ACADEMIA DE MUZICĂ “ GHEORGHE DIMA” CLUJ NAPOCADEPARTAMENTUL DE SPECIALITATE CU PROFIL PSIHOPEDAGOGIC

Specializarea interpretare instrumentală pian

LUCRARE METODICO –ŞTIINŢIFICĂ PENTRU OBŢINEREAGRADULUI DIDACTIC I

COORDONATOR ŞTIINŢIFIC: AUTOR: Loc.Satu Mare Jud.Satu Mare

CLUJ NAPOCA

ACADEMIA DE MUZICĂ “ GHEORGHE DIMA” CLUJ NAPOCADEPARTAMENTUL DE SPECIALITATE CU PROFIL PSIHOPEDAGOGIC

Specializarea interpretare instrumentală pian

LUCRARE METODICO –ŞTIINŢIFICĂ PENTRU OBŢINEREAGRADULUI DIDACTIC I

FORMAREA DEPRINDERILOR INSTRUMENTALE LA PIAN

COMPLEMENTAR

COORDONATOR ŞTIINŢIFIC: AUTOR:Dr.prof. NECULAI ADRIANA MACOVEI MAGDALENA Liceul de artă “ Aurel Popp” Loc.Satu Mare Jud.Satu Mare

CLUJ NAPOCA

CUPRINS

INTRODUCERE

Importanţa educaţiei muzicale instrumentale în formarea personalităţii artististice

Personalitatea poate fi abordată din perspective şi din direcţii variate.Există numeroase teorii

ale personalităţii dintre care amintim:

Biologistă

Experimentalistă

Psihometrică ţi socio-culturală

Antropologică

Termenul de personalitate include într-un sistem unitar atât temperamentul cât şi

caracterul.Studiul educaţiei instrumentale dezvoltă un complex de procese care permite

efectuarea cu succes a anumitor activităţi.Studiul la un instrument dezvoltă încrederea în

forţele proprii (în tine) prin performanţele atinse în interpretarea unui text într-un mod cât mai

individual.

Impunerea motivată sistematică a studiului la un instrument ajută la disciplinare şi

simţul răspunderii, respectului faţă de muncă.Dezvoltă gândirea muzicală cu un volum de

mijloace tehnice strict subordonate scopului muzical urmărit.Munca la instrument dezvoltă

afectivitatea, creativitatea care reprezintă unul din factori dinamici ai personalităţii, la

mobilizarea fără efort a energiei necesare la perseverenţa în studiu pentru obţinerea unei

satisfacţii depline. Cunoaşterea unui instrument ajută la împlinirea personalităţii, dezvoltă

gustul pentru muzică şi artă în general.

Piesele lucrate la instrument, ascultate în interpretări celebre permit progresul elevului şi

selectarea unui repertoriu adecvat. Cu ajutorul studiului la instrument elevul dobândeşte o

sensibilitate pentru frumos, melodie, armonie plăcut care se modelează treptat.Prin învăţarea

unui instrument la un nivel de performanţă elevul se dezvoltă în mai multe direcţii .Se

dezvoltă atenţia distributivă, puterea de concentrare, memoria vizuală şi auditivă, auzul intern,

memoria de lungă durată, ajutând şi la alte discipline studiate la atingerea succesului.

CAPITOLUL I

Rolul pianului complementar în dezvoltarea muzicală a

elevului instrumentist

1.1 Aspecte generale ale predării şi învăţării disciplinei

“Pian complementar”

Din experienţa didactică acumulată în mulţi ani am remarcat o dezvoltare a citirii

partiturii în mod armonic cu ajutorul notelor din bas. Elevii care sunt la un al doilea instrument

începători trebuie îndrumaţi tot atât de sigur pe frumuseţea complexitatea şi nu în ultimul rând

spre dificultăţile parvenite din nerespectarea tehnicii exacte în învăţarea acestui

instrument.Copii începători din clasele a V-a, copii începători din clasele IX au o diferenţă

enormă în dezvoltarea lor psihică-fizică, intelectuală, emoţională. Trebuie trataţi în mod

individual diferit dar cu acelaşi mod corect de predare, învăţare, cu multă responsabilitate

întrucât la elevii instrumentişti dragostea şi importanşa studiului la instrument prevalează la

instrumentul principal.Pentru a studia opţional ca instrument secundar trebuie motivat elevul

cu ajutorul diverselor legături între instrumentul principal studiat şi pianul complementar

legatura între materiile teoretice studiate la şcoală şi demostrat problemele comune, paralele

între acestea. Pentru a avea progres în studiu trebuie atinse obiective clar trasate indiferent de

existenţa aptitudinilor psiho-fiziologice necesare învăţământului pianistic sau nivelului de

pregătire teoretică.Se va miza pe solicitarea intensă a gândirii muzicale. Cu un volum de

mijloace tehnice stict subordonate scopului muzical urmărit.

