UNIVERSITATEA DIN CRAIOVA FACULTATEA DE LITERE

ŞCOALA DOCTORALĂ „ALEXANDRU PIRU”

Rezumatul tezei de doctorat

Fondul mitologic din opera

lui Mircea Horia Simionescu

CONDUCĂTOR ŞTIINŢIFIC: PROF. UNIV. DR. NICU PANEA

DOCTORAND: LUPŞOIU Victoria Ioana

CRAIOVA 2020

1

1. Cuprinsul lucrării

2. Prezentare generală. Metodologie și obiective

3. Concluzii generale

4. Bibliografie

1. Cuprinsul lucrării Argument .................................................................................... Error! Bookmark not defined.

1. Formarea şi vocaţia lui Mircea Horia Simionescu .............. Error! Bookmark not defined.

1.1. Portret şi autoficţiune ..................................................... Error! Bookmark not defined.

1.2. Anii de studenţie şi premisele destinului literar ............ Error! Bookmark not defined.

1.3. În intervalul cultural ceauşist. Debutul literar ............... Error! Bookmark not defined.

2. Şcoala de la Târgovişte şi o nouă viziune asupra literaturii Error! Bookmark not defined.

2.1. Atitudini etice şi estetice în „Şcoala de proză de la Târgovişte” . Error! Bookmark not

defined.

2.2. Omogenizarea prin postmodernism a prozatorilor târgovişteni ... Error! Bookmark not

defined.

2.3. Dimensiuni ale „Școlii” ................................................. Error! Bookmark not defined.

3. Ingeniosul bine temperat – rescriind în mitologiile literaturii ......... Error! Bookmark not

defined.

3.1. Preambul teoretico-metodic: grile de lectură ................. Error! Bookmark not defined.

3.2. Fondul mitic al literaturii lui Mircea Horia Simionescu Error! Bookmark not defined.

3.3. Repere interpretative ...................................................... Error! Bookmark not defined.

3.4. O altă grilă de lectură. Pornind de la elementele manieriste

şi cele baroce din opera lui M.H.S. .................................. Error! Bookmark not defined.

3.5. În labirintele şi reţelele Dicţionarului: Traiecte de lectură .......... Error! Bookmark not

defined.

3.5.1. Circuitele lecturii .................................................... Error! Bookmark not defined.

3.5.2. Procedeele sintezei şi jocurile ingeniozităţii ........... Error! Bookmark not defined.

3.5.3. Cvasi-dicţionar de obiecte literare .......................... Error! Bookmark not defined.

3.5.4. Structurări ale Dicţionarului ................................... Error! Bookmark not defined.

3.6. Bibliografia generală – o enciclopedie a simulacrului.. Error! Bookmark not defined.

2

3.7. Breviarul (Historia calamitatum) - despre limitele literare şi filosofice ale ficţiunii.

............................................................................................ ..Error! Bookmark not defined.

3.8. Dincolo de viaţă şi dincoace de ficţiune: Toxicologia ... Error! Bookmark not defined.

4. Ficţiune şi miteme în metaromanele lui Mircea Horia Simionescu . Error! Bookmark not

defined.

4.1. Tentaţia anarhetipului: dincolo şi dincoace de Nesfârşitele primejdii ..... Error! Bookmark

not defined.

4.1.1. Metaromanul Nesfârşitele primejdii ....................... Error! Bookmark not defined.

4.1.2. Mitul iubirii şi revelaţia cunoaşterii de sine ............ Error! Bookmark not defined.

4.1.3. Ramele visului şi spaima de boală .......................... Error! Bookmark not defined.

4.1.4. Procesul tatălui, Clement Pelimon .......................... Error! Bookmark not defined.

4.1.5. Tema scrierii romanului .......................................... Error! Bookmark not defined.

4.2. Redingota – simbol al demnităţii ................................... Error! Bookmark not defined.

5. Mitemele literaturii simionesciene în „laboratorul” prozei scurte şi a jurnalului Error!

Bookmark not defined.

5.1. Banchetul – parabola dramei artistului şi fenomenologia actului creator .............. Error!

Bookmark not defined.

5.2. Răpirea lui Ganymede – un altfel de jurnal de călătorie în lumea miturilor .......... Error!

Bookmark not defined.

5.3. Ulise şi umbra – un itinerariu în mitologia personală ... Error! Bookmark not defined.

Concluzii .................................................................................................................................... 9

Bibliografie .................................................................................. Error! Bookmark not defined.

2. Prezentare generală. Metodologie și obiective

S-a susţinut, pe bună dreptate, că opera lui Mircea Horia Simionescu ilustrează

trecerea, în proza românească, de la paradigma (neo)modernistă la paradigma postmodernistă.

Însă acest salt a fost instrumentat de scriitorul târgoviştean în moduri ce pot părea

surprinzătoare, dacă ne raportăm strict la criteriile stabilite de istoria şi teoria literaturii în

privinţa acestei mutaţii. Ipoteza noastră este că modul în care autorul Ingeniosului bine

temperat şi al Banchetului s-a raportat la lumea miturilor a fost fundamental în procesul de

întocmire a unui nou tip de contract de lectură cu cititorul român.

3

Jean-François Lyotard a afirmat că marea schimbare produsă de postmodernism a fost

„neîncrederea în metapovestiri”1, slăbirea şi fragmentarea acestora, reciclarea, rescrierea şi

resemantizarea lor pe fondul descentralizării tradiţiilor artistice şi filosofice şi în urma

atentării asupra ideii de canon. Or, mitologia presupune o serie de metapovestiri, ce au consti-

tuit, de-a lungul istoriei, principalul fond narativ pentru arte şi literatură, instituind un mod de

gândire specific, perceput ca fiind organic, determinant pentru evoluţia codurilor estetice.

Când vorbim despre fondul mitologic al literaturii lui Mircea Horia Simionescu, avem în

vedere mai multe reţele şi structuri mitologice: mitologia antichităţii, miturile modernităţii,

formele mitologice/ mitologizante à rebours ale postmodernităţii, miturile culturale, miturile

literare, miturile originalităţii etc.

În textele literare hibride ale lui Mircea Simionescu, ieşite din constrângerile de gen,

naratologice şi stilistice, precum şi din constrângerile ideologice, prin varii „strategii de

subversiune”, există mai multe straturi mitologice, fapt care ne determină şi motivează să

recurgem la un demers hermeneutic integrator. Mai exact, găsim necesară o abordare

generală, şi contextualizantă, dinspre antropologia culturală, care, prin diferitele sale şcoli,

oferă un cadru metodologic generos, compatibil cu metodele istoriei şi criticii literare. Istoricii

literari înşişi, mai ales Eugen Negrici, au analizat, identificând o serie de complexe şi structuri

imaginare, formele mitologizante impuse de comunism şi, deopotrivă, replicile, tot

mitologizante în cea mai mare parte, date de literaţii ce au aspirat la libertatea creatoare.

Deşi în anii dejişti s-a demarat un sistematic şi diabolic proces de „tabuizare a

patrimoniului cultural” (E. Negrici), scriitorii din diferite generaţii au continuat să asimileze

clandestin energiile tradiţiei şi să aştepte o fisură care să le permită evitarea realismului-

socialist, fisură ce avea să se ivească în 1964. Mircea Horia Simionescu a construit în aceste

aproximativ două decenii întunecate o literatură de sertar bazată pe un sistem livresc unic,

susţinut printr-o gândire deschisă spre structurile mitice ale culturii, în genere. Atitudinea sa

este, însă, când cea a unui avangardist, pregătit să fragmenteze până la deconstrucţia totală,

când cea a unui conservator, de factură joyceană.

Perspectiva antropologică ne oferă posibilitatea să confruntăm constantele şi

mecanismele creatoare cu tendinţele umane generale din epocă, să evaluăm gradul de

transfigurare a miticului, să înţelegem din ce consistă postmodernismul simionescian. În

concret, vom recurge la sugestiile de analiză oferite de mitocritică, aşa cum au fost ele definite

de Gilbert Durand, dar adaptate la specificul tranziţiei spre postmodernism. Vom identifica

1 Jean-François Lyotard, Condiţia postmodernă, traducere şi cuvânt înainte de Ciprian Mihali, Cluj, Idea Design & Print Editură, 2003, p. 13.

