HOMEOSTAZIE Homeostazia este posibilitatea org. de ai menine caracteristicile funcionale si biochimice relativ constante intre anumite limite in ciuda influentelor mediului intern si extern. Mecanismele homeostatice sunt sisteme de control alctuite dintr-o multitudine de celule construite care funcioneaz in scopul meninerii proprietilor fizio-chimice ale org. in limitele relativ constante. Aceste mecanisme sunt sisteme cu autoreglare care in cea mai mare parte a lor urmresc reducerea disturbanelor / dezordinii. Feed-back pozitiv = mecanisme prin care se creste dezordinea Feed-back negativ = mecanisme prin care se scade dezordinea Tipurile de mecanisme homeostatice : a) Fizico-chimice Sistemul tampon din sg. care are rolul de a menine pH-ul din sg. in limite de normalitate 7,30-7,42 ( 7,28 = coma, 7,26 = moarte ) b) Biologice - enzimatice (coagularea, fibrinoliza, etc.) - hormonala (reglarea glicemiei, axul hipotalamohipofizar care regleaz activitatea majoritii glandelor endocrine) - nervoasa (reglarea tensiunii arteriale) Caracteristicile sistemului homeostatic : - stabilitate intre mediul intern si extern - sistemele homeostatice nu pot menine constanta absoluta a parametrilor, ci numai existenta acestuia intre limitele normalitii - mecanismele homeostatice sunt ierarhizate in funcie de complexitatea lor : fizio-chimice = mai simple, nervoase = mai complexe. Pe baza acestor mecanisme/sisteme organismul uman are capacitatea de a se ADAPTA. Adaptarea este ntotdeauna reversibila dar nu 100%. Orice agent stresant produce la niv. org. o reacie care se desfoar in 3 etape : 1) Alarmarea : prin care sunt mobilizate resursele funcionale ale organismului 2) Rezistenta : prin care org. se adapteaz la aciunea agentului stresant 3) Epuizarea : prin care org. nu mai face fata si cedeaz. Dup locul unde acioneaz reaciile pot fi : locale, generale, specifice, nespecifice. Dup sfera unde acioneaz reaciile pot fi : - Somatice ( ce se vede) - Vegetative (organele interne) D.p.d.v. strict sportiv reaciile pot fi : - Acute imediate (la efort) - Cronice tardive (antrenament) MEDIUL INTERN Reprezint mediul lichidelor si al organelor la niv. creia au loc toate procesele fizio-chimice si biologice celulare. H2O in org. reprezint in medie 70% din greutatea corpului si este repartizata in 2 sectoare mari : 1) Intracelular (principalele subst. chimice : K, Mg, Ioni proteici) Concentraia ionilor de hidrogen este de : 7.0-7.2 Reprezint aproximativ 50% din H2O in org., se gsete la niv. de citoplasma si la niv. tuturor organitelor. Se leag sub 2 forme : - liber (procesele metabolice celulare) - legat ( structurile celulare) 2) Extracelular (principalele subst. chimice : Na+, Ca+, Na-) Care este de fapt mediul intern propriu zis reprezint aproximativ 20% din greutatea corporal la aduli i 40% la copii mici. - Intravascular plasma sangvina care reprezint din mediul extracelular - Transcelular reprezentat de lichidele ce se gsesc la niv. cavitilor organismului - Interstiial reprezentat de totalitatea lichidelor care scald celule organismului - Sectorul hidric al esutului conjunctiv dens in structura oaselor i cartilajelor. Este dependent de : - Sex (cantitatea de ap regsit la brbai e mai mare dect la femei) - Vrst

- Greutate (esut adipos = greutate mai mare, esut muscular = greutate mai mic) Apa in cele mai mici cantiti gsim : smaltul dinilor = 0,2% Apa in cele mai mari cantiti gsim : sistemul nervos = 93% Aceast cantitate de ap trebuie s se menin (echilibrul hidric) prin egalizarea intrrilor i ieirilor de ap : 1) Aportul de ap se face prin : - consumul de lichide 1,5 l/zi - alimentaie 0,5 l/zi - apa metabolic (de sinteza) produs de organism 2) Eliminri de apa : - diureza care cantitativ este egala cu aportul de ap 1,5 l/zi - transpiraie (foarte variabila) - perspiraie insensibil 0,6-0,7 l/zi - respiraie - digestie 0,1-0,15 l/zi Total = 2-2,5 l/zi in ciclul de 24 h la oameni SANGELE Sngele este un esut conjunctiv moale alctuit din 1) Subst. fundamental = plasm 2) Celulele = elemente figurate (eritrocite, leucocite, trombocite) Ce se gsesc la niv organismului repartizat in 3 compartimente distincte 1) Central = la niv mduvei osoase roii 2) Circulant = sngele 3) Periferic = la niv organelor unde sngele i organizeaz funciile. Hematopoieza = procesul care asigura rennoirea continua a celulelor sngelui Pornind de la o celula iniiala unica pt toate cele 3 linii ale sg : hematii, eritrocite, globule roii. Funcie : - nutritiv=asigur transportul subst nutritive - respiratorie=asigur transportul in O2 - aprare=specific (anticorpi), nespecific (leucocite) - hemostatic=asigurnd coagularea si fibrinoliza (proces de distrugere fiziologic a depunerilor de fibrin ( protein filamentoas coninut in sg si intervenind n coagulare) - termoreglare=ficatul (sintetizeaz proteine, glucide, lipide) nasul si urechile au cele mai sczute temper. - acido-bazica=meninerea pH-ului in limitele normalitii - hidroelectrolitice=ap si subst dizolvate n ea - excretorie = transporta subst de catabolism (uree, acid uric, amoniac, etc.) la niv org de absorbie - circulatorie=capacitatea sg de a menine presiunea pe pereii vaselor (tensiune arterial) - coordonare si integrare=sg particip la reglarea funciilor vitale-reglarea endocrino-umorala. Adaptarea permanent a org la condiiile mereu schimbtoare ale mediului. Volumul de sg (volemia) cuprinde componenta lichid - plasma ct si elementele figurate = 4,5-5,5 l la adult. Raportat la volumul sangvin = 77ml/kg corp la brbai si 66ml/kg corp la femei. Raportat la suprafaa corpului la adult este de 2500-3200 ml/m2. Volumul de sg (volemia) depinde de : sex, vrst, talie, greutate, stri fiziologice (in principal de sarcina), exogene (cauze exterioare), temperatur, etc. Variaiile poart denumirea de : normovolemie (volemie normala), hipervolemie (volemie crescut), hipovolemie (volemie sczut). Proprietile sg 1) Culoare = roie 2) Densitate = data de cantitatea subst solvite precum si de nr elem figurate 3) Gust = srat 4) Temperatura = medie de 37,7-38C 5) Vscozitate = proprietatea sg de a adera la pereii vasculari, (ap = 1) brbai=4,7% femei = 4,4% 6) Presiune osmotica = condiionat de concentraia subst difuzibile din plasma, disociabile = Na+, K+, Ca+, sau nu = glucoza 7) Presiune coloidosmotica (oncotic) = dat de proteinele din sg 8) Reacia sg = pH-ul si reprezint logaritmul cu semnul schimbat al concentraiei ionilor de hidrogen.

