Floarea este un organ de înmulţire la majoritatea cormofitelor, antofitelor (anthus=floare) şi

spermatofitelor (sperma=sămânţă).

Alcătuirea unei flori hermafrodite

• peduncul• 1- receptacul• 2 – sepale (K) caliciu• 3 – petale (C) corola• 4 – stamine (A)

androceu• 5 – gineceu (G) pistil

• Pedicelul reprezintă partea florii prin care aceasta se inseră pe tulpină. Pedicelul poate avea lungimi diferite: lung (cireşe), scurt (varză), sau lipseşte (graminee), iar floarea se numeşte sesilă.

• Receptaculul se află la partea superioară a pedicelului şi pe el se inserează elementele florii. El poate concreşte cu gineceul (la măr), sau este neconcrescut, deşi bine dezvoltat (la cireş). La unele plante în partea internă a receptaculului se găsesc glande nectarifere.

• Caliciul este format din totalitatea sepalelor, verzi şi cu rol în apărarea florii.

• Caliciul poate fi dialisepal (cu sepale libere, ca la crucifere) sau

• gamosepal (cu sepalele unite, concrescute, ca la solanacee, fabacee). Sepalele pot fi alipite de petale, patente (perpendiculare pe pedicel), sau reflecte. Ele sunt de obicei întregi, dar por fi şi segmentate (măceş).

• Caliciul poate fi persistent (măr), sau caduc (mac); el lipseşte la plantele lipsite de periant, iar la plantele din fam. Compositae este redus la perişori care formează papusul.

Caliciu dialisepal

Caliciu gamosepal

Caliciu transformat în papus

• Corola este formată din totalitatea petalelor unei flori. Petalele sunt aşezate alternativ cu sepalele, sunt de obicei viu colorate (mai rar verzui = corolă sepaloidă), au rol în protecţia florilor şi în atragerea insectelor polenizatoare, sunt caduce.

• Corola poate fi gamopetală sau dialipetală după cum petalele sunt unite sau libere.

• Androceul reprezintă partea bărbătească a florii şi este format din totalitatea staminelor dintr-o floare. Staminele sunt de fapt frunze modificate, iar numărul lor este caracteristic şi constant pentru fiecare familie de plante.

• O stamină este alcătuită din filament şi antere.

• Antera este partea superioară a staminei, dilatată, fertilă, în care se dezvoltă gameţii bărbăteşti, e formată din două tece unite printr-un conectiv alcătuit dintr-un fascicul libero-lemnos.– Fiecare teacă prezintă câte

doi saci polinici în care se formează grăunciorii de polen.

Stamine cu antere oscilante:1- Tulipa sylvestris; 2

- Colchicum autumnale , 3 - Triticum  aestivum  4 -  Plantago lanceolata

• Gineceul sau pistilul • reprezintă partea femeiască a florii şi

este alcătuit din: ovar cu ovule, stil şi stigmat.

• Ovarul este format din totalitatea carpelelor (frunze modificate) concrescute prin marginile lor (gineceu gamocarpelar sau sincarp), sau libere (gineceu dialicarpelar sau apocarp).

• Când este format dintr-o singură carpelă se numeşte gineceu unicarpelar (la cireş)

• din două carpele; gineceu bicarpelar (la floarea soarelui),

• din trei carpele: gineceu tricarpelar (la lalea)

• sau din mai multe carpele: gineceu multicarpelar.

• Ovarul poate fi concrescut cu receptaculul (ca la pepene), sau nu (prun, cireş).

Stilul are lungimi diferite sau poate lipsi (la mac) şi la cele mai mute plante se găseşte în prelungirea ovarului.

Stigmatul poate fi prins direct de ovar sau se găseşte în vârful stilului. El are parţial sau total suprafaţa acoperită cu papile secretoare care au rolul de a reţine

şi hrăni grăunciorii de polen ajunşi pe stigmat.

