Florin Munteanu in Dialog Cu Brindusa Armanca 2004

7/29/2019 Florin Munteanu in Dialog Cu Brindusa Armanca 2004

1/6

Florin Munteanu in dialog cu Brindusa Armanca; Cotidianul ZIUA 1 noi 2004

2020, anul critic planetarMintea trebuie sa se dezvolte la nivelul complexitatii naturii, iar nu sa simplificam natura

ca s-o intelegem

Inginer tehnolog care a parasit filosofia masinii-unealta in favoarea unui domeniu aproape poetic

numit "stiinta complexitatii", Florin Munteanu anunta in termeni exotici ca "fractali" sau "teoriahaosului"primejdia ca omenirea sa nu faca, in 2020 cel tarziu, saltul de a schimba completviziunea asupra naturii si a resurselor ei ceruta de paradigma complexitatii. Ca presedinte alCentrului pentru Studii Complexe, pune umarul la destuparea mintilor celor tineri, intr-un mediuacademic si stiintific indiferent, suficient siesi.

B.A. Ce este stiinta complexitatii?

F.M. Este o filosofie si o stiinta in acelasi timp, carepleaca de la imperativul ca omenirea trebuie sa se

reapropie de natura respectand-o, nu tratand-o abuziv.Sigla unuia dintre programele derulate de noi la centru,NEXUS, reprezinta o coloana greceasca terminata cu ocoroana de copac. Simbolul incorporeaza dilemaomenirii globazitate de azi: sa distrugi artefactul saucopacul, ce sa alegi? Era o gluma candva ca, incercandsa construiesti o pasnica masina de cusut luand cate opiesa de la fabrica de masini de cusut din Cugir, oricatte-ai stradui tot mitraliera iti iese.

B.A. Care este mitraliera in cazul nostru?

F.M. Societatea industriala. Daca nu vom reusi sarezolvam unele probleme globale ale tehnicii moderne,daca nu vom creste capacitatea de a controla poluarea,

ne vom bloca in propriul nostru sistem. Societatea industriala s-a bazat pe consumul nelimitat deresurse, pe valorile din jurul hambarului plin.

B.A. A fi inseamna a avea...

F.M. Da, tangibilul, masurabilul ca valoare suprema. Or valorile viitorului vor fi tot mai aproape denon-tangibil: o idee poate sa aiba o valoare infinit mai mare decat valorile hambarului plin, orealizare spirituala poate ingloba o valoare care sa depaseasca tot ce s-a considerat pana maiieri exceptional. Se doreste productie cu preturi tot mai mici. Va fi din ce in ce mai greu sa faci

avere din productie materiala, dar o idee sau un concept nou, un prototip poate sa insemne oavere.

Asta spune si Nicholas Negroponte in celebra carte despre "fiinta digitala", Being digital, catrecerea de la atomi la biti schimba conceptul de timp, spatiu, comunicare, relatie sfarsind prin ane modifica fundamental viata.


2/6


Exact. Dar pentru asta mintea trebuie sa se dezvolte la nivelul complexitatii naturii, iar nu sasimplificam natura ca s-o intelegem, s-o reducem la nivelul nostru actual. De altfel, aceasta estedeviza Centrului pentru Studii Complexe pe care il conduc. Ce inseamna asta? Inseamna sa nedesprindem de materie, sa dezvoltam capacitatea de a abstractiza, sa avem un programeducativ capabil sa conduca la aceste rezultate.

B.A. Cum vreti sa va bateti cu cinci-sase decenii de "materialism dialectic"?

F.M. Indraznesc sa incerc in primul rand fiindca l-am cunoscut pe marele nostru logician AntonDimitriu care spunea la un moment dat ca romanilor nu le lipseste idealul, marimea lui eproblema. Asa ca eu mi-am proiectat acest ideal si l-am evaluat ca posibil. In al doilea rand, amavut sansa prin 1982-1983 sa iau contact cu primele notiuni de stiinta complexitatii, pe cindapareau primele studii. Am avut in mana carti de stiinta cu titluri ca Teoria haosului, Teoriacatastrofelor, Fractalii. Mi-am dat seama ca aceasta este stiinta care poate face trecerea de la"arborele cotit" la "copacul indoit". Eu sunt de formatie inginer tehnolog, am fost proiectant deorgane de masini, asadar si de "arbori cotiti". Cred acum ca felul in care gandim e mecanicist,limitativ.

