti pu]indubioase. Dar te asigur c`, de data aceasta, nu am nimic de-aface cu aceast` afacere. F`-mi acest serviciu, surioar`. Du-te s`-l vezi pe Halloran, spune-i c` se \n[eal` [i s` m` lase \n pace.

– |]i imaginezi oare c` este suficient s` ridic degetul micpentru ca el s` m` asculte?

– Roseline, te rog, du-te [i vorbe[te-i [i f` \n a[a fel \ncât s`g`se[ti argumente pentru a-l convinge. E[ti o tân`r` femeiefoarte seduc`toare, folose[te-]i farmecul, dac` trebuie.

– Ben, \]i dai seama de ceea ce-mi ceri?– E[ti o actri]` f`r` pereche, Roseline. M` bizui pe tine.

Sun`-m` din nou, \ndat` ce vei afla mai multe.Roseline \nchise tremurând. Propriul frate \i cerea s` se

arunce \n bra]ele lui James pentru a-l sc`pa de justi]ie...Trebuia ca Ben s` se afle \ntr-o situa]ie disperat` pentru a-icere un asemenea lucru. Oare ce fapte rele putuse comite?

Cât despre James, nu se va l`sa niciodat` corupt. Cu atâtmai mult cu cât ea nu-l mai atr`gea. Dobândise aceast`certitudine când o obligase s` ias` din casa familiei Hiatt. Ce privire \[i a]intise asupra ei! Rece, dispre]uitoare, dur`...Nu, chiar nu avea rost s`-i cear` ajutorul lui James.

124 FRANCINE PASCAL

Brusc, Roseline \[i d`du seama c`, \n graba sa, \[i uitasepo[eta la James. Imposibil s` se \ntoarc` acas`. {i acum plouatoren]ial. Obligat` s` se \ntoarc` la apartament, \ncepu s`alerge.

Epuizat` [i ud`, ajunse \n sfâr[it la imobil [i ap`s` peinterfon.

– Roseline sunt, anun]`.– Urc`.Tân`ra femeie sui cele trei etaje care duceau la James

Halloran. Cu fa]a grav`, acesta o a[tepta pe palier.– Intr` [i a[eaz`-te, \i spuse, poruncitor. Unde ai fost?– Am... mers pe str`zi pentru a \ncerca s` \n]eleg. Mi-ai

spus asemenea groz`vii... Dar Ben n-are nimic de-a face cuaceast` afacere.

– Cum po]i fi sigur` de asta? I-ai vorbit?– Da.– {i ]i-a sugerat s` vii s` m` vezi pentru a m` convinge de

nevinov`]ia sa, nu-i a[a?Prea tulburat` a r`spunde, Roseline consim]i cu un semn

din cap.– {i s` uzezi, dac` este necesar, de talentele [i de farmecele

tale, preasupun?Tân`ra femeie se \mbujor`. Cum oare putea James

Halloran atât de bine s` citeasc` \n oameni! Ea n-ar fi b`nuitniciodat` c` Ben \i va cere \ntr-o zi s` joace un asemenea rol.

– Da, admise \n [oapt`.


– Ai un frate foarte atent!– Nu-l judeca! Ben este \ntr-o pas` proast` [i ar vrea s`-l

la[i \n pace. Ascult`, crede-m`, Ben n-ar comite niciodat` unact atât de grav.

– Sper asta, pentru tine... Dar dup` tot ceea ce am cititdespre voi doi, nu m` simt \nclinat spre \ncredere.

– Nu \n]eleg...– S` spunem c` posed un anumit num`r de informa]ii, care

i-au \ngrijorat puternic pe p`rin]ii lui Jeremy.– Ce informa]ii? Au f`cut cercet`ri asupra mea?– Da.– {i Jeremy [tie?– Nu.– Dar ce exist` oare \n trecutul meu care s`-i poate speria

pe domnul [i pe doamna Hiatt? spuse Roseline furioas`. Nu [tiu cine a putut inventa o ]es`tur` de minciuni pentru am` compromite, dar dac`...

– Sursa noastr` de informa]ii este \ntru totul de \ncredere.– Sursa noastr`? Deoarece tu e[ti cel care ai f`cut aceast`

anchet`?– |ntr-adev`r.Roseline \l str`punse cu privirea. Calmul lui James

\ncepuse s-o calce pe nervi.– Oare ar fi prea mult s`-]i cer s`-mi ar`]i raportul? relu` pe

un ton sarcastic. Mi se pare c` am [i eu dreptul s`-mi cunoscpovestea.

126 FRANCINE PASCAL

James se ridic` [i se \ndrept` spre birou. Câteva clipe maitârziu, ie[i ducând sub bra] un dosar pe care i-l \ntinse tinereifemei.

– Iat`. Lectur` pl`cut`!Dosarul con]inea un scurt rezultat al vie]ii sale. Nimic ce

nu [tia deja... O copil`rie petrecut` \ntr-un cartier s`rac, untat` alcoolic, o mam` moart` foarte tân`r`, un frate mai marede care fusese desp`r]it` din cauza caracterului sù instabil [iviolent. Da, aceast` via]` nefericit` putea \nspìmânta familiaHiatt. Dar de aici pân` la a-[i \nchipui c` Ben [i Roselineputeau s` fie doi ho]i!

Raportul men]iona de asemenea episodul incendiului [idepozi]ia Roselinei \n favoarea fratelui sù. Ben fusesesuspectat c` provocase inten]ionat pr`p`dul. |n imposibilitatea de a dovedi ceva, compania de asigur`ripl`tise o important` sum` de bani. Ori, \n acea perioad`,Roseline \ncepuse cursurile de teatru, evident foartecostisitoare. Ceea ce d`duse loc la o serie de \ntreb`ri asupramoralit`]ii tinerei actri]e: ob]inuse oare succesul numaidatorit` talentului, sau acordându-[i favorurile? Pe scurt i se\ntocmise portretul unei femei ambi]ioase, interesate [i f`r`scrupule.

– |n]eleg mai bine de ce nu m` voiau \n familia lor,murmur` Roseline, consternat`. Dar n-ar fi trebuit s`-]i daitoat` aceast` osteneal`. N-am avut niciodat` inten]ia s` m`c`s`toresc cu Jeremy. Dac` m-ai fi \ntrebat \nc` de la \nceput,


i-ai fi putut lini[ti p`rin]ii. De acum, nu doresc s`-i rev`d nicipe unii, nici pe al]ii.

– |mi repro[ezi asta? \ntreb` James, mai blând.– Da, totul este odios.– Dac` ai fi citit raportul companiei de asigur`ri, ai fi \n]eles

de ce am f`cut aceast` anchet`. Inspectorul este unul dinprietenii mei. Când a aflat c` Jeremy te frecventeaz`, mi-a vorbitdespre escrocheria de care era b`nuit fratele tù. Era convins c` tu [i Ben era]i complici, c` e[ti actri]` pân` \nvârful unghiilor. Imediat ce au aflat asta, p`rin]ii lui jeremy auintrat \n panic`. |n ceea ce m` prive[te, m`rturisesc, am crezutc` erai o intrigant` [i le-am propus s` m` informez pe seama ta.

– Presupun c` asta te-a amuzat!– Dumnezeule, nu! {i pot s` afirm c` nu aveam inten]ia s`

te fac s` cite[ti acest raport. Dup` p`rerea mea, nu con]inenimic important.

Documentul \i alunec` Roselinei din mâini [i c`zu pe jos.– |n sfâr[it, acum este prea târziu... S` revenim la fratele

tù. Am impresia c` de fapt nu [tii totul despre el.Roseline avu impresia c` temperatura din \nc`pere sc`zu

cu mai multe grade. |i venea s` urle, s`-[i astupe urechile. S` tac`! Auzise destul. Ben era toat` familia sa, nu voia s`-lmurd`reasc`. Dar James continu`, nemilos:

– |mi pare rù s` afli, dar Ben este un escroc. Lucreaz` cutrafican]ii de opere de art`. Iar poli]ia este convins` c`spargerea a fost f`cut` de profesioni[ti, perfect informa]i.

