Teme pentru

PROBA PRACTICĂ

examen de absolvire 2014

Se vor dezvolta obligatoriu, în prezentarea tehnicii,

procedura de îmbrăcare a mănuşilor sterile şi

procedura de colectare selectivă a deşeurilor

1

1. ADMINISTAREA SERURILOR (DEFINIȚII, METODE ȘI CĂI DE ADMINISTRARE ) BARARU TANIA

Definiţie:SerurilesuntbiopreparatececonţinAc specificifaţă de diferiţiagenţipatogenişiproduse ale acestora. Dupăprovenienţăexistă

1. Seruri immune omologe – de la convalescent, de la voluntary imunizaţi activeAvantaje : nu provoacăsensibilizareaorganismului; asigură o protective de durată maxima(aprox.30 zile)Dezavantaje: pericolultransmiteriivirusurilor(hepatice,HIV,etc); titrurivarriabile de Ac; volumlimitat

2. Seruri immune heterologe- obţinuteprinhiperimunizareaanimalelor(cai, cămile, lameAvantaje: titrudozat de Ac., lipsapericolului de infectare HIV, virusurihepatice

Dezavantaje: sunt eliminate mairapid(aprox. 7 zile); conţinândproteinestrăine, producsensibilizareaorganismuluiSeruriledetermină o imunizarepasivăprinanticorpiformaţiîn alt organism. Imunizarepasivă – introducereaîn organism a unorpreparatececonţinanticorpi(Ac) specifici.Imunoprofilaxia – metodăspecifică de prevenirecolectivăsauindividuală a maladiilorinfecţioase, ce are la bazăcreareaimunităţiiartificiale.Imunoterapia- metode specific e de tratamentprinintermediulvaccinurilor, serurilor immune, etc.Ex.: ser antidifteric, antigangrenos, antitetanic, antipestos, antipneumococic, antiveninos(viperă), antifaloidic (ciuperciotrăvitoare), antirabic, antipiogenpolivalent.Serurileglobale au determinatiniţialreacţiialergice la proteineleserice, astfelcădinele s-au izolatimunoglobulinele: Ig: G, M, A, D, E (5 clase)Ig G = gamaglubulinaceamaiactivă.Imunitatea pasivă conferă o protecţie imediată, dar de scurtă durată

Indicatii - scop curativ –seroterapie in difterie , tetanos, botulism, muscaturi de sarpe veninos , gangrena gazoasa - profilactic – seroprofilaxie – in plagi rabigene , plagi tetanigene ( la persoane nevacciante)

Căi de administrare - Intramuscular- se utilizeaza atunci cand serul este administrat in scop profilactic ; in scop curativ, se utilizeaza in

unele forme usoare de boala, precum si in cazurile cunoscute de hipersensibilizare a unor persoane- Intravenos– realizeaza efecte imediate de neutralizare a toxinelor; se utilizeaza aproape in toate cazurile in care

serul este administrat in scop curativModuri de administrare

- Serurile imune omologe. IG se administrază în doză unică fără precauţii- Serurile heterologe, adminstrate parenteral, pot provoca reacţii adverse(reacţii anafilactice,febra serului, febră).

Cauza: albuminele se comportă ca un alergenCombaterea reacţiilor serice:1.Utilizarea serurilor imune purificateşi concentrate2.Utilizarea Ig (gamma-globulinelor)3. Anamneza pentru recunoaştereaunei eventuale stări de sensibilizare- risc de şoc anafilactic4.Efectuarea testării pentrudepistarea sensibilităţii la serulheterolog. În acest scop se utilizează

Testul ocular(conjunctival)- o picătură ser diluat în sacul conjunctival, se urmăreşte reacţia locală la 30 minute. Dacă apare edem, eritem, fotofobiereactiepozitiva

Test cutanat- linii de scarificare(2-3) peste care se administreaza 1 picaturaserdiluatreeactie la 30 minute Test intradermic – se administraza 0,1ml din diluţia 1:100 sau 1/1000 a serului prescris. Dacătestulestenegativ(peste 20-30 minute reacţielocalăpână la 9 mm) se întroducesubcutan a douadoză de 0,1-0,5

ml de sernediluat. Peste 30-60 minute înlipsareacţiei se recurge la întroducereaîntregii doze curative intramuscular Dacătestulestepozitiv (reactielocalăpeste 10 mm) existăpericolulreacţiiloralergiceÎnacestcaz se recurge lametoda dedesensibilizareacută,propusă deBesredka. Eaconstăînadministrarearepetată, la interval

de 30 min adozelorcrescânde dinserulrespectivSchema de desensibilizarelargitaDilutie 1/100 la interval de 30 min 0,2 ml – 0,4 ml – 0, 6 ml subcutanat- dilutie 1/10 la interval de 30 min 0,2 ml – 0,4 ml – 0, 6 ml subcutanat- sernediluat la interval de 30 min 0,2, 0,4, 0,6 ., 1 ml subcutanat- apoirestulcantitatii intramuscular .Dacaapare o reactieanafilactoidasereia cu dilutiaanterioara .

Mecanismul:laîntroducereadozelormici de ser se evită acumulareacantităţilormari de substanţe biologic-active(histamină, serotonină, bradikinină,etc), responsabile de declanşareaanafilaxiei.Încaz de necesitateadministrareaseruluiva fi însoţită de administrareapreparatelor anti-histaminicesauserulva fi administrat sub narcoză (sccoaterea din funcţie a scoarţeicerebrale).

2

2. ADMINISTAREA VACCINURILOR (DEFINIȚII, METODE ȘI CĂI DE ADMINISTRARE ) BARARU TANIADefiniţie. Vaccinurile sunt produse biologice preparate din agenţi microbieni sau virusuri atenuate, inactive sau omorâte sau din produsele lor (din toxinele lor) care şi-au păstrat puterea imunizantă.Vaccinarea, este o metoda de imunizare activa, profilactica, impotrivaunorboli ; prininoculareaunui vaccin intr-un organism, acesta devine refractar la boalaImunitatea activă se obţine prin vaccinare şi este de lungă duratăINDICATIILE VACCINÃRII• Vaccinare de rutinã- vaccinurile din programele nationale de vaccinãri• Vaccinare selectivã - în anumite situatii epidemiologice - la anumite categorii /grupuri populationale cu risc crescut de îmbolnãvireEx: vaccin rubeolic,gripal, impotriva febrei galbene – t cei care călătoresc, rabic- la veterinari• Vaccinare optionalã - la indicatie/cerere, contra cost.Ex: vaccin rotaviral, pneumococic, varicelos

Vaccinurile se păstrează în frigider (4°-8° C).Vaccinoprofilaxia constituie cea mai valoroasă metodă de profilaxie a bolilor infecţioaseAdministrarea vaccinurilor

Pentru obtinerea unui rãspuns optim vaccinurile ar trebui sã fie administrate la vârsta si laintervalele recomandate. Atunci când acestea nu pot fi respectate se va tine seama de urmãtoarele aspecte:

– Un vaccin inactivat poate fi administrat simultan sau în orice moment, înainte sau dupã administrarea unui alt vaccin inactivat sau viu.

– Între dozele succesive ale aceluiasi vaccin sau între vaccinuri diferite se vor respecta intervalele minime recomandate.INTERVALELE DINTRE DOZE

Antigen Interval minim recomandat între doze2 sau mai multe vaccinuri inactivate niciunul, pot fi administrate simultan sau la orice interval între doze1 vaccin viu si 1 vaccin inactivat niciunul, pot fi administrate simultan sau la orice interval între doze

2 sau mai multe vaccinuri vii 4 sãptãmâni, dacã nu sunt administrate simultanCALEA DE ADMINISTRARE A VACCINURILOR:

1. Parenterală scarificări, injecţii intradermic: BCG - în zona deltoidiană a braţului drept subcutanat (faţa externă a braţului, ţesut celular al flancurilor abdominale) : antitetanic, antirabic,

antidifteric,antitifoparatific,antirujeolic intramuscular -în regiunea latero-externă a coapsei:- anatoxinele purificate şi adsorbite,(ADPA - anatoxină

difterică purificată şi adsorbită,ATPA - anatoxină tetanică purificată şi adsorbită)- trivaccinul = Di-Te-Per,bivaccinul = Di-Te

2. orală: antidizenteric,antipoliomielitic (VPO)3. intranazală : instilaţii, pulverizări : antigripal (exista si vaccin antigripal inactivat , injectabil)

CONTRAINDICATII SI PRECAUTIIContraindicatia - este determinatã de existenta unei afectiuni/conditii pe care o are persoanacare se prezintã la vaccinare si care creste semnificativ sansa aparitiei unei reactii adversepostvaccinale severe. – Vaccinul nu trebuie administrat când existã o contraindicatie.De ex: administrarea vaccinului gripal la o persoana cu alergie cunoscutã la ou ar puteacauza o reactie alergicã gravã chiar deces.• Contraindicatiile absolute, permanente sunt rare si sunt reprezentate de:

- bolile cu evolutie clinica moderata sau severa, cu sau fara febra; la copilul febril sau bolnav se prefera amanarea vaccinarii;

- reactii alergice severe cunoscute la un vaccin sau la una dintre componentele vaccinului(exemplu reactie alergicã la ou, la neomicinã),

- encefalopatia apãrutã în primele 7 zile de la vaccinarea cu pertussis celular (DTP).• Contraindicatiile temporare sunt cele mai numeroase.– reprezintã o amânare a vaccinãrii - vaccinul se poate administra ulterior, când conditia/afectiunea care a impus contraindicatia a fost rezolvatã.Ex. vaccinurile vii sunt contraindicate la gravide si la persoanele cu imunodepresie.Precautia - este determinatã de o afectiune/conditie pe care o are persoana care se prezintã la vaccinare si care poate creste sansa aparitiei unei reactii adverse postvaccinale sau a unui rãspuns imun neprotector. – În general, dacã o precautie este prezentã vaccinul nu ar trebui administrat. – Dacã existã risc de îmbolnãvire, vaccinul se poate administra, dar numai dupã o evaluare atentã fãcutã de medic si atunci când beneficiile vaccinãrii depãsesc riscurile de reactii adverse.

3

- persoana vaccinatã se supravegheazã pentru a putea identifica din timp si trata o eventualã reactie adversã– Cele mai numeroase precautii sunt temporareDe ex. administrarea vaccinului rujeolic la o persoanã care tocmai a primit o transfuzie.REACTII ADVERSEReactiile locale• Sunt cele mai frecvente, dar mai putin severe.– Exemplu: durere, edem, roseatã, tumefierela locul de administrare, incapacitatea de a folosi acel membru pentru o scurtă perioadă de timp.• În general, apar la câteva ore de la administare si sunt de obicei autolimitate, dispar în 48-72 ore• Pot apãrea dupã administrarea a pânã la 80% din dozele de vaccin, în functie de tipul vaccinului:– Sunt mai des întâlnite la vaccinurile inactivate, mai ales la cele care contin adjuvanti (ex. vaccinul diftero-tetano-pertussis).Reactiile de tip sistemic• Sunt manifestãri generalizate care includ febrã, mialgii, cefalee, artralgii, stare de rãu etc.• Pot apare dupã administrarea vaccinurilor vii atenuate şi sunt determinate de replicarea viralã.Sunt similare unei forme usoare a bolii naturale.Reactiile alergice• Sunt cel mai putin frecvente (< 1 caz la 1 milion de doze), dar cele mai severe; pot pune în pericol viata.• Pot fi cauzate de antigenul vaccinal sau de o altã componentã a vaccinului (antibiotic, conservant,stabilizatori, substante din mediul de culturã celularã etc.).• socul anafilactic este una dintre cele mai grave reactii care pot apare dupã o vaccinare, de aceeatrebuie recunoscut si intervenit imediat.• La fiecare punct de vaccinare trebuie sã existe protocolul de management al socului anafilactic si trusa de urgentã.IMPORTANT DE STIUT:• Vaccinurile şi anatoxinele sunt utilizate în primul rând cu scop profilactic; totuşi, unele pot fi aplicate şi cu scop curativ (difterie, tetanos, bruceloză, stafilococii, febră tifoidă)• Se vor utiliza numai vaccinuri cu valabilitate, neexpirate• Vaccinurile injectabile vor fi manipulate în condiţii de asepsie perfectă (încărcarea seringii la flacără, etc.)• Se vor respecta dozele şi intervalele dintre inoculări; dozele mai mici determină imunitate slabă; dozele mai mari pot declanşa reacţii postvaccinare intense.• Se va face tatonarea gradului de toleranţă faţă de vaccinuri prin administrare, în prealabil a unei doze de 0,1 ml în diluţie de 1/100 (în cazurile în care se poate aştepta o toleranţă mai accentuată).• Prevenirea complicaţiilor se va face prin respectarea contraindicaţiilor care trebuie cunoscute de către asistenta medicală.Continutul unui vaccin poate diferi de la un producãtor la altul, de aceea este foarte importanta se citi prospectul care însoteste vaccinul si în care sunt precizate, de asemenea, si reactiile carepot apare dupã administrarea vaccinului respectiv

Vaccinul anti…. Calea de administrareTuberculoză i.dPoliomielită- virus viuatenuat OralăPoliomielită- virus omorât s.c., i.m.Tetanus i.m, s.c.profundDifterie i.m, s.c.profundTuseconvulsive i.m, s.c.Rujeolă i.m, s.c.Hepatită B i.m, s.c., i.dHepatită A i.m, s.c.Rubeolă s.cParotidită i.m, s.c.Gripă- virus omorât i.m, s.c.Infecţii cu H. influentzae i.m, s.c.Adenoviroze- cu virus viuatenuatsauomorât

Oral, s.c.

Infecţii cu pneumococ i.m, s.c.Febrătifoidă, paratifoidă A şi B i.m, s.c.Infecţii cu rotavirus Oral, s.c.Antrax i.mMeningitămeningococică i.m, s.c.

4

3. ADMINISTRAREA ANTIBIOTICELOR PE CALE ORALĂ COTEA MARIADefinitie:Sunt medicamente de origine animala sau sintetizate chimic,care introduce in organism sau depuse pe suprafata lui,distrug microbii sau impiedica dezvoltarea lor.Sunt extrase din culturi de celule vii,mai ales din ciuperci sau pot fi sintetizate chimic.

Forma de prezentare:-Tablete-Drajeuri-Capsule operculate-Sirop

Reguli si caile de administrare:-Calea digestiva:peros-tablete,casete,capsule,prafuri,siropuri; -Administrarea pe cale orala se face dupa masa-Nu se administreaza tetraciclina la copiii mici-lezeaza mugurii dentari.-Prevenirea reactiilor alergice prin anamneza corecta pentru depistarea persoanelor cu teren alergic si prin testarea sensibilitatii organismului (testul intradermic sau prin scarificare cu dilutii 100 u/ml sau 1000 u/ml pentru antibioticele masurate in unitati, sau 0,001 g/ml, pentru antibioticele masurate in grame.)

Reactii: Alergice: eruptii,soc anafilactic Toxice: hepato, neuro, nefro, ototoxice Biologice: rezistenta microbiana la antibiotice

5

4. ADMINISTRAREA ANTIBIOTICELOR PE CALE PARENTERALĂ COTEA MARIADefiniţie:antibioticele sunt medicamente de origine animala sau sintetizate chimic,care introduse in organism sau depuse pe suprafata lui,distrug microbii sau impiedica dezvoltarea lor.

Scop:terapeuticAdministrarea parenterală a antibioticelor se realizează prin:-injecţie intramusculară(soluţii,suspensii);- injecţie intravenoasă(soluţii cristaline);-perfuzii.Materiale necesare:-se pregătesc in funcţie de felul injecţiei.Pregătirea pacientului:psihică şi fizică.

Execuţia tehnicii:-asistentul medical îşi spală mâinile şi imbracă mănuşile;-aspiră solventul(ser fizilogic sau apă distilată) in seringă;-îndepărtează capacul de plastic sau metalic de pe flaconul cu pulbere şi dezinfecteză dopul de cauciuc;-după evaporarea alcoolului introduce solventul in flaconul cu pulbere,scoate acul şi agită flaconul până la dizolvarea completă;-aspiră in seringă o cantitate de aer egală cu cantitatea de soluţie ce urmează a fi aspirată din flacon;- dezinfecteză dopul de cauciuc din nou,introduce acul in flacon pâna la nivelul dopului de cauciuc,introduce aerul;-retrage pistonul seringii sau lasă să se golească singur conţinutul flaconului in seringă sub presiunea din flacon;-schimbă acul,elimină aerul din seringă şi injectează soluţia medicamentoasă.Reorganizarea locului:selectarea deşeurilor rezultate conform PU.(Precautinuni Universale)Supraveghere:-supravegherea pacientului pentru a sesiza la timp reacţii alergice(pot apărea la repetarea unui tratament cu antibiotice după un anumit interval de timp şi chiar dacă la testarea acestuia nu au apărut reacţii alergice).De reţinut:-Testarea sensibilităţii la antibiotice înainte de începerea tratamentului este obligatorie;-Nu se asociază in aceeasi seringă alt antibiotic sau alte medicamente ;-Injectiile cu antibiotice se fac in conditii de asepsie perfectă;-Penicilina dizolvata se administrează in maximum 24 h;-Asistentul medical va evita sensibilizarea sa faţă de antibiotice prin folosirea mănuşilor in timpul manipulării şi dizolvării acestora.

6

5. ADMINISTRAREA BCG-ULUI BARARU TANIA

VEZI FIȘA NR . 200

7

6. ADMINISTRAREA CORTIZONULUI (PREPARATE, MODURI DE ADMINISTRARE, REACȚII, SUPRAVEGHERE) BARARU TANIA DEFINIŢIE - Glucocorticoiziisunthormoniaicorticosuprarenaleisauanalogi de sinteză cu efectantiinflamatormarcatşiacţiuniimportanteasuprametabolismuluiglucoproteic.EFECTE- Inhibăproceseleinflamatorii, diminueazăformareaedemului local şimenţinrăspunsulvaselor la catecolamine- Au proprietăţiantialergicemarcate- Sunteficaceîntoatetipurile de şoc circulator- Influenţeazăconstantelehemogramei- Scadapărareaorganismului la infecţiiintârziindcicatrizarea- Crescsecreţiagastrică de HCl- Stimuleazăsistemulnervos central creând o stare de bine dar pot declanşareacţiipsihotice- Favorizeazăretenţia de sareşiapă- FavorizeazăgliconeogenezapeseamaproteinelorINDICAŢII- Bolireumatismale, lupus eritematossistemic- Sclerozamultiplă- Stăriedematoase (glomerulonefritasaunefritalupică)- Bolineoplaziceînstadiul terminal pentruîmbunătăţireacalităţiivieţiişipentruprofilaxiastărilor de greaţăşivărsăturiprovocate de chimioterapiaantineoplazică- BolialergiceMEDICAMENTE UTILIZATE. FORME DE PREZENTAREA. CORTIZON1. Dexametasonul - soluţieinjectabilă, fiole de 2 ml- 8 mg sau 4 mg2. Hidrocortisonum• Flebocortid - pulbere 100 mg + 1 fiolă de 2 ml solvent• HHC (Hidrocortizonhemissuccinat) - soluţieinjectabilăadministrare strict i.v. 25 mg/5 ml – 1 fiolă HHC a 1 ml +1 fiolă solvent de 4 ml- soluţieinjectabilăadministratprininjecţiii.v , i.m. sauperfuziei.v.: 1 flacon pulbere 100mg hidrocortizonsuccinatsodic + 1 fiolă solvent de 2 ml.3. Methylprednisolon= Medrol= Solu-Medrol Solu-Medrol pulberesterila 40 mg: 1 flacon cu douăcompartimente; Solu-Medrol pulberesterila 125 mg: 1 flacon compartimentat; Solu-Medrol pulberesterila 250 mg: 1 flacon + 1 flacon; Solu-Medrol pulberesterila 500 mg: 1 flacon + 1 flacon; Solu-Medrol pulberesterila 1000 mg: 1 flacon + 1 flacon; Solu-Medrol pulberesterila 2000 mg: 1 flacon + 1 flacon.Poate fi administrati.vşii.msauînperfuziei.v.• Nu se amestecă cu altemedicamente ,Constituireasoluţiei a) Flacon compartimentat: 1. Se apasapeactivatorul de plastic pentru a fortapatrundereasolventului in compartimentul inferior. 2. Se agitausorpentruobtinereasolutiei. 3. Se indeparteazaportiunea de plastic care acoperacentruldopului. 4. Se sterilizeaza fata superioara a dopului cu unbactericidadecvat. 5. Se patrunde cu aculprincentruldopuluipanacandvarfulsauesteabiavizibil. Se intoarceflaconul cu gura in jospentru a se extragesolutia.b) Flacon: in conditiiaseptice se adaugasolventul in flaconul cu pulberesterila. Se folosestenumai solvent special.c) Preparareasolutieiperfuzabile: Mai intai se reconstituiesolutiaasa cum esteindicat. Terapiapoate fi initiataprinadministrareasolutiei de metilprednisolonsuccinat de sodiuintravenostimp de celputin 5 minute (pentru doze maimici de 250 mg) pana la 30 de minute (pentru doze maimari de 250 mg). Dozeleulterioare pot fi administrate similar. Daca se doreste, medicatiapoate fi administrata in solutiidiluate, prinamesteculsolutieireconstituite cu dextroza 5% in apa, serfiziologicsaudextroza 5% in solutie de clorura de sodiu 0,45% sau 0,9%. Solutiilerezultatesunt stabile din punct de vederefizicsichimictimp de 48 de ore.

8

Medrolcomprimate (cp) de 16 mg, 32 mg, 4mg- se administrază per ossau oral4. Prednisolon• Decortin– 5mg şi 20mg/cp• Solu- decortin - pulberepentrususpensieinjectabiliă 50 sau 250 mg, flacon +1 fiolă de 5ml solvent5. Prednison- administrareorală• N. Prednison - comprimate 5 mg• Prednison - comprimate 5mgPRECAUŢII SPECIALE- Dozaeste strict individualizată de către medic- Preparatelecortizonice se administrează 2/3 din dozazilnicădimineaţaşi 1/3 dupăamiazapentru a respectanivelul maximal al secreţieifiziologice a cortizolului- Doza de întreţinere se administreazădimineaţa- Înbolireumatismale, lupus eritematossistemic (LES), sclerozamultiplă (SM) se face puls-terapie 1g/zitimp de 3 zileînperfuzie cu glucoză 5% încelpuţin 30 minute- Dozele sub 250mg se pot administrai.v. lent încelpuţin 5', iarcelepeste 250 mg în PEV, încelpuţin 30'- Suspensiileapoasenu se administreazăi.v.nici IR.- Doza se scadetreptat conform recomandăriimedicale- Soluţiaobţinutăprindizolvarealiofilizatului se păstrează maximum 48h.SUPRAVEGHEREA PACIENTULUI- Se monitorizează TA, existărisc de creştereprinretenţiehidrosalină. Se recomandădietăhiposodată, alimentebogateîncalciuşi vitamin C(pentrufuncţionareaglandeicorticosuprarenaleşiprevenireaosteoporozei, încazultratamentului de lungădurată cu cortizon)- Se cântăreşte periodic întimpultratamentului de lungădurată, existărisc de obezitate- Aparpirozisulşiepigastralgii, se administreazăinhibitoriaisecreţieigastriceşiregimalimentar de protecţie.- Se supravegheazăscaunul, existărisc de acutizareaulcerului gastro duodenal.- Se monitorizeazăglicemia - creştepringluconeogeneză. Se recomandăregimhipoglucidic, se supravegheazăatentpacienţii cu diabet.Existărisc de diabetcortizonic.- Pacientulpoateacuzaslăbiciunemusculară, se pierdepotasiuîntimpultratamentului. Se recomandădietahiperpotasicăşihiperproteică- Se supravegheazăcomportamentulpacientului; pot aparestări de agitaţie, insomnie, tulburăripsihotice- Se observăaspectultegumentelor, pot apareedeme.EDUCAŢIA PACIENTULUIPacientultrebuieinstruit:- Săiamedicamenteledupămasăsauîmpreună cu gustarea- Sărespecteorarul de administrare: 2/3 din doză la ora 8 şi 1/3 din doză la ora 16°°- Să nu omitănici o doză de medicamente- Săaibăasupraluişi la îndemânămedicamentelepentru a putea fi folositeîncaz de urgenţă- Săevitesituaţiile de stres accentuate (febră, infecţiile, lucrăridentare, accidente, crizepersonalesaufamiliale)- Să nu modificedozelefărăacordulmedicului- Să-şimonitorizezesemneleşisimptomele care pot apare: anorexie, greaţă, vărsături, slăbiciune, depresie, ameţeală, poliurie, pierdereîngreutateşisăanunţemedicul- Să se cântărească periodic, să observe modificareafeţei (faţăînlunăplină), prezenţaedemelor, să-şimăsoare TA. Încazulcreşteriiponderalesă se adresezemedicului- Să consume o dietăhiposodatăşihiperproteicăîntimpultratamentuluişisă consume moderatglucide.- Săechilibrezeefortulfizic cu repausul- Săeviteactivităţilesuprasolicitante- Să nu facăvaccinări, existărisc de complicaţiineurologice- Să nu întrerupătratamentulbruscsaufărăacordulmedicului, scădereadozelor se face treptat- Se atenţioneazăpacientulsă nu iamedicamentefărăacordulmedicului

9

7. ADMINISTRAREA INSULINEI COTEA MARIADefinitie:Insulina este singurul hormon hipoglicemiant, secretat de celulele beta pancreatice.Principala actiune este scaderea glicemiei, prin favorizarea patrunderii glucozei in celule si stimularea metabolizarii ei.Actiuni antagoniste insulinei au:glucagonul, adrenalina, corticoizii naturali si cei de sinteza.Forme de prezentare:1.Insuline cu actiune rapida, notate cu litera R. Actiunea lor are loc imediat dupa adm. SC. ,15-60 min. Se adm cu 30 min inaintea meselor principale. Adm. IV in coma diabetica.Actrapid, Humulin R.2.Analogi ai insulinei cu actiune rapida, se adm SC. si IV.3.Insuline cu actiune intermediara si lenta, notate cu I. Se adm. SC., actiunea incepe la 1-2 ore, si dureaza 10-16 ore. Se adm postprandial.Humulin si Insulatard.4.Insuline cu actiune prelungita, ultralenta, notate cu U. Actiunea incepe la 1-2 ore dupa adm, SC., si dureaza 24 ore.Lantus si Levemir.5.Insuline premixate si analogi cu debut rapid si actiune prelungita.Ofera cele mai mari avantaje, dureaza 24 de ore.Humulin M3,Humalog Mix.Administrare:

Adm SC., se face cu aseptizare cu ser fiziologic sau alcool sanitar, asteptandu-se evaporarea acestuia,ştiut fiind că alcoolul inactivează insulina iar locurile de electie se alterneaza la fiecare injectie.Reguli de administrare:

-respectă prescriptiile privind doza, calea si ritmul-verifica valabilitatea si aspectul-insulina R-limpede,insulinele I-lactescente.-pasteaza flacoanele cu insulina la frigider 2-8 °C, sau la intuneric sub 25 °C.-pregateste pacientul -pregateşte materiale si instrumentar necesar-respectă reguli de asepsie antisepsie

Reactii:Scaderea glicemiei si stabilizare concentratiei acestea in sange, pentru o perioada de timp.Supraveghere:-supravegheaza pacientul-monitorizeaza glicemia si glicozuria a jeune si post prandial.

BARARU TANIAADMINISTRAREA INSULINEIDEFINIŢIE - Insulina este medicamentatul care asigură supravieţuirea pacienţilor cu diabet zaharat tip 1 şi controlul glicemiilor pentru un număr semnificativ (în creştere) dintre pacienţii cu diabet zaharat 2 şi gravide cu diabet gestaţional.OBIECTIVE- Promovarea şi menţinerea stării de bine, clinic şi psihologic al pacienţilor- Evitarea hipoglicemiilor severe, a hiperglicemiei simptomatice şi a cetoacidozei.INDICAŢII- Diabet zaharat tip 1 (indicaţie absolută)- Diabet zaharat tip 2:• Atunci când cu dozele maxime tolerate ale preparatelor antihiperglicemice orale combinate cu dieta nu se ating obiectivele terapeutice• Episoade de stres metabolic acut (infarct miocardic, AVC, infecţii moderate sau severe)• Pre- şi intra- şi postoperator când se suspendă medicaţia orală• În cazul contraindicaţiilor preparatelor orale (insuficienţa hepatică şi renală)• Reacţii adverse ale unor preparate orale- Diabetul zaharat gestaţional care nu se rezolvă prin dietă- Urgenţe hiperglicemice (cetoacidoză, hiperglicemie osmolarăTIPURI DE INSULINĂ- Insuline rapide: Actrapid, Humalog, cu acţiune scurtă sunt singurele care se folosesc în situaţii de urgenţă metabolică pentru că se pot administra intravenous acţionând în mai puţin de 10 min.- Insuline intermediare (cu acţiune prelungită): Monotard, Insulatard, Humulin basal, Insuman basal- Insuline lente: Ultratard, Humulin lente, Huminsulin Long.- Insuline premixate (cu acţiune rapidă şi intermediară). Mixtard. Humulin. Insuman Comb .FORME DE PREZENTAREINSULINE UMANE (Producător LILY France SAS)- Humulin M 3• Suspensie injectabilă 40 u/ml şi 100 u/ml - flacon de 10 ml, cartuşe de 3 ml, pen-uri preumplute 3 ml

10

- Humulin N• Suspensie injectabilă 100 u/ml-flacon de 10 ml, cartuşe de 3 ml, pen-uri preumplute 3 ml• Suspensie injectabilă 40u/1 ml - flacon de 10 ml- Humulin R• Suspensie injectabilă 100 u/ml, flacon 10 ml, cartuşe de 3 ml• Suspensie injectabilă 40 u/ml - flacon 10 mlINSULINE UMANE - Producător NOVO NORDISK- Insulatard - suspensie injectabilă 100 u/ml, flacon 10 ml- Insulatard Novolet 100 u/ml - suspensie injectabilă pen-uri (stilouri) preumplute a 3 ml- Insulatard Penfill - 100u/ml - suspensie injectabilă, cartuşe a 3 ml- Mixtard 30 - suspensie injectabilă 100 u/ml, flacoane de 10 ml- Mixtard 30 Novolet - suspensie injectabilă 100u/ml, cartuşe a 3 ml- Mixtard 20 PENFILL -100 u/ml, Mixtard 30 penfill, Mixtard penfill 40, suspensie injectabilă, cartuşe 3 ml.- Actrapid 100 u/ml - suspensie injectabilă, flacoane a 10 ml- Actrapid novolet 100 ui/ml - suspensie injectabil , stilouri injectoare (penă -uri) preumplute a 3 ml- Actrapid penfill - suspensie injectabilă 100 u/ml, cartuşe a 3 mlINSULINE UMANE - Producător AVENTIS PHARMA- Insuman basal - suspensie injectabilă în flacon 5 ml -(100u/ml)- Insuman basal Optiset - suspensie injectabilă cu dispozitiv de administrare tip "pen" preumplut cu 3 ml (300u/insulină per pen).- Insuman comb 25 şi Insuman comb 25 Optiset - suspensie injectabilă în flacon de 5 ml, sau cartuşe de 3 ml, respectiv pen preumplut cu 100 u/ml.- Insuman comb 50, însumau comb 50 Optiset - suspensie injectabilă - în flacoane de 5 ml şi cartuşe sau pen-uri preumplute de 3 ml - 100 u/ml- Insuman rapid si Insuman rapid Optiset - soluţie injectabilă în flacoane de 5 ml (100 u/ml), sau pen-uri preumplute - 3 ml (100u/ml)INSULINUM ASPART - Producător Novo Nordisk- Novomix 30 - Flexpen, 30 PENFILL - suspensie injectabilă în dispozitiv tip pen preumplut de 3 ml şi respectiv cartuşe de 3 ml- Novorapid, Novorapid Flexpen, Novorapid penfill (100u/ml) - soluţie injectabilă în flacoane de 10 ml, pen-uri cu cartuş de 3 mlINSULINUM DETEMIR - Producător Novo Nordisk- Levemir Penfill (100 u/ml), Levemir flexpen (100 u/ml) - soluţie injectabilă în pen-uri preumplute de 3 ml, cartuşe de 3 mlINSULINUM GLARGINE - Producător Aventis Pharma- Lantus (100u/ml), Lantus Optiset- soluţie injectabilă, cartuş de 3 ml, pen-uri preumplute de 3 mlINSULINUM GLULIZINA- Apidra (100u/ml)-cartuş de 3 mlINSULIN LISPRO - Producător Eli Lilly - Nederland- Humalog Pen (100 u/ml)- soluţie injectabilă în stilou injector - pen şi în cartuşe de 3 ml.- HumalogMix 25 Pen, Humalog Mix 25, - suspensie injectabilă, pen-uri de 3 ml, cartuşe de 3 ml- Humalog Mix 50 Pen, Humalog Mix 50 - suspensie injectabilă în pen-uri sau cartuşe a 3 mlPĂSTRAREA INSULINEI- Se păstrează de regulă la frigider între 2 - 8°, nu în congelator sau aproape de acesta.- În vederea administrării flaconul se scoate din frigider cu 60 min înainte. Nu se încălzeşte înainte de administrare.- Flaconul integru şi/sau cel din care se face administrarea se poate păstra sub 30° la întuneric, nu mai mult de 28 de zile. Dacă timpul este depăşit se pierde valabilitatea.STABILIREA DOZEI ŞI TIPULUI DE INSULINĂ- Se face de către medic, individualizat- Medicul instruieşte pacientul cum să-şi ajusteze dozele în funcţie de conţinutul de hidrocarbonaţi din dietă- Tipul de insulină este ales în funcţie de toleranţa pacientului- Administrarea insulinei se face conform unei scheme stabilite de medicPRECAUŢII GENERALE- Se verifică aspectul pentru a observa dacă nu au apărut modificări: insulinele rapide au aspect limpede, clar, insulinele intermediare sau lente au aspect lactescent, turbid, fără flocoane. Prezenţa flocoanelor presupune schimbarea flaconului.- Insulinele intermediare sau lente se omogenizează prin culcarea flaconului în poziţie orizontală şi rulare blândă între palme de 30-40 de ori. Agitaţia în poziţie verticală produce bule şi imperfecţiuni la dozare. Dacă nu se omogenizează, nu se administrează.- Nu se amestecă insuline cu concentraţii diferite şi nici tipuri diferite de insulină. Dacă este necesar se folosesc seringi separate.PRECAUŢII SPECIALE

11

- Insulinele rapide sunt singurele insuline care se folosesc în situaţii de urgenţă metabolică, în stări febrile, boli infecţioase, traumatisme, intervenţii chirurgicale.- Insulinele rapide sunt singurele care se pot administra pe cale i.v. intrând în acţiune în mai puţin de 10 minute. Deasemenea se pot administra pe cale S.C. şi I.M.- Alegerea locului în funcţie de tipul de insulina:• Pentru insulinele rapide - abdominal - cu excepţia a 5 cm în jurul ombilicului, zonă în care absorbţia e cea mai rapidă• Insuline intermediare: coapsă, fesă,• Pentru pacienţii slabi, normoponderali, copii, injectarea se face în zona deltoidiană şi coapsă, într-un unghi de 45°• În regiunea abdominală sau fesieră injectarea se face înţepând sub un unghi de 90°- Exerciţiul fizic creşte rata absorbţiei prin creşterea fluxului sanguin- Deasemenea expunerea la căldură (baie, masarea zonelor, plajă) favorizează absorbţia mai rapidă şi glucidele se administrează cu câteva minute mai devreme- Expunerea la frig încetineşte absorbţia, alimentele fiind administrate cu câteva minute mai târziu.- Rotaţia locului de injecţie (în aceeaşi arie ţinând seama de timpul de absorbţie al insulinei) este importantă pentru prevenirea complicaţiilor (lipohipertrofia - depunere excesivă de grăsime sau lipoatrofia - topirea ţesutului grăsos subcutanat).- Dacă sângerează sau iese lichid se aplică un tampon pentru 5-8 secunde fără să se maseze pentru a nu grăbi absorbţia insulinei- Reducerea durerii este posibilă dacă:• Soluţia se injectează la temperatura camerei• Aerul se elimină corect• Zona se spală sau se dă cu alcool şi se aşteaptă evaporarea• Zona trebuie să fie relaxată• Pătrunderea în piele se face rapid• Nu se schimă direcţia acului• Se folosesc ace adecvate (6, 8,12,16 mm) în funcţie de regiuneSUPRAVEGHEREA PACIENTULUI- Pot apare complicaţii:• Hipoglicemia - pacientul trebuie să aibă asupra lui 15 gr hidrocarbonaţi (3 bucăţi de zahăr)• Edemul insulinie - apare la pacienţii nou descoperiţi din cauza retenţiei hidrosaline la începutul iniţierii tratamentului cu insulina• Lipodistrofia hipertrofică - creşterea în volum a ţesutului adipos nevascularizat ceea ce încetineşte mult absorbţia insulinei• Lipodistrofia atrofică - diminuarea ţesutului adipos subcutanat la locul administrării insulinei, mai frecventă la femeile tinere• Alergia locală - edem, noduli, eritem pruriginos sau dureros• Alergia generalizată - de la urticarie până la şocul anafilactic- Cu excepţia hipoglicemiei pe care o sesizează bolnavul, celelalte vor fi interpretate şi evaluate de medicul specialist

12

8. ADMINISTRAREA MEDICAMENTELOR INJECTABILE PRIN CATETER VENOS PERIFERIC (BRANULĂ) POSTELNICU MIHAELA

VEZI FIȘA NR. 67

~ Cateterul intravenos – canulă flexibilă – este prevăzut cu mandrin şi dispozitiv translucid pentru observarea picăturilor de sânge.

~ Tipuri de catetere:o Cateter i.v. cu canulă.o Cateter i.v. cu canulă şi valvă.

~ Cateterul este atraumatic şi perfect adaptat pentru fixarea şi orientarea pe traiectul venos fără a deteriora vena.

~ Selectarea cateterului se face în funcţie de starea anatomică a venelor.~ Nu se retrage mandrinul în timpul puncţiei venoase, ci când apare sângele la capătul translucid.~ Se fixează la piele cu benzi de leucoplast. ~ Nu se utilizează la pacienţi cu hipersensibilitate la materiale plastice.

Atenţie la administrarea de soluţii cu grad înalt de viscozitate sau a cantităţilor mari de sânge → transfuzii.

~ Dacă injectarea se va face prin fluturaş (Butterflys) este necesară eliminarea aerului din cateter înaintea puncţionării venei, apoi cu fluturaşul ţinut de „aripioare” se puncţionează vena şi se continuă tehnica injecţiei. La nevoie fluturaşul se poate fixa cu benzi de leucoplast.

13

9. ADMINISTRAREA MEDICAMENTELOR PE CALE RESPIRATORIE (PREPARATE, PROCEDURI) BARARU TANIAPe cale respiratorie pot fi administrate

- gaze sau substante gazeificate - lichide fin pulverizate sau sub forma de vapori

Scop : - dezinfectie, decongestionarea mucoasei cailor respiratorii - îmbogatirea aerului inspirat in oxigen, pentru combaterea hipoxiei - fluidificarea sputei, expectoratiei La nivelul arborelui respirator substantelor medicamentoase bronhodilatatoare pot fi administrate atât sub formă de injectabilă şi tablete, dar şi sub formă de aerosoli: prin utilizarea unui inhalator sau a unui nebulizator (nebulizarea).

Inhalatorul este un mic dispozitiv sub presiune, care livrează medicamentele sub formă de aerosol, într-o formă corect dozată, acestea ajungând direct în plămân. Există multe tipuri de inhalatoare, ce acţionează astfel: se introduce un capat al inhalatorului(piesa bucală) în gură şi se apasa declansand eliberarea substantelor active, moment in care se inspira. Nebulizatorul este mai uşor de folosit pentru pacient (în special în cazul copiilor şi bătrânilor) şi permite administrarea unor doze mai mari de medicamente. Acesta este un dispozitiv (conectat la curent sau baterii sau la o butelie de oxigen) care transforma lichidele în aerosoli (un fel de,, ceaţă') , care împreună cu oxigenul sunt inspirate uşor pe gură, printr-o mască sau piesă bucala, în decurs de 15 minute.Pentru a putea fi inhalate diametrul particulelor inhalabile trebuie să fie de 1-5m.Dispozitive de terapie inhalatorieLa ora actuală există trei tipuri de dispozitive de aerosoloterapie:

dispozitivele inhalatorii presurizate cu eliberare standardizată(spray-ul –pMDI) dispozitivele inhalatorii cu pudră uscată (dry powder inhalers- DPI) nebulizoarele

Tehnica administrarii aerosolului utilizand pMDI( spray)1..Asezati pacientul într-o poziţie relaxată, pe un scaun (sau în picioare);2. Se scoate capacul de protectie al spray-ului;3.Se tine spray-ul cu piesa bucală în jos, în ,,pensa’’ formată între degetul mare şi arătător;4. Se agita flaconul de 3 – 4 ori;5. Se realizeaza o expiraţie profunda, apoi se plasează piesa bucală în cavitatea bucală între dinţi şi se strânge buzele în jurul ei, fără a o muşca6. Se începe un inspir profund; imediat ce s-a început inspirul, se apăsa o singură dată pe flacon;7.Se continua inspirul pînă la capăt şi blocaţi respiraţia 10 secunde (număraţi pînă la 10);8.Pentru a administra un al doilea puf, se păstreaza flaconul în poziţie verticală şi se aşteapta aproximativ o jumătate de minut înainte de a repeta etapele de la 2 la 6.

