Subiectul romanului

I. "Ucenicia lui Ionut" (1935) prezinta formarea lui Ionut Jder, fiul cel mai mic al lui Manole Par-Negru, pregatirea sa in mestesugul armelor, pe care-1 deprinde in slujba lui Alexandrei-Voda, dorind sa-si implineasca visul de a ajunge la Curtea domneasca, la Suceava. Cu prilejul sfintirii hramului manastirii Neamt, Stefan Voievod il randuieste tovaras lui Alexandrei Voievod. Cei doi tineri sunt crescuti aspru, in spiritul barbatiei si al demnitatii, devin frati de cruce, isi impartasesc grijile si necazurile. Lipsa de experienta, naivitatea varstei, firea lor pasionala si cutezatoare ii pun in situatii grele din care ies datorita inteligentei, curajului si priceperii in manuirea armelor.

Dupa sarbatoarea Hramului, Stefan cel Mare se opreste la grajdurile domnesti din Timis, ingrijite de comisul Manole Par-Negru, unde se gaseste armasarul alb de rasa, Catalan, pentru a fi pazit impotriva hotilor. Ionut afla de un complot urzit impotriva domnitorului si il salveaza vitejeste pe Alexandrei. in aceeasi noapte, Manole impiedica furtul armasarului Catalan, care fusese pus la cale de boierul Mihu, un roman pribeag in Polonia si care tocmise pentru aceasta pe vestitul hot, cazacul Gogolea, deoarece se spunea ca in acest armasar statea puterea legendara a domnitorului si de aceea invingea in razboaie pe toti dusmanii Moldovei. in lupta de la Lipnic cu tatarii este evidentiat eroismul fratilor Jderi, Simion si Ionut, strategia geniala a voievodului Stefan, ducand la prinderea feciorului hanului tatar. Nasta, iubita lui Ionut, este rapita de tatari, vanduta lui Suleiman-Bey si dusa intr-o tabara turceasca pe malul Dunarii. Ionut pleaca in cautarea Nastei, trece prin mai multe peripetii nscandu-si viata, dar e salvat de fratii si de tatal sau. Ionut afla ca Nasta s-a sinucis aruncandu-se in Dunare de pe corabia care o ducea in robie. Episodul se incheie cu uciderea hanului tatar de catre Gheorghe Botezatu, slujitorul credincios al lui Ionut, iar el revine la Curtea domneasca si va deveni un adevarat ostean al Mariei-Sale.

II."Izvorul Alb" este, mai ales, un poem al iubirii. Simion Jder se indragosteste de Marusca, fiica lui Iatco Hudici, care este rapita si dusa in Tara Leseasca. Cu invoirea lui Stefan, Jder merge in Polonia si isi aduce inapoi iubita

Ionuţ Jder, pedepsit pentru acţiunile sale oarecum infantile, este trimis oştean la Cetatea Neamţului, avându-i ca tovarăşi pe Samoilă şi pe Onofrei, fiii starostelui Nechifor Căliman. Ştefan organizează o vânătoare la Izvorul Alb, la Ceahlău, unde voia să afle de la un pustnic, un fel de mag arhaic rămas în inima munţilor, dacă trebuie sau nu să intre în război cu Imperiul Otoman. Sihastrul este crezut mort, dar Domnul îl vede în vis „binecuvântând un pojar uriaş care cuprinsese satele şi târgurile ţării”.

Nicodim îi tălmăceşte visul, cum că un călăreţ pe cal alb va învinge fiara. Simion Jder apare şi el în acest volum; el trece graniţele cu fraţii săi, deghizaţi în negustori, dar cu arme în căruţe, pentru a o recupera pe Maruşca lui Jaţko Hudici, răpită de Niculăieş Albu, nepotul boierului Mihu. În luptă cu Simion, Niculăieş este ucis, iar Jderii se întorc cu Maruşca, care urmează, a se căsători cu Simion: în episodul primirii prinţesei Maria de Mangop la curtea domnească, este descris fastul curţii lui Ştefan, cu nimic mai prejos decât al oricărei curţi europene a timpului.

III. "Oamenii Mariei Sale" prezinta evenimentele istorice petrecute intre 1471-1475. Este descrisa casatoria lui Simion Jder cu Marusca. O pagina impresionanta o constituie lupta de la Vaslui. Turcii pregatesc un nou atac impotriva Moldovei, Ionut este trimis - ca iscoada -de Voda sa aduca vesti din Grecia si de la muntele Athos. in drumul sau aventuros, Ionut se intalneste cu inteleptul si viteazul

sau frate, calugarul Nicodim, care-1 sfatuieste cum sa treaca muntii in Transilvania si in Tara Romaneasca. Ionut este insotit de Gheorghe Botezatu, iar drumul este un prilej de a prezenta, in contrast, imaginea Moldovei si imparatia Otomana. intamplarile din acest episod sunt dintre cele mai aventuroase: prinderea si decapitarea unor boieri tradatori, primirea solilor venetieni de catre Ionut in targ la Roman, apoi la Curtea domneasca.

Romanul se incheie cu lupta de la Vaslui, unde Stefan a obtinut o victorie stralucita impotriva puhoiului turcesc condus de sultanul Mehmed El Fatih, cel ce se socoate "trimis al lui Alah pe pamant". in lupta au fost si pierderi grele de vieti omenesti, dureroase pentru domnitor. Avand cultul mortilor pe campurile de batalie, Stefan ii plange pe eroii care au pierit la Vaslui, intre care se numara si batranul comis Manole Par-Negru, Simion Jder, Caliman si fiul sau, Samoila, poruncind o slujba pentru sufletele celor cazuti pe campul de lupta in toate bataliile anterioare si pe care voievodul ii pomeneste pe fiecare, pe nume.

Stefan dicteaza scrisori diplomatice in care vesteste izbanda si previne asupra noului pericol ce ameninta toate tarile si de aceea cere ridicarea intregii crestinatati impotriva paganilor. in final, parintele Nicodim, intors in chilia lui de la Neamt, consemneaza in ceaslov: "Anul de la Hristos 1475, () fost-a mare razboi cu turcii la Vaslui si i-a biruit Luminatia sa Stefan-Voda pe pagani. Pierit-au in acest razboi parintele nostru dupa trup, comisul Par-Negru si fratele nostru dupa trup comisul Simion si alti multi, Dumnezeu sa-i miluiasca intru iertarea sa".