4

mitemele şi „jocurile de miteme” din Ingeniosul bine temperat şi din celelalte scrieri ale lui

Mircea Horia Simionescu. Potrivit antropologului francez invocat, „în miezul mitului şi al

mitocriticii se situează «mitemul» (adică cea mai mică unitate de discurs cu semnificaţie

mitică); acest «atom» mitic este de natură structurală («arhetipală», în sens jungian,

«schematică» după G. Durand) şi conţinutul său poate fi un «motiv», o «temă», «un decor

mitic» (G. Durand), o «emblemă», o «situaţie dramatică» (E. Souriau)”2. Ipoteza noastră în plan

metodologic este că nici cele mai radicale încercări avangardiste nu scapă mitocriticii, mai ales

dacă introducem complementul „anarhetipal” propus de Corin Braga pentru a explica logica

plurivalentă a acestei literaturi, concept foarte util şi pentru înţelegerea mutaţiilor produse de/

prin postmodernism.

Aşadar, din punct de vedere metodologic ne vom plasa în interiorul teoriilor

antropologice ale imaginarului, cu convingerea că întotdeauna „mitemul intră într-un sistem

statistic de frecvenţe ce defineşte un mit” şi că există, în fond, mecanisme şi structuri mitice

inclusiv în iniţiativele antidogmatice şi anticanonice de literatură. Gilbert Durand a conchis

că se poate vorbi despre „o dublă utilizare posibilă a acestui mitem structural în funcţie de

refulările, cenzurile, moravurile sau ideologiile unei anumite epoci şi unui anumit mediu” şi

că

„un mitem poate să se manifeste şi să acţioneze semantic în două moduri diferite – în mod

«patent» şi în mod «latent»:// – în mod patent prin receptarea explicită a conţinutului sau

conţinuturilor sale (situaţii, personaje, embleme etc.) omoloage;// – în mod latent, prin

repetarea schemei sale intenţionale implicite într-un fenomen foarte apropiat de «deplasările»

studiate de Freud în vise”3.

Nu vom realiza analize tehnice, abstractizări şi generalizări pentru a obţine anumite

scheme ale creaţiei, ci vom propune grile de lectură in progress, conştienţi că scenariul

interpretativ avansat nu e unul definitiv, ci doar o deschidere a textelor compensatorii scrise

de un autor aflat în căutarea libertăţii prin creaţie sub un regim totalitarist inhibator, regim

pornit împotriva individualizării şi individualităţii. Fenomenul cenzurii şi autocenzurii a dus

la o literatură în regim de „replică”, în termenii lui Eugen Negrici. Adică, mai mult ca

oricând, literatura a jucat un rol compensatoriu, inclusiv în momentele în care n-a făcut decât

să deconstruiască, în spirit avangardist, prin revitalizarea absurdului urmuzian, prin jocuri

ludice şi ironie, cum este cazul în cărţile lui Mircea Horia Simionescu.

2 Gilbert Durand, Figuri mitice şi chipuri ale operei – de la mitocritică la mitanaliză, traducere din limba franceză de Irina Bădescu, Bucureşti, Editura Nemira, 1998, p. 303. 3 Idem, p. 304.

5

Atentatul la adresa categoriilor teoretice majore, cum sunt genul şi specia, dar şi la

adresa structurilor narative liniare este, în sine, un gest subversiv. Jocul referinţelor şi

polifonia, secvenţele parabolice şi cele alegorice, înscenate aproape întotdeauna cu ironie

şi autoironie, solicită din partea cititorului o atitudine creatoare. De altfel, cititorul ne

apare ca temă şi personaj, fiind invitat la comploturile imaginare dezvoltate din setea şi

dorinţa de libertate.

Analitică şi critică prin excelenţă, literatura lui Mircea Horia Simionescu ne provoacă

atât subiectiv, adică pur estetic, cât şi obiectiv, să spunem, adică ştiinţific. Din punct de

vedere antropologic, implică o frescă zugrăvită nonconformist, angrenând complexe structuri

simbolice. Adică motivaţia noastră este dublă, susţinută, pe de o parte, de afinitatea pentru

acest tip de literatură, pe care îl găsim şi valid estetic, iar pe de altă parte, o găsim

provocatoare din punct de vedere antropologic. Nu numai că a participat la strategiile de

supravieţuire a artisticului într-o epocă a utilitarismului şi a materialismului pe care

comunismul l-a dus la o extremă greu de imaginat, dar a fost şi în avangarda unei schimbări

majore de paradigmă, trecerea la postmodernism. Mai mult, această trecere, după cum s-a

observat în istoria literară postdecembristă, s-a făcut în absenţa unei postmodernităţi, adică în

absenţa unor realităţi care să certifice o astfel de literatură. Nu este un paradox propriu-zis,

pentru că fenomenul se explică, aşa cum afirmam mai sus, prin caracterul de „replică”.

Vom propune lecturi alternative, raportându-ne la structurile mitologice ale acestei

literaturi, structuri mai puţin evidente, având convingerea că această abordare relevă nu numai

structurile de adâncime ale unei creaţii literare de prim-plan din istoria literaturii autohtone, ci

şi o atitudine pe care o găsim, întrucâtva, paradigmatică sau, mai bine spus, simbolică.

Paradigmatică propriu-zis putem afirma că a fost pentru că au împărtăşit-o congenerii alături

de care au instituit, ca celulă a istoriei literare, „Şcoala de proză de la Târgovişte” şi întrucâtva

au adoptat-o, ca spirit, o bună parte dintre optzecişti.

Dată fiind dimensiunea autoscopică a cărţilor simionesciene, structurarea lucrării va

păstra anumite elemente de monografie, însă demersul hermeneutic se va concentra pe

identificarea mitemelor şi a anarhetipurilor. De altfel, mitocritica oferă posibilităţile unei

abordări integratoare, complexe, prin care să ne aplecăm atât asupra operei ca obiect în sine,

cât şi asupra relaţiilor acesteia cu autorul şi a autorului cu epoca şi codurile estetice şi morale

din perioada şaizecismului neomodernist şi a postmodernismului. Gilbert Durand propune

următoarea definiţie a acestei metode mai versatile, mai comprehensivă şi mai consistentă

epistemologic decât au lăsat să se înţeleagă reprezentanţii celorlalte şcoli:

6

„Mitocritica pune în evidenţă, la un autor, în opera aparţinând unei anumite epoci şi unui

anumit mediu, miturile directoare şi transformările lor semnificative. Ea ne permite să arătăm

cum contribuie cutare trăsătură de caracter personală a autorului la transformarea mitologiei

folosite sau, dimpotrivă, cum accentuează cutare sau cutare mit director folosit. Ea tinde să

extrapoleze textul sau documentul studiat, să ajungă, trecând dincolo de operă, şi la situaţia

biografică a autorului, dar şi la preocupările socio- sau istorico-culturale. Mitocritica cheamă

aşadar o «mitanaliză» care să fie pentru momentul cultural şi ansamblul social dat ceea ce este

psihanaliza pentru psihicul uman”4.

Ea ne permite, de asemenea, să înţelegem camuflările miturilor, să introducem coerenţă

şi acolo unde pare că singurul scop este cel al deconstrucţiei. Ne ajută să înţelegem că inclusiv

gândirea postmodernă funcţionează, în fond, în regim mitologic. Literatura lui Mircea Horia

Simionescu oferă un teren propice pentru o asemenea cercetare, atât prin specificul său, cât şi

prin reţeaua de influenţe pe care a luat naştere şi pe cea pe care a exercitat-o, la rându-i,

asupra mentalităţilor din ultima jumătate de secol.

Fragmentarea şi deconstrucţia sunt, însă, atât de puternice, împinse, cum am remarcat

deja prin mijloace avangardiste până la marginile absurdului şi auto-anulării, încât găsim

necesară o upgradare a mitocriticii. Vom apela, în această ordine de idei, la conceptul de

anarhetip, propus de Corin Braga, cu tot ce implică acesta din punct de vedere analitic.

