2.Formele de violență în școală

Violența în mediul școlar nu este o problemă tocmai actuală, ea a existat încă din cele mai vechi timpuri în toate sistemele de eucație, dar formele și intensitatea cu care aceasta s-a manifestat au suferit modificari pe întreg parcursul timpului, variind de la o cultură, societate și practică pedagogică la alta.

Câteva tendințe asupra formelor de manifestare a violenței în școala contemporană sunt: Trecerea de la violența fizică, directă la cea subtilă, mascată sub forma unei violențe de

tip simbolic; Moltiplicarea formelor de violență asupra profesorilor; Creșterea formelor de violență gravă în scoală, care necesită intervenția legii (violuri,

crime etc.) ca urmare violenței existente în societate; Difuzia fenomenelor de violență din afara școlii sau din imediata apropiere a acesteia, la

spațiul școlar propriu-zis.

2.1 Violența fetelor vs violența băieților

După mai multe investigații facute de către psihilogi, s-a constatat faptul că baieții sunt mult mai violenți decât fetele, în foarte puține cazuri, s-a declarat faptul ca fetele sunt mai agresive decât băieții. Fetele sunt violente mai mult din punct de vedere verbal, comportamentul violent luând forma de : certuri, bârfe, ironii, în schimb, băieților li se atribuie forme mai grave de violență: violență verblă, dar și violență fizică. Aceste diferențe pe genuri apar și în ceea ce privește motivațiile și cauzele privind manifestările de violență. De exemplu, fetele sunt mult mai competitive decât băieții, se bat și se înjură pentru atenția unui băiat, pentru o notă etc. , în timp ce băieții recurg la acte de violență grave ori pentru afirmarea masculinității, ori pentru un prieten, ori pentru răzbunare.

Așadar, putem concluziona că există o dimensiune de gen a fenomenului de violență scolară care trebuie luate în considerare.

2.2 Violența și formele ei între elevi

„Majoritatea lucrărilor de analiză a fenomenului violenței școlare susțin ideea că manifestările conflictuale dintre elevi reprezintă cea mai răspândită forrmă de violență școlară, dar considerată acest tip ca unul nespacific spațiului școlii deoarece se poate manifesta și în afara acestuia”. (Balica M., Fartușnic C., Horga I., 2006).

Chiar dacă violența în școli a fost recunoscută ca fenomen general, aceasta se manifestă diferit de la o unitate de învățământ la alta, fiind determinată de mai mulți factori: calitatea activității educaționale, climatul și cultura școlii, tipul de management școlar, mediul de proveniență al elevilor, etc.

Așadar, ca mai frecventă formă de violență elev-elev este de tip verbal: injurii, certuri, conflicte etc. Aceasta este una din formele de violență acceptate , „obișnuite” a „toleranței ascunse” și poate de aceea atât profesorii, cât și părinții apreciază că elevii cu astfel de manifestări nu constientizează comportamentul lor și nici consecințele asupra mediului școlar.

Un alt tip de comportament vizează jignirile cu referire la trăsăturile fizice sau psihice ale colegilor. Ponderea ridicată a acetui tip de violență se datorează vârstei, mai precis perioadei de adolescență, deoarece este marcată de multiple transformări corporale și psihologice care susțin dezvoltarea imaginii de sine , iar adolescenții devin mai atenți și mai critici cu privire la diferite caracteristici fizice și psihice. Ca urmare apar și conflicte referitoare la aceste aspecte: jigniri legate de ritmul de dezvoltare a unui elev, ironizarea unor trăsături fizice sau psihice etc.

Un alt comportament specific și neadecvat al elevilor este violența în scoală, menționată cu ponderi ridicate în unitățile de învâțământ situate la periferie și datorită faptului că acest tip de violență contravine regulamentului școlar, cadrele didactice au declarat în puține cazuri prezența acestui fenomen. Astfel de comportamente apar fie între elevii de aceeași clasă, fie între clasele care sunt „în concurență”. Bătaia între elevi duce deseori la alte forme adiacente de violență: furtul, distrugerea unor bunuri personale ale celui agresat și are ca și cauze : consecințe ale imobilității elevilor în clasă pe parcursul unei activități didactice, lipsa unei „culturi a jocului”, intrarea elevilor în diferite anturaje, etc.

O altă formă de violență în mediul școlar este jignirea referitoare la situația social economică a copiilor, de aici apărând și diferențe privind felul în care aceștia sunt îmbrăcați, banii pe care îi au de buzunar, obiectele personale.

Iar ultima formă de violență privește jignirile referioare la aparteneța etnică sau relicioasă.

2.3 Violența elevilor față de profesori

„Formele de violență ale elevilor față de profesori sunt variate, de la comportamente care nu sunt în deplină concordanță cu regulamentul școlar și cu statutul de elev la forme mai grave care țin de violență fizică sau care intră sub incidența legii” (Balica M., Fartușnic C., Horga I., 2006). Astfel se disting trei categorii de manifestări violente ale elevilor față de profesori:

Comportamente neadegvate elevilor în raport cu statutul lor: absentatul, întârziatul la orele de curs, ieșitul din clasă în timpul orei, etc.

Comportament care implică violența verbală și non-verbală cum ar fi: neîndeplinirea sarcinilor primite, zgomotul în timpul orei, miscări ale elevului neautorizate de profesor, ironizarea profesorului, sfidarea acestuia;

Comportamente agresive evidente care presupun agresiune verbală și fizică: gesturi amenințătoare, injurii, lovire și agresiune indirectă.

2.4 Violența profesorului față de elev

Aceasta este o altă problemă controversată, deoarece elevii întotdeauna se simt agresați de către profesori. Un lucru este cert: deși există, violența profesor-elev este mult mai scăzută decat cea elev-profesor. Formele de comportament neadegvat al profesorilor, menționate de majoritatea elevilor sunt: țipete, atitudini ironice sau superioare, evaluarea neobiectivă, agresiunea non-verbală, ignorarea mesajelor elevilor, neacordarea atenției, atitudini discriminatorii și de marginalizare a unor elevi.

2.5 Violența părinte-elev/ părinte-profesor

În primul rând, părinții au comportamente neadegvate față de profesori. Protectivi fiind, aceștia își „apără” copilul folosindu-se de puterea lui fie fizică, fie mentală, fie financiară. Astfel se ajunge la agresiune verbală, non-verbală, fizică etc. Și toate acestea pornesc datorită lipsei de neîncredere a părintelui în mediul școlar.

Pe lângă violența față de profesor, unii părință manifestă comportamente violente și față de alți elevi cu care propriul copil a intrat în conflict. Situații de acest gen se produc atunci când părintele îsi consideră copilul neajutorat și neputincios.

Din păcate, unt situații în care părinții își agresează verbal și fizic proprii copi, în fața clasei. Cei care recurg la asemenea gesturi consideră că aceasta este o modalitate foarte bună de a-și pedepsi copilul.