Floarea

Floarea

Floarea este partea plantei care cuprinde organele de reproducere sexuat i care are de obicei o corol frumoas i variat colorat. Floarea reprezinta organul de inmultire algimnospermeloriangiospermelor.Una dintre cele mai vechi definitii cunoscute este aceea a naturistului Goethe, care considera floarea: o ramura (lastar modificat) cu frunze metamorfozate, adaptata la vederea inmultirii. Altii considera floarea ca o ramura scurta (microblast) care prezinta o crestere limitata, frunze metamorfozate, care se deosebesc fundamental de cele obisnuite prin aceea ca poarta gamete, protejeaza fecundarea si chiar elementele formatoare ale unei noi plante.Din definitie reiese ca floarea este un organ complex, cu functii fiziologice bine precizate si cu rol exceptional in inmultirea plantelor superioare. Ea este un organ aerian si isi are originea in anumiti muguri (muguri florali sau muguri micsti).

MORFOLOGIA FLORII- pentru descrierea morfologica a florii vom considera tipul unei flori care sa cuprinda toate elementele componente ale acestui organ (floarea la angiosperme)

Elemente componente Pedunculul si pedicelul florii

sunt elemente prin care floarea se insera pe ramura plantei fig 1.;

la plantele la care ramurile se termina cu mai multe flori, distinctia intre peduncul si pedicel este neta, pedunculul reprezentand portiunea terminala a ramurii respective, iar pedicelul suportul fiecarei flori in parte;

adeseori delimitarea pedicelelor se poate face si dupa prezenta uneia sau mai multor frunze reduse, situate la baza lor si care se numesc bractee.

Fig.1

Receptaculul (axul floral) este portiunea terminala a pedicelului; este foarte scurt si variaza ca aspect de la forma discoidala (Fragaria), la forma conica (Ranunculus), forma de cupa (Rosa), forma de taler etc. (fig.2) pe receptorul floral se insera celelalte elemente ale florii si anume sepalele, petalele, staminele si pistilul; insertia acestor elemente se poate face de-a lungul unei spirale, cand spunem ca avem o dispozitie spirociclica a lor, fie sub forma de cercuri concentrice cand spunem ca avem de-a face cu o dispozitie ciclica.

Fig. 2 Tipuri de receptacul : 1- sferic, 2 disciform; 3- cupuliform; 4- sub forma de butelie Sepalele

reprezinta invelisul extern al florii si totalitatea lor alcatuieste caliciul fig. 3 Fig. 3 sepalele sunt frunze mici, metamorfozate, in general de culoare verde si indeplinesc un rol protector; in cazul in care sepalele sunt verzi caliciul se numeste sepaloid (foliaceu), iar atunci cand sunt colorate caliciul se numeste petaloid; ca numar, sepalele variaza de la caz la caz (2-6); in general sunt dispuse pe un singur ciclu,rar pe doua; ca forma, caliciul difera de la o planta la alta; el poate fi tubules, cum este la garoafa (Dianthus carthusianorum fig.a), in forma de ulcior cum este la masalarita (Hyoscyamus niger fig.b), forma de clopotel cum este la ghintura (Gentiana fig.c), globules (Silene fig. d). a) b)

c) d)

simetria caliciului variaza, intalnindu-se calici cu simetrie actinomorfa (boraginacee) si calicii cu simetrie zigomorga (lamiacee);

o caracteristica a caliciului este si aceea ca elementele sale pot fi libere intre ele si atunci avem un caliciu dialisepal (crucifere) sau aceste elemente pot sa fie unite si atunci avem caliciu gamosepal (solanacee) (fig4); la unele flori caliciul apare sub forma de peri (fig4.).

Fig.4 Tipuri de caliciu

Caliciu diasepal 1- sinapis arvensis, 2- caliciu dublu (Fragaria vesca); Caliciu gamosepal 3- tubules (Dianthus), 4-infundibuliform (Primula veris), 5- inflat (Silene), 6- urceolat (Hyoscyamus niger) 7- campanulat (Gentiana acaulis) Caliciu format din peri: 8-flori tubuloase de Arnica Montana. sepalele pot fi persistente sau caduce (ex: la mac sepalele cad in timpul infloririi).