Componentele sg 1) Plasma : a) ap n proporie de 90% b) reziduu uscat 10% subst organice = 9% (glucide, lipide, proteine, metabolii ai acestora) subst anorganice = 1% (tabloul lui Mendeleev) - Cnd vb de glucoza sau glicemie in sg = emie (ex : glicocemie, calcemie), masuri : 80-120 mg/100 ml - Cnd vb de urina in sg = urie (ex : diurie), masuri : 150-180 mg/100 ml. 2) Elemente figurate (celulare) sunt reprezentate de 3 linii celulare distincte cu denumirea de : a) Globule roii (hematii sau eritrocite) = 99% b) Globule albe (leucocite) = 1% c) Trombocitele (plachete sau plcue celulare) a) Globule roii (hematii sau eritrocite) - sunt cele mai numeroase = 4,5-5 mil/cm3 de sg - sunt celule anucleate (fr nucleu) in forma adult au aspect de disc biconcav care reprezint adaptarea la funcia pe care o au, respectiv cea mai mare suprafa de contact pt volumul dat. Funcie = transport al gazelor respiratorii pe o substan de hemoglobin (fraciune proteic i una neproteic = fier bivalent). Fiecare molecula de globina are o legtur cu 4 atomi de Fe. Corpul hematiei are o strom spongioas ce conine : proteine, nucleoproteine, potasiu si hemoglobina. Hemoglobina principala component a hematiei, conine 4 molecule de globina, un polipeptid format din 574 de aminoacizi, iar hemul este rezultat din unirea Fe2+ cu un heterociclu tetrapirolic, fiecare atom de Fe++ leag cte o molecul de O2. Compuii fiziologici ai hemoglobinei (Hb) : 1) Oxihemoglobina format prin reacia dintre Hb si O2, transporta O2 realiznd cu acesta o legtur de tip labil (variabil, nestatornic). 2) Carbohemoglobina format prin reacia dintre Hb si CO2 3) Hemoglobina redusa Hb rezult prin cedarea O2 sau CO2 cu care a fost combinat. Compui anormali ai Hb : 1) Methemoglobulina = Hb prin reacia cu diferite subst oxidante (nitrii, cianuri, etc.) fierul devine trivalent ( se oxideaz : Fe2+ devine Fe3+) 2) Carboxihemoglobina = Hb rezulta prin combinaia cu CO (monoxid de carbon) 3) Sulfhemoglobina = Hb rezulta prin combinaia cu sulful din diferite medicamente Poliglobulie = creterea nr de globule roii peste normal : real = creterea nr de globule roii fals = mobilizarea nr de globule roii din depozite Hematiile se formeaz prin procesul de hematopoeza n mduv hematogen (mduva osoas roie) din oasele scurte i late, sunt distruse zilnic n proporie de 1% n splin, ficat, mduva osoas roie. Durata de viat = n medie de 120 zile. b) Globule albe (leucocite) = 4000-8000/mm3 de sg Sunt celule nucleate ale sg care pot avea aspecte diferite lsnd senzaia c exist mai muli nuclei n celul. Clasificare : dup aspectul nucleului : 1) Mononucleare = includ limfocitele i monocitele 2) Polimorfo-nucleare (morfo = aspect) = includ eozinofile, acidofile, bazofile, neutrofile ( n funcie de colorantul folosit pt deosebirea lor) Rol : de aprare al organismului mpotriva infeciilor : specific : (imunitate = aprare) nespecific : clasele de leucocite, ea se realizeaz prin chemotaxie (capacitatea leucocitelor de a simi prezena unor microbi). Diapedeza = capacitatea leucocitelor de a strbate peretele vascular i a iei din vas. Pseudopode = formarea de picioare false cu care se deplaseaz spre microb. Fagocitoza = capacitatea leucocitelor de a distruge microbii respectivi (rezultatul = puroi) Leucocitoza = creterea nr de leucocite peste normal Leucopenie = scderea nr de leucocite sub normal c) Trombocitele (plachete sau plcue celulare) = 150 000-400 000 mm3 de sg Sunt fragmente celulare rezultate din ruperea unei celule mari (macrofag), au un bogat coninut enzimatic si subst chimice care participa toate la procesul de coagulare. Hemostaza este un proces complex de oprire a hemoragiilor care cuprinde mai multe etape : 1) Spasmul vascular (vasoconstricie) 2) Formarea trombusului (dopului) plachetar

3) Coagulare = formarea trombusului (dopului) de fibrin 4) Formarea de esut fibros pt a nchide definitiv soluia de continuitate din peretele vascular i liza (dezintegrare i dizolvare a unor celule sub aciunea agenilor fizici, chimici sau biologici) cheagului (fibrinoliza) Trombocitele intervin doar in 2 din aceste etape : formarea trombusului plachetar si in coagulare Hemostaza spontana (oprirea ieirii sg din vas) se face prin 2 procese : a) Coagulare : cu formarea dopului plachetar b) Fibrinoliza : cu distrugerea dopului plachetar si reluarea curgerii sg. Trombocitoza = creterea nr de trombocite peste normal Trombopenie = scderea nr de trombocite sub normal Proprietile fizice ale sg - Culoare : roie n funcie variabila fata de vasul in care trece rou aprins n sg oxigenat rou nchis n sg cu CO2 - Gust : srat (clorur de sodiu) - Vscozitate : n funcie de cantitatea de celule existente - Densitate : n funcie de cantitatea de subst dizolvate - Presiune : n funcie de fora cu care apas diferitele componente ale sg n interiorul lui. Pres. osmotic : subst anorganice existente in sg Pres. coloidosmotic : proteine organice existente in sg Proprieti chimice ale sg : - Reacia sg (echilibrul acido bazic) : se exprima prin pH si reprezint logaritmul cu semn schimbat al concentraiei ionilor de hidrogen (7.30-7.42). Evoluia pH-ului este o evoluie geometrica si nu aritmetica. INIMA Este o pompa aspiro-respingtoare cu o greutate de aproximativ 300g la adult. Forma de piramida orientata cu baza superior si la dreapta iar vf anterior si la stg la niv hemitoracelui stg. Dpdv structural inima este alctuit din : Exterior : a) Pericard = 2 foite iar intre ele se gsete lichidul pericardic Mijloc : b) Miocard = muchiul inimii care este un esut muscular aparte are caracteristicile muchiului striat dar funciile muchiului neted. Miocardul atrial este complet separat structural de miocardul ventricular. Singura legtur funcional intre ventricul si atriu este esutul excito-conductor nodal care reprezint un ansamblu de noduli care comanda contracia inimii si de cai de conducere a acestei comenzi in interiorul inimii. esut alctuit din : Nod sinusal plasat in interiorul peretelui superior al atriului drept intre locurile de vrsare in inima intre cele 2 vene cave, acest nodul da contracia inimii. Nod atriuo-ventricular se gsete plasat la intersecia dintre septul interatrial si cel atriuo-ventricular drept. De la niv nodului atriului ventricular pornete in grosimea septului interventricular pornete fasciculul lui Hiss, care se mparte in 2 : ramura dreapta i cea stng pana la vf inimii de unde ncepe reeaua lui Purkinje. Stimulul de contracie are o ntrziere de 0.1 sec face posibil contracia atriilor si ventriculelor. Interior c) Endocardul cptuete atriile i ventriculele. 4 camere =2 superioare i 2 inferioare sunt separate prin 2 perei atriuo-ventriculari prevzui cu orificii atriuo-ventriculare, ambele orificii fiind prevzute cu un sist de valve care permite trecerea sg intr-un singur sens. Bicuspida = stg, tricuspida = dreapta. Intre ventricul si arterele mari exista un al-2-lea sist de valve, valva aorta si valva pulmonara cu rol de a asigura curgerea sg unidirecional (ventricul - artera). Asigura ritmul de contracie, o adaptare a ritmului din jur se face prin intermediul sist nervos vegetativ. Vascularizaia inimii este asigurata prin 2 artere coronare (dreapta si stg) si este de tip terminal. Din aceasta cauza daca se obstrueaz apare infarctul ca accident major de tip ischemic (fr oxigen). Inervaia asigurat de fibre simpatice si parasimpatice - Simpatica (acioneaz la stres) provine din mduva nervoas cervical prin 3 nervi cardiaci - Parasimpatica (acioneaz ntoarcerea la starea normala) aparine perechii a-X-a cranieni (n.vag). La niv de atrii exista si fibre simpatice si parasimpatice dar la niv de ventricul drept simpatic. Proprietile miocardului 1) Excitabilitate : proprietatea de a rspunde la aciunea unui stimul sau excitant printr-o depolarizare urmat de o contracie.

