Formarea cuv.in lb romana D+C+C

13
III. CUVINTE FORMATE PE TEREN ROMÂNESC. MIJLOACE DE FORMARE (PRINCIPALE, SECUNDARE, MIXTE; CALC LINGVISTIC) A. PRINCIPALE DERIVAREA PROGRESIVĂ (= ~ PROPRIE) Componente: - cuvânt bază - formant (= formativ, lexiform) * afix – formativ; are şi un sens mai larg, incluzând morfemele auxiliare Criterii generale de caracterizare pentru bază şi formative: etimologie, parte de vorbire (bază şi rezultat), caracteristici lexico-semantice, repartiţii funcţionale şi teritoriale. 1. Derivarea cu prefixe (şi prefixoide) a) Prefixe – afixe* (= particule) adăugate înaintea unui cuvânt (simplu, derivat sau compus) existent în limbă, înaintea rădăcinii unui asemenea cuvânt sau înaintea unor teme inexistente în calitate de cuvinte independente, pentru a forma un nou cuvânt. b) Structură morfematică: - simple (peste 80) - complexe (ex. pres < pre + (ră)s) * Există şi prefixe în variante fonetice sau grafice Ex. anti- (ant-, an-, andi-), răs- (răz-, res-) c) Valori semantice:

description

Formarea cuvintelor in lb romana

Transcript of Formarea cuv.in lb romana D+C+C

III

III. CUVINTE FORMATE PE TEREN ROMNESC. MIJLOACE DE FORMARE (PRINCIPALE, SECUNDARE, MIXTE; CALC LINGVISTIC)

A. PRINCIPALE

DERIVAREA PROGRESIV (= ~ PROPRIE)

Componente:- cuvnt baz

- formant (= formativ, lexiform)

* afix formativ; are i un sens mai larg, incluznd morfemele auxiliare

Criterii generale de caracterizare pentru baz i formative: etimologie, parte de vorbire (baz i rezultat), caracteristici lexico-semantice, repartiii funcionale i teritoriale.

1. Derivarea cu prefixe (i prefixoide)

a) Prefixe afixe* (= particule) adugate naintea unui cuvnt (simplu, derivat sau compus) existent n limb, naintea rdcinii unui asemenea cuvnt sau naintea unor teme inexistente n calitate de cuvinte independente, pentru a forma un nou cuvnt.

b) Structur morfematic:- simple (peste 80)

- complexe (ex. pres < pre + (r)s)

* Exist i prefixe n variante fonetice sau grafice

Ex. anti- (ant-, an-, andi-), rs- (rz-, res-)

c) Valori semantice:

n bun parte sunt polisemantice (ex.: n-, des-, pre-, ne-, rs-, extra- .a.)

Se marcheaz, de pild:

superioritatea (extrafin), supra-, arhi-, hiper-

inferioritatea (subintitula), de-, hipo-, infra-

interioritatea (nnopta), intra-

exterioritatea (expatria), extra-, dis-

anterioritatea (antebra), re-, retro-

posterioritatea (postdata), supra-, en-, trans-

opoziia (antisimetrie), contra-, o(b)-

intensificarea (rsciti), re-

absena unor caracteristici (anormal), des-, i var. dez-, de-

transformarea n sens negativ (neadevr), in- (im-, i-)

trecerea de la o stare la alta (ncruni)

dobndirea unei nsuiri (mbujora)

asemnarea cu obiectul denumit (nvpia) .a.

Exemplele de mai sus indic i existena unor serii sinonimice i antonimice, serii care pot fi recunoscute i la nivelul sufixelor.

d) Principale tipuri:

- negative (ne-, in-)

- privative (des-, de-) absena

- iterative (rs-, re-) repetarea

* delocutive n- (m-), in- (im-), an- (am-)

* Provin din locuiuni, de ex.: a pune n fapt = a nfptui.

e) Originea prefixelor (principalele surse)

- motenite din latin (mai puine, cca 12) (ex. a-, cu-, de-, des-, n- etc.);

- mprumutate:

- din slav (ex. iz-, ne-, rs- .a.)

- din greac (prin slav sau latino-romanice) (ex. anti-, arhi-, hiper-, hipo-)

- latino-romanice (cele mai multe) (ex. ab-, ante-, contra-, ex-, extra-, retro-, super- .a.)

- aprute pe teren romnesc (din alte prefixe sau din prepoziii prin calcuri i semicalcuri) (de ex. sco-fal).

Cu origine comun, exist dublete, triplete i chiar cvadruplete: (str- i extra-), (super-, spre-, sur-), (tr-, trans-, tra-, tre-). Unul este motenit, iar celelalte sunt mprumuturi latino-romanice.

* Cel scris cu aldine este motenit.

f) Repartiie pe pri de vorbire:

Derivatele cu prefixe sunt la toate prile de vorbire, cu excepia articolului i a prepoziiei. Cele mai multe apar, n acelai timp, la verbe substantive i adjective.

g) Productivitate (n funcie de numrul formaiilor, ca f o r p r o d u c t i v i f r e c - v e n de ntrebuinare).