128 FRANCINE PASCAL

– Ridicol! Ben n-a r`mas la familia Hiatt decât o or`, saudou`.

– |ntru totul suficient pentru a repera sistemul de alarm`,broa[tele [i s` \ntocmeasc` un plan al casei. |n seara spargerii,proprietatea era neocupat` pentru prima dat` de ani de zile.{tiai? Ai vorbit despre asta cu fratele t`u?

Roseline \ncerc` s`-[i aminteasc` discu]ia telefonic` avut`cu Ben. |ntr-adev`r, f`cuse aluzie la c`l`toria familiei Hiatt.Louise [i Richard fuseser` prezen]i [i puteau depunem`rturie. Dar imposibil s`-[i aminteasc` dac` \i spusese saunu fratelui s`u c` locuin]a va fi goal`.

– Nu cred, nu, r`spunse. Oricum, Ben nu este atât de prost\ncât s` comit` o asemenea tic`lo[ie.

– Mi-e team` c` da, Roseline.Tân`ra femeie s`ri \n picioare.– refuz s` ascult mai mult! Toate astea sunt doar

coinciden]e, minciuni. Sute de oameni au putut vedea \n ziar,fotografiile f`cute \n salonul familiei Hiatt, unde se observaclar Mattisseul din spatele canapelei. Ben n-are de-a face cuacest furt.

– Oare cum inten]ionezi s`-i dovede[ti nevinov`]ia?– Nu [tiu. Dar las`-m` s`-]i spun un lucru: mi-ar pl`cea

s`-]i pl`tesc cu aceea[i moned`, s` distrug ceea ce iube[ti maimult, s` m` \nver[unez asupra ta, cum te \nver[unezi tuasupra fratelui meu [i a mea. Nu ai decât dispre] [i ur` fa]` denoi!


Cu lacrimi \n ochi, Roseline \[i lu` po[eta [i se \ndrept`spre u[`.

– Unde te duci? \ntreb` James.– Acas`!– Po]i s` r`mâi, s` [tii. Oferta de \nchiriere r`mâne \nc`

valabil`.– |n nici un caz!– Cum vrei. |n acest caz, permite-mi s` te conduc.James schi]` un pas \n direc]ia tinerei femei.– Nu te apropia! strig` aceasta.– Te voi \nso]i, fie c` vrei sau nu. Nu e[ti \n dispozi]ia de a

te plimba singur` pe str`zi la aceast` or` târzie.– |ncearc` [i vei vedea. Nu uita c` am flas!– Nu fi ridicol`! murmur` James.Brusc, p`ru foarte obosit [i ceva se frânse \n Roseline.

Ce sens aveau toate acestea? De ce s` lupte \mpotriva sa,pentru c` oricum era mai puternic? Roseline \[i sim]ihot`rârea sl`bind [i pân` la urm`, accept` ca James s-oconduc` la ma[in`.

|n timpul drumului scurt, Roseline nu scoase o vorb`.rezemat` de portier`, a[tepta ca James s` se opreasc` \n fa]acasei sale. |ndat` ce ajunse, cobor\ din ma[in`, f`r` un cuvântsau vreo privire pentru acesta. James nu \ncerc` s-o re]in` [idemar` imediat.

Cât mai \ncet posibil, Roseline deschise u[aapartamentului, dar nu aprinse lumina. Dup` ce se obi[nui cu

130 FRANCINE PASCAL

\ntunericul, lu` telefonul [i se apropie de fereastr`. ProbabilBen \i a[tepta apelul, deoarece r`spunse imediat.

– James are un dosar despre tine [i despre mine, \i spuseRoseline. Compania de asigur`ri a f`cut o anchet` despre noi,iar inspectorul care a fost \ns`rcinat cu ea, crede c` a fost oescrocherie. Când familia Hiatt, [i-a dat seama c` Jeremy voias` m` ia de so]ie, i-a cerut lui James s` se informeze. Alo? Mai e[ti acolo?

– Da, continu`.– Cineva [tia ce era \n cas` [i mai ales c` \n aceast` sear`

nu va fi nimeni acolo. James pretinde c` ai luat parte laspargere. Poate a pus s` fii supravegheat, nu [tiu! Vei fiinterogat, Ben, am f`cut tot ce am putut pentru tine, trebuies` m` crezi!

– Bine\n]eles, murmur` fratele s`u pe un ton dezam`git.|nchise chiar \nainte de a mai putea Roseline ad`uga ceva.

|n acea clip`, \nc`perea se lumin` [i tân`ra femeie tres`ri.Louise se afla \n u[a camerei sale.

– Roseline? Mi s-a p`rut c` te-am auzit vorbind.|ncepuse zâmbind, apoi probabil remarc` mina palid` a

prietenei sale, deoarece \ntreb` brusc \ngrijorat`:– Ce ]i s-a \ntâmplat oare?– Dac` ai [ti... murmur` Roseline gata s` plâng`.– Pari epuizat`. Doar nu te-ai \ntors pe jos? Te-ai certat cu

James?– Te rog, Louise, fii amabil`, preg`te[te-mi o cea[c` de ceai.


Louise puse ceainicul \n func]iune [i se \ntoarse lâng`

Roseline.

– Casa familiei Hiatt tocmai a fost spart`, spuse \n cele din

urm` Roseline. Este o catastrof`.

|n câteva minute, tân`ra femeie \i povesti ce se \ntâmplase,

dar nu f`cu nici o aluzie la Ben. |n sfâr[it, pretextând o mare

oboseal`, \[i b`u ceaiul [i se duse \n camera sa.

|ntins` \n \ntuneric, prad` a unor \nsp`imânt`toare

b`nuieli, Roseline [tia c` nu va reu[i s` doarm`. Se putea oare

ca acest frate pentru care avusese \ntotdeauna atât de mult`

afec]iune [i \n care se \ncrezuse, s` o tr`deze? Nu, nu putea

crede asta!

Frânt` de oboseal`, Roseline c`zu pân` la urm` \ntr-un

somn agitat. Se trezi brusc, câteva ore mai târziu, merse

cl`tinându-se pân` la baie [i, asemenea unui robot, f`cu un

du[ [i se \mbr`c`.

|n clipa \n care ajunse din nou \n camera sa, telefonul sun`

[i tân`ra femeie r`spunse \n mod reflex. Era Jeremy, cu vocea

tremurând de emo]ie.

– Roseline, explic`-mi. Nu \n]eleg nimic din toat` povestea

asta, \i spuse. Despre ce vorbe[te mama? Tu [i Ben, complici?

– Nu, Jeremy. Sunt minciuni lipsite de sens, r`spunse

Roseline. James de]ine un raport zdrobitor despre fratele

meu, dar nu st` \n picioare. Iart`-m`, dar nu ]in s` vorbesc

despre aceast` poveste. Pe curând.

132 FRANCINE PASCAL

Cu inima grea, Roseline \nchise [i se pr`bu[i pe un scaun.Louise, care \ntredeschisese u[a camerei sale, se repezi spreprietena sa [i \ncerc` s-o \ncurajeze.

– Ai ve[ti, Roseline? Te rog, r`spunde-mi...– Tocmai... am vorbit cu Jeremy.– Cum a reac]ionat? Oh, iart`-m`! Este o \ntrebare stupid`!

Presupun c` este r`v`[it. S`rmanul, chiar nu avea nevoie deasta!