2) Conductibilitate : proprietatea universala prin care se transmite unda de excitaie primita intr-un anumit punct in toata masa miocardului 3) Contractilitate : capacitatea muchiului de a rspunde la aciunea unui excitant prin contracie cu scurtarea fibrei musculare. 4) Tonicitate : proprietatea esutului muscular de a emite stimuli de contracie n interiorul structurii lui. 5) Automatism : proprietatea specifica miocardului de a emite stimuli de contracie n interiorul structurii lui. Ritmul de descrcare al elementului esut nodal este de cca 60-70/min (ritm sinusal), ritmul atriuoventricular = 45-50/min, la niv esutului lui Hiss (idioventricular) = 25-30/min, la niv reelei lui Purkinje = 20-25/min. 6) Ritmicitate : proprietatea de a se contracta ritmic si alternativ la niv atriilor si ventriculelor. Manifestrile activitii cardiace : - Mecanic : consta in contracie sau sistole si relaxri sau diastole. Aceste contracii modifica presiunea din interiorul inimii si face posibila in totdeauna dinspre atriiventriculearterele mari. - Acustic : sunt reprezentate de zgomotele cardiace : - zgomotul I (sistolic) este lung, produs de nchiderea valvelor atrioventriculare i vibraia miocardului la nceputul sistolei ventriculare - zgomotul II (diastolic) este mai scurt, produs la nceputul diastolei ventriculare la nchiderea valvelor semilunare - zgomotul III (diastolic) este produs la deschiderea valvelor atrioventriculare si trecerea rapida a sg din atrii in ventricule - zgomotul IV (atrial) inaudibil, poate fi decelat prin fonocardiograma. - Electric = diferena de potenial creata in timpul activitii inimii intre baza (unde ia natere) acesteia si vf acesteia (spre care se propaga), se poate nregistra grafic prin intermediul electrocardiogramei. - Volumetric = ??? Durata ciclului cardiac = 0.8 sec Frecventa atriilor = 70 bti/min Diastola generala = 0.4 sec (odihn a inimii) Sistola atrial = 0.1 sec Diastola atrial = 0.7 sec Sistola ventricular = 0.3 sec Diastola ventricular = 0.5 sec APARATUL RESPIRATOR Asigur schimbul de gaze cu mediul exterior i se realizeaz la mai multe nivele. Structura funcional a aparatului respirator - Cile respiratorii sunt reprezentate de cavitatea nazal, faringe, laringe i bronhii toate fiind ci aerovectoare, cu rol de a conduce aerul atmosferic n plmni, precum i de a-l nclzi i cura de anumite particule strine (praf, diverse pulberi), asigurnd i funcii speciale (fonaia i olfacia). - Plmnii sunt constituii din arborele bronic i parechimul pulmonar. Acetia sunt org n lobi, segmente, lobuli i acini pulmonari. Funcia respiratorie 3 nivele : 1) Zona externa (respiraia ext ) reprezentat de zona pulmonar La rndul ei este asigurat prin 2 mecanisme distincte - a) ventilaia pulmonar : reprezint succesiunea ritmic permanent de intrri (inspir) i ieiri (expir) n i din plmni. Cele 2 procese sunt procese mecanice care au rolul de a asigura variaiile de presiune n interiorul cutiei toracice i implicit n interiorul plmnilor, variaii care asigur o diferen minim n jur de 1-2 mm de mercur ntre aerul atmosferic i alveolar. - Inspirul este un proces activ (cu consum de energie) att n repaus ct i n activitate (n inspir forat) n repaus inspirul este asigurat de contracia musculaturii inspiratoare reprezentat de muchii intercostali externi (mod : diametrul transvers i antero-posterior) i muchiul diafragm (n diametrul longitudinal) n cazul unui inspir forat intr n aciune muchii inspiratori accesori Inspirul repaus = proces pasiv fr consum de energie - Expirul activ n efort i este asigurat prin contracia muchilor intercostali interni i muchii drepi abdominali. n repaus expiraia este un proces pasiv, rezultnd din relaxarea muchilor inspiratori i returul elastic al esutului pulmonar. Lezarea muchilor respiratori sau lezarea lor direct duce la imposibilitatea respiratorie (asfixiere).

Volumele pulmonare Volumul curent (VT) este volumul de aer inspirat sau expirat n timpul respiraiei normale VT= 500 ml/inspir Volumul inspirator de rezerv (VIR) este cantitatea de aer introdus n plmn prin inspir forat care urmeaz unui inspir normal, VIR= 1500 3200 ml/inspir Volumul expirator de rezerv (VER) este cantitatea de aer eliminat din plmn prin expir forat care urmeaz unui inspir normal, VER = aproximativ 1500 ml Volumul rezidual (VR) este cantitatea de aer rmas n plmn dup un expir forat i nu poate fi scoas din plmn dect prin deschiderea cutiei toracice VR = 1200 - 1500 ml Din VT numai o parte ajunge n plmni, o parte rmne pe cile respiratorii i se numete spaiu mort anatomic. Capacitile pulmonare Capacitatea inspiratorie (CI) egal cu suma dintre VT i VIR = 500 + 1500-3000 = 2500-3500 ml Capacitatea rezidual funcional (CRF) este suma dintre VER + VR = 2300 ml Capacitatea vital (CV) aceasta reprezint cantitatea de aer expulzat din plmni printr-o expiraie maxim, n urma unei inspiraii maxime. CV = VT+VIR+VER = 3100-4600 ml Din aceste volume cte 2,3 sau 4 dau natere capacitii respiratorii. Ex : CV (capacitatea vital) =VC+VIR+VER = 3500 ml Capacitatea pulmonar total (CPT) nsumeaz capacitatea vital i volumul rezidual CPT = aproximativ 5000 ml, maxim = 5800 ml Cantiti de aer raportate la un anumit timp : Debitul respirator (DR) este volumul de aer deplasat n arborele respirator n timp de 1 min, n condiii bazale. DR = FR x VT 16x500 = 8000 ml/min Frecvena respiratorie (FR) este nr de respiraii pe min, are o valoare de 12-18 la adultul n repaus i este dependent de mai muli factori : vrst, sex, altitudine, stri fiziologice, efort fizic. la nou nscut = 40 respiraii / min 8-10 ani = 30 r./ min 20 ani = 16 r. / min 40 ani = 12-18 r. / min - b) schimbul de gaze la niv pulmonar se face prin membrana alveolo-capilar 2 caracteristici : foarte subire i este nvelit cu o pelicul de lichid numit surfactant pulmonar care asigur dizolvarea gazelor. Acest schimb de gaze se realizeaz pe baza diferenei de presiune parial a O2 i CO2 ntre aerul alveolar i sg capilar. Aer alveolar Sg capilar presiune O2 = 100 mm/Hg presiune O2 = 40 mm/ Hg presiune CO2 = 40 mm/ Hg presiune CO2 = 46 mm/ Hg 2) Zona de transport gazelor respiratorii reprezentat de sg O2 se transport n sg sub 2 forme : dizolvat fizic n plasm aproximativ 1%, restul sub form de oxihemoglobin n globulele roii prin legarea tranzitorie de Fe bivalent din structura Hb (reacia de oxigenare fr modificarea bivalenei Fe) Carbhemoglobina Hb cu CO (monoxid de carbon) CO2 se transport n sg prin 3 forme : - dizolvat n plasm aproxim 8% - legat tranzitoriu pe Hb dar nu pe Fe ci pe gruparea proteic sub forma de carbHb - legtur de tip bicarbonat de sodiu (NaHCO3)att n plasm ct i n globulele roii 3) Zona periferic (celular, tisular) respiraia celular La niv periferic se formeaz respiraia tisular sau celular care pe de o parte presupune schimbul gazelor ntre sg i esutul respectiv i utilizeaz O2 la niv celulei. Schimbul de gaze se realizeaz tot pe diferene de presiune, presiunea O2 n sg fiind de 97 mm/Hg, n esut = 40 mm/Hg, n protein CO2 = 47mm/Hg, iar n esut = 40 mm/Hg. La niv de celul n principal este utilizat n scopul producerii de energie n principal n mitocondrie unde are loc metabolismul aero celular n prezena O2 att glucidele, lipidele i proteinele n forma lor cea mai simpl, zaharidele, acizii grai sunt descompui pn la CO2, H2O, energie, i o subst azot. Calea pe care se realizeaz arderea acestor subst chimice poart denumirea de ciclul Krebs prin care se produc 34 moli de ATP.

