fiziologie.doc

7/28/2019 fiziologie.doc

1/107

CURS FIZIOLOGIE PENTRUMEDICIN DENTAR

( suport de curs )

Dr. Titiana Constantin

CAPITOLUL 1. FIZIOLOGIE CELULAR

Organismul uman este alcatuit din 1x10 la 17 celule, grupate in tipurisi subtipuri. Fiecare celula a fost conceputa prin exprimarea unei gene ce

apartine genomului celular comun uman si care imprima acelei celule

functia si structura sa specifica. Mai multe celule grupate alcatuiesc

tesuturile. Tesuturile grupate si integrate prin functii care se

interconditioneaza alcatuiesc organele. Organele sunt grupate pe criterii

functionale complexe, in tracturi si sisteme. Tracturile si sistemele alcatuiesc

treapta finala de organizare biologica, organismul. Bolile, de orice tip, isi au

originea in celula, aceasta fiind prima structura afectata.

COMPOZITIA MATERIEI VII

Celula reprezinta nivelul elementar de organizare a materiei vii, la

care apare prima data cea mai importanta caracteristica capacitatea de

autoreproducere.

In raport cu celula, avem:- structuri supracelulare (vezi mai sus);

- structuri subcelulare (organite alcatuite din macromolecule

organice formate din elemente chimice).

Compozitional, materia vie prezinta doua categorii de elemente

chimice:

1


2/107

- macroelemente (elemente plastice), in cantitati mari;

- microelemente (oligoelemente, infinite celulare), in cantitati

mici, cu rol catalitic.

Macroelementele celulare reprezinta 99,7% din compozitia materiei

vii. Acestea sunt: carbon (C in cantitate de 14 kg intr-un organism cu

greutatea standard de 70 kg); oxigen (O2 44 kg/70 kg); hidrogen (H2 7

kg/70 kg); azot (N2 14% din greutatea organismului); sulf (S 450 g/70

kg); fosfor (P 440 g/70 kg); calciu (Ca 1 kg/70 kg); clor (Cl 2 125 g/70

kg); sodiu (Na 55 g/kg); potasiu (K 180g/70 kg); magneziu

(Mg 35g/70 kg).

Microelementele celulare reprezinta mai putin de 0,3% din greutatea

organismului si au rol major in procesele chimice cu participare enzimatica(cu rol de coenzima). Acestea sunt: fier (Fe - 5g/70 kg), cupru (Cu), mangan

(Mn), iod (I2), fluor (F2), zinc (Zn), cobalt (Co), nichel (Ni), aluminiu (Al),

molibden (Mo), crom (Cr), seleniu (Se), siliciu (Si), brom (Br), etc.

COMBINATII ORGANICE SI ANORGANICE DIN MATERIA VIE

Macroelementele si microelementele celulare se asociaza in

combinatii diverse, rezultand:- substante organice;

- substante anorganice.

Acestea sunt:

- apa (60%);

- proteine (15%);

- lipide (14%);

- glucide (5%);- saruri minerale (aprox. 5%).

Substantele organice

1. Proteinele

2


3/107

Proteinele isi configureaza identitatea prin secventa aminoacizilor in

multiple arhitecturi spatiale ale moleculelor.

Clasificarea proteinelor se poate face in functie de:

a. parametrul functional

- proteine structurale (formeaza structura celulara);

- proteine functionale (executa diverse roluri in celule);

b. parametrul chimic

- aminoacizi (aa) esentiali; neesentiali;

- peptide oligopeptide (dipeptide, tripeptide);

- polipeptide (hormoni, peptide biologic active);

- protide holoproteine (albumine, globuline);

- heteroproteine (lipoproteine, glicoproteine, fosfoproteine);Proteinele au urmatoarele caracteristici fizico-chimice:

- greutate moleculara mare (g.m.);

- caracter amfoter (acizi in medii alcaline/baze in medii acide);

- solubilitate diferita;

- capacitate de hidratatre (influenteaza presiunea coloid-osmotica a

compartimentului lichidian);

- capacitate optica (deviatia planului luminii polarizate).

Sinteza proteinelor se realizeaza la nivelul organitelor celulare numiteribozomi, pornind de la aa si aflata sub control dublu, nervos si umoral.

2. Glucidele

Glucidele sunt substante organice cu functii multiple:

- energogena esentiala;

- structurala (tesut cartilaginos);

- sinteza (ribozele acizilor nucleici).Clasificarea glucidelor se face in functie de parametrul chimic:

- oze (trioze, pentoze, hexoze, derivati);

- ozide (holozide-oligozide si poliozide, heterozide-poliuronide,

polihexozamine, acid hialuronic).

3


4/107

Principalul reprezentant al glucidelor folosit de organism este glucoza.

Rolul sau primordial este cel de sursa energogena (reactie de oxidare) in

functiile vitale ale organismului. Reactia care sta la baza acestei functii este

o reactie de oxidare efectuata in 2 etape:

- anaeroba (Embden-Mayerhof), cu formare de acid piruvic si acid

lactic;

- aeroba (ciclul Krebs al acizilor tricarboxilici), cu formare de CO2

si H2O si eliberarea unor mari cantitati de energie stocata in ATP

(adenozintrifosfat).

3. Lipidele

Lipidele sunt substante organice cu roluri multiple:

- functionale (energetic, metabolic);

- structurale (intra in compozitia biomembranelor).

Clasificarea lipidelor se face in functie de parametrul chimic:

- lipide simple (gliceride, ceride, steride);

- lipide complexe (fosfatide-glicerofosfatide

(lecitine),sfingolipide, glicolipide-cerebrozide, lipoproteine).

Substantele anorganice

1. Apa

Apa reprezinta componenta principala a materiei vii.

Structural, apa se comporta ca un dipol electric, cu urmatoarele

consecinte:

- interactioneaza usor cu substantele hidrofile;- favorizeaza formarea si desfacerea legaturilor slabe de

hidrogen, determinand in functie de temperatura, aranjamente spatiale

diferite: trihidroli (gheata), dihidroli (apa lichida), monohidroli (vapori);

- disociaza usor in protoni si ioni de hidroxil.

Apa are functii multiple:

4


5/107

- dipol electric;

- mediu de desfasurare a reactiilor chimice din

organism;

- participa la formarea legaturilor de hidrogen;

- participa la desfasurarea reactiilor enzimatice de

hidroliza.

Apa prezinta urmatoarele proprietati fizico-chimice:

- tensiune superficiala mare cu rol in circulatia sanguina

si in fixarea substratului pe suprafata enzimei;

- rezistenta electrica specifica mare;

- caldura specifica mare, cu rezultat inmagazinarea unei

mari cantitati de energie termica;- conductibilitate calorica mare, cu rezultat

uniformizarea temperaturii apei;

- evaporare, cu rezultat eliberarea unei mari cantitati de

energie termica.

2. Sarurile minerale

Sarurile minerale au proprietatea de fi solvite in mediul intracelularsi cel extracelular, devenind importante functiilor organismului prin

electrolitii pe care ii contin: sodiu, potasiu, clor, bicarbonat, fosfat.

PROPRIETATILE FUNDAMENTALE ALE MATERIEI VII

Proprietatile fundamentale ale materiei vii sunt:

- excitabilitatea ;- metabolismul;

- reproducerea.

1. EXCITABILITATEA

Definitie

5


6/107

Excitabilitatea inseamna proprietatea materiei vii de a reactiona prin

manifestari specifice, contractie, secretie, elaborarea influxului nervos, etc.,

la actiunea unor stimuli din mediul ambiant.

Este o proprietate comuna tuturor structurilor vii.

Excitabilitatea este in relatie de polaritate cu starea de repaus celular

(care reprezinta o stare de echilibru metabolic celular).

Stimulii sau excitantii (variatii energetice) interni sau externi,

actioneaza asupra unei celule vii, determina perturbarea echilibrului de

repaus, declansand un lant de reactii fizico-chimice intracitoplasmatice, cu

rezultat un raspuns specific celular numit excitabilitate.

Clasificarea excitantilor identifica urmatoarele tipuri:

1. generali (artificiali):- fizici (mecanici, termici, electrici, radiatii);

- chimici (acizi, baze, saruri);

2. specifici (fiziologici): - influxul nervos.

Excitabilitatea respecta legi de executie, numite legile generale ale

excitabilitatii:

1. reactia de raspuns a unui tesut viu la un stimul, se

produce numai cand excitantul are o anumita intensitate numita intensitate

prag (liminara);2. stimularea subliminara produce modificari

membranare locale care pot genera starea de excitatie in cazul in care se

repeta la scurte intervale de timp;

3. cresterea intensitatii stimulului este urmata in anumite

structuri de o amplificare proportionala a reactiei de raspuns pana la o

manifestare maxima numitareactie maximala. Dupa acest varf, reactia de

raspuns nu se mai modifica, oricat ar creste intensitatea stimulului;4. raspunsul celular apare dupa un anumit interval de

timp (cand se produc modificari fizico-chimice intracitoplasmatice capabile

sa converteasca excitantul in reactie de raspuns) din momentul actiunii

stimulului, numit perioada (timp) de latenta;

6


7/107

5. stimulul trebuie sa actioneze cu o anumita bruschete si

sa persiste o durata minima de timp pentru a produce stimularea celulei;

6. stimularea produce modificari de excitabilitate in

structura vie, astfel incat aceasta se va comporta diferit in conditiile unui nou

impact cu variatii energetice din mediul inconjurator.

Actiunea excitantului se desfasoara la nivelul membranei celulare,

debutand prin modificari ale permeabilitatii membranare; aceasta se traduce

iesirea membranei din starea de repaus in cea de activitate, adica prin

inversarea sarcinilor electrice ale mediului intracelular cu cel extracelular.

Datorita acestor transformari, se individualizeaza urmatoarea clasificare a

membranelor celulare:

- membrane inexcitabile (modificari de permeabilitatereduse, fluxuri ionice reduse, deci absenta potentialelor de actiune);

- membrane excitabile propriu-zise (modificari de

permeabilitate ce conduc la variatii mari de potential electro-chimic, numite

potentiale de actiune).

Investigarea excitabilitatii tesuturilor se face prin inregistrarea cu

microelectrozi intracelulari.

Bazele electro-chimice ale excitabilitatii neuronale

Celula nervoasa (neuronul) are ca principale caracteristicifunctionale :

- excitabilitatea;

- conductibilitatea.

A. Excitabilitatea

1. Potentialul de repaus

Potentialul de repaus este sinonim cu echilibrul ionic la nivelulmembranei celulare generat de fenomene electro-chimice (in conditii de flux

net al ionilor ce traverseaza membrana in ambele sensuri, dinspre celule

inafara ei si invers, egal cu zero).

Exista doua tipuri de forte ce guverneaza starea de echilibru (numit

echilibru Donnan):

7


8/107

- fortele de difuziune (FD);

- fortele electrostatice (FE).