B.A. Sa inteleg ca universitatile tehnice scot infiecare an promotii de rebuturi?

F.M. Nu, ca dovada ca tinerii ingineri care pleacadin tara se realizeaza chiar in domenii care au de-aface cu stiinta complexitatii. Insa la noi, datoritaunui context stiintific inghetat, este respinsdomeniul acesta de noutate. Cand studentul sauabsolventul iese din sistemul limitativ, face apelexact la ceea ce ofera stiinta complexitatiiconsiderata marginala aici. Stiinta complexitatii

porneste de la repozitionarea profesorului fata destudent sau elev. Ca sa dezvolte un curs serios, unprofesor are nevoie de 5-6 ani, poate chiar 8 ani,perioada care include adunarea informatiei,agregarea materialului, exercitiul predarii etc.Datorita vitezei cu care se dezvolta stiinta,intervalul pentru care se pot face predictii este demaximum 4 ani. Dintr-o data constatam ca modulin care este construit orice sistem de invatamantcurricular clasic este depasit. El trebuie inlocuit cu

ceea ce se numeste "invatamint continuu". |n mod cert, si invatamintul tehnic actual deformeaza,incercand sa retina un model al societatii industriale, bazat pe reproductie.

B.A. Cati profesori de nivel academic din domeniul tehnic sunt deschisi la domeniulstiintei complexitatii?

F.M. In principiu, putini, adica 10-15%. Nu ma sperie acest lucru, cred ca nici nu trebuie sa fiedeocamdata mai multi. Acest mod de a privi lumea - fiindca stiinta complexitatii nu este unalgoritm ci o atitudine fata de viu, fata de viata, fata de tehnica implicit - se autodezvolta. Dacane uitam la documentele de la Lisabona - Europa trece printr-o metamorfoza foarte interesantacu deadline in 2010 - realizarea economiei bazate pe cunoastere. Paradoxal, cei mai potriviti


3/6


pentru a da solutii unei societati bazate pe cunoastere suntem noi, din doua ratiuni. Unu:industria noastra este asa de jos incat nu avem ce pierde - spre deosebire de industriile de inaltatehnologie din Occident. Putem arde etapele. Doi: romanii au fost intotdeauna receptivi laabordarile insolite, originale, la ideile noi, la scanteieri: o scanteie s-a numit insulina, alta estesistemul de gandire impus de Georgescu-Roegen. Scanteile nu sunt urmate si de reproducereala scara industriala pentru ca abilitatile romanilor nu merg in aceasta directie, iar diferenta dintrenoi si germani devine vizibila. Domeniul nostru este, cum spuneam, scanteia, genuinul. Dacaexista terenul pentru ca altii sa se ocupe mai departe, ramane ceva important. Asa se explica dece multi din marii nostri inventatori, oameni de stiinta s-au realizat in alte tari, nu acasa.

B.A. Cine are de pierdut?

F.M. Cine are valorile matreiale ca principiu de dezvoltare. METRO are de pierdut cu depozitelesale imense. Societatea de consum, bazata pe cresterea exponentiala a consumului are cepierde. Se considera ca 2020 este anul critic planetar cand, daca omul nu face saltul peste "zidulcomplexitatii", el nu va mai putea face fata viitorului din cauza conflictelor, fracturilor, alienariirezultate din paradigma materiala.

B.A. Ce-i de facut?

F.M. Noi am inceput ceva la nivel de scoala, de la cls. a VI-a pana la liceeni si studenti. E vorbade Scoala fara ziduri: scoli de vara unde avem tot ce ne trebuie, de la calculator la antena desatelit, dar intr-un cadru natural, cum sunt cele de la Raul Alb, Gura Humorului sau malulDunarii, o insula numita de copii Atlantykron. Mergem si noi cu propriile nostre probleme siintrebari, care ne pasioneaza, nu ca niste pedagogi cu preocupari didactice explicite.Comunicam prin "rezonanta haotica", definita de stiinta ca o forma de comunicare pentru careinima este cel mai interesant "oscilator haotic". Ne putem pune, de exemplu, intrebarea dacarezonanta dintre doua inimi este o forma de comunicare pe care trebuie sa o investigam. Pornimcu un set de experiente, teste, analizam cu aparatura potrivita fenomenul, facem masuratori, alte

teste si ajungem la un moment dat la concluzia ca mai avem nevoie de informatie, de cunostintein plus pana sa ajungem la rezultate. Copiii nu ajung neaparat la raspunsuri, dar e mai importantca ajung la noi intrebari. Descoperim impreuna, devenim parteneri, ei cu avantajul dezinvolturii,noi cu experienta noastra internationala, cream un context care duce la bucuria cunoasterii.