SISTEMUL MUSCULAR Alctuit din aprox 500 muchi, iar orice muchi este alctuit din : - Corpul muscular - Tendoane - Jonciuni musculare tendinoase - Teci musculare - Fascii musculare - Teci sinoviale - Vase - Nervi - Corpul muscular = fibre musculare individualizate i n acelai timp solidarizate ntre ele printr-un sistem de membrane conjunctive, reprezentate din profunzime spre exterior de : endomisium, perimisium, epimisium. Toate aceste fibre musculare sunt orientate n aceeai direcie de contractare a muchiului. - Tendoane reprezint extremitatea rezistent a muchiului ce se inser cel mai des pe os. Tendonul conine mai puine fibre ceea ce face ca ntre tendon i muchi s nu fie o siminitudine structural determinnd frecvena crescut a accidentelor musculare la niv locului de legtur ntre cele 2 structuri, locul se numete jonciune muscular tendinoas. - Jonciunea tendinomuscular este zona unde corpul muscular se continu cu tendonul. La acest nivel se ntlnesc cele mai dese ntinderi i rupturi musculare. - Vascularizaia muchiului (artere, vene, capilare) este foarte bogat. Arterele ptrund n muchi n esutul conjunctival unde se orienteaz paralel cu fibrele musculare. Reeaua de capilare se afl n endomisium i faciliteaz aportul de sg O2. Anastomoz = legtur ntre vase i gsim la muchii striai. - Nervii sunt reprezentai de nervii somatici senzitivi i vegetativi. Nervii somatici asigur sensibilitatea muchiului i posibilitatea muchiului de a rspunde la comenzi. Nervii vegetativi irig muchii netezi din structura muchiului striat i gsim i n pereii vaselor de sg, asigur vasoconstricia i vasodilataia din muchi. Punct motor = punctul prin care ptrund si ies din muchi nervii. Fiecare muchi poate fi inervat dpdv motor de 1 sau mai muli nervi, complexele alctuite din fibrele musculare si prelungirile nervilor care le inerveaz purtnd numele de unitate motorie. In structura fibrei musculare (celula) se gsesc absolut toate organitele celulare comune si in plus miofibrile. Spre deosebire de alte celule, nr de mitocondrii este foarte mare. Reticulul endoplasmatic care in muchiul striat are in principal rol de depozit de Ca. Miofibrilele sunt alctuite din proteine contractile reprezentate de actina si miozina proteine necontractile reprezentate de troponina si tropomiozina. Actina este o proteina fibriloas subire, iar nr filamentelor de actina este de 3000. Miozina este o structura filamentoasa groasa in nr de 1500 in fiecare miofibrila. Se contracta actina peste miozina printr-un mecanism numit mecanism glisant. Acest mecanism se realizeaz in 5 etape : repaosul in care capetele punilor de miozina (braele) se ntind ctre actina fr s interacioneze cu acesta, locurile de legare de pe filamentul de actina sunt acoperite de troponina iar Ca se gsete stocat in reticulul endoplasmatic. cuplarea excitantului cu contracia, iniierea contraciei musculare ncepe n mom n care comanda nervoasa ajunge la niv membranei fibrei musculare. De la niv membranei comanda se distribuie prin toate sistemele de membrana din celule inclusiv reticul endoplasmatic fcnd posibila ieire Ca in citoplasma. Ca este preluat de proteina necontractila este adus pana la niv filamentului de actina unde prin ataarea lui de acest filament face vizibile locurile active de legare. Capul punii se prinde de actina realiznd complexul actomiozinic care are efect enzimatic determinnd eliberarea de energie din molecula de ATP depozitata in capul punii de miozina. contracia reprezint de fapt posibilitate deplasrii filamentelor de actina peste cel de miozina prin aplecarea capetelor punilor de miozina pe baza energiei eliberate la acel nivel. reactivare nseamn rencrcarea capetelor de miozina cu ATP-ul dup fiecare micare de aplecare a acestora, aceasta rencrcare putndu-se realiza atta timp cat exista energie disponibila si comanda nervoasa. relaxare care apare la oprirea stimulului nervos, oprire care determina revenirea Ca in reticul, reacoperirea locurilor de legare si terminarea contraciei (repaus). Energia necesara contraciei musculare este asigurata de ATP subst numita macroergica (multienergetica) care nmagazineaz aceasta energie in legturile dintre cei 3 atomi de Ph si de adenozina. Ca

