FACULTATEA DE MEDICINĂ ŞI FARMACIE

SPECIALIZAREA ASISTENTA MEDICALĂ GENERALĂ

FIZIOLOGIELUCRARI PRACTICE

FIZIOLOGIA SISTEMULUI VASCULAR

I. EXPLORAREA FUNCŢIONALĂ A ARTERELOR

II. EXPLORAREA FUNCŢIONALĂ A VENELOR

III. EXPLORAREA FUNCŢIONALĂ ACAPILARELOR

I. EXPLORAREA FUNCŢIONALĂ A ARTERELOR

1. DETERMINAREA PRESIUNII ARTERIALE

DEFINITIE = presiunea arterială (PA) reprezintă forţa exercitată de sângele circulant pe unitatea de suprafaţă a peretelui vascular.

• valoarea de referinţă este presiunea atmosferică.

• de aceea, pentru arterele superficiale (ex. brahială), presiunea arterială reprezintă în valoare absolută, diferenţa de presiune transmurală.

• aceasta este echilibrată de tensiunea care ia naştere în peretele vascular, relaţia dintre ele fiind descrisă de legea lui Lapalce.

• Incorect, termenul de tensiune arterială este folosit adesea cu sensul de presiune arterială.

PARAMETRII PRESIUNII ARTERIALE

• PA sistolică (maximă) este cea mai mare valoare în cadrul unui ciclu cardiac, corespunzând sistolei ventriculare. - depinde de forţa de contracţie şi volumul bătaie al V.S - Valoarea normală: 100-140 mm Hg.

• PA diastolică (minimă) este cea mai mică valoare în cadrul unui ciclu cardiac, corespunzând sfârşitului diastolei ventriculare.- depinde de rezistenţa periferică opusă de sistemul arterial. - Valoarea normală: 60-90 mm Hg.

• PA medie (efectivă) înlocuieşte valorile instantanee (sistolică şi diastolică) cu o valoare unică, la care s-ar realiza acelaşi debit circulator în condiţiile în care curgerea ar fi continuă şi nu pulsatilă. - poate fi aproximată cu formula:

PAm =PAd +( PAs – PAd) / 3

• PA diferenţială (presiunea pulsului) dată de diferenţa dintre PA sistolică şi PA diastolică. - modificările ei caracterizează 2 tipuri de curbe presionale:

• divergentă: creşte PA sistolică, scade PA diastolică.

• convergetă: scade PA sistolică, creşte PA diastolică.

• Hipertensiunea arterială (HTA) este definită de creşterea persistentă a valorilor presionale,

peste 160 mm Hg PA sistolică

peste 95 mm Hg PA diastolică, indiferent de vârstă.

- valori persistente între 140-160 mm Hg PA sistolică şi 90-95 mm Hg PA diastolică, caracterizează "hipertensiunea de graniţă".

METODE DE MĂSURARE A PRESIUNII ARTERIALE

• Metode directe (sângerânde) realizate prin introducerea unui cateter în arteră şi conectarea lui la un sistem de măsurare şi înregistrare a presiunii. Astfel de determinari sunt utilizate in cercetare sau in chirurgia cardio-vasculara.

• Metode indirecte (nesângerânde), bazate pe principiul comprimării unei artere mari cu ajutorul unei manşete pneumatice în care se realizează o presiune măsurabilă . Valorile presiunii intraarteriale se apreciază prin diverse metode, comparativ cu presiunea cunoscută din manşetă

a. Metoda palpatorie (Riva Rocci) măsoară

numai presiunea sistolică, prin perceperea primei pulsaţii a arterei radiale la decomprimarea lentă a manşetei aplicate în jurul braţului

Material necesar : tensiometruTehnica :

- se fixeaza manseta ;- se palpeaza pulsul la artera radiala si se insufla

aer in manseta pana la disparitia pulsului radial ;- urmeaza decomprimarea atenta – prima pulsatie

= PA sistolica. - metoda este rapida, - nu se poate determina si PA diastolica.

b. Metoda ascultatorie (Korotkow) prin perceperea cu stetoscopul plasat în plica cotului a zgomotelor care apar la decomprimarea lentă a manşetei, datorită circulaţiei turbulente.