Pianul complementar va fi într-o strictă dependenţă de disciplinele muzicale prevăzută

de programa analitică a liceului: teorie-solfegii armonie,forme contrapunct dar şi cu totalitatea

lui dacă bagajul de cunoştinţe acumulat este mediu.Cunoscând deci ceea ce elevii asimilează

la disciplinele muzicale se va alege din repertoriu fixat pentru fiecare an de studiu acele piese

semnificative în care să ilustreze aceste cunoştinţe şi să ajute în acelaşi timp la înţelegerea şi

interpretarea corectă a pieselor pe care le studiază la pian.Se va face o diferenţă între elevii

care au instrumentul principal vioara, viola, violoncelul, şi elevii care au instrumentul

principal instrumente de suflat- oboi, clarinet, fagot, canto şi instrumente de percuţie.Fiecare

instrument are specificul lui în construcţie, în intonare, în timbru, astfel este cu totul diferit şi

citirea partiturii.

La pian, dificultatea principală pentru elevii cordari sau suflători care citesc doar într-o cheie

este învăţarea şi citirea celor două chei- cheia Sol şi cheia Fa.

Profesorul trebuie să insiste la citirea corectă în ambele chei cu uşurinţă cu ajutorul unor

exerciţii simple de citire şi de memorare a notelor.Cu toţi elevii începători trebuie ţinut un

număr de ore dedicat citirii corecte a textului, cu cât elevul citeşte mai fluid va cânta mai uşor,

mai sigur şi nu în ultimul rând cu dragoste şi siguranţă la pian.

Elevii de la violoncel nu au dificultăţi în citirea acordurilor din registrul grav dat fiind cheia

FA de la instrument dar trebuie ajutaţi la citirea cursivă în cheia SOL.La fiecare elev începător

trebuie prezentat instrumentul, istoricul dezvoltării pianului, arătat interiorul cutiei de

rezonanţă, pedalele şi în mod diferenşiat începerea învăţării claviaturii. După prezentarea

instrumentului profesorul demonstrează poziţia corectă a corpului, a braţelor, a

degetelor.Indiferent de numărul de ore alocate în programa şcolară trebuie atinse

performanţele cerute de nivelul clasei, de descifrarea unor piese din repertoriu pianistic

adecvat, selectarea repertoriului pentru parcurgerea învăţării cântatului la pian.Trebuie luat în

vedere particularităţile individuale a fiecărui elev, calităţile psiho-fizice native, aptitudinile,

talentul şi auzul intern al instrumentistului. Cântatul corect la pian trebuie insuflat de la

început elevului.Este gândire greşită a considera instrumentul complementar cu importanţă

diminuată, obligatorie de o materie optională.Cu cât profesorul de pian poate să demonstreze o

execuţie mai calitativă, desăvârşită cu atât elevul va fi mai cooperant în învăţarea pianului.

După părerea mea un rol deosebit în dezvoltarea voinţei a interesului de a cânta la

două mâini este şi interpretarea diverselor lucrări din repertoriul pianistic din diferite epoci din

cele mai vechi timpuri şi până astăzi, punerea în valoare a bogatului tezaur al moştenirii

artistice, care străbat ecourile vibrante ale dragostei de frumos.

Cu ajutorul unui repertoriu diversificat se poate accentua importanţa pianului la

dezvoltarea armoniei, a contrapunctului la citirea la prima vista a coralului. Se lucrează în mod

diferenţiat cu elevii din calas a V-a care nu au nici o noţiune în muzică faţă de acei elevi care

au la bază patru ani de studiu la un instrument indiferent din ce categorie face parte.La elevii

din a doua categorie nu trebuie irosit numărul orelor şi aşa puţine alocate de programa şcolară

pentru învăţarea notelor şi a tututror semnelor din categoria muzicală.La ei se poate trece

direct la descifrarea pieselor din Alma Cornea Ionescu, Maria Cernovodeanu, Asztalos Tünde,

Papp Lajos -Piano ABC, C.Czerny op.599 şi a pieselor mici din repertoriul clasic, romantic şi

contemporan.

La primele ore de predare trebuie alternate noţiunile teoretice cu practica., cântatul

efectiv cu exerciţii ritmice cu mâini separate şi respectând numărul repetărilor până la

convingerea redării de către elev în mod conştient a celor învăţate.Nus se poate mări cantitativ

şi calitativ dezvoltarea elementelor de bază fără a fi siguri că elevul poate etapizat folosi

instrumentele acumulate anterior învăţate.Nu putem trece la noţiuni noi fără o repetare

continuă şi corectă a celor dobândite anterior pentru fixarea cunoştinţlor acumulate.Pentru a

ocoli monotonia în lucru profesorul trebuie să monitorizeze la fiecare oră progresul atins de

elev.Corectările greşelilor trebuie făcute imediat cu demonstrarea executării corecte de câte ori

este necesar pentru asimilare la fiecare oră.Se abordează un număr diferenţiat de elemente noi

introduse în cunoaşterea teoretică şi practică la fiecare elev individual, ţinând cont de evoluţia

calitativă a celor acumulate.