Petalele

alcatuiesc cel de-al doilea invelis al florii: totalitatea lor poarta numele de corola. sunt frunze metamorfozate, dar, spre deosebire de sepale, sunt de obice colorate, ceea ce le imprima vizibilitate de la distanta pentru insectele polenizatoare;

in cazul florilor cu petalele de culoare verde, corola se numeste sepaloida; forma petalelor poate fi: orbiculara (Anagallis, Ranunculus acris), oval-lanceolata (Nymphaea alba), unguilata (Cheiranthus cheiri), bilobata (Stellatia media), tetralobata (Lychnis flos-cuculi), emarginata (Rosa).

la unele specii, petalele sunt transformate in petale nectarifere/ port-nectarii ( la Ranunculus fiecare petala este considerate un port-nectariu deoarece prezinta pe fata superioara, bazal, cate o glanda nectarifera); cornete nectarifere (Helleborus-spanz); pinten nectarifer provenit din petala anterioara ( Linaria)

- corola este dialipetala cant petalele sunt libere (Rosaceae, Ranunculaceae), si gamopetala cand petalele sunt concrescute (Solanaceae, Ericaceae)- simetria corolei poate fi actinomorfa sau zigomorfa;

Fig. 5 Corola gamopetala cu simetrie actinomorfa: 1,2 tubuloasa ( Nicotiana tabacum, Arctium lappa), 3- hipocrateriforma (Syrringa vulgaris), 4- infundibuliforma (Calystegia sepium), 5- globuloasa (Vaccinium myrtillus), 6- campanulata (Campanula rotundifolia).Fig. 6 Corola gamopetala cu simetrie zigomorfa: 1- personata (Linaria vulgaris), 1a- floare vazuta in profil, 2,3- bilabiata (Salvia pratensis, Pedicularis), 4- capitalul (Leucanthemum vulgare), 4a- floare tubuloasa cu simetrie actinomorfa, 4b-floare ligulata cu simetrie zigomorfa, 5- floare ligulata (Taraxucum officinale), C corola, K- caliciu, lgc-ligula corolei, lbi- labium inferior, lbs-labium superior, ovr- ovar, pin- pinten, sta- stamina, stg- stigmat, sti- stil. corola gamopetala cu simetrie actinomorfa poate fi: tubuloasa- petalele concresc sub forma unui tub lung; hipocrateriforma tubul corolei se largeste treptat spre varf ca o palnie; campanulata- sub forma de clopotel; globuloasa- aproape sferica; urceolata- tubul corolei se lateste spre baza asemenea unui ulcior. corola gamopetala cu simetrie zigomorfa poate fi: personata- corola asemanatoare cu cea bilabiata dar care are aspectul unei masti; bilabiata- formeaza la baza un tub scurt care se continua cu doua labii (buze): labium superior, alcatuit din doua petale posterioare concrescute si labium inferior, alcatuit din petala anterioara concrescuta cu cele doua petale laterale; cat priveste durata si chiar prezenta corolei putem avea cazuri cand corolla sa dureze un timp mai indelungat, sau chiar un timp foarte scurt asa cum este, de exemplu, la florile de in sau cele de la mac, care se scutura foarte repede.

de asemenea, pot fi cazuri in care florile sa fie lipsite de corolla, in care caz se numesc apetale, ca la curpenul de padure.

Caliciul si corola alcatuiesc invelisul floral sau periantul; cand insa nu se poate distinge caliciul de corolla, sepalele si petalele asemanandu-se intre ele, atunci invelisul floral se numeste perigon, iar elementele componente ale lui se numesc tepale;

perigonul poate fi sepaloid, cand este colorat in verde, ca de exemplu, la urzica, la canepa, sau este perigon petaloid cand elementele sale sunt divers colorate asa cum este cazul la majoritatea plantelor din familia Liliaceae(la crin, la lacramioare, la brandusa de toamna); cand invelisul floral lipseste cu totul, florile respective se numesc achlamidee ca, de exemplu, la salcie, iar can dele au numai unul din elementele invelisului floral se numesc monochlamidee. Staminele alcatuiesc, in totalitatea lor, androceul florii (organul mascul al florii);

o stamina (frunza modificata, fertile) este alcatuita din 3 componente: filamentul staminal, conectivul si antera (fig.7); fig.7