• Tehnica de măsurare este următoarea: - se aplică manşeta aparatului în jurul braţului,

astfel ca marginea ei inferioară să se plaseze la 2-3 cm deasupra plicii cotului.

- lăţimea manşetei trebuie să fie de cel puţin 12 cm şi ea nu trebuie aplicată peste lenjerie;

- se reperează prin palparea artera humerală în plica cotului, loc în care se aplică stetoscopul (nu sub manşeta tensiometrului);

- prin pompare cu para de cauciuc, se ridică presiunea din manşetă, cu 30-40 mm Hg peste cea la care dispare pulsul radial;

- se decomprimă manşonul lent şi progresiv prin deschiderea supapei.

- momentul în care se aude în stetoscop primul zgomot marchează presiunea sistolică; momentul în care zgomotele nu se mai aud marchează presiunea diastolică.

• Măsurarea PA se face atât în clino- cât şi în ortostatism, la ambele braţe, repetat de 2-3 ori, pentru înlăturarea erorilor date de reactivitatea vasomotorie datorată anxietăţii.

c. Metoda oscilometrică se bazeaza pe principiul lui Marey, apreciază PA prin înregistrarea vibraţiilor pereţilor unei artere comprimate de un manşon pneumatic, la trecerea sângelui. Se utilizează oscilometrul Pachon Tehnica de măsurare este următoarea:

- manşeta oscilometrului se aplică în jurul segmentului de membru studiat.

- se ridică presiunea din manşetă, la o valoare care depăşeşte cu 10-20 mm Hgpresiunea arterială sistolică.

- se decomprimă lent, urmărind oscilaţiile acului, care devin din ce în ce mai ample, până ce ating un maxim, care reprezintă indicele oscilometric =I.O

- in continuare, amplitudinea lor scade, până la totala dispariţie. - oscilatiile care se pot inregistra sub TA diastolica se numesc oscilatii

inframinimale- debutul oscilaţiilor corespunde presiunii arteriale sistolice, - amplitudinea lor maximă, presiunii arteriale medii, - dispariţia lor presiunii arteriale diastolice.

Valorile normale ale indicelui oscilometric sunt: - la nivelul coapsei ≥ 5

- în 1/3 superioară a gambei ≥ 3 - în 1/3 inferioară a gambei ≥ 2 - la nivelul braţului ≥ 3

Reprezentarea schematică a oscilometrului Pachon:- prin intermediul unui robinet (R), manşonul pneumatic (m) este pus în legătură, fie cu un manometru (M), fie cu o capsulă cu pereţi subţiri (C), care măsoară vibraţiile aerului din manşon. - amplitudinea acestor vibraţii este înregistrată pe scala aparatului în unităţi Pachon.

• D.p.d.v. clinic – compararea valorii I.O. intre doua regiuni simetrice

• Diferente mai mari de 2 unitati intre puncte situate la acelasi nivel pe cele doua membre

- obstructie vasculara- fistula arterio-venoasa

• Valorile sub cifra normala a I.O. sesizeaza prezenta leziunii dar nu si intinderea ei

• Valori normale ale I.O. nu exclud leziuni arteriale distale ale vaselor mici(b. Raynaud, arterita distala)

artera

manseta

CM

R

• Amplitudinea oscilatiilor peretelui arterial depinde de :- permeabilitatea lumenului vascular ;- debitul sanguin ;- presiunea arteriala ;- elasticitatea peretelui arterial ;- tonusul vasomotor ;- grosimea tesuturilor moi interpuse intre manseta

aparatului si artera explorata.