Insuflarea seriorizităţii în studiul pianului depind şi de consecvenţa critică a

profesorului, care trebuie să fie un bun interpret, pedagog, care evaluează elevul după muncă

în sala de pian dar şi în sala de spectacol, sala de examen.

Fiecare elev trebuie să aibă o fişă în care să fie notat cu exactitate atât calităţile cât şi

comportamentul în faţa unei munci asidue cerute pentru a lucra acolo unde elevul are greutăţi ,

dificultăţi .Fişa de evaluare trebuie complectată în colaborare cu elevul.Complectarea

conştientă în evaluarea instrumentului ajută la dezvoltarea personalităţi, dă un impuls spre

atingerea performanţelor cerute.Evaluarea se notează şi în raport cu evoluţia instrumentului, la

verificări, audiţii, examene.Cunoaşterea lipsurilor, deficienţelor este de regulă să nu rămână la

faza de lucru de cunoştinţă –ea trebuie temeinic corectat şi demonstrat de câte ori este nevoie

până când elevul atinge execuţia corectă.Elevul instrumentist va fi îndrumat cu atenţie să fie

exigent cu ele însuţi să fie autocritic.

Dezvoltarea simţului autocritic la elevii începători se realizează eficient cu reliefarea fiecărui

progres cât de mic ar fi.

Pentru fiecare progres recompensarea imediată este importantă.Dezvoltarea motivaţiei este de

asemenea realizată mai uşor datorită laudei şi notării corecte. Evitaresa rutinei în derularea

orei de instrument are mai multe mijloace folosite cu rezultate îmbucurătoare.

CAPITOLUL II

2.1 Problematica predării pianului complementar la elevii

cordari

2.1.1. Repertoriu pentru începători

Astăzi din familia violinei se folosesc în orchestra sinfonică: vioara, viola, violoncelul

şi contrabasul.Apariţia viorii ca instrument perfecţionat se datoreşte unui mănunchi de

constructori şi muzicieni de seamă care au trăit în Italia în secolele XVI, XVII, XVIII.Istoria

muzicii aminteşte de oraşul Cremona a cărui faimă a cucerit întreaga lume prin vestiţii

constructori de viori: Andrea şi Nicolo Amati (1530-1611), 815996-1684), Joseph Guarnerius

(1687-1742) şi denumitul Antonio Stradivarius (1644-1737).

Istoria viorii prezintă un tablou interesant al ascensiunii rapide a acestui instrument

popular datorită rolului pe care l-a jucat în viaţa artistică a popoarelor .Valoarea socială şi

autoritatea artistică se seamănă şi prin faptul că însuţi numele instrumentului în sunetele căruia

se dansa “vioara giga”a servit ca denumirea colectivă pentru dansurile populare variate şi

vioaie din Italia, Anglia, Scoţia, Islanda şi alte ţări. În Italia paralel cu desăvârşirea

instrumentelor de coarde a apărut o remarcabilă şcoală de violonişti care în decurs de două

secolele au ridicat pe culmi arta violonistică.Arcangelo Corelli care a trăit în secolul XVII-lea

este primul din seria marilor maeştri ai viorii, fiind considerat unul din întemeietorii şcolii

clasice italiene de vioară.

La vioară sunetele rezultă din vibraţia coardelor prin frecvarea lor cu arcuşul.Fiecare

coardă are un colorit specific, o sonoritate deosebită. Coarda MI oferă on sonoritate

stălicitoare, coarda LA e mai dulce, Coarda RE e clară şi pătrunzătoare, coarda SOL emite

sunete ample pline de căldură.

Importanţa piuanului complementar la elevii claselor a V-a după patru ani de studiu la vioară

este mult mai uşor datorită citirii perfecte în cheia Sol la vioară, trebuie învăţat citirea notelor

în cheia Fa.

După patru ani de studiu la vioară elevii au auzul intern bine dezvoltat.Se remarcă prin

purtătoare a melodiei, datorită timbrului cristalin, expresiv şi plin de frumuseţe.Din

experienţele proprii de la clasă am observat că elevii de la instrtrumentele cu corzi formează

mai corect acordurile pentru a se acompania.După prinderea notelor încheia Fa pentru mare u

violonist se poate trece la citirea pieselor de dificultate redusă din M. Cernovodeanu, Alma

Cornea Ionescu la ambele mâini în chei diferite.