Louise \nconjur` umerii prietenei sale, când telefonul sun`din nou. |i f`cu semn Roselinei s` nu se mi[te [i se duse s`r`spund`.

– James Halloran, o anun]` pe Roseline cu un u[or zâmbetcomplice.

Tân`ra femeie \naint` [i lu` receptorul pe care i-l \ntinseLouise. James Halloran era chiar ultima persoan` cu care ar fidorit s` vorbeasc`. Dar o for]` mai puternic` decât voin]a sa \iconduse pa[ii [i \i ced`, prea obosit` pentru a lupta.

– Roseline la telefon.– Bun` ziua. Ascult`, \]i dau num`rul meu de telefon, \n

cazul \n care vei avea nevoie s` m` g`se[ti. Nu ezita s` m`suni, indiferent \n care moment al zilei.

Roseline scrise \n grab` num`rul pe o bucat` de hârtie.– Crezi c` voi avea nevoie de avocat? \l \ntreb` ea cu team`.– Vei avea nevoie de cineva care s` te \mpiedice s`-]i

distrugi via]a [i cariera.Tân`ra femeie nu se putu st`pâni s` reac]ioneze:


– S` nu-mi spui c` inten]ionezi s` m` aju]i! Dup` tot r`ul

pe care mi l-ai f`cut...

– Nu uita, drag` becky, c` voi fi mereu acolo pentru tine.

Tremurând de nervozitate, Roseline \nchise. Oare James

vorbea ca prieten, sau ca avocat? Se gândi o clip`, apoi form`

num`rul pe care tocmai i-l d`duse James.

– James? Pot s` vin s` te v`d?

– Nu te mi[ca. Trec s` te iau. |ntre timp, nu vorbi cu

nimeni [i mai ales cu presa.

– Nu m-a \ntrebat nimeni nimic!

– |i cunosc pe vulturii `[tia. Vor fi acolo \ntr-un minut.

La aceste cuvinte, Roseline sim]i un nod \n stomac. Nu, nu

va ceda panicii... Dar ce s` fac`?

– Ies... imediat. |nainte s` soseasc`. Voi traversa Hilldrop

Terrace [i te voi a[tepta \n josul str`zii.

Roseline \[i \mbr`c` \n grab` vesta [i \[i lu` po[eta.

Deschisese deja u[a de la intrare când i se al`tur` Louise.

– Roseline, dar unde oare te duci?

– |]i voi explica mai târziu. |n nici un caz s` nu r`spunzi

ziari[tilor!

|n dou` minute fu pe trotuar [i, \n clipa \n care ajunse la

col]ul str`zii care ducea la Hilldrop Terrace, o ma[in` ap`ru \n

mare vitez` [i se opri \n fa]a casei ei. Cu inima b`tând s`-i

sparg` pieptul, Roseline \[i continu` drumul [i se \ndrept`

spre locul \n care o a[tepta James.

134 FRANCINE PASCAL

– Nu trebuia s` alergi atât de repede, \i spuse acesta.

N-aveam inten]ia s` plec f`r` tine!

F`r` s` cread` prea mult, Roseline spera c` un eveniment

nea[teptat i-a schimbat lui James p`rerea \n leg`tur` cu Ben.

Soarta nu se va \ndârji la nesfâr[it asupra lor. Cu pu]in noroc,

o descoperire nesperat` schimbase peste noapte mersul

evenimentelor...

– Iart`-m` c` insist, \ndr`zni cu timiditate, dar continuu s`

cred c` Ben este nevinovat.

– Fratele t`u a [ters-o!

Zâmbetul Roselinei \ncremeni.

– Nu! I-am vorbit chiar asear`! Mi-a jurat c` nu are nimic

de-a face cu spargerea. I-am \mp`rt`[it b`nuielile tale, atâta

tot!

– I-ai f`cut un mare serviciu! Datorit` indiscre]iei tale, a

p`r`sit ora[ul. {i cine [tie... poate chiar ]ara!

– Oh, Dumnezeule! {i dac` cei care \i sunt complici

hot`râser` s`-l suprime, pentru a nu vorbi?

– Nu. Nu cred c` este atât de naiv! Dar de ce i-ai repetat

conversa]ia noastr`? Evident, l-ai speriat! Acum, po]i s` fii

acuzat` de complicitate dac` se adevere[te c` Ben este

amestecat \n aceast` afacere.

– N-aveam de ales, James! |n]elege-m`, Ben este fratele

meu, singura familie care mi-a r`mas...

– Continu` s` tr`ie[ti ca \nainte.


Oare \[i d`dea seama de situa]ie? Nimic nu va mai fi ca\nainte! Va izbucni scandalul când se va afla c` fratele sùd`duse o spargere la vila unde ea fusese invitat` cu atâtac`ldur`! Teatrul o va concedia, nimeni nu va mai vrea s-oangajeze [i Ben... Ben va fi condamnat s` fug` pentru totrestul zilelor sale [i cu siguran]` nu-l va mai vedea niciodat`.Ea nu va mai avea viitor, iar Ben nici atâta... Ce groz`vie!

– Ben a luat cu el ceva de la Heritage Hall, sau a plecat cumâinile goale? \ntreb` Roseline dup` lungi minute de t`cere.

– Heritahe Hall \i servea probabil de acoperire! Nimic nueste al lui. Totul este ipotecat.

Vestea sfâr[i prin a o arunca pe Roseline \n cea maiprofund` disperare. {i totu[i piesele de puzzle se potriveauperfect. Vizita fratelui sù la familia Hiatt, dispari]ia lui Ben...Nimic nu pleda \n favoarea sa!

Pierdut` \n gânduri, Roseline de-abia remarcaser` cìntraser` \n apartamentul lui James. Ajuns` \n salon, \ncepu s`m`soare locuin]a \n lung [i-n lat. Trebuia s` restabileasc` toat`povestea. James \i \nl`turase toate certitudinile [i se sim]eapierdut`, descump`nit`.

– Nu [tiam c` tata avea cazier judiciar, murmur` ea pentruea \ns`[i. Oh, desigur, bea [i nu era un secret pentru nimeni.{i uneori, era violent. Dar niciodat` n-a[ fi b`nuit c`... Iar despre mama, \mi amintesc c` o priveam cu o admira]ief`r` limite. De-abia am cunoscut-o, a[a c` mi-o imaginam ca pe\ntruchiparea perfec]iunii. Iluzii pe care a avut m`tu[a

136 FRANCINE PASCAL

Eleonore grij` s` mi le distrug`! Ce mo[tenire grea pentrufratele meu [i pentru mine, nu-i a[a?

James se apropie de tân`ra femeie [i o lu` de umeri.– Haide, Roseline, vino-]i \n fire! Trecutul este trecut,

trebuie s`-]i dep`[e[ti triste]ea. Acum, s` ne concentr`masupra prezentului [i s` \ncerc`m s` ne gândim la un mijlocde a-]i ajuta fratele.

Acel "ne" pe care-l rostise James, \nc`lzi inima r`nit` [i\nghe]at` a Roselinei. James o va ajuta! Profund tulburat` derecuno[tin]`, se str`dui s` zâmbeasc`.

– Nu voi avea puterea s` lupt singur`, James, mul]umesc.– Te subestimezi, Roseline. Nu-]i lipse[te nici curajul, nici

resursele.– Ai vreo idee pentru a ie[i din asta?– Posibil... O clip`. Mai \ntâi \]i preg`tesc o cafea. De acord?Câteva minute mai târziu, James puse pe mas` dou` ce[ti

de cafea, pâine pr`jit`, dulcea]` [i unt.– Nu mi-ai precizat ce s-a furat de la familia Hiatt.– Matisse, dou` Monet, Sialey [i Stubb.– {i sfe[nicele de argint din ni[a de sus de la scar`? Fratele

meu le-a atins [i a l`sat cu siguran]` amprente!– Nu cred c` se va vedea mare lucru. Se vor g`si poate [i

ale tale, ale mele, ale familiei, ale prietenilor... |]i imagineziprobabil [ocul pe care l-a suferit Hélène?