sa se descompun are nevoie de o enzima ATP-aza. Cantitatea de ATP existenta in muchi poate susine contracia musculara maxim 10 sec. Refacerea permanenta a ATP-ului se realizeaz pe 2 cai : - Anaerob in absenta O2 - Aerob in prezenta O2 / Anaerob ATP-ul se reface din creatin fosfat care elibereaz energie. Din glucoza, descompusa pana la acid piruvic si energie din care se refac 2 molecule de ATP. Aerob glucoza, acizi grai si aminoacizi descompui in totalitate pana la CO2, H2O si energie (ciclul Krebs). Proprietile muchiului Excitabilitate si conductibilitate. Excitabilitatea fiind cea mai excitabila dup sistemul nervos, rspunde la un stimul = depolarizarea membranei. Contractilitatea este proprietatea muchiului de a ai modifica dimensiunile la aciunea uni stimul. Contraciile muchiului sunt de 3 feluri : - izometrice - izotonice - auxotonice Dpdv al relaiei lungime tensiune sunt :- izometrice - izotonice - izochinetice Contracta izometrica (statica) este contracia in care lungimea muchiului ramane aceeai dar se modifica tensiunea intramusculara (tonusul) care creste foarte mult. Se realizeaz in regim metabolic anaerob (fara consum de O2) este caracteristic pt. fibrele musculare care pot susine un asemenea tip de contracie (fibre albe) si se regsete in eforturile de fora. Contracie izotonica (dinamica) este contracia in care lungimea muchiului se modifica iar tensiunea musculara ramane constanta. Dpdv metabolic se realizeaz in condiii aerobe (cu consum de O2) eforturile de viteza si de rezistenta. Contracia auxotonica este contracia in care se modifica in egala msura si lungimea si tensiunea muchiului. Contracia izokinetica este contracia muchiului care se realizeaz sub un unghi constant de deplasare al segmentelor. Se realizeaz numai cu aparate de izokinezie la care se menine constant viteza de deplasare a aparatului, unghiul sub care se realizeaz performanta. Pt musculatura neteda mai exista o a 4 a proprietate : Extensibilitate consta in alungirea pasiva a muchiului sub aciunea unei forte exterioare. Plasticitatea este capacitatea muchiului neted de ai modifica dimensiunile adaptndu-se coninutului. Elasticitatea este proprietatea m de a reveni la dimensiunile iniiale dup ntindere sau scurtare. Pe baza acestei proprietati se bazeaz una dintre elasticitatile muchiului cu proprietati de nclzire in kinetoterapie si streching. Unitate motorie, tipuri de unitati motorii, tipuri de fibre musculare Ansamblu de fibre m inervate de acelasi neuron motor. Aceasta unitate motorie urmeaz una din legile de baza care conduce activitatea sistemului nervos = legea tot sau nimic. Nr. de fibre musculare care intra in structura fibrei motorii = de la cativa la 5-6 muchi (oculomotori) pana la cteva sute de fibre musculare (m cvadriceps) nr fibrelor m este dependent de precizia miscarii asigurata de m respectiv. In general unitile motorii din m de forta sunt unitati motorii care acioneaz in regim metabolic anaerob si celelalte funcii preponderent in regim aerob. Fibrele m pot fi impartite in functii de criterii metabolice si funcionale in 3 tipuri a) Fibre musculare albe, bazice de tip II, cu secusa rapida (fast twitch) Sunt f. m. anaerobe cu rezistenta f. sczuta la contracie si care se gsesc bine reprezentate numeric in m. care dezvolta viteza si forta (m. flexori). Sunt fibre m. mari productoare de acid lactic capabil de contractie f. rapide in regim de intensitate maximala. a) Fibre musculare rosii, tonice de tip I, cu secusa lenta (slow twitch) Sunt fibre m. cu regim aerob (m. extensori) au rezistenta mare la oboseala, pot susine contracii ndelungate dar de intensitate moderata, puternic dependente de aportul de sg. b) Fibre musculare intermediare, numite si fibre de tip II A Care au caracter metabolic mixt (aerob si anaerob) se gasesc in toti m. in proportii relativ egale; pot fi trecute intr-o categorie sau alta prin antrenament. Secusa = contractie m. unica care realizeaza un act motor (clipitul) Oboseala musculara

Reprezint dimensiunea capacitaii de perfecionare fizice a m. care permit continuare activitii acestuia cu un efort energetic foarte mare si cu scderea calitii activitii motrice (scderea preciziei). Dispare prin odihna si apare printr-un efort fizic solicitant. Sportiv Oboseala patologica = supra-antrenament, supra-ncordare Nesportivul = oboseala patologica. Tipuri de oboseli musculare : Cauze periferice, centrale. a) Cauze periferice Deplexia substratului energetic (scderea pana la dispariia substratului din m.) Acumularea locala in m. de subst. rezultate din metabolismul m. ca si produi intermediari sau finali (acid lactic = intermediar, ureea, acid uric = toxic pt organ stare de greutate generalizata) Dezechilibrul ionic intramuscular ce apare in contracii frecvente si prelungite care determina scderea concentraiei ionilor de potasiu si afectarea depolarizrii membranei. Oboseala centrala poate fi determinata de : epuizarea mediatorilor chimici din sinapse sau chiar nlocuirea lor, miastemia gravis (m. scheletica este in permanenta obosita). Aciunea factorilor stresani asupra ariilor centrale + corticale care controleaz contracia musculara. APARATUL DIGESTIV Este alctuit din : cavitate bucala, faringe, esofag, stomac, intestin subire, intestinul gros. Avnd ataate o serie de glande exocrine cu rol in digestie : ficatul, pancreasul, glandele salivare. Cavitatea bucala au rol procese de mrunire a alimentelor prin masticaie, tocirea alimentelor ( incisivii si caninii=taie alimentele, mselele, molarii= mrunesc alimentele). Singurul principiu (glucide, lipide, proteine) alimentar care este digerat la nivelul cavitaii bucale = glucidele. Aceasta prelucrare a glucidelor este posibila prin prezenta enzimelor numite si biocatalizatori in secreia tubului digestiv iar la nivelul cavitaii glandele salivare. Secreia salivara provine de la 3 glande mari : parotide, sublinguale, si submaxilare, plasate in peretele vestibului bucal si de la nivelul unor glande salivare mici rspndite la niv mucoasei bucale conine o enzima salivara denumita : amilaza salivara, gliza amilolitica (rol de digerare : amidonului copt sau fiert). In urma proceselor de masticaie si de digestie se formeaz bolul alimentar care prin deglutiie este mpins din cavitatea bucala ctre faringe si esofag. Are 3 timpi : Bucal-Faringian (acte motrice controlate voluntar) Esofagian(parial voluntar). La nivelul stomacului procesele de digestie sunt asigurate de enzimele prezente in sucul gastric secretate de glandele gastrice, bine reprezentate ca populaie la polii stomacului (superior si inferior). Musculatura stomacului este stimulata de o anumita componenta vegetativa. Musculatura stomacului cnd se contracta, cardia tinde sa se relaxeze. Musculatura striata este inervata de o componenta a SNC, iar sfincterul de alta. Sucul gastric este alctuit din : - acid clorhidric - mucus in care se gsesc enzime (glicolitice, lipolitice, proteolitice) Pepsina = enzima proteolitica principala Secretata la niv. glandelor sub forma inactiva de proenzime Se activeaz in prezenta acidului clorhidric. Chimul gastric (rezultatul digestiei chimice) este mpins prin contracii peristaltice ctre poriunea terminala pilorica a stomacului pt. a fi transferat ctre intestinul subire. Contraciile peristaltice amesteca coninutul gastric. Musculatura stomacului prezint 3 straturi suprapuse : a) Longitudinal asigura naintarea alimentelor (peristatica) b) Circular realizeaz cele 2 intrri (cele 2 sfinctere cardial si piloric) c) Oblic amesteca coninutul gastric Digestia se face pana la 4 ore si peste 4 ore = proteina animala ( carnea de oaie). Odata cu incheierea chimului gastric este transferat in duoden. Duodenul are in structura peretelui glande duodenale, glande care secreta numai mucus. Coninutul enzimatic al sucului duodenal provine de la niv. pancreasului care isi vars produsul de secreie exocrina (suc pancreatic) in duoden printr-un canal (canal Wirsung) se deschide si in canalul prin care se vars in duoden secreia exocrina a ficatului numita bila. Sucul pancreatic conine toate enzimele litice amilaza pancreatica (glucide), lipaza pancreatica (lipide), tripsina (pt proteine) acestea fiind cele mai puternice din tubul digestiv. Bila nu are coninut enzimatic dar conine sruri biliare care au rolul de a emulsiona (frisca, maioneza) lipidele. In urma procesului de digestiei duodenale glucidele si lipidele ajung in cea mai mare parte in monozaharide (glucide) acizi grai glicerati (lipide), dipeptide si aminoacizi (in proportii mai mici).