Flaconul trebuie curăţat cel puţin o dată pe săptămână.1.Se scoate flaconul de metal din învelişul de plastic al inhalatorului şi se îndepărteaza capacul piesei bucale.2. Se clăteste învelişul de plastic şi piesa bucală cu apă caldă.3. Se lasa la uscat într-un loc cald.,evitand căldura excesivă.4. Se pune flaconul şi capacul piesei bucale. Se poate adăuga în apă un detergent slab sau o soluţie de tipul celor folosite la curăţarea biberoanelor pentru copii Clătiţi apoi cu apă curată înainte de uscare.

NU SE PUNE FLACONUL DE METAL ÎN APĂ.Pentru cei care, nu reuşesc să utilizeze corect dispozitivul tip spray, au fost concepute şi realizate:

camere de inhalaţie sau dispozitive cu pulbere uscată

CAMERA DE INHALAȚIE (SPACER-ul)A fost special creată pentru pacienţii care nu pot utiliza corect dispozitivele tip spray.

Este singura modalitate de a administra medicaţia sub forma de spray la copiii sub 5 ani.Camera de inhalaţie este un recipient de plastic care are la un capăt un orificiu la care se adaptează spray-ul, iar la celălalt capăt un cilindru de care se lipesc buzele. Piesa bucală este prevăzută cu o valvă, care permite inhalarea aerul din cameră dar împiedică sa se expire prin ea.Cum se utilizeaza?

agitaţi de 2 –3 ori spray-ul si ataşaţi-l la cameră; descărcaţi 1 puf în cameră: lipiţi buzele pe piesa bucală şi efectuaţi un prim inspir profund, după care blocati respiraţia timp de 10 secunde;

apoi expirati; repetaţi inspirul prin cameră încă de două - trei ori, fără să mai apăsaţi pe spray;

14

daca doza recomandata este de 2 pufuri - repetati pasii de mai sus. Utilizarea camerei creşte cantitatea de medicament care ajunge pe bronhii şi scade iritaţia gîtului provocată de spray-uriINHALATOARELE CU PULBERE USCATA Pentru cei care nu pot utiliza corect dispozitivele tip spray sau pentru cei care nu tolerează gazul din aceste dispozitive, au fost concepute şi realizate inhalatoare cu pulbere uscată. Cele mai cunoscute, în prezent, pe piaţa românească sunt:1.DISPOZITIVUL TIP TURBOHALEREste un dispozitiv cilindric în care au fost încărcate doze de medicament (50-200), sub formă de pulbere foarte finăCum se utilizeaza un turbohaler ? - Se deşurubeaza capacul de protecţie; - Se ţine dispozitivul vertical, în mîna stîngă; - Cu mîna dreaptă se răsuceste inelul colorat aflat la baza turbohalerului spre dreapta, 15-20 grade, apoi spre stînga, pînă

se aude un ,,clic”; - Se trece dispozitivul în poziţie orizontală; - Se realizeaza o expiratie fortata; - Se lipesc buzele de vîrful dispozitivului şi se inspira profund; - Se ţine respiraţia 10 secunde, după care se reia o respiraţie normală. - Se şterge turbohalerul şi se înşurubeaza capacul protector. O fereastră laterală ne anunţă, prin apariţia unei benzi roşii, de ultimele doze. Se clateste gura, cu multă apă, după fiecare administrare, pentru a evita dezvoltarea ciupercii bucale (candida). Nu se folosesc dispozitivele tip Turbuhaler în crize sau exacerbări deoarece este necesar un inspir profund pentru a elibera doza optimă.

2.DISPOZITIVELE TIP ,,DISKHALER” Dispozitive cu pulbere uscată tip ,,Diskhaler”, se utilizeaza datorită uşurinţei de utilizare. Acest tip de dispozitiv poate fi încărcat cu 30 sau 60 doze şi este prevăzut cu un contoar care semnalează numărul de doze rămase.Cum se utilizeaza un Diskhaler ? - dispozitivul se tine cu mîna stîngă, în poziţie orizontală; - cu mîna dreaptă se împinge clapeta capacului de protecţie; se observa o a doua clapetă şi un orificiu ovalar de inhalaţie

(piesa bucală); - se împinge pînă la capăt clapeta a doua, care armează aparatul; - se lipesc buzele în jurul piesei bucale şi se inhaleaza profund; - respiraţia se blocheaza 10 secunde, apoi se reia o respiraţie normală; - Se inchide dispozitivul tragînd simultan cele două clapete. Marele avantaj al acestui aparat este simplitatea de utilizare. Poate fi folosit în timpul crizelor sau în exacerbări deoarece cantitatea de medicament eliberată nu depinde de fluxul inspirator ! Nu uitaţi să clătiţi gura cu apă după fiecare utilizare (şi intermitent cu soluţie de bicarbonat de sodiu alimentar).

3. DISPOZITIV TIP HANDIHALER -MOD DE ADMINISTRARE Pentru a asigura administrarea corectă a medicamentului de către pacient, când se utilizează handihaler-ul, pacientul va fi instruit de către medic/asistentul medical asupra modului deutilizarea a inhalatorului.

Dispozitivul HandiHaler este conceput special pentru Spiriva. Nu va fi utilizat pentru a lua nici un alt medicament. Poate fi utilizat timp de un an

Dispozitivul HandiHaler1. Capacul de protecţie împotriva prafului2. Aplicatorul bucal3. Baza4. Dispozitivul pentru perforare5. Camera centrală

15

1. Pentru a debloca capacul de protecţie împotriva prafului, apăsaţi dispozitivul pentru perforare până la capăt şi apoi eliberaţi-l.

2. Se deschide complet capacul de protecţie împotriva prafului, prin împingerea lui în sus. Apoi deschideţi aplicatorul bucal prin împingerea lui în sus.

3. Se scoate o capsulă Spiriva din blister (numai înainte de administrare) şi se pune în camera centrală (5), ca în imagine. Nu are importanţă modul în care puneţi capsula în cameră.

4. Se închide bine piesa bucală până se aude un clic, lăsând deschis capacul de protecţie împotriva prafului.

5. Se tine dispozitivul HandiHaler cu piesa bucală în sus şise apasă numai odată complet dispozitivul de perforare şi apoi se eliberează. Astfel se perforează capsula şi se permite eliberarea medicamentului pentru inhalare.

6. Se expiră complet.Important: a se evita expirarea în piesa bucalăl.

7. Se intoduce piesa bucală a dispozitivului HandiHaler în gură şi se strâng ferm buzele în jurul lui.Se menţine capul în poziţie verticală şi se inspiră încet şi profund, dar suficient de puternic,pentru a auzi sau simţi vibraţia capsulei.Se inspiră până ce plămânii sunt plini cu aer; apoi se ţine respiraţia cât mai mult posibil şi, în acelaşi timp,se scoate dispozitivul HandiHaler din gură.Se reia respiraţia normală. Se repetă etapele 6 şi 7 încă o dată, până la golirea completă a capsulei

8. Se deschide încă odată piesa bucală şi se îndepărtează capsulautilizată şi aruncaţi. Se închide piesa bucală şi capacul de protecţie împotriva prafului în vederea păstrării dispozitivului HandiHaler.

Cum curăţaţi dispozitivul HandiHaler

Dispozitivul HandiHaler se curăţă o dată pe lună. Se deschide capacul de protecţie şi piesa bucală. Apoi se deschide baza prin împingerea dispozitivului de perforare. Se curăţă întregul dispozitiv cu apă caldă, pentru îndepărtarea oricărei urme de pulbere. Se usucă dispozitivul

HandiHaler în întregime, tamponând excesul de apă cu un şerveţel de hârtie şi apoi se usucă, lăsând capacul de protecţie, piesa bucală şi baza deschise. Uscarea durează 24 ore, astfel încât

trebuie să curăţaţi bine dispozitivul după utilizare pentru a fi pregătit pentru următoarea administrare. La nevoie, exteriorul piesei bucael poate fi curăţat cu o cârpă umedă, dar nu în

exces.

16

Instrucţiuni pentru deschiderea/manipularea blisterului

A. Separaţi cele două porţiuni ale blisterului, prin rupere de-a lungul zonei perforate.

B. Înlăturaţi folia din spatele blisterului (doar imediat înainte de utilizare), utilizând capătul prevăzut pentru aceasta, până ce capsula se vede în întregime.

C. Dacă din greşeală o a doua capsulă intră în contact cu aerul, atunci aceasta nu mai poate fi folosită.

Scoateţi capsula

17

10. ADMINISTRAREA MEDICAMENTELOR PE CALE VAGINALĂ COTEA MARIADefiniţie :Aplicarea unguentelor, a capsulelor moi şi ovulelor, a comprimatelor care conţin substanţe antiparazitare/antibacteriene/antimicotice/hormonale în interiorul cavităţii vaginale. Scop:terapeuticIndicatii: - inflamaţii ale mucoasei vaginale produse de bacterii parazite, trichomonas sau ciuperci parazite (candida); - atrofie vaginală prin carenţă estrogenică; -întârzierea cicatrizărilor cervico-vaginale. Contraindicaţii: - alergie la una din componentele medicamentelor; - cancer estrogenodependent (pentru cele care conţin hormoni); - sarcină, alăptare. Pregătirea materialelor necesare:- unguent/cremă de uz vaginal, ovule, capsule moi, comprimate; - aplicator de cremă; - mănuşi de unică folosinţă; - comprese de tifon; - material pentru spălătură vaginală (dacă este necesar).Pregătirea fizică şi psihică a pacientei: -i se explică procedura şi se asează în pozitie corespunzătoare .Efectuarea procedurii:- se evaluează capacitatea pacientei de a-şi administra singură medicamentele; - se face instruirea privind administrarea; - se asigură intimitatea; - se aşează pacienta în decubit dorsal cu genunchii flectaţi, coapsele depărtate sau în decubit lateral; - se spală mâinile şi se îmbracă mănuşi de unică folosinţă- dacă medicul recomandă se face la început o spălătură vaginală.a) Administrarea ovulelor, capsulelor, tabletelor - folosind două comprese se îndepartează labiile mari evidenţiând orificiul vaginal; - se introduce medicamentul în canalul vaginal şi se împinge uşor până în fundul de sac posterior; - se instruieşte pacienta să rămână în decubit 15 minute pentru a favoriza topirea şi absorbţia; - unele tablete (tricomicon) se umezesc uşor aproximativ 30 de secunde înainte de administrare; - administrarea se face de regulă seara.b) Administrarea cremelor cu ajutorul aplicatoarelor - în poziţie culcat, cu genunchii flectaţi, depărtaţi, se introduce cu atenţie aplicatorul profund în vagin; - se împinge pistonul până la completa golire a aplicatorului; - se retrage aplicatorul fără a atinge pistonul; - după utilizare aplicatorul se spală cu apă călduţă şi săpun, se usucă şi se păstrează în cutie până la folosirea următoare. Supravegherea şi instruirea pacientei după administrare pentru continuarea tratamentului: - pacienta poate acuza local, uneori, fenomene de sensibilizare (arsuri, iritaii) ceea ce impune anunţarea medicului; - tratamentul nu se întrerupe în timpul menstruaţiei; - în cazul vaginitelor se tratează şi partenerul; - în timpul tratamentului nu se fac spălături vaginale, decât la indicaţia medicului; - nu se folosesc tampoane intravaginale.

18

11. ADMINISTRAREA MEDICAMENTELOR PE MUCOASA NAZALĂ BARARU TANIA OBIECTIVELE PROCEDURII- Introducereamedicamentelorpecalenazalăpentrutratareaproblemelor localePot fi administrate pecalenazalămedicamente- sub formă de picături (instilaţia)- sub formă de unguente- sub formă de spray sauaerosoliMedicamenteleadministrate pecalenazalămultesuntvasoconstrictoare (pentruamelioarareacongestieinazale) sausuntantiseptice, anestezice (pentruasigurareaconfortuluipacientuluiîntimpuluneiexaminăririnolaringeale, laringoscopii, fibroscopiisauintubaţiiendotraheale)sau pot fi corticosteroizi(reducinflamaţiaînsindroamealergicesauinflamatorii)PREGĂTIREA MATERIALELOR- Medicamenteleprescrise- Tavăsaucăruciorpentrumedicamente- Pipetă/sticlăpicurător/ nebulizator- mănuşi- ŞerveţelePREGĂTIREA PACIENTULUIa) PSIHICĂ:- Explicaţinecesitateaproceduriişi a poziţieipentruinstilaţiinazale- Explicaţiefectulterapeuticşinecesitateamenţineriipoziţieitimp de 5'- Identificaţieventualelealergiicunoscute de pacientb) FIZICĂ:- Asiguraţipoziţiaadecvatapentru ca medicamentulsă nu ajungăînfaringe, deoareceva fi înghiţitiarefectulva fi influenţat;- Capulpacientului se aşeazăpe o pernă la margineapatuluiînfuncţie de zonaafectatăEFECTUAREA PROCEDURII:- Pregătiţimaterialelepe o tavăsauuncăruciorpentrutratamente- Verificaţirecomandareamedicală, medicamentulşivalabilitateaacestuiaşiidentificaţipacientul- Spălaţimâinile cu apăşisăpunAdministrarea de picăturinazale- Aşezaţipacientulîntr-una din celetreipoziţiipentru a permitemedicamentelorsăajungăînzonaafectată:a) Îndecubit dorsal cu capuluşorînclinatsprezonaafectatăpentrutrompaluiEustachiob) Îndecubit dorsal cu umeriisprijiniţipe o pernă, cu capulînextensiepentrusinusurileetmoidalşisfenoidalc) Îndecubit dorsal cu umeriisprijiniţipepernă, cu capulînhiperextensieîntorsspreparteaafectatăpentrusinusurilefrontaleşimaxilare- Daţipacientuluişerveţele- se fixează o nară ridicând-o uşor şi aşezând picurătorul exact la orificiul de intrare. Picurătorul se va îndrepta în sus şi spre linia mediană a nasului, mai degrabă decât în jos pentru ca medicamentul să se ducă înspre spatele cavităţii nazale nu în gât.- se introduce apoi picurătorul aproximativ 1 cm în nară fără a o atinge şi se adminstrează doza prescrisă de medicament.- pentru a evita ca medicamentul să curgă afară din nară se indică pacientului să-şi menţină poziţia încă 5 minute de la administrare şi să respire pe gură, permiţând astfel medicamentului să efectueze constricţia mucoasei şi să diminueze congestia nazală.- pacientul poate expectora în tăviţă dacă medicamentul a ajuns în gură sau gât.-se va ştergecu o compresăcuratăexcesul de medicament de pe faţapacientului, dacă este cazul- se va spălapicurătorulcuapăcaldăşi va fiilăsatsă se usuce, fiindindicatsă se foloseascădoar la acelaşipacient.Administrarea de spray-urinazale: pacientul este poziţionat fie ridicatcu capul dat pe spate, fie culcat, cuumeriiridicaţi, capul dincolo de margineapatului, înhiperextensie. Se va sprijini capul pacientuluiastfelpoziţionat. seînlăturăcapacul spray-ului seastupă o nară a pacientuluişi se introduce capătulflaconuluiîncealaltănară pacientul este instruitsăinhalezeeliberândconcomitent un o doză de medicamentrepedeşiferm, dupăcarepacientul va expira pe gură. dacă este necesar se va repetamanevraînaceeaşinarăsauîncealaltă pacientul este instruitsăîşimenţinăpoziţiaîncăcâteva minute după administrare, să inspire blând pe nasşisă expire pe gură, să evite săîşisuflenasulcâteva minute.Administrarea de medicamente sub formă de aerosoli: pacientul este rugatsă-şisuflenasul seagităflaconulînainte de utilizare şi se îndepărteazăcapacul seţineflaconulîntredegetul mare şiarătător

19

seindicăpacientuluisăîşidea capul pe spateşi se introduce capătulflaconuluiîntr-o narăîntimp ce o acoperim pe cealaltă se eliberează o doză de medicament printr-o miscare fermă şi rapidă se agită din nou flaconul şi se introduce şi în cealaltă nară se îndepărtează adaptatorul flaconului, se spală cu apă călduţa şi se lasă să se usuce fiind indicat să se folosească doar la acelaşi pacientAdministrareaunguentelor- se face cu tampoanemontatepe port tampon- pacientulîşisulfănasul- se aseazăîndecubit dorsal- se pune unguent pe tampon - o mica cantitate de unguent, de dimensiuneaunuivârf de chibrit, - se ridicăvârfulnasului cu policelemâniiistângipentru a evidenţiamai bine narina(sauorificiul extern al foseinazale)- se depuneunguentulpefaţainternă a vestibuluinazal- se repetaaplicareaunguentuluisiîncealaltanară; - secomprimaambelenarineconcomitent; acestlucrupermitedifuzareaunguentului in interiorulnarinelor. ÎNGRIJIREA PACIENTULUI- Aşezaţipacientulînpoziţiecomodăşiobservaţistarealui- Informaţipacientulîncâttimp se instaleazăefectul;- Instruiţipacientul/familia cum săprocedezedacăvatrebuisă continue tratamentul la domiciliuREORGANIZAREA LOCULUI DE MUNCĂ- Puneţimedicamenteleşimaterialelutilizateînlocul de păstrare- SpălaţimâinileNOTAREA PROCEDURII- Data, ora, medicamentul, doza, calea de administrare, numeleasistentei care a administrat- Oriceobservaţielegată de stareapacientuluisauaspectul local• Transmiteţiinformaţiilesemnificativeînscrisşi verbal la schimbul de turăEVALUAREA EFICACITĂŢII PROCEDURIIRezultateaşteptate/dorite:- Medicamentele au fost administrate fărăincidente- Pacientulrespirăpenas, cu uşurinţă, nu acuzăreacţiineplăcute- PacientulestecooperantşidemonstreazăînţelegereainformaţiilorprimiteRezultatenedorite / Ce faceţi ?- La atingereafirelor de păr din nas se declanşeazăstrănutul:- Acţionaţi cu grijăîntimpuladministrării- Oferiţipacientuluişerveteleşiinstruiţi-l să-şiacoperenasulşiguracu unşerveţeldacăîi vine săstrănute- Pacientulacuzăsenzaţie de înţepăturăsauuscăciune a mucoasei: Explicaţipacientuluicăsenzaţiaestetrecătoare Dacămanifestările se menţin, anunţaţimedicul-Pacientulacuzăcefalce, palpitaţii, insomnii(mai ales la bătrânişicopii): Anunţaţimedicul- Aspirareasoluţieiînfosanazalăfavorizeazăscurgereaacesteiaînlaringeprovocândaccese de tuse (spasme) Liniştiţipacientul, anunţaţimediculATENŢIE!- Folosiţipipetapentruunsingurpacient!- Deşicavitateanazalăestesterilă, respectaţinormele de asepsieşiantisepsiedeoareceexistălegături cu sinusurile!

20

12. ADMINISTRAREA MEDICAMENTELOR PE MUCOASA OCULARĂ BARARU TANIA

Definiţie - Administrarea medicamentelor - coliruri, unguente - pe mucoasa conjunctivală se realizează prin instilaţie Scop –terapeutic- efect local prin aplicarea medicamentului prezentat ca soluţie sau unguent în contact direct cu mucoasa comjunctivală, cu rol antiinflamator, antiinfecţios Materiale necesare- soluţii oftalmice (coliruri ) izotone cu secreţia lacrimală(pH-ul=8U) sau unguente prescrise de medic- Ser fiziologic steril- Comprese de tifon sterile, şerveţele- Pipetă, mănuşi sterile- Recipient pentru colectarea materialelor folositePregătirea pacientuluia) psihică: se informează pacientul şi se explică procedura , instruiţi pacientul să nu se mişteb) fizică - asiguraţi poziţia corectă - decubit dorsal sau şezând cu capul dat pe spateEfectuarea procedurii:- Verificaţi recomandarea medicală şi identificaţi pacientul- Asiguraţi o lumină adecvată şi poziţionaţi pacientul culcat sau şezând cu capul dat pe spate- Spălaţi mâinile cu apă şi săpun/ îmbrăcaţi mănuşi sterile- Deschideţi fanta palpebrală din interior spre exterior folosind comprese sterile îmbibate în ser fiziologic- Aspiraţi cu pipeta cantitatea de soluţie necesară (deschideţi tubul cu unguent)- Protejându-vă degetele cu comprese sterile, trageţi blând pleoapa inferioară pentru a evidenţia sacul conjunctival- Instruiţi pacientul să privească în sus şi înapoi pentru a proteja corneea, sub pleoapa superioară şi pentru a preveni clipitul în momentul când vă apropiaţi cu pipeta sau tubul- Sprijiniţi mâna care ţine medicamentul pe fruntea pacientului pentru a evita rănirea cu pipeta sau vârful tubului dacă pacientul se mişcă plasaţi pipeta sau vârful tubului cu unguent deasupra sacului conjunctival la l-2cm- Instilaţi numărul de picături prescris sau aplicaţi aproximativ 1cm liniar din unguent, pe suprafaţa pleoapei inferioare;NU ATINGEŢI PIPETA, TUBUL, DE OCHIUL PACIENTULUI- Eliberaţi pleoapa inferioară- Instruiţi pacientul să închidă ochiul şi să -şi mişte globul ocular pentru a împrăştia medicamentul- Îndepărtaţi orice exces de medicament din jurul ochiului cu o compresă sterilă sau un şerveţel- Spălaţi-vă pe mâini, schimbaţi mănuşile şi repetaţi intervenţiile pentru celălalt ochi dacă este necesarÎngrijirea pacientului- Aşezaţi pacientul în poziţie comodă- Observaţi eventualele reacţii locale: congestii, lăcrimare, pruritReorganizarea locului de muncă- Puneţi medicamentele la locul de păstrare şi asiguraţi-vă că sunt condiţii optime pentru păstarea medicamentelor deschise- Spălaţi mâinile şi notaţi data, ora, medicamentul, calea de administrare, orice observaţie legată de starea pacientului sau aspectul local: secreţii, roşeată, senzaţie de corp străin

NU FOLOSIŢI ACELEAŞI TAMPOANE SAU COMPRESE LA AMBII OCHI!

21

13. ADMINISTRAREA MEDICAMENTELOR PRIN PERFUZIE POSTELNICU MIHAELA

Scop ~ Introducerea de o manieră sigură şi simplă a unei doze prescrise de medicament ~ Obţinerea unui efect terapeutic rapid

Materiale şi instrumente necesare

~ Medicamentul prescrisă (cu solvent dacă este necesar)~ Etichetă pe care se notează data, ora administrării, medicamentul adăugat, doza, soluţia

perfuzabilă, ritmul de administrare~ Seringi/ace sterile adecvate ~ Tampoane cu soluţie dezinfectantă~ Tăviţă renală

Pregătirea bolnavului

~ Se identifică pacientul şi prescripţia medicală.~ Se anunţă bolnavul şi se explică tehnica, necesitatea şi importanţa ei. ~ Se informează pacientul despre medicamentul prescris pentru administrarea prin perfuzie ~ Se obţine consimţământul pacientului (familiei sau aparţinătorului)

Precauţii universale ~ Au ca scop prevenirea transmiterii infecţiilor pe cale sanguină.~ Toţi pacienţii sunt consideraţi potenţial infectaţi.~ Sângele sau alte fluide biologice sunt potenţial contaminate.~ Acele şi alte obiecte utilizate în tehnica injecţiilor sunt contaminate după execuţia tehnică.~ În caz de tăiere accidentală rana se protejează cu pansament oclusiv, iar tratamentul se continuă

numai după îmbrăcarea altor mănuşi curate.~ După folosire mănuşile se aruncă.

Execuţie ~ Se spală şi se dezinfectează mâinile, se îmbracă mănuşi de protecţie. ~ Se încarcă seringa cu medicamentul prescrisă (vezi încărcarea seringii)Administrarea medicamentului în soluţia de perfuzat înainte de montarea perfuziei~ Se dezinfectează dopul flaconului / pungii cu soluţie perfuzabilă~ Se înţeapă dopul de cauciuc al pungii cu acul ataşat la seringă şi se injectează medicamentul în

pungă.~ Se roteşte/răstoarnă uşor punga pentru a amesteca medicamentul cu soluţia perfuzabilă~ Se aplică o etichetă pe punga cu.Administrarea medicamentului în soluţia de perfuzat după montarea perfuziei – în punga suspendată în stativ~ Se închide clema aparatului pentru a preveni injectarea în bolus a medicamentului~ Se dezinfectează dopul pungii cu soluţie perfuzabilă~ Se înţeapă cu acul ataşat la seringă şi se injectează medicamentul în pungă~ Se roteşte uşor punga pentru amestecarea medicamentului cu soluţia de perfuzat~ Se deschide clema /prestubul şi se fixează ritmul de curgere conform recomandărilor~ Se aplică o etichetă pe punga cu soluţie perfuzabilă.Administrarea medicamentului în bolus după montarea perfuziei~ Se închide clema aparatului pentru a preveni ~ Se dezinfectează tubul de latex al perfuzorului~ Se înţeapă tubul de latex cu acul ataşat la seringă şi se injectează medicamentul~ Se retrage acul şi se fixează debitul de curgere al perfuziei

Intervenţii după tehnică

~ Se supraveghează funcţiile vitale ale pacientului şi se observă starea generală~ Se verifică periodic debitul perfuziei~ Se evaluează răspunsul pacientului la medicament~ Se colectează selectiv deşeurilor conform precauţilor universale~ Se notează tehnica în foaia de observaţii → data, ora administrării, medicamentul adăugat, doza,

soluţia perfuzabilă, ritmul de administrareIncidente şi accidente

~ Scleroză, tromboză, flebită, hemoliză vasculară datorită concentraţiei mari de medicament~ Extravazarea medicamentului în ţesutul subcutanat poate cauza necroza ţesutului:~ Supraîncărcarea inimii manifestată prin dispnee datorată unui ritm prea rapid,~ Dureri precordiale~ Aritmie cardiacă~ Reacţii alergice, şoc anafilactic

22

14. ADMINISTRAREA ORALĂ A ANTICOAGULANTELOR (PREPARATE, MODURI DE ADMINISTRARE, REACȚII, SUPRAVEGHERE)

BARARU TANIA

VEZI FIȘA NR. 17

23

15. ADMINISTRAREA ORALĂ A MEDICAMENTELOR LA COPIL FOCȘA MARIA

Condiţii:~ Administrarea medicamentelor se face funcţie de vârstă.~ Înaintea administrării medicaţiei se verifică foaia de observaţiei sau recomandările medicului.~ Atitudinea trebuie să fie adecvată → răbdare, calm, hotărâre, de colaborare cu copilul.~ Se verifică ambalajul şi specificaţiile pentru medicamentul ce trebuie administrat.~ Se verifică termenul de valabilitate.~ Se verifică doza.~ Se supraveghează copilul şi se observă reacţiile alergice sau de intoleranţă.~ Se urmăreşte prevenirea intoxicaţiilor accidentale.~ Medicamentele se dau sub formă lichidă sau solidă → pisate, pulberi, dizolvate în lichid călduţ (ceai, lapte etc.) – cu

linguriţa sau lingura, o dată sau de mai multe ori.o Se aşează copilul în poziţie decubit dorsal cu trunchiul uşor ridicat sau poziţie şezând la copilul mic şi se

imobilizează cu blândeţe şi răbdare.o Se ia linguriţa (5g) sau lingura (15 g) cu medicamentul pregătit şi se deschide gura prin stimularea buzelor sau

prin comunicare verbală.o Se introduce linguriţa aproape de baza limbii şi se varsă conţinutul cu grijă să intre pe calea digestivă.o Se retrage linguriţa şi se urmăreşte deglutiţia medicamentului.o Se face controlul cavităţii bucale.o În caz de aspirare accidentală a medicamentului administrat, se întoarce copilul în decubit ventral şi se aplică

tapotări uşoare pe toracele posterior.o NU se toarnă conţinutul în timpul inspirului.o NU se dau tablete, drajeuri, comprimate nepisate la copilul sub 3 ani.

~ Corectarea gustului sau mascarea mirosului neplăcut se face prin includerea într-un aliment păstos (piure de legume, piure de fructe, miere, dulceaţă, marmeladă, ciocolată etc.) sau prin adaus de zahăr, miere, lichide cu gust plăcut (lapte, ceai, sirop).

~ Până la 8-10 ani tabletele se dau sfărmate.~ Uleiurile se dau în supă de chimen, făină prăjită în unele de ricin etc.

Observaţii:~ Nu se administrează medicamente cu modificări de miros, aspect, culoare, gust, ambalaj deteriorat.~ Medicaţia orală se administrează obligatori personal !~ NU se lasă medicaţia la îndemâna copiilor.

24

16. ADMINISTRAREA OXIGENULUI BARARU TANIA Definiţie Oxigenoterapia reprezintă administrarea de oxigen pe cale inhalatorie, în scopul îmbogăţirii aerului inspirat cu oxigen în concentraţii diferite, putându-se ajunge până la 100%. Scop –Asigurarea unei cantităţi corespunzătoare de oxigen la ţesuturi prin combaterea hipoxiei determinată de: • scăderea oxigenului alveolar;• diminuarea hemoglobinei;• tulburări în sistemul circulator.Administrarea oxigenului se face cu: a. sondă nazală b. ochelari c. prin mască Materiale necesare- sursă de oxigen, umidificator (recipient pentru barbotarea oxigenului conţinând apă sterilă;- sondă nazală, cateter nazal, mască de oxigen , în funcţie de metoda aleasă- material adeziv (leucoplast), pentru fixarea sondei, mănuşi de cauciucPregătirea pacientuluia) PSIHICĂ: - dacă este conştient informaţi pacientul explicând procedura şi necesitatea ei pentru a obţine colaborarea b) FIZICĂ: asiguraţi pacientului o poziţie comodă şi verificaţi libertatea căilor respiratoriiEfectuarea procedurii Administrarea oxigenului se realizează a) prin sondă - se măsoară lungimea sondei, pe obraz, de la nară la tragus(lobul urechii), se umezeşte cu apă sterilă pentru facilitarea inserţiei şi prevenirea lezării mucoasei şi se introduce pe nară până în faringe, fixându-se cu benzi de leucoplast pe obraz .Permite administrarea oxigenului în concentraţie de 25%-45%. b) prin mască de oxigen, aceasta se va aşeza acoperind nasul şi gura pacientului şi se va fixa cu o curea în jurul capului Permite administrarea oxigenului în concentraţie de 40%-60%.c) utilizând ochelarii de oxigen – mod eficace de administrare a oxigenului, mai ales la pacientii agitati sau copii care-şi îndepărtează cateterul, chiar daca acesta este fixat cu leucoplast.; este un sistem format din 2 sonde de plastic, care se introduc în nări pentru administrarea oxigenului, iar ochelarii se fixează după urechi.- debitul de oxigen va fi fixat în funcţie de recomandările mediculuiÎngrijirea pacientului- Supravegheaţi bolnavul şi controlaţi frecvent permeabilitatea sondei, observaţi faciesul, semnele vitale(respiraţia în special), culoarea tegumentelor, starea de conştienţă- Asiguraţi îngrijirea nasului şi cavităţii bucale deoarece O2 usucă mucoasa- Schimbaţi zilnic sonda şi narina folosind mănuşi- Notaţi data şi ora începutului şi sfârşitului oxigenoterapie şi debitul /minIncidente şi accidente- iritarea mucoasei, congestie şi edem alveolar- emfizem subcutanat prin infiltrarea gazului la baza gîtului- distensie abdominală prin pătrunderea gazului în esofag

25

17. ADMINISTRAREA PARENTERALĂ A ANTICOAGULANTELOR (PREPARATE, MODURI DE ADMINISTRARE, REACȚII, SUPRAVEGHERE)

BARARU TANIA

DEFINIŢIE - Anticoagulantele sunt medicamente care împiedică procesul de coagulare, fiind administrate pentru prevenirea şi tratarea diferitelor forme ale maladiei tromboembolice.FACTORII CARE FAVORIZEAZĂ BOALA TROMBOEMBOLICĂ- Alterarea peretelui vascular- Staza circulatorie din cauza imobilizării- HipercoagulabilitateaINDICAŢII- Flebitele membrelor inferioare în:• Obstetrică - după naştere sau avort• Chirurgie - pentru bolnavul imobilizat în aparat gipsat, intervenţii pelvine la femei cu obezitate sau cu boli venoase; după intervenţii pentru proteză de şold sau genunchi• Medicală - bolnavi cardiaci, cu flebite latente, în imobilizarea prelungită- Embolie: pulmonară, periferică în membrele inferioare, în teritoriul mezenteric, în cardiopatii embolice- Tromboza coronariană: infarct miocardic- Arterite şi tromboze arteriale ale membrelor inferioare- Chirurgia cardiacă, a vaselor mari

MEDICAMENTE UTILIZATE - FORME DE PREZENTAREA. SOLUŢII INJECTABILE1. HEPARINA- Se administrează strict intravenos, în amestec cu soluţie salină izotonă urmată de perfuzie continuă- Acţionează prin blocarea ultimei faze a coagulării, inhibă trombina şi împiedică transformarea fibrinogenului în fibrină- Nu se amestecă în perfuzie cu preparate de calciu, papaverină, sau cu alte medicamente.- Heparina este inactivată de sucurile digestive şi nu trece prin membrane.FORME DE PREZENTARE:Heparin soluţie injectabilă, fiole de 1ml, 5ml - 5000ui/mlHeparin Sandoz 25000ui/5ml - soluţie injectabilă, fiole de 1ml, 5ml - 5000ui/mlHeparine sodique - soluţie injectabilă - flacoane de 5ml - 5000ui/mlReviparinum, Enoxaparinum, Nadroparinum, Dalteparinum- Soluţii apoase injectabile pentru administrare S.C. şi I. V.- Pentru administrare şi manevrare corectă se citeşte cu atenţie prospectul- Locuri de administrare: deasupra crestei iliace, la nivelul abdomenului (la 5 cm distanţă de ombilic), la nivelul braţului şi coapsei- După dezinfecţia locală se face un pliu cutanat care va fi menţinut tot timpul injectării, pentru a evita introducerea soluţiei intramuscular- După injectare se menţine acul în ţesut aproximativ 5 secunde pentru a evita refularea medicamentului prin înţepătură- Nu se masează locul pentru a nu favoriza apariţia hematoamelor- Nu se amestecă în soluţie cu alte preparate- Administrarea se face la interval de 12 h, conform indicaţiei medicale- Locul injectării nu influenţează rata de absorbţieReviparinum prezentat sub formă de:- Clivarin MULTI - soluţie injectabilă, flacoane de 6ml - 5726unit/ml- Clivarin PEN - soluţie injectabilă 5726unit/ml, cartuş pen umplut cu 10 doze 0,25 ml, 0,25ml= 1432 ui• Se administrează în pliul cutanat prin înţepătură perpendiculară, fără aspiraţie• Dezinfecţia se face într-un singur sens• După injectare dispozitivul de administrare se ţine în poziţie 10 secunde, apoi se dă drumul la pliu- Clivarin 0,25 ml/1432 ui; 0,6 ml/3346 ui;• se prezintă în seringi preumplute unidoză• se administrează înaintea şedinţei de dializă în bolus intraarterial sau în pliu cutanat între ombilic şi creasta iliacă, pe faţa anterioară a coapsei, perpendicular, fără aspiraţie. Enoxaparinum prezentat sub formă de :- Clexane - soluţie injectabilă - 100 mg enoxaparină sodică/ml, flacoane de 3 ml- Clexane 10 000 ui/ml - soluţie injectabilă în seringi preumplute de 1 ml (100 mg/ml - 1 mg enoxaparină sodică = 0.01 ml soluţie injectabilă)- Clexane injectabil în seringi preumplute de 0,2 ml/ 2000 ui, 0,4 ml/4000 ui, 0,6ml/6000 ui, 0,8 ml/8000 ui

26

• Nu se administrează i.m.• Nu se elimină bula de aer înainte de injectare- Nadroparinum prezentat sub denumirea de Fraxiparine - 2850 u.i./0,3 ml – seringi preumplute de 0,3 ml/2850u.i., 3800u.i./0,4 ml; 5700 u.i/0,6 ml; 7600u.i./0,8 ml- Deltaparinum prezentat sub denumirea de Fragmin, seringi preumplute (10000 ui/ml)Fragmin : 0,2 ml/2500 ui, 0,2ml/5000 ui, 0,3ml/7500 ui, 0,6ml/1500ui• Se administrează S.C. în peretele abdominal prin înţepătură perpendiculară. Se poate administra şi i.v. prin perfuzie continuă şi intrarterial în bolus, la începutul şedinţei de dializă.B. FORME PENTRU ADMINISTRARE PE CALE ORALĂAnticoagulante cumarinice (Antivitamine K)- Împiedică sinteza hepatică a factorilor coagulării dependentă de vitamina K- Se recomandă în profilaxia trombozelor venoase şi accidentelor tromboembolice după intervenţii chirurgicale la pacienţii cu risc crescut, la bolnavii cu proteze valvulare, grefe vasculare, stenoză mitrală.Acenocumarolum produs sub denumirea de:- Acenocumarol - cp. - 2 mg- Sintrom - cp. - 4 mg- Trombostop - cp.- 2 mg;• se păstrează la 15-25°, ferit de lumină• atenţie - vărsături - disfuncţii hepaticeReacţii adverse:• Hemoragii - gastrointestinale, cerebrale, la nivelul tractului urogenital (hematurie), uter (menoragii sau metroragii)• Reacţii adverse: greaţă, vărsături, reacţii alergice, urticarie, dermatite, febră , alopecie reversibilăPRECAUŢIUNI SPECIALE PRIVIND ADMINISTRAREA SUBCUTANATĂ- Injectarea subcutanată se pretează la cantităţi mici de soluţie- Se folosesc ace subţiri, lungi de 12mm, care garantează injectarea medicamentului în ţesutul subcutanat- Acul subţire scade riscul antrenării germenilor- Se preferă introducerea verticală la 90° scăzând riscul lezării unor filete nervoase şi vaselor de sânge, ceea ce face ca durerea să fie mai mică şi riscul de hematom scăzut- Acele mai lungi pot fi introduse sub un unghi de 45°, cu atenţie, pentru a nu ajunge în grosimea muşchiului.SUPRAVEGHEREA PACIENTULUIA. Înaintea tratamentului- Se determină grupul sanguin şi Rh- Medicul stabileşte bolnavii cu risc de hemoragie: ulcerul gastroduodenal, boli hemoragice, insuficienţa hepatică şi renală, AVC recent; gravide, hipotensiunea arterială severă- Se determină timpul de protrombină înaintea tratamentului cu anticoagulante cumarinice (este crescut în ciroză şi hepatită)B. În timpul tratamentului- Nu se fac injecţii i.m. şi s.c, există risc de hematom- Se supravegheză apariţia hemoragiilor• gingivoragii, epistaxis• hemoragii după ras• hematuria - se colectează urina într-un borcan şi se examinează• scaunul cu sânge- În cazul sângerârilor, la recomandarea medicului, se administrează PROTAMINA în tratamentul cu Heparină şi FITOMENADIONĂ în tratamentul cu trombostop- Nu se fac endoscopii şi nici puncţii- Se face controlul biologic al coagulării: timpul Howell, INR în heparinoterapie şi timpul de protrombină în tratamentul cu anticoagulante orale- În timpul perfuziei, recoltarea sângelui se face de la celălalt braţ- În cazul administrării subcutanate recoltarea se face la 6-8 ore de la injecţie- Se monitorizează starea generală întrucât pot apare: frison, febră, vomă.- Pacientul este informat să nu ia alte medicamente fără recomandare medicului deoarece unele potenţează efectul iar altele îl diminuează- Atenţie deosebită se acordă pacientului tratat cu anticoagulante cumarinice, deoarece tratamentul se face ambulator şi nu poate fi supravegheat permanent- Medicamentele care cresc efectul anticoagulantelor: salicilaţi, paracetamol, fenilbutazonă, laxative, hormoni tiroidieni, unele antibiotice (tetraciclină, cloramfenicol), sulfamide, analgetice- Medicamente care scad efectul anticoagulante lor: pansamentele gastrice, antiacide, barbiturice, unele tranchilizante şi neuroleptice, diuretice mercuriale, digitalice, inhibitori tiroidieni.EDUCAŢIA PACIENTULUISe instruieşte pacientul:

27

- Să ia medicamentele după orarul stabilit de medic; administrarea se face mai ales seara pentru ca medicul să poată corecta la nevoie doza după valoarea timpului de protrombină determinat în timpul zilei- Dacă omite o doză, o poate lua în interval de 8 ore, după care se sare peste priză şi se ia doza la ora obişnuită în ziua următoare- Să nu-şi modifice singur dozele- Să nu întrerupă brusc tratamentul, există risc de hipercoagulabilitate şi tromboembolie- Să se autosupravegheze şi să depisteze semnele de supradozare (hemoragii)- Să se prezinte cu regularitate la medic pentru recoltarea probelor de coagulare- Să anunţe stomatologul sau alt medic, dacă este cazul, că este în tratament cu anticoagulante orale (ACO)- Să nu practice sporturi violente care presupun lovituri, căderi sau muncă intensă- Să continue autosupravegherea pe perioada întreruperii treptate a tratamentului (2-4 săptămâni) pentru că acţiunea se menţine între 2-5 zile după încetarea administrării, în funcţie de anticoagulantul folosit- Să evite expunerea la căldură, canicula creşte efectul- Să consume o alimentaţie echilibrată şi să nu exagereze cu alimente bogate în vitamina K: brocoli, spanac, varză, conopidă, sparanghel, mărar, mazăre verde, soia, tomate, urzici, gălbenuş de ou, ficat (porc, vită), salată verde, suc de grape-fruit.- Să nu consume alcool în exces, potenţează efectul ACO- Să nu folosească plante medicinale care influenţează efectul ACO:• scad timpul de protrombină: sunătoarea, lucerna, ceaiul verde, gingseng, coacăze negre• cresc timpul de protrombină sau riscul de hemoragie: usturoiul, ceaiul verde, ginko biloba- Să evite fumatul, deoarece fumul de ţigară poate scădea efectul ACO- Să informeze familia asupra tratamentului anticoagulant- Să evite tăieturile; în caz de hemoragie să aplice un pansament compresiv şi să se prezinte de urgenţă la spital- Să poarte asupra lui cartea de identitate, un card cu grupa sanguină şi anticoagulantul folosit; data începerii tratamentului şi durata probabilă, doza administrată, modul de administrare (un comprimat seara, sau două administrări pe zi la 12 ore preferabil la aceeaşi or )

28

18. ADMINISTRAREA PENICILINEI COTEA MARIA

Definitie: antibiotic obtinut pe cale naturala sau prin semisinteza cu actiune bactericida si bacteriostatica .