Scaderea amplitudinii oscilatiilor

Cresterea amplitudinilor oscilatiilor

• obstructia arterei principale • debit sanguin scazut• vasoconstrictie • expunere la frig• obezitate• edemult extremitatilor

• zona situata deasupra unei obstructii arteriale

• debit sanguin crescut• hipertensiune arteriala• vasodilatatie• expunere la caldura

RECOMANDARI PENTRU DETERMINAREA CORECTA A

PRESIUNII ARTERIALEPostura : - pacientul va pastra un repaus de 5 minute , in pozitie

orizontala ;- P.A. se determina la membrele superioare si un

membru inferior, in repaus si la 2 minute dupa trecerea in ortostatism ;

- daca P.A. difera la membrele superioare se retine valoarea cea mai ridicata .

- pacientul pastreaza pozitia sezanda, bratul fiind sprijinit la nivelul inimii.

Circumstantele determinarii : - fara cafea , pe un interval minim de o ora ;- fara tigari , pe un interval de 15 minute ; - fara medicatie adrenergica ( picaturi de congestionante

nazale , picaturi pentru dilatarea pupilei, etc.)

- la determinarea de rutina se fac doua citiri- daca diferentele sunt mai mari de 10 mmHg la

determinari repetate, se efectueaza o noua citire.

Corectitudinea determinarii :- se umfla rapid manseta cu aproximativ 30 mmHg

peste valoarea P.A. ( disparitia pulsului la artera radiala) ;

- se dezumfla incet manseta ( 2-3 mmHg/sec.) ;- pentru valoarea P.A. diastolice , la adulti, se noteaza

in momentul disparitiei zgomotelor Korotkoff , iar la copii momentul diminuarii intensitatii acestora ;

- daca zgomotele Korotkoff sunt slabe ca intensitate, se recomanda ridicarea bratului cu inchiderea si deschiderea pumnului de 5-10 ori inainte de umflarea rapida a mansetei

2. DETERMINAREA PULSULUI ARTERIAL

Pulsul arterial este o manifestare periferică a activităţii mecanice a

inimii, constând într-o undă expansivă periodică, sincronă cu ejecţia

ventriculară, percepută la palparea unei artere pe ţesutul dur subiacent.

EXAMINAREA PULSULUI ARTERIAL - se realizează prin palparea diferitelor artere accesibile:

cardotidă, brahială, radială, femurală, poplitee, tibială posterioară, pedioasă.

- in practica medicală se apreciază de regulă pulsul radial

Palparea pulsului periferic - la nivelul arterei radiale, - prin comprimarea cu trei degete (index, medius şi inelar) a arterei - în şanţul radial.

Palparea pulsului radial trebuie făcută în acelaşi timp la ambele artere radiale, urmărind dacă unda de puls are în cele două puncte aceeaşi amplitudine şi survine simultan; în acest sens se vorbeşte de simetria şi sincronismul undei de puls.

ÎNREGISTRAREA GRAFICĂ A PULSULUI ARTERIAL

- se realizează cu dispozitive mecanice (Marey) sau prin pletismografie fotoelectrică;

- traseul obţinut poartă numele de sfigmogramă.- sfigmograma centrală - inregistrarea la nivelul unei

artere apropiate de inimă - sfigmograma periferică - inregistrarea la nivelul unei

artere periferice

CAROTIDOGRAMA Carotidograma sau pulsul carotidian (PC) reprezintă înregistrarea grafică a variaţiilor de volum ale arterei carotide în timpul ejecţiei ventriculului stâng (VS).

Tehnica de înregistrare este prin pletismografie fotoelectrică sau folosind transductori mecanici plasaţi în dreptul arterei carotide, la nivelul marginii interne a muşchiului sternocleidomastoidian.

Analiza morfologică distinge două faze • Faza sistolică - corespunde deschiderii sigmoidelor aortice la debutul ejecţiei VS. - cuprinde unda anacrotă sau de percuţie, cu o ascensiune rapidă, o

undă în platou sau uşor descendentă, terminată printr-un umăr - şi o undă rapid descendentă, întreruptă de o incizură (incizura

dicrotă).