La elevii de la violoncel unde citirea în cheia Fa trebuie abordat citirea notelor în cheia

Sol.Cu foarte mare uşurinţă descifrează notele din acoeduri la mâna stângă.Citesc uşor şi

notele din octave diferite în cheia Fa.Datorită violoncelului unde citesc în cheia Fa aceşti

elevi la pian complementar leagă mai uşor acordurile, la măna stângă.Pentru ei trebvuie

început cu mici piese şi corale unde predomină acordurile.Aceşti elevi având un auz foarte

dezvoltat ascultând notele sunetele de o acurateţe maximă sesizează mai uşor notele greşite ,

false din textul muzical .

În clasa a V-a la pian complementar începători se poate lucra mai uşor şi din punct de

vedere a teoriei muzicale unde au deja noţiunile de bază formate.Însuşirea acestor noţiuni

teoretice ajută formarea mai uşor a deprinderilor la pian complementar.Formarea deprinderilor

instrumentale este necesar ca profesorul de pian să ţină seama de câteva condiţii esenţiale care

trebuie neapărat respectate.Elevul trebuie să ţtie clar de la început ce are de făcut, ce scop are

de atins.

Fazele prin care trec deprinderile în

Fza iradiaţiei- În această fazăexcitaţia iradiază larg pe scoarţa cerebrală.Ea este

caracterizată prin imprecizie şi prin existenţa unor mişcări inutile.Elevul greşeşte foarte

des şi cheltuieşte mai multă energie decât este nevoie pentru obţinerea unui anumit

efort sonor.

Faza inhibiţiei - excitaţia la nivelul scoarţei celebrare se răsfrânge treptat datorită

progresului repetării constante, care are ca rezultat pe plan instrumental eliminarea

efortului suplimentar şi a mişcărilor nefolositoare.

Faza stereotipului stabil se atinge atunci când instrumentistul realizează cu un minim

efort randamentul calitativ maxim.Totodată se dobândeşte o dezinvoltură superioară,

care permite interpretului să se concentreze asupra efectului sonor nemaifiind stinghisit

de mijloacele realizării lui.

În cursul formării deprinderilor este necesară o urmărire consecventă a preciziei şi

corectitudinii materialului repetat.Studiul forte variat -rar- repede, separat-împreună , pe

fragmente şi global, expresiv şi arid.Acest procedeu este este menit să faciliteze procesele de

analiză şi sinteză, activitatea de sistematizare a scoarţei crebrale.

a. Stabilirea intervalului optim de timp ȋntre repetiţii.Acesta nu trebuie să fie nici prea mare

nici prea mic.Se recomandă să pe măsură ce se formează o deprindere.Atitudinea critică în

timpul studiului determinată de aprecierea justă şi rapidă a rezultatelor acestuia.

b.Transferul şi interferenţa deprinderilor.Instrucţia pianistică ar fi mult îngreunată dacă nu ar

apela continuu la transfer.De la digitaţia unei game transpusă pe o gamă nouă, până la

procedeele de atac fin diferenţiate care se reiau sub diferite forme în piese diferite toate acetse

sunt modelări ale unor deprinderi noi, pe altele mai vechi dar bine consolidate, având ca efect

uşurarea şi simplificarea drumului formoriilor.Nu trebuie neglijat transferul bilateral în care

deprinderea este preluată de la o mână la alta.Studiind o dificultate tehnică cu una din mâini

datorită acestui proces cealată mănă atunci când va fi pusă în faţa acewleiaşi probleme, va da

un randament mult superior faţă de situaţia în care ar fi acţionat direct.Formarea unei

deprinderi presupune în mod obligatoriu perfecţionarea ei.Acesta este posibilă prin procesul de

.. inversă care face posibilă desăvârşirea structurii actelor motrice complexe ale aparatului

pianistic în timpul realizării lor, adică a procesului de dezvoltare internă a actului însuşi.

Studiul instrumental necesită în primul rând o activitate intelectuală ( a creierului) iar apoi o

activitate fizică (musculară).Prea puţini sunt elevii care dau întâietate activităţii intelectuale

faţă de cea fizică şi de aceea întâmpină multe greutăţi.Instrumentistul trebuie să cunoască la

perfecţie anticipat tot ceea ce urmează să executedegetele lui.

Cântatul la pian trebuie să se realizeze tot sub conducerea ......însă aici pentru a se exprima

ochii va trebui să colaboreze cu mecanismul muscular al mâinii.

Varietatea semnelor muzicale nu este prea mare deoarece ele se prezintă ochiului în mod

simultan şi se succed într-un ritm rapid este necesară o agerime deosebită a privirii care se

capătă şi se dezvoltă prin antrenament.Mişvcările necesare redării sonore a unui text muzical

nu sunt greu de realizat.Dar pentru ca ele să poată fi făcute în mod natural independent şi

curgător este nevoie ca executantul să ţtie precis cum trebuie să acţionezeze.Mâna înţepenită

sau molatică a elevului greţit condusă se mişcă şovăielnic deasupra claviaturii căutând să

ghicească unde trebuie să se aşeze şi cţnd trebuie să se ridice.