Filamentul staminal: putem avea cazuri de flori in care filamentele tuturor staminelor sa fie de aceeasi lungime, dupa cum sunt cazuri in care san u fie egale; filamentele staminale pot fi simple sau ramificate, de asemenea libere sau concrescute, alcatuit unul, doua sau mai multe manunchiuri de stamina. Cand staminele sunt unite toate intr-un singur manunchi, androceul se numeste monadelf, cand exista doua manunchiuri, androceul se numeste diadelf (ex: leguminoase-lemnul dulce), cand staminele sunt unite in 3 manunchiuri , androceul se numeste triadelf (ex:sunatoarea), iar cand sunt grupate in mai multe manunchiuri, androceul se numeste poliadelf (ex: lamai, portocal); in general, androceul cu staminele libere intre ele se numeste dialistemon, iar acela cu staminele unite gamostemon. Conectivul este extremitatea superioara a filamentului, avand de o parte si de alta sacii polinici ai anterei; Antera este elemental fertile alcatuit din doua jumatati simetrice numite loji polinice, separate prin conectiv; fiecare loja este alcatuita din cate doi saci polinici. Antera se leaga de filamentul staminal prin conectiv care poate fi situat la baza anterelor sau pe partea lor dorsala. In primul caz anterele sunt bazifixe (ex: laleaua), in al doilea caz dorsifixe (ex: crinul). Anterele pot fi libere sau concrescute Numarul staminelor variaza in functie de specie, si acesta constituie unul din criteriile de clasificare a angiospermelor;

Dispozitia staminelor pe receptaculul floral, poate fi ciclica sau spirociclica.

Pistilul (gineceul) reprezinta partea femeiasca a florii, si este alcatuit din trei parti: ovarul, stilul si stigmatul;

Ovarul- este partea bazala a pistilului si provine din metamorfoza limbului foliar, printr-o indoire pe fata superioara a acestuia; El are forma unei butelii si inchide un spatiu intern care se numeste camera ovariana in care sunt adapostite ovulele; Marginile carpelei formeaza placenta, zona de insertie a ovulelor; Stilul reprezinta prelungirea nervurii mediane a limbului carpelar; El variaza ca lungime de la caz la caz, putand exista flori longistile (u stilul lung) sau brahistile (cu stilul scurt) ; Ca numar, stilele variaza de la unul la mai multe; Stigmatul este ultima parte a stilului; El poate avea o forma globoida (solanacee), foliacee (stanjenel), stelata (mac) si prezinta o suprafata papiloasa si lipicioasa care permite aderarea si germinarea polenului Si in cazul cazul gineceului, ca si in cazul androceului, pot fi situatii de carpele sterile.

Polenizarea florilorFecundarea nu poate avea loc fr polenizare, proces prin caregrunciorii de polenajung de pe anterele staminelor, pe stigmatelepistilelor.

Polenizarea natural

nmulirea sexuat a plantelor spontane se realizeaz graie polenizrii, proces complex, prin care se asigur perpetuarea speciilor. La multe plante hermafrodite, polenizarea se face n mod direct, n cadrul aceleiai flori, aa cum se ntmpl, spre exemplu, lacicoarei lain. Plantele al cror flori prezint capacitatea de autofecundare, se numescautogame. n natur, la cele mai multe plante, polenizarea este indirect, att n cazul florilor unisexuate ct i al celor hermafrodite, cea ce nsemn c polenul care aparine unei flori, n scopul realizrii fecundrii, trebuie s ajung pe stigmatul altei flori. Polenul trece de la o floare la alta, cu ajutorul vntului - n cazul plantelor anemofile, cu ajutorul insectelor (albine, bondari, fluturi, furnici, etc.) - la plantele entomofile, prin intermediul psrilor (pasrea colibri) - n cazul plantelorornitofile sau prin curenii de ap - la plantele acvaticehidrofile. Mai pot realiza polenizarea i alte animale, ca melcii sau liliecii.