• Faza diastolică - cuprinde unda dicrotă, de reascensiune, care apare prin ciocnirea

undei sanguine de valvele sigmoide atunci când ele se închid; - urmează de o pantă descendentă lentă, până la o nouă contracţie.

Analiza cronologică a PC permite calcularea următoarelor perioade:

• timpul de semiascensiune (Duchosal), reprezintă timpul necesar PC pentru a ajunge la jumătate din amplitudinea maximă.

- este folosit în aprecierea contractilităţii VS deoarece se corelează bine cu gradientul de presiune transaortic creat de ejecţia VS.

- normal: 0.04-0.06 secunde • timpii sistolici

CARACTERELE PULSULUI AORTIC, CAROTIDIAN, SUBCLAVICULAR

• Portiunea ascendenta– Abrupta, incepe cu deschiderea sigmoidelor aortice (PC), si se

termina cu un varf maxim

• Platoul sistolic- este zona de la sfarsitul pantei ascendente pana la incizura dicrota- normal-inclinata spre panta descendenta

• Incizura dicrota- are un varf ascutit - la PC varful incizurii dicrote corespunde inchiderii valvelor sigmoide aortice

• Unda dicrota este larga (cu panta lina)

CARACTERELE PULSULUI FEMURAL• varful este amplu• incizura mai putin neta, decat la PC• unda dicrota este mai larga

CALITĂŢILE PULSULUI ARTERIAL • Se apreciază în mod subiectiv prin palpare, sau în mod

obiectiv prin analiza sfigmogramei. • Semiologia pulsului distinge cinci calităţi fundamentale:

• Frecvenţa - se apreciază numărind pulsaţiile timp de un minut;

- cu rare excepţii este egală cu frecvenţa contracţiilor cardiace, fiind cuprinsă între 60-90/min.

- tahicardie (puls frequentus)- creşterea frecvenţei

- bradicardie (puls rarus)- scaderea frecventei

• Ritmul - intervalul dintre două pulsaţii succesive; - puls regulat (puls regularis) sau ritmic,

- puls neregulat (puls iregularis) sau aritmic,

Aritmia poate fi intermitentă când pe un fond de ritm regulat intervin unele neregularităţi izolate (exemplu extrasistole), sau absolută (exemplu fibrilaţia atrială).

• Viteza indică rapiditatea cu care apare şi dispare unda pulsatilă arterială.

- pulsul celer este considerat atunci când unda pulsatilă apare şi dispare cu rapiditate.

- pulsul tardus se palpează un timp mai îndelungat, deoarece distensia arterei se face cu întârziere .

• Amplitudinea se referă la mărimea undei de puls. - puls amplu (puls magnus), care izbeşte

cu forţă degetul - puls mic (puls parvus), slab perceptibil.

• Tensiunea se apreciază după forţa necesară pentru a comprima artera şi a obţine dispariţia pulsului.

- puls dur (puls durus), greu comprimabil şi un

- puls moale (puls mollis), uşor depresibil.

ASPECTE PATOLOGICE ALE PULSULUI ARTERIAL

• Pulsul alternant se caracterizează printr-un puls regulat ca ritm şi cu o amplitudine alternantă a undelor: după fiecare pulsaţie normală, urmează una mai slabă şi mai mică ca volum. Exprimă în general o afectare severă a contractilităţii miocardului.

• Pulsul "celer et magnus" (Corrigan) este un puls cu amplitudine mare şi o viteză de ascensiune şi mai ales de coborâre crescută. Este caracteristic insuficienţei aortice.

• Pulsul "tardus et parvus" este un puls mic ca amplitudine şi o durată mai mare, caracteristic stenozei aortice.