Indicatii: - tratamentul infectiilor -profilaxia infectiilor streptocociceCai de administrare: - orală - parenterală

Forme de prezentare: -Penicilina G sodică, - Penicilina G potasică -flacoane cu pulberea albă de200.000,400.000,1.000.000,5.000.000 u.i -Penicilina V comprimate de 200.000 si 500.000 u.i -Ospen-capsule sau comprimate filmate de 500.000 si 1.000.000 u.i - Sirop- 400.000 u.i /5 ml Timpul de actiune al penicilinei este de 4-6-8 ore, doza este stabilita de medic dupa vârsta,greutate. In functie de calea de administrare se pregateste fizic si psihic pacientul. Inainte administrarii se testeaza sensibilitatea la antibiotic. Pentru administarea i.m dizolvarea pulberii in ser fiziologic este de 1 ml la 100.000 de u.i Pentru administrare i.v concentratia este de 50.000 de u.i la 1 ml. Penicilina dizolvata se administrează in maximum 24 h;

Alte forme de penicilina:

-Moldamin-penicilina retard,- Ampicilina- penicilina semisintetica folosita pentru germenii gram+/-,-Oxacilina- penicilina semisintetica cu actiune asupra stafilococilor,- Augumentinul- penicilina cu spectru larg.

29

19. ADMINISTRAREA SOLUȚIILOR PERFUZABILE POSTELNICU MIHAELA

Definiţie ~ Introducerea pe cale parenterală – intravenoasă – picătură cu picătură a soluţiilor medicamentoase pentru reechilibrarea hidroionică şi volemică se execută prin perfuzie.

Metode de administrare a perfuziei

~ Prin intermediul unui ac fixat în venă.~ Prin cateter venos periferic~ Prin injectomat (pompă de infuzie).

Scop ~ Terapeutic~ Hidratare şi mineralizare, completarea proteinelor sau a altor componente sanguine.~ Scop depurativ diluând şi favorizând excreţia din organism a produşilor toxici.

Materiale şi instrumente necesare

~ Flaconul cu soluţia perfuzabilă pregătit, suspendat în stativ.~ Materiale pentru puncţie venoasă. ~ Injectomat, branulă, ac pentru puncţie.~ Leucoplast.~ Tăviţă renală. ~ Mănuşi de protecţie.~ Tampoane cu soluţie dezinfectantă – alcool, eter, alcool iodat.

Locul puncţiei pentru perfuzie

~ Venele de la plica cotului.~ Venele epicraniene sau jugulare la copii mici şi sugari.~ Venele de pe suprafaţa dorsală a mâinii.

Pregătirea pacientului

~ Se anunţă bolnavul şi se explică tehnica, necesitatea şi importanţa ei. ~ Se obţine consimţământul pacientului (familiei sau aparţinătorului)~ Se roagă bolnavul să urineze. ~ Se protejează patului cu muşama şi aleză.~ Se aşează bolnavul comod, cu braţul sprijinit pe pernă elastică (sau pe suport).~ Se acoperă bolnavul cu învelitoare.

Execuţia perfuziei ~ Se examinează calitatea venelor, se aplică garoul şi se alege locul puncţiei. ~ Se dezinfectează locul ales şi se executa puncţia venoasă.~ Se verifică poziţia acului şi se ataşează la ac amboul perfuzorului pregătit. ~ Se deschide prestubul şi se reglează ritmul perfuziei → obişnuit 60 picături pe minut sau în funcţie

de recomandări şi de soluţia administrată.Rolul asistentului medical

~ Supraveghează starea generală a bolnavului.~ Supraveghează locul puncţiei şi ritmul de curgere a lichidului. ~ Schimbă flacoanele atunci când este necesar.

Îngrijiri după tehnică

~ Se întrerupe perfuzia înaintea golirii complete a flaconului. ~ Se aplică un tampon cu alcool la locul puncţiei şi se extrage acul brusc din venă. ~ Se lasă un pansament fixat cu leucoplast la locul puncţiei. ~ Se aşează bolnavul comod şi se înveleşte. ~ Se supraveghează şi dacă nu sunt contraindicaţii, se pot administra lichide calde.

Incidente şi accidente

~ Hiperhidratare → prin perfuzie în exces. La cardiaci poate determina edem pulmonar acut, tuse, expectoraţie hemoptoică, polipnee, hipertensiune.

~ Embolie gazoasă → prin pătrunderea aerului în curentul circulator. ~ Revărsat lichidian → în ţesuturile perivenoase poate da naştere la flebite, necroze.~ Frison şi stare febrilă → prin nerespectarea condiţiilor de asepsie.~ Infecţii prin aspiraţie şi diaree → prin hrănire îndelungată prin perfuzie.~ Compresia vaselor sau a nervilor → datorită aparatelor de susţinere a braţului.~ Coagularea sângelui pe ac sau cateter ~ Tromboză → prin mobilizarea cheagului de sânge.~ Limfangită → apariţia durerii pe traiectul vasului, colorat în roşu, cald, dureros la atingere.

Observaţii ~ Instalarea perfuziei se va face în condiţii de asepsie perfectă.~ Înlocuirea flaconului sau întreruperea perfuziei se va face înainte de golirea completă a flaconului

pentru a reţine 2-3 ml de soluţie pentru control, în caz de intoleranţă.~ Este obligatorie notarea pe flacon a orei de aplicare, a ritmului de administrare, a componenţei

soluţiilor perfuzate, medicamentele adăugate, ora de întrerupere a perfuziei, numele asistentei care a montat perfuzia.

~ Administrare de glucoză, indiferent de concentraţie, impune tamponarea cu insulină.~ În caz de perfuzie pe branulă, se adaptează perfuzorul la branulă, şi se reglează rata de curgere;

când se termină perfuzia se procedează ca la injectarea cu seringa.

30

20. ADMINISTRAREA SUPOZITOARELOR BARARU TANIA

Definiţie Supozitorul este un preparat farmaceutic solid, de formă conică care se administrează pe cale rectală( face parte din calea digestivă de administrare a medicamentelor) Obiective – cale alternativa

- pentru pacientii cu tulburari de deglutitie - pentru pacienti operati pe tub digestiv superior sau cu intoleranta digestiva –varsaturi ,greturi,hemoragii- pentru pacientii la care se doreste evitarea circulatiei portale , saule este influenţată activitatea ficatului- pentru gustul neplacut sau efect iritant asupra mucoasei gastrice al unor medicamente - deoarece anumite medicamente se inactiveaza sub influenta sucurilor gastrice

Indicatii : calmarea durerilor ,constipatii,atenuarea peristaltismului intestinalScop – terapeutic şi purgativ prin obtinerea unor efecte locale si generale ale medicamentelor a) local – golirea rectului : efect purgativ –supozitoare cu glicerina - calmarea durerilor - atenuarea peristaltismului intestinal si a proceselor inflamatorii locale b) general – prin absorbtia medicamentelor la nivelul mucoasei rectale pot actiona asupra asupra unor organe sau sisteme .

- supozitoarele – forme solide, conice, ovale cu o extremitate ascutita ,substanta active fiind inglobata in unt de cacao care se topeste la temperatura corpului.

Materiale necesare - manusi de unica folosinta ,vaselina ,tavita renala,supozitoarele prescrise ,tava medicala,paravan

Pregatirea pacientului- psihica – explicati necesitatea sau eficacitatea procedurii si efectul terapeutic ,avantajele administrarii;identificati

eventualele alergii ;asigurati pacientul ca se asigura intimitatea si obtineti consimtamantul ;explicati pacientului ca poate apare senzatia de defecatie pe care trebuie sa o stapaneasca

- fizica – asiguraţi pozitia de decubit lateral stâng;Efectuarea procedurii

- pregatirea materialelor, verificarea prescripţiei medicale ,- identificarea pacientului- explicarea manevrei şi asigurarea intimitatii pacientului - asezarea pacientului in decubit lateral stang cu piciorul de jos întins şi cel de deasupra flectat ( pozitia Sims)- spălaţi-vă pe mâini, apoi îmbrăcaţi mănuşile - îndepărtarţi folia protectoare de pe supozitor - se pune vaselină pe capul supozitor pentru a permite alunecarea lui- cu o mână îndepărtaţi fesele şi evidenţiaţi orificiul anal- cu degetul îmbrăcat în mănuşă introduceti supozitorul în canalul rectal dincolo de sfincterul intern - instruiti pacientul să stea liniştit 15 minute pentru a favoriza absorbţia medicamentului

Îngrijrea pacientului- asezaţi pacientul în poziţie comodă după 15 minute - observaţi efectul medicamentului si informati pacientul/clientul cand se instaleaza acesta si cat dureaza - acesta va fi instruit cum se procedeaza daca trebuie sa continuie tratamentul la domiciliu- supozitoarele ramase se plaseaza intr-un loc adecvat pentru pastrare - se îndepartează mănuşile şi ne spălăm pe mâini- se noteaza administrarea medicamentului ,ora ,doza,numele asistentei care l-a administrat,existenta iritatiei sau

sangerarii,a hemoroizilor ,continenta/incontinenta sfincteruluiObservaţii

- nu se administrează mai multe supozitoare odată, acestea se păstrează la frigider- se încălzesc uşor înaintea folosirii(atenţie la topirea lor, pentru că vor mai putea fi introdu-se în rect )- se schimbă mănuşile după fiecare administrare de supozitoare, dacă această procedură trebuie executată la mai mulţi

pacienţi

31

21. ALIMENTAȚIA PACIENTULUI PRIN SONDA NASO-GASTRICA FOCȘA MARIA

În funcţie de starea bolnavului, alimentarea se poate face:o Activ → bolnavul mănâncă singur, fără ajutor.

~ În sala de mese.~ În salon – la masă.~ La pat – pe tavă.~ La pat – pe masa reglabilă.

o Pasiv → bolnavul mănâncă cu ajutor:~ După servirea mesei celorlalţi bolnavi.~ Servirea se face la pat.

o Artificial → alimentele sunt introduse în organism în condiţii nefiziologice:~ Alimentaţie prin sondă gastrică.~ Alimentaţie prin fistulă gastrică.~ Alimentaţie prin clismă (hidratare).~ Alimentaţie prin perfuzie intravenoasă sau subcutanată.

ALIMENTAȚIA PRIN SONDĂ~ Materiale necesare

~ Material pentru sondaj gastric – sondă Faucher.~ Tăviţă renală.~ Pâlnie mare adaptată la extremitatea liberă a sondei.~ Lichid alimentar prescris de medic, omogen, fără grunji, la 370C:

o Produse farmaceutice.o Produse oficinale (de bucătărie).

~ Seringă sterilă de -10 ml .~ Pensă hemostatică.~ Romplast (pentru fixarea sondei)~ Mănuşi de protecţie.~ Mască.

~ Pregătirea pacientului:~ Se anunţă şi se explică necesitatea tehnicii.~ Se aşează pacientul în poziţia şezând (pe scaun sau la marginea patului).~ Se protejează bolnavul cu prosop în jurul gâtului, iar lenjeria se protejează cu muşama.~ Se îndepărtează proteza mobilă.~ Se oferă pacientului o tăviţă renală pe care o va susţine sub bărbie pe toată durata tehnicii pentru a capta

saliva ce se poate scurge din gură.

Alimentare prin sondă Pensarea sondei

Produsele farmaceutice folosite pentru alimentaţia enterală constau de obicei în formule polimerice administrabile prin sonda gastrică, duodenală sau jejunală. Au osmolaritatea în jur de 300 mosm/l, conţin 1 sau 1,5 kcal/ml şi 5-7-9 g N la 1000ml.

Exemple: Fresubin®, Ensure®, Survimed®, Pulmocare® etc. Aceste produse conţin toţi nutrienţii necesari pentru o persoană şi anume: proteine, carbohidraţi, lipide, fibre, dar şi electroliţi, vitamine şi oligoelemente.Produsele oficinale (de bucătărie) folosite în alimentaţia enterală sunt reprezentate de produse măcinate şi dizolvate sau suspendate în apă, pentru a putea fi administrate printr-un tub relativ subţire cu diametru de 2 – 3 mm.Conţin:- proteine: din lapte, albuş de ou, carne măcinată, mazăre- lipide: uleiuri de măsline, soia, floarea soarelui, porumb, gălbenuş

32

- glucide: amidon, zaharoză, lactoză, fructozăProduse: şodou, supă.Verificarea toleranţei digestiveDupă montarea şi verificarea poziţiei sondei gastrice, urmată de evacuarea rezidiului gastric se verifica toleranţa digestivă prin infuzarea constant (pe infusomat) de ceai cu 10 ml/h în prima oră, apoi crescând ritmul cu 10ml/h la fiecare oră, fără a se depăşi cantitatea de 2000ml/24h. Se verifică reziduul gastric la interval de 4h iar cantitatea de reziduu nu trebuie să depăşească 150ml. Se poate folosi Gesol – soluţie electrolitică foarte bine tolerată. Alimentaţia enterală se poate realiza în mai multe moduri:

a) alimentaţie continuăb) alimentaţie în bolusuric) alimentaţie intermitentă (ciclică)

a) alimentaţia enterală continuăSe realizează cu produse farmaceutice pentru alimentaţie enterală.Produsele farmaceutice folosite pentru alimentaţia continuă pot fi :- polimeri : - folosiţi la pacienţii cu o digestie normală- au un conţinut caloric mare- se pot administra pe sonda nazogastrică- monomeri : - conţin nutriţienti parţiali metabolizaţi bazaţi pe peptide- se administrează pe sonda jejunală sau duodenală- se administrează la pacienţii cu tulburări de absorbţie- produse adaptate pentru diverse regimuri :- renal: conţinut redus de proteine şi electroliţi- pulmonar: aport crescut de calorii din lipide (insuficienţa respiratorie, ARDS)- hepatic- diabetDupă testul de toleranţă se poate alimenta bolnavul cu un ritm constant asigurat de un infusomat 24 ore/zi. La un pacient stabil se fac minim 2 întreruperi pe zi cu o durată de câte 30 minute, în funcţie de reziduul gastric. La un pacient critic sunt necesare 4-6 întreruperi/zi de câte 30 min cu măsurarea reziduului gastric. Scade riscul de aspiraţie. Pauzele se sincronizează cu alte manevre de îngrijire (mobilizare, igiena). Este imperios necesară verificarea volumului şi aspectului reziduului gastric de 4-6 ori/zi. Cantitatea de reziduu gastric nu trebuie să depăşească 150ml.Avantaje:

toleranţa digestivă este bună risc de diaree redus permite cunoaşterea exactă a conţinutului caloric a macro şi micronutrienţilor absorbţie mai bună a nutrienţilor

Dezavantaje: este o metodă scumpă este mai dificil de realizat controlul glicemiilor la pacienţii diabetici se realizează cu un consum crescut de materiale şi tehnică medicală

Observaţie: în cazul alimentaţiei enterale continue este necesară monitorizarea glicemiilor mai ales la pacienţii diabetici.

b) alimentaţia enterală în bolusuriSe realizează cu produse oficinale (de bucătărie) măcinate şi dizolvate sau suspendate în apă, pentru a putea fi administrate printr-un tub relative subţire cu diametru de 2 – 3 mm.După confirmarea toleranţei digestive pacientul poate fi alimentat în patru bolusuri la interval de 5 – 6 ore cu hrană semilichidă sau lichidă constând în supe strecurate cu legume şi carne păsată şi diverse pireuri.Alimentaţia se poate realiza cu seringa Guyon sau cu ajutorul unei nutripompe asigurându-se un ritm lent de maxim 20 ml/min pentru a evita distensia bruscă a stomacului şi implicit vărsătura. Tocmai pentru a evita acest lucru cantitatea de alimente introdusă la o masă trebuie raportată la greutatea pacientului (de obicei nu mai mult de 400 ml la un adult – 300 ml după ROSPEN). După efectuarea alimentaţiei sonda trebuie neapărat spălată cu 30 – 40 ml apă.Începerea nutriţiei enterale în bolusuri se face treptat:

Exemplu (adult 70 kg):Ziua 1 : 6x 50-70mlZiua 2 : 6x100 mlZiua 3 : 6x 200mlZiua 4 6x300 ml

La fel ca şi la alimentaţia enterală continuă este imperios necesară verificarea volumului şi aspectului rezidiului gastric de 4-6 ori/zi şi la cel puţin o ora după alimentaţie. Rezidiul gastric nu trebuie să depăşească 150 ml.Avantaje:

este o metodă ieftină de alimentaţie

33

se poate realiza simplu fără aparatură specializată (cu seringa) permite ajutorul familiei în procesul de îngrijire la pacienţii diabetici se poate continua schema de insulinoterapiesubcutanată intermitentă utilizare mai bună a substratului (digestie intragastrică) scăderea colonizării bacteriene prin stimularea secreţiei acide gastrice

Dezavantaje: nu este posibilă cunoaşterea exactă a conţinutului caloric, a macro şi micronutrienţilor (pentru preparatele oficinale) risc de complicaţii crescut faţă de alimentaţia enterală continuă (diaree, vărsătură, constipaţie) se poate folosi doar pe cale gastrică

c) alimentaţia enterală intermitentă (ciclică) Constă în administrarea nutrienţilor 16 ore/zi continuu cu ajutorul unei nutripompe, întreruptă de 8 ore pauză (ex.: repaus nocturn).Avantaje:

utilizare mai buna a substratului scăderea riscului de colonizare a tubului digestiv prin apariţia unor momente cu pH scăzut

Cantităţile administrate, pauzele, verificările de reziduu se consemnează.În stabilirea cantităţii şi calităţii alimentaţiei asistentul medical va respecta cu stricteţe indicaţiile medicului consemnate în FIŞA DE ALIMENTAŢIE A PACIENTULUI CRITIC prezentată alăturat:Execuţie tehnică:

Se introduce sonda după tehnica sondajului, se controlează poziţia sondei. Se aspiră lichidul gastric de stază şi se adaptează pâlnia la sondă. Se toarnă lichidul alimentar 200-500 ml, apoi se introduc pe sondă 300 ml apă + o seringă cu aer pentru golirea

completă a sondei. Se pensează sonda (pentru a preveni pneumonia de aspiraţie) şi se extrage.

MONITORIZAREA NUTRIŢIEI ENTERALEClinic:- verificarea căii de administrare înainte de fiecare administrare şi anume:

- poziţia sondei- permeabilitatea sondei

- se verifică cantitatea de reziduu gastric înainte de fiecare masă în cazul alimentaţiei în bolusuri şi la interval de 6 ore în cazul alimentaţiei continue.- verificarea calităţii produselor ce urmează a fi administrate şi anume:

- termen de valabilitate în cazul produselor farmaceutice- aspect şi miros în cazul produselor oficinale (gătite)

- se respectă cantitatea şi ritmul de administrare consemnate de medic în fişa de alimentaţie a pacientului.- se semnalează eventualele semene de intoleranţă digestivă:

- greaţă şi (sau) vărsătura- dureri abdominale cu sau fără apărare musculară- scaune diareice- sughiţul

- se observă primele semne de reacţie alergicăParaclinic:Albumina serică are un timp de înjumătăţire de 20 de zile şi este puţin eficientă în monitorizarea nutriţiei. Prealbumina sau transtiretina (TTR) este cea mai convenabilă proteină pentru evaluarea suportului nutriţional; mai importante decât valorile absolute sunt variaţiile sale în timp. Se recomandă determinarea sa la intervale de 3zile.(8) Glicemia se măsoară zilnic sau de mai multe ori pe zi la diabetic. Ionograma serică: Na, K, Ca, Mg şi fosfatemia fac parte din parametrii a căror urmărire este necesară şi utilă. Ureea urinară, respectiv bilanţul azotului servesc la adaptarea aportului proteic şi a celui caloric.Observaţii:

La bolnavii inconştienţi, cu tulburări de deglutiţie sau care trebuie alimentaţi o perioadă mai îndelungată de timp, se recomandă introducerea sondei pe cale endonazală.

Sondele din plastic pot fi menţinute pe loc 4-6 zile. La schimbarea sondei se face o pauză de noapte – pentru a preveni producerea escarei mucoasei digestive.

Raţia zilnică conţine 4-6 doze → care se introduc cu ritm lent, de preferinţă cu aparat de perfuzie, utilizând vase izoterme.

34

22. ALIMENTAȚIA PASIVĂ FOCȘA MARIA

VEZI ȘI FIȘA NR. 21Definiţie:Alimentaţia pacientului de către altă persoană, când starea generală nu le permite să se alimenteze singuri şi trebuie ajutaţi.

Scop:Hrănirea bolnavilor imobilizaţi, paralizaţi, epuizaţi fizic, adinamici, în stare gravă sau cu uşoare tulburări de deglutiţie.

Materiale necesare:~ Tavă.~ Cană pentru supă.~ Farfurie.~ Tacâmuri.~ Pahar cu apă sau cană cu cioc.~ Şervet.~ Tacâmuri suplimentare pentru gustat.

Pregătirea asistentei:~ Se spală şi se dezinfectează pe mâini.~ Îmbracă halat de protecţie, mănuşi de bumbac.~ Va pregăti pe partea dreaptă a patului un scaun.

Pregătirea bolnavului:~ Se aşează în poziţie semişezând, cu capul uşor aplecat înainte pentru a uşura deglutiţia.~ Se protejează lenjeria cu muşama şi aleză, iar bolnavul se protejează cu prosop în jurul gâtului.~ Se aşează mâncarea în faţa bolnavului, pe tavă sau pe masă, în aşa fel încât să vadă ce mănâncă.

Servirea mesei:~ Asistenta se aşează în dreapta şi verifică temperatura alimentelor şi gustul lor cu ajutorul tacâmurilor suplimentare.~ Serveşte lichidele cu lingura sau cu cană cu cioc. La bolnavii foarte gravi lichidele se pot administra şi cu pipeta.~ Se supraveghează debitul de curgere al lichidelor pentru a nu încărca gura peste posibilităţile de deglutiţie.~ Alimentele solide sunt tăiate în bucăţi foarte mici în prezenţa bolnavului.~ După terminarea alimentării se igienizează pielea bolnavului, se face toaleta bucală, se aranjează patul.~ Schimbă lenjeria murdărită.~ Se îndepărtează eventualele resturi alimentare ajunse accidental sub bolnav.~ Se aşează bolnavul într-o poziţie comodă.~ Strânge vesela utilizată şi se transportă la oficiu.~ Se aeriseşte salonul.

Observaţii:~ Nu se servesc alimente reci sau fierbinţi.~ Nu se dau cantităţi mari.~ Nu se grăbeşte bolnavul!~ Nu se suflă pentru a răci conţinutul lingurii.~ Se încurajează pacientul în timpul alimentaţiei.~ Nu se ating şi nu se gustă alimentele care au fost în gura bolnavului.Asigurarea poziţiei semişezând sau şezând se face prin

folosirea de rezemători sau perne.

35

23. ALIMENTAȚIA PRIN GASTROSTOMĂ FOCȘA MARIA

VEZI ȘI FIȘA NR. 21

ALIMENTAȚIA PRIN FISTULĂ → GASTROSTOMĂ : ~ Fistula reprezintă deschiderea şi fixarea chirurgicală a stomacului la piele când se doreşte evitarea căii esofagiene, iar

alimentaţia ia un caracter de durată.~ Se fixează la stomă o sondă prin intermediul căreia se introduc alimentele cu seringa sau prin pâlnie.~ Lichid alimentar prescris, omogen, fără grunji, la 370C nu va depăşi 500 ml.~ După introducere se închide sonda pentru a nu refula.Tegumentele din jurul stomei se păstrează uscate, acoperite cu un unguent protector şi antimicrobian, pansată steril cu pansament absorbant.

Aprecierea tolerantei gastrice:La 72 de ore, se apreciaza oportunitatea introducerii pe tubul Pezzer a unei cantitati de cca 500 ml/12 ore de solutie

glucozata 5-10% (test de toleranta gastrica). Concomitent se mentine perfuzarea endovenoasa cu ser fiziologic/glucoza +/- solutii proteice.

Introducerea alimentatiei de tip A:Dupa testarea tolerantie gastrice, se poate incepe introducerea in sistem perfuzabil pe tubul Pezzer a primului

aliment: lapte – 500 ml/2-3 ore (diluat in ½ l ceai). Dupa prima administrare se monteaza dop la gastrostoma, cu mentinerea lui un interval de 3-4 ore. Controlul stazei gastrice cu detasarea dopului poate surprinde fie vacuitate, fie staza gastrica.

Introducerea alimentatiei normale:La 48 de ore de la introducerea laptelui se incepe secventionalizarea meselor cu introducerea carnii mixate – 100

grame X 3/24 ore, 3-4 oua/24 ore, 100g zahar/24 ore, 10 ml ulei, lapte 1-2 l/zi. Numarul meselor este de 6-8 ore/24 ore, volumul fiind progresiv crescator de la 50-100 ml/doza, in prima saptamana pana la 200-250/doza, in saptamanile urmatoare.

Frecventa meselor va scadea, cantitatea crescand gradat, fapt ce permite cresterea volumului rezervorului gastric. Se controleaza in peralabil vacuitatea gastrica prin scoaterea dopului si declivitatea tubului Pezzer. Staza mai mare de 50 ml impune amanarea realimentarii cu cca 30 de minute.

Îngrijirea acestor stome are anumite particularităţi. Introducerea alimentaţiei se face direct în segmentul enteral, la nivel jejunal, eliminând atât faza masticatorie cât şi

cea gastrică. Acest fapt face ca jejunostoma să aibă practic un beneficiu inferior celei gastrice (din datele statistice supravieţuirea bolnavilor cu jejunostoma este inferioară acelora la care s-a practicat gastrostoma). Continenţa este, ca în orice stomă de hrănire, imperios necesară, fapt obţinut prin detaliile de tehnică chirurgicală. Marea majoritate a jejunostomelor practicate în serviciul nostru au fost de tip Maydl şi s-au folosit tuburi Pezzer, exteriorizate cu predilecţie în flancul stâng (în 85% din cazuri).Specificul administrării alimentaţiei pe jejunostoma rezultă din calibrul tubului jejunal, existenţa undelor peristaltice şi antiperistaltice, volumul secreţiei biliare, factori care pot determina dificultăţi în alimentaţie, cât şi o simptomatologie dureroasă difuză abdominală.

Volumul scăzut al drenajului cât şi aspectul bilos permit punerea dopului la tubul Pezzer. Scoaterea intermitentă a dopului la un interval de timp de 3-5 ore permite aprecierea momentului introducerii pe tubul de gastrostomă a unui volum perfuzabil de glucoză.

Reluarea tranzitului intestinal trebuie considerat elementul de referinţă în administrarea pe jejunostoma a primei cantităţi lichidiene (glucoză 10%, 500 ml/12 ore).

Toleranţa la un volum de glucoză de cca 30-40 ml/min perfuzabil pe tubul Pezzer permite ulterior introducerea laptelui în amestec cu ceai. Se începe cu 1 l/zi şi se apreciază intervalul de timp dintre administrări în funcţie de volumul rezidual la desfacerea dopului.

După aceste etape, se poate introduce laptele – un litru/zi în amestec cu 3 ouă, 100 g zahăr repartizate în 4-5 mese la un interval de 2-3 ore în ritm de perfuzie de 20-30 picături/min, pe Pezzer, astfel încât tranzitul să nu fie foarte accelerat şi să nu papară dureri abdominale.

36

24. APLICAREA COMPRESELOR RECI PE DIFERITE REGIUNI POSTELNICU MIHAELACompresele umede:~ Compresele sunt confecţionate din materiale textile umede, aplicate pe suprafaţa corpului.~ Compresele calde sau reci se aplică după aceiaşi tehnică. ~ Compresele calde umede se acoperă cu material impermeabil şi un strat de vată protector care să împiedice evaporarea şi

uscarea. timpul de aplicare variază de la 10-20 minute până la 6-10 ore.Clasificare compreselor umede – în funcţie de temperatura soluţiei:~ Reci – 10-150C.~ Călduţe – 260C.~ Calde – 33-380C.~ Fierbinţi – 40-430C.Scop:~ Comprese reci:

o Hipotermizant.o Antiflogistic. o Analgezic.o Hemostatic. o Revulsiv. o Resorbant.

~ Comprese calde;o Decongestionante. o Sedative.

Materiale necesare:~ Paravan format de obicei din două stative şi cearşaf.~ Material pentru protecţia patului~ Feşi, cearşaf, pânză de diferite dimensiuni:

o 3 m pânză cu lăţimea de 40 cm.o 3,5 m flanelă cu lăţimea de 45-50 cm, prevăzută cu şireturi la unul din capete. o Pânză lată de 6-8 cm, în 3-4 straturi pentru aplicaţii pe gât.o Comprese pătrate de 5/5 sau 6/6 sau 20/20 cm.o 3-4 feşi cu lăţimea de 10 cm.

~ Apă la temperaturi de:o 0-100C.o 10-150C.o 260C.o 33-380C.o 40-430C.

~ 2-3 prosoape.~ Pătură.~ Cearşaf curat şi uscat.~ Învelitoare uscată care să nu permit evaporarea apei.~ Gheaţă cu suprafaţă netedă.~ Vaselină pentru protecţia tegumentelor.~ Tăviţă renală.~ Material pentru fixarea compreselor aplicate.Pregătirea:~ Se pregătesc materialele necesare.~ Se pregătesc compresele se înmoaie câteva minute în soluţie, apoi se stoarce surplusul de lichid.~ Se anunţă bolnavul şi se explică tehnica şi necesitatea ei.~ Se cere bolnavului să urineze sau se oferă bolnavului urinar pentru micţiune.~ Se protejează patul cu paravan şi muşama.~ Se închid ferestrele.~ Se dezbracă regiunea recomandată pentru aplicarea compreselor.

37

38

Aplicarea compreselor umede pe torace:~ Se aşează pacientul în poziţie şezând.~ Banda de pânză umedă – la temperatura de 10-150C se conduce din axial dreaptă, oblic peste faţa anterioară a

toracelui spre umărul stâng.~ Se trece în continuare banda peste spatele bolnavului, oblic spre axial dreaptă, apoi transversal peste torace, în axial

stângă şi apoi oblic peste spate şi peste umărul drept.~ Prin acelaşi procedeu se acoperă compresa umedă cu flanela uscată.~ Se leagă cu şireturi în jurul toracelui.~ Se schimbă compresa din 10 în 10 minute de 4 ori timp maxim de aplicare 40 minute.~ Se face pauză de 2 ore după care se poate relua aplicaţia după aceiaşi tehnică.Aplicarea compreselor umede pe trunchi:~ Se protejează tot patul cu muşama peste care se aşează un cearşaf uscat.~ Peste cearşaful uscat se aplică un cearşaf umed, împăturit în două, cu lungimea de cca. 80cm pentru aplicare de la axilă

până la arcadele crurale.~ Se aşează pacientul dezbrăcat peste cearşaful umed cu care se înveleşte.~ Se înveleşte cearşaful umed cu cearşaful uscat şi se fixează cu şnururi fără a fi prea strâns pentru a nu împiedica

respiraţia.~ La nevoie, se încălzesc picioarele pacientului cu termofoare.~ La pacienţii imobilizaţi la pat se întinde, numai pe feţele anterioară şi laterale ale toracelui şi abdomenului, compresa

umedă.~ Compresa se schimbă la interval de 15 minute de 4-8 ori timp total 1-2 ore.Aplicarea compreselor umede pe gât:~ Se aşează pacientul în poziţie şezând.~ Compresa umedă, la temperatura camerei, se aplică în formă de cravată în jurul gâtului, complet circular şi aderentă la

forma gâtului adică să ajungă în sus până la unghiul mandibulei.~ Compresa se aplică cât mai posterior pentru a acoperi regiunea amigdaliană şi a permite mişcarea mandibulei.~ Compresa se fixează cu faşă pe creştetul capului.~ Se verifică ca circulaţia sanguină să nu fie împiedicată.Aplicarea compreselor umede pe cap:~ Se aplică pe frunte o compresă de 20/20 cm înmuiată în apă la temperatura de 10-150C.~ Peste compresă se poate aşeza o bucată de gheaţă cu suprafaţă netedă.~ Compresa se fixează cu faşă sau prosop pliat pe frunte.~ Compresa se schimbă la fiecare 3 minute.~ Timpul total de aplicare este stabilit de medic.Aplicarea compreselor umede pe ochi:~ Se protejează tegumentele din jurul pleoapelor cu un strat subţire de vaselină.~ Se umezeşte compresa de 5/5 sau 6/6 cm cu soluţie medicamentoasă acid boric 3%, ceai de muşeţel.~ Se cere pacientului să închidă ochii şi se aplică compresa /compresele care se fixează cu faţă sau tubulatură elastică.Aplicarea compreselor pe ureche:~ Compresa, formată din vată îmbrăcată în tifon, se aplică uscată sau umedă pe pavilionul urechii, în aşa fel încât să ajungă

până la unghiul mandibulei.~ Compresa se fixează pe ureche cu faşă sau prosop.Aplicarea compreselor umede pe organele genitale:~ Se aplică un bandaj în T umed, rece, fixat de o centură din faşă uscată la nivelul taliei.~ Faşa în T trebuie să treacă de-a lungul şanţului interfesier şi să acopere orificiul anal şi organele genitale.~ Peste compresa umedă se aplică o bandă de flanelă uscată.Aplicarea prişniţelor~ Sunt aplicaţii de pânză udă înmuiate în apa rece. ~ Se aplică pe partea edemaţiată, apoi se pune o foaie de nailon pe care se aşează o pânză uscată. ~ Se foloseşte în: edeme, abcese, ganglioni măriţi şi dureroşi, panariţiu, hematoame după lovire. ~ Se schimba la 20-30 minute.Îngrijiri după tehnică:~ După îndepărtarea compresei:

o Se spală suprafaţa tegumentelor cu apă rece sau la temperatura camerei.o Se usucă cu prosop.

39

o Se îmbracă pacientul şi se aşează comod.~ Se îndepărtează paravanul.Concluzii:~ Compresa umedă se aplică pe regiunea recomandată. ~ Pe torace → se schimbă din 10 în 10 minute = maxim 40 minute.~ Pe trunchi → se poate folosi un cearşaf împăturit în două, acoperit cu alt cearşaf uscat. Se schimbă la 15 minute = maxim 2

ore.~ Pe cap → se schimbă la 3 minute = timpul total va fi stabilit de medic.~ Pe ochi → se aplică comprese de 5/5 cm cu soluţie de acid boric 3%, ceai de muşeţel.~ Pe urechi → compresa umedă se acoperă cu vată şi faţă uscată sau prosop.~ Pe organele genitale → se aplică să acopere organele genitale şi orificiul anal.Observaţii:~ În general, compresele reci trebuie schimbate la fiecare 5-10 minute – altfel se încălzesc şi produc efect contrar.~ La nevoie se pot încălzi picioarele pacientului cu termofoare.~ La bolnavii agitaţi, compresa se va fixa cu faşă.~ Nu se aplică o compresă de pe un ochi pe celălalt!~ Compresele folosite se ard.~ În congestii şi inflamaţii durata de aplicare se prelungeşte cu ½-2 ore.~ Compresele mai groase şi stoarse mai puţin au efect de răcire mai îndelungat.~ Efectul compresele reci poate fi prelungit prin aplicarea de răcitor sau gheaţă.~ Aplicate timp îndelungat → compresele reci provoacă maceraţia tegumentelor şi favorizează însămânţarea sau

exacerbarea florei microbiene locale existente.~ În hiperpirexie → schimbarea compreselor se face din minut în minut.

40

25. APLICAREA PIPEI GUEDEL BARARU TANIADefiniţie Intubaţia oro-faringiană reprezintă introducerea canulei oro-faringiană, cel mai frecvent denumită pipa Guedel în cavitatea bucală a pacientului între limbă şi palatul dur, având drept scop menţinerea permeabilităţii căilor aeriene.Pipa orofaringeală facilitează şi aspiraţia orofaringeală.Pipa Guedel este un tub de plastic curbat prevăzut la extremitatea sa orală cu o margine dilatată pentru a împiedica alunecarea dispozitivului în calea aeriană.Are mai multe dimensiuni, de la cele pentru nou-născut (1 sau 2) la cele pentru adult (4,5 sau 6 la un adult obez) (fig. 1); estimarea dimensiunii necesare pentru fiecare caz se face prin măsurarea distantei de la comisura bucală la unghiul mandibulei (fig.2).La pacientii cu reflexele de fund de gât păstrate este permanent prezent riscul de stimulare a reflexului de vomă şi/sau de inducere a unui laringospasm; din acest motiv canula oro-faringiană este rezervată stărilor de comă profundă. Materiale necesare: pipa orofaringeala de marime potrivita apasator limba, manusi echipament necesar aspiratiei nasofaringeale trusa de urgenta apa oxigenata, apa tavita renala aplicator cu capat de bumbac pentru testarea reflectivitatiiTehnica de insertie:- se pun mănuşile, se plasează pacientul în decubit dorsal cu capul în hiperextensie dacă nu sunt contraindicaţii- se deschide gura pacientului şi se verifică dacă există corpi străini susceptibili de a fi împinşi în laringe, se îndepărtează proteza dacă există - se introduce canula în cavitatea orală cu concavitatea spre palatul dur, urmând ca la capătul cursei să fie rotită cu 180 . Această rotaţie minimalizează riscul împingerii limbii spre posterior(fig.3)- se pozitioneaza pacientul in decubit lateral sau doar capul intors intr-o parte, pentru a preveni astfel aspiratul gastric in caz de varsaturi- daca pipa va fi mentinuta mai mult, ea se va scoate si se va spala la fiecare 4 ore cu apa oxigenata si apoi cu apa simpla, se va efectua toaleta bucala standard. La fiecare schimbare de pipa, se va inspecta gura pentru a observa eventualele leziuni bucale datorita acesteia- se va verifica frecvent pozitionarea pipei - cand pacientul isi recapata constienta si este capabil sa inghita, se va indeparta pipa tragand-o afara si in jos, urmand curbatura naturala a gurii. Dupa indepartare, se testeaza reflexele de tuse si de voma ale pacientului pentru a se asigura ca pipa nu a fost indepartata prematur( se atinge peretele posterior al faringelui pentru reflexul de voma si orofaringele posterior pentru cel de tuse cu un aplicator cu capat de bumbac )Complicatii:- spargerea dintilor , leziuni bucale, sangerari etc sunt complicatii care pot apare la insertia pipei- daca respiratia nu este eficienta se poate administra suplimentar oxigen pe masca

Figura 1: Canule oro-faringiene Figura 2: Estimarea dimensiunii canulei

Fig. 3 Inserarea canulei oro-faringiene

41

26. APLICAREA POMEZILOR CIOBANU FLORENTINA

Definiţie: Pomezelesuntunguente de consistentăsemisolidacare se înmoaiecândsuntaplicatepepieleformând un film superficial grasScop :terapeuticMaterialenecesare:

- materialepentruprotecţiapatului - muşama, aleză- instrumentarşimateriale sterile - penseporttampon, spatule, comprese, tampoane, mănuşi de cauciuc- tăviţărenală- prosop de baie

Pregătireafizicăşipsihică a pacientului :- seinformeazăasupraefectelormedicamentelor- seaşeazăîntr-o poziţie care săpermităaplicareamedicamentelor¬

Execuţiatehnicii:- pomezile se aplică, cu ajutorulspatulelor, pesuprafaţătegumentelor, într-un stratgros- dacăestenecesar se curatăpielea de secreţii, cruste, celulemoartesauaplicaţiilemedicamentoasevechişiapoi se

schimbămănuşileÎngrijireapacientului ulterior aplicăriipomezilor:

- acoperirearegiunii cu compresemari de tifon- urmărireaefectului local- sesizareaunorefectesecundareapărute (prurit, reacţiealergica)

Reorganiarealocului de muncă :Selectaredeşeurilor conform P.U .

42

27. APLICAREA PUDRELOR CIOBANU FLORENTINA

Definiţie : pudrele sunt preparate farmaceutice solide constituite din particule uniforme ale unei singure substanţe medicamentoase sau ale maimultorsubstanţeînamestec.Scop:terapeuticLoc: pesuprafaţătegumentelorMaterialenecesare :

- materialepentruprotecţiapatului - muşama, aleză- instrumentarşimateriale sterile - penseporttampon, spatule, comprese, tampoane, mănuşi de cauciuc- pudriere cu capacperforat- tăviţărenală- prosop de baie

pregătireafizicăşipsihică a pacientului :- seinformeazăasupraefectelormedicamentelor- seaşeazăîntr-o poziţie care săpermităaplicareamedicamentelor¬

Execuţiatehnicii :Pudrajulreprezintăpresărareamedicamentelor sub formă de pudrăpepiele cu ajutorultampoanelorsaucutiilor cu capacperforat.Acţiuneapudrelorpoate fi de combatere a pruritului, de absorbţie a grăsimilor, de uscareşirăcorire a pielii (ex. pudră de talc, talc mentolat, oxid de zinc)Ingrijireapacientului ulterior aplicăriipudrelor:

- acoperirearegiunii cu compresemari de tifon- urmărireaefectului local- sesizareaunorefectesecundareapărute (prurit, reacţiealergica)

Reorganizarelocului de muncă :Selectaredeşeurilor conform P.U .