B.A. Ramane, totusi, o preocupare de vacanta, nu?

F.M. Nu ne-am limitat doar la atat, am creat si un produs numit Laborator personal, un dispozitivcare se ataseaza calculatorului unde copilul poate sa faca experimente, apeland pe portalulnostru si la un "profesor" personal, un ghid asigurat de studenti. Venim si cu alte solutii cum ar fibrainstormingul sub forma de spectacol: am facut la Teatrul National, in premiera europeana, opiesa interactiva unde personajele erau Paracelsus, Einstein etc. A fost exceptional momentul,

dar a ramas singular si complet nemediatizat. De ce facem asa? Copiii stau de obicei cu ochii pemonitoare la jocuri care nu dezvolta zona cognitiva ci doar mici dexteritati, iar parintii nu stiu cesa le ofere in afara de acestea. Scoala vine si ea cu tipare, cu transferul de cunostinte pe care oconsidera misiune, care nu dezvolta decat capacitatea de inmagazinare. Noi venim cu aceste

jucarii inteligente - unele au fost incluse in progamul european Hands on Science - caremotiveaza dorinta de cunoastere si mai departe, motiveaza tinerii pentru cariera stiintifica.

B.A. De ce e nevoie de trucuri pentru a atrage tinerii catre cariera stiintifica?


4/6


F.M. Pentru ca te costa ani de cercetare si de consecventa ca sa crezi ca, undeva la capat, vaiesi o idee noua. Azi doar cariera in show-biz e motivata, pentru rest iti trebuie credinta. Deaceea credem ca numai programe speciale pot educa in acest sens.

B.A. Sa inteleg ca, in afara tipologiei innascute de savant - "profesor distrat" riscam saramanem fara oameni de stiinta capabili sa faca saltul?

F.M. Din experienta personala va pot spune ca scopul meu a fost, din copilarie, cunoasterea, nucariera stiintifica. Eram pur si simplu curios, asa ca am zburat cu supersonicul si m-am scufundatcu batiscaful ca sa vad cum e. Am avut sansa unor parinti care m-au invatat fara didacticism si aunor oferte care la vremea aceea - prin anii '60 - erau generoase: la Palatul Copiilor din Brasovam facut film de animatie cu Gopo, fapt care m-a marcat: a fost destul sa-mi spuna o data sa nucopiez personajele altora, sa le fac pe ale mele, ca sa nu uit toata viata. Mai tarziu, cand ne-amcasatorit de foarte tineri cu sotia mea, ne-am format impreuna in domeniul "stiintei complexitatii".Sotia mea este expert al UNESCO si lucrarea ei de doctorat este in acest domeniu. Am avutnorocul sa fiu inteles de familie, mai ales ca am ramas corigent la cele materiale: orice ban amfacut, am investit in laborator. Si, dealtfel, mi se pare absurd sa fiu proprietar pe un teren, de

exemplu, care apartine naturii, nu mie. Asadar cred in educatie pentru stiinta, pentru cunoastere,altminteri cum sa umplem de sens cuvinte ca inventie, noutate, progres...

B.A. Nu exista riscul pierderii realismului, a pierderii contactului cu tendintele aflate incurs care nu par a fi identice cu cele ale "stiintei complexitatii"?