Intestinul subire = duoden jejun ileon La niv. jejunului se finalizeaz procesul de digestie si ncepe procesul de absorbie. Rezultatul procesului de digestie intestinal = chil intestinal si este transportat de-a lungul intestinului subire prin contracii peristaltice. Ajuns in poriunea terminala trece prin valva ileocecala in intestinul gros. Toata structura are un perete muscular bine reprezentat alctuit din fibre longitudinale care asigura naintarea numite terii si fibre circulare care asigura contraciile in masa ale intestinului gros. La nivelul intestinului gros au loc procese de reabsorbie a apei si datorita existentei a 2 tipuri de flora intestinala au loc procese de fermentaie si putrefacie. Fermentatia = pt reziduri glucidice incomplet digerate Putrefactia = pt reziduri proteice. Ajuns la poriunea inferioara a intestinului gros este mpins ctre exterior prin salbe de contracie care favorizeaz deschiderea sfincterului anal. Sfincterul anal = componenta neteda si componenta striata aceasta structura face posibila controlul. FIZIOLOGIA EXCRETIEI Excreia reprezint funcia de epurare a organismului de subst. inutile sau toxice, rezultate ca produi intermediari sau finali de metabolism, sau de subst. ajunse accidental in org. si care pot avea efecte nocive asupra acestuia. Excreia se realizeaz la niv. mai multor organe : - Piele : prin glandele sudoripare transpiraie - Plmn : eliminare CO2 - Ficat : elimina prin bila factorii aprui din deglutiie - Rinichi : cu funciile de meninere a echilibrului acido-bazic (pH), hidro-electrolic si endocrina. Rinichiul Situat in spatele peritoneului, aspect de boabe de fasole unul mai sus ca celalalt (dreptul mai jos datorita ficatului). 3 regiuni distincte : La exterior : capsula hidroconjunctiva : zona corticala La interior : zona medulara Unitatea funcionala si morfologica = nefronul (fiecare nefron are irigaie proprie) in nr. aproximativ de 1-1,5 miliarde/rinichi. Nefronul este alctuit dintr-un ghem de capilare nvelite intr-o capsula a lui Bowman = glomerul renal Malpighifiltrarea glomerulara. In continuarea glomeruluiun sistem de tubi uriniferi prin care se realizeaz celelalte 2 funcii care participa la excreie, reabsorbie si secreie tubulara. Sistemul de tuburi este alcatuit din : - tub contor proximal Ansa Henle Tub contor distal Funciile rinichiului I Excretie = formarea urinei : ultra filtrare glomerurala, reabsorbie/excreie tubulara. Reabsorbia produce in 24h = 180 l urina primara si elimina 1,5 l urina finala, restul se reabsoarbe. Filtrarea se realizeaz la nivelul glomerului, pe baza unei forte presionale din care unele favorizeaz filtrarea si altele se opun. Depinde de componenta electrolitica din urina si de coninutul practic al sg. Filtrul este calculat in aa fel incat permite trecerea din sg in interiorul glomerulului a particulelor cu dimensiuni mai mici de 6 nanomicroni (). Ceea ce nu se filtreaz este materialul proteic si aminoacizii. Suprafaa de schimb este de aproximativ 1,5m2 iar permeabilitatea acestei membrane (care este alturarea peretelui capilar cu membrana capului glomerular) se datoreaz unor pori. Pe langa dimensiunea particulelor existente in sg (pt realizarea filtrrii) este importanta si configurarea lor spaiala. La niv tubilor uriniferi ajunge urina primara (filtratul glomerular) = plasma deproteinizata. In procesul de reabsorbie se rentorc in circulaia generala in totalitate sau aproape in totalitate, cele mai multe din substanele coninute in urina primara; rentoarcerea se realizeaz prin mijloace de transport pasive si active. Glucoza se reabsoarbe 100% Apa se reabsoarbe 85% Cationii (ionii +) se reabsorb 98% Anionii (ionii -) se reabsorb 80-85% O parte din procesele de reabsorbie au loc sub influenta unor hormoni : - Antidiuretic (ADH) al hipolizei posterioare (stimuleaz reabsorbia apei) - Aldosteron : hormon al cortico-suprarenalei (din familia mineralo corticoizilor)

Prin secreia tubulara se rentorc in urina din sg substane reabsorbite in cantitate prea mare : unele medicamentoase si produi finali ai metabolismului produi in special din uree si creatinina. Rolul endocrin al rinichiului : reprezentat de calitatea lui de a produce hormoni renina, factor dilatator medula eritropoetina. Renina are efect vasoconstrictor +reabsorbie, acioneaz la niv unui sist biologic cu efect spre stimularea secreiei de aldosteron. Eritopoetina stimuleaz producerea de globule roii (eritopoeza) la niv mduvei osoase. Factorul ce declaneaz producerea acesteia este hipoxia (scderea concentraiei de O2). Rinichiul funcioneaz in regim constant de hipoziese poate produce constant acest hormon (globulele roii). Daca producerea urinei este transportata prin uretere pana la niv vezicii urinare unde e depozitata, eliminarea urinei (miciunea) are loc periodic, cu toate ca producerea de urina e continua; datorita faptului ca vezica urinara este prevzuta cu un sfincter vezical care are 2 componente : interna = neteda (musculatura neteda) externa = striatapragul de miciune poate fi controlat. Eliminarea urinei se face prin apariia senzaiei de miciunerelaxarea sfincterului extern in funcie de nivelul presiunii din vezica. Senzaie joasa = 100-120 ml Normala = 200 ml Senzaie intensa / maxima = 250-300 ml Putem controla sfincterul prin relaxare, contracie. Procesul de miciune e reglat de componenta vegetativa si somatica. Cea vegetativ nervoasa : - produce urina cu efect de stimulare prin componenta parasimpatica - inhibarea urinei = simpatica. Ambele au originea la niv mduvei spinrii. FUNCTIA DE REPRODUCERE Funcie care asigura perpetuarea speciei sau a organismului prin producerea de indivizi noi ce poarta trasaturi fundamentale ale speciei din care provin. La om reproducerea in perioada de maturitate sexuala prin acte reflex si comportamente nvate si necesita prezenta a 2 organe de sexe diferitefuncia de reproducere este o funcie sexuala. Reproducerea presupune stabilirea caracterelor n scopul meninerii unitii speciei iar pe alta parte, evoluia caracterelor in scopul optimizrii adaptri la mediu. Sexualizarea este determinata in primul rnd de prezenta celor 2 cromozomi sexuali care determina sexul nc din momentul fecundrii. Dar aceasta sexualizare depinde si de evoluia ulterioara (adaptarea fenotipica) care influeneaz sexul gonadic sau aspectul org. genitale si de copulaia homo sau heterosexuala. Acest comportament are la baza acte reflexe, stereotipe, integrate la niv. medular si influenata la om de experiena anterioara si de factorii psihosociali. La baza acestui comportament sta motivaia sexuala care mbrac aspectul de libido (maturizata si direcionata) Pt comportament individul are 2 efecte pozitive : - Efect dinamogen = l face sa participe efectiv la actul de reproducere - Efect direcional = este dobndit si care depinde de factorii psihosociali in care evolueaz individul (homo, lesbi; etc.) Componenta materna este latura a comportamentului reproductor si reprezint totalitatea manifestrilor organismului femel care precede, se desfoar concomitent sau urmeaz apariiei urmailor progeni. Aceste 2 tipuri alctuiesc comportamentul reproductor in totalitatea lui. Fiziologia actului sexual Actul sexual reprezint momentul de acuplare sau copulaie hetero sau homosexuala. 4 Faze : 1) De excitaie are rolul de a creste tensiunea sexuala si este produsa de stimuli fizici sau psihici, care in funcie de intensitate pot accelera, ncetini, ntrerupe faza de excitaie. Este una din fazele cele mai lungi ale actului sexual si este destul de diferita ntre cele 2 sexe din cauza componentei psihice. 2) De platou apare prin meninerea stimulilor, consta din intensificarea tensiunii sexuale pana la apariia momentului paroxistic (orgasm). Durata acestei faze depinde de intensitatea excitanilor si de experiena. 3) De orgasm (climax) este funcia paroxistica a actului sexual care se manifesta la niv. Femei Brbai Clitoris Penis Vagin Prostata Uter Vezicule seminale Aceasta este cea mai scurta faza a actului sexual care dureaz cteva secunde. 4) De rezoluie faza regresiva de scdere a tensiunii sexuale, total diferita dintre cele 2 sexe.