43

28. APLICAREA PUNGII CU GHEAȚĂ CIOBANU FLORENTINADefinţie:Pungă cu gheaţăeste o pungă din cauciuc de formăvariabilăîn care se aşeazăbucăţile de gheaţă. Scop: esteterapeutic, hipotermizant, antiinflamator, hemostatic, tonifiant, efectanesteziantşidiminueazăsecreţiagastrică. Materialenecesare:pungă cu gheaţă, o husă din material textil, bandaj de corpşi ace de siguranţă, pudrieră cu pudră de talc, amesteculrăcitor: gheaţă, şi un suportpentrususpendareapungii cu gheaţă. Pregătireamaterialelornecesare: - pregătimpungă cu gheaţăşihusăacesteia; Verificareafuncţionalităţiipungii: - severificăorificiul de umplere, să fie închisermetic cu un capac .Pregătireafizicăşipsihică a bolnavului: - seanunţăbolnavulşi i se explicănecesitateaşisimplitateatehnicii; - seaşeazăbolnavulîndecubit dorsal sausemisezand; Efectuareatehnicii:

- sesfărâmagheaţăînbucăţi ; - pungă cu gheaţă se vaumplepejumătatesau 2/3 din ea; - seeliminăaerul din pungă, aşezând-o pe o suprafaţăplană, curată; - seînchideermeticorificiul de umplere cu capacul, prinînşurubare; - severificăetanşeitateaşi se usucăsuprafaţăexterioară a pungii; - seaşteaptăcâteva minute pânăcemarginilecolţuroase ale bucăţilor de gheaţă se rotunjescprintopire (căci altfel ar putea

strică pungăsauderanjabolnavul); - se introduce pungă cu gheaţăîntr-un mansontextil (înhusătextilă) se pudrează cu talc şi se aplicăpungă cu gheaţă pe

regiunea indicată de medic, care poate fi: *pe cap:

- seaşeazăbolnavulînpoziţieşezândă; - seaşează o bucatătextilăsau din flanelă, pecapulbolnavului ; - seaplicăpecapulbolnavului, pungă cu gheaţăobişnuităsau de formăuneibonete care se fixează cu o panglicăsau se

suspendă de un suportdeasupracapuluibolnavului; - seaplicăpungă cu gheaţădupăorarulstabilit de medic; - seîndepărteazăpentrucâteva minute la interval de 1 orapentru a preveniîngheţareaţesuturilor; - conţinutulpungii se schimbă din 3 în 3 ore;

*peregiuneaprecordială: - peaceastăregiune se aplică o pungă cu gheaţămaimicăsau o pungămaimicărepliatăcă un cort la nivelullinieimediane sub

sânulstâng (pentru a nutreceîndreptul*plămânilor); - pe abdomen: - seaşeazăunasau 2 pungi cu gheaţă; - sefixează cu un cearşafsau se suspendă cu un arc; - severificăaspectultegumentului, dupăîndepărtareapungii cu gheaţă; - sepudrează cu pudra de talc; - severificădacăpansamentul nu a fostudatsaudeplasat de la locullui;

Reorganizarealoculuide muncă: - segoleştepungă; - sespală cu apăşisăpunşi se limpezeşte bine; - selasăsă se scurgă; - seînchidepungă cu dopul, semi-umflată, pentru a nu i se lipipereţii; - severificăetanşeitateaei; - sepudrează cu talc şi se aşeazăîncutiaei;

De reţinut:1. dacăpungăesteplină, nu se poateadapta la formeleregiuniipe care se aplicăşiîn plus, pringreutateaei,

apasăasupraregiuniibolnave. 2. contactul direct şiprelungit al pungii cu pieleabolnavului, poate produce leziuni de congelare.3. încazulbolnavilorinconştienţi, agitaţi, pungă cu gheaţă se fixează cu o faşăsau cu ace de siguranţă de

cearşafulsaucămaşăbolnavului (acul se trecepestehusătextilă a pungii) 4. când nu dispunem de gheaţă, pungă se poateumple cu apărecesauzăpadă, cu condiţiasă fie schimbate din oraînora.

44

29. APLICAREA SĂPUNURILOR DERMATOLOGICE CIOBANU FLORENTINADefinifie :săpunurilesuntsăruri cu diferitemetale ( sodium potasiuşialtele) ale acizilorgraşicelpuţin 8 atomi de Ca inmoleculaScop: teraputicMaterialenecesare:

- materialepentruprotecţiapatului - muşama, aleză- mănuşi de cauciuc/bumbac- şorţ- lighean cu apă- tăviţărenală- prosop de baie

Pregătireafizicăşipsihică a pacientului:- seinformeazăasupraefectelormedicamentelor- seaşeazăîntr-o poziţie care săpermităaplicareasăpunurilordermatologice

Execuţiatehnicii:Săpunuriledermatologicesuntutilizateatâtpentruspălareapielii, câtşipentruobţinereaunuiefectmedicamentos.Săpunulesteîntinspepiele, lăsatsă se usuceşiîndepărtatdupăcâteva ore sau 1-2 zileÎngrijireapacientului ulterior aplicăriisăpunurilor

- urmărireaefectului local- sesizareaunorefectesecundareapărute (prurit, reacţiealer¬gică)

Reorganizarealocului de muncă:Selectaredeşeurilor conform P.U .De reţinut:Se vaalegesăpunulînfuncţie de ph-ulfiecăruipacient

45

30. APLICAREA TERMOFORULUI CIOBANU FLORENTINADefiniţie:termoforuleste un dispozitivpentruacţiuneatermicălocalăasuprauneiregiuni a corpului.Loc: diferiteregiuni ale corpuluiMaterialenecesare: vas cu apăcaldă, husă din material textil, pudrieră de talc, termometrupentruverificareapei, suportpentrususpendareatermoforuluişitermoforul din cauciuc, metal sausticlă;

Verificareafuncţionalităţiimaterialelor: - severificădacămaterialulesteintegru, impermeabil; - severificădacăorificiul de umplereesteînchisermetic cu un capacprevăzut cu un şurub; - severificădacăhusă din material textilcorespunde cu dimensiuniletermoforuluişidacăestecurat; Pregătireafizicăşipsihică a bolnavului: - seanunţăbolnavulşi i se explicănecesitateatehnicii; Execuţiatehnicii: - seîncălzeşteapă la 70-80 grade C pentruadulţişi la 50 grade C pentrusugari; - severificătemperaturaapei cu termometrul; - seumpletermoforul 1/3 pt. torace, jumătate pt. alteregiuni ale corpuluişi A¾ pt. încălzireapatului; - seeliminaaerul din termoforaşezându-l pe o suprafaţăplană, netedă, comprimândaparatul cu mânapânăceapareapă la nivelulorificiului de umplere. - severificăetanşeitateaţinându-l răsturnatcâtevasecunde; - seusucăsuprafaţăexterioară a termoforului; - seîmbracătermoforulînhusătextilă, se pudrează cu talc şi se aplicăperegiuneaindicată de medic; - seîntreabăbolnavuldacă nu simtearsurisaudurere; - sefixeazătermoforulpelocpentru a prevenideplasarea de la loculaplicat, legându-l înjurulbolnavuluisaufixându-l cu ace de siguranţăprinhusătextilă; - apă din termofor se schimbă din 2 în 2 ore pentru a menţinetemperaturacâtmaiconstanţa; - dupăîndepărtareatermoforului se verificăaspectultegumentelor; - seştergtegumenteleprintamponareapoi se pudrează cu talc;

Reorganizarealocului de muncă: - termoforul se goleşte, se spală cu apăşisăpunşi se limpezeşte bine; - sesuspendă cu gurăînjospentru a se scurgetoatăapă din el; - seînchide cu dopuldupăce am insuflatpuţinaerîn el pentru a prevenilipireapereţilor; - severificăetanşeitatea; - sedezinfectează cu trioximetilen; - sepudrează cu talc şi se aşeazăîn cutie;

De reţinut: 1. dacătermoforulestepreaplin, nu se poateadapta la formeleregiuniipe care se aplicăşiapasăasupraregiuniibolnave. 2. contactul direct şiprelungit al termoforului cu pieleabolnavului, poate produce arsuri, escare. 3. pentru a nuapasă cu greutatealorregiuniledureroasepe care suntaplicate, termofoarele se pot suspendăpe un suport. 4. nu se utilizeazăaceiaşihusătextilă la maimulţibolnavi. 5. termoforulva fi individual în special cândestedestinatunuibolnavinfectatsaucontagios. 6. vor fi supravegheaţifoarteatentbolnavii cu tulburări de sensibilitate, cei cu anestezielocală, cei cu anestezie rahidiană sau generală, bolnavii inconştienţi care nu pot sesizatemperaturatermoforului.

46

31. APLICAREA ULEIURILOR CIOBANU FLORENTINA

VEZI FIȘA NE. 33

47

32. APLICAREA UNGUENTELOR PE MUCOASA OCULARĂ POPA MIHAELADefinitie: introducerea unui unguent in fundul de sac conjunctival,pe marginea ciliara sau pe suprafata cutanata a pleoapei.

Scop: terapeutic

Pregatirea pacientului:- Psihica: se explica procedura si se obtine acceptul/acordul pacientului- Fizica: curatarea/igienizarea regiunii

Pozitie: - sezand pe scaun, capul usor spre spate- decubit dorsal

Materiale necesare: - tavita renala

- manusi de unica folosinta- comprese sterile- betisoare de vata- unguentul. ce urmeaza a fi administrat- materiale pentru reorganizarea locului de munca

Tehnica:- pregatirea asistentei medicale- pregatirea materialelor necesare- aplicarea se face cu :

- betisoare cu vata - direct din tubul cu unguent- se aplica 1-2 cm- aplicarea cutanata- inclusiv in cursul zilei- aplicarea in fundul de sac conjunctival-seara la culcare

Reorganizarea locului de munca si notarea procedurii in F.O.

48

33. APLICAREA UNGUENTELOR/CREMELOR PE TEGUMENTE CIOBANU FLORENTINA

Definiţie:unguientelesuntpreparatefarmaceuticesemisolidedestinateaplicăriipepielesaumucoaseScop:terapeuticMaterialenecesare:- materialepentruprotecţiapatului - muşama, aleză- instrumentarşimateriale sterile - penseporttampon, spatule, comprese, tampoane, mănuşi de cauciuc- tăviţărenală- prosop de baiePregătireafizicăşipsihică a pacientului:- seinformeazăasupraefectelormedicamentelor- seaşeazăîntr-o poziţie care săpermităaplicareamedicamentelorExecuţiatehnicii:Unguentele se aplică, cu ajutorulspatulelor, pesuprafaţătegumentelor, într-un stratsubţire (unguentelesuntpreparate din substanţămedicamentoasă, înglobatăînvaselină, lanolină,Ingrijireapacientului ulterior aplicăriimedicamentelorpepiele- acoperirearegiunii cu compresemari de tifon- urmărireaefectului local- sesizareaunorefectesecundareapărute (prurit, reacţiealergica)

Reorganizarealocuui de muncă:selectareadeşeurilor conform P.U

De reţinut :Testareaunguentelor se face cu 2-3 h înainte de administrarepe o mică parte a tegumentului cu o cantitatemică de unguent. Dacă nu aparreacţiialergice(prurit, roseata a pielii)se vaadministrapacientuluiunguentul,

49

34. ASPIRAȚIA GASTRICĂ POSTELNICU MIHAELA

Definiţie ~ Aspiraţia gastrică reprezintă golirea stomacului de conţinut prin intermediul unui tub – sondă de aspiraţie – introdus în stomac

Scop ~ Menţinerea stomacului gol prin efectuarea manevrelor de aspiraţieIndicaţii ~ Sindrom de stază gastrică

~ Ocluzie intestinală~ Ileus paralitic, pareză gastrică de stres~ Preoperator – în intervenţii chirurgicale gastrice (ulcer perforat, varice esofagiene)~ Obstacol digestiv gastric, duodenal sau piloric~ Hemoragie digestivă superioară → cu acumulări mari de lichid în stomac

Materiale şi instrumente necesare

~ Sondă de aspiraţie nazo-gastrică (cu lumen mic, vârf bont şi orificii laterale) – sonde Levin sau sonde improvizate pe care se notează de la capătul sondei dimensiunile de 50 şi 60 cm

~ Pensă hemostatică~ Lubrifiant – apă, aqua gel~ Seringă de 10-20 ml~ Tăviţă renală, Mănuşi de protecţie~ Recipient de colectare a lichidului de aspiraţie~ Materiale pentru protecţia patului şi a pacientului (prosop, şorţ, muşama, aleză)~ Recipient pentru proteza dentară mobilă~ Materiale pentru eliberarea căilor nazale (la nevoie)~ Hârtie turnesol pentru testarea acidităţii lichidului de aspiraţie

Precauţii universale

~ Au ca scop prevenirea transmiterii infecţiilor.~ Toţi pacienţii sunt consideraţi potenţial infectaţi.~ Fluidele biologice sunt potenţial contaminate.~ Obiectele utilizate sunt contaminate după execuţia tehnică.~ După folosire mănuşile se aruncă.

Pregătirea psihică şi fizică a bolnavului

~ Se explică pacientului scopul procedurii şi manevrele care vor fi executate~ Se informează asupra duratei intervenţiei şi se obţine consimţământul~ Se solicită încrederea şi cooperarea pe tot parcursul procedurii~ Se protejează pacientul şi lenjeria de pat~ Aşezarea pacientului în poziţie cât mai comodă şi relaxată pe toată durata procedurii~ Se îndepărtează proteza mobilă (dacă există) şi se păstrează într-un recipient acoperit şi etichetat cu

numele pacientului~ Se solicită pacientului să-şi sufle nasul, pe rând, fiecare nară sau se curăţă nările la nevoie~ Se întreabă pacientul dacă are defect septal nazal cunoscut

Execuţie ~ Se introduce sonda în stomac conform tehnicii sondajului gastric – folosind calea nazală~ Se verifică poziţia sondei prin următoarele metode:

o Testarea acidităţii secreţiei aspirate cu ajutorul hârtiei de turnesolo Introducerea de 20 ml aer în stomac cu seringa şi ascultarea abdomenului cu stetoscopul → se

aude un vuiet în cazul poziţionării corecte a sondei în stomac~ Se fixează sonda de aspiraţie la nas sau la faţă cu benzi de leucoplast încrucişate~ Se aspiră continuu sau intermitent conform prescripţiei cu seringă, pompă sau prin introducerea

capătului liber al sondei într-un recipient aşezat sub nivelul stomaculuiIncidente şi accidente

~ Astuparea sondei~ Lezarea mucoasei nazale

Intervenţii după tehnică

~ După suprimarea aspiraţiei gastrice se pensează sonda 6 ore, apoi se îndepărtează conform tehnicii sondajului gastric

~ Se aşează pacientul într-o poziţie comodă şi se monitorizează starea sa raportând imediat orice efecte post manevră

~ Se îndepărtează materialele folosite~ Se notează tehnica efectuată şi cantitatea de lichid aspirată

Observaţii ~ În lipsa sondei Levin se poate improviza o sondă de aspiraţie din trusa de perfuzie~ Când aspiraţia este intermitentă, capătul sondei între aspiraţii se închide~ Este necesară îngrijirea continuă a mucoasei bucale şi nazale pe toată durata procedurii pentru a

preveni uscarea; totodată este necesară îndepărtarea secreţiilor apărute în jurul nărilor şi aplicarea de lubrifiant hidrosolubil pentru a preveni consolidarea lor

~ Se recomandă modificarea periodică a poziţiei sondei pentru a preveni lezarea mucoaselor

50

35. BANDAJAREA BRAȚULUI POSTELNICU MIHAELA

VEZI FIȘA NR. 36

51

36. BANDAJAREA CAPULUI POSTELNICU MIHAELA

Definiţie ~ Bandajarea (înfăşarea) este o metodă de fixare a pansamentului cu ajutorul unei feşe din tifon, de lungimi şi lăţimi diferite, în funcţie de mărimea şi caracterul plăgii sau regiunii.

Reguli pentru o înfăşare corectă

~ Faşa se ţine în mâna dreaptă, capătul liber în mâna stângă.~ Faşa se conduce de la stânga la dreapta.~ Se începe şi se termină cu 2-3 ture circulare de fixare.~ Turele de faşă nu trebuie să facă cute.~ Faşa trebuie să permită circulaţia sângelui – să nu fie prea strânsă, dar nici prea largă.~ Conducerea feşei se face pe sensul circulaţiei venoase (de întoarcere).~ Se evită mişcările inutile ce pot produce dureri.~ Fixarea prin nod nu trebuie să jeneze.

Caracterele unui bun bandaj

~ Să fie elastic, suficient de strâns. ~ Să fixeze pansamentul.~ Să imobilizeze segmentul.~ Să asigure cicatrizarea.~ Să fie executat blând.~ Să fie estetic.

Realizarea turelor de fixare

~ Se aplică oblic, sub pansament, cca. 20 cm faşă.~ Se intersectează cu o tură circulară.~ Se răsfrânge colţul feşii şi se suprapune încă o tură circulară.

Modalităţi de conducere a feşei

~ Faşă circulară → turele se suprapun (gât, torace, articulaţia pumnului).~ Faşă în spirală → turele şerpuiesc, acoperind cu o treime turele precedente (gambă, antebraţ).~ Faşă în forma cifrei 8 → se începe cu ture de fixare, se trece oblic peste articulaţie şi se conduc

deasupra articulaţiei alte ture circulare, se revine oblic sub articulaţie intersectând prima diagonală; se încheie cu ture de fixare (cot, picior, mână).

~ Faşa în spic de grâu → se fac turele de fixare deasupra articulaţiei, faşa se conduce în 8, fiecare tură acoperind cu 1/3 sau 2/3 tura dinainte. Se termină cu ture de fixare (degete, regiunea inghinală, scapulo-humerală etc.).

~ Faşa în evantai → se fac turele de fixare deasupra articulaţiei, iar turele următoare se conduc din ce în ce mai puţin oblic ajungând circular la mijlocul articulaţiei, după care se desfăşoară în sens invers, oblic (cot, genunchi) etc.

Capelina (bandajarea capului)

Materiale necesare:~ 2 feşe de 5cm lăţime – 5m lungime.~ Foarfecă.~ Romplast, clemă-rac, ac de siguranţă.Tehnica bandajării capului – capelina:~ Se conduce faşa circular, din spate în faţă, în jurul capului – deasupra

sprâncenelor – lăsând libere pavilioanele urechilor.~ Se răsfrânge colţul feşei rămas în afară şi se face o nouă tură circulară

pentru fixare.~ Se conduce faşa din spate în faţă prin ture oblice – până la acoperirea

completă a bolţii craniene.~ Turele oblice se fixează cu 2-3 ture circulare.~ Fixarea capătului liber al feşei se fixează pe frunte cu leucoplast sau ac de siguranţă.Observaţii:~ Pansamentul de la nivelul capului pate fi fixat şi cu ajutorul unor ţesături tubulare elastice.~ Tubulatura elastică se adaptează dimensiunilor capului şi este mai uşor de suportat.~ La nivelul ochilor, nasului şi gurii se fac decupaje care să permită vederea, alimentarea etc.

Bandajarea braţului Materiale necesare:~ Faşă de 5-10 cm lăţime – 5-10 m lungime.~ Foarfecă.~ Romplast, clemă-rac, ac de siguranţă.Tehnica bandajării braţului / antebraţului:~ Se aşează capătul liber al feşei pe partea inferioară regiunii de bandajat.~ Se conduce faşa în spirală sau în spică – prin încrucişarea acesteia.~ Se încheie cu două ture circulare de fixare, la partea superioară a segmentului.~ Capătul liber al feşei, se fixează cu leucoplast, clemă rac sau ac de siguranţă.

52

Bandajarea cotului Materiale necesare:~ Faşă de 5cm lăţime – 5m lungime.~ Foarfecă.~ Romplast, clemă-rac, ac de siguranţă.Tehnica bandajării cotului – în opt:~ Conducerea feşei se face forma cifrei 8 sau în evantai.~ Cotul trebuie să fie în extensie.~ Turele circulare de fixare se fac pe antebraţ – sub cot.~ Se conduce faşa peste faţa anterioară a cotului până la braţ.~ Se fac două ture circulare la nivelul braţului.~ Se conduce faşa oblic peste faţa anterioară a cotului la antebraţ.~ Se repetă astfel câteva ture.~ Se încheie cu două ture circulare de fixare, la nivelul braţului.~ Capătul liber al feşei, se fixează cu leucoplast, clemă rac sau ac de

siguranţă.Tehnica bandajării cotului – în evantai:~ Bandajarea se execută cu cotul în semiflexie.~ Se fac 2 ture circulare de fixare pe antebraţ, sub cot.~ Se continuă cu o tură oblică deasupra articulaţiei.~ Turele următoare se conduc din ce în ce mai puţin oblic, ajungând

circulare la mijlocul articulaţiei.~ În continuare faşa se desfăşoară oblic – în sens invers~ Se termină cu două ture circulare de fixare pe braţ.~ Capătul liber al feşei, se fixează cu leucoplast, clemă rac sau ac de siguranţă.Observaţii:~ Bandajarea cotului se face cu scopul hemostazei sau pentru fixarea pansamentului.

Bandajarea degetelor şi a policelui

Materiale necesare:~ Faşă de 5 cm lăţime – 5m lungime.~ Foarfecă.~ Romplast, clemă-rac, ac de siguranţă.Bandajarea degetelor:~ Se conduce faşa în spirală sau în spică.~ Se începe bandajarea prin ture de fixare la nivelul articulaţiei pumnului.~ Se conduce faşa oblic spre vârful degetului şi se aşează 2-3 straturi de faşă, îmbrăcând faţa

anterioară a degetului, vârful degetului şi faţa posterioară a acestuia.~ Se continuă conducerea feşei în spirală sau spică → de la vârf la rădăcina degetului.~ Se încheie bandajarea cu ture circulare de fixare la nivelul articulaţiei pumnului.~ Capătul liber al feşei, se fixează cu leucoplast, clemă rac sau ac de siguranţă.Observaţii:~ Nu este obligatorie acoperirea vârfului degetului dacă plaga nu interesează şi jumătatea distală a

degetului.~ Când este necesară înfăşarea mai multor degete separat, se începe înfăşarea degetelor cu degetul

mic şi se încheie cu policele.Alte metode bandajare

Basmaua în patru colţuri pentru imobilizarea braţului şi antebraţului – eşarfa lui Petit:~ Se leagă colţurile în diagonală în jurul gâtului şi se introduc braţul şi antebraţul în chinga formată.~ Celelalte două capete se leagă pe partea dorsală a toracelui.Înfăşarea capului:~ Se efectuează cu ajutorul unei basmale triunghiulare.~ Se sprijină baza triunghiului pe protuberanţa occipitală, cu vârful triunghiular îndreptat spre nas.~ Se încrucişează cele două capete ale triunghiului şi se fixează cu ace de siguranţă.~ Vârful basmalei se răsfrânge în sus, peste creştetul capului şi se fixează cu ac de siguranţă.

Observaţii ~ Conducerea feşei se face în sensul circulaţiei venoase.~ Faşa poate fi fixată şi prin înnodarea capetelor despicate.~ Bandajarea se foloseşte la fixarea pansamentului, dar şi la imobilizarea unui membru.~ Pot fi utilizate şi materiale improvizate → prosop, batistă, eşarfă, cearşaf etc.~ Sunt benzi adezive – Pansaplast, Septoplast – care se pot folosi şi ca pansamente aseptice. ~ Materialele adezive nu se aplică pe suprafeţe păroase!

53

37. BANDAJAREA COTULUI POSTELNICU MIHAELA

VEZI FIȘA NR. 36

54

38. BANDAJAREA POLICELUI POSTELNICU MIHAELA

VEZI FIȘA NR. 36

55

39. CAPTAREA EXPECTORAȚIEI POSTELNICU MIHAELADefiniţie:~ Sputa → produs de secreţie provenit din căile respiratorii şi eliminată pe gură prin expectoraţie prin efort de tuse.Scop:~ Asigurarea captării sputei prin expectoraţie.~ Observarea caracterelor fizice ale sputei.~ Observarea caracterelor patologice.~ Descoperirea modificărilor patologice.~ Stabilirea diagnosticului clinic şi bacteriologic.~ Stabilirea tratamentului general.Materiale necesare:~ Pahar conic.~ Cutie Petri.~ Recipient cu capac.~ Scuipătoare sterilă.~ Batistă igienică.~ Vas gradat.~ Soluţie lizol 3% sau fenol 2,5%.Pregătirea pacientului:~ Se anunţă şi se explică tehnica şi necesitatea ei.~ Se instruieşte să nu înghită sputa, ci să o capteze numai în vasul de colectare oferit!~ Se educă bolnavul:

o Să tuşească cu gura închisă.o Să nu scuipe în jurul său.o Să nu arunce corpuri străine în scuipătoare.o Să nu expectoreze în batistă sau şerveţel.o Să nu expectoreze spută cu salivă.

~ Se ajută bolnavul să aibă o poziţie care să nu-l obosească în timpul expectoraţiei.~ Se cere bolnavului să-şi clătească gura şi faringele cu apă, înaintea recoltării.~ Se asigură la un pacient 2 scuipători de rulaj – care se schimbă în fiecare dimineaţă – dacă nu este necesară păstrarea

produsului captat pentru vizita medicală.Captarea sputei:~ Se oferă bolnavului vasul de colectare.~ Se cere să expectoreze după un efort de tuse provocat.~ Se colectează sputa (în funcţie de scop) matinal sau din 24 de ore.Îngrijirea bolnavului după recoltare:~ Se clăteşte gura cu apă.~ Se spală şi se dezinfectează mâinile.Observaţii:~ După golire se spală cu apă rece, apoi cu apă caldă, cu perii speciale care se păstrează în soluţii dezinfectante.~ Sterilizarea scuipătorilor sau a recipientelor de captare a sputei se face zilnic prin fierbere sau autoclavare.~ În vasul de captare se pune soluţie de lizol 3% sau fenol 2,5% amestecată cu sodă caustică.~ Fără substanţă dezinfectantă în recipient dacă se face captare pentru recoltări şi determinări de laborator.

56

40. CAPTAREA SCAUNULUI POSTELNICU MIHAELA Scop:~ Asigurarea eliminării materiilor fecale la un pacient imobilizat la pat.~ Observarea caracterelor fizice ale scaunului.~ Observarea caracterelor patologice.~ Descoperirea modificărilor patologice.~ Stabilirea diagnosticului.Materiale necesare:~ Paravan.~ Purgativ salin.~ Muşama şi aleză pentru protecţia patului.~ Învelitoare de molton. ~ Bazinet – pentru captare (încălzit cu apă fierbinte).~ Bazinet – pentru toaleta locală.~ Acoperitoare pentru bazinet.~ Hârtie igienică.~ Mănuşi de protecţie.~ Material pentru toaletă locală. ~ Săpun.~ Prosop.~ Lighean – pentru toaleta mâinilor.Captarea scaunului:~ Când captarea se face la pat se asigură intimitate prin izolare cu un paravan.~ Pătura cu cearşaf se pliază sub formă de armonică la picioarele bolnavului. ~ Se protejează lenjeria de pat.~ Se dezbracă bolnavul → prin ridicarea cămăşii sau prin îndepărtarea pantalonilor. ~ Cu mâna stângă introdusă cu palma în sus sub regiunea sacrală, se ridică bolnavul şi, în ace laşi timp, cu mâna dreaptă se

introduce bazinetul sub bolnav. ~ Se înveleşte bolnavul cu învelitoare de molton.~ Se aşteaptă evacuarea şi apoi se oferă bolnavului hârtie igienică.~ Se îndepărtează bazinetul cu materii fecale → cu atenţie pentru a nu se răsturna conţinutul pe lenjerie sau pardoseală.~ Se acoperă bazinetul şi se îndepărtează din salon.Îngrijirea bolnavului după captare:~ Pe un alt bazinet se efectuează toaleta regiunii perianale.~ Se spală mâinile bolnavului într-un lighean special pregătit.~ Se îndepărtează muşamaua şi aleza.~ Se îmbracă bolnavul şi se aşează comod. ~ Se îndepărtează paravanul.~ Se aeriseşte camera.Observaţii:~ Materiile fecale captate se păstrează acoperite, într-o încăpere special destinată, pentru vizită, apoi se pot arunca.~ Bazinetul în care s-a făcut captarea scaunului va avea ataşat un bilet cu numele bolnavului, numărul salonului, numărul

patului şi ora captării.~ Materiile fecale provenite de la un bolnav contagios sunt lăsate în contact 2 ore cu o substanţă dezinfectantă (cloramină),

apoi sunt aruncate.~ După terminarea tehnicii asistenta se spală pe mâini cu apă curentă şi săpun.

57

41. CAPTAREA URINEI POSTELNICU MIHAELADefiniţie:~ Urina → este produsul de secreţie şi filtrare renală eliminat prin micţiune.Scop:~ Asigurarea eliminării urinare la un pacient imobilizat la pat. ~ Observarea caracterelor fizice ale urinei.~ Observarea caracterelor patologice.~ Descoperirea modificărilor patologice.~ Informare asupra stării funcţionale renale.~ Stabilirea diagnosticului clinic şi bacteriologic.~ Stabilirea tratamentului general.Materiale necesare:~ Urinar – pentru recoltarea urinei la pat, de la bolnavul imobilizat.~ Bazinet.~ Compresă uscată.~ Mănuşi de protecţie. ~ Muşama, aleză – pentru protecţia patului.~ Material pentru toaletă locală.Captarea urinei:~ Se face captarea urinei la pat (la bolnavii imobilizaţi) sau la toaletă.~ Pentru recoltarea la pat se pregătesc urinare sau bazinete la îndemâna bolnavului → pe suporturile din sârmă fixate la

pat.~ La bărbaţi, atunci când este cazul, se aşează urinarul şi se apucă penisul cu o compresă uscată (cu mănuşi de protecţie) şi

se aşează în urinar.~ Servirea şi îndepărtarea urinarului se face în mod asemănător cu servirea bazinetului.~ După captare se face toaleta locală după captare.Observaţii:~ După utilizare urinarele se golesc, se clătesc cu jet de apă, se spală, se dezinfectează şi se sterilizează.

58

42. CAPTAREA VĂRSĂTURILOR POSTELNICU MIHAELA

Materiale necesare:~ 1-2 tăviţe renale.~ Prosop.~ Muşama. ~ Aleză.~ Pahar cu apă (aromată).~ Material pentru toaleta bucală.

Scop:~ Asigurarea captării vărsăturii.~ Observarea caracterelor patologice.~ Stabilirea diagnosticului clinic, bacteriologic, toxicologic etc.

Executarea recoltării:~ Se aşează pacientul într-o poziţie care să împiedice aspirarea vărsăturii (şezând, semişezând, decubit lateral cu capul uşor

ridicat → în funcţie de starea generală şi diagnostic).~ Se protejează pacientul cu un prosop în jurul gâtului.~ În funcţie de timpul avut la dispoziţie se asigură protecţia lenjeriei cu muşama şi aleză.~ Dacă bolnavul are proteză dentară mobilă – se îndepărtează.~ Se oferă bolnavului vasul de colectare – tăviţa renală.~ În cazul în care pacientul nu poate susţine tăviţa renală, asistenta medicală va susţine tăviţa renală cu mâna stângă, iar cu

mâna dreaptă va susţine fruntea pacientului (asistenta va sta în spatele pacientului).~ Când bolnavul s-a liniştit după vărsătură, se îndepărtează tăviţa renală.~ Se serveşte bolnavul cu pahar cu apă aromată pentru clătirea gurii după vărsături, folosind o altă tăviţă renală.~ Se face toaleta bucală.~ Se anunţă medicul după liniştirea bolnavului!

Observaţii:~ Nu se aruncă vărsătura înainte de a fi arătată medicului.~ Se spală mâinile înainte şi după recoltarea vărsăturilor.~ Tăviţa renală utilizată se goleşte, se spală, se dezinfectează şi se sterilizează prin fierbere sau prin autoclavare.

59

43. CLISMA EVACUATOARE BARARU TANIADefiniţie: Clisma este o formă specială a tubajului, prin care se introduc diferite lichide în intestinul gros (prin anus, în rect şi colon).Scop: evacuator(clismele evacuatoare pot fi: simple, înalte, prin sifonaj, uleioase, purgative) evacuarea conţinutului intestinului gros(constipaţie, înainte de naştere) pregătirea pacientului pentru examinări radiologice (rectoscopie, irigoscopie) pregătirea preoperatorie înainte de intervenţii chirurgicale pe colon şi rectPregătirea materialelor- de protecţie: paravan, muşama, aleză, învelitoare- sterile: canulă rectală, casoletă cu comprese- nesterile: stativ pentru irigator,irigatorul şi tubul de cauciuc de 1,5-2 m lungime şi 10 mm diametru, tăviţă renală, bazinet, soluţia pentru clismă (apă caldă la 35°C-37°C 500-1000m1 pentru adulţi, 250 ml pentru adolescenţi, 150 ml pentru copil, 50-60 ml pentru sugari) la care se adaugă : sare -1 linguriţă la un litru de apă, ulei - 4 linguri la 1 litru de apă sau glicerină - 40 gr la 500 ml , săpun -1 linguriţă rasă la 1 litru.- substanţă lubrifiantă (vaselină), mănuşi de unică folosinţăPregătirea pacientului- psihică: se anunţă şi i se explică tehnica - fizică: se izolează patul cu paravanul şi se protejează cu muşamaua şi aleza se aşează pacientul în funcţie de starea generală în poziţie: - decubit dorsal, cu membrele inferioare uşor flectate - decubit lateral stâng cu membrul inferior stâng întins şi dreptul flectat - genupectorală se aşează bazinetul sub regiunea sacrală şi se înveleşte pacientul cu învelitoareExecuţie - se verifică prescripţia şi identitatea pacientului, temperatura apei/ soluţiei medicamentoase - se umple irigatorul şi se evacuează aerul şi prima coloana de apă; irigatorul se fixează pe stativ- se lubrifiază canula rectală pe o lungime de 5-7 cm cu o compresă de tifon (setul de unică folosinţă pentru clismă poate avea canula prelubrifiată)- se spală mâinile şi se pun mănuşile de unică folosinţă- se îndepărtează fesele pacientului cu mâna stângă iar cu mâna dreaptă se introduce canula 7-10 cm prin anus în rect, cu vârful îndreptat înainte, în direcţia vezicii urinare, a ombilicului şi apoi orizontalizând-o prin mişcări de rotaţie, până se învinge rezistenţa sfincterului anal- dacă rezistenţa se menţine şi după trecerea de anus, lăsaţi să se scurgă o cantitate mică din soluţia pentru clismă, retrageţi puţin canula şi apoi continuaţi introducerea, rugând pacientul să respire adânc de câteva ori – nu forţaţi introducerea canulei!- Deschideţi circuitul şi introduceţi soluţia încet, pe o perioadă de 5 – 10 minute, comunicând în permanenţă cu pacientul pentru a afla cum se simte-Înainte de terminarea soluţiei pensaţi tubul, extrageţi canula rectală şi aşezaţi-o în tăviţa renală- Explicaţi-i pacientului că este nevoie să reţină soluţia timp de 10-15 minute-Ştergeţi regiunea perianală şi aduceţi pacientul în decubit lateral drept şi peste câteva minute în decubit dorsal pentru a facilita pătrunderea lichidului la o adâncime mai mare (dacă este posibil şi nu există contraindicaţii)- Dacă pacientul se poate deplasa, va merge la toaletă, în caz contrar folosiţi bazinetul pentru captarea scaunului, la pat, în cazul pacienţilor imobilizaţi- Înlăturaţi mănuşile şi curăţaţi şi dezinfecaţi materialele utilizate- Spălaţi-vă pe mâini

Îngrijirea pacientului după procedură:- se efectuează toaleta regiunii anale pe un bazinet curat, dacă pacientul este imobilizat - se îndepărtează materialele de protecţie şi se aşează pacientul comod, se înveleşte - se aeriseşte salonul- se notează în F.O. efectuarea clismei şi comportamentul pacientului pe parcursul procedurii- se îndepărtează materialele folosite conform P.U.

60

44. CLISMA EXPLORATORIE – IRIGOSCOPIA BARARU TANIADefiniţie: Irigoscopia este examenul radiologic al colonului cu administrarea substanţei de contrast – sulfat de bariu în suspensie pe cale rectală, prin clismă. Examenul se mai numeşte şi clismă baritată.Scop:- observarea modificărilor anatomice ale colonului, după o pregătire a colonului – evacuarea completă a acestuia de materii fecale şi umplerea lui cu substanţă de contrast.Pregătirea materialelor

- materiale necesare efectuării clismei – vezi clisma- sulfat de bariu în suspensie - 300-500 g BaSO4 în 1000-1500 ml apă la 37° C sau 200 g sulfat de bariu amestecat cu

300 g bolus alba în 1000ml apă la 37° C), ulei de ricin, sonda StraussPregătirea pacientului

~ se anunţă pacientul cu 2-3 zile înainte, explicându-i-se necesitatea tehnicii, administrându-i-se un regim de cruţare neiritanr, neexcitant,neflatulent format din : brânză de vaci, smântână, ouă fierte,carne slabă fiartă,orez fiert, pâine uscată. Cu o zi înaintea examinării, se administrează un regim hidric cu piureuri, iar în ziua examinării pacientul nu va consuma lichide, nu va mânca, nu va fuma.

Tehnica irigoscopiei~ Se efectuează, după masă, o clismă evacuatoare, şi apoi, se administrează 2 linguri de ulei de ricin (clisma singură

elimină numai resturile de materii fecale din rect şi sigmoid).~ Se conduce pacientul la serviciul de radiologie unde va fi ajutat să se dezbrace şi va fi aşezat pe masa de examinare

unde se face clisma baritată, după tehnica obişnuită a clismei – la indicaţia medicului radiolog.~ Se întrerupe curentul de lichid ori de câte ori bolnavul are senzaţie de defecare sau la indicaţia medicului (clisma se

execută sub ecran radiologic).~ Se întrerupe introducerea substanţei de contrast când bariul a ajuns în cec, se închide rectul cu sonda Strauss, după

insuflarea de aer cu pompa şi după introducerea substanţei opace.~ Medicul examinează radiologic modificările anatomice ale colonului.~ Se îndepărtează materialele folosite

Îngrijirea pacientului ~ După tehnică se solicită pacientului să elimine substanţa de contrast (după terminarea examinării) sau se face o clismă

evacuatoare, în caz contrar~ Se face toaleta regiunii perianale, se îmbracă pacientul şi se conduce la pat.se notează examinarea în foaia de

observaţie.~ Irigoscopia se completează la nevoie cu irigografia.

Metoda Fischer – examenul radiologic cu dublu contrast~ Colonul mai poate fi explorat şi prin metoda cu dublu contrast Fischer. ~ Când colonul se umple prin clismă baritată (după terminarea acesteia) pacientul va fi solicitat să evacueze parţial

substanţa de contrast sau , închizând rectul cu sonda Strauss, al cărei balon introdus în rect va fi umplut cu aer; se introduc apoi în colon 100 ml aer, cu presiune moderată, sub ecran radiologic pentru control

~ Atenţie! Aerul introdus sub presiune poate perfora colonul.Observaţii:

~ Irigoscopia şi irigografia pun în evidenţă în rectocolita ulcerohemoragică lipsa de haustraţii colice, îngustarea calibrului colic şi aspectul de tub rigid, imagini lacunare datorită prezenţei polipilor sau imagini de “plus de umplere” în ulceraţiile mari.

~ De asemenea se pot observa uneori stenoze colice, unice sau multiple.

61

45. DETERMINAREA DENSITĂȚII URINARE OUATU ELENA

Definiţie Densitatea urinară este un examen biochimic al urinii prin care se studiază funcţia de concentrare a rinichiului.

Scopul Explorator, de diagnostic.Evaluarea funcţiei renale

Materiale necesare Recipient transparent de colectare a urinii,hârtie de filtru,bandelete reactive tip disptick,mănuşi sterile,tăviţă renală.

Pregătirea pacientului

Psihică – se explică necesitatea,se informează pacientul şi se cere consimţământul.Fizică- se sfătuieşte pacientul să urineze dimineaţa într-un recipient curat transparent şi uscat.

T ehnica DENSITATEA URINARĂ se determină cu bandelete tip disptick , prin introducerea bandeletei în urina proaspăt emisă. Bandeleta se compară cu un etalon care indică diferite valori ale densităţii pe culori.După intensitatea culorii de pe bandeletă se apreciază valoarea densităţii.NORMAL densitatea urinii de dimineaţă este între 1015-1030.Valori peste 1030 indică o urină concentrată, apare în sindromul de deshidratare , reprezentând un factor de risc pentru apariţia calculilor .Valori sub 1010 indică scăderea capacităţii de concentrare a rinichiului –I.R.A. sau I.R.C

Tulburări ale densităţii urinare

HIPERSTENURIA- urina cu densitate crescută peste 1030- culoarea este închisă –galben intens,portocaliu.-În diabetul zaharat apare hiperstenurie deşi urina este deschisă la culoare datorită prezenţei glucozei -glicozurieiHIPOSTENURIA- urina cu densitate scăzută sub 1010 –culoarea deschisă a urinii datorită poliurieiIZOSTENURIA –menţinerea aceleiaşi valori a densităşii urinare când rinichiul îşi pierde capacitatea de diluţie şi concentraţie

~ Normal 1015-1030.~ Patologic:

o Hipostenurie 1001-1002o Izostenurie 1010.o Hiperstenurie 1030-1040.