Aceste forte sunt egale intre ele si opuse ca sens si influenteaza

repartitia ionilor de o parte si alta a membranei celulare, miscarea neta

transmembranara fiind egala cu zero. Starea de echilibru se exprima prin

legea Nernst (permite aflarea diferentei de potential generate de repartitia

ionica perimembranar, dar a unei singure specii ionice). Ea a fost optimizata

prin ecuatia Goldman-Hodgkin si Katz, care generalizeaza ecuatia Nernst

aratand ca potentialul de repaus transmembranar este suma potentialelor de

echilibru pentru cei mai importanti ioni aflati in mediile intra- si

extracelulare: sodiu, potasiu, clor.

Cercetari de laborator au demonstrat ca in potentialul de repaus :- permeabilitatea membranara fata de sodiu este practic

nula (cauze: diamterul mare al ionului fata de porii membranari; numarul

mic de canale ale membranei de repaus pentru ion; barierele

transmembranare inchise in repaus pentru acest ion; anularea fluxului

intracelular al acestui ion in repaus de catre un factor electrogen, pompa de

sodiu/potasiu) ;

- permeabilitatea membranara fata de potasiu si clor

atinge valori foarte mari.In geneza potentialului de repaus, repartitia potasiului este

fenomenul primar, iar repartitia clorului este fenomenul secundar.

In concluzie, potentialul de repaus este generat de inegalitatea de

concentratie ionica dintre mediul intracelular si cel extracelular, fiind un

fenomen electro-chimic de membrana. Inegalitatea este mentiunta de:

- permeabilitatea selectiva (factor pasiv);

- echilibrul Donnan (factor pasiv);- transportul activ de sodiu/potasiu (factor activ).

2. Parametrii excitabilitatii

Parametrii excitabilitatii sunt:

a. pragul de excitatie (PE)

8


9/107

Definim prag de excitatie depolarizarea locala a membranei de catre

un stimul declansator, pana la valori ce induc potentialul de actiune.

Stimulii au un rol important in definirea pragului de excitatie. Ei se

pot clasifica dupa intensitatea lor in:

- stimuli subliminali ;

- stimuli liminali (prag) ;

- stimuli supraliminali.

Astfel, un stimul slab, subliminal determina un raspuns local, de

depolarizare limitata la o portiune a membranei. Un stimul cu intensitate

progresiva conduce la accentuarea depolarizarii. Un stimul de 10-15 mV

(stimul prag) conduce la declansarea potentialului de actiune; cresterea

ulterioara a stimulului nu determina cresteri ale raspunsului (legea totuluisau nimic).

b. Relatia intensitate-durata (reobaza, cronaxia)

S-a propus definirea excitabilitatii prin durata necesara aplicarii unui

stimul de intensitate mare, in vederea atingerii pragului de excitatie. La baza

acestei definitii sta metoda Lapicque, ce permite o determinare precisa a

excitabilitatii. Parametrii pe care se bazeaza metoda sunt:

- reobaza (cea mai mica intensitate de curent ce produce excitatie intr-

un timp nedefinit);- timp util principal (cel mai scurt interval de timp in care un curent de

intensitatea reobazei atinge pragul de excitabilitate);

- cronaxia (timpul util minim in care un curent rectangular de

intensitate egala cu dublul reobazei determina excitatie).

c. Potentialul de actiune

Definitie

Potentialul de actiune reprezinta expresia electrica a unui fenomenmembranar exploziv, declansat la atingerea pragului de excitatie.

Fenomenele ce alcatuiesc in succesiune potentialul de actiune sunt:

1. perioada de latenta

Este definita ca fiind intervalul de timp dintre momentul stimularii

si inceputul depolarizarii. Potentialul de membrana se deplaseaza progresiv

9


10/107

de la valoarea de repaus la valoarea pragului de excitatie. Permeabilitatea

membranei la sodiu creste rapid de la valoarea de repaus (aproape zero), la

valori maxime (de cateva sute de ori). Durata este de 0,1 ms (milisecunde);

2. depolarizarea

Se produce ca urmare a permeabilizarii membranare un influx masiv

de sodiu, fenomen ce determina procesul de depolarizare masiva a

membranei (overshoot), in timp rapid, de 1msec;

3. repolarizarea

I.primul moment de excitatie

Acumularea intracelulara de sodiu este autocontrolata, prin

fenomenul de feed-back negativ franandu-se patrunderea masiva a acestui

ion in celula; se inchid automat canalele de sodiu, ionii raman in celula;potentialul electric se mentine la valori de varf; urmeaza

II. al doilea moment de excitatie

Ionii de potasiu, datorita diferentei de concentratie, trec extracelular,

determinand revenirea potentialului spre zona valorilor negative (fenomen

numit repolarizare). Raportul sodiu/potasiu este inversat fata de repaus;

4. postpotentialul negativ

Postpotentialul negativ reprezinta partea finala a repolarizarii, ca un

proces mai lent desfasurat fata de debutul rapid al acesteia. Fenomenul seexplica prin lipsa compensarii rapide a excesului de sodiu intracelular de

catre iesirea inafara celulei a potasiului. Ramane ca excesul de sodiu sa fie

compensat prin alte doua procese:

- difuziunea ionica a sodiului in toata citoplasma;

- pomparea activa a sodiului in spatiul extracelular;

5. postpotentialul pozitiv

Este definit ca fiind revenirea la valori de repaus a potentialuluitransmembranar la sfarsitul postpotentialului negativ. Reprezinta un proces

legat de activitatea de transport activ, realizat cu ajutorul pompei ionice

sodiu/potasiu. Aceasta intervine in gestionarea excesului de sodiu

intracelular si a pierderii masive de potasiu extracelular.

10


11/107

MODIFICARI ALE EXCITABILITATII IN CURSUL

POTENTIALULUI DE ACTIUNE

1. Perioada de latenta:

- numarul canalelor de sodiu deschise creste treptat;

- membrana celulara este excitabila.

2. Depolarizarea

- canalele de sodiu sunt deschise in totalitate,

membrana devenind inexcitabila la stimuli;

- apare perioada refractara absoluta.

3. Repolarizarea rapida

- conductanta la sodiu scade la normal, iar membrana

redevine excitabila prin deschiderea canalelor de sodiu prin stimul, precumsi prin iesirea rapida a potasiului extracelular prin stimul;

- pragul de excitatie este ridicat;

- apare perioada refractara relativa.

4. Postpotentialul negativ

- exista o hiperexcitabilitate prin inchiderea canalelor

de sodiu si persistenta unei depolarizari membranare;

- pragul de excitaite este coborat.

5. Postpotentialul pozitiv- exista o hipoexcitabilitate prin hiperpolarizare membranara.

2. CONDUCTIBILITATEA

Conductibilitatea este definita ca fiind proprietatea structurii

nervoase de a conduce la distanta potentialul de actiune generat de un stimul

supraliminar.

Conductibilitatea reprezinta tot un fenomen de membrana.

Conducerea potentialului de actiune se face prin:- fibre nervoase amielinice;

- fibre nervoase mielinizate.

a. Conducerea in fibrele nervoase amielinice

Fibrele nervoase conduc potentialul de actiune, precum un cablu

electric, curentul.

11


12/107

Mecanismul conducerii influxului nervos se realizeaza prin curenti

locali Hermann (1879). In momentul producerii potentialului de actiune pe o

anumita lungime a membranei (16-60 mm), potentialul membranar se

inverseaza, cu valori pe fata interna a membranei de 40 mV, fata de 80 mV

cat reprezinta valoarea potentialului de repaus din imediata vecinatate.

Diferenta de potential creata determina migrarea cationilor transportori de

sarcina spre zona polarizata (de repaus), unde acumulandu-se determina

fenomenul de depolarizare. Acest proces se varepeta din aproape in aproape,

realizandu-se un circuit local intra- si extracelular. Cand depolarizarea

realizata prin acest circuit local atinge pragul, se declanseaza mecanismele

ionice care genereaza un nou potential de actiune in zona imediat invecinata.

In acelasi timp, prin mecanismul repolarizarii, in zona initiala se restabilestepotentialul de repaus. Astfel, potentialul de actiune se propaga

autoregenerativ si nedecremential din aproape in aproape.

In zona de propagare, curentul este de tip catodic (depolarizant)

pentru fibra nervoasa in cauza si de tip anodic (hiperpolarizant) pentru

fibrele nervoase invecinate, ceea ce impiedica propagarea excitatiei la alte

fibre amielinice invecinate (conducere izolata). Propagarea la fibrele vecine

este posibila doar in leziuni membranare.

In fibra nervoasa amielinica, conducerea se realizeaza in ambeledirectii (conducere indiferenta).

Viteza de conducere a influxului nervos in fibrele amielinice este

mica, 5 m/secunda.

Frecventa conducerii nervoase depinde de rapiditatea cu care se

produce repolarizarea membranei, variind de la cateva sutela 1-2 mii de Hz.

b. Conducerea in fibrele nervoase mielinizate

In fibrele nervoase mielinizate, potentialele de actiune se producusor si se propaga saltatoriu si electrotonic de la un nod (strangulatie

Ranvier- elemente definitorii pentru fibrele nervoase mielinizate) la altul.

Acest tip de propagare se explica prin excitabilitatea crescuta a nodurilor

( excitabilitatea este crescuta datorita numarului mare al canalelor de sodiu).

12


13/107

Viteza de conducere prin fibrele mielinizate este mare. Pierderea tecii

de mielina (ex. in boala scleroza in placi) conduce la scaderea vitezei de

propagare, precum si la pierderea capacitatii de conducere.

. Viteza de conducere a influxului nervos

Viteza de conducere variaza de la o fibra nervoasa la alta, in functie

de urmatoarele caracteristici morfo-functionale:

- prezenta tecii de mielina (aceasta creste viteza);

- diametrul fibrei (relatia este direct proportionala);

- lungimea internodului (relatia este direct

proportionala).

Aceasta interconditionare a permis clasificarea fibrelor nervoase in:

/tipul A, cu urmatoarele subcategorii:- alfa (fibre motorii si aferente ale fusului muscular);

- beta (fibre eferente ale receptorilor cutanati);

- gamma (fibre eferente, intrafusale musculare);

- delta (fibre eferente ale receptorilor termici si nociceptivi);

/ tipul B fibre preganglionare si eferente postganglionare simpatice;

/ tipul C fibre eferente din radacina dorsala.

Fibrele A si B sunt fibre mielinizate, fibrele C sunt fibre amielinice.

Fibrele B au postpotential amplu care prin hiperpolarizare, le reduceexcitabilitatea.

Potentialul de actiune compus. Electronervograma

Potentialul de actiune compus este definit ca fiind un potential de

actiune compus obtinut prin stimularea supraliminara simultana a tuturor

fibrelor dintr-un trunchi nervos.

Fenomene metabolice ce insotesc conducerea in fibra nervoasa

In fibra nervoasa mielinizata metabolismul de repaus estepredominant aerob si furnizeaza 1,2 cal/g/h, suficiente pentru intretinere; in

activitate consumul energetic creste cu 50%.