Corolă gamopetală cu simetrie actinomorfă: 1, 2 - tubuloasă la Nicotiana tabacum (1) şi Arctium lappa (2); 3 - hipocrateriformă (Syringa vulgaris); 4 - infundibuliformă (Calystegia   sepium); 5 - globuloasă (Vaccinium myrtillus); 6 - campanulată (Campanula rotundifolia)

Simetria florilor

Corolă gamopetală cu simetrie zigomorfă: 1 - personată la Linaria vulgaris;

1a - floare văzută în profil; 2, 3 - bilabiată la Salvia pratensis (2) şi Pedicularis sp. (3); 4 - capitul la Leucanthemum vulgare; 4a - floare tubuloasă cu simetrie actinomorfă (în centrul inflorescenţei); 4b - floare ligulată cu simetrie

zigomorfă (la periferia inflorescenţei); 5 - floare ligulată de Taraxacum officinale; C - corola; K - caliciu; lgc - ligula corolei; lbi - labium inferior; lbs - labium superior; ovr - ovar; pin - pinten; 

sta - stamine; stg - stigmat; sti - stil

• RAPORTUL DINTRE GINECEU ŞI CELELALTE PĂRŢI ALE FLORII

• În funcţie de locul de prindere al gineceului există următoarele situaţii:

• gineceu superior (când se dezvoltă în afara receptaculului, deasupra locului de prindere al celorlalte părţi ale florii) – flori hipogine (Ranunculaceae, Fabaceae, Violaceae, Lamiaceae, Brassicaceae, Violaceae, Liliaceae);

• - gineceu inferior (când se dezvoltă în interiorul receptaculului, cu care concreşte, locul de prindere este fixat sub locul de prindere al celorlalte părţi ale florii (măr – Malus sp., dovleac – Cucurbita sp.); elementele florale se inseră pe marginile concrescute ale receptaculului – flori epigine (Apiaceae, Campanulaceae, Asteraceae, Rosa sp., Iridaceae, Amaryllidaceae) (Fig. 31).

• - gineceu semiinferior, dispus într-o excavaţie a receptaculului (când are o poziţie intermediară), flori perigine (Prunoideae);

1 - G superior; 2 - G semiinferior; 3 - G inferior

• TIPURI DE FLORI ŞI PLANTE DUPĂ PREZENŢA ORGANELOR DE REPRODUCERE

• După repartiţia sexelor pe plante aparţinând aceleiaşi specii, se deosebesc:

• plante cu flori bisexuate – toţi indivizii unei specii au numai flori hermafrodite;

• plante monoice – au flori unisexuate, masculine şi feminine pe acelaşi individ (Betula sp. - mesteacăn, Corylus avellana - alun, Fagus sylvatica - fag, Zea mays - porumb);

• plante dioice – au flori masculine şi feminine pe indivizi diferiţi (Salix alba - salcia, Urtica dioica - urzica ş.a.);

• plante poligame – au flori bisexuate şi unisexuate pe acelaşi individ sau pe indivizi diferiţi ai aceleiaşi specii (7%, ex. pepenele galben – Cucumis melo, castanul ornamental –Castanea sativa).

• Formula florală redă prin semne convenţionale, cifre şi litere alcătuirea unei flori prin semne convenţionale: Q sau – simetrie actinomorfă; ·|· – simetrie zigomorfă; + – simetrie bilaterală; 5 – flori spirociclice; P – perigon; K – caliciu; C – corola; A – androceu; G – gineceu; } – flori bisexuate; |, ~ – flori unisexuate masculine sau feminine. Poziţia gineceului. G superior – Ex.: G(5) G semiinferior – Ex.: G (5)- ;   inferior – Ex.: G(5).

• Prin numere se notează câte piese sunt pe fiecare ciclu, dacă sunt unite (prin paranteze), dacă sunt aşezate pe mai multe cicluri prin semnul +; iar poziţia gineceului se marchează printr-o linie sub G sau sub cifrele ce arată numărul de carpele în cazul gineceului superior, deasupra în cazul gineceului inferior şi lateral în cazul celui semiinferior. Câteva exemple de formule florale:

K(5)C5 A(5+4)1G1 - la mazăre, K(5) C(5) A5 G2 - la cartof K5 C5 A5 G (2) - la morcov P3+3 A3+3 G(3) - la lalea

DIAGRAME ŞI FORMULE FLORALEFlorile se pot reprezenta grafic, sintetic prin diagrame florale şi formule florale.