Comparatistul clujean consideră această formă de structurare complementară celei bazate pe

arhetipuri, adică pe forme originare ce pot fi detectate la nivelul operei. El remarcă drept

dominantă, în ultimele decenii, tendinţa ruperii legăturilor logice tradiţionale:

„Logica operelor anarhetipice nu mai este o logică constructivă, în sensul de logică

cosmoidală, este o logică a asociaţiilor mnemotehnice, sinestezice, onirice sau de orice altă

natură, inclusiv mitică. În acest din urmă caz, trebuie spus că ele nu se bazează pe câte un mit

unic, ci pe fragmente de mituri, pe miteme care pot păstra, fiecare separat, un anumit sens, dar

nu se mai îmbină într-un scenariu total. Este cert că o asemenea artă, literatură, dramaturgie,

provoacă nemulţumire şi perplexitate. Creaţiile acestea dau senzaţia că scenele nu se leagă una

de alta pentru a construi un sens global, că nu reuşesc (sau că nici nu şi-au propus acest lucru)

să se împlinească într-o imagine totalizatoare, să se rezume într-un sens explicativ unic, lucru

ce riscă să îi frustreze pe critici sau spectatori”5.

Descrierea pe care o face acestei atitudini se potriveşte în procent foarte mare scrierilor

lui M.H.S. Aceste aderenţe teoretice ne motivează să încercăm un dublu demers analitic: (1)

4 Idem, p. 308. 5 Corin Braga, De la arhetip la anarhetip, Iaşi, Editura Polirom, 2006, p. 252.

7

prin care să identificăm coagulările mitice aşa cum ne-o recomandă mitocritica; (2) să

înţelegem mijloacele şi atitudinile ce conduc la poeticile postmoderne şi să detectăm

secvenţele de sens pe care o astfel de literatură se creează. Uneori nu numai că autorul se

bazează pe şi reciclează „fragmente de mituri”, dar aceste fragmente provin din sfere mitice

diferite, ceea ce face şi mai dificilă aşezarea lor într-un scenariu interpretativ.

În atare condiţii, „efectul pe care îl produce această artă nu mai este unul de revelaţie –

în sensul iluminării provocate de intuirea bruscă a operei în globalitatea ei – şi nici unul, ca să

folosesc un termen din vechea teorie aristotelică, de anagnoresis, de recunoaştere”. Regulile

jocului sunt într-atât de schimbate, încât percepţia şi (re)cunoaşterea estetică suferă modificări

fundamentale: „Scenele înlănţuite după o logică ce deraiază la fiecare pas sfârşesc prin a

genera, prin conglomerare, o nebuloasă emotivă, afectivă, senzorială, imaginativă”6.

Mircea Horia Simionescu a conştientizat că acest mod de a scrie literatură îi oferă şansa

unor zone de refugiu securizate în faţa cenzurii. Practic, nici de pe poziţiile politice cele mai

intransigente nu se puteau imputa senzaţiile şi sentimentele produse aparent fără implicaţii

ideologice. Mai mult, şi trebuie spuse inclusiv aceste lucruri, Mircea Horia Simionescu a

abordat critic unele teme agreate de ideologia oficială, teme care însă nu-i afectează

integritatea morală după nicio grilă: anti-nazismul, acuzarea războiului, critica consumeris-

mului, din ce în ce mai actuală azi, etc.

Aşadar, contribuţia noastră constă, în primul rând, în propunerea unei grile de lectură

inedite ce valorifică implicaţiile antropologice ale literaturii simionesciene, în particular, şi ale

literaturii postmoderne, în general. Prin acest demers mitocritic evidenţiem modul în care au

supravieţuit, s-au transformat şi perpetuat în literatură structurile mitologice/ mitologizante,

dar şi cum au jucat ele un rol determinant în reglajele ideologice şi în supravieţuirea spiritului

liber. Inclusiv contextualizările le vom face de pe această poziţie teoretică.

Potenţialităţile şi virtuţile analitice ale conceptului de anarhetip se dovedesc necesare

mai ales în cazul tetralogiei Ingeniosul bine temperat. Am dedicat capitolul cel mai amplu, ce

de-al treilea, creării unor grile de lectură pentru acest ciclu de cărţi care au surprins şi

bulversat critica de întâmpinare, propunând un altfel de contract de lectură.

Ne propunem, totuşi, un demers exegetic ce pare, la nivel structural, clasic. Vom porni

de la Formarea şi vocaţia lui Mircea Horia Simionescu, cum şi numim primul capitol, nu atât

pentru a înţelege factorul (auto)biografic, cât pentru a identifica, mai târziu, resorturile

autoficţiunii. Scriitorul târgoviştean are primele experienţe literare precoce, în anii războiului,

6 Idem, p. 254.

8

literatura având încă de la început pentru el semnificaţiile cele mai profunde ale ideii de

univers compensatoriu. Anii de studenţie coincid cu primii ani ai comunismului, însă acest

lucru nu-l va împiedica să continue cufundarea din ce în ce mai creativă în tradiţia literaturii

autohtone şi nu numai.

O pondere importantă în (re)construirea spiritului creator o joacă şi participarea sa la

formarea „Şcolii de la Târgovişte”, alături de Radu Petrescu şi Costache Olăreanu, scriitori cu

care are importante afinităţi şi alături de care îşi va cristaliza viziunea literară. Criticii literari

au făcut din acest grupeto o unitate în sine, un segment al istoriei literare, ceea ce ne

determină să interogăm şi noi acest fenomen, ridicând problema atitudinilor etice şi estetice

comune ale acestora. Mai mult, considerăm că se poate vorbi, cum o şi spune unul dintre

subtitlurile pe care le propune, despre Omogenizarea prin postmodernism a prozatorilor

târgovişteni. Există, într-adevăr, o „şcoală”, recunoscut de cei trei şi in interviuri, jurnale sau

articole, iar dimensiunile acesteia le vom descrie ca atare. Însă pe fondul acestei întâlniri

providenţiale dintre cei trei, care împărtăşesc inclusiv tehnici şi strategii creative, a apărut şi o

puternică tendinţă de individualizare ce intră în mitul originalităţii, cum îl vom numi.

Demersul nostru va avea şi un pronunţat caracter metacritic, stabilind care sunt

interpretările cele mai convingătoare şi solide care s-au dat literaturii lui Mircea Horia

Simionescu, iar în acest sens vom face numeroase referiri, analitice, la exegezele lui Ion

Bogdan Lefter, Ion Buzera, Carmen Muşat, Miahi Dragolea, Gabriela Gheorghişor etc. Un

reper vor fi mărturiile şi confesiunile scriitorilor, dar numai în măsura în care ele intră în

conturarea autoficţiunii. Altfel, deşi spirit critic şi lucid, nu ne putem încrede, cel puţin nu din

punct de vedere ştiinţific, în propriile analize ale lui M.H.S., dată fiind tendinţa automitologi-

zantă, irezistibilă pentru scriitorii din toate epocile.

Capitolele trei, patru şi cinci vor fi dedicate hermeneuticii textului. Vom încerca să

evităm abordarea tehnicistă, având, totuşi, în permanenţă în vedere reperele teoretice pe care

ni le-am fixat. Aşadar, pornim cu convingerea că mitocritica, dublată de alte modalităţi şi

tehnici de close reading, oferă dinamica metodologică prin care să înţelegem un mod literar

de raportare, pe care retrospectiv îl găsim paradigmatic, la fondul mitologic al literaturii şi

culturii, în genere.

3. Concluzii generale Incursiunile analitice pe care le-am întreprins ne-au condus, pe parcursul lucrării, la o

serie de concluzii parţiale, dar şi la unele cu caracter general, ce pot fi afirmate ca generatoare

ale unor chei şi grile de lectură inedite şi fecunde în istoricul exegezei operei lui Mircea Horia

9

Simionescu. Citită prin relaţiile sale cu lumea miturilor, literatura Ingeniosului bine temperat

ni se dezvăluie în toate profunzimile sale, camuflate şi/ sau adâncite de jocurile livreşti şi de

reţelele intertextuale instrumentate cu o măiestrie unică în literatura română.