In fibra nervoasa amielinica consumul energetic este de trei ori mai

mare.

13


14/107

Materialul nervos cerebral consuma de 3-10 ori mai mult oxigen. In

hipoxia prelungita, acumularea de acid lactic duce la incetarea conducerii.

Fibrele A si B sunt cele mai sensibile.

Oboseala nervoasa. Inhibitia Vedenski

Stimularea fibrei nervoase cu stimuli:

- de joasa frecventa , prelungita nu determina

modificari ale conducerii;

- de inalta frecventa, prelungita conduce la cresteri ale

perioadei refractare si la scaderea numarului de impulsuri generate si

conduse;

- maximi, genereaza labilitate functionala a nervului in

cauza. Depasirea acestei frecvente de stimulare duce la blocaje aleconducerii nervoase, la valori foarte mari instalandu-se un blocajcompletpe

toata perioada stimularii ( fenomenul Vedenski de inhibitie prin excitatie

supraliminara).

CAPITOLUL 2. SANGELE

Sangele este un tesut lichid circulant format din elemente figurate

suspendate in plasma. Acesta se afla in organism in cantitate de 5,5 litri sieste repartizat astfel:

- 40-45% se afla cantonat in viscere si plexuri

subpapilare (sangele stagnant sau de rezerva);

- 55-60% se afla in vase (sangele circulant).

Cei 5,5 litri reprezinta 7% din greutatea corporala. Din aceasta

cantitate:

- 3,5 litri (55%) sunt reprezentati de plasma;- 2 litri (45%) sunt reprezentati de elementele figurate

(hematocrit).

Masa sanguina (volemia) variaza in functie de:

1. situatii fiziologice

14


15/107

- creste in efort fizic, cresteri ale temperaturii, emotii

puternice, altitudine, a doua jumatate a sarcinii;

- scade in deshidratari;

2. situatii patologice

- creste in policitemii, ciroza hepatica, leucemii, hipertiroidii;

scade in varsaturi, diaree, arsuri, hemoragii, anemie.

Functiile sangelui

Sangele are urmatoarele functii:

1. circulatorie:

- mentine si regleaza presiunea sanguina;

2. respiratorie:

- realizeaza transportul de oxigen de la plamani latesuturi, necesar desfasurarii normale a proceselor tisulare energetice;

- realizeaza transportul de bioxid de carbon rezultat din

reactiile celulare spre zona de eliminare alveolo-capilara;

3. excretorie:

- transporta catabolitii de la nivel tisular spre organele

excretoare (uree, acid uric, amoniac, bioxid de carbon, acid lactic, compusi

cetonici;

4. nutritiva:- este principalul mijloc de transport al principiilor

alimentare (glucoza, aminoacizi, lipide) de la locul de absorbtie al acestora,

spre locul de prelucrare al lor si mai apoi spre locul de utilizare, tesuturile;

5. mentinere a echilibrului hidro-electrolitic:

- intervine prin cei 6300 mm patrati de suprafata

corporala interpusi intre compartimentul plasmatic si cel interstitial,

asigurand astfel homeostazia organismului (echilibrul hidro-electrolitic intrecele trei compartimente ale mediului intern intracelular, intravascular,

interstitial);

6. termoreglare:

- mentine o temperatura constanta corpului, asigurand

viteza si randamentul optime reactiilor metabolice;

15


16/107

7. aparare:

- intervine in imunitate prin anticorpii vehiculati,

precum si prin elementele figurate specializate (leucocitele);

8. reglare a principalelor functii ale organismului:

- intervine in reglarea functiilor circulatorii, digestive,

excretorii, etc. prin proprietatile fizico-chimice si prin substantele active

continute;

9. asigurare a unitatii organismului:

- asigura simultaneitatea de actiune a unor organe si

sisteme, alaturi de sistemul nervos.

Proprietatile fizico-chimice ale sangelui

Sangele prezinta urmatoarele proprietati:1. culoarea:

- este data de hemoglobina (pigment respirator aflat in

hematii), de la rosu aprins in artere (hemoglobina saturata cu oxigen 100%)

la rosu inchis in vene (hemoglobina saturata cu oxigen 60%);

2. densitatea:

- este cuprinsa intre 1061 (barbati) 1057 (femei);

- depinde de cantitatea si densitatea substantelor

solvite, precum si de numarul de elemente figurate;- variaza fiziologic, in sensul cresterii sale (pierderi

lichidiene), sau in sensul scaderii sale (ingestie de lichide). Modificari ale

densitatii sunt prezente, in sensul cresterii in hiperproteinemii, poliglobulii,

deshidratari febrile, sau in sensul scaderii sale in hipoproteinemii, anemii;

3. temperatura:

- variaza intre 37,7-38 grade Celsius;

- este mai ridicata in zonele profunde si mai coborata inzonele superficiale (fenomenul de termoreglare);

4. vascozitatea:

- reprezinta lipsa de alunecare intre straturi invecinate de fluid

(teoria lui Newton);

- media este de 4,6 (cu limite intre 4,7 si 4,4);

16


17/107

- mecanismul de producere a vascozitatii consta in

fenomenul de opozitie fata de curgerea sangelui a fortelor de coeziune

generate atat de frecarea dintre particulele de sange, cat si de frecarea dintre

sange si peretele vascular;

- variaza in stari patologice de tipul leucemiilor

(creste), de tipul hemoragiilor (scade).

Presiunea osmotica si presiunea coloidosmotica

1. Presiunea osmotica (P osm) reprezinta acea forta pe unitate de

suprafata care aplicata de partea cu concentratie crescuta a membranei, este

suficienta pentru a impiedica difuzarea apei dinspre solutia slab concentrata

spre acea parte.

P osm depinde de concentratia substantelor difuzibile din plasma,disociabile (sodiu, potasiu, calciu) sau nedisociabile (glucoza).

P osm se determina prin masurarea:

- punctului crioscopic;

- presiunii de vapori;

- punctului de fierbere.

P osm depinde de numarul moleculelor si nu de concentratia sau

g.m. a unei substante.

P osm se exprima in osmoli/l sau mosm/l si este de 285 mosm/l.2. Presiunea coloid-osmotica (oncotica;P co)

Presiunea oncotica reprezinta presiunea osmotica conferita sangelui

de proteinele din plasma.

Caracteristic acestui tip de presiune este ca diferentele de presiune

intre doua compartimente separate de o membrana dispar numai prin

circulatia apei.

Presiunea oncotica se determina prin masuratori efectuate cuajutorul unor aparate numite osmometre si se exprima in centimetri H2O sau

mmHg:

- 300 - 400 cm H2O;

- 25 28 mmHg.

17


18/107

Presiunea osmotica si presiunea coloid-osmotica sunt doi parametri

definitorii pentru mentinerea echilibrului hidro-electrolitic al organismului.

Echilibul acido-bazic. Reactia sangelui

Plasma este o solutie apoasa de baze si acizi care disociaza,

eliberand H+ si OH-. Neutralitatea chimica se obtine la un pH=7. PH-

ul reprezinta un marker al echilibrului acido-bazic. La nivelul plasmei pH-ul

este cuprins intre 7,3 7,42 (usor alcalin), iar la nivel intracelular pH-ul este

cuprins intre7,0 7,2. Un pH acid (valori scazute, sub 7) sau un pH alcalin

(valori ridicate, peste 7) compromite procesele vitale din organismul uman.

Determinarea pH-ului sanguin se face prin calcularea rezervei

alcaline (RA), care reprezinta cantitatea de bicarbonati circulanti capabili sa

combata tendinta la acidoza a organismului aparuta in urma producerii deH+ in cursul metabolismului. Valorile normale ale rezervei alcaline sunt 45

50 vol CO2% ml sange venos.

Modificarile pH-ului stau la baza a doua procese importante in

fiziologia si fiziopatologia organismului:

- acidoza;

- alcaloza.

1. Acidoza presupune:

- pH-ul mai mic de 7,3;- rezerva alcalina mai mica de 40 vol CO2%.

La valori ale pH-ului de 7 , organismul uman intra in coma, iar la

valori ale pH-ului de 6,8 se produce decesul.

2. Alcalozapresupune:

- pH-ul mai mare de 7,42. La valori ale pH-ului de 7,6

7,8 si instlaeaza coma, iar la valori ale pH-ului de 8 se produce decesul.

Acidoza este intalnita in digestia intestinala, in timpul somnului, labatrani, in timpul efortului fizic (mecanismde producere: pierderi de

bicarbonati sau acumulari de acizi-acidul lactic, de exemplu-).

Alcaloza este intalnita in digestia gastrica, la tineri (mecanism de

producere: pierderi de protoni).

Reglarea echilibrului acido-bazic se realizeaza prin:

18


19/107

- mecanisme fizico-chimice (sistemele tampon);

- mecanisme biologice.

1. Mecanismele fizico-chimice sunt reprezentate de sistemele tampon.

Un sistem tampon se compune din :

- un acid puternic si o baza slaba;

- un acid slab cu sarea sa si o baza puternica.

Rolul sistemelor tampon este de reduce amploarea variatiilor pH-

ului. In organism

functioneaza urmatoarele sisteme tampon:

- bicarbonat/acid carbonic;

- hemoglobina redusa/hemoglobinat de potasiu;

- oxihemoglobina/oxihemoglobinat de potasiu;- fosfat monosodic/fosfat disodic;

- proteine acide/proteine alcaline.

In tamponarea excesului de acizi, intervone in mod fundamental

fenomenul Hamburger. Acesta reprezinta un proces de interventie al

sistemului acid carbonic/bicarbonat precum si a sistemelor hemoglobinice in

scopul transformarii bioxidului de carbon rezultat din arderile tisulare in

bicarbonat de sodiu.

Importanta fenomenului Hamburger rezida in:- reprezinta principala forma de neutralizare a H2CO3;

- reprezinta principala sursa de bicarbonat.

Rezulta ca acest fenomen va conditiona neutralizarea acizilor

organici nevolatili rezultati din metabolismele intermediare (acidul lactic,

acidul acetiacetic, etc.).

Exista:

- fenomenul Hamburger direct (periferic) la nivel tisular;- fenomenul Hamburger indirect (pulmonar) la nivel pulmonar.

2. Mecanismele biologice presupun participarea urmatoarelor

organe:

- plamanii (prin eliminarea CO2, prin tamponarea acizilor organici

rezultati din metabolism);

19


20/107

- rinichii (prin eliminarea urinara a excesului de baze si acizi);

- pielea (prin eliminarea sudorala a excesului de baze si acizi);

- ficatul ( prin functiile sale: proteoformatoare, de oxidare a acidului

lactic, sulfo- si glucuronoconjugare a catabolitilor acizi );

- tubul digestiv ( eliminarea excesului de acizi si baze);

- aparatul cardio-vascular ( prin omogenizarea si transportul sarcinilor

in exces spre organele epuratoare).