Roseline sim]i din nou un nod \n gât. Cu un gest de copil,\[i mu[c` puternic buzele pentru a-[i re]ine plânsul.


– Nu m` vor ierta niciodat`!

– Poate, dar asta nu te va \mpiedica s` tr`ie[ti! Cu timpul

vei uita, ei la fel... {i apoi, n-a murit nimeni! Haide, termin`-]i

cafeaua. Apoi vom merge s` discut`m cu inspectorul

\ns`rcinat cu ancheta.

– La comisariat? \l \ntreb` Roseline \ngrozit`.

– Da [i dup` aceea vom face o declara]ie presei.

Ofi]erul de poli]ie care-i primi, \l cuno[tea bine pe James.

Dup` ce-i mul]umi Roselinei pentru prezen]`, o rug` s` se

a[eze \n fa]a lui. James lu` loc pe un scaun nu departe de

tân`ra femeie, astfel \ncât s`-i poat` semnala printr-un gest

orice stâng`cie.

Cu voce clar` [i categoric`, Roseline r`spunse \ntreb`rilor.

Da, [tia c` locuin]a va fi neocupat` tot weekendul. Nu, nu era

sigur` c`-i vorbise despre asta fratelui s`u. De altfel,

inspectorul se putea informa de la Louise [i de la Richard,

martori la conversa]ia pe care o avusese cu el. Nu, nu [tia

unde se afla Ben.

– Când i-a]i vorbit pentru ultima dat`?

– I-am telefonat asear` [i i-am povestit ce s-a \ntâmplat.

– A]i fost s`-l vede]i recent?

Roseline se preg`tea s` r`spund`, dar James i-o lu` \nainte.

– Am avut o deplasare profesional` \n regiune, explic`

acesta. Am luat-o pe domni[oara Becket cu mine, vineri.

Ne-am \ntors \mpreun` duminic` seara.

138 FRANCINE PASCAL

– Era]i foarte apropiat` de fratele dumneavoastr`? \ntreb`inspectorul.

|nc` o dat`, James nu-i l`s` Roselinei timp s` r`spund`.– Nu se mai v`zuser` de mai mult de un an. Recentul

accident de ma[in` c`ruia i-a fost victim` domni[oara Becketl-a incitat pe Ben Becket s`-i fac` o vizit` surorii sale.Domni[oara Becket este vedeta principal` a teatrului nostru [imeseria \i ocup` cea mai mare parte a timpului.

Foarte abil, James f`cu un portret m`gulitor al cariereiRoselinei, insistând asupra numeroaselor proiecte [iinsinuând c` nu ar risca s`-[i distrug` viitorulcompromi]ându-se \ntr-o afacere atât de dubioas`.

– Dac` dori]i s-o g`si]i, ad`ug` James la sfâr[itulinterogatoriului, adresa sa este aceea[i cu a mea.

Nimeni nu ar`t` nici cea mai mic` surpriz` la aceast`declara]ie. Roseline Becket locuia sub acela[i acoperi[ cuJames Halloran, iat` ce va impresiona poli]ia [i poate vapermite s` se ridice o mare parte din b`nuielile care ap`sauasupra ei.

– Accep]i oare s` m` instalez la tine? \ntreb` Roseline, \ntimp ce i se al`tura lui James \n ma[in`.

– Desigur! Este mai bine pentru tine, cel pu]in pân` cândse va termina aceast` afacere. Bun, acum vom \nfrunta presa.

O hait` de ziari[ti \i a[tepta \n parcajul teatrului. Se repezir` spre Roseline \ndat` ce deschise portiera.Panicat`, tân`ra femeie \ntoarse spre James o privire


rug`toare, dar acesta \i adres` un zâmbet \ncurajator. "Sunt aici, cu tine", p`rea s`-i spun`. Pu]in lini[tit`, ie[i dinma[in` [i reu[i s` ofere ziari[tilor o fa]` zâmbitoare.

– Domni[oar` Becket, [ti]i unde se afl` frateledumneavoastr`?

– Nu, n-am nici cea mai mic` idee.– Cum a reac]ionat Jeremy?– De ce nu-l \ntreba]i?Sub flashurile fotografilor, James [i Roseline \[i croir`

drum spre u[a de la intrare a teatrului. James o \mpinse peRoseline \n hol [i se \ntoarse spre ziari[ti.

– Presupun c` [ti]i legile \n vigoare referitoare la calomnie,a[a c` nu v` l`sa]i du[i de... imagina]ia dumneavoastr`relatând aceste evenimente. Fabula]ia este un lux pestem`sur` de scump \n zilele noastre, s` nu uita]i!

Kevin \[i puse biroul la dispozi]ia presei. Roseline f`cu fa]`cum putu mai bine, r`spunzând multelor \ntreb`ri mai multsau mai pu]in indiscrete, care planau din toate p`r]ile. Când se \ncurca, James \i venea \n ajutor. F`r` el, ar fi fugitdeja [i ar fi refuzat orice interviu. Gre[eal` pe care n-o puteaface \n nici un caz... Presa ar fi profitat pentru a o ataca petân`ra femeie [i i-ar fi distrus cariera.

Dup` aproximativ dou`zeci de minute, James puse cap`t\ntrevederii, spre marea u[urare a Roselinei. Apoi o lu` debra] [i o conduse \nfoaierul arti[tilor. Erau aduna]i to]i actorii,dar nimeni nu-[i permise s` pun` nici cea mai mic` \ntrebare.

140 FRANCINE PASCAL

Nu veniser` decât pentru a o ajuta pe Roseline \n \ncercareaprin care trecea [i aceasta fu profund impresionmat` deaceast` dovad` de simpatie [i respect. Atât de mult, \ncât culacrimi \n ochi, nu putu nici m`car s` le mul]umeasc`. Dintr-o privire, implor` ajutorul lui James. Acesta \i \nconjur`umerii [i declar`:

– Sunte]i to]i la curent cu drama pe care trebuie s-o\nfrunte Roseline. Fr`tele s`u a disp`rut [i Dumnezeu [tiecând se va \ntoarce. Pân` atunci, Roseline are nevoie deprieteni credincio[i pentru a trece de aceast` \ncercare. Sper c` poate conta pe voi pentru a-i aduce prietenie [i ajutor,\n m`sura posibilului, s` scape de ace[ti ziari[ti avizi descandal.

Imediat, actorii, tehnicienii [i personalul de la produc]ie o\nconjurar` pe Roseline [i o asigurar` cu c`ldur` de sus]inerealor. |ntr-o clip`, aceasta \[i reg`si zâmbetul. |n acea secund`,James \i [opti la ureche:

– Trebuie s` plec. Vrei s` vii cu mine?– Nu, mul]umesc. Voi r`mâne aici. |n seara aceasta voi

juca, declar` tân`ra femeie cu hot`râre. |n schimb, mi-arpl`cea s` fii \n sal`. S-ar putea s` fiu fluierat`...

– Ei bine, nu vei avea decât s` o iei drept compliment!Doar joci rolul unei ucigase, nu? Lini[te[te-te, voi fi acolopentru a te \ncuraja [i apoi te voi duce acas`.

|n clipa \n care p`r`si teatrul, James se aplec` pentru a os`ruta u[or pe obraz pe tân`ra femeie. O secund`, Roseline


avu tenta]ia de a se r`zgândi [i de a-l \nso]i. Nu! |n acea sear`,trebuia s` dea dovad` de curaj, s` \nfrunte sala, altfel nu vamai g`si niciodat` for]a de a urca pe scen`.