• Deficitul de puls desemnează diferenţa dintre frecvenţa ventriculară şi numărul pulsaţiilor radiale. Se întâlneşte în fibrilaţia atrială cu frecvenţă ventriculară rapidă, când nu toate contracţiile cardiace sunt eficiente, unele neputându-se transmite la periferie.

3. EXPLORARI CLINICEPalparea pulsului- se face comparativ la ambele membre- pentru membrul superior : artera radiala , cubitala , cumerala

, axilara ;- pentru membrul inferior : artera pedioasa , tibiala-

posterioara, poplitee, femurala comuna ;- palparea arterelor se va termina cu palparea arterei carotide.- amplitudinea pulsului se evalueaza in 3 grade : (++) puls

prezent ; (+) puls diminuat ; (-) puls absent ;

- in obstructiile arteriale , pulsul este diminuat sau absent distal de obstacol.

Ascultatia arterelor- normal, la nivelul arterelor nu se produc sufluri arteriale - patologic , pot fi ascultate sulfuri in caz de stenoze , dilatari

sau comunicari anormale - locurile de ascultatie ale arterelor sunt aceleasi cu cele de

palpare a pulsului arterial.

• Testul de efort - se utilizeaza pentru aprecierea severitatii in caz de ischemie periferica a membrelor inferioare

Tehnica : - proba consta in mers pe teren plat, dupa o perioada de

repaus de 15min - ritmul de mers este de 2 pasi/ sec. - se noteaza numarul de pasi parcursi sau timpul de la

inceputul efortului pana la aparitia durerii.

• Testul de postura (testul SAMUELS) - este utilizat pentru evaluarea circulatiei arteriale la nivelul

membrelor inferioare.- testul are 3 etape : ridicarea extremitatii, efortul si pozitia

decliva.

Etape Normal Ischemie periferica

1. Ridicarea extremitatii la 45 ° , 2 min.

- fara modificari de culoare a tegumentelor

- paloare imediata a tegumentelor

2. Efort :- miscari din articulatia gleznei- 90 sec.

- fara modificari de culoare a tegumentelor

- paloarea usoara

- paloare accentuata a tegumentelor ± durere la nivelul gambelor

3. Pozitie decliva :

- pozitie sezanda la

marginea patului cu

picioarele atarnand

- timp de recolorare : 5-8 sec.

- timp de recolorare :15 sec.-forme usoare30 sec.- forme medii 30-60 sec. forme severe

• Testul pumnului - este un test utilizat pentru evaluarea circulatiei arteriale, la

nivelul membrelor superioare, similar testului de postura- testul evidentiaza existenta unui obstacol pe artera subclavie,

humerala sau pe ambele artere ale mainii.- testul are 3 timpi : ridicarea mainii deasupra capului, efortul,

coborarea mainii.

Etape Normal Ischemie periferica

1. Ridicarea mainii deasupra capului, 2 min.

Paloare usoara a mainii care dispare in 5-6 sec.

Paloare imediata a tegumentelor

2. Efort: miscari de deschidere/inchidere a pumnului (1/sec.), 20 sec

Fara modificari de culoare a tegumentelor

Paloare accentuata a tegumentelor

3. Coborarea mainii Recolorare rapida a tegumentelor

Timp de recolorare prelungit.

4. EXPLORARI PARACLINICE

• Masurarea segmentara a tensiunii arteriale - este cea mai simpla metoda diagnostic a unui obstacol

arterial.

• Tehnica - se masoara P.A. la brate si la membrele inferioare

(deasupra genunchiului si la nivelul gleznei) .

Normal Patologic - PA membrele inf. > PA membre sup. Cu 10 -15 mmHgΔPA intre membre = 10 mmHg Indicele de presiune (IP)

PA membre inf. > PA membre superioare.Δ PA intre membre > 10 mmHg IP < 1IP = 0,5 – 1 => obstacol arterial unicIP < 0,5 => obstacole arteriale multe

• Oscilometria - este o metoda ce exploreaza permeabilitatea unui trunchi

arterial principal- metoda nu trebuie interpretata izolat.