PH-ul sanguin poate varia spre:

- acidoza (gazoasa prin acumularea de CO2 in

circulatie: boli respiratorii, obezitate; negazoasa prin eliminarea crescuta

de HCO3: transpiratii, vome, diaree, insuficienta renala);

- alcaloza (gazoasa prin cresterea eliminarii de CO2:hiperventilatie alveolara; negazoasa prin cresterea aportului de substante

alcaline de origine metabolica: hipokaliemii, regim vegetarian).

CAPITOLUL 3. APARATUL CARDIO - VASCULAR

CAPITOLUL 4. APARATUL DIGESTIV

Aparatul digestiv aprovizioneaza organismul cu substante

nutritive: apa, vitamine, sarurui minerale. El se interpune intre mediul intern

si cel extern. Este format din tub digestiv si organe anexe.

Tubul digestiv este alcatuit din:- cavitatea bucala;

- faringe;

- esofag;

- stomac;

- intestin subtire ( duoden, jejun, ileon);

20


21/107

- intestin gros (cec, colon ascendent, colon transvers, colon

descendent, colon sigmoid si rect)

Organele anexe sunt: limba, dintii, glandele cu secretie externa

(salivare,pancreas si ficat).

Peretele tubului digestiv este format din 4 tunici: mucoasa,

submucoasa, musculara si adventice.

1. mucoasa (spre interior) formata din celule epiteliale ce difera de

la o regiune la alta;

- musculatura mucoasei a carei contractie formeaza pliurile

mucoasei;

2. submucoasa cu tesut conjunctiv, glande, fibre nervoase si vase de

sange.3 .Stratul muscular din doua componente:

- Musculatura circulara spre interior, de 3-5 ori mai groasa

decat musculaturalongitudinala dispusa spre exterior.

4. Adventicea (tunica externa) un invelis conjunctiv dispus la

suprafata.

Componenta abdominala a tubului digestiv este acoperita de

seroasa peritoneala avand o foita parietala aplicata pe peretele abdomenuluisi una viscerala ce inconjoara stomacul, intestinul subtire, colonul transvers

si sigmoid si se continua cu mezenter care contin vase de sange si nervi.

Peritoneul trece peste colonul ascendent si descendent si peste

pancreas (organe retroperitoneale)

Vascularizatia provine din:

- Aorta descendenta pentru organele din abdomen (splanhne);

- aorta abdominalaprin: trunchiul celiac

artera mezenterica superioara;

artera mezenterica inferioara;

artera hiogastrica.

21


22/107

Intoarcerea venoasa se face prin:

- vena porta care se varsa in capilarele sinusoide ale ficatului;

- vena centro-lobulara;

- venele suprahepatice;

- vena cava inferioara.

In acest fel, in calea substantelor absorbite se gaseste ficatul care prin

celulele reticulo-endoteliale celulele Kupfer, opreste microorganismele si

particulele straine patrunse pe cale digestiva.

Ficatul opreste si prelucreaza - 2/3 din substantele absorbite.

Circulatia splanhnica se intensifica in timpul digestiei deoarece:

- unii hormoni secretati in timpul digestiei produc vasodilatatie

(CCK, gastrina, VIP, secretina);- in timpul activitatii secretorii se formeaza bradikinina

substanta vasodilatatorie;

- in timpul digestiei se consuma oxigen scade presiunea

oxigenului ceea ce produce vasodilatatie.

Parasimpaticul produce vasodilatatie indirect prin stimularea

activitatii glandelor.

Simpaticul produce vasoconstrictie, dar tesutul scapa repede deaceasta actiune prin factorii vasodilatatori rezultati din metabolism.

Constrictia venelor din teritoriul splanhnic sub actiunea SNS (sistem

nervos simpatic) indreapta sangele spre teritorii cu importanta vitala in

situatii cum ar fi socul hemoragic (se pot mobiliza 200-300 ml de sange).

Inervatia este asigurata in primul rand de SNE (sistemul

nervos enteric). SNE este reprezentat de cele 2 plexuri:1. mienteric sau Auerbach (vegetativ) -situat intre cele 2 straturi

musculare circular si longitudinal.

2. submucos sau Meissner (vegetativ) situat in submucoasa.

22


23/107

SNE e format din cca 100 milioane de neuroni (aproximativ numarul

neuronilor din maduva spinarii) si prelungirile lor amielinice.

Neuronii sunt:

- senzitivi;

- efectori;

- interneuroni.

Neuronii senzitivi (1/3) trimit dendritele spre mucoasa si spre

muschi. Ele (dendritele) joaca rol de receptori fiind excitate de distensie,

tact, factori chimici din compozitia chimului.

Stimulii sunt transmisi direct sau prin inmtermediul neuronilor

efectori.Neuronii efectori (motori) din plexul mienteric trimit axonii spre

muschii celor doua straturi, determinand contractia lor.

Neuronii efectori din plexul submucos inerveaza glandele, celulele

endocrine, epiteliile si vasele de sange comandand vasoliditatia.

Neuronii din SNE elaboreaza un numar mare de mediatori chimici

cum ar fi: Acch (acetilcholina), NA (noradrenalina), serotonina, Substanta P,

somatostatina, VIP, neurotensina, bombezina, encefalina, NO etc, unii cu

actiune incomplet elucidata (Acch si VIP vasodilatatie, Acch, substanta Pcontractie musculara, VIP si NO relaxare musculara) etc.

SNE este cel care regleaza activitatea aparatului digestiv. Asupra lui

se exercita influenta din partea sistemului nervos vegetativ (SNV).

Parasimpaticul

Este reprezentat de nervii vagi si nervii pelvici.

Nervii vagi au originea in nucleul dorsal al vagului din bulb.Cel de-al 2-lea neuron se gaseste in SNE- neuronul efector din

plexuri.

Nervii pelvici au originea in maduva sacrala (S2-S4).

Al doilea neuron se afla in plexuri.

23


24/107

Sistemul nervos simpatic (SNS)

SNS are primul neuron in coarnele laterale al maduvei spinale (T2-

L5), axonul acestuia prin nervii splanhnici strabat ganglionii paravertebrali.

Al 2-lea neuron este situat in ganglionii prevertebrali: celiac,

mezenterici, hipogastric.

Axonii acestui neuron ajung in plexuri unde:

- unii inhiba activitatea neuronilor efectori;

- altii produc vasoconstrictie sau influenteaza negativ direct

activitatea musculara.

Simpaticul stimuleaza contractia musculaturii mucoasei. In general

reduce activitatea digestiva.La nivelul SNE se inchid reflexele scurte, locale de reglare a

activitatii digestive (arcul reflex e format din receptor-neuron senzitiv

neuron efector efectori).

Unele reflexe se inchid in ganglionii prevertebrali (gastro-colic,

entero-gastric etc.)

SNE participa si la realizarea unor reflexe lungi ce se inchid in

axul cerebro-spinal (de ex. de defecatie in maduva; vago-vagal in nucleul

dorsal din bulb) aceasta deoarece nervii vegetativi (vagi, pelvici) pe langafibre eferente are si foarte multe fibre aferente, (senzitive).

Aceste fibre senzitive au corpul neuronal in ganglionul atasat

nervului, dendrita ajunge la mucoasa sau musculatura jucand un rol de

receptor sau face sinapsa cu un neuron senzitiv din plex.

Stimulul ajunge in nucleul din axul cerebro-spinal unde se inchide

reflexul.

FUNCTIILE APARATULUI DIGESTIV

1. Functie motorie aparatul digestiv fragmenteaza si transporta

alimentele;

24


25/107

2. Functie secretorie - secreta sucurile digestive necesare

digestiei;

3. Functia de digestie sucurile contin enzime ce degradeaza

prin hidroliza principiile alimentare in componente simple;

4. Functia de absorbtie componentele simple sunt trecute prin

peretele digestiv in mediul intern.

Functia secretorie e realizata de glande. Pe toata suprafata

mucoasei digestive sunt bilioane de glande unicelulare, celule mucoase care

secreta mucus cu rol de protectie si de favorizare a alunecarii continutului

digestiv ca si de formarea bolului din cavitatea bucala si din colon.

In submucoasa se gasesc glande tubuloase ce secreta pe langa mucus

si enzime.In afara tubului digestiv exista glannde anexe:

- Salivare (seroase, mucoase, mixte);

- pancreas;

- ficat.

Secretiile sunt declansate de actiunea unor substante specifice :

1. produsi ai secretiei neurocrine;

2. produsi ai secretiei endocrine;

3. produsi ai secretiei paracrine.

1. Produsii secretiei neurocrine sunt eliberati de terminatiile

nervoase din jurul celulelor secretoare. Stimularea SNP (sistem nervos

parasimpatic) prin Acch stimuleaza secretiile SNS (sist. nervos simpatic) in

unele regiuni stimuleaza secretiile, dar actiunea e tranzitorie deoarece

produce vasoconstrictie.

2. Produsii endocrini sunt hormoni, se varsa in sange sitransportati prin sange ajung la locul de actiune.

3. Produsii paracrini sunt elaborati in vecinatatea celulelor

secretoare ajungand la ele prin difuziune.

Substantele ce stimuleaza secretia se numesc secretogoge. Ele

actioneaza printr-unul din urmatoarele doua mecanisme:

25


26/107

- dupa interactiunea cu receptorul activeaza adenilciclaza, se

formeaza cAMP care actioneaza prin proteinkinaze, enzime ce fosforileaza

deci activeaza diferite procese;

- dupa interactiune cu receptorul activeaza fosforilaza C din

membrana, care prin fosforilare activeaza fosfatidil-inozitolu rezultand

inozotoltrifosfatul. Acesta mobilizeaza Ca++ din depozite si stimuleaza

transportul transmembranar de Ca++ .

Materialul necesar secretiei provine din sangele capilar iar energia

din scindarea ATP.

Mecanismul secretiei

Substantele proteice sunt sintetizate pe ribozomi, trecute in reticolul

endoplasmatic si transportate la aparatul Golgi unde se desavarseste sinteza.

Sunt inconjurate de membrana si depozitate sub forma de vezicule la

extremitatea apicala a celulei. Eliminarea se face la sosirea stimulului cand

creste permeabilitatea pentru Ca++ , patrunderea Ca++ determina fuzionarea

veziculelor cu membrana apicala, ruperea membranei si eliminarea

continutului veziculei in lumenul glandei (exocitoza) .

Apa si sarurile, dupa una din teorii se elibereaza astfel: La sosireastimulului creste permeabilitatea membranei pentru Cl, care patrunde in

celula. Negativitatea din celula atrage ionii pozitivi, creste presiunea

osmotica din celula, ceea ce atrage apa prin osmoza. In celula creste

presiunea, apar mici rupturi ale membranei apicale si continutul de apa si

saruri este eliminat in lumenul glandei.