Interven]ia lui James \i lini[tise pe actori [i clarificase oriceeventual` ne\n]elegere. Totu[i, conversa]iile \[i urmau drumul[i, f`r` s` vrea, Roseline prinse câteva frânturi. |n afar` despargere, \i intriga un lucru: oare puteau fi leg`turile existente\ntre James Halloran [i Roseline?

– Spune-mi, Roseline, \ntreb` Louise, James Halloran aspus c` te va duce acas`. Oare ce \n]elege prin asta?

– Apartamentul s`u. M-am instalat la el.Cuvinte m`gulitoare ]â[nir` din asisten]` [i, f`r` nici o

\ndoial`, multora dintre femei le-ar fi pl`cut s` ia loculRoselinei! Aceasta nu se putu \mpiedica s` simt` o anumit`mândrie. Apoi, cu sufletul lini[tit, reflect` la situa]ie. Se p`rea c`o timid` raz` de soare p`trunsese \n sfâr[it prin cerul acoperitcu nori grei care-i \ntunecaser` via]a de mai multe zile. S` fieoare sfâr[itul co[marului? Ziari[tii, avertiza]i de James, vor evitaorice scandal, prietenii \i vor aduce toat` sus]inerea, iar James,prin prezen]a sa, \i va reda voin]a de a lupta.

Roseline se hot`r\ s` mearg` \n compania Margiei, s`m`nânce de prânz departe de agita]ia ora[ului. Se \ndreptar`spre parcul Na]ional Trust [i, dup` ce luar` o mas` u[oar`, seplimbar` \ndelung la ad`postul copacilor. La sfâr[itul dup`-amiezii, când Roseline ajunse din nou la teatru, avubucuria s` constate c` James se afla deja \n hol.

142 FRANCINE PASCAL

Acesta veni \n \ntâmpinarea tinerei femei.– Ei bine, \ntreb` imediat Roseline, sunt nout`]i?– Margie [i cu mine am petrecut foarte pl`cut, pu]in timp

\n parc. Am avut impresia c` renasc.– Mi-ar pl`cea mult s` \mp`rt`[esc optimismul t`u,

r`spunse James pe un ton grav.Roseline f`cu o min` de copil.– Te rog, nu-mi nimici speran]ele.James \i zâmbi cu c`ldur` [i \[i strecur` bra]ul sub cel al

tinerei femei, \nso]ind-o pân` la cabina actri]elor. Dup` câtevacuvinte de \ncurajare, James o l`s` s` se preg`teasc` [i se duses` se instaleze \n sal`.

Spectatorii, veni]i \n num`r mare, \ncepur` s` se a[eze. Cea mai mare parte cuno[teau tristul fapt divers \n care eraamestecat` Roseline. {i, f`r` nici o \ndoial`, acesta va fiobiectul curiozit`]ii lor. Când Roseline p`trunse pe scen`,toate privirile se a]intir` asupra ei [i murmure str`b`tur`asisten]a.

Aceasta nu-[i pierdu nici o secund` siguran]a. |[i domin`perfect emo]iile [i-[i juc` rolul cu brio. Publicul, foarterezervat la \nceputul reprezenta]iei, sfâr[i prin a aplaudac`lduros la terminarea spectacolului.

Aclamat`, \n loc s` fie fluierat`, cum se temea, Roselinesalut` de mai multe ori, apoi alerg` s` i se al`ture lui Jamescare o a[tepta \n culise. F`r` s`-[i dea m`car osteneala s` seschimbe, \[i adun` lucrurile [i se gr`bi \n ma[in`.


|n timpul drumului scurt, Roseline nu acord` nici un gândreac]iilor entuziaste ale publicului [i nici m`car lui Ben. Nu, osingur` persoan` \i ocupa mintea: James Halloran.

O cuprinse o team` surd`. Oare ce se va \ntâmpla când ea[i James se vor afla \n sfâr[it singuri, la el acas`? O va lua \nbra]e? Va adopta atitudinea glacial` din zilele rele? N-ar suporta asta.

Când James opri Ferrariul [i cobor\ s`-i deschid` tinereifemei portiera, aceasta \[i ]inu respira]ia.

– M` \ntorc imediat. Urc` [i instaleaz`-te \n apartament.E[ti acas`.

– Dar... unde te duci?– S` m` asigur c` nu vom fi deranja]i de o hait` de nedori]i.

|i voi spune o vorb` lui Joe. Apoi, tu [i cu mine vom pune lapunct ultimele am`nunte ale planului nostru.

Cu un gest blând, James \i mângâie tinerei femei p`rul.– Am`nunte de o importan]` capital`, \i mrmur` zâmbind."Dac` nu vei veni aici \n cinci minute, voi muri", gândi

Roseline, v`zându-l disp`rând \n \ntuneric. Oare despre ceplan vorbea? Asta \l privea probabil pe Ben. Oare unde puteafi fratele s`u? De ce nu \ncercase s` ia leg`tura cu ea?

Brusc, \ncremeni. Desigur, Ben nu [tia c` locuia la James!Roseline se gândi la num`rul de telefon al lui James, pe care-lscrisese \n grab` [i-l uitase acas`, lâng` telefon. Dac` Ben ar fisunat, Louise i l-ar fi comunicat cu siguran]`. Oare de ce nu segândise la asta mai devreme? Doar v`zând clipind becule]ul

144 FRANCINE PASCAL

robotului telefonic. Roseline ezit` o clip` \nainte de a puneaparatul \n func]iune. Dac` James o surprindea, va deveni f`r`\ndoial` furios de indiscre]ia sa. Cu atât mai r`u! Ap`s` pe clapa decitire [i ascult`.

– Alo, James dragule, sunt Mariella! Mâine voi fi lâng` tine.M` \ntorc acas`.


Capitolul 8

Stupefiat` de aceast` descoperire, Roseline nu [tiu ce s` fac`timp de câteva clipe. |n sfâr[it, aruncând o privire rapid` \n\nc`pere pentru a se asigura c` era \nc` singur`, a[ez` robotultelefonic pe pozi]ia ini]ial` [i \nchise aparatul.

Când James veni pu]in timp dup` aceea, \l \ntâmpin` ca [i cândnimic nu se \ntâmplase, cu zâmbetul pe buze.

– |mi permi]i s` folosesc baia? Trebuie s` m` demachiez [i s`-mi scot costumul de scen`, spuse pe un ton ce se voia indiferent.

– Bine\n]eles.Când fu singur`, Roseline \[i pierdu pe loc zâmbetul. Mariella!

Oare cine era aceast` femeie cu vocea atât de senzual`? F`r` nici o\ndoial`, o prieten` intim` a lui James! Mesajul indica limpede c`f`cea parte din teritoriul cucerit. "Mâine voi fi lâng` tine", susurase.Chinuit` de gelozie, Roseline \ncerca s` se gândeasc`. Oare ceatitudine s` adopte? S`-l piard` pe James, s`-l lase alteia?

Nu, va lupta cu toate puterile \mpotriva acestei rivale necunoscute.Mâine, se gândi Roseline. Acest cuvânt o \nsp`imânta.

Nu-i r`mânea decât o sear`. Va [ti oare \n atât de pu]in timp s`-lcucereasc` pe b`rbatul pe care-l iubea cel mai mult pe lume?

Mai \ntâi trebuia s` dispun` de arme eficace. Roseline f`cu undu[ bun [i \[i aplic` pe corp o crem` \ncânt`tor de parfumat`. Se preg`tea s`-[i usuce p`rul, când i se b`tu la u[`. Se \nf`[ur`repede \ntr-un prosop [i se duse s` deschid`. James st`tea \n fa]aei, cu fa]a serioas`. V`zând-o astfel \mbr`cat`, nu-[i putu st`pâni oexpresie de \ncânt`toare surpriz`.