62

46. DETERMINAREA GRUPELOR DE SÂNGE PRIN METODA BETH-VINCENT BARARU TANIA

Principiu. Se pune în contact pe lamă ser hemotest, care conţine anticorpi ABO cunoscuţi,cu sânge de grup necunoscut.Apariţia hemaglutinării indică prezenţa Ag corescpunzător şi formarea complexelor Ag-Ac.Materiale necesare

- ser hemotest antiAB (conţine Ac α si b)- ser hemotest antiB ( conţine Ac β)- ser hemotest antiA ( conţine Ac α)- lame de sticlă sau plastic transparent, ac steril, vată, alcool- o eprubetă, baghetă de sticlă dacă determinarea se face din sânge venos - determinarea se face la 16-180C.

Tehnică Se pot face determinari din sânge capilar, recoltat prin puncţia pulpei degetului sau din sânge venos recoltat fara anticoagulant.Pe placa curată si uscată se pipetează în ordine o picătură ser hemotest anti-AB, o picatură ser hemotest anti-B si o picatură ser hemotest anti-A.Se dezinfectează pulpa degetului cu alcool, se puncţionează cu acul steril, sângele care apare se recoltează cu colţul unei lame (cu un colţ se recoltează sânge şi se omogenizează cu ser anti-AB, cu un alt colţ se recolteaza si se omogenizeaza cu serul anti-B, al treilea cu ser anti-A, iar al patrulea cu ser anti-Rh). Raportul volumetric sânge/ser test sa fie 1/10 - 1/20, pentru a evita pseudoaglutinarea data de fibrinogen. Lamele se înclină pentru a se amesteca serul testcu sângele, rezultatul se citeşte după maxim 3 minute pe o suprafaţă albă (faianţă). Se observă apariţia sau absen_a hemaglutinarii.

interpretarea rezultatelor

- O(I) – nu aglutinează nici o picătură- A(II) – aglutinează prima şi a treia picătură- B(III) – aglutinează prima şi a doua picătură- AB(IV) –aglutinează toate picăturileÎngrijiri după tehnică - Se spală şi se dezinfectează mâinile şi materialul folosit.- Se îndepărtează deşeurile.- Se pregătesc pentru sterilizare materialele folosite.- Se reorganizează locul de muncă.- Se notează valoarea obţinută

63

47. DIALIZA PERITONEALĂ OUATU ELENA

~ Utilizează ca membrană dializantă pentru epurarea sângelui endoteliu seroasei peritoneale, care are o suprafaţă de 20.000 cm2. Cu ajutorul unui tub se introduce în cavitatea peritoneală lichidul de dializă care, după ce traversează suprafaţa endoteliului peritoneal este îndepărtat prin alt tub.

Pregătirea instrumentelor şi a materialelor:~ Toate materialele sunt pregătite steril. Trusă de paracenteză cu 1-2 trocare, ambele prevăzute cu stilet ascuţit şi

mandren bont.~ 20 flacoane de lichid de dializă de câte 2 l, soluţie utilizată la hemodializă la care se mai adaugă heparină pentru

evitarea obstrucţiei cateterului şi antibiotice pentru a preveni infecţia.▪ Materiale necesare pentru anestezie, dezinfecţie locală, pansament.▪ 2 sonde din material plastic lungi de 20 cm, care să poată fi introduse prin canula trocarului în cavitatea

peritoneală, prevăzută cu orificii laterale, la extremitatea care se introduce în abdomen. Aparat de perfuzat soluţii.

▪ Tub de cauciuc pentru scurgerea lichidului evacuat, vas colector de 10-20 l gradat. Aparat pentru încălzirea sau menţinerea constantă a lichidului de dializă la temperatura corporală (baie termostat) sau un vas cu apă fierbinte prin care trece tubul de la aparatul de perfuzie.

~ Pungi cu soluţie de dializă –acetat de Na , K, Mg, Ca, Cl,glucoză – de capacitate 2 l~ Soluţii dezinfectante alcool sanitar, betadină alcool iodat, comprese sterile, romplast, foarfece ~ Mănuşi şi măşti sterile.

▪ Seringă şi medicamente pentru prima urgenţă în caz de accidente.Pregătirea bolnavului:

▪ Pentru pregătirea psihică a bolnavului se administrează un calmant.▪ Bolnavul îşi goleşte vezica urinară. I se face o clismă evacuatoare.▪ Bolnavul va fi aşezat comod în pat, deoarece dializa durează 16-20 ore.▪ Se cere consimţământul în scris. Se va explica bolnavului în ce constă operaţia şi ce avantaje şi dezavantaje

prezintă dializa peritoneală. ▪ Medicul de salon şi chirurgul decid dacă bolnavul va fi pus pe dializă peritoneală,punând accent pe următoarele

aspecte- ▪ -dacă pacientul are condiţii de igienă pentru a efectua ulterior singur dializa la domiciliu,▪ -mediul în care trăieşte, sat sau oraş,▪ -dacă bolnavul are o cameră proprie▪ -dacă situaţia financiară este bună▪ -dacă areşi alte probleme de sănătate,cu vederea,mersul,mersul membrele superioare operaţii pe

abdomen. Dacă nu îndeplineşte condiţiile va fi dirijat spre hemodializă. ▪ Se pregăteşte locul – fosa iliacă stângă- Se rad pilozităţile şi se dezinfectează cu iod.Medicul chirurg efectuează

puncţia abdominală şi montează cateterul. Se măsoară T.A. şi greutatea corporală a bolnavului.▪ Se administrează antibiotice în scop profilactic –Gentamicină sau Vancomicină.▪ Dializa poate fi efectuată atât în spital cât şi la domiciliu bolnavului.

Tehnica:▪ Medicul execută paracenteza abdominală în fosa iliacă stângă.▪ Se adaptează aparatul de perfuzie la un flacon înfăşurat în pernă electrică sau se trece tubul de perfuzie prelungit

în formă de serpentină prin apă fierbinte. Flaconul se fixează la o înălţime de 2 m,▪ Prin canula trocarului se introduce sonda din material plastic la care se racordează amboul aparatului de perfuzie

şi se dă drumul lichidului.▪ Sonda şi cu amboul tubului de perfuzie se fixează de peretele abdomenului cu leucoplast, iar împrejurul locului de

pătrundere a tubului în cavitatea peritoneală se aşează o compresă sterilă îmbibată într-o soluţie dezinfectantă.▪ Se fixează debitul de 2-3 litri în prima oră.▪ După ce s-a adunat în cavitatea peritoneală o cantitate de cca. 2 litri lichid, se introduce în partea dreaptă celălalt

tub şi se fixează în peretele abdominal. La această sondă se racordează tub de scurgere, ce se introduce în vasul colector.

▪ După ce a început să se scurgă lichid în vasul colector – se reglează ritmul în aşa fel încât în cavitatea peritoneală să se menţină 2 l de lichid.

64

▪ Asistenta va supraveghea circulaţia lichidelor de dializă. În caz de dureri abdominale va micşora viteza de administrare.

▪ Controlează pulsul, temperatura, TA, respiraţia.▪ Cu acest procedee se pot elimina 40-60 g uree şi alte produse de dezasimilaţie. Dializa poate fi repetată după 48

ore. Starea generală a bolnavului se îmbunătăţeşte considerabil şi se câştigă 4-6 zile pentru recuperarea funcţiilor rinichiului.

~ Dializa peritoneală se poate executa şi printr-un alt procedeu: se face o singură paracenteză abdominală la 2 laturi de deget sub ombilic, pe linia mediană. În acest caz se introduce soluţie încălzită la 370 într-un ritm de 2 l în 30 de minute. Lichidul se lasă în peritoneu o oră după care se elimină lent în 30 minute şi se introduc apoi 2 l. La copil, cantitatea de lichid de dializă care se introduce este în funcţie de greutate.

Trecerea progresivă la un regim dietetic:▪ Regimul se îmbogăţeşte treptat prin introducerea proteinelor – ouă, lapte, brânză, carne.▪ Se introduc alimente bogate în potasiu, sucuri de fructe, suc de legume.▪ Când diureza atinge 1-1,5 l, bolnavul va putea primi regim normal sărat.▪ Bolnavul poate să bea 500-800 ml lichide peste pierderile zilnice.▪ Incapacitatea de muncă durează 2-3 luni.

Rolul asistentei medicale▪ Se spală mâinile cu apă şi săpun, se curătă şi se dezinfectează masa de lucru .Se aplică masca pe faţă şi se scot

pungile de dializă din ambalajul lor.Se aşează punga pe un stativ ,la 2 m înălţime.Pungile se încălzesc în prealabil la o temperatură de 37grade.

▪ Se dezinfectează măinile cu un dezinfectant corespunzătar şi se deşurubează capacul de protecţie al pungii şi se racordează la cateterul abdominal .

▪ Se deschide clema situată pe extensia de cateter şi se începe procedura de drenaj.După terminarea drenajului de evacuare se închide clema .Lichidul de dializă evacuat se cântăreşte şi se verifică dacă este limpede.

▪ Se începe introducerea soluţiei de dializă.Cantitatea de lichid creşte treptat de la 1500-2500 în funcţie de înălţimea şi suprafaţa abdominală a pacientului. Durata dializei este de jumătate de oră - .La terminarea dializei se inchide clema şi se lasă lichidul în spaţiul peritoneal 1-2 ore .Se aplică un pansament steril.

▪ Prevenirea infectiilor se face introducând un gram de antibiotic indicat de medic , în spaţiul peritoneal. Îngrijirea pacientului după dializă

▪ Spălarea cu apă şi săpun bactericid sau cu betadină a tegumentelor din jurul cateterului.▪ -Schimburile de lichid de dializă sunt efectuate la început de către asistentă –medicală .În perioada până la

externare asistenta are sarcina să explice şi să arate corect pacientului şi însoţitorilor săi etapele efectuării dializei.▪ -Se recomandă bolnavului să mănânce după evacuarea soluţiei dializante din cavitatea peritoneală.▪ Regimul trebuie să fie hiposodat-1g Nacl pe zi.cantitatea de lichide ingerată pe 24 ore trebuie calculată astfel-

lichidele permise pe 24 oresă fie egale cu diureza +volumul evacuat din cavitatea peritoneală după dializăReorganizarea locului de muncă

▪ Se spală materialele folosite şi se pregătesc pentru o nouă sterilizare.▪ Se aşează în ordine , se notează efectuarea dializei în F.O.

Educaţia pacientului cu dializă la domiciliu▪ -Să respecte igiena tegumentelor şi a mucoaselor , este contraindicată baia la cadă deoarece produce infecţii▪ Schimbarea pansamentului de 3 ori pe săptămână▪ Pacientii cu dializă sunt luaţi în evidenţă de centrul teritorial de dializă▪ Control periodic lunar obligatoriu.La control se recoltează –ureea,glicemia, creatinina, colesterol, trigliceride,

T.G.O. T.G.P.Ionograma,-▪ Se măsoară T.A. diureza,greutatea corporală

65

48. DOZAREA ALBUMINEI URINARE OUATU ELENADozarea face parte din examenele obligatorii din urină

Scopul Explorator,de stabilire a diagnosticuluiPregătirea pacientului Se informează pacientul de necesitatea examenului.

Se îndrumă să urineze dimineaţa într-un recipient curat,uscat,transparentMaterialele necesare Materiale pentru toaleta organelor genitale externe.

Recipient de colectare a urinii,mănuşi sterile,hârtie de filtru,bandelete reactive tip disptick,tăviţă renală,sondă urinară Nelaton sau Thieman în cazul pacienţilor cu retenţie urinară , în comă…

Rolul asistentei medicale

Asigură igiena corporală a pacientului.Serveşte pacientul imobilizat cu urinar şi bazinet.Recoltează urina pentru examen biochimic de laborator.Efectuează bilanţul eliminării

Tehnica determinării albuminei

În urina proaspăt emisă se introduc bandeletele tip disptick şi se menţin câteva secunde,după care se compară culoarea obţinută cu scala de culori a setului de bandelete.În mod normal nu se elimină albumină prin urină.V.N.-ABSENT Prezenţa albuminuriei ne indică alterarea funcţiei renale(-o pielonefrită,glomerulonefrită sau un sindrom nefrotic.)În trecut dozarea albuminei se făcea cu ALBUMINOMETRUL prin reacţia Esbach.

66

Bolnav

Fig. 3 Tipuri de aspiraţie cu 2 borcane

a. Borcan colector b. Borcan reglor c. Borcan de siguranţă

Fig. 4 Baterie de aspiraţie tip Everest-Mathey

Fig. 2

49. DRENAJUL PLEURAL BARARU TANIA

Definiţie: Drenajul pleural = manevră medicală aseptică (intervenţie chirurgicală)având ca scop introducerea intrapleurală a unuia sau mai multor tuburi sterile de dren, racordate la un sistem de aspiraţie, destinat evacuării conţinutului patologic pleural.

Indicaţii:Evacuarea unui pneumotorax spontan/accidental/iatrogen semnificativEvacuarea unui hemotorax spontan/accidental/iatrogenEvacuarea unei colecţii pleurale purulente constituite {empiem pleural)Contraindicaţii: - Incertitudinea diagnosticului medical Responsabilitate: Manevra va fi efectuată în condiţii corecte de asepsie, de către medic (chirurg, pneumolog, ATI-st), cu ajutorul

asistentei medicale în sala de operaţie. Sediul toracostomiei: Depinde de natura colecţiei pleurale ce trebuie evacuată din marea cavitate pleurală:- Pneumotorax - spaţiul II intercostal. pe linia medioclaviculară - Hidro/hemotorax - spaţiul IV sau V intercostal, pe linia axilară mijlocie - Empiem pleural - spaţiu corespunzător mijlocului colecţiei Materiale necesare:Câmpuri sterileMănuşi sterilePorttampon, tampoane, soluţie dezinfectantă (alcool iodat, betadină) Anestezic (Xilină 1% 20 ml)Seringi sterile de 10-20 ml şi ace pentru injecţii intramusculare 2 pense Kocher Bisturiu cu lamă finăComprese sterile, pansamente sterile, leucoplast

Foarfec steril , ac, portac şi fire de aţa/nylon nr. 8 sterile Tuburi pentru drenaj pleural (tip Monaldi sau Nelaton, nr. 14-20) Borcan steril, gradat, cu ser fiziologic/apă sterile şi racord steril pentru fixarea drenului pleural la borcanul de drenajEprubete pentru eventuale prelevări de laborator.Pregatirea pacientului

Informarea pacientului asupra intervenţiei şi necesităţii efectuării acesteia şi obţinerea consimţământului bolnavului Verificarea radiografică (faţă şi profil) a colecţiei pleurale şi identificarea acesteia prin examenul clinic, cu alegerea sediului

toracotomiei Verificarea TA, pulsului şi a examenelor de laborator (Hb, Ht, grup sangvin, Rh, TS, TC, trombocite, fibrinogen) Administrarea premedicaţiei cu 30 min înaintea intervenţiei: Codeină 1-3 cp, Atropină 1 mg. s.c. sau i.m. şi Diazepam 5-10

mg im. (dacă nu există contraindicaţii) 1. Borcan cu apă şi supapă de aspiraţie Jeanneret 2. Baterie de aspiraţie cu două borcane 3. Baterie de aspiraţie tip Everest-Mathey

67

Pregătirea instrumentarului şi verificarea obligatorie a funcţionării corecte a sistemului de drenaj aspirativ Plasarea pacientului în decubit dorsal (pentru toracotomia efectuată pe cale anterioară) sau în decubit lateral pe partea sănătoasă (în cazul abordului pe linia axilară mijlocie)Tehnica toracostomiei pe tub prin pleurotomie a minima: - Verificarea clinică şi radiologică a prezenţei colecţiei pleurale - Alegerea atentă a sediului toracostomiei- Poziţionarea adecvată a pacientului - Aseptizarea riguroasă a tegumentelor cu betadină- Realizarea anesteziei locale cu Xilină 1% (5 mg/kg), prin infiltrarea spaţiului intercostal plan cu plan şi aşteptarea instalării efectului anesteziei (minim 3 minute) - Aşezarea câmpurilor sterile operatorii- Incizia tegumentelor cu bisturiul, paralel cu marginea superioară a coastei ce delimitează inferior spaţiul de toracostomie fixat, pe o lungine de 1-2 cm- Disocierea cu pensa Pean introdusă perpendicular pe planul toracic a planurilor moi (muşchi intercostal), până la pleura parietală- Verificarea digitală a libertăţii cavităţii pleurale prin breşa produsă instrumental- Introducerea tubului de toracostomie cu ajutorul unei pense curbe, cu avansarea atraumatică a drenului superior şi anterior, maxim 15 cm - Pensarea tubului de dren cu o pensă Kocher - Fixarea la piele a tubului de dren prin coasere cu fir de aţă sau nailon- Racordarea tubului de dren pleural la sistemul de aspiraţie- Depensarea tubului de dren pleural- Verificarea radiologică a poziţiei intraplurale a drenului şi a expansionării pulmonului (radiografie de faţă şi profil)Supravegherea postoperatorie a bolnavului: Aşezarea pacientului în poziţie antalgică (ridicat pe 3 perne, la 45°) Plasarea borcanului de drenaj la minim 50 cm sub nivelul toracostomei Verificarea poziţiei tubului de dren în borcanul de aspiraţie (2 cm sub nivelul lichidului steril din borcan) Verificarea etanşietăţii si sistemului_de drenaj şi a permeabilităţii tuburilor Absenţa cudurilor tubului de dren Supravegherea atentă a aspectului şi cantităţii drenate Pensarea drenului la fiecare_evacuare a conţinutului borcanului de drenaj Manevrarea pacientului şi deplasarea sa se va face numai după pensarea drenului.SUPRIMAREA DRENULUI PLEURAL Suprimarea drenului se va face la 24 ore după ce nu a mai evacuat aer sau când cantitatea de lichid drenat scade < 50 ml/24 ore În cazul pneumotoraxului menţinerea drenului durează 7 zile, având ca scop pleurodeza efectul direct iritant al drenului şi instilarea pe dren a 1-2 ml din soluţii iritante sterile, 3-4 zile Înainte de suprimarea drenului, acesta va fi pensat 24 ore, cu verificarea la pensare şi după 24 ore a reexpansionării pulmonului şi absenţei colecţiilor reziduale Suprimarea drenului pleural se va efectua de către medic Plasarea pacientului în decubit lateral pe partea sănătoasă sau decubit dorsal înlăturarea aseptica a pansamentului, iodarea tegumentelor din jurul tubului de dren Secţionarea firelor ce fixează drenul la piele cu un foarfec steril Pensarea tubului tangent la piele cu o pensă Kocher Bolnavul va respira cu glota închisă Se fixează tegumentele de la nivelul pleurotomiei între index şi police Se retrag lent primii centimetri ai drenului, apoi rapid Pasarea sterilă a plăgii de toracotomie şi fixarea pansamentuluiComplicaţii în cursul drenajului pleural:> Complicaţiile oricărei puneţii pleurale> Complicaţii specifice drenajului pleural:> Edem pulmonar acut ex vacuo> Malpoziţia subpleurală a drenului> Durere locală prin lezarea unui nerv intercostal> Emfizem subcutanat> Infecţia lichidului pleural de la exterior> Supuraţia pe traiectul drenului> Astuparea drenului> Ieşirea drenului> Hemoragii exteriorizate pe dren (debit > 100 ml/h impune hemostaza chirurgicală)

68

Tehnica toracostomiei prin pleurotomie à minima

69

50. DRENAJUL POSTURAL POSTELNICU MIHAELA

~ Este un procedeu poziţional care permite eliminarea secreţiilor.~ Se utilizează poziţii ce creează gradientul de înălţime între segmentul pulmonar încărcat de secreţii şi căile bronşice sau

trahee.~ Poziţia pacientului se schimbă a 20-30 minute:

Decubit ventral cu pernă sub abdomen. Decubit ventral cu patul înclinat la 200. Decubit dorsal. Decubit lateral drept. Decubit lateral stâng. Poziţia şezând.

~ La sfârşitul fiecărei poziţii pacientul respiră profund.~ Se renunţă la poziţiile în care pacientul prezintă disconfort sau dispnee.~ Drenajul postural se poate face à jeun şi se poate repeta de 1-2 ori pe zi crescând durata până la 30 minute.~ Se asociază cu tapotament sau vibraţii pe hemitoracele ce trebuie drenat.~ În lipsa declanşării reflexului de tuse, se va proceda la provocarea periodică a reflexului de tuse cu scopul eliminării

secreţiilor. ~ Secreţiile care nu se elimină prin drenaj postural sunt extrase prin aspiraţie.Drenajul postural este contraindicat la pacienţii cu leziuni ale măduvei spinării sau cu hipertensiune intracraniană.

70

51. EXAMINAREA DIGESTIVĂ PRIN TRANZIT BARITAT BARARU TANIATomografia computerizată(CT) este o investigaţie ce combină tehnologia razelelorX cu o procesare computerizată avansată pentru a crea imagini detaliate ale diferitelor structuri ale corpului: cap, corp, membre, fiindutila in diagnosticareadiverselorafectiuni, tumori, evaluareaeficienteiterapeuticesau a controluluipostoperator

CT se poate realiza fără substanţă de contrast(CT nativ) sau cu substanţă de contrast. Substanţa de contrast este o substanţă iodată- iopamiro, omnipaq ce se utilizează pentru a vizualiza mai bine structurile şi organele investigate.

Substanţa poate fi administrată intravenos, oral sau poate fi administrată print-un tub intrarectal sau intravezical sau se poate injecta la nivelul articulaţiilor.

Administrarea orală a substanţei de contrast, presupune ca pacientul să bea, treptat o soluţie iodată diluată în apă, în funcţie de regiunea examinată(abdomen/pelvis) variind între 500 şi 1000 ml, în decurs de 30 minute-1 oră înainte de investigaţie.Pregătireapacientuluişi a investigaţiei

Înainte de efectuarea CT medicul se vainformadacă- Pacientulestealegic lalavreun medicament şi la iod- Are vreoafecţiunecardiacă (insuficienţăcardiacă), diabetzaharatşidacăfoloseştemetforminul ca medicament

hipoglicemiant- Dacă are astmbronşicsauvreoafecţiunerenală- A făcutvreoradiografieîn care s-a folositbariusaudacăi s-aadministratmedicamentececonţinbismutînultimele 4

zile(bariulşibismutulsuntvizibileperadiografiişifacdificilăinterpretarea CT)- Femeiaesteînsărcinaţăsaualăptează: înacestcazva fi sfătuităsăapeleze la alimentaţiaartificialăpentru 1-2

ziledupăfolosireasubstanţei de contrast utilizată la CT- Pacientulesteclaustrofob(devinenervosînspaţiiînguste): înacestcazpacientulva fi sedat, astfelva fi

necesarajutorulaparţinătorilorpentrutransportulpacientuluiacasă.- Se investigheazăabdomenulpacientulva fi rugatsă nu manâncealimentesolide din searazileiprecedenteinvestigaţiei,

sausă nu mănâncenimic cu patru ore înainteaadministrăriisubstanţei de contrast iodate Pacientulîndepărteazătoatebijuteriilepe care le are Întimpulinvestigaţieipacientulvastaîntinspe masa aparatului cu faţaînsus, aceastaculisândînainteşiînapoi,

îninteriorulineluluiiarscanerul se va roti înjurulcorpuluipentru a preluaimaginile cu ajutorulrazelor X Apcientulva fi rugatsăsteanemişcatsausăîşiţinărespiraţiapentrucâtevasecunde- pentruinvestigaţiilepetoraceşi

abdomen Comunicareaîntrepacientşiexaminator se va face prininterfon, pacientulpoatesăcearăintrerupereaexaminăriiîncaz de

urgenţă. Asistentavacateteriza o venăperifericădacă se introduce substanţa de contrast intravenosşivarecoltaanalizele de

sânge– urea şi creatinine sericăpentru a vedeastarea de funcţionare a rinichilor Pacientulva fi atenţionatcăpoateavea o senzaţie de căldurăşiapariţiaunui gust metallic îngură. Alţii pot semnalao

senzaţie de greaţăsaudureri de cap. Suntrugaţisăcomunicedacăaparacestereacţii. Computer tomografia nuestedureroasă, poatedura 30 până la 60 minute, dar se poateprelungipână la două ore. Dupăefectuareainvestigaţieipacientulestesfătuitsăbeacâtmaimultelichidepentru a grăbieliminarea din organism a

substanţei de contrast.Încazultomografiei computer izateabdominalepaceintuluii se poateadministra oral substanţa de contrast. Înaltecazuriînainteaefectuariitomografiei, poate fi necesarăadminstrareaunuilaxativsau a uneiclisme.Computer tomografiaesterealizată de către un technician radiologînserviciul de radiologieExaminarea CT nativă este contraindicată în sarcină sau când greutatea pacientului este mai amre decât cea maximă

admisă de aparat(200kg)CT cu substanşă de contrast nu se face în sarcină, la bolnavii caşectici, cei cu alergie la iod, insuficienţă renală, diabet zahara decompensat, patologie a glandei tiroide, mielom multiplu, stare generală gravă.Riscuri

- substanţa de contrast poate determina o reacţie alergică.Reacţiile adverse nu pot fi anticipate înainte de administrarea substanţei de contrast decât în situaţiile în care pacientul a mai efectuat o astfel de examinare. Reacţile elergice se dezvoltă de obicei la 10 minute de la injectare şi impun intervenţia de urgenţă a echipei medicale

- în cazul în care aapre inflamaţie la locul injectării substanţei de contrast se vor aplica comprese reci/gheaţă.- în cazul în care pacientul are diabet zaharat şi este în tratament cu metformin, substanţa de contrast poate determina

apariţia unor probleme; în acestă situaţie medicul va recomanda când să se oprească administrarea metforminului şi când să se reia

Examenul radiologic baritat – este cel mai vechi procedeu folosit în vederea investigării esofagului şi stomacului, cu ajutorul unei substanţe de contrast. El are o sensibilitate inferioară endoscopiei dar este util în aprecierea leziunilor mai mari de la nivelul esofagului (cu pastă groasă), de la nivelul stomacului, util în decelarea imaginilor lacunare sau tumorilor

71

protruzive, a herniei hiatale (poziţia în trendelenburg), a nişei ulceroase sau a ulcerului cicatricial, a stenozei pilorice precum şi evidenţierea compresiunilor extrinseci. Examenul baritat se poate efectua scopic, urmărind şi motilitatea pereţilor, peristaltica precum şi grafic, în imagini seriate. Contrast radioopac :inodor ,insipid,nongranular,insolubil si neabsorbabilPregatirea pacientului - pregătirea bolnavului începe cu 2-3 zile înaintea examenului, când se sistează administrarea de medicamente cu conţinut

în bismut, calciu, fier, iod;- în zilele pregătitoare se va da un regim uşor;- în ziua examinării pacientul nu mănâncă şi nu fumează;- examinarea se va executa la orele dimineţii;Tehnica - ca substanţă de contrast se va folosi sulfatul de bariu, care nu este toxic;- se folosesc suspensii de bariu pur, în apă, în diferite concentraţii;- pentru examenul gastric se foloseşte o suspensie mai subţire (bariu/apa -1/2), iar pentru examinarea esofagului se

foloseşte o suspensie mai concentrată (bariu/apa - 3/2);- într-o cană, se introduc 150 g sulfat de bariu sau un pachet original şi se adaugă o mică cantitate de apă caldă cu care se

amestecă praful până se formează o pastă groasă, omogenă, fără grunji;- se adaugă până la 250 ml apă şi se amestecă cu o lingură de lemn, - pacientul se aşează dezbrăcat sub ecran şi i se dă cana în mână, ţinută în dreptul capului;- bolnavul va bea la indicaţia medicului; sub control fluoroscopic se va face

urmărirea conturului şi pasajului esofagian(amprenta atriului drept,relief modificat de varice esofagiene) motilitatea si calitatea reliefului gastric permeabilitatea pilorului radiografii efectuate in diferite pozitii filme tardive -1-24 ore pentru estimarea evacuarii gastrice si tranzitului intestinal.

- eliminarea bariului din stomacul sănătos începe imediat şi se termină în 2-3 ore, umplând apoi ansele intestinului subţire;- după 6-8 ore coloana de bariu ajunge la cec, iar după 24 de ore umple colonul în întregime;- pentru a urmări sub ecran evacuarea bariului din stomac, umplerea intestinului şi a colonului, bolnavul va fi rechemat

conform indicaţiei medicului după 2, 8 şi 24 ore;- se vor spăla şi se vor dezinfecta vasele din care a băut bolnavul;- la două ore după începerea examinării bolnavul poate să mănânce. Pentru examenul intestinului pacientul va sta

nemâncat;- după terminarea examinării, pentru a ajuta eliminarea substanţei de contrast se va administra un purgativ, pentru că

bariul produce constipaţie;- examinarea colonului se va face la 24 de ore după administrarea substanţei de contrast.

Examenulbaritatintestinal(tranzitbaritatperoral): se practicăaproapeexclusivpentruexamenulintestinuluisubţire, de regulăîncontinuareacelui gastro-duodenal. Se urmăreşte:

o Viteza de tranzit a substanţei de contrast o Repartiţiaeio Calibrul intestinal, desenulmucoaseio Plusurileşiminusurile de substanţă (plus îndiverticulozăşi minus înproceseintraluminale). Detaliile se obţinprinradiografii la intervale de 10-30 minute.

72

52. HEMOSTAZA PRIN APLICAREA GAROULUI POSTELNICU MIHAELA

Definiţie ~ Hemoragia → pierderea de sânge în afara sistemului vascular.~ Hemostaza → metodă terapeutică de oprire a unei hemoragii.

Cauzele hemoragiilor

~ Traumatisme.~ Intervenţii chirurgicale.~ Diferite boli – ulcer duodenal, cancer gastric, tuberculoză pulmonară etc.

Clasificarea hemoragiilor

~ În funcţie de vasul lezat:o Hemoragii arteriale – sângele ţâşneşte în jet sincron cu pulsaţiile cardiace, este roşu

aprins.o Hemoragii venoase – sângele curge continuu, în valuri, este roşu închis.o Hemoragii capilare – sângele musteşte.o Hemoragii mixte – arterio-veno-capilare.

~ În funcţie de locul de ieşire a sângelui:o Hemoragii externe.o Hemoragii interne – hemoperitoneu, hemopericard, hemotorax, hematom,

hemartroză etc.o Hemoragii exteriorizate – hematemeză, melenă, epistaxis, otoragie, hemoptizie,

hematurie, metroragie, menoragie etc.~ În funcţie de circumstanţele de apariţie:

o Hemoragii generale – purpură, scorbut, hemofilie.o Hemoragii locale:

Spontane – primitive. Provocate – secundare.

~ În funcţie de cantitatea de sânge pierdut:o Hemoragii mici – până în 500 ml.o Hemoragii mijlocii sub 20%. – între 500 şi 1500 ml.o Hemoragii mari între 20-50% - peste 1500 ml.o Hemoragii grave (masivă) peste 50% - hemoragii cataclismice, fulgerătoare.

Manifestări imediate în hemoragie

~ Sângerare locală.~ Şoc hemoragic – paloare, piele albă, umedă, tensiune rapid scăzută spre zero, puls tahicardic slab

bătut, ameţeală, leşin, vertij, vomă, greaţă, transpiraţii, sete intensă, gură uscată.~ Semne de laborator – anemie, scăderea volumului plasmatic, scăderea hematocritului.~ Hemoragia mică : starea generală bună, tensiunea arterială normală, puls normal.~ Hemoragia medie : senzaţie de slăbiciune, ameţeli la ridicarea în ortostatism, paloare tegumentara,

extremităţi rec, TA sistolică peste 100 mmHg, puls sub 100 bătăi/minut.~ Hemoragia mare: agitaţie, transpiraţii reci, paloare tegumentară, hipotensiune (TA sistolica scade

sub 100 mmHg), tahicardie (peste 100 bătăi/minut).~ Hemoragia masivă: confuzie sau chiar pierderea conştienţei, hipotensiune (TA sub 70 mmHg), puls

slab, greu perceptibil.Tipuri de hemostază Hemostază spontană:

~ Se bazează pe formarea cheagului plachetar urmat de constituirea cheagului roşu, formarea trombusului şi reluarea fluxului sanguin.

~ Se realizează prin compresiunea vaselor de sânge – arterelor.~ Se consideră executată corect când dispare pulsul arterial de pe artera comprimată.Hemostaza medicamentoasă se realizează cu:~ Medicaţie hemostatică: preparate de calciu i.v. sau i.m., Vitamina K, Vitamina C, Venostat,

Dicynone, Adrenostazin, Adrenalină 1‰ local, Norartrinal în hemoragii digestive. ~ Vasoconstrictoare.~ Substanţe chimice cu acţiune locală:apă oxigenată, antipirină 10%, Adrenalină 1‰. ~ Gelaspon, bureţi de fibrină, pulbere de fibrină se aplicată timp de 3-4 zile.~ Peliculă de fibrină, trombină pulbere uscată etc.Hemostaza provizorie se realizează:~ Prin pansament compresiv.~ Prin compresiune manuală la distanţă pe peretele arterei lezate.~ Compresiunea locală – manuală sau digitală – se poate face pe arterele principale – la nivelul

plăgii – mai sus de plagă, pe punctul unde artera este superficială şi în vecinătatea unui os. Se indică până la aplicarea garoului.

~ Compresiunea la distanţă – se execută manual, cu ligatură de garou, bandă Esmarck.73

o În hemoragia arterială compresiunea se face deasupra locului sângerării pentru a opri circulaţia sângelui de la inimă.

o În hemoragia venoasă compresiunea se face dedesubtul plăgii oprind circulaţia sângelui de întoarcere – către plagă.

o În hemoragia capilară hemostaza provizorie se face prin aplicare de pansament compresiv, cu mai multe comprese şi un strat gros de vată.

Hemostază definitivă se efectuează în spital – în servicii chirurgicale.~ Cauterizarea capetelor vaselor secţionate.~ Tamponamentul plăgilor.~ Ligatură vasculară –sutură chirurgicală a vasului lezat.~ Pansament compresiv pentru vasele mici.~ Compresiune cu pensă hemostatică permanentă.~ Răsucirea vasului cu pensă hemostatică.Grefă vasculară – venoasă sau arterială în leziuni mai mari de 2 cm.

Hemostaza prin compresiune directă

Compresiunea locală manuală sau digitală : ~ Se recomandă în hemoragiile arteriale sau hemoragiile vaselor aflate sub aparat gipsat.~ Asigură întreruperea fluxul sanguin către plagă.~ Nu poate fi menţinută mult timp. ~ Se aplică o faşă compresivă la nivelul plăgii.~ Locul compresiunii digitale în diferite cazuri:

o Hemostaza la frunte → artera temporală superficială.o Hemostaza la creştetul capului → compresiune pe marginile rănii.o Hemostaza regiunii temporale → deasupra şi retroauricular.o Hemostaza la obraz, buze, nas → compresiune pe artera facială.o Hemostază la gât, faţă → compresiune pe carotidă.o Hemostază la umăr, axilă → compresiune artera subclaviculară.o Hemostază la braţ, antebraţ → compresiune artera humeralăo Hemostază regiunea inghinală → pliu inghinal.o Hemostază la coapsă → compresiune pe artera femuralăo Hemostază abdominală → compresiune pe aorta abdominală (cu pumnul).o Hemostază regiunea poplitee → compresiune la nivelul regiunii cu sul şi flectarea

puternică a gambei pe coapsă.Compresiunea la distanţă → Compresiune circulară – cu garou. ~ Garoul (tub din cauciuc)– se înfăşoară circular, de 2-3 ori în jurul membrului accidentat până la

dispariţia pulsului. O aplicare corectă a garoului face ca sângerarea să se oprească, tegumentele ischemiate devin alb-livide datorită excluderii circulaţiei din zona respectivă.

~ În hemoragia arterială – garoul se aplică deasupra vasului lezat.~ În hemoragiile venoase – garoul se aplică sub vasul lezat.~ Timp maxim de compresiune prin garou 2 ore! Dacă durata transportului se prelungeşte, se

desface garoul la fiecare 30 minute câte 5-10 minute pentru irigarea ţesuturilor – desfacere se face lent pentru a nu se produce şoc prin degarotare; pe durata degarotării hemostaza va fi efectuată prin compresiune digitală pe locul de elecţie corespunzător.

~ Se aplică bilet cu data şi ora aplicării – la vedere – pe haine! ~ Îndepărtarea garoului se face de către persoane avizate, de preferinţă în unităţi spitaliceşti.Compresiune prin flexie forţată : ~ Asigură oprirea provizorie a hemoragiei prin presiunea pe care o exercită corpul dur interpus între

segmentele de membru asupra vasului lezat.~ Compresiunea circulară în flexie forţată se realizează cu banda Esmarck.

Principiile îngrijirii de urgenţă în hemoragii

~ Identificarea tipului de hemoragie → arterială, venoasă, capilară.~ Se asigură o poziţie care să mărească cantitatea de sânge şi oxigen către centri nervoşi.~ Pentru bolnavii conştienţi se indică poziţie decubit dorsal fără pernă cu membrele inferioare

ridicate la 30-400, cu capul sub nivelul corpului. Fac excepţie pacienţii cu traumatisme cerebrale.Aplicarea hemostazei provizorii → pansament compresiv, compresiune la distanţă – în funcţie de mărimea hemoragiei şi localizarea ei.Transportul se face rapid, respectând poziţia, supraveghind perfuzia şi starea generală.

74

53. HEMOSTAZA PROVIZORIE IN HEMORAGII CAPILARE POSTELNICU MIHAELA

VEZI FIȘA NR. 52

75

54. HEMOSTAZA PROVIZORIE PE ARTERE POSTELNICU MIHAELA

VEZI FIȘA NR. 52

76

55. HEMOSTAZA PROVIZORIE PE VENE POSTELNICU MIHAELA

VEZI FIȘA NR. 52

77

56. HIDRATAREA PARENTERALĂ POSTELNICU MIHAELADefiniţie:~ Apa este solventul tuturor substanţelor chimice din organism. În organism întâlnim apă liberă (circulantă) şi apă fixă

(structurală, în molecule).~ Apa liberă → 50% lichid intracelular, 20% lichid extracelular (15% lichid interstiţial, 5% lichid plasmatic).~ Apa circulantă → provine din ingestie de lichide şi din reacţii chimice (apă exogenă şi apă endogenă).~ Lichidele şi electroliţii → se elimină prin urină, scaun, transpiraţii sau diferite secreţii.~ În mod normal este echilibru între lichidele introduse şi cele eliminate → pierdute fiziologic.~ Patologic se produce dezechilibru hidric şi / sau electrolitic deshidratare prin pierdere fiziologică, hiperhidratare

(retenţie de apă).~ Reechilibrarea hidrică şi electrolitic se face prin hidrataere mecanism complex de coordonare.Scop:~ Reechilibrarea echilibrului hidric.~ Corectarea volemiei.~ Reechilibrarea ionică a plasmei.Căile de hidratare:~ Calea naturală → orală (per os). ~ Calea rectală → clisma. ~ Calea parenterală → perfuzia (intravenoasă, subcutanată, excepţional intraosoasă). Hidratarea pe cale orală:~ Se asigură apa şi electroliţii necesari.~ Prin declanşarea unor reflexe vasomotorii şi secretorii se asigură un bun echilibru funcţional.~ Prin hidratare orală se asigură se asigură şi aportul de săruri minerale în condiţii osmotice de reţinere a apei.~ Este contraindicată în stenoza pilorică, vărsături, inflamaţii intraperitoneale, stări de şoc etc.Hidratarea pe cale rectală:~ Se pot administra soluţii hipotone sau izotone sub formă de clismă picătură cu picătură.~ Înaintea administrării se face clismă evacuatoare (cu 1 ½ ore înainte).~ Soluţii folosite: ser glucozat 5%, ser fiziologic, ser bicarbonatat 14‰, clorură de potasiu 2%, soluţie Ringer → pentru

hidratare fiziologică.Hidratarea pe cale parenterală prin perfuzie: ~ Pentru hidratarea prin perfuzie se folosesc soluţii izotone sau hipertone.~ Restabilirea echilibrului hidroelectrolitic şi acido-bazic al spaţiului intracelular se efectuează cu soluţii de electroliţi multipli

sau amestecuri de soluţii simple.~ Hidratarea cea mai fiziologică se face cu soluţie Ringer.~ Prin bilanţ hidric se înţelege totalitatea lichidelor ingerate în echilibru sau nu cu totalitatea lichidelor excretate.Condiţii:~ Se notează toată cantitatea de lichide ingerată.~ Se notează pierderile fiziologice de lichide.~ Se notează pierderile patologice de lichide.Intrările sunt constituite din:~ Apa din alimente şi băuturi (supă, ceai, suc etc.).~ Apa provenită din metabolismul celular.~ Perfuzii. Transfuzii etc.Ieşirile sunt constituite din:~ Urină.~ Scaun.~ Pierderi insensibile pe cale respiratorie sau cutanată.~ Pierderi patologice → în febră, diaforeză, vărsături, diaree, aspiraţii, fistule, drenuri hemoragii etc.De reţinut:~ Pentru fiecare grad de temperatură se calculează o pierdere de suplimentară de 500 ml apă.~ Se notează schimbările de pansament şi gradul de îmbibare – se estimează o pierdere de cca. 500 ml / pansament.Observaţii:~ Un bilanţ echilibrat egalează volumul ieşirilor cu volumul intrărilor.~ Pentru valori exacte se fac măsurători periodice şi continuu precise.~ Se notează toate intrările / ieşirile pe 24 ore.

78

57. IDR LA PPD BARARU TANIA

VEZI FIȘA NR. 58

79

58. IDR LA TUBERCULINĂ BARARU TANIA

Definiţie Constã în injectarea strict intradermicã de antigene din MTB (derivat de proteine purificate = purified protein derivative, PPD), care provoacã o reacţie de hipersensibilitate întârziatã, ce duce la acumularea localã de celule mononucleare (limfocite şi fagocite mononucleare) exprimatã macroscopic printr-o zonã de induraţie la locul injectãrii. Este folositã numai pentru diagnosticul infecţiei tuberculoase; nu poate face diferenţa între prezenţa infecţiei latente şi prezenţa bolii tuberculoase active. PPD este standardizatã la nivel internaţional.