La brbai aceasta faza este total refractara. La femei aceasta faza refractara poate sa treac foarte uor intr-o faza de excitaie. Fiecare dintre aceste faze se caracterizeaz prin anumite manifestri : a) Sexul masculin reaciile sexuale au ca punct de pornire semnale provenite in special de la niv. glandului, semnale care ajung la mduva spinrii si care determina apariia fenomenelor de erecie. Secundar astfel de semnale excitante provin si de la niv. scrotului, fetelor interne ale coapselor. Capacitatea de realizare a actului sexual care este dependenta aproximativ 100% de erecie poate fi crescuta de stimuli psihici pozitivi, dar poate fi desfiinata de stimuli psihici negativi, sau de factori de stres exogeni (zgomot puternic). Erecia este caracteristica fazei de excitaie, apare la tineri la interval de cteva secunde de la apariia excitantului. Aceasta erecie poate fi prelungita prin intensificarea sau modificarea tehnicilor de stimulare si mai ales prin dozarea lor. Simultan cu instaurarea ereciei apare secreia la niv. glandelor uretrale si bulbo-uretrale care au rol de lubrifiant in timpul actului sexual. Creste frecventa cardiaca, respiraia, tensiunea arteriala, tonusul muscular, secreia sudoripara. Toate aceste modificri avnd un apogeu in perioada orgasmic. Faza orgasmic pt. masculi consta in : ejaculare adic contracii ritmice a musculaturii penisului si a canalelor prin care se elimina sperma, contracii care conduc la eliminarea spermei in exterior. Intervale de contracie : 0,8-1 sec. si duc la eliminarea unei cantiti de 2 cm2 de sperma. b) Sexul feminin au ca punct de plecare stimularea sexuala si stimuli psihici, dar aceste 2 componente pe un fond de impregnare hormonala optima, apetitul sexual al sexului feminin are evoluie ciclica. Perioada maxima al apetenei sexuale este in perioada de fertilitate determinata de creterea secreiei de progesteron, dup care intervine perioada de declin si un al 2-lea vrf premenstrual. Starea de gestaie reprezint modificrile biologice ce au loc la niv. organismului femeii in scopul acceptrii, creterii si dezvoltrii oului, ou care ia natere din cuplarea celor 2 gamei spermatozoizi si ovule. In acest scop ovulul tre sa fie fecundat, oul sau zigotul tre sa fie implantat, tre sa fie hrnit produsul de concepie, motiv pt care ia rol un organ nou = placenta. Fecundaiaimplantaiaplacentanaterea. Fecundaia se face in 1/3 externa a trompei uterine. SISTEMUL NERVOS SN reprezint componenta structurala si funcionala a organismului uman, care asigura reglarea funcionala a tuturor celorlalte aparate si sisteme, asigura coordonarea acestora si asigura integrarea organismului in mediu. La niv. sist. nervos se nchid si funciile superioare de care este capabil omul, aa numita activitate nervoasa superioara (gndire, logica, comunicare, emotivitate, voina) si toate caracteristicile psihofunctionale care caracterizeaz fiina umana. D.p.d.v. structural SN este alctuit din 2 componente : 1) Componenta centrala (structurata topografic) A) SNC a) Mduva spinrii b) Trunchiul cerebral - bulbul rahidian - puntea lui Varolio - mezencefal c) Diencefal - Talamus - Hipotalamus - Metatalamus - Epitalamus - Subtalamus d) Ganglionii bazali e) Emisferele cerebrale Toate aceste componente se gsesc in serie. In paralel cu ele : f) Cerebelul 2) Componenta periferica B) SNP a) Nervi o parte dintre ei pleac din mduva si se numesc nervi spinali si asigura inervaia trunchiului si a membrelor. b) O parte din nervi pleac din cap respectiv din trunchiul cerebral si se numesc nervi cranieni si asigura inervaia capului si gatului. D.p.d.v. funcional SN se mpart in 2 componente : A) SNS (somatic) sau al vieii de relaie care se ocupa de relaionarea org. cu mediul (analizatori : pielea, mini, oasele, articulaiile intra in som) asta inseamna SNS. B) SNV (vegetativ) care asigura reglarea si coordonarea funcionala a organelor interne.