– Care este acest rol nou? Diana ie[ind din baie? Oricum, teprinde... Bun, tocmai mi-am ascultat mesajele de pe robot. Multe dintre ele m` las` s` cred c` nu va dura mult pân` când vomfi deranja]i de nepofti]i. Este de preferat s` plec`m de aici.

Roseline sim]i teama, de acum familiar`, revenind \n galop. |n câteva minute \mbr`c` ni[te blugi [i un pulover din bumbac alb [i,luându-[i geanta, veni s`-l \ntâlneasc` pe james care o a[tepta \n salon.

O asemenea grab` \l f`cu s` zâmbeasc` [i o ironiz` cuamabilitate pe tân`ra femeie.

– Nu suntem fugari!– S` mergem, te rog, \l implor` Roseline. S-ar putea s` ne

a[tepte jos!– |n seara asta vezi totul \n negru...– Poate, dar nu se [tie niciodat`. Nervii mei au fost pu[i la grea

\ncercare \n ultimul timp [i m` tem s` nu m` tr`deze la primaemo]ie puternic`!


Pentru mai mult` pruden]` o luar` pe scar` [i, ajun[i jos, James\i \ntinse mâna Roselinei. Apoi o atrase spre el [i, ca pentru a oproteja, o \mbr`]i[`. Tân`ra femeie \nchise ochii o secund`, pentrua savura mai bine aceast` fericire efemer`.

– dac` cineva d` târcoale prin \mprejurimi, spuse James,sl`bind u[or strânsoarea, vom fi obliga]i s` lu`m ma[ina. Altfel,vom merge pe jos, de-a lungul malului râului.

Ie[ir` din cl`dire, o luar` pe un drum \mp`durit [i travers`rapid mica punte din lemn, care trecea peste cursul apei.

– Unde m` duci? \ntreb` Roseline.– Vaporul meu este ancorat foarte aproape de aici.– Ia te uit`, ca cel al lui Jeremy... Al s`u se nume[te "Nereid".– |n realitate \mi apar]ine. |l \mprumut uneori lui Jeremy, ca [i

altor prieteni de altfel.Ultima dat` când Roseline urcase la bordul lui "Nereid", fusese

\n compania lui Jeremy. Atunci, nu-[i putea imagina c` atâteaevenimente \i vor tulbura via]a. Acum totu[i, ca prin minune, aveaimpresia c` vede \n sfâr[it cap`tul tunelului. James \i ar`tase caleafericirii [i a dragostei. Atâta timp cât \i va fi al`turi, nimic n-o maiputea atinge.

Un lucru totu[i continua s` o fr`mânte.– Printre mesajele de pe robot... ai auzit oare vreun mesaj de la

Ben? \ntreb` dup` o lung` ezitare.– Nu, nimic de la fratele t`u. |n schimb, a telefonat Charles

Hiatt. A hot`rât s` se \ntoarc` acas` curând. Crezi oare c` vei fidestul de tare pentru a-l \ntâlni?

148 FRANCINE PASCAL

– Nu! exclam` Roseline, \ngrozit` de aceast` perspectiv`. {i Hélène? Se \ntoarce cu so]ul s`u?

– Nu \nc`. Trebuie s` continue s` se odihneasc`. O u[oar`depresie, cred.

– Este oribil, murmur` Roseline.– F`r` \ndoial`, dar nu ai nici un amestec \n asta, Roseline.Continuar` s` mearg` \n lini[tea nop]ii. S`lciile pletoase

mângâiau suprafa]a apei, irizat` de lumina lunii. O briz` c`ldu]`f`cea s` fo[neasc` arborii \nal]i [i nu se auzea decât clipocitul apeilâng` mal. |n alte \mprejur`ri, Roseline ar fi apreciat romantismulacestei plimb`ri sub clar de lun`, dar \n ciuda eforturilor, eraincapabil` s`-[i alunge temerile care o fr`mântau.

|ncerc`, prin câteva banalit`]i, s`-[i schimbe cursul trist algândurilor.

– este mult timp de când ai "Nereid"?– L-am cump`rat anul trecut de la unul din prietenii mei, care

tocmai se c`s`torise. Credea c`-i va face o pl`cere so]iei sale,oferindu-i acest vapor, dar nu [tia c` ea suferea de r`u de mare!Via]a ne rezerv` surprize, nu-i a[a, drag` becky?

– Noi [tim câte ceva despre asta...Zece minute mai târziu, \n fa]a ochilor ap`ru "Nereid". Ancorat

de-a lungul malului, iahtul se leg`na \n voaia valurilor. James\naint` pe pasarel` [i \ntinse mâna spre Roseline.

– Oare vom r`mâne aici? \l \ntreb` aceasta.– Ei bine, m-am gândit c am putea merge pân` la insula

p`s`rilor, bine\n]eles dac` \]i face pl`cere.


Roseline cuno[tea acest loc pitoresc din mijlocul fluviului,s`lbatic [i privilegiat, unde se \ntâlneau o mul]ime de p`s`rimigratoare. Pe margini se profilau mici golfuri [i numeroaseambarca]iuni se opreau cu pl`cere acolo, departe de priviriindiscrete.

James o conduse pe Roseline \n micul salon lambrisat, iluminatcu lumini filtrale, care f`ceau atmosfera primitoare. Apoi se duse lapostul de pilotaj s` pun` vaporul \n mi[care. Motoarele f`ceau unzgomot continuu [i, curând "Nereid" despica suprafa]a râului,nel`sând \n urm` decât o u[oar` urm` de spum`.

Drumul pân` la insula p`s`rilor nu lu` mult timp. James dusevaporul \ntr-un mic golf pustiu, opri motorul [i arunc` ancora.Roseline i se al`tur` pe punte [i, \ntr-un elan n`valnic, i se arunc`\n bra]e. Cu degete tremur`toare, mângâie pieptul musculos al luiJames prin materialul m`t`sos al c`m`[ii. Cople[it` de un puternicsentiment de dorin]` [i \n acela[i timp ru[inat` de propria\ndr`zneal`, Roseline se \ndep`rt` brusc. James nu se mi[case.

– Eu... Iart`-m`, bâigui tân`ra femeie.{i, cu inima gata s`-i explodeze, alerg` s` se \nchid` \n cabin`.|[i dorea din toat` fiin]a sa ca James s` i se al`ture. Dar u[a

r`mase \n mod exasperant, \nchis`. Se a[ez` \n fa]a m`su]ei detoalet` [i z`rindu-[i imaginea \n oglind`, scoase un strig`t desurpriz`. Palid`, cu p`rul ciufulit, cu tr`s`turile trase... Ce tablou oferea! Nu era de mirare c` James nu-i r`spunsese laavansuri. |n grab`, \[i puse ordine \n coafur` [i aplic` un fard u[orpe obraji.

150 FRANCINE PASCAL

Dup` lungi, prea lungi minute, James intr` pân` la urm` \ncabin`.

– Te sim]i bine? o \ntreb`.– Da... |n sfâr[it, tocmai m-am privit \n oglind` [i am avut

impresia c` am o sut` de ani!– Dimpotriv`, semeni cu o adorabil` copil` s`lbatic`!

Vino lâng` mine.Roseline \naint` [i lu` mâna pe care i-o \ntinse James. Acesta o

conduse pân` la canapea [i, dup` o scurt` ezitare, tân`ra femeieascult` de presiunea delicat` pe care el o exercita asupra sa [i se\ntinse, tulburat` [i \ncântat`. |n acea clip`, luând pieptenele pecare Roseline tocmai \l folosise, cu gesturi blânde, James se str`duis` descurce p`rul tinerei femei. Roseline \nchise ochii câteva clipe,f`r` rezerve sub aceast` mângâiere.