Prin demersul mitocritic întreprins, am reliefat un tip de literatură care nu şi-a trădat

cauza în vremuri totalitare, care a construit acele universuri compensatorii de care se face

responsabil, Mircea Horia Simionescu instituind, alături de Radu Petrescu, o nouă paradigmă

în proza românească. Deprinzând mecanismele cele mai subtile ale mitologiei, autorul

târgoviştean oferă o frescă a posibilităţii gândirii integre în comunism, prin varii strategii şi

diversiuni. Practică în întreaga tetralogie Ingeniosul bine temperat un fragmentarism ce ne-a

determinat să-l abordăm prin intermediul conceptului de anarhetip. Singurele elemente

coagulante sunt acelea care fac din toate cărţile sale metaromane.

Şi pentru că, de fapt, concluziile finale nu pot fi decât un bilanţ incomplet al

concluziilor la care am ajuns pe parcurs, reluăm câteva structurări pe care le-am introdus prin

cheile de lectură propuse.

Am remarcat, spre exemplu, că pe parcursul unei lecturi liniare a Dicţionarului

onomastic se sesizează câteva recurenţe la nivel structural în baza cărora putem reliefa o

tipologizare, însă nu prin intermediul unui singur criteriu, ci a unor categorii de naraţiuni,

dacă nu prestabilite, totuşi inerente acestui mod de a scrie. Adică, propunem comentarea

acelor intrări din Dicţionarul onomastic care reprezintă: (1) termeni cu rezonanţă mitologică;

(2) termeni ce primesc explicaţii de factură urmuziană; (3) termeni ce generează inserţii

livreşti şi, dintr-o categorie mai largă, (4) termenii ca obiecte literare. Nu există limitatoare

între aceste tipuri „explicaţii”, ele se amestecă şi tulbură sensul, deturnează legăturile logice,

conexiunile între aluzii şi sugestii, multiplică oglinzile referentului. Cu toate astea, am reuşit

să scoatem în evidenţă modul în care formează acea reţea de rezonanţe mitologice, practică pe

care o va relua, tot mai elaborată, în fiecare dintre cărţile sale. Miza unei astfel de lecturi

depăşeşte scopurile criticii literare, pentru că am căutat să identificăm un tip de raportare ce

avea să devină paradigmatic în postmodernism.

La nivelul întregului ciclu am întâlnit tematizări ce ţin de dimensiuni existenţiale mai

profunde, camuflate, de fiecare dată, în faldurile spectacolului metaromanesc. Într-adevăr,

formele de autoritate sunt deconstruite chiar şi când este vorba despre arhetipul patern, care-l

bântuie până îi dă o formă literară. Ironia şi ludicul îl ajută să atace aceste teme grave cu o

libertate de expresie rar întâlnită în literatură. Această pistă de lectură a primit interpretările

cuvenite, nu facem decât să o semnalăm şi să-i punctăm semnificaţia la nivelul lecturii

comprehensive, cu mai multe intrări.

10

Oglinzile acestor patru cărţi fiind atât de numeroase, am ales structurile de sens cele mai

ofertante şi actuale, cele care confirmă implicarea totală a lui Mircea Horia Simionescu în

mitologia literaturii. Capacitatea sa de a schimba registrele, de a crea perspective literare şi de

a crede în imperativul inovaţiei continue conturează figura unui spirit creator pe deplin

conştient de mitemele marii literaturi, de arhetipurile pe care le-a generat şi/ sau revelat în

istoria sa. Or, pentru a nu-şi trăda propria literatură, prin cufundarea totală în acest mit, a luat

calea metaromanului.

Am plecat de la premisa că o monografie scrisă de pe poziţiile metodologice de astăzi,

despre un scriitor de o asemenea complexitate, unul dintre cei mai originali, erudiţi şi livreşti

din literatura română, presupune un demers pentru care sintagma „viaţa şi opera” este

multistratificată: (1) pe axa biografismului negociat autoficţional; (2) pe axa istoriei sociale;

(3) pe axa istoriei literare; (4) pe axa evoluţiei cunoaşterii – de la recodificarea mitologicului

la o nouă relaţie cu realitatea; (5) pe axa paradigmelor literaturităţii.

Ne-am focalizat, însă, pe perspectiva mitocritică, adică vom depăşi cadrele monografiei,

supunând relaţia dintre (bio)bibliografia şi sursele mitice ale literaturii lui M.H.S. unei analize

demistificatoare. Am vorbit despre texistenţă şi despre strategiile autorului de a se cufunda în

text, de a-şi însuşi măşti narative, de a se autoidentifica cu varii instanţe narative.

Una dintre ideile pe care le-am introdus în susţinerea demonstraţiei a fost aceea potrivit

căreia demitizatorul convenţionalului este, înainte de toate, un mitizator al originalului.

Această premisă pe care o propunem necesită nuanţări cu bătaie teoretică şi consecinţe

metodologice. De aici încrederea că am formulat o nouă grilă de lectură, care a relevat o altă

deschidere a literaturii lui Mircea Horia Simionescu. Ea se bazează pe accesarea gândirii

literar-mitologice a autorului şi pe lumea miturilor pe care o deschide implicit, conştient sau

nu. Anarhetipurile consistă şi din fragmentele de mituri resemantizate şi sublimate literar.

Am constatat o consecvenţă structurantă în gestionarea anarhetipurilor, ceea ce ne-a

condus la o paralelă pe care o găsim interesantă, pentru că demonstrează o sincronizare la

nivel po(i)etic şi stilistic cu alte manifestări estetice ce au prefaţat postmodernismul. Mai

exact, am relevat că Mircea Horia Simionescu foloseşte din plin limbajul jazz-ului în

literatura sa. Modul în care creează episoade, puse într-o succesiune articulată doar prin

această inserţie de factură muzicală, ne determină să considerăm Toxicologia un jazz-roman.

Surprinde abordarea şi rezolvarea temelor, elementele principale putând fi explicate prin

corespondenţa cu principalele dimensiuni al jazzului:

(1) Tonalitatea – ce sugerează la M.H.S. întotdeauna ironia, conjugată ca o expresivitate

aparte, provenită dintr-un metaforism tare, atipic pentru că iese din sfera avangardelor;

11

(2) Improvizaţia – în aparenţă, există inconsecvenţe în textul Toxicologiei, însă sunt

numai efecte ale schimbărilor bruşte de perspectivă, ale rolului acordat improvizaţiei. Autorul

nu-şi impune constrângeri prin raportarea la codurile epocii sale, ci se învârte liber în tradiţia

literară, unde îşi găseşte varii puncte de sprijin pentru construcţia fiecărei secvenţe a piesei;

(3) Ritmul – prozatorul foloseşte şi negociază într-un mod foarte creativ sincopele,

obţinând tensiuni specifice jazz-manilor. Dacă în jazz pe fundal gravitează ritmurile de blues,

cu armoniile sale specifice, în cazul lui Simionescu putem identifica spiritul suprarealist şi,

deopotrivă, fantasticul de tip kafkian, etic şi extrem de tensionat.

Odată stabilită această relaţie cu jazz-ul, lectura devine mult mai uşoară, adică sincopele

devin explicabile. De fapt, improvizaţia constă doar în abaterea de la codurile existente,

efectele sale fiind, de fapt, atent calculate sau lăsate în voia unei libertăţi irigate cultural. Spre

exemplu, autorul declară, prin intermediul celei mai plauzibile voci narative autobiografice,

că încă din copilărie suferă de o curiozitate maladivă de a descoperi ce se află dincolo de

lucruri sau oameni, având iniţiative de cercetări psihologice şi sociologice empirice, susţinute,

mai târziu, prin lecturi, precum şi o atracţie pentru a descifra mecanismele lucrurilor şi ale

naturii. El îşi alimentează uneori proza dintr-o curiozitate ludică.

Am constatat, în cele din urmă, că dimensiunea mitologică l-a ajutat pe Mircea Horia

Simionescu să scrie despre legăturile interumane cele mai puternice, oferindu-i toposurile în

care a articulat principiile şi formele culturale prin intermediul cărora omul actual, înzestrat cu

capacitatea de a rememora din înţelepciunea antică, reuşeşte să comunice la un nivel foarte

profund. Astfel de secvenţe de sens, grefate pe structuri mitice, confirmă ipoteza lucrării de

faţă, potrivit căreia, o grilă de lectură mitanalitică a prozei lui Mircea Horia Simionescu se

poate dovedi extrem de fertilă, relevând una dintre fibrele cele mai puternice ale literaturii

sale.

