1. Conceptul de finanțe publice

Apărute în perioada de trecere de la orânduirea gentilică la orânduirea

sclavagistă, finanţele sunt strâns legate de istoria statului. Ele însoţesc pe scena

istoriei instituţia statului, prin utilizarea banilor şi a formelor valorice în procesul

repartiţiei produsului social. Altfel spus, finanţele au apărut atunci când existau

deja comunităţi umane, când se vehicula ideea de proprietate, se dezvoltau forţele

de producţie şi apăreau primele elemente ale pieţei de schimb.

În vorbirea curentă, ca și în literatura de specialitate, se folosesc mai multe

expresii făcând parte din familia cuvântului finanțe, în sensuri apropiate sau

diferite, după caz: finanțe, finanțe publice, finanțe private, finanțe socialiste.

Cuvântul finanțe își are originea în cuvintele latineşti fiare sau finis, care se

traduc prin a termina, a încheia un diferend, o acţiune juridică în legătură cu plata

unei sume de bani. În secolele al XIII-lea și al XIV-lea se foloseau expresiile

finantio, financias și financia pecuniaria, în sensul de “plată în bani”. Se

presupune că aceste expresii derivă de la cuvântul finis, utilizat adesea în sensul de

“termen de plată”. În Franța, în secolul al XV-lea, se foloseau expresiile homes de

finances și financiers pentru denumirea arendașilor de impozite și a persoanelor

care încasau impozitele regelui. Finance însemna o sumă de bani și mai ales un

venit al statului, iar finances întregul patrimoniu al statului.

În Germania, în secolul al XV-lea, se foloseau: Finantz, cu sensul de „plată

în bani”, şi Finantzer care însemna „cămătar”. Treptat, cuvântul finanţe şi-a extins

semnificaţia, incluzând: bugetul statului, creditul, operaţiunile bancare, cele

bursiere, relaţiile cambiale etc., adică resursele, relaţiile şi operaţiunile băneşti. În

ţara noastră, noţiunea de fisc s-a folosit încă din secolul al XIX-lea, cu sensul de

organ financiar responsabil cu încasarea impozitelor, taxelor, amenzilor etc.

În zilele noastre, în vorbirea curentă se identifică frecvent noțiunea de

finanțe cu aceea de bani, venituri în bani, resurse bănești, creanțe și obligații de

plată în bani, indiferent de subiectul acestora.

Concepţiile economiştilor cu privire la finanţe au fost şi ele diferite de-a

lungul timpului. Exemplificăm, pe scurt, doar câteva dintre acestea:

- prin cuvântul finanţe desemnăm „orice valori aplicate serviciilor publice,

indiferent dacă acestea sunt prelevate sau nu la buget, dacă se concretizează în

numerar sau în alte bunuri, dacă provin din impozite sau din surse diferite”;

- „finanţele se ocupă cu gospodăria statului sau a altor organizaţii publice”

- finanţele ne dau „regulile şi principiile după care statul şi celelalte organizaţiuni

publice subordonate sau supraordonate lui îşi procură, administrează şi

întrebuinţează bunurile economice şi mai ales banii într-o epocă unde predomină

schimbul în viaţa economică”;

- „finanţele publice reprezintă (1) gestiunea resurselor, cheltuielilor şi datoriilor

administraţiei publice centrale şi locale”; (2) reprezintă o „ramură a economiei care

se ocupă cu veniturile şi cheltuielile autorităţilor publice şi cu efectele lor asupra

economiei, în general”;

- finanţele exprimă „relaţii sociale de natură economică, în expresie bănească, ce

apar într-un anumit proces şi cu un scop bine determinat“.