Brusc, bra]ul lui James se strecur` sub talia zvelt` a tinerei femei.Se aplec` pân` \i atinse u[or buzele [i, atr`gând-o spre el, o strânsecu pasiune. |ntr-un elan de dorin]`, Roseline \[i \nnod` mâinile \njurul cefei lui James [i \[i oferi gura s`rutului atât de mult a[teptat.

– Te... doresc foarte mult, murmur` tân`ra femeie \n [oapt`.James nu ad`ug` nimic. Contempl` \ndelung chipul tinerei

femei [i o lu` \n bra]e. Ca \n vis, Roseline se sim]i transportat` pân`\n cabina amenajat` ca dormitor. Prin hublouri, luna r`spândea odelicat` lumin` argintie, aproape ireal`.

Cu nesfâr[it` blânde]e, James o a[ez` pe Roseline pe pat [i venis` se a[eze lâng` ea. Profund tulburat`, aceasta se abandon`mângâierilor pasionate ale b`rbatului care o f`cea s` vibreze pân`


\n adâncul fiin]ei sale [i pe care-l a[tepta de mult timp. De-abia \[i d`du seama c` o dezbr`case. Când se aplec` spre ea, cuochii \ntuneca]i de dorin]`, tân`ra femeie \i \ntinse bra]ele.

– Iube[te-m`, \i murmur`.Cu o \ncânt`toare \ncetineal`, James o f`cu s` descopere

senza]ii necunoscute, care o potopeau cu puterea unui uragan.Avea senza]ia c` p`trundea adânc \ntr-o regiune \ndelung cùtat`pe care o descoperea cu o \ncântare care atingea limiteleinsuportabilului. Nici \n cele mai nebune[ti visuri nu-[i imaginasevreodat` s` trìasc` asemenea clipe pasionate... Nu mai contanimic pe lume! Uitase lacrimile, suferin]ele, de Ben, de Mariella...

|n culmea fericirii, leg`nat` de mi[c`rile vaporului [i cuib`rit`lâng` James, Roseline se l`s` cuprins` de o dulce somnolen]` [ipân` la urm` c`zu \ntr-un somn adânc.

Oare cât timp r`m`sese adormit`? Poate dou`, trei ore? Când Roseline deschise ochii era \nc` noapte. Oare visase aceleclipe \ncânt`toare pe care le trìse cu James? Nu, totul \i reveni \nmemorie, \n cele mai mici am`nunte. Se \ntinse cu voluptate [i, \npenumbra cabinei, cùt` trupul b`rbatului pe care \l iubea.

Nimeni! Roseline se \ndrept` brusc. Oare James o abandonase?Dup` o clip` de panic`, \[i alung` din minte aceast` idee. Nu s-arfi purtat \n acest fel, era sigur`. Rapid, se \mbr`c` [i ie[i pe punte.Zorii care ap`reau, \ncepeau s` alunge umbrele nop]ii [i doarclipocitul valurilor lâng` coc` tulbura lini[tea. O cea]` u[oaràcoperea suprafa]a apei. Surprins` de r`coarea dimine]ii, Roselinese \nfior`. Dup` o privire rapid` pe puntea din spate, alerg` spre

152 FRANCINE PASCAL

partea din fa]` a vaporului. |n acea clip` \i ap`ru silueta \nalt` a lui

James. Rezemat de bastingaj, p`rea c` prive[te orizontul. Roseline

se gr`bi spre el.

– Când m-am trezit, disp`rusei! \i spuse pe un ton de repro[.

– Credeai oare c` mi-am luat zborul? sau am plecat \notând?

Era suficient s` strigi [i a[ fi alergat spre tine.

U[urat`, Roseline \[i savura fericirea. Cât de pl`cute erau de

auzit cuvintele rostite de James! {i apoi, nu se putea \mpiedica s`

simt` un u[or sentiment de victorie. Deoarece, când Mariella va

veni la James, ei bine, va g`si acolo o femeie necunoscut`, foarte

hot`rât` s`-[i apere dragostea.

– este mai degrab` rece, spuse James. Ar trebui s` coborâm [i

s` bem ceva cald.

Roseline accept` cu pl`cere. Tremura. De frig, de team`, sau de

fericire, n-ar fi [tiut s` spun`, dar probabil James observase.

O \ncercui cu bra]ele [i se \ndep`rtar` \mbr`]i[a]i spre cabin`.

Roseline dori din nou s` i se d`ruiasc` lui James. Dar o ciudat`

pudoare o re]inu. Poate acesta va crede c` era o femeie u[oar`...

Pentru a-[i ascunde tulburarea, se ghemui pe banchet`, sperând c`

el nu va observa nimic.

|n acest timp, James se duse \n buc`t`rie. |ntr-un dulap

descoperi o sticl` cu rom [i puse ap` la fiert. |n câteva minute,

preg`ti dou` ce[ti cu grog.

– }ine un toast \n... s`n`tatea celor absen]i! exclam` Roseline

pentru a rupe t`cerea care se instalase.


Spusese asta \ntr-adev`r f`r` s` se gândeasc`, doar pentru aspune ceva. Dar timp de o secund` imaginea lui Ben \i acapar`mintea [i sentimentul de veselie o p`r`si.

Judecând dup` expresia lui James, acesta ghicise gânduriletinerei femei. A[a c`, Roseline nu se putu st`pâni s` revin` asupraacestei probleme, mereu prezent` \n mintea sa.

– Oare... nu l-ai putea ajuta?– Pe Ben? Ei bine, foarte sincer, pu]in \mi pas` de ceea ce i se

poate \ntâmpla!– |]i \n]eleg reac]ia. Cu siguran]` nici pe mine nu ar trebui s`

m` preocupe soarta sa. Dar, [tii, \n perioada incendiului de laatelierul de pictur`, am fost alibiul sù. A[a c`, dac` a fost fraud`,sunt [i eu \n cauz`!

– |n acea perioad` nu aveai decât [aptesprezece ani. Nu erai \nc` decât o copil` ne[tiutoare, influen]abil`.

– Ben nu are un fond rù...– Bine\n]eles, draga mea, spuse James luând fa]a Roselinei \n

mâini. Te iube[te. Este mândru de tine. Te-a ajutat. Dar \n ceea ceprive[te spargerea, când fratele tù va ap`rea, nu voi face nimicpentru el. A cauzat prea multe probleme unor prieteni foarte dragi[i ]ie de asemenea. }i-am promis s` te ]in la distan]` de scandal. |mi voi respecta cuvântul. Atâta tot.

Brusc, Roseline \[i aminti de cererea lui Ben. O implorase s`mearg` s`-i pledeze cauza pe lâng` James [i, dac` trebuia, s` sefoloseasc` de farmecul sù. Se sim]i ro[ind de ru[ine. Ceea cetocmai se petrecuse \ntre ea [i James...

154 FRANCINE PASCAL

– James, nu crezi c`... a fost din cauza lui Ben? \l \ntreb`plecând privirea.

– Bine\n]eles c` nu. Poate datorit` lui, sau pentru c` aveainevoie de mult` c`ldur`, de tandre]e [i... de dragoste.

– Mul]umesc.James lu` mâinile Roselinei, le duse la buze [i le s`rut` cu

\nfl`c`rare.– |]i aminte[ti de \ntoarcerea noastr` de la Heritage Hall? |n acel

restaurant \ncânt`tor, am vorbit despre dragoste [i ai men]ionat pecineva...

– E[ti foarte perspicace!– Era oare ca aceast` Becky Sharp, fa]` de care ai atâtea rezerve?