Indicatii - copii contacti din focarele de tuberculoza ,copii simptomatici la care se ridica suspiciunea de TB- Infectatii HIV- Colectivitatile de copii prescolari ,la intrarea in colectivitate si cu ocazia aparitiei unui focar de TB in aceasta

colectivitate- In scopul estimarii riscului annual de infectie ( studii epidemiologice ) Contraindicaţii - de principiu nu exista contraindicatii.Totusi se recomanda amanarea efectuarii testarii in caz de stari febrile, boli

eruptive in faza acuta .Materiale necesare - Seringã de 1 ml gradatã din 0,01 sau 0,02 ml cu un ac intradermic subtire (5/10) şi scurt (1 cm)- PPD standardizatã în concentratie de 20 U / ml (2 U / 0,1 ml)- tampoane, dezinfectant, manusi de unica folosintaLoc de electie: faţa anterioarã a antebraţului stâng, la unirea 1/3 superioare cu 2/3 inferioare, la distanţã de leziuni

cutanate sau cicatriciTehnica - spalarea pe maini - dezinfecţia locului de electie cu alcool sanitar- urmati aceeasi pasi ca la injectia intradermica(se introduc de 0,1 ml din soluţia de 20 U/ml)- injectarea corectã este urmatã de apariţia unei papule albe, în coajã de portocalã; lipsa papulei indicã injectarea

subcutanatã şi impune reluarea manevrei în altã zonã (la antebraţul opus).B. CITIRE - La 72 de ore de la injectare- Identificarea marginilor laterale ale INDURATIEI prin palpare, eventual prin trecerea unui pix/creion peste margini cu

presiune foarte uşoarã- Mãsurarea cu precizie (cu rigla transparentã) a diametrului transversal al INDURAŢIEI şi exprimarea în mm- Nu mãsuraţi diametrul longitudinal şi Nu mãsuraţi eritemul din jurul induratiei!!C. INTERPRETARE În funcţie de diametrul reacţiei:- Reacţie tuberculinicã > /= 10 mm este consideratã pozitivã; diagnosticul este de infecţie tuberculoasã

prezentã- Reacţie tuberculinicã < 10 mm este consideratã negativã; diagnosticul este de infecţie tuberculoasã absentã- Reacţie tuberculinicã 5 mm este consideratã pozitivã la cei cu risc mare de progresie spre boalã prin

imunodepresie: infectaţi HIV, transplant de organe, tratament imunosupresor (minim15 mg/zi de prednison timp de minim o lunã)

În funcţie de testãri consecutive (la 2 luni interval):- Viraj tuberculinic = trecerea de la o reacţie negativã (< 10 mm) la una pozitivã ( 10 mm); este diagnostic

pentru infecţie tuberculoasã recentã.- Salt tuberculinic = creşterea diametrului reacţiei tuberculinice cu peste 10 mm faţã de testarea anterioarã;

semnificaţie incertã.Din anul 1982 se foloseste la citire si aspectul calitativ al reactiei dupa scara Palmer:- tip I – induratie ferma ,lemnoasa la palpare sau/si flictene,necroza - tip II - induratie renitenta ,elastica- tip III – induratie depresibila- tip IV – usoara impastare a tegumentului la nivelul ractiei ,sesizabila la palpare superficiala

80

59. IGIENIZAREA REGIUNII OCULO-PALPEBRALE POPA MIHAELAIgienizarea regiunii oculopalpebrale se realizeaza cand pacientul are o igiena precara sau la traumatizatii care prezinta corpi straini intraoculari.

Scop: - evacuator - terapeutic

Pregatirea pacientului:- psihica : se explica tehnica si se obtine acordul/acceptul pacientului- fizica

Pozitia pacientului:- sezand cu capul usor inclinat pe partea unde se realizeaza spalatura- decubit dorsal,capul spre partea stg/dreapta, in functie de ochiul la care se realizeaza igienizarea

Materiale necesare:- tavita renala- tampoane/comprese de vata sterile- apa sterila/apa pentru preparate injectabile,la temperatura corpului- blefarosampon- betadina in concentratii diferite- prosop- manusi de unica folosinta- recipient pentru spalatura( undina,seringi de 60ml)

Tehnica: - pentru scuamele de la baza cililor se lasa un tampon imbibat in apa sterila timp de 3-5 minute

- prosop in jurul gatului- tavita renala sustinuta la nivelul obrezului de partea ochiului la care se realizeaza igienizarea- se imbiba tampoanele/compresele sterile cu apa sterile + blefarosampon- se spala insistandu se la nivelul cantusului intern - se sterge usor cu o compresa sterila- la final se realizeaza aseptizarea cu betadine 10% sau alcohol iodat 1%- stergerea regiunii cu comprese sterile

Reorganizarea locului de munca

DE RETINUT! Betadina se foloseste in urmatoarele concentratii:

- betadina 10% - regiunea palpebrala- betadina 5%- fundul de sac conjunctival- betadina 1,25%- instilatii oculare

81

60. IMOBILIZAREA PROVIZORIE A FRACTURII DE FEMUR POSTELNICU MIHAELA

VEZI FIȘA NR. 61

82

61. IMOBILIZAREA PROVIZORIE A UNEI FRACTURI DESCHISE DE RADIUS POSTELNICU MIHAELA

Definiţie ~ Fractura reprezintă întreruperea continuităţii unui os în urma unui traumatism.~ Fractura închisă interesează numai osul, tegumentele rămânând intacte.~ Fractura deschisă este însoţită de o plagă.

Scopul imobilizării provizorie

~ Punerea în repaus a segmentului traumatizat în caz de entorse, luxaţii, fracturi.~ Împiedicarea mişcărilor active şi pasive care pot complica fractura şi accentuează durerile.~ Menţinerea în poziţie a fracturilor corect reduse~ Combaterea şocului traumatic prin suprimarea durerii.~ Prevenirea complicaţiilor – hemoragii, secţionarea nervilor, vaselor etc.

Clasificarea fracturilor

În funcţie de agentul cauzal:~ Fracturi traumatice – lovituri, căderi, smulgeri, striviri etc.~ Fracturi patologice – în tumori, boli osoase, boli nervoase etc.În funcţie de afectarea tegumentelor:~ Fracturi închise – cu tegumente intacte. ~ Fracturi deschise – cu plagă care interesează pielea şi muşchii În funcţie de gradul de afectare a osului:~ Fracturi complete.~ Fracturi incomplete – în lemn verde.În funcţie de modul de producere:~ Fracturi liniare.~ Fracturi cominutive.În funcţie de poziţia capetelor osoase fracturate:~ Fracturi cu deplasare.~ Fracturi fără deplasare – fisuri.

Semnele de recunoaştere a fracturilor

~ Semne de probabilitate: durere în punct fix; deformarea regiunii – prin deplasarea capetelor fracturate. Impotenţă funcţională. Hematom local. Poziţie vicioasă. Echimoze la 24-48 ore. Scurtarea segmentului.

~ Semne de certitudine:o Crepitaţii osoase.o Mobilitatea exagerată – anormală.o Lipsa transmiterii mişcării .o Întreruperea traiectului osos – vizibilă radiologic.

Primul ajutor la locul accidentului în caz de fracturi

~ Degajarea din focarul de producere al fracturilor~ Aşezarea accidentatului în poziţie cât mai comodă şi interzicerea oricărui tip de mişcări~ Calmarea durerilor prin administrarea de analgezice minore (algocalmin etc.)~ Examinarea locală şi generală~ Toaleta mecanică, hemostaza şi pansarea rănilor asociate~ Imobilizarea provizorie~ Asigurarea transportului la spital.

Regulile imobilizării segmentelor fracturate

~ Tehnica de imobilizare provizorie să fie accesibilă şi uşor de aplicat, precedata de degajarea membrelor, dezbrăcarea prin sacrificarea îmbrăcămintei (tăiere la încheieturi).

~ Trebuie asigurate funcţiile vitale. Întâi se rezolvă leziunile care pun viaţa în pericol. ~ Imobilizarea corectă cuprinde obligatoriu articulaţiile situate deasupra şi dedesubtul focarului de

fractură.~ Imobilizarea provizorie trebuie să fie adaptată reliefului anatomic~ Imobilizarea trebuie să fie suficient de fixă, dar nu atât de compresivă încât să producă tulburări

circulatorii. ~ Obţinerea unei axări relative a segmentului de imobilizat se face prin tracţiune atraumatică şi

progresivă în ax.~ Aparatele gipsate trebuie lăsate 24 ore pentru a se usca.

Principiile imobilizării provizorii a fracturilor la locul accidentului

~ Se pregătesc atelele – căptuşite cu vată sau alte materiale moi pentru a nu leza pielea şi a nu mări durerea.

~ Aplicarea atelelor are în vedere fixarea articulaţiilor vecine focarului de fractură.~ Fixarea atelelor se face cu faşă – fără a împiedica circulaţia sângelui.

! Executarea manevrelor de imobilizare se face cu blândeţe.! Extremitatea segmentului fracturat – degetele de la mâini sau de la picioare – va fi lăsată descoperită.

Materiale necesare ~ Mijloace specializate:

83

o Atele din sârmă (Cramer), cauciuc, material plastic, lemn etc.o Atele vacuum, gonflabile, pneumaticeo Atele improvizate din scânduri, crengi de copac, tablă, uşi, scaune, haine etc.o Orteze.o Atele gipsate, aparat gipsat circular → confecţionate din feşi gipsate.

~ Vată sau materiale moi pentru căptuşirea atelelor.~ Faşă de 10 cm lăţime → pentru fixarea atelei.

Pregătirea feşei gipsate sau a atelei gipsate

~ Feşele gipsate se prepară din gips, material de suport (faşă) şi apă.~ Faşa gipsată se prepară prin aplicarea unui strat subţire şi uniform de gips pe faşa de tifon

desfăşurată pe plan neted pe o porţiune de 50 cm. Cu mâna dreaptă, faşa cu gips se înfăşoară nu prea strâns, după care se repetă manevrele până se obţine faşa gipsată cu diametru de 8-10 cm. Manevra se repetă până se suprapun 5-20 straturi de faşă.

~ Se folosesc curent feşe de 10 cm, iar pentru atele se folosesc feşi de 15 cm şi 20 cm. ~ Atela gipsată se poate confecţiona atât din feşe gipsate în prealabil (conform tehnicii de mai sus),

cât şi din metraj de tifon pregătit pe diferite dimensiuni. Se apreciază dimensiunile în lungime şi în lăţime în funcţie de segmentul recomandat.

~ Pentru degete se pot folosi feşe mai înguste de 3-5 cm.! Atenţie! Împachetarea feşei gipsate nu se va face prea strâns pentru a permite lichidului de îmbinare pătrunderea cu uşurinţă între foiţe.

Imobilizarea provizorie a fracturilor închise

~ Diagnosticul de certitudine se pune prin examen radiologic.~ Tratamentul în spital cuprinde:

o Suprimarea durerii – prin infiltraţii locale, rahianestezie, anestezie generală (funcţie de localizarea fracturii).

o Reducerea fracturii (potrivirea capetelor fracturate în sens longitudinal şi transversal). Se execută o tracţiune (extensie şi contraextensie). Reducerea fracturii se poate face şi prin extensie continuă.

o Fixarea segmentului fracturat ce urmează a fi imobilizat cu atelă – se face cu feşi sau alte materiale improvizate (fâşii de pânză, baticuri, prosoape, fulare, centuri, cordoane, cravate etc.)

o Imobilizarea definitivă . Se execută în spital cu ajutorul aparatelor gipsate sau prin metode ortopedice – chirurgicale, cât mai rapid. Vindecarea fracturii se face prin formarea calusului → calus moale, calus fibros, calus osos.

o Mobilizarea cât mai precoce a bolnavului.IMOBILIZAREA PROVIZORIE a fracturilor închise de HUMERUS

~ Fracturile humerusului (braţului) se produc mai frecvent prin traumatism direct. La imobilizarea fracturii drept atela putem folosi chiar toracele de care se fixează segmentul fracturat cu ajutorul unei eşarfe.

~ Atelă de sârmă va fi modelată în unghi drept, la nivelul cotului. ~ Se pot folosi două atele improvizate, aplicate pe partea posterioară şi laterală a braţului, cotul în

unghi drept.IMOBILIZAREA PROVIZORIE a fracturilor închise de ANTEBRAȚ

~ Fracturile antebraţului se produc mai frecvent prin traumatism direct. ~ Imobilizarea fracturii se poate face cu atele speciale sau cu atele improvizate~ Imobilizarea antebraţului se face cu o atelă Cramer îndoită la un unghi de 90 grade sau cu 2 atele

întinse de la mână până la cot şi aşezate paralel.IMOBILIZAREA PROVIZORIE a fracturilor închise de FEMUR, GAMBĂ

~ În cazul fracturării membrului inferior, imobilizarea cuprinde, de obicei, întreg membrul respectiv. Pentru aceasta, atelele se aşează faţa în faţă, pe părţile laterale ale piciorului.

~ Fracturile gambei sunt frecvente, iar imobilizarea se poate face cu orice tip de atelă.~ O fractură la nivelul gambei trebuie să imobilizeze articulaţia genunchiului şi a gleznei.~ Imobilizarea fracturilor gambei se face cu o singură atelă aşezată posterior sau cu două atele: una

pe faţa internă, iar cealaltă pe faţa externă a gambei. ~ Atela se aplică până la rădăcina coapsei.~ Piciorul se aşează în unghi drept cu gamba.

Aplicarea feşei gipsate

~ Înainte de aplicare cu scopul imobilizării unui segment, faşa gipsată sau atela gipsată se introduce într-un vas cu apă la temperatura camerei.

~ Îmbibarea cu apă a feşii gipsate trebuie să fie uniformă şi se termină atunci când din vas nu mai ies la suprafaţă bule de aer.

~ Faşa gipsată înmuiată se scoate din apă şi se stoarce uşor prin presare.~ Se aplică o substanţă grasă pe tegumente sau o faşă uscată.~ Se trece faşa gipsată pe segmentul care trebuie imobilizat.~ Înfăşarea nu va fi prea strânsă pentru a nu stânjeni circulaţia sângelui.~ Gipsul se usucă complet în 24 ore.

84

~ Vindecarea se obţine în 3-4 săptămâni.~ Degetele şi articulaţiile libere vor fi mobilizate pentru a evita anchilozele şi poziţiile vicioase.~ Aparatul gipsat se scoate prin tăiere cu cuţit – foarfec special, prin despicare de-a lungul lui, pe faţa

anterioară.Aplicarea atelei gipsate

~ Stoarcerea se face prin răsucire uşoară a atelei gipsate sau a pachetului gipsat pentru ca odată cu apa scursă să nu se piardă şi gipsul.

~ După ce se scoate din apă atela gipsată se întinde de la capete şi se netezeşte suprafaţa pentru a nu rămâne asperităţi.

~ Atela gipsată se aplică peste regiunea anatomică ce necesită imobilizare şi se fixează cu faşa gipsată cu ture circulare (se confecţionează aparat circular).

~ Se începe cu aplicarea unei atele care după întărire este un element mai rezistent de susţinere a întregului aparat gipsat.

~ Se confecţionează din feşi gipsate de 10 cm sau mai late sau din metraj de tifon gipsat – în funcţie de necesităţi.

~ În mod excepţional se foloseşte în prealabil învelitoarea protectoare a segmentului de corp pe care se aplică faşa gipsată, deoarece din cauza stratului de vată, cu timpul aparatul gipsat devine larg şi ineficient. Se preferă aplicarea feşilor direct pe piele sau cel mult cu un strat de tifon.

~ Aparatul gipsat nu trebuie să fie prea gros, dar suficient de rezistent şi trebuie să prindă întotdeauna atât articulaţia de deasupra, cât şi cea de dedesubtul unei fracturi.

Rolul asistentului medical în imobilizarea prin aparat gipsat

~ Pentru cadrele medii sunt interzise manevrele brutale de reducere a fracturilor.~ Se admite doar axarea membrelor cât mai aproape de poziţia lor normală, prin manevre de

tracţiune în ax.~ Când relaxarea membrului nu se poate obţine prin tracţiune blândă este preferabil ca imobilizarea

de urgenţă să se execute păstrându-se poziţia anormală provocată de accident, urmând ca reducerea să se facă de către specialist în clinici specializate.

Complicaţiile imobilizării gipsate

~ Leziunile tegumentare datorate firimiturilor de gips. ~ Escare.~ Compresiuni pe proeminenţele osoase. ~ Anchiloze, atrofii, poziţii vicioase.~ Macerarea tegumentelor.

Îngrijirea pacientului după imobilizarea provizorie a fracturii

~ Se administrează băuturi calde sau sucuri etc.~ Se aşează pe targă în decubit dorsal sau semişezând (fractură de coaste), şezând (fractură de

mandibulă, maxilar, antebraţ), decubit ventral pe plan dur (fractură de coloană).~ Se fixează accidentatul de targă cu ajutorul feşelor.~ Transportul accidentatului se face cât mai rapid la un serviciu specializat.~ Pe timpul transportului se supraveghează pulsul, tensiunea arterială, apariţia altor manifestări

patologice.~ Se intervine în cazul apariţiei unor manifestări patologice în vederea prevenirii şocului.

Observaţii ~ Pentru fixarea oricărui fel de atelă, trebuie să avem grijă ca aceasta să nu apese pe răni sau să producă dureri accidentatului.

~ Tratamentul ortopedic este recomandat în fracturile fără deplasare sau fracturile transversale cu deplasare la nivelul membrului inferior şi cuprinde reducerea sub anestezie a fracturii transversale care devine stabilă şi imobilizarea în aparat gipsat femuro-podal. Pentru a evita complicaţiile circulatorii pacientul trebuie supravegheat în primele 24 de ore, fractura trebuie verificată radiologic imediat după reducere apoi săptămânal până la 3-4 săptămâni, iar ulterior lunar până la consolidare. Se poate adăuga un toc de mers şi se permite sprijinul progresiv după o lună.

~ Tratamentul definitiv se aplică în funcţie de tipul de fractură şi cuprinde tratament ortopedic, osteosinteza şi fixator extern.

85

62. IMOBILIZAREA PROVIZORIE A UNEI FRACTURI ÎNCHISE DE HUMERUS POSTELNICU MIHAELA

VEZI FIȘA NR. 61

86

63. INJECȚIA INTRADERMICĂ POSTELNICU MIHAELA

ROLUL ASISTENTULUI MEDICAL ÎN PREGĂTIREA GENERALĂ A INJECȚIILORDefiniţie ~ Injecţia reprezintă introducerea traumatică a substanţelor medicamentoase sub formă lichidă în

organism prin intermediul unui ac adaptat la seringă.Scop ~ Terapeutic → pentru ameliorarea sau vindecarea diferitelor afecţiuni.

~ Explorator → pentru stabilirea diagnosticului.~ Anestezic → injectarea anestezicilor.

Avantajele injecţiei

~ Dozaj corect şi exact.~ Efect instalat rapid, absorbţie uşoară şi completă.

Calea de administrare

~ Intravenos (iv). ~ Intramuscular (im). ~ Intradermic (id) → în grosimea pielii.~ Subcutanat (sc) → hipodermic (sub piele).! Alegerea căii de administrare se face în funcţie de scopul injecţiei, rapiditatea apariţiei efectului dorit, compatibilitatea ţesuturilor cu substanţa injectabilă.

Medicamente injectabile

~ Soluţii injectabile – fiole, flacoane: soluţii apoase, soluţii uleioase, suspensii – pentru absorbţie întârziată.

~ Flacoane cu pulbere – însoţite de solvent.~ Soluţii încărcate în seringi – pentru unică folosinţă.

Timpii unei injecţii

~ Pregătirea materialelor.~ Pregătirea pacientului.~ Pregătirea seringii.~ Pregătirea locului injecţiei.~ Executarea injecţiei.~ Supravegherea efectului medicamentului.

Reguli generale ~ Se verifică:o Medicamentul prescris.o Concordanţa între prescripţie şi pacient.o Doza – concentraţia – modul de administrare.o Volum soluţiei de injectat pentru adaptarea seringii.o Integritatea fiolei, a ambalajului.o Valabilitatea.o Modul de păstrare şi depozitare.o Pulberea şi solventul.o Doza unică sau multiplă.o Încălzirea medicamentului păstrat la rece pentru a preveni iritare locală.

~ Se verifică materialul şi instrumentarul necesar administrării.~ Se verifică soluţia injectabilă → să fie clară, transparentă, fără flocoane sau precipitat.

Materiale şi instrumente necesare

~ Seringă cu ac adaptate injecţiei.~ Acele au lungimi diferite şi culori convenţionale:

o Galben, verde (i.m., i.v.). o Albastru, mov (s.c.) →(1) o Roz (recoltare, dizolvare şi aspirare soluţii) . → (2)o Verde (i.m., i.d.). → (3) o Negru, gri (i.m., i.v.). → (4)o Portocaliu (s.c.).

~ Soluţie de injectat verificată.~ Tampoane cu alcool, eter sau benzină → pentru dezinfecţia tegumentelor.~ Garou sau bandă elastică (pentru injecţia intravenoasă).~ Leucoplast.~ Mănuşi de protecţie.~ Material pentru protecţia lenjeriei.~ Tăviţă renală.~ Trusă cu medicaţie de urgenţă pentru eventualele accidente → adrenalină, efedrină, cardiotonice,

calciu, Romergan etc.Pregătirea bolnavului

~ Se anunţă pacientul, se explică tehnica şi necesitatea ei.~ Se informează pacientul asupra durerii resimţite.~ Se aşează pacientul în poziţie comodă, atât pentru el, cât şi pentru asistenta care execută tehnica → în

87

funcţie de tipul de injecţie şi de capacitatea de mobilizare a acesteia.~ La nevoie se rade pilozitatea de pe locul ales.~ Se dezinfectează locul şi se lasă să se usuce.

Montarea şi încărcarea seringii

~ Se verifică integritatea ambalajului şi termenul de valabilitate.~ Se desface ambalajul de sus în jos.~ Se înşurubează acul de amboul seringii.~ Se dezinfectează (cu tampon cu alcool) gâtul fiolei şi se deschide fiola (după ce lichidul din gâtul fiolei

revine în fiolă prin mişcări de rotaţie).~ Se îndepărtează protecţia acului şi se aspiră soluţia în seringă, înclinând treptat fiola. ~ Nu se ating pereţii fiolei cu acul.~ Încărcarea seringii din flacoane cu dop de cauciuc:

o Se îndepărtează apărătoarea metalică şi se dezinfectează dopul.o Se aspiră aer în seringă în cantitate egală cu lichidul ce trebuie aspirat din flacon.o Se perforează flaconul şi se răstoarnă.o Se introduce aerul sub presiune în flacon → lichidul se goleşte singur în seringă.o Se schimbă acul.

~ Emulsiile injectabile se agită înaintea utilizării.~ Pregătirea flacoanelor cu pulberi:

o Se aspiră în seringă solventul.o Se dezinfectează dopul flaconului cu pulbere.o Se perforează dopul de cauciuc şi se introduce solventul.o Se agită flaconul până când lichidul devine limpede.o Se aspiră soluţia medicamentoasă în seringă.o Se schimbă acul.

~ Se elimină aerul din seringă până apare pe ac prima picătură de soluţie.~ Se ataşează protecţia la ac.~ Injectarea se face imediat după încărcarea în seringă.

Precauţii universale

~ Au ca scop prevenirea transmiterii infecţiilor pe cale sanguină.~ Toţi pacienţii sunt consideraţi potenţial infectaţi.~ Sângele sau alte fluide biologice sunt potenţial contaminate.~ Acele şi obiectele utilizate în tehnica injecţiilor sunt contaminate după execuţia tehnică.~ În caz de tăiere accidentală rana se protejează cu pansament oclusiv, iar tratamentul se continuă

numai după îmbrăcarea altor mănuşi curate.~ După folosire mănuşile se aruncă.

Tehnica generală a injecţiilor

~ Injectarea este întotdeauna lentă – pentru a preveni apariţia durerilor.~ Injectarea intravenoasă lentă sau foarte lentă previne apariţia complicaţiilor.~ Locul puncţiei se acoperă cu tampon, iar acul se retrage brusc.~ După injectare se comprimă uşor locul.~ În cazul puncţiei arteriale, se aplică pansament compresiv – mai mult timp.~ Se desface garoul înaintea injectării soluţiei.

Observaţii ~ În cadrul stagiilor de învăţământ clinic elevii au posibilitatea de a efectua injecţii numai sub directa îndrumare şi supraveghere a instructorului de practică sau a unui cadru medical care posedă cunoştinţe profesionale, capacitate şi manualitate tehnică şi care poartă întreaga responsabilitate a efectuării injecţiilor de către practicanţi.

~ Fiola tăiată se administrează imediat.~ Fiolele neetichetate se aruncă.~ În cazul tratamentelor de lungă durată este obligatorie alternarea locului injecţiei.~ Pentru fiecare injecţie se foloseşte seringă cu ac individual.~ Soluţiile uleioase care se încarcă greu în seringă se încălzesc în apă caldă pentru fluidizare.~ Substanţele precipitate se agită bine până dispare orice depozit de pe fundul fiolelor.~ Unele medicamente pot flocula în fiole (fapt specificat pe ambalaj); se administrează după încălzire în

apă caldă.~ Fiola în care cad cioburi de sticlă la deschidere se aruncă.

88

EXECUTAREA INJECȚIEI INTRADERMICĂDefiniţie ~ Introducerea de 0,1 ml substanţe medicamentoase – soluţii izotone – în organism, prin intermediul

unui ac fin cu vârf tăiat scurt ataşat la o seringă, în stratul dermic.Scop ~ Terapeutic → desensibilizări în afecţiuni alergice, vaccinarea BCG la sugari.

~ Explorator → intradermoreacţia (IDR la tuberculină etc.).~ Anestezic → infiltrarea dermică cu anestezic.

Locul injecţiei intradermice

~ Faţa antero-internă a antebraţului.~ Faţa externă a braţului şi a coapsei.~ În scop anestezic → pe orice suprafaţă a corpului.

Materiale şi instrumente necesare

~ Seringă de 0,5-1 ml cu ac fin cu vârf tăiat scurt.~ Material general pentru executarea unei injecţii.~ Soluţia de injectat.

Pregătirea bolnavului

~ Se anunţă bolnavul şi se explică tehnica şi necesitatea ei.~ Se aşează bolnavul în repaus comod – în decubit dorsal.~ Se dezveleşte locul ales.

Execuţie ~ Se spală şi se dezinfectează mâinile şi se îmbracă mănuşi de protecţie.~ Se dezinfectează locul puncţiei cu alcool şi se aşteaptă evaporarea.~ Se întinde şi se imobilizează piele antebraţului cu policele, indexul şi mediusul mâinii stângi.~ Se introduce vârful acului în grosimea pielii, tangenţial pe suprafaţa pielii, cu bizoul în sus, până

dispare complet orificiul acului.~ Se injectează lent în grosimea stratului dermic.~ Se formează o papulă albă de aspectul cojii de portocală de 5-6 mm diametru, o înălţime de 1-2 mm la

0,1 soluţie injectată.~ Se retrage acul fără a aplica tampon la locul puncţiei.~ Se ordonează materialele folosite.

Incidente şi accidente

~ Revărsat lichidian → când acul a intrat parţial în derm.~ Tumefacţia stratului subcutanat, fără apariţia papulei cu aspect de coajă de portocală → când acul a

pătruns prea profund.~ Lipotimie sau stare de şoc → când se introduc soluţii alergene.~ Tulburări trofice → din cauza distensiei puternice prin injectarea de soluţii hipotone. ~ Necroza unor porţiuni de tegument → prin reacţie intensă la locul injecţiei.

Observaţii ~ Nu se face dezinfecţia cu alcool a locului injecţiei dacă se face testare la tuberculină → alcoolul inactivează tuberculina.

~ Pentru anestezie locală injecţie se poate face pe orice suprafaţă a corpului → obligatoriu după testarea sensibilităţii organismului la anestezic!

~ În cazul efectuării testelor alergologice, se pregătesc: Adrenalină, Efedrină, Hemisuccinat de Hidrocortizon, cardiotonice.

~ Nu se injectează în regiunile cutanate cu foliculi piloşi.

89

64. INJECȚIA INTRAMUSCULARĂ POSTELNICU MIHAELADefiniţie ~ Introducerea de substanţe medicamentoase – soluţii izotone cristaline, uleioase sau a unei

substanţe coloidale în stratul muscular, prin intermediul unui ac ataşat la o seringă.Scop ~ Terapeutic

Locul injecţiei intramusculare

~ Regiunea supero-externă fesieră, deasupra marelui trohanter – (pătratul supero-extern fesier).

~ Muşchii externi şi anteriori ai coapsei – 1/3 mijlocie.~ Muşchiul deltoid.~ La sugari – regiunea mijlocie a coapsei.

Materiale şi instrumente necesare

~ Material general pentru executarea unei injecţii.~ Seringă de capacitate adaptată cantităţii de medicament ce trebuie injectată.~ Ac intramuscular lung (4, 5, 6, 7 cm) cu bizou lung.~ Soluţia medicamentoasă.

Pregătirea bolnavului

~ Se anunţă bolnavul şi se explică tehnica şi necesitatea ei.~ Se aşează bolnavul în repaus – în decubit ventral, lateral, şezând sau în picioare.~ Se dezveleşte locul ales.

Execuţie ~ Se spală şi se dezinfectează mâinile şi se îmbracă mănuşi de protecţie.~ Obişnuit se injectează la nivelul pătratului supero-extern fesier.~ Se dezinfectează locul injecţiei cu alcool.~ Se cere bolnavului să-şi menţină musculatura cât mai relaxată – muşchiul să fie moale.~ Se puncţionează perpendicular pielea pătrunzând 4-7 cm cu rapiditate şi siguranţă.~ Se verifică poziţia acului prin aspirare în seringă şi se injectează lent.~ Se aplică o compresă şi se retrage acul brusc, masând uşor zona pentru accelerarea resorbţiei.

Intervenţii după tehnică

~ Se aşează bolnavul comod, în repaus, 5-10 minute..~ Se ordonează materialele folosite.

Incidente şi accidente

~ Durere violentă – prin atingerea nervului sciatic sau a unei terminaţii nervoase – se retrage acul şi se schimbă locul injecţiei.

~ Paralizie (totală sau parţială)– prin lezarea nervului sciatic.~ Ruperea acului – extragerea se va face manual sau chirurgical. ~ Necroza ţesuturilor prin greşirea căii de administrare.~ Hematom.~ Supuraţie septică, abces, infecţie gravă.~ Flegmon – supuraţie septică prin nerespectarea normelor de asepsie şi antisepsie.~ Embolie uleioasă –introducerea accidentală a suspensiei uleioase într-un vas de sânge.~ Iritaţie periostală – injectarea medicamentului în apropierea osului.~ Transmiterea de boli infecto-contagioase sau infecţii generale – prin refolosirea seringilor şi

acelor.Observaţii ~ Nu se injectează în regiuni infiltrate, zone cu abcese tegumentare, acnee, foliculită, furuncule etc.

~ Se evită injectarea repetată în acelaşi loc – se schimbă periodic locul.~ Verificarea poziţiei acului pentru soluţiile colorate se face prin detaşarea seringii.~ Cantitatea maximă de medicament injectat este de 5 ml →pentru a nu se mări riscul de infecţii –

abces postinjectabil.

90

65. INJECȚIA INTRAVENOASĂ POSTELNICU MIHAELADefiniţie ~ Injecţia intravenoasă reprezintă introducerea traumatică în circulaţia venoasă a soluţiilor

medicamentoase izotone sau hipertone, prin intermediul unui ac ataşat la o seringă.Scop ~ Terapeutic, explorator, anestezic.Locul injecţiei intravenoase

~ Venele de la plica cotului → unde venele antebraţului – cefalică şi bazilică.~ Venele de pe faţa dorsală a mâinii.~ Vena maleolară, vena pedioasă,. vena poplitee, vena tibială posterioară.~ Vena jugulară. ~ Vena femurală.~ Venele epicraniene la sugari şi copii.

Materiale şi instrumente necesare

~ Material general pentru executarea unei injecţii.~ Seringă de capacitate corespunzătoare.~ Ac de 25 mm cu bizou scurt → mai subţire decât cel pentru puncţia venoasă.~ Soluţia medicamentoasă cristalină izotonă sau hipertonă.

Pregătirea bolnavului

~ Se anunţă bolnavul şi i se explică tehnica şi necesitatea ei.~ Se aşează bolnavul în repaus – în decubit dorsal, comod, cu braţul sprijinit pe pernă tare, protejată

cu muşama şi aleză sau în fotoliu de recoltare.~ Se dezveleşte locul ales – având grijă ca mâneca să nu stânjenească circulaţia.

Execuţie ~ Injecţia intravenoasă cuprinde 2 timpi:o Puncţia venoasă.o Injectarea soluţiei medicamentoase.

~ Se spală şi se dezinfectează mâinile şi se îmbracă mănuşi de protecţie.~ Se aplică garoul la aproximativ 10 cm deasupra locului puncţiei.~ Se palpează locul puncţiei şi se dezinfectează cu un tampon cu alcool.~ Pentru favorizarea evidenţierii venei se cere bolnavului să-şi închidă şi să-şi deschidă de câteva ori

pumnul şi să rămână apoi cu pumnul strânsul sau se masează antebraţul dinspre pumn spre plica cotului.

~ Se puncţionează vena şi se pătrunde în lumenul ei cca. 1 cm.~ Se verifică poziţia acului prin aspirarea sângelui în seringă. ~ Se desface garoul şi se cere bolnavului să deschidă pumnul.~ Se injectează lent sau foarte lent pentru a preveni apariţia complicaţiilor.~ Se aplică o compresă pe locul puncţiei şi se retrage acul brusc, pe direcţie de introducere.

Intervenţii după tehnică

~ Se menţine compresa pe locul puncţiei cca. 3 minute şi nu se îndoaie braţul.~ Se aşează bolnavul comod, în repaus.~ Se ordonează materialele folosite.

Incidente şi accidente

~ Durere – la puncţionarea pielii. Se opreşte injectarea şi se verifică poziţia acului.~ Embolie gazoasă – introducerea de aer în cantitate mare, brusc, în sistemul vascular.~ Embolie uleioasă – prin greşirea căi de administrare a substanţelor uleioase. ~ Hematom şi revărsat sanguin – prin străpungerea venei sau prin retragerea acului fără a ridica

garoul (staza). ~ Tumefierea bruscă a ţesutului - revărsarea soluţiei injectate în afara venei.~ Flebalgie – durere vie pe traiectul venei prin efect iritativ sau prin injectare prea rapidă.~ Valuri de căldură, senzaţiei de uscăciune în faringe – se impune injectarea mai lentă.~ Perforarea venei – injectarea paravenoasă a soluţiei.~ Ameţeli, lipotimie, colaps – se întrerupe injectarea şi se anunţă de urgenţă medicul.~ Hipotensiune pe cale reflexă – injectarea prea rapidă a soluţiei medicamentoase.~ Puncţionarea şi injectarea unei artere – produce necroza totală a extremităţilor: durere

exacerbată, albirea mâinii, degete cianotice. Se întrerupe de urgenţă injectarea.Observaţii ~ Pacientul este supravegheat pe tot timpul administrării.

~ Staza de garou trebuie să oprească numai circulaţia venoasă, menţinând pulsul radial.~ Dacă staza venoasă este prea lungă sau prea strânsă pacientul poate prezenta frison.~ Nu se puncţionează vena după apariţia hematomului → se comprimă locul 3-5 minute.~ Repetarea injecţiei în aceiaşi venă se face tot mai central faţă de puncţiile anterioare.~ Alegerea celei mai bune vene se face după aplicarea garoului.~ Abordul periferic este făcut de asistenta medicală, iar abordul central de către medic. ~ Abordul venos profund este realizat de către medic în condiţii de tip protocol-operator → vena

jugulară internă, vena femurală, vena subclaviculară.

91

66. INJECȚIA SUBCUTANATĂ POSTELNICU MIHAELADefiniţie ~ Introducerea în organism de substanţe medicamentoase lichide izotone, nedureroase, prin

intermediul unui ac în ţesutul celular subcutanat (hipoderm).Scop ~ Terapeutic → injectarea soluţiilor cristaline, perfuzie subcutanată hidratantă.Soluţii indicate ~ Soluţii cristaline.

~ Soluţii uleioase în cazuri speciale.Soluţii contraindicate

~ Compuşii metalelor cu greutate moleculară mare (Bi, Hg, Iod → produc necroze locale).~ Este stric interzisă administrarea de NaCl pe această cale.

Locul injecţiei subcutanate

~ Locuri frecvent utilizate:o Faţa externă a braţului.o Faţa superoexternă a coapsei. o Flancurile peretelui abdominal.

~ Regiunea deltoidiană.~ Regiunea supra- şi subspinoasă a omoplatului.~ Regiunea subclaviculară.~ Regiunile centrale fesiere.

Materiale şi instrumente necesare

~ Seringă de capacitate adaptată cantităţii de medicament ce trebuie injectată.~ Ac steril hipodermic, lung de 30-52 mm şi diametru de 6/10, 7/10, 8/10, cu bizou lung.~ Soluţia medicamentoasă cristalină izotonă sau soluţie uleioasă în cazuri speciale.~ Material general pentru executarea unei injecţii.~ Soluţie dezinfectantă → alcool, tinctură de iod, eter, benzină iodată.

Pregătirea bolnavului

~ Se anunţă bolnavul şi se explică tehnica şi necesitatea ei.~ Se aşează bolnavul în repaus → în mod obişnuit se aşează pacientul în poziţie şezând cu membrul

superior sprijinit pe şold şi faţa externă a braţului dezvelită (când injecţia se execută la nivelul feţei externe a braţului).

~ Se dezveleşte locul ales.Execuţie ~ Se spală şi se dezinfectează mâinile şi se îmbracă mănuşi de protecţie.

~ Se dezinfectează locul puncţiei.~ Se cutează pielea fixând-o între degetele de la mâna stângă şi ridicând-o de pe planurile profunde.~ Se puncţionează pe direcţia axului longitudinal al cutei, în profunzimea stratului subcutanat, la o

adâncime de 2-4 cm → paralel/perpendicular cu suprafaţa regiunii.~ Trecerea de stratul dermic este semnalată prin senzaţia de învingere a unei rezistenţe, iar vârful

acului se poate mişca liber.~ Se verifică poziţia acului prin aspirare în seringă.~ Se relaxează pliul şi se injectează lent, cu presiune uşoară pentru a nu destinde brusc ţesutul

subcutanat. Intervenţii după tehnică

~ După injectare se aplică o compresă şi se retrage acul brusc, masând uşor zona pentru a închide traiectoria acului şi a favoriza circulaţia locală în vederea accelerării resorbţiei.

~ Resorbţia începe după 5-10 minute de la injectare.Incidente şi accidente

~ Durere violentă – prin lezarea unei terminaţii nervoase sau distensia bruscă a ţesuturilor.~ Durere – la administrarea de soluţii de NaCl.~ Ruperea acului.~ Embolie uleioasă – prin injectare într-un vas de sânge.~ Necroza ţesuturilor prin greşirea căii de administrare.~ Hematom.~ Abces – prin infectarea hematogenă.~ Infecţii – prin nerespectarea normelor de igienă.

Observaţii ~ Se evită injectarea repetată în acelaşi loc → se schimbă periodic locul.~ NU se injectează substanţe iritante.~ NU se injectează în regiuni infiltrate, zone cu abcese tegumentare, acnee, foliculită, furuncule etc.~ Este STRIC INTERZIS a se administra pe această cale clorură de sodiu. ~ Prin acelaşi ac se pot injecta mai multe fiole de medicament, fie prin detaşarea seringii şi

reîncărcarea ei, fie prin adaptarea altei seringi deja încărcată.~ Dacă cantitatea de soluţie injectabilă este mai mare se schimbă direcţia acului sub piele fără a fi

scos din locul pe unde traversează pielea.

92

67. INSTALAREA UNUI CATETER VENOS PERIFERIC POSTELNICU MIHAELADefiniţie ~ Cateterul intravenos periferic (branulă) – canulă flexibilă – este prevăzut cu mandrin şi dispozitiv

translucid pentru observarea picăturilor de sânge. Avantaje ~ Un cateter periferic permite administrarea de soluţii lichide, sânge şi derivate din sânge.

~ Administrarea tratamentului prin branule scuteşte pacientul de multiple înţepături.~ Se permite menţinerea unei linii venoase continue şi administrarea de bolusuri etc.

Locul inserţiei cateterului venos periferic

~ Vena cefalică sau bazilică a braţului~ Venele de partea dorsal a mâinii~ Venele de la nivelul piciorului (cu risc crescut de tromboflebită)~ Se va începe cu venele din porţiunea distală pentru a schimba, cu timpul, locul puncţionării din ce

în ce mai proximal. ~ Dacă se adm. o substanţă iritantă sau un volum mare de lichide se alege o venă mare.

Contraindicaţii ~ Este contraindicată inserţia cateterului periferic la braţul care prezintă leziuni, edeme, arsuri, la braţul sau mâna corespunzătoare plăgii operatorii la pacientele mastectomizate.

Materiale şi instrumente necesare

~ Tipuri de catetere: Cateter i.v. cu canulă. Cateter i.v. cu canulă şi valvă.~ Soluţia de injectat / perfuzat~ Seringă cu capacitate adaptată cantităţii de soluţie de injectat~ Seringă cu soluţie normal salină sau cu soluţie diluată de heparină (diluţia de heparină se

pregăteşte cu 10 până la 100 unităţi pe ml din care se trage în seringă de 3 ml)~ Garou ~ Tampoane cu alcool, eter sau benzină → pentru dezinfecţie.~ Leucoplast sau fixator transparent pentru cateter~ Mănuşi de protecţie.~ Tăviţă renală.