În această ordine de idei, capătă amplitudine şi alte teme. Între acestea, călătoria, fie ea

reală sau virtuală, potenţată sau nu mitic, este un act compensatoriu şi o strategie de

subversiune, un exerciţiu de libertate.

În ultimul capitol, am sesizat că pentru un postmodern, în toate puterea cuvântului, cum

este Mircea Horia Simionescu, un postmodern înaintea postmodernităţii, inclusiv literatura

diaristică (şi) de călătorie devin palimpsest. Este concluzia integratoare, ce confirmă

conştiinţa critică şi postmodernă a autorului.

4. Bibliografie

12

Bibliografie generală

1. Ardeleanu, Virgil, „Mircea Horia Simionescu: Ingeniosul bine temperat. Dicţionar

onomastic”, în „A urî”, „a iubi”. Puncte de reper în proza actuală, Cluj, Editura

Dacia, 1971

2. Balotă, Nicolae, Lupta cu absurdul, București, Editura Univers, 1971

3. Barthes, Roland, Mitologii, București, Editura Vellant, 2015

4. Basarab, Neagoe, Învăţăturile lui Neagoe Basarab către fiul său Theodosie, București,

Editura Roza Vânturilor, 1996

5. Bârna, Nicolae, Puntea artelor, București, Editura Ideea Europeană, 2015

6. Beckett, Samuel, Așteptându-l pe Godot, București, Editura Univers, 1970

7. Braga, Corin, De la arhetip la anarhetip, Iaşi, Editura Polirom, 2006

8. Borges, Jorge Luis, „Ficţiuni”, în Proză completă 1: Moartea şi busola, traduceri şi

note de Irina Dogaru, Cristina Hăulică şi Andrei Ionescu, Iaşi, Editura Polirom, 2006

9. Borges, Jorge Luis, Cartea de nisip, București, Editura Univers, 1983

10. Bradbury, Ray, Fahrenheit 451, București, Editura Art, 2013

11. Buzera, Ion, Școala de proză de la Târgoviște, Pitești, Editura Paralela 45, Colecţia

„Deschideri”, 2007

12. Cantemir, Dimitrie, Divanul sau Gâlceava înţeleptului cu lumea, București, Editura

pentru literatură, 1969

13. Cantemir, Dimitrie, Istoria ieroglifică, Iași, Editura Junimea, 1988

14. Calvino, Italo, Orașele invizibile, București, Editura Allfa, 2011

15. Calvino, Italo, Castelul destinelor încrucișate, Iași, Editura Polirom, 2002

16. Caillois, Roger, „Les themes fondamentaux de J.L. Borges”, în Cahiers de l’Herne:

Jorge Luis Borges, Paris, L’Herne/ Fayard, 1999

17. Călinescu, Matei, Cinci feţe ale modernităţii: modernism, avangardă, decadenţă,

kitsch, postmodernism, ediţia a II-a, Iaşi, Editura Polirom, 2005.

18. Călinescu, Matei și Vianu, Ion, Amintiri în dialog, București, Editura Litera, 1994

19. Cărtărescu, Mircea, Postmodernismul românesc, București, Editura Humanitas, 1993

20. Cervantes, Miguel, Don Quijote de la Mancha, Pitești, Editura Paralela 45, 2009

21. Cornea, Paul, „Deplasări canonice în romanul românesc al secolului XX. Comentarii

pe marginea unei anchete revelatoare”, în Delimitări și ipoteze. Comunicări și eseuri

de teorie literară și studii culturale, Iași, Editura Polirom, 2008

22. Crăciun, Gheorghe, „Între modernism și postmodernism”, în vol. În căutarea

referinţei, Pitești, Editura Paralela 45, Colecţia 80, Seria Eseuri, 1998

13

23. Cristea, Dan, „Nesfârșitele primejdii”, în Faptul de a scrie, București, Editura Cartea

Românească, 1980

24. Cristea, Valeriu, „După douăzeci de ani”, în A scrie, a citi, Cluj, Editura Dacia, 1992

25. Crohmălniceanu, Ovid S., „Când Ingeniosul bine temperat face mărturisiri complete”,

în Al doilea suflu, București, Editura Cartea Românească, 1989

26. Culcer, Dan, „Nesfârșitele primejdii. Mircea Horia Simionescu”, în Serii și grupuri,

București, Editura Cartea Românească, 1981

27. Dimisianu, Gabriel, „Dinamitarea clișeelor”, în Valori actuale, București, Editura

Eminescu, 1974

28. Dimisianu, Gabriel, „Papirofagul impenitent”, în Lumea criticului, București, Editura

Fundaţiei Culturale Române, Colecţia „Critică și istorie literară”, 2000

29. Durand, Gilbert, Figuri mitice şi chipuri ale operei – de la mitocritică la mitanaliză,

traducere din limba franceză de Irina Bădescu, Bucureşti, Editura Nemira, 1998

30. Dragolea, Mihai, În exerciţiul ficţiunii, Eseu despre Școala de la Târgoviște, Cluj-

Napoca, Editura Dacia, 1992

31. Drăghicescu, Dumitru, Din psihologia poporului român, Bacău, Editura Vicovia, 2013

32. Eco, Umberto, Vertigo. Lista infinită, traducere de Oana Sălişteanu, Georgian-Monica

Iorga, Bucureşti, Editura RAO, 2009

33. Eco, Umberto, De la arbore spre labirint: studii istorice despre sens şi interpretare,

traducere de Ştefania Mincu, Iaşi, Editura Polirom, 2009

34. Eliade, Mircea, Insula lui Euthanasius, București, Editura Humanitas, 2003

35. Frye, Northop, Marele Cod. Biblia şi literatura, traducere de Aurel Sasu şi Ioana

Stanciu, Bucureşti, Editura Atlas, 1999

36. Frye, Northop, Anatomia criticii, în româneşte de Dominica Sterian şi Mihai Spăriosu,

Bucureşti, Editura Univers, 1972

37. Genette, Gérard, Figuri, Selecţie, traducere şi prefaţă de Angela Ion şi Irina Mavrodin,

Bucureşti, Editura Univers, 1978

38. Gheorghișor, Gabriela, Mircea Horia Simionescu. Dezvrăjirea și fetișizarea literaturii,

București, Editura Muzeul literaturii române, 2011

39. Glodeanu, Gheorghe, „Experimentul literar sau nevoia sincronizării cu marele roman

european - Vocaţia experimentului literar (Mircea Horia Simionescu)”, în Dimensiuni

ale romanului contemporan, Baia Mare, Editura Gutinul, 1998

40. Goethe, Johann Wolfgang, Afinităţi elective, București, Editura Univers, ediţia a II-a,

1978

14

41. Goethe, Johann Wolfgang, Faust, traducere de Lucian Blaga, postafaţă de Tudor

Vianu, București, Editura de stat pentru literatură și artă, 1955

42. Heym, Ștefan, Relatarea despre regele David, București, Editura Univers, 1978

43. Hocke, Gustave Rene, Manierismul în literatură, București, Editura Univers, 1977

44. Holban, Ioan, „Mircea Horia Simionescu”, în Profiluri epice contemporane,

București, Editura Cartea Românească, 1987

45. Holban, Ioan, „Mircea Horia Simionescu”, în Literatura subiectivă. I. Jurnalul intim.

Autobiografia literară, București, Editura Minerva, Colecţia „Momente și schiţe”,

1989

46. Holberg, Ludvig, Călătoria subpământeană a lui Niels Klim, București, Editura

Univers, 1975

47. Huxley, Aldous, Minunata lume nouă, Iași, Editura Polirom, 2011, traducere de

Suzana și Andrei Bantaș

48. Iorgulescu, Mircea, Arhipelag. Proză scurtă contemporană (1970-1980), București,

Editura Eminescu, 1981

49. Iorgulescu, Mircea, „Despre romane și romancieri, Romanele dintr-un roman”, în

Firescul ca excepţie, București, Editura Cartea Românească, 1979

50. Iorgulescu, Mircea, „Mircea Horia Simionescu”, cap. „Estetismul senzual și

intelectualist”, din Rondul de noapte, București, Editura Cartea Românească, 1974