F.M. Va spun tot o poveste personala. Avem o fiica, maritata la Madrid, astrofizician cu doctoratin domeniu. Ea a crescut intr-un mediu care ii oferea de la 3 ani microscop, avea laboratoracasa, desena ochiul mustei asa cum il vedea la microscop. La un moment dat am vazut pefereastra, impreuna cu sotia, o situatie care ne semnala ca fetita noastra pierde contactul cugeneratia ei: ea se ducea spre copii dornica sa le spuna ce stie si se facea gol in jurul ei. A fostun moment critic in care am aplicat "teoria bifurcatie" din "stiinta complexitatii", inainte de a sti ce

e asta. Aveam solutia sa o lasam prada societatii, ceea ce insemna sa se distanteze de noi si demediul care putea sa-i ofere posibilitatea unei performante, sau sa o mentinem in acel mediuriscand sa o despartim de generatia ei. Am ales un compromis: am chemat copiii in casa, inlaborator iar casa noastra a devenit scoala informala. Copiii veneau, se jucau altfel.

B.A. Ce impact a avut decizia?

F.M. Reactia nu de la copii am avut-o ci de la parintii lor care au vazut ceva schimbat. Eu zic caera o schimbare in bine, fiindca micutii veneau cu alte procupari si cu alte intrebari. Unii parintiau venit sa ne intrebe foarte agresiv ce urmarim, ce e in spate. Am avut un soc, n-am fostpregatiti sa raspundem. Dar, revenind la intrebarea initiala, acest risc exista. Eu insumi m-amrupt cumva de generatia mea din cauza ca am lucrat mai mult cu tineri in acest domeniu nou, iar

reversul este ca mi-am pierdut relatiile care m-ar fi ajutat sa-l promovez.

B.A. Nu se invata la Politehnica "stiinta complexitatii"?

F.M. Nu prea. Am incercat sa facem un curs, dar n-a mers. Mari profesori, ca Radu Voinea, auinclus in cursurile lor notiuni si asta era deja o sansa. Inainte de 1989 era imposibil asa ceva,parea ceva ocult, asa ca am facut un club prin 1986, Clubul String care avea un succes enorm.Dupa revolutie au aparut alte prioritati, cei deschisi la nou au plecat peste hotare, tinerii auinceput sa aiba alte atractii. Am incercat la Academia Romana unde, la Institutul de Geodinamica


5/6


a functionat o vreme un nucleu de cercetare, insa nu prea mult. Asa ca am gasit solutia unuiONG, singurul din tara care isi propune sa promoveze stiinta complexitatii. Ca de obicei, suntemmai recunoscuti in lume decat in tara.

B.A. Cat de interesanti pot fi fractalii pentru neinitiati?

F.M. Pot fi extrem de interesanti daca cineva e dispus sa asculte o simpla explicatie delocmatematica: orice observatie asupra naturii arata ca formele ei sunt neregulate. Noi, oamenii,facem asa: ori o imbracam in forme regulate ca sa identificam un invariant pe care se sprijinaanaliza statistica. Dar prin analiza statistica pierdem ceva esential: structura. Stiinta fractala ainventat niste formule care permit evaluarea cantitativa a structurii. E un fel de a deschide ochii.Incepem sa facem analogii pe care nu le faceam inainte, legaturi imposibile prin analizastatistica. Revelam lumea, ca poetii. Ca dovada, precursorii stiintei fractale au fost artisti caEscher. Tocmai de aceea am si organizat o expozitie de obiecte fractale, tablouri abstracte de omare frumusete si mister, in fond matematica pura.

B.A. Am vazut ca intra in vederile Centrului si economistii, bancherii - ma refer la o

manifestare recenta impreuna cu Societatea Romana de Economie-SOREC, InstitutulBancar Roman. Ce le puteti dvs. comunica promotorilor "hambarului plin"?

F.M. Paradigma schimbarii inseamna provocare in chiar mediul care pare sa se opuna ideilornoastre. Nu putem determina o schimbare de optica decat mergand catre economisti, catreingineri, catre toti aceia de care depinde saltul asteptat. Elitele trebuie implicate. Am ales sa nefacem intelesi de aceasta data prin evocarea unui pecursor ilustru al "stiintei complexitatii",Nicholas Georgescu-Roegen, pionierul eco-economiei care spunea ca, daca prima poruncabiblica a fost "Sa nu ucizi", cea de-a doua "Iubeste-ti aproapele", acum porunca este "Iubeste-tiomenirea ca pe tine insuti". Omenirea trebuie sa devina tinta, nu mijlocul, progresului. Noi vremsa transformam lumea de elevi ascultatori, de telespectatori pasivi si de consumatori fanatici intr-o lume de oameni umani, curiosi, capabili sa inteleaga minunea si simplitatea naturii si a