Parasimpaticul stimuleaza secretiile la nivelul cavitatii bucale, a

stomacului, duodenului si portiunii distale a colonului.In intestinul subtire si 2/3 proximale ale colonului secretia e stimulata

prin reflexe scurte si hormonal (gastrina, secretina, CCK).

26


27/107

Functia motorie e realizata de musculatura neteda formata din fibre

cu lungime de 500 m si latime de 5-20 m.

Ele sunt aranjate in benzi, fiecare din cateva sute de fibre, intre care

transmiterea impulsului se face cu usurinta atat longitudinal cat si transversal

incat se considera ca unitatea functionala o reprezinta banda si nu fibra

musculara. Benzile se ramifica si vin in contact cu benzile vecine.

La nivelul acestor muschi exista o stare de semicontractie continua

numita tonus , peste care se suprapune contractia fazei.

Aceasta activitate mecanica are la baza fenomene electrice ale

mambranei .

In repaos membrana prezinta un potential de -50 - -60 mV. Acest

potential poate deveni mai negativ hiperpolarizare sau mai putin negativdepolarizare.

Hiperpolarizarea se insoteste de scaderea excitabilitatii, depolarizarea

de crestere.

De valoarea acestui potential depinde tonusul. Peste acest fond au loc

variatii de potential de 10-15 mV cu o frecventa de 3-12/min care se numesc

unde luate sau ritm electric de baza (BER).

Ele se datoreaza generarii de PA in niste celule interstitiale situate

intre cele 2 straturi musculare, intr-un strat cu o grosime de 3-5 celule. Eleelaboreaza spontan PA. Aceste celule trimit prelungiri ce fac jonctiuni cu

celulele musculare, prin care transmit PA generand undele lente.

Pe partea ascendenta sau pe platoul undelor lente pot apare niste PA.

Ele apar cand potentialul de membrana a devenit mai putin negativ de

-40mV ce reprezinta pragul electric si sunt cu atat mai frecvente cu cat

stimulul care le-a declansat este mai puternic sau depolarizarea mai mare.

PA se datoresc deschiderii canalelor lente de Ca

++

. Cum Ca

++

cupleazaexcitatia cu contractia, aparitia PA coincide cu raspunsul mecanic-contractia.

Controlul activitatii motorii se face predominant prin SNE, SNV doar

o moduleaza.

Activitatea motorie fazica e reprezentata de:

- miscari de propulsie;

27


28/107

- miscari de amestecare.

Miscarile de propulsie sunt miscari peristaltice. Oridecate ori o

portiune de tub prezinta distensie sau o excitare printr-un factor iritativ, se

produce o contractie a musculaturii circulare in sens oral si o relaxare in sens

ab oral , ceea ce propulseaza continutul (legea intestinului).

Aceasta contractie si relaxare se propaga propulsand continutul

pe o distanta variabila. Miscarea peristaltica necesita integritatea plexului

mienteric.

Miscarile de amestecare se pot datora:

- fie prezentei unui sfincter contractat in fata undei peristaltice;

- fie sunt contractii segmentare adica contractii ale musculaturiicirculare ce impart tubul digestiv in segmente, urmeaza relaxarea lor si

contractia musculaturii circulare la mijlocul segmentelor anterioare.

FIZIOLOGIA CAVITATII BUCALE

Cavitatea bucala este formata din:

- vestibul , situat intre buze si arcadele dentare;

- cavitatea propriuzisa, delimitata de:

a) palatul dur superior;

b) planseul bucal inferior;c) arcadele dentare anterioare;

d) orificiul buco-faringian, delimitat de pilierii amigdalieni

posterior.

28


29/107

Mucoasa acestei cavitati e formata dintr-un epiteliu pavimentos

stratificat. Scheletul prezinta o parte mobila mandibula, ale carei miscari se

datoreaza articulatiei temporo-mandibulare si este determinata de contractia

unor grupe musculare.

In cavitatea bucala se gaseste un organ muscular limba, pe suprafata

careia exista receptori gustativi sub forma mugurilor gustativi.

Vascularizatia este asigurata de ramuri ale arterei carotide externe.

Inervatia senzitiva se face prin:

a) nervul facial (nVII) care are receptorii in 2/3 anterioare ale limbii,

are soma in ganglionul geniculat si fibrele senzitive se termina in centrul

salivar superior din punte;

b) nervul glosofaringian (nIX) cu receptorii in 1/3 posterioara alimbii, soma in ganglionul pietros si terminatiile nervoase in centrul salivar

inferior din bulb;

c) nervul vag (nX) cu receptorii in mucoasa faringiana si esofagiana,

soma in ganglionii jugular si plexiform;

d) nervul trigemen (nV), cu receptorii pentru tact, termici si durerosi

din mucoasa cavitatii bucale si cu soma in ganglionul Gasser.

Inervatia secretorie parasimpatica

- Cu punct de plecare din centrul salivar superior, prin nervul

facial, face sinapsa in ganglionii din hilul glandelor submaxilare si

sublinguale, fibrele postganglionare terminandu-se in glandele respective.

- Cu punct de plecare din centrul salivar inferior din bulb, prin

nervul glosofaringian, face sinapsa in ganglionul otic, fibrele

postganglionare se termina in glanda parotida.

Inervatia simpatica are primul neuron in coarnele laterale T1 , T2,

sinapsa se face in ganglionul cervical superior, fibrele postganglionare in

jurul carotidei externe si ramurile sale ajung la glandele salivare.

29


30/107

La nivelul cavitatii bucale are loc:

1. o functie secretorie secretie salivara;

2. o functie motorie masicatia.

1. Secretia salivara este produsa de trei perechi e glande exocrine

si de un numar mare de glande unicelulare de pe suprafata mucoasei.

Cele trei perechi de glande sunt:

- Glandele parotide sunt situate in lojele parotidiene de langa

conductul auditiv extern. Au o greutate de 25-30 gr., fiecare si isi varsa

produsul de secretie prin canalul lui Stenon in vestibul, la nivelul molaruluiII superior.

- Glandele submaxilare sunt situate in planseul bucal, in

vecinatatea unghiului intern al mandibulei. Au fiecare cate 7 gr. greutate si

isi varsa produsul de secretie prin canalul Warton lateral de fraul limbii;

- Glandele sublinguale sunt situate deasupra planseului bucal

in loja sublinguala, au greutate fiecare de 3-5 gr., iar produsul de secretie se

varsa in apropierea fraului limbii prin 5-6 canale Rivinus (sau canal unic

Bartholin).Toate sunt glande tubulo-acinoase formate din acini si ducte.

Acinii sunt captusiti cu celule piramidale, avand apexul spre

lumen.Celulele au caracter secretor (prezinta reticul endoplasmatic si aparat

Golgi) si granulatii de secretie.

Celulele sunt de doua feluri:

a) seroase, cu granulatii de zimogen, ce secreta ptialina (amilaza);

b) mucoase, cu granulatii de mucinogen, ce secreta mucina.

Acinii sunt serosi in glandele parotide, mucosi in glandele sublinguale

si micsti in glandele submaxilare.

Ductele sunt:

a) intercalate;

30


31/107

b) striate;

c) excretoare.

Ductele intercalate si excretoare joaca rol de conducte.

Ductele striate sunt marginite de celule cuboidale, inalte cu microvili

spre extremitatea luminala, cu aspect striat spre baza determinat de prezenta

invaginatiilor membranei si a mitocondriilor ( la fel ca cel din tubul

proximal renal).

Ductele striate participa la formarea salivei, ele lipsesc la glandele

sublinguale.

Acinul si cele 3 ducte formeaza o unitate morfofunctionala numita

salivon.Atat in acin cat si in ducte exista celule mioepiteliala cu rolin

eliminarea salivei. In citoplasma celulelor acinare exista miofilamente cu

acelasi rol.

Glandele unicelulare raspandite pe suprafata mucoasei secreta mucus

sub actiunea stimulilor locali. Ele sunt mai numeroasa in regiunea palatina si

labiala.

Vascularizatia e asigurata de ramuri din carotida externa si realizeaza

un sistem port avand primul rand de capilare in jurul ductelor si al doilea injurul acinilor, acinul primind sangele ce a irigat ductul.

Inervatia e vegetativa decrisa mai sus.

FORMAREA SALIVEI

Saliva formata in acini este saliva primara. Ea contine ptialina(amilaza), mucina, intr-un mediu ionic asemanator lichidului extracelular

deci izoosmotic cu plasma.

Substantele proteice sunt sintetizate pe ribozomi, transportate prin

reticul endoplasmatic la aparatul Golgi si depozitate sub forma de vezicule la

extremitatea apicala a celulei de unde sunt eliminate in acin prin exocitoza.

31


32/107

In ceea ce priveste substantele anorganice, semnalul secretor creste

permeabilitatea pentru Cl- la nivelul membranei bazale si laterale. Cl- e

transportat activ, ceea ce atrage ionii pozitivi in celula. Creste osmolaritatea

ceea ce atrage apa. Creste presiunea in celula, aceasta isi mareste volumul,

apar mici rupturi ale marginii apicale prin care se elimina continutul celular

in acin.

Saliva primara ajunsa in ductul striat isi modifica compozitia. Aici

Na+ este reabsorbit activ iar K+ secretat.

Reabsorbtia Na+ este mai puternica ceea ce determina in interiorul

ductului un potential de -70mV. Acest potential determina reabsorbtia pasiva

a Cl- . Prin schimb cu Cl dar si printr-un proces activ este secretat HCO3- .

In consecinta, in repaos secretor concentratia in saliva a Na si Cl estescazuta (Na+ 15 mEg/l fata de 142 in plasma), cele ale K+ si HCO3- sunt

crescute (K+ - 30 mEg/L fata de 4 in plasma, HCO3- 50-70 mEg/L fata de 24

in plasma).

Cum reabsorbtia este mai puternica decat secretia iar ductele sunt

f.putin permeabile pentru apa, saliva finala este hipotona ( cu xceptia celei

sublinguale unde nu exista ducte striate).

In cresterea debitului salivar, saliva trece mai repede prin ducte,

procesele de la acest nivel sunt mai reduse.In exces de aldosteron, care ca si la nivel renal stimuleaza absorbtia de

Na+ si secretia de K+ , ClNa din saliva poate fi redua chiar la zero, iar

eliberarea K+ creste.

Prin ducte se elimina o serie de ioni, fenomen constatat prin injectarea

unor ioni radioactivi intr-o artera din apropierea glandei. In ordinea aparitiei:

HCO3- ,Cl- ,B2- ,K+ ,I- , ureea.

COMPOZITIA SALIVEI

Parnchimul glandular de cca 60 gr. Secreta in 24 de ore 1000-1500 ml

saliva, adica 0,5-1ml pe gr. /pe ora, in conditii bazale.

32


33/107

In timpul masticatiei 1-2 ml, iar in secretie maxima 5-8ml pe gr. Si

pe ora.