Auzul în legătură cu activitatea cerebrală permite unui executant o .....a sunetelor desenului

melodic reprezentate prin semne pe care ochii le-au înregistrat mai înainte ca mecanismul

degetelor să le fi produs.

Este absolut necesar efortul de atenţie şi de înţelegere care va duce totodată la o economie a

timpului consacrat studiului pianistic propriu-zis.Munca la instrument va deveni mai

interesantă şi ca atare atât mai plăcută.

Pentru elevii începători clasa a V-a care au studiat patru ani la un instrument cu corzi este

aşezarea corectă în faţa pianului, modul în care elevul se aşează la pian are o mare influenţă

asupra felului de a cânta.Scaunul trebuie aşţezat la mijlocul claviaturii, îndepărtarea de

instrument precum şi înălţimea să fie în funcţie de talia elevului şi de lungimea braţelor

sale.Aşezând mâna pe claviatură cotul să fie la aceeşi înălţime cu clapele, trupul să

râmănădrept şi să nu se lase pe spate atunci când se deplasează braţele.Picioarele să se sprijine

pe podea; cel drept lângă pedale iar cel stâng puţin înapoi.Se trece la aşezarea corectă a mâinii

pe claviatură.Mâna se sprijină uşor pe degetul în contact cu clapa, păstrănd forma

boltită.Braţul este destins şi încheietura mâinii elastică.Atunci când mâna, în poziţie boltită se

sprijină pe claviatură pe degetul 5 acesta trebuie să se menţină drept şi să nu îngăduie mâinii

să se răstoarne, când mâna în poziţie boltită se sprijină pe claviatură pe degetul mare, acesta

trebuie să se menţină în echilibru fără crispare iar contactul cu clapa să se facă pe un punct

lateral aproape de vârf.

Elevii cordari însuşesc mult mai uşor diferenţele între intervale consonante şi disonante, având

de lucrat pentru pentru realizarea unui sunet calitativ curat.La aceşti elevi consider câ este mai

uşor şi cântatul în acorduri pentru că se corectează imediat dacă au greşit o notă.Am observat

la aceşti elevi curiozitatea şi bucuria de a cânta la 2 mâini în chei diferite, progresul vădit în a

acompania.Instrumentiştii de la violoncel citind în cheia Fa abordează mai cursiv coralele,

acordurile citesc mult mai uşor la prima vedere.

Aceste modalităţi de abordarev diferenţiată a elevilor cordari ajută la atingerea obiectivelor

propuse în timp mai scurt şi cu un efort mic din partea profesorului cât şi din perspectiva

elevului pianist.

Cu totul alt mod de predare a pianului complementar se desfăşoară munca la clasă cu un elev

cordar de liceu.Având la bază opt ani de studiu la un instrument cu corzi este mult diferit în

primul rând din punct de vedere psiho-fizic intelectual, au dezvoltat creativitatea,

selectivitatea, independenţa, capacitaea decizională, motivaţia.

Având în vedere că numărul alocat pianului complemetar este de o jumătate de oră la clasele

de gimnaziu şi de o oră la clasele de liceu cu multă dibăcie se poate cere elevului să mai

studieze în afara orei.Lucrul în clasă este covârşitor în acest timp trebuie să ajungem prin

exerciţiu la coordonarea mişcărilor mâinilor care prin repetare se automatizează, asigurând

totodată un anumit ritm ceea ce duce la sporirea capacităţii de muncă adică la formarea unui

antrenament, care este deci bazat pe exerciţiu.Numai prin efort de voinţă se poate realiza

fiecărei etape de învăţare materializarea în studiu pianului complementar realizând astfel

continuitatea, element indispensabil spre progres.Predarea pianului la elevii cordari de liceu

este mai uşoară şi datorită materialului vast parcurse din literatura universală din repertoriul

compozitorilor de stil ţi epocă diferită.

În experienţa mea la clasă am observat o mai uşoară abordare a repertoriului pianistic datorită

cunoaşterii de către elevi a multora scrise pentru vioară, violă sau violoncel.

Cu cât elevii sunt puşi nîn faţa alegerii unui material dintr-un repertoriu deja cunoscut -lucrat

de ei la instrument principal cu atât au mai mult interes a lucra şi la pian mai ales să facă piesa

să sune cu acompaniament, au mai mult randament dacă ei aleg piesa după ce le exemplific de

trei poate depatru ori.