• Tehnica : - se foloseste oscilometrul Pachon. - se determina bilateral indicele oscilometric IO, atat la

membrele superioare, cat si la cele inferioare. - IO reprezinta oscilatia maxima corespunzatoare presiunii

medii dinamice. - IO se determina la : brat, antebrat, coapsa, gamba 1/3

superioara si gamba 1/3 medie sau inferioara.Normal PatologicIO brate = 3-4 ;IO coapsa = 3-6 ;IO gambe = 2-4Zonele simetrice ale membrelorprezinta oscilatii de amplitudini egale

IO = 0 => obstructia totala atrunchiului arterial principalIO = 0 => obstructia trunchiului arterialprincipal cu pastrarea circulatieicolaterale

• Explorarea cu ultrasunete- pentru studierea vaselor periferice se utilizeaza sistemul

Doppler cu emisie continua- fasciculul de ultrasunete fiind emis de un cristal piezoelectric cu

o frecventa de 2-10 Hz. - undele reflectate sunt captate de un alt cristal piezoelectric,

care creeaza un semnal electric care va fi amplificat si redat sonor si/sau grafic

- Examenul Doppler permite :

- detectarea aparitiei fluxului sanguin intr-o artera in timpul degonflarii mansetei tensiometrului.

- detectarea pulsului chiar si la arterele mici si determinarrea PA max daca artera nu se palpeaza ;

- inregistrarea semnalului reflectat si analiza sa cantitativa.

- in functie de complexitatea aparatului utilizat se obtin imagini asemanatoare celor obtinute prin angiografie, chiar si redare in culori ( se pot detecta stenozele sau dilatatiile arterelor) ;

- determinarea vitezei de propagare a fluxului sanguin prin sistemul arterial ( sistem Doppler cu analiza spectrala)

• Pletismografia - metoda inregistreaza modificarile de volum ale unei

extremitati la fiecare ciclu cardiac cardiac , sau ca urmare a intreruperii temporare a intoarcerii veninoase.

- pletismografia este utila pentru evaluarea ischemiei periferice, in special la nivelul vaselor mici.

- cea mai folosita este pletismografia digitala, realizata cu un transductor digital plasat la nivelul ultimei falange.

- se apreciaza amplitudinea si forma undei pulsului.

Normal Patologic Aspect asemanator cu pulsul carotidian normal

Obstructie arteriala : - scaderea amplitudinii undei principale si absenta undei dicrote.Obstructie arteriala severa : - nu se inregistreaza puls

• Angioscopia- este o metoda invaziva care permite vizualizarea vaselor

periferice si a cavitatilor cardiace, a valvelor, endocardului si cordajelor

- se realizeaza cu ajutorul angioscopului ( fibroscop cu 4000 – 8000 de fibre de sticla invelite in manson de plastic + sistem de iluminare + sistem de dirijare) care se insera in artera si se dirijeaza din exterior la locul dorit

- este extrem de util atat inainte, cat si in timpul interventiilor chirurgicale cadiovasculare.

• Arteriografia - examenul radiologic al arterelor cu substanta de contrast

este metoda standard de evidentiere si localizare a stenozelor arteriale periferice, a anevrismelor si fistulelor arterio-venoase

- introducerea substantei de contrast se face prin punctie arteriala sau translombar in aorta.

II. EXPLORAREA FUNCŢIONALĂ A VENELOR

1. EXPLORARI CLINICE

• Proba Trendelenburg- proba permite explorarea venelor superficiale de la

nivelul mb. inf.

• Tehnica - pacientul este plasat in decubit dorsal si ridica pe rand

membrele inferioare la verticala- dupa golirea venei safene se comprima corsa safenei cu

policele ( sau cu un garou plasat la radacina coapsei ) , - pacientul se ridica repede in picioare- imediat dupa ridicare se indeparteaza compresia si se

observa modul de umplere al venelor.