Cele mai productive, din cele tradiionale: n-, ne-, des-, rs-, re- i mai multe din cele latino-romanice, adic neologice (ex. a-, anti-, con-, contra-, de-, ex-, super-, supra- .a.)

h) Supraprefixare: definete prezena simultan a dou sau mai multe prefixe la aceeai baz, de ex.

strstrnepot (acelai prefix)

;supranclzi (prefixe diferite)

* Prefixoide (= false prefixe)

Sunt interpretate diferit: ca prefixe, fiindc funcional se comport ca acestea i ca elemente de compunere, fiindc la origine sunt cuvinte. Provin mai ales din greac, intrate prin neologisme i au caracter internaional (ex. aero-, auto-, bio-, hidro-, micro-, mini-, orto-, pseudo- .a.).

2. Derivarea cu sufixe (i sufixoide)

Sufixe = afixe (= particule) adugate la o tem, formnd cu aceasta un nou cuvnt.

* Exist sufixe lexicale i sufixe gramaticale, valori care se suprapun n sufixele moionale (ex. vulpe / vulpoi, iepure / iepuroaic).

Criterii de descriere:

- clasa lexico-gramatical:

- a cuvintelor-baz;

- a formaiei (substantive, verbe, adjective etc.);

- structura morfematic:

- simple (ex. -ar, -tor);

- dezvoltate (sufix + interfix), ex. --ule;

- compuse (din dou sufixe), ex. -reas < -ar + eas;

* Interfix: parte din derivat care nu aparine nici temei nici sufixului propriu-zis (ex. -ul-)

n lingvistica romneasc, interfixul este considerat adesea parte din sufix. Deci, ntr-un exemplu precum cornule, -ule este un sufix dezvoltat.

- structura semantic:

Valoarea semantic a derivatului rezult din raportarea la baz, iar valoarea semantic a sufixului depinde de semantica derivatului.

- tipuri semantice:

- sufixe de agent (ex. -ar, -a, -eas, -tor, -giu, -ist);

- sufixe augmentative (ex. -an, -andru, -ean, -oi, -oaic, -raie);

- sufixe diminutivale (ex. -a, -el, -ic, -i, -u, -u, -uc, -e);

- sufixe pentru denumirea nsuirii din obiecte (ex. -ist, -al, -bil, -esc, -at);

- sufixe pentru denumirea instrumentelor (ex. -ar, -ni, -tor, -toare);

* -toare este i alt sufix (ex. rztoare) dect -tor, -toare;

- sufixe pentru denumiri abstracte (ex. -re (-are, -ere, -ire), -t, -eal, -ime, -ism);

- sufixe pentru indicarea colectivitii (ex. -rie, -et, -ime, -i, -ite, -raie);

- sufixe pentru indicarea ideii de loc (ex. -rie, -ean, -ar);

- sufixe pentru indicarea aciunii (verbe) (ex. -a, -i, -iza, -ifica, -u);

- sufixe pentru indicarea modalitii (ex. -i, -mente);

- sufixe pentru denumirea persoanelor, animalelor, psrilor i plantelor (ex. -ar, -el, -ic, -ean, -ior, -tor, -i, -u, -u, -os, -ari);

Exist i sufixe polisemantice. De pild, sufixul -a poate indica agentul, nuana diminutival n cazul substantivelor (de ex. pota, copila) i poate forma noi adjective (de ex. coda, ptima);

- originea sufixelor

- motenite (mai ales latineti) (ex. -ar, -tor, -el, -ic(), -ime, -tate .a.);

- considerate autohtone (-esc, -andru);

- mprumutate:

- din slav (-nic, -i, -ite, -eal, -ean .a.);

- din turc (-giu, -lc);

- latino-romanice (-(i)er, -ism, -al, -ant, -bil, -ist, -iza, -ifica);

- repartiia pe pri de vorbire: derivatele cu sufixe sunt la substantive, adjective, verbe, adverbe i mai puin la pronume, numerale i interjecii (ex. mtlu, treime, aolic, ofule)

- productivitatea:

Azi sunt productive mai ales cele motenite din latin i, n special, cele ntrite prin mprumuturi neologice (latino-romanice).

Mai puin sau deloc productive sunt mai ales: -oaie, -ache, -ament, -ciune,

-re, -icesc, -ard.

Neologice n cretere, ca productivitate: -ism, -ist, -iza, -iv, -bil, -itate etc.

Suprasufixarea este mai puin evident ca la prefixe (prin transformrile suferite de primul sufix legat de tem), de ex. bdicu.

* Sufixoide (= false sufixe)

Este aceeai interpretare ca la prefixe i au, prin excelen, origine greac, ptrunse prin neologisme.

Ex. -fil iubitor, -fob care nu suport, -for care poart, -fug care elimin, -gram schem, -log specialist .a.

COMPUNEREA

Procedeu de formare a cuvintelor noi din dou (sau mai multe) cuvinte existente i independent n limb. Apar la toate prile de vorbire, cu excepia articolului.

* n afara cuvintelor, pot fi folosite abrevieri ale unor cuvinte sau/i, conform unor interpretri, elemente de compunere (numite de unii lingviti prefixoide/sufixoide).