Fiecare elev cu o performanţă la instrument principal tinde spre o performanţă şi la pian

complemetar.De cele mai multe ori şi după exemplificare urmează alegerea piesei în

concordanţă cu capacitatea sa de a realiza toate cerinţele melodice, ritmice, frazările

nuanţările cerute în repertoriu , lucrat de elev la o mână şi de mine la cealată şi invers.Numărul

de repetări trebuie făcut înainte ca elevul să semnaleze starea de oboseală, epuizarea

capacităţii de muncă.La elevii de liceu se poate aborda învăţarea pianului complementar în

strânsă legătură cu instrumentul principalunde au atins o performanţă, sau au un nivel

mediu.Acei elevi are sunt la instrument principal mai slabi sunt şi la pian complemetari dificili

şi depun un efort mai mare pentru a realiza corect cerinţele impuse în textul muzical.Cu aceşti

elevi eu am exersat pasaje mai scurte doar opt măsuri de mai multe ori pentru a putea realiza

piesa în întregime am abordat piesa la mai multe ore din programă.

Pentru a avea cât de mic progres la fiecare repetare am captat atenţia elevului la citirea pe

verticală spunând însuşirea notelor cu voce tare.Prin acest procedeu am realizat şi exersarea

notelor din cheia Fa şi corelarea la locul lui pe claviatură.Nu prea des dar am avut şi elevi care

au realizat nu numai programa cerută dar au şi venit cu piese alese de ei din repertoriu divers,

contemporan.Pentru a studia aceste piese am alocat timp în plus de studiu individual din

pasiune nu obligatoriu. La elevii de liceu după studiu de C.Czerny op.599, abordez A.M.Bach

şi sonatine de M.Clementi, Fr.Kuhlea, T.Haslinger, James Hook, I.Benda, I.Pleyel,

D.Cimarosa, sonate de Ph. E. Bach, D.Scarlatti, A.E.Müller unde am atins o performanţă, sau

am un nivel mediu.

Filozoful Kant spusese: „Practica fără teorie e oarbă, teoria fără pratică este goală” (Kant)

Obiectivele disciplinei pian complemetar sunt:

Poziţia corectă la instrument

Rezolvarea la un nivel mulţumitor a problemelor tehnice ridicate la piese

Însuşirea unor deprinderi corecte de citire a partiturii

Principiul citirii silenţioase fără instrument

Indicaţii de tempo expresie şi măsură

Tonalitatea

Schimbările de chei

Figuri ritmice melodice caracteristice

Caracterul piesei, dinamica

Dificultăţi specifice de ritm alteraţii

Linii ajutătoare salturi.Citirea silenţioasă naşte idei raţionamente asociaţii imaginea

motorică a textului muzical transpus pe pian, gândirea muzicală şi auzul interior se vor

dezvolta din ce în ce mai mult aşa incât în momentul în care începe să cânte la pian

lucrarea îi va fi mult mai accesibilă iar dificultăţile vor fi mai uşor de rezolvat deoarece

acestea au fost deja anticipate în gândire.

Principiul citirii fără a privi claviatura.Dacă pianistul nu se controlează vizual auzul

lui se va perfecţiona pentru a semnala orice greşeală corectată.

Descifrarea la prima vedere presupune ca mâna să fie ţinută cât mai aproape de claviatură

cestică să fie făcutăcu economie mâinile să colaboreze, să se sprijine reciproc în preluarea

poziţiilor de la una la alta, pentru a dobândi siguranţă în deplasări este studiul gamelor cu

formulele tehnice.

Principiul citirii pe baza notei comune.Observarea notelor comune este benefică

dobândindu-se o rapiditate şi o siguranţă surprinzătoare chiar la salturi mari.

Principiul citirii pe baza intervalelor.Pianistul trebuie să recinoască cu rapiditate distanţele

adică intervalele dintre sunetele scrise pe portativ, atât pe orizontală cât şi pe verticală, nici un

sunet şi nici un acord mu trebuie să se citească iyolat ci în raport cu sunetul anterior prin

recunoaşterea intervalelor respective , terţele, cvintele, septimele.....

Nonele conţin sunete scrise asemănător ambele pe linie sau ambele pe spaţiu, în timp ce

secundele , cvartele, sextele, actavele conţin sunete scrise diferit.Astfel la un ţir de note scrise

pe linii ajutătoare este suficient să o citim corect pe prima cea mai apropiată de portativ,

urmând ca celelalte note să se citească fiecare în raport cu intervalul faţă de nota anterioară,

principul este identic pentru intervalele care se suprapun pe verticală.

Principiul citirii anticipate. Metoda de a acoperi un mic fragment din textul muzical pentru

a-l obliga pe elev să-l citească anticipat.Fragmentul acoperit poate fi de câţiva timpi sau de o

măsură întreagă.Prtea unei singure mâini, sfârşitul unei fraye, totul depinde de capacitatea de

desacifrare a elevului.Memoria joacă un rol foarte important în descifrare. Trebuie menţionat

că în timpul parcurgerii textului viitor cititorul apreciază cu rapiditate împărţirea ritmică a

măsurii şi operează o sinteză reţinând sunetele cele mai importante mai semnificative, notele

de pasaj, figuraţiile, formulele care se repetă nu trebuie notă cu notă , ele se deduc şi se citesc

pe baza întregului bagaj de cunoştinţe teoretice şi tehnice pe care elevul le are din experienţele

anterioare , păstrate în memorie. Citirea anticipată pretinde ca elevul să-şi dezvolte compote

volitivă a descifrării să-şi mobilizeze atenţia, concentrarea să-şi adopte o atitudine ofensivă,

cel mai bun prilej de

a-l deprinde pe pianist să citească anticipat este descifrarea făcută în ansamblu, căci partenerul

ăl obligă să-şi găsească resursele necesare pentru a ţine pasul cu el.