51. Iorgulescu, Mircea, „Mașina de scris povești”, în Prezent, București, Editura Cartea

Românească, 1985

52. Ilisei, Grigore, Portrete în timp - Mircea Horia Simionescu: Adesea îmi pare a avea

invitată la cină pe însăși doamna Omenirea, Iași, Editura Junimea, 1990

53. Kernbach, Victor, Dicţionar de mitologie generală, București, Editura Albatros, 2004

54. Kun, N.A., Legendele și miturile Greciei Antice, București, Editura Lider, 2003

55. Lăzănescu, George, Dicţionar de mitologie, București, Casa Editorială Odeon, 1992

56. Le Bon, Gustave, Psihologia mulţimilor, București, Editura Cartex 2000, 2016

57. Lefter, Ion Bogdan, Primii postmoderni. Școala de la Târgoviște, Pitești, Editura

Paralela 45, 2003

58. Lefter, Ion Bogdan, Scurtă istorie a romanului românesc (cu 25 de aplicaţii), Piteşti,

Editura Paralela 45, 2001

59. Lyotard, Jean-François, Condiţia postmodernă, traducere şi cuvânt înainte de Ciprian

Mihali, Cluj, Idea Design & Prin Editură, 2003

15

60. Lovinescu, Monica, Est-etice, Unde scurte IV, București, Editura Humanitas, Colecţia

„Memorii/Jurnale”, 1994

61. Mann, Thomas, Moarte la Veneţia, București, Editura Univers, 1993

62. Manea, Norman, „Breviar”, cap. „Colegiale (I)”, în Pe contur, București, Editura

Cartea Românească, 1984

63. Mann, Thomas, Moarte la Veneţia, în Povestiri 2: 1904-1912, Traducere de Ion

Roman, note şi comentarii de Thomas Kleininger, Bucureşti, Editura Univers, 1993.

64. Manolescu, Nicolae, Arca lui Noe, vol. I-III, Bucureşti: Editura 100 + 1 Gramar, 2001

65. Manolescu, Nicolae, Istoria critică a literaturii române, Piteşti, Editura Paralela 45, 2008

66. Manolescu, Nicolae, cap. „Comedia literaturii”, în Arca lui Noe, Eseu despre romanul

românesc, Corinticul, vol. III, Colecţia „Momente și sinteze”, București, Editura

Minerva, 1983

67. Marino, Adrian, „Antiliteratura”, în Dicţionar de idei literare, Vol. I, București,

Editura Eminescu, 1973

68. Micu, Dumitru, „Mircea Horia Simionescu”, în cap. „Proza estetă, autoreferenţială,

parodică”, din Scurtă istorie a literaturii române. III. Perioada contemporană. Proza,

București, Editura Iriana, 1996

69. Mincu, Marin, „Inautenticitate”, în Textualism și autenticitate, Constanţa, Editura

Pontica, Colecţia „Hermeneus”, 1993

70. Mitru, Alexandru, Legendele Olimpului, Chișinău, Editura Hyperion, 1990

71. Montanelli, Indro, Istoria grecilor, București, Editura Artemis, 1995

72. Moraru, Cornel, „Romanul romanului”, în Semnele realului. Secţionări critice

convergente, București, Editura Eminescu, 1981

73. Moraru, Cristian, Poetica reflectării. Încercare în arheologia mimezei, București,

Editura Univers, 1990

74. Mușat, Carmen, Strategiile subversiunii. Incursiuni în proza postmodernă, ediţia a II-

a, București, Editura Cartea Românească, 2008

75. Negoiţescu, Ion, Mircea Horia Simionescu, în Scriitori contemporani, Cluj-Napoca,

Editura Dacia, 1994

76. Negrici, Eugen, „Expresivitatea involuntară”, cap. „Figura spiritului creator (1978)”,

Expansiunea clișeului, București, Editura Universalia, 2000

77. Negrici, Eugen, Simulacrele normalităţii, Piteşti, Editura Paralela 45, 2011

16

78. Negrici, Eugen, Iluziile literaturii române, București, Editura Cartea Românească,

2008

79. Negrici, Eugen, „Proza livrescă, autoreferenţială și parodică. Literatura exerciţiilor de

stil. Literatura literaturii. De la mimesis la poesis”, în Literatura română sub

comunism, București, Editura Fundaţiei Pro, Colecţia „Cartea fundamentală”, 2002

80. Nemoianu, Virgil, cap. „Morala și stilul. Simionescu și posibilul”, în Utilul și plăcutul.

Comentarii asupra literaturii și culturii, București, Editura Eminescu, 1973

81. Nietzsche, Friedrich, Dincolo de bine și de rău, București, Editura Humanitas, 2016

82. Olăreanu, Costache, Dragoste cu vorbe și copaci, București, Editura Cartea

românească, 1987

83. Olăreanu, Costache, Cu cărţile pe iarbă, București, Editura Militară, 1986

84. Olăreanu, Costache, Avionul de hârtie, București, Editura Cartea românească, 1983

85. Olăreanu, Costache, Fals manual de petrecere a călătoriei, București, Editura Cartea

românească, 1982

86. Olăreanu, Costache, Ficţiune și infanterie, București, Editura Cartea românească,

1980

87. Olăreanu, Costache, Ucenic la clasici, București, Editura Cartea românească, 1978

88. Olăreanu, Costache, Confesiuni paralele, București, Editura Cartea românească, 1978

89. Olăreanu, Costache, Vedere din balcon, București, Editura Eminescu, 1971

90. Oprea, Nicolae, „«Dicţionarul» și «Bibliografia»”, în Timpul lecturii. Selecţie de

cronicar, Cluj-Napoca, Editura Dacia, Colecţia „Alternative”, 2002

91. Orwell, George, 1984, București, Editura Polirom, 2012

92. Papahagi, Marian, „Un roman hypertextual” și „Un jurnal”, în cap. „Lumea ca

literatură”, din Cumpănă și semn, București, Editura Cartea Românească, 1990

93. Pavese, Cesare, Meseria de a trăi. Jurnal 1935-1950, ediţia a III-a, București, Editura

Allfa, 2001

94. Petrescu, Radu, Prizonier al provizoratului, Jurnal 1957-1970, Pitești, Editura Paralela

45, 2002

95. Petrescu, Radu, Catalogul mișcărilor mele zilnice, București, Editura Humanitas, 1999

96. Petrescu, Radu, Matei Iliescu, București, Editura Fundaţiei Culturale Române, 1996

97. Petrescu, Radu, Ocheanul întors, București, Editura Allfa, 1996

98. Petrescu, Radu, A treia dimensiune, București, Editura Cartea românească, 1984

99. Petrescu, Radu, Meteorologia lecturii, București, Editura Cartea românească, 1982

100. Petrescu, Radu, Părul Berenicei, București, Editura Cartea românească, 1981

17

101. Petrescu, Radu, Ce se vede, București, Editura Eminescu, 1979

102. Petrescu, Radu, O singură vârstă, București, Editura Cartea Românească, 1975

103. Podoabă, Virgil, „M. H. Simionescu – Lumea de mucava și fuga substanţei”, în

Metamorfozele punctului. În jurul experienţei revelatoare, Colecţia „Deschideri”,

Pitești, Editura Paralela 45, 2004

104. Popescu, Simona, Autorul, un personaj, Piteşti, Editura Paralela 45, 2015

105. Popescu, Titu, „Mircea Horia Simionescu. Răpirea lui Ganymede”, în Cărţi cu ieșire

la mare. Critică, memorialistică, literatură de călătorie, Cluj-Napoca, Editura Dacia,

1980

106. Protopopescu, Alexandru, „Epic și comunicare”, în Volumul și esenţa. București,

Editura Eminescu, 1972

107. Rotaru, Ion, „Școala de la Târgoviște”, în O istorie a literaturii române de la origini

până în prezent, București, Fundaţia Academia Dacoromână, ed. a-II-a, 2009

108. Sasu, Aurel și Vartic, Marian, Romanul românesc în interviuri. O istorie

autobiografică, vol. III, partea a II-a, București, Editura Minerva, 1988

109. Simion, Eugen (coord. general), „Simionescu, Mircea Horia”, în Dicţionarul general

al literaturii române, vol. VI (S-T), Academia Română, București, Editura Univers

