Bucureştiul este un oraş de câmpie cu flora şi fauna specifică climatului temperat continental, stepă ierboasă.

Astfel flora este alcătuită în principal de arbori din categoria foioaselor (stejar, fag, castan, tei, salcie în lunca râurilor), pomi fructiferi (pruni, caişi, meri, peri, cireşi, etc) şi arbuşti (prunul sălbatic, măceşul, porumbarul, măceşul pitic), flori viu colorate şi bogate (muşeţel, mac, trandafiri, albăstrele, margarete). În parcurile amenajate din interiorul oraşului pot fi întâlnite şi specii aclimatizate, care nu sunt specifice câmpiei.

Climatul şi relieful din împrejurimile Bucureştiului sunt foarte potrivite pentru agricultură. Se cultivă cereale, legume şi pomi fructiferi. Pe lângă acestea se dezvoltă o serie de plante sălbatice, dăunătoare culturilor şi pe care omul încearcă să le distrugă (buruieni). În păduri cresc o mare varietate de ciuperci, ferigi şi muşchi.

Fauna este formată mai ales din animale domestice. Vegetaţia s-a restrâns treptat şi multe din animalele sălbatice au dispărut (bizonii). În zilele noastre au rămas păsări şi rozătoare mici, ca veveriţele, în insulele de pădure care mai există.

În culturile de cereale trăiesc păsări, rozătoare şi insecte.Unele vietăţi s-au adaptat vieţii de oraş. De pildă, rozătoarele,

păsările şi insectele sălăşluiesc acum printre case şi alte clădiri.

În continuare sunt prezentete câteva exemple de plante şi animale întâlnite mai des în jurul Bucureştiului.

Plopul

Plopul este un gen de arbore cu frunze ovale şi cu flori care apar înainte de înfrunzire. Are o creştere rapidă şi o mare capacitate de înmulţire. În ţara noastră cresc zece specii de plopi. În zona de câmpie (Bucureşti) cel mai frecvent întâlnit este plopul înalt (aproximativ 30 de metri) cu coroana largă, rotundă şi cu scoarţa albicioasă. Lemnul de plop este folosit la fabricarea chibriturilor, a furnirelor, a şindrilei precum ţi în industria celulozei.

Salcia

Este un arbore înalt de până la 20 de metri, cu frunze lanceolate şi flori grupate în inflorescenţe. Are lemnul uşor, moale, omogen, folosit mai mult pentru foc şi la fabricarea chibriturilor. Salcia creşte spontan în special în zona de câmpie pe maluil apelor şi în parcuri.

Stejarul de şes

Există peste 400 de specii de stejar. Printre acestea, stejarul de şes este un arbore cu frunze căzătoare, care poate atinge 30-40 metri înălţime. Creşte greu, dar trăieşte cel puţin 400 de ani. Scoarţa sa conţine tanin şi este utilizată în industria pielăriei, iar lemnul, foarte dur, este folosit în industria mobilei.

Stejarul face un fruct numit ghindă, de formă alungită şi cilindrică. Ghinda, de dimensiunea unui ou mic, uneori striată cu dungi maronii, este aşezată într-o cupă micuţă, numită capsulă.

Cireşul

Este un pom fructifer din familia rozaceelor, înalt de 8 – 12 metri cu trunchiul de culoare brună cenuşie, cu flori albe. Fructul este format dintr-o grupă cărnoasă, sferică, de culoare gălbuie sau roşie cu diferite nuanţe, cu gust dulce sau amărui. Se cultivă în livezi sau în grădinile particulare. Lemnul cireşului este folosit la fabricarea mobilei.

Castanul

Castanul obişnuit cu frunze dinţate face fructe comestibile, castanele. Acestea sunt acoperite cu un înveliş dur, spinos, care se deschide la maturitate în patru părţi. Fructul numit castană, nu trebuie confundat cu castana de India, fruct al unui tip diferit de castan, necomestibil.

Bufniţa

Face parte din familia păsărilor răpitoare de noapte. Sunt specii adaptate la viaţa nocturnă, au văzul şi auzul foarte bine dezvoltate. Acuitatea vizuală şi auditivă le permite localizarea prăzii (de regulă mici rozătoare) pe care o imobilizează cu ghearele. Penele sunt mari şi înfoiate şi nu produc zgomot când pasărea zboară. Au un cap mare cu mobilitate accentuată; ochii sunt situaţi frontal şi delimitaţi de pene în formă de rozetă acoperind şi baza ciocului. Ciocul este puternic, maxilarul încovoiat şi cu margini ascuţite.

Rândunica

Rândunica este una din cele mai des întâlnite păsări din zona temperată, în timpul verii. Ea este o pasăre, mai mică decât vrebia, cu coada adânc bifurcată, cu ciocul scurt şi lat. Pe spate penele sunt colorate în albastru închis cu luciu metalizat, pe pântece alb gălbui, pe frunte şi pe bărbie roşu.

Se hrăneşte cu insecte pe care le prinde în zbor. Îşi clădeşte cuibul din lut şi paie, la streaşina caselor.

Iepurele

Este un animal rozător. Iepurii trăiesc în libertate (pe cîmp sau în păduri) şi pe lângă casa omului (iepurii de casă). Ei sunt apreciaţi pentru carne şi pentru blană. Uneori sunt crescuţi ca animale favorite.

Veveriţa

Este o specie de mamifer rozător arboricol, cu corpul zvelt, de talie mică şi cu coada lungă şi stufoasă. Trăieşte în special în pădurile de conifere dar în ultimul timp este văzută din ce în ce mai des în parcuri, unde îşi găseşte adăpost mai uşor şi găseşte hrană mai multă în timpul iernii.

Şoarecele

Specie de rozător de talie mică (până la 12 centimetri). Trăieştepe cîmp, în subsolurile caselor sau în pădure. Se înmulţeşte foarte repede şi sunt transmiţătorii multor boli infecţioase.