Saliva este un lichid incolor, transparent, filant (din cauza mucinei)

usor opalescent ( celule descuamate, leucocite), hipoton densitatea de

1003-1008, presiunea osmotica 50 mosm/L, cu un pH acid in repaos (5,4-6),

ce se alcalinizeaza cand secretia creste (7,8).

Compozitia se modifica cu tipul alimentelor ingerate:

- devine abundenta si apoasa cand se consuma alimente uscate;

- abundenta in cazul substantelor acide;

- bogata in mucus cand se consuma carne.

Este formata din:- 99,4% apa;

- 0,6% rezidu uscat: 0,2% substante anorganice

0,4% substante organice.

Substantele anorganice sunt saruri de Na, K, sub forma de cloruri,

bicarbonati, fosfati.

Exista si Ca++ care creste cu fluxul salivar.

In mediul acid Ca++ e mobilizat din smaltul dentar.In mediul alcalin se formeaza saruri insolubile de Ca++ dand calculi-

sialolati in ductele salivare. Ca++ participa si la formarea tartrului dentar. In

saliva exista si sulfocianat - forma de eliminar a ionului CN rezultat din

metabolizarea proteinelor. El are rol antiseptic. Prin saliva se elimina si iod,

glandele salivare il concentreaza de 60 de ori (rol necunoscut). Se elimina si

Fl- necesar mentinerii integritatii dentare.

Substantele organice sunt reprezentate in primul rand de proteine,

cele mai importante fiind enzimele:

Amilaza (ptialina) este o amilaza ce desface legaturile 1-4

glicozidice din amidonul sau glicogenul preparate.

33


34/107

E activata de Cl- , are pH-ul optim de 6,8 si temperatura optima de 37 0

C.Este activa intre pH 4-11, de aceea isi continua actiunea in stomac pana

cand pH-ul bolului scade sub 4.

Degradarea amidonului preparat are loc pana la maltoza, maltotrioza

si dextrine (dextrinele rezulta deoarece ptialina nu scindeaza legaturile 1-6

glicozidice de la nivelul ramificatiilor).

Lizozimul hidrolizeaza capsula glicozidica a bacteriilor ajutand

patrunderea sulfacianatului.

Kalicreina formeaza bradikinina, o substanta vasodilatatoare.

In saliva mai exista mucoproteine care participa la formarea

mucusului ce adera de alimente favorizand formarea bolului alimentar. De

asemenea adera de mucoasa bucala formand un filtru protector.Mucusul favorizeaza alunecarea bolului si prin HCO3 neutralizeaza

substantele acide.

Mai exista antigene de grup sanguin care se intalnesc la persoanele

secretoare (80%) sunt glicoproteine.

Exista si IgA, anticorp cu rol de aparare impotriva bacteriilor.

Substante cu rol bactericid :

- bactericidina impotriva lactobacilului si a streptococului;- lactoferina ce s-a gasit la persoanele fara carii.

Substante azotate neproteice:

- uree;

- acid uric;

- creatinina;

- aminoacizi;- glucoza 0-5 mg%;

- acid lactic;

- lipide : colesterol, acizi grasi, fosfolipide.

Rolurile salivei

34


35/107

1). Faciliteaza masticatia si deglutitia;

2). Lubrefiaza mucoasa favorizand vorbirea;

3). Solubilizeaza multe substante excitand papilele gustative;

4). Rol digestiv descompune amidonul preparat;

5). Are proprietati bactericide;

6). Reprezinta calea de eliminare a unor substante toxice (Hg, Pb), a

microorganismelor, a ureei.

In lipsa salivei apar ulceratii ale mucoasei bucale deoarece saliva o

spala indepartand microorganismele si resturile alimentare si are efect

bactericid.

Reglarea secretiei salivare se face exclusiv pe baza nervoasa, prin

reflexe neconditionate si conditionate.

Reglarea reflex neconditionata este innascuta, se face pe calea unui

arc reflex existent, se mentine cat timp acest arc exista si e declansat de un

stimul cu importanta biologica.

Receptorii sunt cei gustativi, tactili sau durerosi din cavitatea bucala.

Calea aferenta (descrisa anterior) e reprezentata de fibrele senzitiveale nervilor: facial, glosofaringian, vag si trigemen.

Centrii:

- salivari superiori din punte;

- salivari inferiori din bulb.

Calea eferenta (descrisa anterior) prin nervii facial si glosofaringian.

Reflexul desfasurat pe aceasta cale este parasimpatic sideclanseaza o secretie abundenda dar saraca in amilaza.

Concomitent se produce vasodilatatie prin badikinina.

Sistemul nervos parasimpatic stimuleaza dezvoltarea glandelor

salivare, metabolismul lor. Denervarea parasimpatica duce la atrofia

glandelor salivare.

35


36/107

Sistemul nervos simpatic stimuleaza secretia amilazei, dar

secretia este putin abundenta deoarece contracta vasele.

Denervarea simpatica nu duce la modificari ale glandelor

salivare.

Reglarea reflex conditionata are o importanta redusa la om. E

declansat de stimuli care nu au importanta biologica daca acestia se asociaza

repetat cu administrarea mancarii.

Acesti stimuli capata astfel semnificatie de semnal.

Reflexele conditionate se formeaza in timpul vietii, arcul lor

reflex fiind completat la nivelul scoartei cerebrale prin stabilirea unei

conexiuni temporare intre centrul stimulului indiferent (vaz, auz,etc.) si

proectia corticala a centrilor salivari.In acest fel, la aparitia excitantului indiferent se declanseaza

salivatia inainte de aparitia excitantului cu semnificatie biologica-alimentul.

Deci prin reflex conditionat organismul este pregatit pentru a

incepe digestia inainte de introducerea alimentului in cavitatea bucala,

reprezinta un mijloc mai fin de adaptare.

Reflexul conditionat se poate stinge daca excitantul care l-a

produs nu e intarit prin administrarea alimentului.

Exista factori umorali ce pot influenta activitatea secretoriesalivara astfel:

- aldosteronul stimuleaza reabsorbtia Na+ si eliminarea K+ ;

- ADH (vasopresina) stimuleaza si la acest nivel reabsorbtia apei;

- STH ( hormon somatotrop) are actiune trofica asupra acinilor

salivari.

Activitatea centrilor salivari bulbo-pontini este influentata de alticentrii:

1- participarea scoartei este demonstrata de:

- disparitia secretiei salivare in timpul somnului:

- formarea reflexelor conditionate;

36


37/107

- modificari ale secretiei salivare in dereglari psihice (scade la

maniaci, creste la schizofrenici).

2. participarea sistemului limbic e dovedita prin modificari ale

secretiei in timpul reactiilor emotionale.

Secretia salivara are si rol endocrin.

In saliva se secreta substante biologic activ in functie de specie (de ex.

veninul , panza de paianjen etc.)

La soareci s-a gasit somatostatina si glucagon.

De asemenea NGF (factor de crestere al nervilor in ganglionii

submandibulari) cu rol in dezvoltarea ganglionilor simpatici si in ser la om.

Administrata creste concentratia NA (noradrenalinei) in tesuturi. SerulantiNGF e folosit pentru desimpatizare.

Un alt factor, tot la soareci EGF (factor de crestere al epidermei)

produce keratinizarea epidermei, fiind necesar pentru eruptia dintilor,

deschiderea fantei palpebrale(deschiderea ochilor la puii de pisica si caine).

S-au gasit sialogastrona un inhibitor al secretiei gastrice, parotina cu

rol in metabolismul glucidelor.

Azi s-a realizat un extract din glanda parotida, ce usureaza fixarea Ca+

+ in oase.

MASTICATIA

Masticatia reprezinta primul act motor digestiv , poate fi efectuata

voluntar, dar in general este un act reflex.

Consta in farmitare prin taiere si zdrobire a alimentelor introduse in

cavitatea bucala si amestecarea lor cu saliva.

37


38/107

Se realizeaza prin apropierea suprafetelor ocluzale ale dintilor ,prin

ridicarea mandibulei, emailul dentar fiind cel mai dur tesut din organism.

In timpul masticatiei se dezvolta o forta de 6-30 Kg.

Amortizarea socului ocluzal se face prin elasticitatea dintelui si prin

ligamentul periodental.

La masticatie participa:

1. articulatia temporo-mandibulara care permite miscari de:

- coborare-ridicare;

- propulsie-retropulsie;

- lateralitate;

- circumductie.

In timpul masticatiei miscarile sunt combinate. Punctul de sprijin al

articulatiei, forta dezvoltata de contractia musculaturii si rezistenta opusa de

alimente realizeaza parghii.

La masticatie participa muschii masticatori, in primul rand cei

mandibulari, care dezvolta forta necesara.

Muschii auxiliari sunt cei ai limbii care plaseaza alimentele intre

arcadele dentare si muschii orofaciali ce mentin saliva si alimentele in

cavitatea bucala si le plaseaza intre arcadele dentare.Muschii mandibulari sunt:

1. Ridicatori ai mandibulei:

- m. maseter;

- m. temporal;

- m. pterigoidian intern.

2. Coboratori ai mandibulei :

- m. digastric;- m. milohioidian;

- m. geniohioidian ;

- m. pterigoidian extern.

Muschii sunt inervati de ramura mandibulara a nervului trigemen

(nVc).

38


39/107

Reflexul masticator

In repaos cand cavitatea bucala e inchisa arcadele dentare sunt in

raport ocluzal prin tonusul muschilor ridicatori.

Coborarea mandibulei pentru prinderea alimentelor este voluntara.

Ridicarea mandibulei care urmeaza este reflexa si se datoreste

intinderii fusurilor musculare din muschii ridicatori alungiti in timpul

coborarii mandibulei.

Stimulul ajunge prin N.trigemen la nucleul senzorial din mezencefal,

apoi trece la nucleul motor al trigemenului din portiunea ventrala a puntii,iar de aici sunt comandati muschii ridicatori. Este un reflex miotatic,

monosinaptic.

Coborarea mandibulei care urmeaza este si ea reflexa.

Prin ridicarea mandibulei sunt stimulati presoreceptorii din

ligamentele periodentale, din pulpa dentara, mucoasa gingivala (5-6 mm)

apasati de alimente.

Intervin si mecanoreceptorii de pe suprafata dorsala a limbii si din

mucoasa palatului dur. Stimulul ia calea N.trigemen nucleul senzitivmezencefalic nucleul motor din punte si se comanda contractia m.

ridicatori si relaxarea celor coboratori. Acest reflex protejeaza arcadele

dentare de o supraincarcare.

Activitatea motorie a mandibulei e controlata si de impulsuri

proprioceptive din articulatia temporo-mandibulara. Intre nucleul senzitiv

din mezencefal si cel motor din punte exista nucleul supratrigemenal, care

este un nucleu integrator al masticatiei.El e stimulat de impulsuri de la presoceptori dar si de la proprioceptori

(deci cu semnificatii diferite) si are rolul de coordonare a miscarilor

complexe de masticatie.