Din cauza ei nu mai ai \ncredere \n femei?– Chiar dore[ti s`-mi cuno[ti povestea, Roseline?– Ar fi drept, nu? Tu [tii totul despre mine, iar eu nu cunosc

nimic din via]a ta.– Foarte bine. Se numea Mariella. Totul s-a \ntâmplat acum

mult timp.A[adar, v`zuse exact! Acea femeie a c`rei voce cald` [i senzual`

o auzise, tulburase via]a lui James. {i trebuia s` se \ntoarc` ast`zi...Pu]in \ncordat`, Roseline se cuib`ri \n bra]ele lui James, f`r` s` fiesigur` c` voia \ntr-adev`r s` asculte urmarea.

– Era frumoas`?– Da, minunat de frumoas`, spuse el, f`r` s` b`nuiasc`

suferin]a Roselinei la aceste cuvinte. Ne-am \ntâlnit la universitate.Ea studia istoria artelor.


Imagini defilau prin mintea chinuit` a Roselinei: James, maitân`r, deja foarte seduc`tor [i o tân`r` fat` superb`. Ce pereche splendid` trebuie s` fi format!

– Planuisem s` ne c`s`torim. Dar am f`cut gre[eala s` o prezintunchiului meu. Era foarte bogat: s-a c`s`torit cu ea.

Timp de câteva clipe, James r`mase t`cut. Ce poveste\ngrozitoare! Nimic uimitor c` se ar`ta atât de rezervat fa]` defemei. Roseline \ntreb` cu timiditate:

– {i acum?– Acum, nimic.Nimic? {i mesajul acela de pe robot... James nu p`rea c` vreai

s`-i spun` mai mult [i Roseline de[ti mistuit` de curiozitate, nu\ndr`zni s` insiste.

– Iat`, draga mea, [tii totul. Dar tu [i cu mine trìm o povestecu totul diferit`...

"Oare ce insinua? C` pentru el Roseline r`mânea o simplàventur`? C` niciodat` nu va mai iubi o femeie cum o iubise peMariella?

– Da, sunt \ntru totul de acord. Povestea noastr` nu seam`n`deloc cu ceea ce am trìt pân` acum.

James citise toate detaliile vie]ii sale personale, \n raport. {tia c`[i Roseline avusese leg`turi furtunoase [i scandaloase. Avuseseràmândoi parte de drame sentimentale.

James o \nv l̀ui \ntr-o privire tandr .̀ Timp de câteva clipe r`maser`t`cu]i, delectându-se unul cu prezen]a celuilalt. Roseline mângâiebra]ul lui james. Degetele i se oprir ̀brusc, pe o cicatrice lung .̀

156 FRANCINE PASCAL

– Ce ]i s-a \ntâmplat? \l \ntreb`.– O c`dere cu motocicleta, când aveam dou`zeci de ani.

|n acea perioad` eram cu adev`rat imprudent, nimic nu m` speria.Roseline \l privi drept \n ochi.– {i acum?– Nu mai [tiu, murmur` James, \mbr`]i[ând-o din nou.Se s`rutar` \ndelung. Roseline se abandon` fericirii de a fi \n

bra]ele b`rbatului pe care \l iubea, când brusc, o team` teribil` \isfâ[ie inima.

– N-ai s` m` la[i... nu acum, nu-i a[a? Când e[ti lâng` mine amimpresia c` sunt mai puternic` de parc` to]i cei care vor s`-mi fac`rù nu m` pot atinge.

Roseline vorbea cu o voce aproape rug`toare. James atinse u[orcu un deget conturul delicat al fe]ei tinerei femei.

– Roseline, e[ti atât de frumoas`, atât de scump`. Fiecare clip`petrecut` cu tine are aspect de s`rb`toare.

Erau primele cuvinte de dragoste pe care le rostise James.Tulburat`, Roseline plec` privirea. |nc` pu]in [i o vedea plângând.Nu! Oare ce ar fi crezut?

– Te iubesc, murmur` tân`ra femeie.– Prive[te-m`, te rog, \i spuse James obligând-o s` ridice capul.

Te iubesc, domni[oar` Becket.Cuib`rit` \n bra]ele sale, Roseline auzea amândou` inimile lor,

amestecându-[i b`tìle. Nu-[i imaginase niciodat` c` un b`rbatpoate ocupa un asemenea loc \n via]a sa. Iar pe viitor, nu concepeas` trìasc` f`r` James.


Ziua pe care o petrecuser` \mpreun` pe vapor fu una dintrecele mai frumoase din via]a Roselinei. |mp`r]ite \ntre dragoste,hohote de râs [i sc`ldat, acele ore le aduser` o fericire de nedescris.Explorar` \mpreun` cu bucurie limitele pl`cerii [i, \n acea noapte,nu adormir` decât \n zori.

Când Roseline se trezi, soarele intra \n valuri \n cabin`. Jamesera lâng` ea, \nc` adormit. Dup` ce-l s`rut` pe gât, Roseline p`r`sipatul. Cu o veste u[oar` pe umeri, ie[i pe punte.

Afar`, valurile se jucau cu lumina dimine]ii. Ni[te pesc`ru[istrigau \n dep`rtare. Ce stare pl`cut`! Ce fericire s` fie aici cuJames! Roseline avea impresia c` se afla la cap`tul lumii [i gusta cueuforie un nou sentiment de liberate.

– Bun` ziua, draga mea.– Ce loc minunat, murmur` aceasta.– Da, mai ales când e[ti \n bra]ele mele.James \[i a]inti privirea \n cea a tinerei femei. Aceasta observ` c`,

\n acea diminea]` ochii iubitului s`u aveau o expresie greu de\n]eles, pu]in misterioas`. Roseline \i \mp`rt`[ea emo]ia, cuvinte dedragoste \i ardeau buzele. Totu[i, trebuia s` mai afle un ultim lucru.

– {i Mariella?– Ce vrei s` [tii? \ntreb` James surprins.– Urmarea pove[tii sale...– V` mai vede]i?– |ndat` ce am \nceput s` urc treptele, am interesat-o din nou!– {i tu... A devenit iar amanta ta?– Nu.

158 FRANCINE PASCAL

– {i totu[i, mai sunte]i \nc` \n rela]ii?– Da. de altfel, sose[te ast`zi la Heathrow. Dar nu-]i spun nimic

nou, nu-i a[a?Roseline izbucni \n râs. A[adar James \[i d`duse seama de

indiscre]ia sa [i nu r`spunse nimic...– S` \ncet`m s` vorbim de Mariella, vrei? Avem multe alte

subiecte de conversa]ie mult mai importante de abordat. De exemplu, ce ai spune dac` te-ai c`s`tori cu mine?

– Oricum, orice ai face, e[ti prizoniera mea. }i-am spus, nu tevoi l`sa s` scapi! Dar mi-ar pl`cea s` te numesc "so]ia mea".

– Da, spuse slab Roseline.– Cum?– Da! strig` tân`ra femeie.Se aruncar` unul \n bra]ele celuilalt [i se s`rutar` pân`-[i

pierdur` respira]ia. Se c`utau de atât de mult timp...– {i Ben? \ntreb` brusc Roseline, gâfâind. Crezi c` \l vei putea

ierta \ntr-o zi?James nu ezit` nici o secund`.– Este suficient s` mi-o ceri tu, iubito. De acum, m` intereseaz`

numai fericirea ta.Beat` de fericire, Roseline \nchise ochii. Via]a care o tratase cu

atât de mult` asprime, \i oferea acum cel mai minunat cadou.

Sfâr[it


giannijolys

FRANCINE PASCAL · degrab` dr`gu]` [i vesel`. Dar când juca, degaja din ea o str`lucire care o...

Documents

Transcript of FRANCINE PASCAL · degrab` dr`gu]` [i vesel`. Dar când juca, degaja din ea o str`lucire care o...