Tehnica pianistică

Tehnica de braţe

Tehnica de degete

Tehnica de braţe intrările simple în pian un sunet cele de note duble şi acordurile.

Primul exerciţiu îl constituie intrările în pian cu fiecare deget pe rănd pe acelaşi sunet sau

mergând din octavă în octavă separat şi împreună.

Ridicarea braţului se face încet din umăr şi ni din cot cu înălţimea de ridicare a mâinii faţă de

tastatură să nu depăşească capacul pianului.

Căderea se face cu viteza normală de cădere a masei mâinii fără alte impilsuri.

În momentul atingerii tastaturii poignetul până atunci absolvit de orice sarcină rămâne fix

pentru a susţine tot restul aparatului pianistic care în această clipă în relaxare totală

încheieturile degetelor trebuie să fie fixe pentru acelaşi motiv. După intrările simple la sexte şi

octave care au avantajul de a stabiliza mai bine braţul în pian.

Tehnica de actave din poignet, din colţ, din umăr.Apoi se vor sintetiza aceste trei feluri de

miscări într-o mişcare complexă în care va predomina mereu una din ele de la caz la

caz.Acelaşi lucru pentru tehnica acordurilor.

Tehnica de degete

Forţa degetelor rezidă în masa şi viteza lor.Îndărătul tehniciide degete se află întregul aparat

pianistic în formaţie de concentrare orizomtală sau verticală, mâna cântă cu participarea pasivă

a braţului care susţine căderea fiecărui deget constituie baza materială a forţei existente în

vârfuri în momentului atacului.Fiecare deget se sprijină pe tastă după lovirea ei cu atâta

greutate cât este necesar ca tasta să fie ţinută apăsată. În felul acesta braţul într-o relativă

relaxare imediat dupî atacarea tastei respective. Conţinu presiunea asupra unei clape după

emiterea tonului nu putem nici decum influenţa sunetul odată produs .Acest procedeu eronat

aduce după sine crisparea întregului aparat pianistic.

Absoluta independenţă a degetelor este în funţie de mobilitatea lor.Jocul unui degete devine

independent în măsura în care celelalte degete nu-i stânjenesc mişcarea .De aceea un deget

poate acţiona conform voinţei noastre doar în măsura în care degetele învecinate se află sau nu

în stare de mişcare sau relaxare.Se recomandă înstudiu atenţia elevilor să fie îndreptate asupra

celor care lucrează şu nu asupra celor ce sunt în repaus.Elementul care se află la baza

întregului aparat pianistic este mişcarea.Imobilitatea voită forţată a unei părţi cât de mici a

aparatului pianistic aduce după sine denaturarea calităţii sunetului, lipsa de egalitate şi

dezinvoltură în tehnica de degete.

Modalităţile de atac pianistic

Legato, non legato, staccato

Legato

A cânta legato înseamnă a trece de la un sunet la altul fără nici o întrerupere dând liniei

melodice un caracter de continuitate mai pronunţat.

1. prelungirea valorii sunetului incipient cu o câtime infimă peste valoarea sa indicată

pentru a acoperi astfel golul ce s-ar crea între el şi următorul sunet.

2. înlăturarea efectelor sonore auxiliare ce au loc la atacul oricărui sunet, zgomote de

lovire internă şi externă, prin ataculde jos al tastelor înfundarea lor evitând căderea

degetelor de la înălţime cu sacopul de a micşora zgomotul de atac a sunetului care

anihilează efectul de topire a unui sunet într-altul.Legato-ul optim se realizează într-un

tempo mai mişcat fiindcă în tempo rar zgomotul mecanic al celei de-al doilea sunet

depăşeşte în intensitate sonoritatea primului care având valoare mare s-a consumat deja

într-o anumită măsură.

Staccato

A cânta staccato un sunet înseamnă a-i scurta durata la jumătate din valoarea sa şi a-i da un

caracter accentuat sacadat, accentuarea efectelor sonore auxiliare care au loc la atacul

sunetului, prin căderea degetelor a poignetului sau a întregului aparat pianistic de la o înălţime

care să favorizeze aceste accente mecanice.Tehnica de staccato cunoaşte patru modalităţi de

atac:

1. din degete

2. din poignet

3. din antebraţ

4. cu ajutorul întregului aparat pianistic

Portato

Un anume gen de staccato care implcă lipsa elementului incisiv de accent.În portato degetele

“intră” în taste ne le atacă vertiginos.Staccatoul se realizează mai uşor în tempo rar unde există

posibilitatea de a obţine mai simplu pauzele necesare dintre sunete.Intensităţile optime pentru

staccato sunt mf ff pentru că se pretează la accente puternice.Registrul optim estecdiscantul.