39


40/107

Centrii masticatiei sunt stimulati si de la nivelul amigdalei, a

hipotalamusului ventro-medial(centrul satietatii). Hipoglicemia produce

PPSE in muschii ridicatori.

Valoarea functionala a masticatiei pregateste alimentele pt.digestia

chimica favorizand contactul cu enzimele.

O dantura proasta afecteaza alimentatia prin selectia alimentelor pe

criterii mecanice si nu gustative.

In cazul consumului de fructe masticatia sparge camasa de celuloza.

Masticatia fereste mucoasa digestiva de escoriatii si usureaza golirea

diferitelor segmente ale tubului digestiv.

Deglutitia

Reprezinta trecerea bolului alimentar din cavitatea bucala prin faringe

si esofag in stomac.

Ea presupune trei timpi:

1. Timpul bucal;

2. Timpul faringian;

3. Timpul esofagian.

1.Timpul bucal este voluntar, incepe prin plasarea bolului alimentar

pe partea dorsala a limbii, aplicarea limbii pe palatul dur si contractia

muschilor limbii. Bolul este impins ca de un piston in faringe care il aspira

( P= -20 cm H2O).

2.Timpul faringian

Faringele are o lungime de 12-14 cm si e format din nazo-buco sihipofaringe.

In pereti se gaseste musculatura striata bogat inervata ceea ce permite

o fina coordonare a miscarilor in timpul respiratiei, vorbirii, deglutitiei (in

deglutitie respiratia se opreste).

40


41/107

Timpul faringian este reflex. Reflexul incepe la contactul bolului

alimentar cu receptorii din jurul orificiului buco-faringian(mai ales pilierii

amigdalieni).

Contractia limbii impiedica refluxul spre cavitatea bucala, ridicarea

valului palatului impiedica refluxul spre cavitatea nazala.

Trecerea spre trahee e impiedicata de ridicarea laringelui si plasarea

lui sub epiglota si de contractia corzilor vocale.

Unda peristaltica incepe in nazofaringe si parcurge faringele in 1

secunda, sfincterul esofagian superior deschis, permite trecerea bolului in

esofag.

Deschiderea acestui sfincter are loc in momentul declansarii undei

peristaltice.3.Timpul esofagian

Esofagul este un organ musculotubar in forma de tub, cu o lungime de

25 cm. in perete sunt 2 straturi de muschi:

- circulari;

- longitudinali.

In 1/3 superioara muschii sunt striati, inervati de nervul vag (n.X) cu

originea in nucleul ambiguu, prin placi motorii.In 1/3 medie musculatura este mixta: striata si neteda.

In 1/3 inferioara musculatura este neteda, inervata de nervul vag (nX)

cu originea in nucleul dorsal al vagului din bulbul rahidian, al 2-lea neuron

in plexul mienteric (si aici exista cele 2 plexuri).

Esofagul are doua sfinctere:

- superior sau faringo-esofagian, striat, format din ingrosarea

musculaturii circulare;- inferior sau esofago-gastric , care nu are aspect de sfincter, e

reprezentat de ultima portiune de 2-5 cm a esofagului ce functioneaza ca un

sfincter.

41


42/107

Sfincterul superior in intervalele dintre deglutitie este contractat

(presiune = 40 mm Hg), ceea ce impiedica patrunderea aerului in esofag in

timpul miscarilor respiratorii.

Sfincterul inferior, in intervalul dintre deglutitie are un tonus crescut

( presiune = 30 mm Hg), impiedicand refluxul gastric in esofag.

Unda peristaltica faringiana introduce bolul alimentar in esofag. La

contactul cu esofagul se declanseaza o unda peristaltica - unda primara

care strabate esofagul in 5-10 secunde (lichidele trec in 1 secunda datorita

gravitatiei).

Sfincterul inferior se deschide in momentul declansarii undei

peristaltice (prin interventia neuronilor inhibitori mienterici) si continutul

esofagian este eliminat in stomac.Daca in esofag au ramas resturi, in locul distensiei esofagului se

declanseaza o unda peristaltica secudara, pana la completa eliminare a

continutului esofagian in stomac.

Controlul sfincterului inferior

Tonusul de repaus realizeaza o presiune de 30 mm Hg, reglat prin

n.vag, dar tonusul persista si dupa sectionarea vagului, deci un rol importantii revine SNE. El depaseste cu 5 mm Hg presiunea din stomac impiedicand

refluxul gastro-esofagian.

Relaxarea are loc prin fibre vagale inhibitorii (VIP, NO) si scaderea

impulsurilor prin fibre vagale excitatorii (Ac ch) produce relaxarea

sfincterului.

Reglarea deglutitiei in timpul faringean si esofagian se face reflex.Stimulii sunt mecanici - contactul mucoasei cu bolul alimentar.

Reflexul e declansat la contactul cu receptorii din pilierii amigdalieni, apoi

cu restul mucoasei.

Caile aferente prin nervii: glosofaringian (n.IX), trigemen (n.V) si vag

(nX).

42


43/107

Centrul se afla in bulb .

Caile eferente prin nervii: hipoglos (n.XII), glosofaringian (n.IX),

facial (nVII), vag (nX).

Acest reflex declanseaza unda peristaltica in faringe si esofag.

DIGESTIA GASTRICA

Stomacul este un organ cavitar, situat intre esofag si duoden. E format

din trei portiuni:

- fundul stomacului (fornix) deasupra orificiului esofago gastric ;

- corpul stomacului portiunea verticala;

- antrul piloric portiunea orizontala care se termina cu sfincterul

piloric o portiune ingosata a musculaturii circulare gastrice.

Peretele stomacului e format ca tot restul tubului digestiv din:- mucoasa;

- submucoasa;

- musculatura formata din 3 straturi: circular;

longitudinal;

oblic intern.

La exterior stomacul e acoperit de seroasa peritoneala.

Vascularizatia provine din aorta descendenta.

Inervatia si aici exista cele 2 plexuri ale SNE (sistem nervos

enteric).

43


44/107

Inervatia vegetativa e realizata prin n. vag (SNP) sistem nervos

parasimpatic si nervii splanhnici (SNS) sistem nervos simpatic.

Si stomacul are:

- o functie secretorie;

- o functie motorie.

1. Functia secretorie e realizata de glande.

Pe intreaga suprafata a mucoasei exista numeroase glande unicelulare

ce secreta mucus.

Glandele tubuloase patrund in submucoasa si dupa regiunea in care se

gasesc se numesc:

- glande cardiale pe o distanta de cativa cm in jurul orificiului

esofago-gastric. Ele secreta mucus.- Glande pilorice situate in antrul piloric din apropierea pilorului.

Secreta mai ales mucus dar si pepsinogen. Celulele gastrice din aceasta

regiune secreta hormonul gastrina, pe care il varsa in sange.

- Glandele fundice sau oxintice cele mai importante, se gasesc in

corpul si fundul stomacului si au un col si un cap. La nivelul colului se

gasesc celule ce secreta un mucus.

La nivelul corpului celulele oxintice secreta HCl si factorul

intrinsec Castle , iar spre fundul glandei se gasesc celule principale cesecreta pepsinogen.

Celulele epiteliale de pe suprafata mucoasei exfoliaza in timpul

functionarii normale si sunt inlocuite prin celulele mucoasei ce migreaza din

colul glandelor oxintice.

Produsul de secretie al acestor glande este sucul gastric un lichid

incolor, transparent sau usor opalescent, in volum de 1-1,5l/24 ore, hipoton

(densitate 1002-1005), foarte acid cu un pH=1,5-2. E format din:- 99% apa;

- 1% reziduu uscat:

0,6% substante anorganice;

0,4% substante organice.

44


45/107

Substantele anorganice

Sunt reprezentate de: HCl, cloruri de K si de Na, fosfat de calciu si

bicarbonat de Na.

Cl- e principalul anion, concentratia Na+ e invers proportional cu

secretia, K+ si HCO3 se gasesc in concentratie mai mare ca in plasma.

HCl, la rate mari ale secretiei se apropie de o solutie izotona de HCl.

Substantele organice

Sunt reprezentate de:1. enzime :

- pepsinogen;

- labfermentul la sugari;

- tributiraza;

- gelatinaza;

2. mucoproteinebogate in HCO3

3. factor intrinsec Castle

Pepsinogenul se secreta in forma inactiva; - in mediu acid trece

in pepsina forma activa, prin clivarea unor legaturi peptidice, cu atat mai

repede cu cat pH-ul e mai acid. PH-ul optim e de 1,8-3,5. La un pH de 5

pepsina este inactivata. Ea are si o actiune autocatalitica.

Pepsina incepe digestia proteinelor scindandu-le pana la

albumoze si peptone care sunt de fapt niste peptide.

Labfermentul are o actiune optima la un pH 4,5-5,5 fiindactiva la sugari la care coaguleaza laptele. Aceasta actiune la adult o are

pepsina.

Tributiraza este lipaza ce actioneaza optim la pH peste 4-5,

fiind activa la sugari. Ea scindeaza trigliceridele gata emulsionate din

alimente ca laptele, smantana, frisca. Are o importanta redusa la adult.

45


46/107

Gelatinaza lichefiaza gelatina.

Factorul intrinsec Castle este necesar pentru absorbtia vit.

B12. E o glicoproteina secretata de celulele parietale care fixeaza vit. B12,

complexul fiind rezistent la digestie. Sub aceasta forma vit. B12 ajunge in

ileon unde este absorbita.

Eliberarea factorului intrinsec din celulele parietale e stimulata

de factorii ce stimuleaza secretia de HCl.

Alte substante organice din sucul gastric sunt mucoproteinele

care impreuna cu HCO3 formeaza mucusul. Acesta acopera mucoasa cu

un strat de cca 1mm grosime avand rol de protectie a mucoasei de actiunea

factorilor mecanici dar si de actiunea HCl (il neutralizeaza) si de actiuneapepsinei (inactivata de pH 5).

Mucusul este secretat permanent deoarece HCO3 si mucina

sunt permanent degradate de pepsina. Secretia de mucus e stimulata prin

stimuli mecanici si prin N vag.

SN simpatic prin receptorii inhiba secretia de mucus (aparitia

ulcerului gastric in stari de stres). Aspirina si factorii antiinflamatori

nesteroidieni inhiba si ei secretia de mucus.

Secretia de HCl

Celulele oxintice prezinta canalicule ce se deschid in lumenul glandei.

Pe suprafata canaliculelor exista numerosi cili. In interiorul acestor

canalicule se formeaza HCl printr-un mecanism incomplet elucidat.

1. Cl- e transportat activ din citoplasma in canalicul scazand

potentialul in canalicul la -40.-70 mV, ceea ce atrage pasiv ionii de K siNa.

2. In citoplasma apa se disociaza in H+ si OH- .

H+ e secretat activ in canalicul in schimbul K+ prin actiunea ATP-azei

H+ ,K+ dependente. Na e trecut in citoplasma printr-o pompa de Na + , astfel

in canalicul se formeaza HCl.