Pregătirea bolnavului

~ Se confirma identitatea pacientului~ Se anunţă bolnavul şi se explică tehnica şi necesitatea ei.~ Se aşează bolnavul în repaus comod – cu braţul dezvelit, sprijinit şi poziţionat în jos pentru a

permite umplerea venelor braţului şi mâiniiPrecauţii universale ~ Au ca scop prevenirea transmiterii infecţiilor pe cale sanguină.

~ Toţi pacienţii sunt consideraţi potenţial infectaţi.~ Sângele sau alte fluide biologice sunt potenţial contaminate.~ Acele şi alte obiecte utilizate în tehnica injecţiilor sunt contaminate după utilizare.~ În caz de tăiere accidentală rana se protejează cu pansament oclusiv, iar tratamentul se continuă

numai după îmbrăcarea altor mănuşi curate.~ După folosire mănuşile se aruncă.

Montarea (inserţia) cateterului venos

~ Se spală şi se dezinfectează mâinile şi se îmbracă mănuşi de protecţie.~ Se aplică garoul cu cca. 15 cm mai sus de locul inserţiei. Garoul nu se menţine mai mult de 3

minute, iar dacă nu s-a reuşit inserarea cateterului se va desface garoul pentru câteva minute şi se reia tehnica. Se verifică pulsul radial şi dacă nu este palpabil se va lărgi puţin garoul pentru a nu face ocluzie arterială

~ Se verifică integritatea ambalajului şi termenul de valabilitate.~ Se desface ambalajul de sus în jos.~ Se îndepărtează protecţia acului.~ Se dezinfectează locul puncţiei cu alcool şi se aşteaptă evaporarea.~ Se întinde şi se imobilizează piele antebraţului.~ Se executa puncţia venoasă cu branula ţinută între degete sau de „aripioare”. ~ Se introduce cateterul cu amboul acului în sus, sub un unghi de aproximativ 15 grade, direct prin

piele până în venă printr-o singură mişcare → dacă apare sânge în capătul cateterului se confirmă prezenţa în venă

~ Când apare sângele există mai multe metode de a introduce cateterul în venă. o Se desface garoul şi se continua împingerea cu grijă a cateterului până la

jumătatea sa, apoi se scoate acul în acelaşi timp cu împingerea totală a canulei de plastic, ataşând imediat fie perfuzorul fie seringa; se presează uşor vena pentru a împiedica sângerarea.

o Fie se scoate acul imediat după puncţionarea venei şi apariţia sângelui şi se ataşează rapid şi steril perfuzorul soluţiei de administrat. Se porneşte perfuzia în timp ce cu o mână se fixează vena şi cu cealaltă se împinge canula de plastic.

~ Nu se retrage mandrinul decât în momentul când apare sângele la capătul cateterului.

93

Intervenţii după montarea cateterului

~ După introducerea cateterului se curăţă locul cu tampon alcoolizat.~ Acul cateterului se aruncă în recipientul de înţepătoare.~ Se reglează ritmul de administrare şi se fixează cateterul cu un fixator transparent şi

semipermeabil după ce se usucă dezinfectantul de pe piele.~ Fixatorul se desface în mod steril şi se aplică pe locul de inserţie lipind bine marginile pentru a

preveni ieşirea accidentală a cateterului.Întreţinerea unui cateter venos

~ Se dezinfectează capătul branulei unde se va ataşa seringa sau perfuzorul.~ Se aspiră întâi cu seringa pentru a verifica dacă apare sânge → dacă branula este corect

poziţionată şi este permeabilă.~ Dacă nu apare sânge la aspirare, se aplică un garou nu foarte strâns deasupra locului unde este

branula şi se menţine aproximativ un minut, apoi se aspiră încă o dată.~ Dacă sângele tot nu apare, se desface garoul şi se injectează fără a forţa, câţiva ml de soluţie

normal salină sau heparină diluată.~ Dacă nu se întâmpină rezistenţă se va administra apoi soluţie normal salină (pentru a spăla

eventualele urme de heparină care pot fi incompatibile cu unele medicamente) observând cu atenţie dacă apare durere sau semne de infiltrare a tegumentelor.

o ATENȚIE! Dacă apare durerea, semne de rezistenţă la injectare şi se observă infiltraţie, se va scoate branula şi se va monta una nouă!

~ După administrarea medicaţiei cu seringa se va spăla branula cu soluţie normal salină şi apoi cu heparină diluată pentru a nu se forma trombi.

~ După fiecare injectare se spală cu soluţie diluată de heparină sau soluţie normal salină pentru a preveni formarea cheagurilor.

Recomandări tehnice

~ Îndepărtarea cateterului se face la terminarea terapiei intravenoase sau când cateterul nu mai este funcţional.

~ Se aplică o compresă sterilă şi se scoate branula printr-o mişcare paralelă cu pielea. ~ Se va inspecta branula scoasă pentru ca să nu lipsească din ea porţiuni care să se fi rupt

accidental şi să intre în circulaţia sangvina a pacientului~ Se comprimă locul puncţionării 1-2 minute, se curăţă zona şi se aplică un bandaj adeziv~ Dacă apar secreţii la locul de inserţie a cateterului capătul acestuia va fi tăiat cu o foarfecă sterilă

direct într-un recipient steril şi trimis la laborator pentru analizare~ Se recomandă pacientului să rămână cu mâna în repaus 10 minute şi să menţină bandajul adeziv

timp de 1 ora de la îndepărtarea branuleiIncidente şi accidente

~ Flebite (roşeaţă de-a lungul venei, durere, edem, scleroza venei, uneori febră). ~ Extravazarea soluţiilor (apare o tumefacţie la locul de inserţie) ~ Impermeabilitatea cateterului datorita neheparinizării periodice a cateterului după fiecare

administrare, nefolosirii îndelungate sau formării de cheaguri de sânge atunci când sângele umple cateterul şi staţionează acolo.

~ Hematom datorita perforării peretelui opus în timpul inserării cateterului ~ Secţionarea cateterului introdus în venă prin reinserţiei acului de-a lungul tecii de plastic. ~ Reacţii vaso-vagale (colaps brusc al venei în timpul puncţionării, paloare, ameţeală, greaţă,

transpiraţii, hipotensiune) prin producerea spasmului venos în anxietate şi durere.~ Tromboze (durere, roşeaţă, umflătură, impermeabilitatea cateterului) ~ Infecţii sistemice ca septicemia sau bacteriemia (febră, frisoane, indispoziţie fără motiv aparent)

datorită unei tehnici nesterile, apariţiei flebitelor, fixare insuficientă a branulei, menţinerea îndelungată a cateterului, imunitate scăzută, soluţii perfuzabile contaminate.

~ Reacţii alergice (prurit, bronhospasme, urticarie, edem la locul de inserţie a cateterului)~ Embolie pulmonară (dificultate respiratorie, puls slab bătut, creşterea presiunii venoase centrale,

hipotensiune, pierderea conştienţei) datorită împingerii aerului în venă prin schimbarea flacoanelor de soluţie şi împingerea aerului în venă.

Observaţii ~ Nu se utilizează la pacienţi cu hipersensibilitate la materiale plastice.~ Dacă se spală cu soluţie diluată de heparină sau se administrează heparina ca tratament, înaintea

fiecărei administrări de alt medicament se va spăla întâi cu soluţie normal salină.~ Branula chiar funcţională se schimbă la 48-72ore, schimbând şi locul inserţiei.

94

68. INSTILAȚIA OCULARĂ POPA MIHAELADefinitie: instilatia oculara reprezinta introducerea unei solutii in sacul conjunctival al ochiului.

Scop:- terapeutic(solutii medicamentoase)- evacuator(spalatura)- explorator(F.O.)

Pregatirea pacientului:- psihica: se explica tehnica si se obtine accepul/acordul- fizica:se realizeaza intai spalatura apoi instilarea de solutii medicamentoase

Pozitia pacientului:- sezand pe scaun,capul usor pe spate- orizontal pe pat sau canapea, capul usor pe spate

Materiale necesare:- tavita renala- prosop- comprese sterile- manusi de unica folosinta- solutia pentru instilatie

Tehnica:- pregatirea asistentei medicale- pregatirea materialelor necesare- prosop in jurul gatului- tavita renala sustinuta la nivelul obrazului- in mana nedominanta se sustine o compresa sterila, iar cu policele se trage pleopa inferioara in jos- rugam pacientul sa priveasca in sus- in mana dominanata : - se sustine flaconul- in pozitie oblica se instileaza solutia picatura cu picatura- rugam pacientul sa ramana cu ochii inchisi cateva minute

Reorganizarea locului de munca

De retinut:- NU se instileaza solutia cu flaconul in pozitia ,,in picioare’’- Instilarea consecutiva a mai multor tipuri de solutii se realizeaza la interval de 3-5 minute- Flacoanele sunt valabile 2 saptamani din momentul deschiderii- Nu se ating genele sau pleoapele in timpul instilatiei(contaminam flaconul)

95

69. INTERVENȚII ÎN COLICA BILIARĂ COTEA MARIADefinitie : Colica biliara este o durere acuta violenta localizata in hipocondru drept sau in epigastru cu iradiere in spate , umar sau omoplatul drept .

Circumstante de aparitie ( cauze): -litiaza biliara -colecistata acuta ( inflamatia peretelui colecistic) -angiocolite (afectiune inflamatorie a cailor biliare extra si intra hepatice) -colecistita cronica si dischineziile biliare ( tulburari ale motricitatii veziculei biliare )-parazitoze intraveziculare ( giardia)

Manifestari de dependenta ( semne si simptome) : -durere -greturi , varsaturi alimentare sau bilioase -icter -frison -diaree-transpiratii-febra-vezicula biliara sensibila la palpare-agitatie -tahicardie

Interventii de urgenţă :-colici biliare de intensitate si durata mica fara complicatii: repaus la pat, regim alimentar , tratament medicamentos cu : analgezice , antispastice, antiemetice -colici biliare complicate ( prelungite) : sunt datorate litiazei de coledoc necesită internare de urgenta si tratament chirurgical. Interventii in spital:-analize de laborator : sange , urina -ecografie, radiografie simpla de hipocondru drept , colecistografie orala, colangiografie I.V-repaus , regim alimentar-calmarea durerii-antibioterapie -corectarea tulburarilor hidroelectrolitice -sedative , punga cu gheata (aplicata pe hipocondru drept) -tratament chirurgical

96

70. INTERVENȚII ÎN COLICA RENALĂ COTEA MARIA

Definitie: Durere vie care apare prin migrarea unui calcul, unui tromb sau fragment de tumoră.

Circumstante de aparitie ( cauze) :-litiaza renala-inflamatii uro-genitale :-pielonefrita ( inflamatia cailor urinare, bazinetului si parenchimul renal)-pionefroza-tuberculoza renala-tumori renale si ale organelor din vecinatate ( rect , colon , uter)

Manifestari de dependenţă ( semne si simptome ) :-durere cu debut brusc iradiata in hipogastru si regiunea inghinala -agitatie in cautarea pozitie antalgice -anxietate-tenesme vezicale -disurie, polakiurie-greturi , varsaturi, meteorism -hematurie-tahicardie -in forme grave : hipotensiune, lipotimie, stare de soc, convulsii , delir-local: exacerbare durerii la percutie ;la palpare 3 puncte dureroase superior, mijlociu si inferior-durata 2-6 ore

Interventii de urgenta :-repaus la pat-calmarea dureri-caldura locală -tratament medicamentos :analgezice, antispastice , antiinflamatoare, -baia caldă are efect antispastic

Interventii in spital :-examinari paraclinice-analize de laborator; sange , urina -radiografie renala pe gol -dupa calmare dureri explorari etiologice ; urografie , pielografie, cistografie -daca durerea nu cedeaza si diagnosticul este cert se administreaza morfina asociata cu un antispastic -dupa cedarea durerii : -antibioteraptie la nevoie -antilitiazice -litotritie percutanata -regim hidric

97

71. INTERVENȚII ÎN COMA DIABETICĂ COTEA MARIA

Definitie : Complicatia cea mai grava a diabetului zaharat .Circumstante de aparitie ( cauze ):-eroare dietetica post prelungit si nu excesul alimentar -greseli in dozarea si administrarea insulinei -surmenaj,infectii , intoxicatii,corticoterapie Manifestări de dependenta( semne si simptome):-care anunta coma : greata , varsaturi, dureri abdominale-cefalee, mialgii-polipnee cu halena acetonica-glicemie peste 400 mg%- in coma : -dispnee Kussmaul -tulburari de cunostintă -deshidratare globala (hTA, extremitati reci, tegumente uscate)-alte semne : hipotermie , vărsaturi, dureri abdominale , midriază, halenă acetonică Interventii de urgenta:-masurarea si supravegherea functiilor vitale -tratament cu 20 ui de insulina la somiciliu -transport de urgenta la spital Interventii in spital :-normalizarea echilibrului glucidic prin scaderea glicemiei : administrarea in doze corespunzatoare a insulinei,bazata pe controlul glicemiei la 2 ore , rezerve alcaline la 2 ore , uree si electroliti la 4 ore -corectarea echilibrului hidroelectrolitic administrare de solutii hipotone si hidratare orala -restabilirea echilibrului acido-bazic ; bilant hidric -supravegherea si monitorizarea functiilor vitale -sondaj vezical-dezobstruarea si mentirea libera a cailor respiratorii superioare -clisma la nevoie -supravegherea eliminarilor patologice ( varsaturi ) pentru prevenirea bronhopneumoniei de aspiratie -antibioterapie*Coma diabetica hiperosmolară apare la diabeticii varstnici cu glicemie mare si caracterizata prin deshidratare masiva si respiratie superficială.

98

72. INTERVENȚII ÎN CRIZA DE ASTM BRONȘIC BARARU TANIA

Definiţie: Astmul bronşic = afecţiune respiratorie inflamatorie cronică, caracterizată prin crize de dispnee paroxistică expiratorie cu remisiune spontană/terapeutică, survenite pe un teren de hiperreactivitate bronşică (înnăscută/dobândită). Starea de rău astmatic = criza severă şi prelungită de astm bronşic (dispnee paroxistică expiratorie cu durata > 24 ore, refractară la tratamentul bronhodilatator obişnuit, însoţită de insuficienţă respiratorie acută, ameninţând viaţa bolnavului. Factorii favorizanţi (precipitanţi)/determinanti:

Alergici - expunere brutală, supraacută la alergenul declanşator(acarieni, par de animale, alergeni alimentari-ou,capsuni, lapte; medicamente- penicilina,ampicilina,aspirina, algocalmin etc.; detergenti, coloranti), mucegai, polen, fum, inclisiv fumul de tigara

Nealergici – factorii infectiosi : infectii in sfera ORL, infectie bronsica acuta Expuneri la – frig, ceata, umezeala, trecerea brusca de la cald la frig Factori emotionali- emotii puternice, stres

Simptomatologie a) criza de astm - simptomele care anunta o criza:rinoree, strănut, cefalee, lacrimare, tuse seaca iritativă - criza de astm bronşic apare in a doua jumatate a noptii sau dimineata devreme, brutal, cu dispnee de tip expirator, cu

bradipnee şi wheezing - Expir prelungit- Anxietate, tahicardie- Pacientul sta la marginea patului, in sezut, cianotic cu capul pe spate şi sprijinit în mâini, ochii injectaţi, nările dilatate, jugulare turgescente, şi foloseşte muschii respiratori accesori. Faciesul exprimă sete de aer: exoftalmie, gură întredeschisă;- Tegument palid-cenusiu, acoperit de transpiraţii reci;

- Hipersonoritate pulmonară: raluri sibilante şi ronflante;- La sfarsitul crizei tusea devine productiva cu expectoratie alba vascoasa, perlata

b. Starea de rău astmatic (status astmaticus) - semne de gravitate: - Dispnee cu polipnee superficială extremă/ bradipnee - Aspect de "torace blocat" în expir - Absenţa ralurilor bronşice, cu diminuarea murmurului vezicular - Transpiraţii profuze, reci - Semne clinice de insuficienţă respiratorie acută (hipoxemie ± hipercapnie) - Cianoza caldă a extremităţilor şi buzelor - Tahicardie marcată (>120/min)/ aritmii supraventriculare - creşterea TA, urmată de scăderea TA - Alterare senzorială cu agitaţie, perioade de confuzie şi somnolenţă - Encefalopatie hipercapnică, până la comă hipercapnică

Conduita practică în urgenţă în criza de astm bronsic:- verificarea stării de conştienţă;- eliminarea factorului declansator daca este vorba despre unul alergic;- poziţie şezând pentru a-i favoriza respiraţia;- oxigenoterapie – oxigenul se administrează umidificat cu debit de 6-8 l/min;- verificarea funcţiilor vitale (respiraţie, circulaţie);- administrarea medicatiei antiasmatice, cu durata scurta de actiune (spray, aerosol);- abord venos şi instituirea medicaţiei

Bolnavii astmatici au un plan terapeutic stabilit impreuna cu medicul lor curant, care cuprinde atat tratamentul de fond (administrat zilnic) cat si tratamentul necesar in timpul unei crize de astm bronsic.

Daca criza dureaza mai mult de 1-2 ore, daca simptomele nu cedeaza la medicatia antiasmatica sau daca starea bolnavului se agraveaza pacientul va fi internat de urgenta; in cazuri extreme internare in terapie intensive.

1. Criza uşoară/moderată de astm bronsic (fără insuficienţă respiratorie acută);- Calmarea pacientului, asezarea in pozitie semisezanda care sa favorizeze respiratia - Oxigenoterapie 5-6 l/min- Administrarea de medicatie

Bronhodilatatoare beta2 agonisti de scurta durata (SABA) prin pufuri, nebulizare sau i.v.: Aerosoli MDI (Salbutamol sau Ventoline cel mai utilizat) 1-2 pufuri , sau nebulizare sau

administrare injectabila lenta in spital, repetabilă la 6-8 ore, până la dispariţia crizei. Pe parcursul administrarii medicatiei bronhodilatatoare va continua administrarea de oxigen.

99

Nebulizarea - Bricanyl aerosol (2 ml, 5 mg) si Atrovent (2 ml, 0,5 mg), cu un debit de oxigen de 6 la 8 l/min, repetata in functie de eficacitate.Mentinerea unui abord venos periferic cu Glucoza 5%

Anticolinergice : ipratropium(Atrovent) spray sau prin nebulizare Corticosteroizi pe cale orala si intravenoasa Bronhodilatatoare de tip metilxantinic:

Teofilină/aminofilină 5 mg/kg i.v. lent (microperfuzie 20 min.), dacă dispneea nu a cedat după administrarea corecta a beta 2-simpatomimeticului

2. Criza severă de astm bronsic (cu insuficienţă respiratorie acută); - internare obligatorie - Pozitie semisezanda, calmarea pacientului

- Oxigenoterapie pe sondă nazală/mască cu oxigen umidifiat, 5-6 1/min - Perfuzie continuă (2/3 glucoza 5% + 1/3 ser fiziologic = 2,5 1/24 ore)

- Bronhodilatatoare parenteral: Salbutamol 1 mg/h, piv continuă Perfuzie continuă cu Aminofilină (1 mg/kg/h)

- Corticoterapie parenterală: Metilprednisolon 1-2 mg/kg i.v la 6-8 ore sau Hemisuccinat de hidrocortizon 200mgi.v. in bolus, urmat de 100mg i.v. la 4-6 ore

- ±Antibioterapie parenterală- Corecţia altor cauze favorizante/declanşatoare- Monitorizarea atentă a pacientului pentru stabilirea indicaţiei de IOT cu asistenţă mecanică ventilatorie

Monitorizarea pacientului în criză de astm bronşic:Parametri clinici: - la interval de 15 min. - Frecvenţa respiratorie , TA, puls, diureza Parametri de laborator:- ASTRUP - la interval de o oră (pO2,pCO2, pH-ul, bicarbonatul standard, baze exces, saturaţia arterială a oxigenului)- Electroliţi plasmatici (Na, K) - la 8 ore interval Erori care trebuie evitate în criza de astm bronsic;

1. Refuzul spitalizării în următoarele situaţii: - remisiune incompletă a crizei;- lipsa corecţiei parametrilor ASTRUP;- imposibilitatea efectuării unui tratament corect la domiciliu;

2. Administrarea Aminofilinei i.v. fără supraveghere (supradozajul poate mima semne de gravitate!); 3. Aşteptarea efectelor benefice ale corticoterapiei înainte de 4h de la administrarea parenterală; 4.Corticoterapia inhalatorie NU are valoare în criza instalată de astm bronşic; 5.Neglijarea/minimalizarea oxigenoterapiei, antibioterapiei şi hidratării corespunzătoare,

100

73. INTERVENȚII ÎN HEMOPTIZIE BARARU TANIA

Definiţie:Hemoptizia = eliminarea de sânge rosu, aerat provenit din căile aeriene, în urma unui efort de tuse, prin expectoraţie.Hemoptiziareprezintă o URGENȚĂ MEDICALĂ, care impuneun diagnostic etiologic rapid

învedereaelaborăriiuneiconduiteterapeutice adecvate!Recunoaşterea corectă a hemoptiziei se va face ţinând cont de: - Epistaxisul înghiţit;- Sângerarea dintr-o tumoră faringo-laringiană;- Hematemeza; - Gingivoragia, stomatoragia.Recunoaştereaoriginiibronşicesaupulmonare a sângeluiexpulzatpegură se

bazeazăpefaptulcăbolnavulprezintăniştefenomeneprodromale: senzaţie de căldurăretrosternală,cefalee, ameţeală, jenărespiratorie, tensiunetoracicădureroasăşigâdiliturălaringiană care se însoţeste de tuseiritativă, iarsangeleexpulzatesteroşu, deschis, are aspect spumos-aeratşiforteapuţincoagulabil, rămânândlichidfiindamestecat, de regulă, cu sputămucoasăsaupurulentă.

Alte elemente ce concură la etiologia hemoragiei sunt Antecedente pulmonare - TBCpulmonară (ignorată/cunoscută: activă/veche); - Neoplasmul bronhopulmonar; -Bronşiectazii; -Supuraţii pulmonare (abces pulmonar, pioscleroză); Afecţiuni ale aparatului cardiovascular: -Stenoza mitrală;- Edemul pulmonar acut cardiogen;- Hipertensiunea pulmonară (primitivă/secundară);- Embolia pulmonară/ pulmonul tromboembolic; Diateze hemoragice:- Trombocitopenii;- Coagulare intravasculară diseminată(CID) Supradozaj al tratamentului anticoagulant: - accident la trombostop/heparină; accident în cursul fibrinolizeiEvaluarea clinică în urgenţă a pacientului: Anamneză permite identificarea rapidă a unui context clinic sugestiv; Examenul fizic complet (aparat respirator, cardiovascular, renal); Verificarea realităţii hemoptiziei (diagnosticul diferenţial cu alte sângerări din sfera orală, nazofaringiană sau digestivă

superioară; falsa hemoptizie); Aprecierea severităţii hemoptiziei:- Hemoptizia severă presupune sângerare > 500 ml/24 ore;- Instalarea insuficienţei respiratorii acute (risc vital major: asfixie cu detresă respiratorie acută); - Tardiv: stare de şoc posthemoragic (impune monitorizarea funcţiilor vitale: TA, FC, diureză).Din punct de vederecantitativ, hemoptiziapoate fi:

- mica (50-100 ml): sângele se eliminăfracţionatînaccese de tuse (câte 15-20 ml la fiecareacces) - medie (100-200 ml) - mare (200-500 ml) -foarte mare (peste 500 ml): cataclismică, are prognostic sever prinrisc de asfixie (datoritainundarii

bronhiilor) şirăsunethemodinamic (şochemoragic).Manifestări de dependenţăFenomeneleprodromale de maisus la care se adaugă- Dispneea, cianoza, raluribronşice, sindrom de condensarepulmonară- Asfixieînhemoptiziafulgerătoare- Paloare, anxietate, transpiraţii, tahipee, tahicardie, scădereatensiuniiarteriale, mairarşoc hypovolemic

înhemoptiziimarişimijlociiFebra precede, coexistăsauurmeazăhemoptizia

Examene complementare în urgenţă:- Examen ORL (faringo-laringoscopie);- Radiografie toracică;- Hemoleucogramă completă (inclusiv Tr) şi examen de spută;- Grup sangvin, Rh;- Fibrobronhoscopie în urgenţă;- CT toracică;- Angiografie pulmonară.După explorare 30-40% din hemoptizii pot rămâne "idiopatice"

101

Atitudinea practică în urgenţă:Pacientul cu hemoptizie confirmată se internează obligatoriu în spital!Obiective terapeutice în urgenţă:- Prevenirea asfixiei (în hemoptiziile abundente, cu aspiraţie bronşică);- Prevenirea obstrucţiei bronşice (prin cheag intraluminal);- Prevenirea insuficienţei respiratorii acute;- Identificarea sursei de sângerare şi limitarea/oprirea sângerării;- Prevenirea infecţiilor tardive supraadăugate.Conduita terapeutică specifică(de urgenţă)Evoluţia unei hemoptizii este greu de prevăzut, de aceea atitudinea terapeutică variază în funcţie de cauza şi severitatea hemoptiziei şi

se realizează în secţii cu profil specializat.Atitudinea practică este diferenţiată în funcţie de severitatea hemoptiziei. - Aprecierea stării de conştienţă în absenţa semnelor de gravitate a hemoptiziei:- Spitalizare şi impune supraveghere clinică şi examene de laborator;- Asigurarea confortului fizic şi psihic, explicarea necesităţii tehnicilor ce urmează a fi efectuate, obţinerea

consimţământului pacientului asupra aplicării măsurilor de prim ajutor;- Repaus în poziţie semişezândă;- Se interzice vorbitul cu voce tare;- Alimentele, lichidele ingerate vor fi reci, în cantităţi mici şi repetate- Aplicarea unei pungi cu gheaţă pe regiunea sternală - Monitorizarea FV, calitatea şi frecvenţa respiraţiilor, pulsului, observăm culoarea tegumentelor, temperatura,

comportamentul;- Oxigen administrat pe canulă nazală;- Abord venos şi instituirea unei perfuzii cu soluţii cristaloide (ser fiziologic, soluţie Ringer) ţinând cont de valorile

tensionale şi patologie- Examen ORL pentru eliminarea unor cauze din această sferă- Tratament simptomatic: pentru sedarea tusei – codeină, hemostatice(etamsilat, fitomenadion, sandostatin,

adrenostazin, aerosoli cu adrenalină); tratamentul hemostatic se completeză cu cel etiologic; sedative, tranchilizante- Fibrobronhoscopia în următoarele 24 ore este obligatorie (pentru stabilirea cauzei hemoptiziei). In prezenţa semnelor de gravitate a hemoptiziei:- Spitalizare şi urmărire în serviciul de terapie intensivă; - Fibrobronhoscopie în urgenţă ± hemostază intrabronşică cu sondă Fogarty; - Tratament simptomatic (sedarea tusei, hemostatice ± trasfuzii); În hemoptiziile mari este necesară transfuzia de sânge

sau substituienţi macromoleculari;- Susţinere volemică; în cazul hemoptiziei severe şi recurente se impune hemostaza chirurgicală în

urgenţă(toracotomia de urgenţăpentruligaturasausuturavasuluilezat).

Erori care trebuie evitate în cazul unei hemoptizii:Refuzul spitalizării unui pacient cu hemoptizie;Neefectuarea fîbrobrorjhoscopiei în urgenţă (imediată/amânată), în primele 12-24 ore;Neglijarea riscului vital de asfixie, cu absolutizarea riscului hemoragie;Neglijarea cauzelor de sângerare din sfera patologiei ORL;Neglijarea unei suspiciuni de disecţie de aortă cu fistulă aortico-bronşică la pacienţii cu HTA în antecedente, dureri toracice anterioare/posterioare şi şoc hipovolemic;Neglijarea supravegherii bolnavului.

102

74. INTERVENȚII ÎN HEMORAGIA DIGESTIVĂ SUPERIOARĂ COTEA MARIA

Definiţie: Hemoragia digestivă superioară (HDS) este o urgenţă medico-chirurgicală reprezentată prin pierderea sângelui în segmentele superioare ale tubului digestiv (esofag stomac, duoden si jejunul proximal) exteriorizandu-se in special prin hematemeza si/sau melena

Cauzele HDS pot fi afecţiunile digestive sau extradigestive:-varicele esofagiene rupte;-tumorile maligne şi benigne;-ulcerul esofagian;-traumatisme prin corpi străini sau iatrogene - ulcerul gastric;- diverticuli;- gastrite hemoragice, toxice, caustice, medicamentoase;- traumatisme hepatice, tumori hepetice - rezecţii hepatice- Pancreatite acute.Manifestari de dependent(Semne si simptome)- Hematemeză, melenă sau hematochezie (sânge proaspăt şi chiaguri pe cale rectală);- sete, dispnee, vertij, astenie, lipotimii;- antecedente patologice personale : hepatită, ulcer, boli hematologice, medicaţii (aspirină, trombostop);- extremităţi reci, transpiraţii, tegumente palide, scade TA, creşte AV.Interventia cuprinde două categorii de măsuri obligatorii: -resuscitative, de susţinere a funcţiilor vitale -de oprire a hemoragiei. La acestea se adaugă uneori şi tratamentul patologic al bolii de fond. Modalităţile terapeutice sunt: medicale şi chirurgicale.Tratamentul medical constă in:1) Reechilibrare, în hemoragiile grave:- poziţionarea bolnavului în decubit dorsal, cu membrele inferioare uşor ridicate (Trendelenburg);- monitorizarea co nstantelor vitale (TA, AV, ritm respirator);- cateterizarea a 1-2 vene, pe care se recoltează: grup sangvin, Hb, Ht, trombocite, eritrocite, teste de coagulare, uree;- oxigenoterapie;- sondă nasogastrică;- monitorizarea diurezei;- reechilibrare volemică;- repaos digestiv absolut.2) Corectarea coagulării, se face cu: plasmă proaspătă, vitamina K, calciu gluconic, masă trombocitară (în trombocitopenii);3) Antiacide, mai ales în HDS ulceros şi în gastrite hemoragice;4) Hipotermia gastrică (lavaj gastric cu ser fiziologic rece);5) Propanololul are rol în prevenirea hemoragiilor prin varice rupte sau gastrită erozivă;6) Hemostază endoscopică;7) Hemostază angiografică prin embolizare, injectare de vasopresină;8) Sonde de compresie cu dublu balonaş, în varice esofagiene rupte.

Tratamentul chirurgical este indicat in hemoragia care nu se opreşte în ciuda tratamentului medical, hemoragia care se repetă după ce iniţial s-a oprit, situaţii speciale (pacienţi care refuză transfuzia, sau cu o grupă de sânge rară).

103

75. INTERVENȚII ÎN HIPOGLICEMIE – COMA HIPOGLICEMICĂ COTEA MARIA

Definitie: Coma hipoglicemica este datorată scăderii excesive a glicemiei din sange.

Circumstante de aparitie ( cauze) :-alimentatie insuficienta -supradozare de insulina -alcoolism acut-pancreatita cronică -sarcină -eforturi fizice mari

Manifestări de dependenţă ( semne si simptome ):-debut brusc sau la cateva ore dupa administrarea insulinei - anxietate- transpiratii- palpitatii- cefalee, diplopie( vedere dubla)-dezorientare psihica-convulsii-pierderea constientei -tegumente umede, palide si reci-reflexe osteotendinoase accentuate -midriaza(dilatatia pupilei)-se deosebeşte de coma hiperglicemică prin tegumente umede , hipersalivaţie , absenta halenei cetonice si accentuarea reflexelor osteotendinoase

Interventii de urgenţă :-administrarea prin injectie i.v sau perfuzie de solutie de glucoza hipertona pentru cresterea valorii glicemiei -cand este greu de facut diferentierea intre cele doua tipuri de coma se administreaza 20-30 ml de glucoza hipertona care este urmata : - de ameliorare in coma hipoglicemica - nici un efect in coma hiperglicemica -transport de urgenta la spital

104

76. INTERVENȚII ÎN HIPOTERMIE POSTELNICU MIHAELA

~ Hipotermia reprezintă scăderea temperaturii corpului sub limite normale, cauzate de un dezechilibru între termogeneză şi termoliză.

Cauze:~ Expunerea excesivă a organismului la frig. ~ Inaniţie. ~ Cauze digestive (ocluzia intestinală, perforaţia intestinală).~ Traumatisme ale sistemului nervos. ~ Tulburări endocrine (boala Addison, diabetul zaharat, hipotiroidia). ~ Tulburări circulatorii (hemoragia). ~ Boli infecţioase (holera, tifosul). ~ Şocul traumatic. ~ Cauze medicamentoase.

Manifestări:~ Hipotermie – valori ale temperaturii sub limita normală de 360C.~ Hipotensiune – scăderea tensiunii arteriale sub valoarea normală.~ Cianoză – coloraţie vineţie a buzelor, unghiilor, urechilor.~ Eritem – roşeaţa feţei, urechilor, mâinilor.~ Edem generalizat – tumefierea întregului corp.~ Durere – la nivelul regiunii expuse la frig.~ Oboseala – stare de epuizare musculară.~ Tulburări de vorbire – vorbire lentă (bradilalie).~ Somnolenţă – nevoia crescută de somn.~ Degerături – necroză la nivelul pielii la temperaturi scăzute.~ Apatie – indiferenţă.~ Parestezii – senzaţie de amorţeală şi furnicături.

Plan de îngrijire – pacient cu hipotermie~ Pacientul să-şi menţină temperatura corpului în limite fiziologice.

o Încălzirea lentă a pacientului cu pături, termofoare sau în contact direct cu căldura corpului.o Creşterea treptată a temperaturii mediului ambiant.o Recoltarea de sânge pentru creşterea glicemiei, hemoleucogramei, Ht.o Pregăteşte pacientul pentru EKG.

~ Pacientul să fie echilibrat hidroelectrolitic.o Administrează lichide uşor călduţe în cantităţi ici, la intervale regulate de timp.o Calculează raportul ingesta-excreta pe 24 ore.

~ Pacientul să-şi păstreze integritatea tegumentelor.o Va pune extremităţile degerate ale pacientului în apă caldă de 370C.o Masează extremităţile reci.o Administrează tratamentul prescris de medic – antibiotice, corticoizi, analgezice.

105

77. INTERVENȚII ÎN INFARCT DE MIOCARD ACUT POSTELNICU MIHAELA

~ Infarctul de miocard este o zonă de necroză ischemică miocardică, produsă prin obliterarea unei ramuri coronariene.→ Etiologie:

A. Factori predispozanţi:→ Ateroscleroza coronariană.→ Stenoza congenitală coronariană→ Leziuni valvulare.

B. Factori de risc:→ Hiperlipemia. Hipercolesterolemia.→ Obezitatea, fumatul, stresul. Alcool. Sedentarismul.→ Vârsta, sexul.→ Hipertensiunea arterială.→ Diabetul zaharat.

→ Simptomatologie clinică:~ Tub de gaze steril, lubrefiat cu vaselină.~ Durerea anginoasă tipică – retrosternală sau precordială. Caracterul durerii – violent – ca o senzaţie de constricţie

sau gheară, senzaţie de presiune sau ca un corset de fier care împiedică respiraţia. Uneori ca o simplă jenă retrosternală, o senzaţie de arsură, de greutate sau apăsare suportabilă. Iradiază în umărul şi braţul stâng, regiunea cervicală, în mandibulă. Mai poate fi localizată extracardiac – în epigastru, abdomen, braţe, antebraţe, coate, pumni. Poate iradia în orice regiune a toracelui depăşind în sus gâtul, iar în jos epigastru., hipocondrul drept sau stâng. Nu cedează la nitraţi sau repaus. Apare de obicei în efort, dar şi în repaus şi determină agitaţia bolnavului. Durerea este însoţită de dispnee, anxietate marcată, transpiraţii reci, sughiţ, greţuri, vărsături, mai rar diaree, stare de slăbiciune, adinamie, astenie, distensie abdominală, senzaţie de moarte iminentă.

~ Hipotensiunea arterială – se poate ajunge la colaps, este însoţită de tahicardie.~ Febră – apare la 12-24 ore de la debut (380C). Poate reapărea după 7 10 zile.~ Alte manifestări (semne) – stare de şoc (şoc cardiogen), paloare, tegumente reci şi umede, puls rapid, filiform,

alterarea stării generale, oligurie gravă, edem pulmonar, insuficienţă cardiacă rapid progresivă, tulburări de ritm.→ Explorări:

~ Electrocardiogramă la pat. – un criteriu major de precizare a diagnosticului.~ Măsurarea tensiunii arteriale şi a pulsului.~ Coronarografie. Cateterism cardiac.~ Recoltări de sânge pentru determinarea unor constante biologice: enzime, fibrinogen, glicemie, VSH, leucocite etc.~ Se constată VSH crescut, fibrinogen crescut, TGO crescut, leucocitoză, creatinfosfokinaza crescută.

→ Conduita de urgenţă:~ Prevenirea morţii subite prin aşezarea bolnavului în decubit dorsal şi interzicerea oricărei mişcări.~ Psihoterapie.~ Sedarea durerii → la indicaţia medicului se poate administra Morfină 0,01-0,02 g (1 fiolă) subcutanat sau

intramuscular, eventual intravenos lent, diluată cu ser glucozat sau ser fiziologic. Se poate da şi Fortral 30 mg intravenos sau intramuscular.

~ Menţinerea permeabilităţii căilor aeriene → prin aspirarea secreţiilor.~ Urmărirea tensiunii arteriale şi a pulsului: tensiunea arterială se menţine sub perfuzii cu ser glucozat 5%, Dextran,

Marisang, Hemisuccinat de Hidrocortizon.~ Oxigenoterapie – 4-6 litri pe minut.~ Scurtarea timpului până la internarea în spital: transportul de urgenţă într-o unitate spitalicească cu autosanitare şi

obligatoriu cu targa (ideale sunt ambulanţele dotate cu aparatură de monitorizare, defibrilare şi reanimare).→ Îngrijiri în unităţi spitaliceşti:

~ Instalarea bolnavului în pat: → Transportul bolnavului se face direct în secţie – de cardiologie, terapie intensivă sau medicină internă, cu targa,

într-un timp cât mai scurt.→ Asistenta va asigura un climat de linişte, salon luminos, bine încălzit, aerisit, repaus la pat.→ Paturile trebuie să aibă somiere reglabile pentru a putea realiza diferite poziţii ale bolnavilor în scopul ameliorării

respiraţiei şi circulaţiei.~ Continuarea măsurilor de urgenţă şi prim ajutor:

→ Sedarea durerii se va face cu opiacee (Morfină, Mialgin), Fortral sau amestecuri litice (Romergan + Largactil + Mialgin).

106

→ Anxietatea se combate cu sedative (Fenobarbital, Diazepam).→ Oxigenoterapie.

~ Supravegherea funcţiilor vitale: → Monitorizarea şi supravegherea permanentă în primele zile a electrocardiogramei, TA şi pulsului. → În secţiile obişnuite măsurarea funcţiilor vitale se va face la oră, la nevoie mai des, iar înregistrarea

electrocardiogramei zilnic.~ Recoltarea probelor de laborator:

→ Se va recolta sânge pentru dozări enzimatice, fibrinogen, glicemie, determinarea leucocitozei, VSH, colesterol, acid uric.

~ Prevenirea complicaţiilor tromboembolice: → Medicaţia de bază constă din medicaţie trombolitică (streptokinază, urokinază) care se administrează în primele 6

ore de la debut. Se administrează anticoagulante sub controlul probelor de coagulare a sângelui.→ Heparină – 6-8 fiole (50 mg /fiolă) – 2 f la 4-6 ore → sub controlul timpului de coagulare.→ Trombostop – 4-6 tablete / zi, apoi funcţie de timpul Quick (indice de protrombină).

~ Preîntâmpinarea hiperexcitabilităţii miocardice: → Se administrează Xilină 200 mg în perfuzie.

~ Alimentaţia bolnavului: → Mesele vor fi fracţionate (5-6 pe zi) pentru a evita consumul de cantităţi mari de alimente la o masă.→ La început se face alimentaţie pasivă la pat, treptat trecând la alimentaţie activă. După mobilizarea bolnavului, se

poate servi masa în sala de mese.→ Regimul alimentar va fi hiposodat şi hipocaloric. În primele zile se dă o alimentaţie lichidă cu ceaiuri, compot,

supe, lapte, sucuri de fructe, ouă moi, evitând alimentele care produc gaze sau întârzie tranzitul intestinal.→ Se interzice fumatul.

~ Urmărirea evacuărilor de urină şi scaun: → Bolnavul imobilizat va fi servit la pat cu urinar şi bazinet la nivelul lui – pentru a nu necesita efort suplimentar.→ Constipaţia se combate prin laxative uşoare sau clisme uleioase.→ Diureza şi scaunul se notează în foaia de temperatură.

~ Igiena bolnavului: → Baie generală sau parţială la pat până la mobilizarea bolnavului – fără a-l obosi şi fără a-l ridica.

~ Mobilizarea bolnavului: → Repausul absolut la pat este în primele zile funcţie de evoluţia bolii.→ Durata imobilizării este stabilită de medic.→ Dacă bolnavul nu are dureri, febră sau alte complicaţii, începând chiar din primele zile se pot face mişcări pasive

ale degetelor de la mâini şi de la picioare. → Treptat se permite schimbarea poziţiei în pat, mişcări active ale membrelor – la aproximativ 48-72 ore.→ Mobilizarea se face progresiv – şezut în pat, la marginea patului, aşezarea în fotoliu, ridicarea în picioare – sub

control pulsului şi al tensiunii arteriale, primii paşi numai în prezenţa medicului.~ Crearea unui mediu favorabil:

→ Se vor evita discuţiile cu voce tare, chemările la telefon.→ Nu se va permite vizitarea în grup.→ Se evită vizitele lungi.→ Nu se comunică veşti neplăcute.→ Se va facilita contactul cu bolnavii reabilitaţi, cu efect psihic bun.