universului. Nu putem sa limitam consumul sau sa-l blocam, ar fi o utopie, societatea de consume prea puternica, dar putem induce o paradigma noua - spiritualizarea consumului. Urmarim saproducem tehnologii care sa dezvolte cunoasterea, sa ajute individul sa iasa din model, saintalneasca necunsocutul, sa aiba revelatii. Aceasta este sansa de a face saltul spre o altaumanitate si de a depasi criza in care ne-a aruncat consumul, restrangerea surselor de petrol sitoata filosofia lui "a avea".

B.A. De ce credeti ca noi, romanii, am avea mai mare deschidere spre aceasta paradigma,mai ales ca v-ati lovit adesea de dezinteres?

F.M. Fiindca nu ne-am lenevit, nu ne-am lasat, din cauza saraciei, fireste, in voia confortului pecare il ofera occidentalilor societatea de consum, cu psihologia shoppingului si religia reclamei.

Noi, mai inapoiati fiind, cum va spuneam, am putea fi parteneri intr-o etapa post-globalizare prinliberatea de a gandi autentic, fara o tinta materiala imediata, un fel de greiere care se lasa seduside frumusetea cantecului pe care furnica nu-l gusta. Toti marii romani au excelat in acestasplendida gratuitate. Am avut bucuria sa-l intalnesc pe Benoit MandelBrot, parintele teorieifractalilor, fata de care am simtit nevoia sa ma scuz ca sunt din Romania. Stiam ca imagineanoastra in Europa este proasta si ca nu va fi un avantaj sa zic ca sunt roman. Mi-a spus, cuadmiratie, ca provin dintr-un popor de matematicieni si ca unele din cartile sale fundamentale sebazeaza pe ce stie de la acestia. De atunci, nu ma mai scuz ca sunt roman si cred ca am puteatransforma deficitul in avantaj. Elitele sunt datoare sa se gandeasca la viitor, atata vreme cat ele


6/6


au capacitatea de a intelege, pentru a diminua riscul sa devenim dintr-un popor o simplapopulatie.

Intr-un fel si este. "Stiinta complexitatii" este stiinta eliberata de dogma. E nevoie sa crezi inuniversalitatea si simplitatea universului, exact ca intr-o religie. Noi incercam sa dam alarma, sa

popagam cunostinte, sa spunem tuturor ca logica matematica din care a evoluat stiinta modernasi societatea de consum catre care s-a dus Occidentul si intuitia holista in care crede Orientulsunt doar doua jumatati complementare ale aceluiasi intreg. Metafora aleasa de noi pe paginade Internet a Centrului este Ganditorul de la Hamangia in dialog cu Ganditoarea de la Hamangia.Nu in competitie, ci in dialog, in complementaritate.

Fotografii de Laura Dobre

Felicitari pentru interviu

Este unul dintre cele mai frumoase interviuri pe care l-am citit eu in ultimii ani.Ii rog pe toti ceilalti care trimit comentarii, criticand atat intrebarile cat si raspunsurile,sa inteleaga ca nu trebuie sa aruncam la cos tot ceea ce nu aduce bani. (Iubirea defrate nu produce bani, de exemplu .Nu se poate "masura, calcula, vinde")

Iar daca printre criticii interviului sunt si cercetatori, cu atat mai rau.Dl. Munteanu chiar nu vorbeste prostii. Daca deschideti website-uri comunitare desreR&D veti gasi ca multi alti "palavragii cu pretentii" scriu, vorbesc "despre lucruri care nuse pot, masura, vinde" etc, ba exista chiar si finantari pentru acestea.Multe dintre temerile exprimate de Mr. Munteanu au constituit puncte esentiale in draft-urile eurocratilor pentru pregatirea obiectivului "Lisabona".

Si Bravo lui ca reuseste sa puna in practica Ziua, ceea ce viseaza noaptea! Cati dintrevoi ati mai reusit performanta asta? Ihm?

Florin Munteanu in Dialog Cu Brindusa Armanca 2004

Documents

Transcript of Florin Munteanu in Dialog Cu Brindusa Armanca 2004