46


47/107

3. Apa trece in canalicul prin osmoza astfel incat HCl in canalicul

are o concentratie de 160 mmoli/L, un pH+0,8. Aici se formeaza si ClK in

concentratie de 15mEg/L. Cei doi componenti trec in lumenul glandei.

4. In citoplasma CO2 ( din metabolismul celulei sau din plasma

sanguina) se uneste cu OH rezultat din disocierea apei, sub actiunea

anhidrazei carbonice formand HCO3 - . Acesta difuzeaza in afara celulei in

plasma sanguina in schimbul Cl- .

Secretia HCl se insoteste de alcalinizarea sangelui ce vine in contact

cu mucoasa gastrica.

Importanta anhidrazei carbonice in formarea HCl reiese din faptul ca

inhibitorii anhidrazei carbonice ca acetazolamida reduce formarea HCl.

Factorii ce stimuleaza secretia de HCl

1. acetilcholina;

2. gastrina;

3. histamina;

1.Acetilcholina secretie neurocrina este mediatorul chimic

eliberat in terminatiile vagale sau prin reflexe scurte. Stimulii sunt mecanici(distensia stomacului) si chimici ( substante rezultate din degradarea

proteinelor, aciditatea chimului).

2.Gastrina eliberata in sange din celulele G secretie endocrina

secretia sa e stimulata de n.vag prin bombezina (GRP) si inhibata de

somatostatina si pH mai mic de 2.

3.Histamina secretata de mastocitele mucoasei din apropierea

glandelor, ajunge la glande prin difuziune (secretie paracrina) . Eapotenteaza actiunea celorlalti 2 factori (inhibitorii histaminei ca cimetidina si

ranetidina reduc secretia de HCl).

Secretia de HCl e inhibata de somatostatina eliberata de interneuronii

din plexuri. Somatostatina e stimulata de pH mai mic de 2 si de factorii

duodenali (GIP, VIP) si inhibata de acetilcholina.

47


48/107

PH acid (mai mic de 2) inhiba nu numai secretia de gastrina dar inhiba

si direct secretia de HCl. Este un mecanism de autoreglare.

Cat timp HCl este tamponat de substantele proteice din continutul

gastric pH-ul scade putin.

Cand substantele proteice sunt neutralizate, pH-ul scade inhiband

secretia de HCl.

HCl format de celulele oxintice din glandele fundice se amesteca cu

secretia celorlalte glande gastrice. El se gaseste sub forma libera in sucul

gastric si combinat cu mucoproteine si da un pH de 1,5-2.

In timpul secretiei bazale HCl se formeaza in cantitate de 1,5-2

mEg/ora, dupa stimulare maxima (cu histamina) secretia sa ajunge la 22

mEg/ora la barbat si 15mEg/ora la femei.Exprimat in mEg/L in sucul gastric se gaseste sub forma de aciditate

libera 15 mEg/L, combinat 25mEg/L, totala 40-60mEg/L.

Rolurile HCl

1. Activeaza pepsinogenul si creeaza pH-ul optim pentru actiunea

pepsinei.

2. Formeaza cu proteinele acid albuminele, labilizand structura

proteinelor care pot fi mai usor atacate de pepsina.3. Impiedica procesele de fermentatie si putrefactie.

4. Impreuna cu pepsina desprinde Fe+++ din combinatiile organice

permitand actiunea substantelor reducatoare din alimente care reduc Fe+++ la

Fe++ absorbabil.

Principala enzima digestiva din sucul gastric este pepsina care

initiaza degradarea proteinelor.

Stimularea secretiei de pepsinogen

In general toti factorii ce stimuleaza secretia de HCl stimuleaza si pe

cea de pepsinogen, cei mai puternici stimuli fiind acetilcholina si gastrina.

HCl stimuleaza secretia de pepsinogen prin reflexe locale. In lipsa

secretiei de HCl, nu se secreta nici pepsinogenul.

48


49/107

Secretia si CCK stimuleaza secretia de pepsinogen.

Reglarea secretiei gastrice se face in 3 faze in functie de locul de

actiune al stimulilor:

1.Faza cefalica

2.Faza gastrica

3.Faza duodenala

1.Faza cefalica asigura 1/5 din secretia gastrica.

In aceasta faza excitantul actioneaza asupra unor receptori mecanici

sau chimici inainte de introducerea bolului alimentar in stomac. Acesti

receptori pot actiona prin reflexe neconditionate sau conditionate asupra

secretiei gastrice.In cazul reflexelor neconditionate introducerea alimentelor in

cavitatea bucala stimuleaza receptorii de tact si gustativi.

Calea aferenta e cea descrisa la reglarea secretiei salivare. Centrul

gastro-secretor se gaseste in bulb (nucleul dorsal al vagului). Calea eferenta

e reprezentata prin N. vag. Vagul stimuleaza direct celulele oxintice si

parietale, dar stimuleaza si secretia de gastrina (printr-un interneuron ce

elibereaza bombezina).

El inhiba secretia de somatostatina.Prin toate aceste actiuni vagulstimuleaza secretia de HCl si pepsinogen.

Calea reflexa conditionata se explica la fel ca in cazul secretiei

salivare .Calea eferenta si aici e reprezentata de N.Vag.

Faza cefalica a fost demonstrata prin prin pranzul fictiv (fistula

esofagiana si gastrica).

2.Faza gastrica dureaza 3-4 ore, raspunde de 2/3 din secretia gastrica(cca 1500ml).

La patrunderea bolului alimentar in stomac sunt excitati receptorii

mecanici prin distensie si cei chimici prin produsii de degradare ai

proteinelor.

Se declanseaza:

49


50/107

- reflexe vago-vagale;

- reflexe scurte.

fiind stimulate secretia de HCl si pepsinogen.

Distensia antrului piloric prin:

- reflexe vago-vagale;

- reflexe scurte,

stimuleaza secretia de gastrina deci de HCl si pepsinogen. HCl

stimuleaza prin refexe scurte secretia de pepsinogen.

3.Faza intestinala (duodenala) raspunde de o secretie gastrica

redusa, stimulata de prezenta chimului in duoden.

La inceputul golirii stomacului, cand pH-ul in duoden e mai mare de 3

predomina efectul stimulator.Cand pH-ul scade sub 2 predomina efectul inhibitor.

Stimularea are loc prin:

- distensia duodenului (mecanic);

- produsii de digestie proteica (chimic)

Ca raspuns la acesti stimuli se secreta gastrina duodenala si e

stimulata secretia gastrica.

Enteroxintina secretata de mucoasa duodenala are efect stimulator

asupra secretiei gastrice.Aminoacizii din sange pot stimula secretia de HCl.

Inhibarea secretiei de HCl are loc prin prezenta in duoden de:

- substante acide;

- produsi de digestie ai lipidelor;

- hipertonie.

Substantele acide actioneaza prin determinarea secretiei de secretina

care inhiba eliberarea de gastrina si inhiba raspunsul celulelor parietale lagastrina.

Substantele acide elibereaza si bulbogastrona cu aceleasi efecte.

Acizii grasi cu lant lung, monogliceridele elibereaza CCK

( colecistokinina) si GIP (gastroinhibitor peptid).

Ambele inhiba secretia de HCl.

50


51/107

Hipertonia elibereaza un hormon necunoscut ce inhiba secretia de

HCl.

FUNCTIA MOTORIE A STOMACULUI

Din punct de vedere motor stomacul:

- joaca un rol de rezervor pentru alimentele ingerate la o singura

masa;- joaca un rol de divizare a bolului alimentar si transformarea lui

in chim gastric, ceea ce permite inceputul digestiei;

- goleste continutul gastric in duoden in mod controlat, intr-un

ritm ce permite digestia in duoden;

Relaxarea sfincterului esofagian inferior este urmata de relaxarea

fundului si a corpului stomacului (relaxarea receptiva) ce se realizeaza prin

fibrele inhibitorii ale nervului vag (secreta VIP, NO).Alimentele se dispun in corpul stomacului concentric, incepand cu

regiunea apropiata de peretii gastrici. Pana la volumul de 1,5 l presiunea in

stomac nu creste.

Mixarea continutului gastric alimentar cu sucul gastric se datoreste

contractiei stomacului care apare la 1-2 ore dupa alimentatie. Ele incep la

curburii mici si sunt in numar de 3/min. Sunt determinate de ritmul electric

de baza a carui pacemaker se gaseste intre stratul muscular circular si cellongitudinal, pe curbura mare mai sus de mijloc.

Potentialul de actiune generat in acest pacemaker determina pe

membrana fibrelor musculare aparitia de unde lente.

Cand depolarizarea ajunge la pragul de -40mV declanseaza raspunsul

motor. Acetilcholina si gastrina cresc durata platoului acestor unde crescand

51


52/107

intensitatea contractiei. Noradrenalina, neurotensina, secretina, scad platoul

si reduc intensitatea contractiei.

La nivelul corpului stomacului aceste contractii sunt slabe. Ele pun in

contact suprafata mucoasei pe care se gasesc enzimele, cu alimentele.

Ele au un usor rol de mixare si propulsie.

La nivelul antrului piloric contractiile devin mai puternice. Inelele

peristaltice patrund profund intre alimente realizand propulsia spre pilor.

Portiunea terminala a antrului si pilorul se contracta simultan cu

contractia pilorului (contractia sistolica a antrului) impingand continutul

inapoi retropulsie.

Prin aceste miscari ale propulsiei si retropulsiei antrul realizeaza

amestecarea si maruntirea continutului gastric transformandu-l intr-o pastasemilichida numita chim ( antrul se numeste moara pilorica).

Golirea stomacului se realizeaza prin intensificarea peristaltismului

antral. (de 6 ori mai intens decat undele de mixare). Cand tonusul

sfincterului piloric e normal, fiecare unda peristaltica puternica antrala

impinge in duoden cativa ml de chim gastric prin sfincterul piloric care in

cazul tonusului normal are un orificiu mic prin care permite si trecerea

lichidelor dar impiedica trecerea fragmentelor alimentare.Functia jonctiunii gastro-duodenale este:

1. de a regla golirea continutului gastric cu o frecventa ce sa

perimta prelucrarea chimului de catre duoden;

2. de a preveni regurgitarea chimului din duoden in stomac

( mucoasa gastrica poate fi atacatade bila).

Reglarea ratei golirii continutului gastric in duoden se face prinfactori nervosi si umorali avand ca punct de plecare stomacul si duodenul.

Factorii gastrici sunt:

- distensia stomacului ce actioneaza prin vag si reflexe locale;

- gastrina.

52


53/107

Acesti factori stimuleaza peristaltismul antral si distensia relaxeaza

sfincterul piloric.

Factorii duodenali in general reduc rata golirii. Rata golirii depinde

de c

fiziologie.doc

Documents

Transcript of fiziologie.doc