Enciclopedic, 2007

110. Simionescu, Mircea Horia, Bibliografia generală, Bucureşti, Editura Humanitas,

2007

111. Simionescu, Mircea Horia, Toxicologia sau Dincolo de bine şi dincoace de rău,

Bucureşti, Editura Humanitas, 2007

112. Simionescu, Mircea Horia, Dicţionar onomastic, ediţia a III-a, definitivă, întregită cu

volumul Jumătate plus unu şi o prefaţă a autorului, Bucureşti, Editura Humanitas,

2008

113. Simionescu, Mircea Horia, Breviarul. Historia calamitatum, Bucureşti, Editura

Humanitas, 2007

114. Simionescu, Mircea Horia, Versete de unică folosinţă, Târgoviște, Editura

Bibliotheca, 2010

115. Simionescu, Mircea Horia, Vârstele, Târgoviște, Editura Bibliotheca, Colecţia „Proză

contemporană”, 2007

116. Simionescu, Mircea Horia, Rătăcirile unui caligraf. Mircea Horia Simionescu în

dialog cu Mihai Stan, Târgoviște, Editura Bibliotheca, Colecţia „Istoria literară”, 2006

18

117. Simionescu, Mircea Horia, Literatură dus-întors, Târgoviște, Editura Bibliotheca,

Colecţia „Eseu”, 2005

118. Simionescu, Mircea Horia, Cum se face, Târgoviște, Editura Bibliotheca, Colecţia

„Romanul contemporan”, 2002

119. Simionescu, Mircea Horia, Dicţionar onomastic, ediţia a II-a, București, Editura

Allfa, Colecţia „Romanul românesc contemporan”, 2000

120. Simionescu, Mircea Horia, Febra – file de jurnal (1963-1971), București, Editura

Vitruviu, 1998

121. Simionescu, Mircea Horia, Fărădelegea vaselor comunicante, București, Editura

Cartea Românească, Colecţia „Biblioteca București”, 1997

122. Simionescu, Mircea Horia, Paltonul de vară, București, Editura Albatros, 1996

123. Simionescu, Mircea Horia, Povestiri galante (Antologie), București, Editura

Minerva, Colecţia „Biblioteca pentru toţi”, București, 1994

124. Simionescu, Mircea Horia, Îngerul cu șorţ de bucătărie, Cluj-Napoca, Editura

Clusium, 1992

125. Simionescu, Mircea Horia, Bibliografia generală. Ingeniosul bine temperat, ed. a II-

a, București, Editura Nemira, 1992

126. Simionescu, Mircea Horia, Asediul locului comun, București, Editura Militară, 1988

127. Simionescu, Mircea Horia, Trei oglinzi, București, Editura Cartea românească, 1987

128. Simionescu, Mircea Horia, Licitaţia, București, Editura Albatros, 1985

129. Simionescu, Mircea Horia, Redingota, București, Editura Cartea românească, 1984

130. Simionescu, Mircea Horia, Toxicologia sau dincolo de bine și dincoace de rău,

Ciclul Ingeniosul bine temperat, București, Editura Cartea românească, 1983

131. Simionescu, Mircea Horia, Banchetul, București, Editura Eminescu, 1982

132. Simionescu, Mircea Horia, Ulise și umbra, București, Sport-Turism, 1982

133. Simionescu, Mircea Horia, Breviarul (Historia calamitatum), Ciclul Ingeniosul

bine temperat București, Editura Cartea românească, 1980

134. Simionescu, Mircea Horia, Învăţături pentru delfin, București, Editura Albatros, 1979

135. Simionescu, Mircea Horia, Nesfârșitele primejdii, București, Editura Eminescu, 1978

136. Simionescu, Mircea Horia, Jumătate plus unu (alt dicţionar onomastic), București,

Editura Albatros, 1976

137. Simionescu, Mircea Horia, Răpirea lui Ganymede, București, Editura Sport-Turism,

1975

19

138. Simionescu, Mircea Horia, După 1900, pe la amiază, București, Editura Eminescu,

1974

139. Simionescu, Mircea Horia, Dicţionar onomastic, București, E.P.L., 1969

140. Simuţ, Ion, „Mircea Horia Simionescu: Nesfârșitele primejdii”, în cap. „Proza

intelectualismului ironic și artist”, din Diferenţa specifică, Cluj-Napoca: Editura Dacia,

1982

141. Spiridon, Monica, Melancolia descendenţei. Figuri și forme ale memoriei generice

în literatură, București, Editura Cartea Românească, 1989

142. Stănescu, Constantin, „Mircea Horia Simionescu: Ingeniosul bine temperat.

Dicţionar onomastic”, în Cronici literare, București, Editura Cartea Românească,

1971

143. Șăineanu, Lazăr, Mitologie clasică, Credinţele religioase și legendele eroice ale

grecilor și ale romanilor, București, Editura MondoRo, 2011

144. Șăineanu, Lazăr, Basmele române în comparaţiune cu legendele antice clasice și în

legătură cu basmele poparelor învecinate și ale tuturor popearelor romanice, studiu

comparativ, București, Lito-tipografia Carol Gobl, 1895

145. Ștefănescu, Alex, „Elogiul vieţii în cărţile lui Mircea Horia Simionescu”, în

Preludiu, București, Editura Cartea Românească, 1977

146. Titel, Sorin, „Un dicţionar insolit”, în În căutarea lui Cehov și alte eseuri, București,

Editura Cartea Românească, 1984

147. Titel, Sorin, „Un prozator de excepţie”, în Pasiunea lecturii, Timișoara, Editura

Facla, 1976

148. Tomuș, Mircea, „Mircea Horia Simionescu: Nesfârșitele primejdii”, în Mișcarea

literară, București, Editura Eminescu, 1981

149. Ulici, Laurenţiu, „Mircea Horia Simionescu (Nesfârșitele primejdii)”, în Confort

Procust, București, Editura Eminescu, 1983

150. Ungureanu, Cornel, „Mircea Horia Simionescu”, în cap. „Pretexte și subtexte.

Parodiști și umoriști”, din Proză și reflexivitate, București, Editura Eminescu, 1977