- simpaticul = reglarea in activitate (nonadrenalina = cnd e ceva normal / adrenalina = cnd e ceva ieit din comun) - parasimpaticul = reglarea in repaus La baza SN att funcional cat si structural sta neuronul. Neuronul = unitatea funcionala si structurala a SN. * Are un mare defect comparativ cu celelalte celule, nu se nmulesc, pt ca nu are centrozomi, deci cu cai ne ntem cu atia supravieuim. Neuronul este alctuit din corp celular si prelungiri, una obligatorie ce se numete axon prin care neuronul isi transmite ctre alte structuri informaii (conducere centrifuga) si o serie de prelungiri numite dendrite ce pot exista sau nu, pot fi una sau mai multe dendrite in care (conducerea centripeta) primete informaii ctre corpul neuronului. In plus fata de celelalte celule neuronul mai conine neurofibrila si este o structura cu rol de susinere si in acelai timp prin ea se transporta mediatorul chimic, al 2-lea component in plus este corpul tigroid si care este un deribozom personal al neuronului, numai ca la niv. acestuia se sintetizeaz mediatorul chimic. Sinapsa este legtura dintre 2 neuroni sau 1 neuron si o glanda sau un muchi. Funciile neuronului : Excitabilitate, Conductibilitate, Stocare de informaie sau Memorare Viteza de conducere este diferita in funcie de structura prin care este condusa aceasta informaie. Mielina = cel mai bun izolator electric, nu trece curentul electric. Viteza de conductibilitate este de peste 100 m./sec. Stocarea informaiei = capacitatea neuronului de a nmagazina in el pe durate mai scurte sau mai lungi diverse tipuri de informaii. 1) Memoria de scurta durata se caracterizeaz prin producerea a mai muli mediatori chimici la niv. neuronului (sinapsa) stimuleaz aceasta cretere prin repetarea de mai multe ori a unei informaii. 2) Memoria de medie durata nseamn realizarea unor circuite paralele intre 2 neuroni aa numitul circuit Reverberan 3) Memoria de lunga durata are ca suport proteina, se bazeaz pe suport proteic nou. Informaii dobndite cnd suntem mici in special, cu cat creste vrsta cu att creierul retine din ce in ce mai greu (bine inteles ca sunt si excepii). Substana cenuie organizata la niv. de mduva in centru = forma de fluture. Substana alba in jurul substanei cenuii cu rol de conducere. Mai sus substana cenuie este organizata in centru sub forma de grmezi, nuclei de jur mprejur substana alba care conduce iar pt. zonele externe : - superioara - posterioara organizarea este inversa : subst. cenuie la exterior, subst. alba la interior. Subst. cenuie = analizeaz, gndete Subst. alba = conduce Sunt 2 excepii toate componentele SNC au att funcie senzitiva cat si funcie motorie (puntea, bulbul, mduva, emisferele cerebrale, chiar si diencefalul dar nu in totalitate) cerebelul care are numai funcie motorie, ganglionii bazali care au numai funcie motorie si o semi-excepie diencefalul care aproape in totalitatea lui are numai funcie senzitiva. Micri voluntare Automatizate Micri involuntare Neautomatizate Micri semivoluntare Semiautomatizate Cai de conducere pe unde se transmite comanda prin periferie : - piramidale (micrile voluntare) - extrapiramidale (micrile involuntare sau reflexe si semivoluntare automatizate) In lobul frontal gsim neuroni in forma piramidala de unde si denumirea de piramidale si extrapiramidale. SISTEMUL ENDOCRIN (sistemul glandelor cu secreie interna) Alctuit din totalitatea structurilor capabile sa secrete un anumit produs de secreie pe care l vars direct in sg. fr canale de excreie. Produsul structurilor = hormoni exercita efectele local, la niv. zonelor la care sunt produi sau la distanta, asupra altor organe. D.p.d.v. al structurii biochimice hormonii se mpart in 2 categorii : - de natura proteica - de natura sterolica (derivai de colesterol) Glandele endocrine sunt reprezentate de : Hipofiza, Epifiza, Tiroida, Paratiroide, Timusul, Suprarenalele, Pancreas si Gonadele care sunt mixte. Indiferente de ce hormon vb. acetia au rol de a stimula sau inhiba reacii chimice care participa la realizarea proceselor metabolice sau a proceselor de cretere. Glanda Hipofiza secreta si o serie de hormoni cu rol de reglare a funciilor celorlalte G.E. Ea e alctuita din 3 componente sau lobi : - anterior=adenohipofiza - posterior=neurohipofiza

- ntre ele=lob intermediar a) adenohipofiza secreta hormoni de cretere sau STH (somatotrop hormon)(growth hormon) Intervine in procesele de cretere si dezvoltare a organismului prin rolul pe care l are in stimularea producerii de material proteic. Ajuta la creterea masei musculare. La copii hiposecreia de STH = nanismul hipofizar = Piticii La copii hipersecreia de STH = Gigantismul La aduli dup nchiderea cartilajelor de cretere hipersecreia de STH duce la acromegalie (creterea oaselor in lime si grosime). Hormonul de cretere este diabetogen. - tireostimulant sau tireotrop hormon (TSH) stimuleaz creterea dimensionala a tiroidei, revenind in reglarea cantitii de hormoni produi de tiroida. - adenocorticotrophormon (ACTH) stimuleaz creterea si secreia glandei suprarenale, mai ales a poriunii ei corticale = corticosuprarenala. - foliculostimulatorhormon (FSH) pereche cu hormonluteinizat (LH) sunt cei 2 hormoni care secreta creterea si secreia gonadelor : estrogen = ovule ; testosteron = spermatozoizi). - prolactina (Prl) este h. care stimuleaz producerea de lapte la niv. glandelor mamare in perioada de lactaie. Este considerat si hormon de stres. b) neurohipofiza este un hormon intermediar ce produce : - melanocitostimulatorhormon (MSH) responsabil de pigmentarea pielii. Neurohipofiza elibereaz in circulaie 2 hormoni secretai de hipotalamus : - antidiuretichormon (ADH) sau vasopresina si ocitocina. ADH se opune diurezei, stimuleaz creterea absorbiei cantitii de apa la niv. rinichiului, creste presiunea in vase. Ocitocina stimuleaz contraciile uterine, fibrele musculare netede din pereii canalelor galactofore (prin care iese laptele) din glandele mamare. Epifiza = glanda pineala, evolueaz pana la pubertate. Produce melatonina : intervine in reglare ritmului veghe-somn. Secreia melatoninei e dependenta de cantitatea de lumina pe care o percepe ochiul. Epifiza participa la protecia antitumorala a organismului / secreta un hormon care inhiba dezvoltarea gonadelor. Tiroida este o glanda din regiunea cervicala anterioara alctuita din 2 lobi unii intre ei printr-un istm. E singura glanda endocrina capabila sa depoziteze hormonii, ea avnd posibilitatea sa secrete hormoni de tip folicular. Secreta T3 (3 atomi de iod) T4 (4 atomi de iod) ce au efect in principal la niv. metabolismului energetic, dar si la nivelul proceselor de cretere, inclusiv pe procesele de maturizare a sistemului nervospitic diform napoiat mintal (nanism tiroidian) apare daca hiposecreia tiroidiana apare in copilrie. Daca hiposecreia apare la vrsta adultabradipsihie, bradilalie. Boala Basedow Gravesom fff slab, mereu ii e cald, hiperkinetic, hiperlalic. calcitonina intra in metabolismul calciului. Glandele parotide secreta parahormon = hormon hipercalcemiant : ia calciul din oase si l baga in sg. - fr parahormon toate contraciile musculare paralizeazse moare prin asfixiere in max.1/2 h. Sunt in numr de 4 aezate la polii lobilor tiroidei. Timusul e aezat posterior de stern, involueaz la pubertate, are implicaii in dezvoltarea somatica a organismului. Pancreasul e o glanda mixta - exocrin = produce suc pancreatic - endocrin = produce mai muli hormoni, din care 2 hormoni pereche : insulina si glucagon. Insulina e cel mai puternic hormon anabolizant in lipsa eidiabetul zaharat (depoziteaz glucide, lipide si proteine). Cantitatea de glucoza trebuie sa fie constanta, altfel SNC e distruscoma. Glucagonul e hormon hiperglicemiant (catabolizant, dar numai pe linie glucidica) Glandele Suprarenale in nr. de 2 aezate deasupra rinichilor, alctuii din 2 poriuni distincte - la exterior corticosuprarenala secreta glucocorticoizi : cortizol ; mineralocorticoizi : aldosteron ; sexosteroizi : hormoni asemntori cu testosteronul si sunt responsabili de caracterele sexuale secundare pt. ambele sexe, responsabili de modificarea caracteristicilor vocii si a pielii, apariia pilozitilor. - la interior medulosuprarenala (alctuita din neuroni simpatici)adrenalina + nonadrenalina. Gonadele testicul = testosteron ovarul = estrogen si progesteron

GLANDA Hipofiza (glanda pituitara)

Epifiza (glanda pineala) Tiroida Paratiroidele Timusul Suprarenale Pancreas Ovare Testicule

HORMON Adenohipofiza : Somatotrop, Prolactina, Adenocorticotrop, Tireotrop, Gonadotropi. Lobul intermediar : Melanocitostimulant Neurohipofiza : Vasopresina, Oxitocina Melatonina, Vasotocina Tiroxina, Triiodotironina, Calcitonina Calcitonina, Parathormonul Corticosuprarenale : Mineralocorticoizi, Glucocorticoizi, Sexosteroizi Medulosuprarenale : Adrenalina, Noradrenalina Insulina, Glucagon Estrogeni, Progesteron Testosteron