Fa de un grup sintactic (ex. zori de zi) compusele se raporteaz la: unitate morfologic, unitate semantic i comportament sintactic. Compusele pot fi clasificate din mai multe puncte de vedere, legate mai ales de procedeul formrii i originea lor.

Principalele criterii i tipuri:

- Sintactic:

- paratax (= juxtapunere) (ex. decret-lege, literar-muzical);

- hipotax (= subordonare):

- subordonare atributiv:

- atributul este adjectiv (ex. coate-goale, vorb-lung, bun-credin, bunstare);

- atributul este substantiv n genitiv (ex. floarea soarelui, ochiul-boului);

- atributul este substantiv n acuzativ cu prepoziie (ex. floare-de-col, cal-de-mare);

- compusul conine un complement (ex. fluier-vnt, pap-lapte, zgrie-brnz etc.);

- Originea compuselor:

- motenite (puine), de ex. luceafr, trifoi .a.

- mprumutate, de ex. binecuvntat .a.

- formate pe teren romnesc, de ex. limba-soacrei, coate-goale .a.

CONVERSIUNEA (= conversie, schimbarea valorii gramaticale, transpoziie gramatical)

Este un procedeu specific gramatical i const din trecerea unui cuvnt de la o parte de vorbire la alta.

Procedeul const din: determinare i distribuie.

Cele mai frecvente conversiuni:

- de la adjectiv la substantiv (ex. bunul, rul);

- de la adverb la substantiv (ex. binele);

- de la numeral la substantiv (ex. un zece);

- de la interjecie la substantiv (ex. un of);

- de la substantiv la adjectiv (ex. vremi copile);

- de la adverb la adjectiv (ex. fuge repede);

- de la adjectiv la adverb (ex. scrie frumos);

- de la substantiv la adverb (ex. doarme butean).

O categorie aparte: trecerea de la nume proprii la substantive comune i invers (ex. damasc, oland, amper, ampanie).

* Sunt frecvent ntlnite adjective provenite de la participii i gerunzii (ex. construit, -, suferind, -).

DERIVAREA REGRESIV (= ~ improprie)

* Procedeul nu are o interpretare unitar, din cauza faptului c exist dou situaii:

- eliminarea de afixe (ex. aniversa de la aniversa/re)

- eliminarea de afixe urmat de adugarea unui morfem lexico-gramatical (ex. of/er > of+a > ofa).

Principalele tipuri:

- derivare regresiv postsubstantival:

Ex.pisic

de la pisic/

m

de la m/

alun

de la alun/*multe denumiri de arbori de la fruct

cais

de la cais/

viin

de la viin

ortopedde la ortopedie * profesie de la tiin

geolog

de la geologie

- derivare regresiv postverbal (este o derivare de substantive):

Ex. auz, cnt, gre de la a auzi, cnta, grei.

Un caz aparte: la radical se adaug desinena de feminin: brf/i > brf+ > brf.

- derivare regresiv postadjectival (un procedeu mai puin productiv. Se obin verbe i substantive.)

Ex. catifela

de la catifelat

bla

de la blat

PROCEDEE SECUNDARE

Trunchierea (= scurtarea) cuvintelor, rmnnd partea iniial sau final.

Ex. proful, profa, diriga;

atelier foto(grafic); (Corne)lia;

trafic aero(nautic); Teo(dor)

Contaminarea (= aglutinarea)

mbinarea a dou cuvinte din care provine unul nou; n general, exist o nrudire semantic ntre cele dou cuvinte.

Ex.impuls + bold > imbold

cocor + strc > cocostrc

Abrevierea (provenit din iniiale citite ca noi cuvinte)

Ex.C.F.R. > cefere

T.V.R. > tevere

REDUPLICAREA

Repetarea aceleiai silabe (cu valoare onomatopeic sau component a unui cuvnt, de obicei nume propriu); de ex.: cu-cu, Gigi, Lili, Titi .a.

PROCEDEE MIXTE

Se folosesc cel puin dou mijloace diferite de formare a cuvintelor.

Pentru prile alctuite simultan prin dou procedee (fr s existe i un cuvnt n care se recunoate unul din procedee) exist i termenul de parasintetic; prin generalizare, se folosete, uneori, pentru orice cuvnt mixt.

Ex. mbuna (nu exist mbun i nici buna)

Calc lingvistic

Termen mprumutat din arta grafic, avnd sensul de copie, imitaie; lingvistic, definete o mbinare a mijloacelor interne cu cele externe i se refer la cuvinte i uniti frazeologice.

Tipuri:

- calc lexical

- semantic (ex. rom. lume din lat. lumen lumin, dup sl. sveat care nseamn i lumin i univers, a luat i sensul de univers);

- de structur (se mprumut forma intern, ex. rom. supraveghea dup fr. surveiller);

- calc gramatical (morfologic i sintactic);

- calc frazeologic (pentru mbinri frazeologice sau libere), ex. a face naveta, cf. fr. faire la navette;

- calc lexico-frazeologic (ex. a face anticamer dup fr. faire antichambre).