Non legatoul

Două sunete să fie sufficient de distanţate pentru a nu crea impresia de legato şi tot odată

sufficient de apropiate adică fără goluri între ele pentru a nu crea impresia de staccato.Genul

de atac în care degetele au cel mai mare rol.Dacă în legato se foloseşte înfundarea tastei cu

greutatea braţului modelată prim mişcările poignetului şi a articulajului intern de aproape şi

dacă la staccato tot braţul are cuvântul hotărâtor prin mişcarea de vibraţie ce o imprimă

mâinii.La non legato degetul este acela care efectuează cea mai mare parte a lucrului

mechanic restul aparatului pianistic are doar rolul de a putea adăuga sau scădea prin masa sa

din intensitatea şi culoarea realizată de forţa degetelor.

Gamele

Studiul pentru egalitate, intensitate şi de durată…

Problema întoarcerii degetlui 1 pe dedesubt, flexibilităţii degetului şi a poignetului, modalităţi

diferite de atac şi a gradaţiilor dinamice

Arpegiile

Frânte şi lungi

Întoarcerile cu degetele 1, 3, 4, deplasarea centrului de greutate a mâinii în funcţie de poziţia

degetelui activ, precum şi la atacul la fel de ferm între clapele negre şi asupra clapelor albe,

dozarea judicioasă a atacului la întoarceri.

Note duble

Necesitatea simultaneităţii atacului, precizia articulajului şi dezinvoltura acţiunii între clape

negre

Octavele şi acordurile

Fie sunt realizate prin atac ferm fie că sunt executate legato sau legatissimo ele ridică aceleaşi

probleme ca şi notele duble.Realizarea simultaneităţii şi diferenţierea expresivă a uneia din

voci de obicei sopranul condus cu degetele 3, 4, 5.

Ornamentele

Apogiatura, mordentul grupetul

Muzicalizari acestor figuri ritmice precizări supletei naturaleţii execuţiei lor.Trilul începând cu

tempourilente cu atac digital energic şi terminând cu maximă repetiţie posibilă şi atacul

micşorat la nivelul clapei.În studiul trilului se impune un travaliu cu mana foarte liberă având

ca element activ doar degetele care lucrează.În cazul trilului dublu se recomandă o

augmentare a aportului antebraţului în realizarea mişcării.

Pian complementar va fi într-o strictă dependenţă de disciplinele musicale prevăzute de

programa teorie, armonie, forme, contrapunct

Cunoaşterea instrumentului claviaturii

Cunoaşterea notelor în cheia Fa

Cântul cu mâinile simultane

După un an de studio elevul poate să-şi verifice intonaţia controla o temă la armonie se poate

acompania la canto.

De un real folos sunt piesele la 4 mâini care dezvoltă simţul armonic şi impune disciplina

cântului în ansamblu .Ca metodă de lucru având ca scop dezvoltarea gândirii musicale se

indică citirea la prima vedere care dă bucuria cunoaşterii lărgirea orizontului musical, analiza

severă a câtorva lucrări representative din repertoriu în corelaţie cu nivelul de cunoştinţe

acumulat la disciplinele muzicale paralele.De o mare eficacitate în învâţarea lucrărilor în

dezvoltarea memoriei, dezvoltarea auzului în general s-a dovedit metoda solfegierii, a

solfegierii acompaniate, pentru citire armonică.

Descifrăm corale, dezvoltarea atenţiei distributive citirea şi redarea

În cazul începătorului citirea îmbracă forma unui act de descifrare a unor semne convenţionale

al căror conţinut elevul este învăţat să-ldeducă din forma grafică codificată.La început fiecare

semn este tradus în sunet pe baza orientării atenţiei vizuale în mod succesiv de la text la

claviatură, apoi odată cu avansarea instrumentului datorită formării unui stereotip din ce în ce

mai complexe privind înlocuirea firească a notelor componente ale frazei musicale perceperea

începe să nu mai fie fragmentată fiind prinse în câmpul visual tot mai multe semne.Procesul

citirii la prima vedere percepţia prelucrarea execuţia acestei trei etape se prezintă fuzionate

într-un singur proces sintetic automatizat care tinde să suprapună în spaţiu proiecţiile corticale

ale analizatorului visual, auditiv şi kinestezic şi în timp momentu citirii cu cel al redării.

Repertoriul pianistic poate oferi şansa cunoaşterii unei varietăţi stilistice aşa cum numai o

oechestră o mai poate oferi completând şi împlinând vocea ca instrument imaginaţia muzicală

ca orizont spiritul uman.