151. Vernant, Jean-Pierre, Universul, zeii, oamenii - Mituri grecești ale originilor,

Chișinău, Editura Cartier, 2013

152. Vlad, Ion, „Polivalenţa comicului. Mircea Horia Smionescu, Ingeniosul bine

temperat. Dicţionar onomastic și Bibliografia generală” (I-II), în Convergenţe

(Concepte și alternative ale lecturii), Cluj, Editura Dacia, 1972

20

153. Vlad, Ion, „Interferenţe. Un fantazist: Mircea Horia Simionescu”, în Lectura: un

eveniment al cunoașterii, București, Editura Eminescu, 1977

154. Vulcănescu, Romulus, Mitologie română, București, Editura Academiei Republicii

Socialiste România, 1985

155. Wilde, Oscar, Portretul lui Dorian Gray, București, Editura Polirom, 2013

156. Zaciu, Mircea, Papahagi, Marian, Sasu, Aurel, „Simionescu, Mircea Horia”,

Dicţionarul scriitorilor români, București, Editura Albatros, 2002

157. Zemiatin, Evgheni, Noi, București, Editura Polirom, 2014

Periodice, interviuri, confesiuni

1. Alexandrescu, Matei, „Dialog cu Mircea Horia Simionescu”, în Ramuri, nr. 6, 15 iunie

1970

2. Baltag, Nicolae, „Mircea Horia Simionescu: După 1900, pe la amiază”, în Luceafărul,

nr. 25, 22 iunie 1974

3. Bârna, Nicolae, „Învăţături nu numai pentru delfin”, în Steaua, nr. 3, martie 1980

4. Bârna, Nicolae, „Sensurile unei metafore”, în România literară, nr. 6, 5 februarie 1981

5. Bârna, Nicolae, „Mircea Horia Simionescu: Banchetul”, în Steaua, nr. 8, august 1983

6. Bârna, Nicolae, „Mircea Horia Simionescu: Licitaţia”, în Steaua, nr. 6, iunie 1986

7. Boerescu, Dan-Silviu, „La umbra clasicilor în floare”, în Luceafărul, nr. 30, 6

septembrie 1995

8. Bogdan, Cornel, „Mircea Horia Simionescu: Ulise și umbra”, în Orizont, nr. 25, 25

iunie 1982

9. Boldea, Iulian, „Mircea Horia Simionescu. Dimensiuni ale prozei”, în România

literară, nr. 28, iulie, 2011

10. Bugariu, Voicu, „Mircea Horia Simionescu: Ingeniosul bine temperat. Dicţionar

onomastic”, în Astra, nr. 1(44), ianuarie 1970

11. Cărtărescu, Mircea, „Textualism, biografism, sincronie stilistică”, în Cronica, nr. 25,

1985

12. Chelu, Marin, „Școala de la Târgoviște nu înseamnă, literatură ca un bloc, ci prietenie

ca un bloc”, în Familia, nr. 2, februarie 1995

13. Constantinescu, Claudiu, „Castelul de cărţi”, în România literară, nr. 19, mai 1993

14. Corniș-Pop, Marcel, „Mircea Horia Simionescu sau virtuţile homeopatice ale jocului”,

în Orizont, nr. 11, noiembrie 1971

21

15. Crăciun, Gheorghe, „Școala ludică și miza autenticităţii”, art. în Calende, nr. 11-12

(35-36)/1993

16. Creţia, Petru, „Am fost oameni legaţi de lumea interbelică, cu amintirile și nostalgiile

ei”, art. consemnat de Dumitru Augustin Doman, în Calende, nr. 11-12, (17), 1993

17. Cristea, Dan, „Mircea Horia Simionescu: Nesfârșitele primejdii”, în Luceafărul, nr. 1,

6 ianuarie 1979

18. Cristea, Valeriu, „Mircea Horia Simionescu: Bibliografia generală, în Flacăra, nr. 22,

29 mai 1971

19. Cristescu, Maria-Luiza, „Povestea în poveste”, în România literară, nr. 45, 10

noiembrie 1983

20. Crohmălniceanu, Ovid S., „Mircea Horia Simionescu: Ingeniosul bine temperat”, în

Viaţa românească, 23, nr. 10, octombrie 1970

21. Crohmălniceanu, Ovid S., „Când ingeniosul bine temperat face mărturisiri complete”,

în România literară, XVII, nr. 14, 5 aprilie 1984

22. Culcer, Dan, „Raport cu privire la activitatea antirăzboinică a prozatorului Mircea

Horia Simionescu”, în Vatra, nr. 3, 20 mai 1981

23. Culcer, Dan, „Școala de la Târgoviște. Dialog cu Costache Olăreanu”, în Vatra, nr. 11,

20 noiembrie 1985

24. Dragolea, Mihai, „Farmacistul și curierul”, în Steaua, nr. 9, septembrie 1986

25. Drăgan, Daniel, „Mircea Horia Simionescu. Legătura de sensuri cu tradiţia literaturii

naţionale”, interviu în Astra, nr. 6, ianuarie 1986

26. Dugneanu, Paul, „Virtuozitatea procedeelor”, în Luceafărul, nr. 36, 6 septembrie,

1980

27. Dumitriu, Dana, „Metamorfozele. Breviarul”, în România literară, XIII, nr. 40, 2

octombrie, 1980

28. George, Alexandru, „Nu cred că se poate vorbi de un «program» al Școlii de la

Târgoviște”, interviu consemnat de Ștefan Ion Ghilimescu, în Calende, nr. 11-12, (10),

1993

29. Gheorghiu, Mihai Dinu, „Mircea Horia Simionescu: Învăţături pentru delfin”, în

Cronica, nr. 42, octombrie 1979

30. Glodeanu, Gheorghe, „Mircea Horia Simionescu. Toxicologia”, în Tribuna, nr. 24, 14

iunie, 1984

31. Iorgulescu, Mircea, „Mircea Horia Simionescu. Ingeniosul bine temperat”, vol. II, în

România literară, nr. 9/1971

22

32. Iorgulescu, Mircea, „Portretul falsului artist. Învăţături pentru delfin”, în România

literară, nr. 17, 24 aprilie 1980

33. Ivanovici, Victor, „Ingeniosul bine temperat-Dicţionar onomasctic”, în Amfiteatru, nr.

1, ianuarie 1970

34. Lefter, Ion Bogdan, „Lumea într-o carte”, în România literară, nr. 3, 1988

35. Mateescu, Anca, „Altfel de povești cu Mircea Horia Simionescu la 80 de ani”, interviu

în revista Acolada, nr. 4, ianuarie 2008

36. Manolescu, Florin, „Mircea Horia Simionescu: Banchetul”, în Contemporanul, nr. 20,

13 mai 1983

37. Manolescu, Nicolae, „Ingeniosul bine temperat”, în Contemporanul, nr. 48, 1969

38. Manolescu, Nicolae, „Artistul în șorţ de ucenic”, în România literară, nr. 19, mai 1993

39. Moraru, Cristian, art. „Postmodernismul și precarităţile mimesisului”, în Caiete

critice, nr. 1-2/1987

40. Olăreanu, Costache, „Modelul nostru a fost George Călinescu” (a consemnat Al. Th.

Ionescu), în Calende, nr. 11-12 (35-36), 1993

41. Pârvulescu, Ioana, „Cartea cărţilor”, în România literară, nr. 3, februarie 1993

42. Piru, Alexandru, „Debuturi interesante: Mircea Horia Simionescu și Radu Petrescu”,

în Ramuri, nr. 5, 15 mai 1970

43. Poantă, Petru, „Mircea Horia Simionescu: Breviarul”, în Steaua, nr. 9, septembrie

1980

44. Podoabă, Virgil, „Breviarul”, în Familia, nr. 1, ianuarie 1981

45. Podoabă, Virgil, „Banchetul”, în Familia, nr. 11, noiembrie 1983

46. Pop-Corniș Marcel, „Ucenicul neascultător ca povestitor: metaromanul românesc

contemporan” (1), în Orizont, nr. 24, iunie 1981

47. Pop-Corniș Marcel, „Mircea Horia Simionescu sau virtuţile homeopatice ale jocului”,

în Orizont, nr. 11, noiembrie 1971

48. Popa, Mircea, „Romanul și convenţiile sale”, în Steaua, XXXI, nr. 3, martie 1980

49. Regman, Cornel, „Școala de la Târgoviște reprezintă corespondentul pe plan epic al

roboţilor din generaţia a doua”, interviu consemnat de Nicolae Oprea, în Calende, nr.

11-12, (20)/1993

50. Regman, Cornel, „Mircea Horia Simionescu încheie ciclul”, în Viaţa Românească, nr.

6, iunie 1984

51. Revnic, Ioana, „Mircea Horia Simionescu”, interviu în România literară, nr. 8, 29

februarie, 2008

23

52. Scarlat, Grigore, „Ulise și umbra”, în Steaua, nr. 5, mai 1982

53. Simionescu, Mircea Horia, „Secvenţe ҆55 (II) ”, confesiuni în Transilvania, nr. 5, 1983,

p. 20-24

54. Simionescu, Mircea Horia, „Fac consecvent politica scrierilor mele egoiste și

inactuale” (a consemnat Nicolae Oprea), în Calende, nr. 11-12 (14-15), 1993

55. Ţion, Alexandru, „Posibilul nelimitat. Licitaţia”, în Astra, nr. 3, martie 1986

56. Ţopa, Tudor, „Eu am fost un scriitor precoce”, interviu consemnat de Claudia Tiţa, în

Calende nr. 11-12 (11), 1993

57. Ulici, Laurenţiu, „Romanele unui roman”, în Contemporanul, nr. 24, 16 iunie 1978

http://tgvliterara.blogspot.com/2013/03/strada-mircea-horia-simionescu.html

http://www.romlit.ro/uploads_ro/Pdf/18659/21.pdf

24