• Interpretare - normal , vena safena se umple imediat , de jos in sus in

decurs de 20 sec. ;- patologic , in cazul varicelor, prin insuficienta valvelor venei

safene, umplerea venelor se face lent in mai mult de 30 sec.

2. EXPLORARI PARACLINICE

• Pletismografia- pentru explorarea sistemului venos se foloseste in special

pletismografia prin impedanta- rezistenta electrica sau impedanta tesuturilor este influentata

de cantitatea de sange continuta in segmentul cercetat ; - sangele fiind un bun conducator de electricitate, impedanta

scade daca exista o acumulare de sange, de exemplu in amonte de o obstructie venoasa.

• Explorarea cu ultrasunete – Doppler- examenul Doppler, care utilizeaza culori codificate , permite

aprecierea rapida a directiei si vitezei fluxului sanguin atat in venele superficiale, cat si in cele profunde.

• Flebografia (venografia) cu substanta de contrast

- permite investigarea venelor membrelor inferioare , a venelor cave, a venei porte , a venelor suprahepatice, etc.

- este o metoda invaziva , dureroasa si se poate insoti de complicatii ( reactii de intoleranta la substanta de contrast iodata , flebite.)

III. EXPLORAREA FUNCŢIONALĂ ACAPILARELOR

• Testul fragilitatii capilare ( testul Rumpell-Leede)

• Principiu :- rezistenta la fragilitatea capilarelor se apreciaza in conditiile

cresterii temporare a presiunii intercapilare , prin numarul de petesii ( hemoragii mici, punctiforme) aparute in zona investigata.

• Material necesar : tensiometrul

• Tehnica - se aplica manseta tensiometrului la nivelul bratului si se

exercita o presiune egala cu medie aritmetica dintre tensiunea arteriala maxima si minima timp de 5 minute.

- dupa incetarea compresiunii, se numara petesiile aparute pe o suprafata de 2,5 cm ² , sub marginea inferioara a mansetei tensiometrului

• Interpretare : - Normal : < 10 petesii ( testul negativ) - Patologic : ≥ 10 petesii

- 10-19 petesii = test slab pozitiv (+) - 20-29 petesii = test moderat pozitiv (++)- 30 – 39 petesii = test pozitiv (+++)> 40 petesii = test intens pozitiv (++++)

• Valoarea clinica :- testul pozitiv indica o fragitate capilara crescuta , care se

intalneste in: - vasculopatii congenitale ( purpura vasculara

idiopatica)- vasculopatii dobandite (scorbut, purpura

vasculara alergica) ; - trombopenii (trombocitopenii).

• Microscopia capilara- metoda poate evidentia modificarile de calibru si de forma ale

capilarelor.

• Examenul fundului de ochi - este indicat in toate afectiunile vasculare care evolueaza cu

HTA sistemica, in caz de hipertensiune intracraniana si in afectiunile propii ale globului ocular si retinei.

• Tehnica : - se examineaza fundul de ochi cu ajutorul oftalmoscopului

instilarea unei picaturi de atropina 1% in sacul conjunctival- examinatorul e papila nervului optic , macula lutea , retina si

vasele acesteia.• Interpretare : - arteriolele si venulele sunt raspandite pe intreg fundul ochiului

cu maculei ;- arteriolele, care provin din artera centrala a retinei, apar ca

niste vase inguste de culoare rosie deschisa, cu un reflex stralucitor, cu pereti subtiri ;

• Venulele care se varsa in vena centrala a retinei, sunt mai largi decat arteriolele , cu pereti subtiri, lumen uniform si reflexe mai sterse.

• Valoare clinica : - caracterele mentionate mai sus se modifica (devin mai

sinoase), constituind angiopatia retiniana.

• Pletismografia digitala• Termografia cutanata • Biopsia vasculo-musculo-cutanata.- poate fi necesara pentru diagnosticului etiologic al unei

vasculopatii.