Polenizarea artificial

n cazul plantelor de cultur sau a unor specii slbatice cu caractere care pot fi "mprumutate" vegetalelor cultivate, se practic de ctre om, o polenizare dirijat, numitpolenizare artificial. Polenizarea artificial nu este o descoperire recent, ea fiind executat nc din antichitate (curmal, smochin).Polenizarea artificial st la baza obinerii unor recolte mai mari, dar i la crearea de soiuri noi, obinute prin hibridri sexuate.FECUNDAREA FLORILOR LAANGYOSPERMAE

Grunciorul depolen, purtat de vnt, de insecte sau n mod direct, n urma procesului depolenizare, ajunge pe stigmatulpistilului. Reinerea grunciorului este posibil datorit unor substane papiloase sau lipicioase existente att la exteriorul stigmatului ct i la suprafaa polenului.Dup un timp de la aderare, prin aciunea unor compui stimulatori (fitohormoni), grunciorii de polen germineaz. Printr-un por al exinei, intina ias afar formnd o prelungire care strbate ovarul, i care poart denumirea detub polinic. Tubul polinic se orienteaz i se ndreapt spre ovul, strbtnd stigmatul i stilul, prin micri chimiotrope pozitive (vezi tropisme).

Prin intermediul captului tubului polinic, cei doigameiimasculi din polen (ei rezult din transformarea celulei generative), ptrund n ovul, unul unindu-se cu cu gametul femel (oosfera), iar cellalt cu celula secundar a ovulului.

Embriogeneza, carpogeneza i seminogeneza

n urma fecundaiei florilor, au loc transformri complexe, care au ca rezultat, formarea (geneza) embrionului, fructului i seminelor.

Embriogeneza

Procesele prin care trece zigotul principal, avnd ca rezultat formarea embrionului, sunt reunite n cadrulembriogenezei.

Carogeneza

Transformarea ovarului n fruct dup fecundare, poart numele decarpogenez. Uneori, n carpogenez sunt implicate i alte componente aleflorii: receplaculul (mr, pr, gutui, cpuni, etc.), stilul (curpen de pdure), stigmatul (mac de grdin,mac rou de cmp, etc.).

Seminogeneza

Transformarea ovulelor n semine, n urma fecundrii, poart numele deseminogenez.

Flori complete i flori incompleteNu toate florile plantelor sunt complete. Exist numeroase specii crora le lipsesc elemente ale nveliului floral, avnd n loc deperiant, unperigon(periant simplu).Dup egalitatea sau inegalitatea elementelor perigonului sau periantului, florile pot fiactinomorfeorizigomorfe.Exist i flori lipsite depetale,sepalesautepale. Acestea se numescflori nude.

Flori solitare i inflorescene

Florile unor plante apar cte una, pe tije florifere distincte, numindu-se flori solitare. De obicei ns, plantele dezvolt mai multe flori, care se grupeaz pe un ax ntr-o anumit ordine, formnd inflorescene.Flori hermafrodite i flori unisexuate

Numeroase plante (salcmul,cornul,usturoia,liliacul,mojdreanul, etc.) formeaz flori hermafrodite, ceea ce nsemn, c n componena aceleiai flori se gsesc att elementele de reproducere masculine (androceul) ct i feminine (gineceul). Dei posed att organe sexuale masculine ct i feminine n cadrul aceleiai flori, nu ntotdeauna are loc autofecundarea, din mai multe motive, dintre care maturarea ealonat a componentelor de reproducere i poziia inferioar a androceului fa de gineceu, sunt cele mai ntlnite. La alte plante, se dezvolt flori de sexe diferite (mascule i femele). La aceste flori, numiteunisexuate, fecundarea se realizeaz la distan, polenul masculin ajungnd, prin diverse ci, pe stigmatul pistilului florilor femele.n cazul celor mai multe plante unisexuate (molid, porumb, salcie, etc.) se dezvolt flori mascule i femele pe acelai individ. Astfel de specii sunt numiteunisexuat monoice. La alte plante (urzica, hameiul, cnepa, etc.), exist indivizi care poart doar flori mascule, precum i indivizi care formeaz exclusiv flori femele. Speciile vegetale de acest fel, sunt numiteunisexuat dioice.Toate aceste caracteristici ale florilor plantelor sunt sintetizate n tabelul de mai jos.

TIP FLORIELEMENTELE SEXUATESUBTIPURIEXPLICAII

Hermafrodite i n cadrul aceleiai floriautogamen cadrul unei flori, are loc autofecundarea

alogameDei prezint att organe de nmulire femele ct i mascule, fecundarea are loc doar prin intermediul polenului strin

UnisexuateFlori i flori monoicen cadrul aceleiai plante apar att flori mascule ct i flori femele

dioicen cadrul aceleiai specii, apar plante care formeaz doar flori femele i plante care formeaz doar flori mascule.