~ Educaţia sanitară: → Se instruieşte bolnavul privind modul de administrare a medicamentelor, semnele supradozajului medicamentos.→ Se recomandă controlul periodic, respectarea regimului alimentar.→ Se interzice fumatul.→ Se recomandă un regim de viaţă ordonat, raţional.

107

78. INTERVENȚII ÎN INSUFICIENȚĂ RESPIRATORIE BARARU TANIA

Definitie Insuficienta respiratorie acuta este incapacitatea plamanilor de a face fata schimbarilor fiziologice de gaze ,in conditii de repaus si efort .Fiziopatologic se descriu 2 tipuri

- insuficienţă respiratorie fără hipercapnie caracterizată prin hipoxemie şi PaCO2 normală sau scăzută- insuficienţă respiratorie cu hipercapnie caracterizată prin hipoxemie şi hipercapnie(hipoventilaţie alveolară, creşterea

PaCO2)Cauze de insuficienţă respiratorie

- Supradozaj de droguri(opioide, anestezice,barbiturice, benzodiazepine, antidepresive triciclice, CO, etc.)- Infecţii- meningite, encefalite- Afecţiuni pulmonare: bronşite, tomboze vasculare;cu bronhospasm: astm bronşic, BPOC acutizată, reducerea acută a

câmpului respirator- Traumatisme, malformaţii- Atrofia muşchilor respiratori- caşexie- Obstrucţie de căi respiratorii: căderea limbii, corpi străini, tumori, aspirarea conţinutului gastric- Acidoză metabolică – coma diabetică, uremică- Modificări ale cutiei toracice: miastenia gravis, fracturi, scolioză,cifoză

Manifestări de dependenţă/Simptomatologia hipoxemiei acute- tulburări respiratorii şi cardiovasculare: dispnee, tahipnee, aritmii cardiace,tahicardie, hipertensiune arterială sau

bradicardie cu hipotensiune arterială- tulburări neuro-psihice: instabilitate motorie, agitaţie, - semne fizice specifice: cianoza buzelor, mucoaselorşi a unghiilor hipercapniei acute - sindrom neurologic: encefalopatie hipercapnică caracterizată prin somnolenţă, confuzie, dezorientare temporo-

spaţială, insomnie, anxietate, tremurături involuntare, coma sau narcoza prin CO2 (pericol - centrul respirator poate fi stimulat numai de acidoza secundară hipoxemiei: administrarea de oxigen diminuă activitatea centrului respirator şi agravează hipoventilaţia, ducând la creşterea PaCO2

- tulburări vasculare: tahicardie,hipertensiune intracraniană, extremităţi calde, umede, - respiratorii: dispnee, deprimarea respiraţiei- efecte metabolice : hiperpotasemie,creşterea reabsobţiei renale de bicarbonat

Elemente de diagnostic în insuficienţa respiratorie :

1. Examenul clinic: Poate fi dificil de efectuat la pacientul în IR pentru că: pacientul poate fi agitat,stuoporos sau comatos SAU pacientul

poate fi foarte dispneic. O apreciere rapidă a funcţiilor vitale se va face la primul contact cu pacientul şi dacă ele sunt afectate se va începe

tratamentul de urgenţă înainte de anamneză şi examenul fizic complet; Examenul fizic al aparatului respirator va cuprinde: inspecţie, palpare, percuţie, ascultaţie.

2. Analiza gazelor sangvine : Permite măsurarea valorilor Pa O2, Pa CO2, PH şi alţi parametrii utili în interpretarea echilibrului acido – bazic ; Analiza gazelor sangvine:

a) Dovedeşte hipoxemia;b) Diferenţiază tipul de IR;c) Apreciază gradul hipoxemiei;d) Apreciază existenţa şi gradul compensărilor metabolice.

3. Radiologia şi laboratorul: Oferă date asupra morfologiei aparatului respirator şi etiologiei disfuncţiei respiratorii; Laboratorul dă indicaţii asupra etiologiei şi implicarea altor organe.

Conduită de urgenţăObiective

restabilirea homeostaziei gazelor sanguine : menţinerea unui aport adecvat de oxigen corectarea tulburărilor echilibrului electolitic şi a pH-ului tratamentul specific al bolii de bază care a produs insuficeinţa respiratorie

Etape practice

108

- liniştirea pacientului şi aşezarea în poziţie semişezândă care să favorizeze respiraţia- asigurarea permeabilităţii căilor aeriene: aspirarea secreţiilor,drenaj postural, îndepărtarea protezelor dentare,

hidratarea adecvată pentru fluidifierea secreţiilor- oxigenoterapie : administrarea de oxigen invaziv(ventilaţie pe sonda de IOT) prin ventilaţie mecanică sau noninvaziv

pe mască facială, cateter nazal cu un debit de 5-10l/min(atenţie în caz de hipercapnie debitul va fi de 1-2l/min), cu monitorizarea concomitentă a gazelor sanguine.Ventilaţia noninvazivă este utilizată când insuficienţa respiratorie este potenţial reversibilă în scurt timp.pacientul este treaz, cooperant,capabil să susţină pe perioade scurte ventilaţia spontană. De asemenea este stabil hemodinamic cu funcţiile căilor aeriene superioare intacte şi nu sunt prezente secreţii bronşice abundente. Se va utiliza fie ventilaţia cu presiune pozitivă intermitentă (IPPV) = ventilaţia se face cu un volum curent şi o frecvenţă respiratorie stabilită de medic; sau ventilaţia cu presiune pozitivă intermitentă( BPAP)= presiune diferită pe inspir faţă de expir

- abord venos periferic pentru hidratare parenterală- monitorizarea: TA, puls, saturaţiei oxigenului(SO2), ECG- administrarea de antibiotice pentru infecţia respiratorie, simpaticomimetice şi corticosteroizi pentru reducerea

bronhospasmului, medicaţie cardiacă pentru ameliorarea ischemiei cardiace- pacienţii agitaţi sunt sedaţi dar nu excesiv pentru inhibarea mecanismului tusei duce la stagnarea secreţiilor

109

79. INTERVENȚII ÎN INTOXICAȚIA CU MONOXID DE CARBON POSTELNICU MIHAELA→ Definiţie:

~ Este o intoxicaţie accidentală, uneori colectivă.~ CO → este un gaz incolor, mai greu decât aerul.~ Se combină cu hemoglobina formând compuşi stabili de carboxihemoglobină – combinarea este mai rapidă decât cu

oxigenul.→ Măsuri de urgenţă:

~ Scoaterea imediată din mediu toxic.~ Aerisirea încăperilor prin deschiderea ferestrelor.~ Aşezarea victimei în decubit lateral.~ Degajarea căilor respiratorii – capul în hiperextensie.~ Instituirea respiraţiei artificiale – cu trusă de reanimare – dacă victima este în stop respirator.~ Oxigenoterapie – oxigenul fiind antidotul CO. ~ Concentraţia O2 100% în primele 30 minute.~ În cazuri grave - comă – se instituie oxigenoterapia hiperbară – dar nu mai mult de 3 atm.

110

80. INTERVENȚII ÎN RETENȚIA URINARĂ (ISCHIURIE) OUATU ELENA

Definiţie

Clasificare

Retenţia urinară (ischiuria)imposibilitatea vezicii urinare de a-şi goli conţinutul.Ea poate fi completă sau incompletă.

Retenţia completă poate fi provocată de cele mai multe ori,la bărbat,de un adenom de prostată iar la femei de o tulburare neurologică sau sfincteriană.Ea se manifestă brutal prin nevoia de a urina,vezica este tensionată,dureroasă iar la palpare deasupra simfizei pubiene se constată prezenţa unei formaţiuni ovale- globul vezical. Această retenţie impune sondaj vezical evacuator .

Retenţia incompletă de urină are uneori origine neurologică fiind legată de un diabet sau de rahianestezii. Cauza frecventă

este obstructivă, uretra fiind blocată de un calcul vezical,cancer de prostată,fibrom uterin , dând senzaţia de golire vezicală incompletă. Cu timpul cantitatea de urină rămasă în vezică creşte foarte mult,ajungând la oprirea urinării în mod brusc cu distensie vezicală şi urinare prin prea plin.

Rolul asistentei medicale

Stimularea eliminării urinare prin aplicaţii calde în regiunea inferioară a abdomenului.Robinetul care curge cu jet mic,prezentarea unui bazinet încălzitNotarea oricărei schimbări la nivelul cantităţii de urină emisă. .Liniştirea pacientului, asigurarea confortului necesar.La indicatia medicului se montează o sondă vezicală.Se administrează diuretice.

Sondajul vezical Definiţie - introducerea unei sonde prin orificiul meatului urinar,pe uretră în vezica urinară,realizând astfel o comunicare între interiorul vezicii şi mediul extern.

Scopul Evacuator,drenarea continuă a veziciiMateriale necesare Sonde vezicale –Nelaton de unică folosinţă,Thieman pentru bărbaţi sau Folley .

Mănuşi sterile,câmpuri sterile, comprese sterile,seringi sterileSoluţii dezinfectante- alcool sanitar,betadină,oxicianură de mercur 1/4000, lubrifiant,ser fiziologic

steril , pungă colectoare sterilăTăviţă renală,muşama şi aleză, paravan

Pregătirea bolnavului

TehnicaSondajuluivezical

Psihică-se încurajează pentru a-şi învinge jena -se cere consimţământulFizică- se dezbracă şi se aşează în decubit dorsal cu picioarele depărtate şi uşor flectate

Se spală mâinileşi se dezinfectează cu alcoolSe înbracă mănuşile sterileSe dezinfectează meatul urinar cu oxicianură de HgSe lubrefiază sonda şi se introduce ţinând-o ca pe un creion, în meatul urinar 6-8 cm până apar

primele picături de urină.Apariţia urinei la capătul extern al sondei ne indică prezenţa ei în vezica urinară

Se evacuează conţinutul în tăviţa renală.Se unflă balonaşul cu lichid steril (apă distilată,ser fiziologic)

Se ataşează punga colectoare care se fixează la marginea patului.Îngrijiri după tehnică Se aşează bolnavul comod în pat

Se supraveghează comportamentulSe măsoară funcţiile vitale,şi diurezaSe administrează tratamentul indicat de medicSe notează în foaia de observaţie tehnica efectuată.

Reorganizarea locului de muncă

Se strâng toate materialele folosite şi se aruncă la containerSe spală mâinile cu săpun

111

81. INTERVENȚII ÎN ȘOC ANAFILACTIC BARARU TANIADefiniţie:Alergia - răspunsanormal la unanumit antigen.Hipersensibilitatea - exagerarearăspunsuluifiziologic la oricesubstanţă cu caracter antigenic.Reprezintă o urgenţămedicală!!!!Pacientulpoatedecedaîncâteva minute dacănu se intervine de urgenţă.Reacţiegeneralizată de hipersensibilitate de tip I (anafilaxie) cu vasodilataţieimportantă, colaps vascular (+/- edemglotic)Alergeniincriminaţi: polenul, veninul de insecte, penicilina, serurileantibacterieneşiantitoxice.Observaţie: Şoculanafilacticestemai sever decâtalteforme de şocdatorităreacţiei de hipersensibilitate de tip I, cu elibarearea de mediatoriîncompartimentul intravascular şi multiple consecinţefiziopatologicedefavorabile.Anafilaxia – reacţiaacută de hipersensibilitateimediata antigen – anticorpmanifestata clinic sub diferiteforme de la forma usoara la severasi cu potential letal.Șoculanafilactic = şocdistributiv produs prin vasodilataţia bruscă sistemică indusă de mediatorii anafilaxiei, reacţie de hipersensibilitateimediatăbrutala, dramatica, cu prabusirehemodinamicasiinsuficientarespiratoriedupaintrarea in organism a oricareisubstante, mai ales proteice,careprovoacaeliberarea de mediatorichimici. Soculanafilacticestedeci o anafilaxiesevera cu prabusire cardio-circulatoriesirespiratorie.Tablou clinic:Debut rapid dupăcontactul cu un alergen cunoscut/potenţialTegumente: calde, transpirate, prurit, urticarie Aparat respirator: constricţietoracică, dispnee cu polipnee, tuse, stridor laringian, edemglotic,wheezing cu bronhospasmAparatcardiovascular:tahicardiesinusală, cu pulsperifericfiliform, ↓ TA, până la şoc, aritmii Semneclinice de gravitate: - Edemlaringian - Bronhospasm - ŞocAlergenicauzalifrecventimplicaţiînşoculanafilactic:- Antibiotice (Penicilină, Cefalosporine, Vancomicinăş.a.);- Substanaţe iodate pentru contrast radioopac;- Coloizi (Dextran 70), anestezice locale (Xilină, Procaină), narcotice (Meperidina), miorelaxante (D-tubocurarina), protamina;- Analgeziceşiantiinflamatoriinesteroidiene.Atitudinepractică de urgenţăîncazulşoculuianafilactic

Dacă TA nu estemăsurabilă- iniţierearesuscitării- etapele A;B,C Identificareaşitratareacauzelorşoculuiprinmăsuri specific Infuziarapidă de substanţecoloidalesaucristaloidepentrucreşterea TA(excepţieşoculcardiogen) Extindereaanalizelor de laborator Monitorizare: ECG, TA, linie arterial, catetervenos central, sondăurinară Măsurispecificesuplimentare:

tratament etiologic repleţievolemicăfuncţie de TA, debit urinar, PVC evitareaumpleriivolemiceexcesiveînşoculcardiogen hipotensiunepersistentă – support ionotroppozitiv încaz de dubiuasupraetiologieişocului, acestava fi tratat ca hypovolemic, fiindcauzaceamaifrecventăşireversibilă

Tratamentul specific al şoculuianafilactic:- Întrerupereaadministrăriialergenuluisuspectat; îndepărtareaalergenului;- Menţinerealibertăţiicăiloraerienesuperioareşioxigenoterapie (O2 100%);- Linievenoasăsigură;- Dacăestenevoie IOT cu ventilaţieasistatămecanic;

- Administrarea de adrenalină (epinefrină) cu efect vasoconstrictor şibronhodilatator. Adrenalină 0,05 –0,1 mg i.v/ pesonda de IOT., repetat la 1-5 min, până la 1-2 mg în 60 min;- Umplererapidă a patului vascular (1000-2000 ml serfiziologic, Ringer lactat ± coloizi 500 ml pentruexpandarevolemică);- Corticosteroizi parenteral: HHC 2000 mg i.v., Metilprednisolon 1000 mg i.v.(corticoterapie cu efectantiinflamator), antihistaminic;- Lipsaredresării TA impuneadministrareacatecolaminelorperfuzabil: isoprenalină/izoproterenol – pivcontinuă, cu debit de 0,5 – 1 μg/min.Măsuriadiţionale:- Antihistaminice;- Combatereabronhospasmului: Miofilin 5-9 mg/kg în 30 min, apoi 0,5 mg/kg/h;- Edemullaringian care împiedecăinstituirea IOT impunetraheostomiaînurgenţă.

112

82. INTERVENȚII ÎN ȘOC HIPOVOLEMIC BARARU TANIADefiniţieHipovolemia= scăderea severă a perfiziei tisulare determinată de scăderea volumului sanguin efectiv prin pierdere de sânge sau plasmăCauze

- Pierderi hemoragice – traumatisme, accidente, hemoragii acute externe sau interne, afecţiuni obstetricale(ruptura unei sarcini extrauterine

- Pierderi de tip extracelular -deshidratarea dinarsuriintinse, diaree, vărsături, diabet zaharat, pancreatită acută,peritonite, ocluzie intestinală

Semne clinice - Pierderi mai mici de 15%- tahicardie, -întârzierea reumplerii capilare peste 3 secunde corespunde unei pierderi

volemice de aproximativ 10%. - Pierderi între 15-30%- -tahicardie (FC >100 b/ minut), tahipnee, reducerea presiunii

pulsului, tegumente reci, umede, întârzierea reumplerii capilare, anxietate- Pierderi 30-40%- majoritatea necesită transfuzii- risc vital- tahicardie şi tahipne, ↓ TAS, oligurie, modificarea

statusului mental: agitaţie, confuzie - Mai mult de 40% - tahicardie importantă, ↓ TAS, ↓ presiunii pulsului (TAD nemăsurabilă), oligurie /anurie, alterarea

statusului mental (pierderea cunoştinţei), tegumente reci şi palide Reumplerea capilară: se exercită o presiune asupra unei unghii 5 secunde; revenirea la culoarea iniţială după încetarea presiunii, în mod normal, în 1-2 secunde.Tratamentobiective: - oxigenarepulmonaraadecvata; - controlulhemoragiei; - inlocuireapierderilor; - monitorizareaefectelorterapiei; - suportulcontractilitatiimiocardice; - reechilibrareaacido-bazicasielectrolitica; - sustinereafunctieirenale. Conduita: - evaluareasirezolvarea ABC-ului; - oxigenoterapie cu flux crescut 10-15 l; - controlulhemoragiilorexterneprinridicareaextremitatilor, bandajcompresiv, chirurgie; - înlocuireapierderilor: abordvenosperifericsi central, inlocuireavolumului intravascular cu solutiicristaloidesicoloide, inlocuireatransportorului de oxigen cu derivati de sange, corectiaanomaliilor de coagulare; Studiilerealizate in mod deosebit in prespital la pacientii cu sochemoragic au aratat ca administrareafluidelor in cantitate mare pentrunormalizareatensiuniiarteriale, inainteaopririihemoragiei se asociaza cu o crestere a mortalitatii, deoarece o reumplerevascularaagresivadeterminacrestereasangerariisipierdereaunuivolum tot mai mare de fluid. Din acesteconsiderente, se recomandareechilibrarevolemica cu "hipotensiunepermisiva" 20 - 40 ml/kgc in 10-20 min pana la oprireahemoragieiprininterventiechirurgicala, dupa care se continua reumplereavascularapana la parametriihemodinamicinormali. Se utilizeazaurmatoareletipuri de solutii: a. Solutiicristaloide: - izotone (serfiziologic, Ringer, Ringer lactat): reprezintasolutiile de prima intentie in cazulpierderilorlichidiene acute; inlocuiescsideficitul interstitial, realizeaza o reechilibrarerapida intra- siextravasculara; se administreaza 3:1 fata de volumul de sangepierdut; - hipertone: solutiehipertona de NaClceoferaavantajulunuivolumredus de perfuziepentru o refacerevolemicasatisfacatoare, are efectinotroppozitivsivasodilatatorperiferic; prezintapericol de hipernatremiesideshidratarecerebrala. b. Solutiicoloidale: - auremanentaintravasculara mare, se pot folosi volume micipentruresuscitarevolemicaadecvata, mentinpresiuneacoloidosmoticaintravasculara, sunt utile in insuficientacardiacasirenala; - suntreprezentate de albumina, dextran 40-70, HES, Haemacel, Voluven, Gelofusin, plasma;- potdeterminareactiianafilactice, efectantiplachetarsi de trucare a rezultatuluicompatibilitatiidirecte, blocareasistemuluihistiocitarsitransmitereainfectiilor. c. Sangesi derivate din sange- suntsingurele care pot realizacrestereacapacitatii de transport a O2;-seutilizeazasangeizogrup, izoRh, integral, masa eritrocitara, eritrocitespalate;- sangegrup 0, Rh negativ - dacaestenecesarimediat, in maiputin de 15 minute mai ales in prespital;

113

- necesitacorectareatulburarilor de coagulare, tratamentulcoagulariiintravascularediseminate cu plasma congelata, heparinoterapie; Ghidorientativ de administrare a soluţiilor de reumplerevascularăînfuncţie de clasa de şoc

Clasa I-a 1-2 l Ringer lactatsauserfiziologicsau 1 l coloidClasa II-a 1-2 l Ringer lactatsauserfiziologicsau 1 l coloidCalasa III-a 1 l Ringer lactatsauserfiziologic+ 1 lcolloid +1-1,5 l sângeCalasa IV-a 1 l Ringer lactatsauserfiziologic + 1 l colloid +2 l sânge integral sau un volumechivalent de masa

eritrocitarăşicoloid

114

83. INTRODUCEREA TUBULUI DE GAZE COTEA MARIA Definitie: tubul de gaze este un tub de cauciuc semirigid, de 30-35 cm lungime si 8-12 mm diametrul, cu marginile extremităţilor prelungite.Scop: eliminarea gazelor din colon in caz de meteorism abdominal ,când acestea nu pot fi eliminate spontan.Materiale necesare: -nesterile-de protectie a pacientului şi a patului : musama, aleza, invelitoare, paravan-sterile: mănuşi,tubul de gaze, comprese, substanţa lubrifiantăPregătirea pacientului:-pshică: se informeaza si se explica tehnica-fizică: se izoleaza patul cu paravan, se protejeaza cu muşama şi aleză, se dezbraca pacientul si se aşează in pozitie ginecologică.Execuţia tehnicii: -asistentul medical îşi spală măinile, le dezinfecteaza, imbracă mănuşile;-lubrifiază tubul de gaze cu vaselina boricată aplicată pe compresa sterilă;-departează fesele pacientului cu mâna stângă si cu dreapta introduce tubul de gaze prin anus în rect şi de aici în colon prin mişcări de răsucire şi înaintare până la o adâncime de 15-20 cm.-acoperă pacientul cu invelitoare;-menţine tubul maxim 2 ore;-tubul se indepartează dupa degajare;-la nevoie se repune la 1-2 oreIngrijirea pacientului după tehnică: i se efectuează toaleta regiunii anale, se aşează comod si se inveleşte.Reorganizarea locului: selectarea deşeurilor rezultate; aerisirea salonului.Observaţie:dacă este posibil aerisirea salonului se va face pe intreaga durată a tehnicii.

115

84. ÎNGRIJIRE POSTOPERATORIE DUPĂ RAHIANESTEZIE GURZUN NICU

Anestezia spinalã de conducereConstã în blocarea conducerii la nivel nervos central. Poate fi periduralã sau rahianestezie. Anestezia periduralã - epiduralaRãdãcinile nervilor spinali sunt blocate prin aplicarea unui anestezic local în spatiul peridural.

Anestezia spinala- RAHIANESTEZIA– introducerea unei substanţe anestezice intrarahidian, substanta care ajunge la rădăcinile nervilor rahidieni şi opreşte transmiterea influxului nervos, ceea ce determină paralizia musculară temporară şi reversibilă şi abolirea sensibilităţii la nivelul locului unde s-a făcut injecţia şi dedesubtul acesteia.Ca substanţă anestezică se poate folosi Novocaină (Procaină) 2-4 -8%, Marcaină, etc

Se utilizează în chirurgia subombilicală, obstetricală, urologică, ortopedica.

Contraindicatii:-hipovolemia-tratament cu anticoagulante-infecţia tegumentară la locul injectării-pacienţii necooperanţi-refuzul pacientului-deformaţii de coloană-intervenţii foarte lungi-sdr.de HTIC

Supravegherea clinică şi monitorizarea electronica este strict necesară în etapa postoperatorie precoce şi anume:- frecvenţa respiratorie, tipul de respiraţie, coloraţia tegumentelor şi mucoaselor, , diureza, volumul drenajelor,-monitorizarea respiratorie: pulsoximetria (SpO2), -monitorizarea cardiovasculară: frecvenţa şi amplitudinea pulsului, timpul de umplere capilara, măsurarea presiunii arteriale, supravegherea ECG,- monitorizarea temperaturii centrale, etc.Este indicată perfuzia care trebuie să răspundă uneia sau mai multor indicaţii precise: aport volemic, aport/suplimentare hidro-electrolitică, analgezie, alte medicaţii etc.

Transportul din sala de operatie

Se efectuează în poziţie orizontală

Instalarea pacientului la pat Bolnavul va fi instalat in pozitie orizontală, cel puţin 24 ore, fără pernăSupravegherea funcţiilor vitale şi vegetative

Pulsul poate fi uşor bradicardic.TA poate fi uşor scăzută datorită vasodilataţiei periferice prin paralizia nervilor motorii

Supravegherea micţiunii Micţiunea poate apărea spontan stimulată , in caz de retentie se efectueaza sondaj vezical.Revenirea sensibilităţii Sensibilitatea in membrele inferioare reapare treptat de la radăcina nervoasa spre

extremităţiSe notează ora reapariţiei sensibilităţii în haluce

Combaterea cefaleei Evitarea miscarii capului sau a flectarii acestuia timp de 6 ore dupa interventie (apare din cauza perturbarii dinamicii lichidului cefalo-rahidian)

Supravegherea plagii operatorii si a drenajelor

Infiltrarea pansamentelor de la plaga operatorie, nefunctionarea drenajelor, eventuala singerare la nivelul plagii se anunta imediat medicului.

Depistarea incidentelor - cefaleea se combate prin aplicare pungii cu gheaţă, sau a compreselor reci pe cap -incontinenta materiilor fecale-apariţia greţurilor, redorii cefei, trebuiesc anunţate medicului.

Accidente Ascensionarea substantei anestezice se poate solda cu stop respirator prin paralizia diafragmului şi a muschilor intercostali – ceea ce impune instituirea de măsuri urgente de resuscitare.

116

85. ÎNGRIJIREA BOLNAVILOR CU DIAREE MACOVEI SIMONA

Definitie - Stare patologică manifestată prin eliminarea frecventăde materii fecale cu consistenţă moale sau apoasă (peste 3 scaune in 24 de ore). Cand numarul scaunelor este prea mare au loc pierderi importante de apa si electroliti, ceea ce determina un dezechilibru hidroelectrolitic si starea de diaree se prelungeste. Frecventa - 3-6 scaune/zi – in enterite si enterocolite

- 20- 30 scaune/zi - in sindrom dizenteric- 80-100 scaune/zi – in holera

Cauze - exacerbarea peristaltismului intestinal- cresterea secretiei intestinale- scaderea resorbtiei- greseli alimentare - cauze nervoase – stres - cauze inflamatoaree - inflamatii ale mucoasei date de bacterii, virusi, paraziti.Contaminarea se realizeaza prin

ingestia alimentelor infectate sau prin transmisia intre indivizi Culegerea datelor– circumstantele aparitiei diareei – persoane care au consumat alimente contaminate (cu Proteus , salmonella si Shigella , Escherichia coli..)Manifestari de dependenta - greata, inapetenta, cefalee, neliniste - dureri abdominale, balonare, varsaturi alimentare - scaune lichide sau sangvinolente 5 -10 – 30/zi - tenesme, febra, frisoaneProblemele pacientului - deshidratare - disconfort abdominal - hipertermie - riscul raspandirii infectieiObiective - pacientul sa fie echilibrat hidroelectrolitic - pacientul sa prezinte stare de confort fizic - pacientul sa prezinte temperatura corporala in limite noarmale - pacientul sa nu devina sursa de infectie pentru alte persoaneInterventiiAsistenta - asigura repausul fizic si psihic al pacientului

- mentine igiena tegumentelor, a lenjeriei- reechilibrarea hidroelectrolitica prin regim hidric 24-48 ore (apa si zeama de orez); apoi regim alimentar de

tranzitie; orez fier in apa, supa de zarzavat sarata, branza de vaci, carne fiarta, panie prajita, ou fiert moale, piureuri, soteuri; dupa 8-10 zile se pot introduce laptele si mezelurile

- supravegheaza scaunul- frecventa consistenta- recolteteaza scaunul pentru examenul bacteriologic, sange pentru determinarea ionogramei- supravegheaza semnele de deshidratare : piele uscata, oligurie, tahicardie si HTA - supravegheaza durerile abdominale si caracteristicile lor- recomanda pacientului pozitia antalgica pentru diminuarea durerilor- administreaza tratamentul antispastic si antiinfectios recomandat de medic- respecat masurile de prevenire a infectiilor nosocomiale

117

86. ÎNGRIJIREA BOLNAVILOR CU VĂRSĂTURI MACOVEI SIMONA

Definitie - Evacuarea pe gura a continutului stomacului.Cauze- extra digestive - de origine centrala (cerebrala) – centrul bulbar este influentat direct prin cresterea presiunii lichidului cefalorahidian (cresterea tensiunii inracraniene in meningite, encefalite, tumori, etc)- digestiva - de origine periferica – este de origine digestiva, urogenitala, boli infectioase, tulburari metabolice si endocrine, agenti chimici, medicamentosi etc ; prezinta simptome premergatoare – greata, salivatie abundenta, ameteli, tahicardie, dureri de capUnele afecţiuni reprezintă urgenţe medicale sau chirurgicale şi au asociate ca simptome vărsăturile: - abdomenul acut (apendicită acută, ocluzie intestinală, ulcer perforat); - stări care cauzează edem cerebral şi hipertensiune intracraniană (tumori cerebrale, abces cerebral); - infarct miocardic acut. Alte cauze ale vărsăturilor: - infecţii şi intoxicaţii acute, - gastrite acute, - pancreatitele, - insuficienţa renală, - dischineziile biliare. Semnificaţia vărsăturilor: prin repetare pot duce la deshidratare, cu perturbarea echilibrului hidroelectrolitic şi acido-bazic. Gravitatea lor este sugerată de: - alterarea stării generale, - tegumente şi mucoase uscate, - tahicardie şi hipotensiune, - oligurie, - somnolenţă, - convulsii, comă.

Conduita de urgenţă Sarcinile asistentei medicale:

- Nu se părăseşte bolnavul când varsă.- Asistenta ajută pacientul în timpul vărsăturii.- Păstrează produsul captat în tăviţa renală – pentru vizită sau pentru laborator.- La indicaţia medicului aplică măsuri adresate bolii de bază.- Instituie perfuzia cu ser fiziologic – funcţie de gravitatea stării bolnavului.- Administrează medicaţie antiemetică – de preferat injectabile sau sub formă de supozitoare.- Aplică măsuri de deşocare dacă este cazul.

Îngrijiri acordate în spital Materiale necesare:

- muşama, - tăviţă renală, - pahar pentru clătit gura, - material pentru reechilibrare hidroelectrolitică (soluţii perfu-zabile), - sondă pentru aspiraţie gastrică, - seringi pentru spălătură gastrică.

Interventii: - pacientul e plasat într-un salon aerisit şi va fi izolat cu un paravan de restul salonului; - poziţia bolnavului:

- semişezând,- şezând, - decubit dorsal cu capul într-o parte.

- se protejează lenjeria cu muşama; - se îndepărtează protezele dentare; - asistenta susţine cu o mână fruntea bolnavului şicu cealaltă mână plasează tăviţa renală sub gură şi bărbie; - bolnavul e invitat să inspire adânc.

118

Măsuri speciale: - la pacienţii inconştienţi, cu risc de aspiraţie a conţinutului vărsăturilor, se întoarce capul bolnavului în partea stângă, se practică aspiraţie gastrică continuă - în caz de stenoză pilorică sau ingestie de substanţe toxice, se face spălătură gastrică Îngrijirea bolnavului după vărsătură:

- Se îndepărtează vasul colector.- Se şterg tegumentele bolnavului.- Se oferă un pahar cu apă aromată pentru clătirea gurii.- Se face toaleta tegumentelor.- Se schimbă lenjeria murdară şi se aranjează patul.- Se aeriseşte salonul.- Se aşează bolnavul în repaus.- La bolnavii inconştienţi se va îndepărta toate resturile din gură sau faringe cu tampoane curate.

Tratament medicamentos: - Metoclopramid 1-2 fiole/zi i.v., - Emetiral (drajeuri a 5 mg sau supozitoare), - No-spa 1-2 fiole/zi i.m. sau i.v., - Atropină (fiole a 1mg, 1-3 fiole/zi s.c.).

Alimentaţia şi corectarea tulburărilor hidroelectrolitice: - Se suspendă alimentaţia pe gură; ea se va face la început parenteral cu perfuzii cu glucoză 5%, 10%, soluţii cu aminoacizi, vitamine şi electroliţi.

119

87. ÎNGRIJIREA BOLNAVULUI CU COLOSTOMĂ BARARU TANIA

VEZI FIȘA NR. 88

120

88. ÎNGRIJIREA BOLNAVULUI CU TRAHEOSTOMĂ BARARU TANIA

Definitie Stoma vine din grecescul “stoma”= gură sau deschizătură. Stomie = crearea prin intervenţie chirurgicală a unei deschizături, comunicări(stomă) cu exteriorul sau realizarea unei

comunicări între un organ cavitar şi tegument Tipuri de stome

- traheostoma= deschidere/comunicare a traheii ce permite respiratia direct prin aceasta - gastrostoma = deschiderea şi fixarea operatorie a stomacului la piele , - colostoma = deschiderea spre exterior printr-o incizie a peretelui abdominal şi fixarea colonului sau ileonului la peretele abdominal- urostomie= crearea unei comunicări între rinichi şi piele printr-o sondă, în vederea derivării urinii spre exterior Scopul îngrijirii: mentinerea permeabilitatii stomei prin aspirarea de secreţii care o pot obstrua, mentinerea integritatii pielii din jur, prevenirea infectiilor, suport psihologic.

Ingrijirea stomelor se va face prin tehnici sterile pentru a preveni infectiile. Materiale necesare:

pentru îngrijirea colostomei, urostomei- măsuţa sau tava pentru materiale

- un lighean/vas cu apă caldă- muşama şi aleză pentru protecţia patului, faşă sau prosoape de hârtie- aparat colector potrivit (pungă colectoare)- foarfeci, mănuşi de unică folosinţă (pot fi nesterile dacă stoma este mai demult pusă)- cană de măsurat conţinutul- cremă „de barieră" pentru protejarea pielii din jurul stomei- recipient pentru materialul murdar (feşi, comprese) pentru îngrijirea traheostomei :

- recipiente sterile, canulă sterilă în cazul inlocuirii ei- solutie normal salină(ser fiziologic), apa oxigenata- comprese sterile, manuşi sterile- echipament pentru aspirare- periuţă sterilă din nailon,curăţător steril de pipă pentru parte interioară a canulei- echipament pentru toaletarea gurii- lubrefiant pe baza de apa, unguent cu antibiotic- banda de fixare a canulei ( daca este nevoie să fie schimbata) şi foarfecă sterilă- dacă este necesar repoziţionarea canulei: dilatator de trahee steril, canulă sterilă de mărime potrivită

Pregătirea pacientului- fizică: se asigură intimitatea pacientului şi va fi ajutat să se aşeze într-o poziţie confortabilă, poziţie semişezândă- psihică: asistenta va discuta cu pacientul explicându-i practica de îngrijire,stabilind un climat de încredere

uşurându-i adaptarea la noua situaţie, acesta va fi educat să se poată îngriji singur şi să poată duce o viaţă activă normală

Execuţie îngrijirea colostomei

- se protejează patul cu muşamaua acoperită cu aleza- se îmbracă mănuşi (nesterile) şi se aşază un prosop de hârtie sau o faşă în jurul stomei pentru a proteja zona

înconjurătoare de scurgeri sau revărsări- se observă pacientul în tot timpul acestei activităţi, încurajându-l să-şi privească stoma - se goleşte aparatul colector şi măsoară conţinutul dacă se cere ; se îndepărtează fin aparatul- se spală pielea din jurul stomei numai cu apă caldă şi săpun neutru; săpunul obişnuit poate cauza iritarea pielii- se observă culoarea şi aspectul stomei, a pielii dimprejur(roseata,iritatii)- se va şterge cu meticulozitate pielea din

jurul stomei şi se va aplica o crema protectoare,care apoi se îndepartează la fixarea aparatului nou pregatit (punga colectoare) astfel să nu permită nici o scurgere în jurul stome

îngrijirea traheostomei - se stabileste un câmp de lucru steril lângă patul pacientului pe o măsuţă de lucru pe care se vor aşeza materialele necesare, - se va turna într-un recipient steril ser fiziologic şi în altul apă oxigenată , într-un al treilea recipient steril se pun

comprese sterile ce vor fi îmbibate cu ser fiziologic/ apă oxigenată pentru curăţarea interioară a canulei - se pun mănuşi nesterile si se îndepartează pansamentul din jurul stomei- se pun mănuşile sterile, se aspiră pacientul

121

- daca trebuie schimbată banda adezivă se va pregati acesta ca lungime sau , daca este gata pregatita se va desface pachetul prin tehnica sterilă

- cu mana dreaptă se ia o compresă sterilă îmbibată în soluţie de curăţat ( apa oxigenata, ser fiziologic), se scurge de excesul de lichid , pentru a preveni aspirarea sa şi se şterge pielea din jurul stomei, apoi cu alta compresă se va şterge bordura canulei. Se va repeta procedeul de fiecare data cu alta compresă, pana cand zona va fi curată apoi se va usca zona curăţată cu comprese sterile şi se reface pansamentul în mod steril

- spălarea sau înlociurea canulelor interioare: se pun mănuşi sterile şi se scoate canula care se introduce în recipientul cu apă oxigenată; se va curăţa repede canula cu ajutorul periutei de nailon, folosind mana dreaptă ; se clăteşte 10 secunde cu ser fiziologic, se verifică să nu mai aibă secreţii pe ea , se scutura usor de marginea recipientului cu ser fiziologic si fără a se usca, se reintroduce canula în traheostoma şi se aplica un nou pansament steril

- daca trebuie înlocuită canula se va desface în mod steril pachetul cu noua canulă îngrijirea urostomei respectă aceeaşi paşi ca la colostomă

Observaţii este necesară o toaletă bucală atenta deoarece cavitatea orala poate deveni uscata, urât mirositoare, poate prezenta

leziuni de la secretiile incrustate si neeliminate se va schimba pansamentul steril din jurul stomei de câte ori va fi nevoie şi se va aspira secreţiile verificându-se

aspectul şi culoarea secretiilor după fiecare aspirare se va tine la indemana trusa de urgenta cu tot ce este nevoie se va evita efectarea excesiva a diverselor manevre pana cand stoma nu este bine definita ( primele 4 zile) daca zona din jurul stomei prezinta excoriatii sau semne de infectie, se va aplica un unguent cu antibiotic nu se vor folosi niciodata in jurul stomei medicamente sub forma de pudra sau pe baza de ulei deoarece aspirarea lor

poate produce infectii si abcese un alt aspect important este umidifierea şi încălzirea gazelor

o respiratorii, prin umidificatorul ventilatorului (la pacienţii ventilaţi mecanic) sau prin nebulizator sau aparat de aerosoli (la pacientul care respira spontan)

nici aspectele psihologice ale îngrijirii pacientului traheostomizat nu vor fi neglijate. Internarea prelungită într-o secţie de terapie intensivă (valabilă pentru majoritatea acestor bolnavi), cu tot ceea ce presupune acest lucru potenţează anxietatea şi teama. Pacientul conştient va fi informat asupra tuturor manevrelor ce i se vor efectua şi va fi încurajat să se exprime (comunicare scrisă pentru bolnavul traheostomizat). Există de asemenea un impact psihologic pe termen lung, legat de prezenţa cicatricei de traheotomie într-o regiune vizibilă a corpului.

pacientul poate face baie sau dus cu punga aplicata sau fara punga. In cazul în care face baie/dus fara punga trebuie uscată bine pielea inainte de a aplica noua punga.

nu se vor folosi uleiurilor sau cremelor pentru baie, pentru ca acestea pot compromite aplicarea sigura a pungii. Este posibila producerea unor usoare sangerari la nivelul stomei atunci cand se face toaleta acesteia. Acest lucru este normal.

Complicatii:Cele mai multe complicatii pot apare in primele 4 ore de la efectuare traheotomiei:

hemoragie la locul inciziei care poate determna aspirarea de sange sangerare sau edem traheal care poate cauza blocarea cailor aeriene aspirarea secretiilor; introducerea aerului in cavitatea pleurala cauzand pneumotorax hipoxie si acidoza, stop cardiac emfizem subcutanat

122

89. ÎNGRIJIREA COPILULUI CU CONVULSII FOCȘA MARIADefiniţie: Convulsiile sunt contracţii musculare ritmice, involuntare, tonice sau clonice, în accese (crize), însoţite cel mai adesea de pierderea cunoştinţei.Cauze:~ Febră.~ Hipocalcemie.~ Hipoglicemie.~ Hipomagneziemie.~ Hipercaliemie.~ Edem cerebral acut.~ Meningite.~ Encefalice.~ Tumori.~ Intoxicaţii medicamentoase.Tipuri de convulsii:~ Convulsii febrile – în primele 24 h de la apariţia febrei. Nu se dă Acalor.~ Convulsii organice – care ţin de o patologie. Nu se face tratament profilactic, ci numai tratamentul bolii de bază

şi tratamentul de urgenţă al convulsiilor.~ Convulsii metabolice – ţin de dezechilibre metabolice (hipoglicemie, hipocalcemie etc.) la care se urmăreşte

prevenirea sau corectarea prin administrarea intravenoasă a substanţelor corectoare.~ Convulsii epileptice – caracterizate prin abcese paroxistice, necesită tratament de specialitate.Manifestări:~ Debut brusc.~ Copilul devine imobil, cu privirea fixă, îşi pierde cunoştinţa, cade din picioare.~ În faza tonică (durează ½-1 minut) musculatura este contractată, maxilare încleştate, globi oculari ficşi, apnee.~ Faza a treia, clonică (1-2 minute → 10-15 minute sau 1 h) se caracterizează prin contracţii generalizate ritmice,

mişcări sacadate ale capului, musculaturii feţei, membrelor, mişcări violente ce fac copilul să cadă din pat, limba este muşcată şi apară saliva sangvinolentă, respiraţie zgomotoasă.

~ În faza a patra, de rezoluţie, contracţiile încetează, musculatura devine frască, copilul îşi revine, dar este confuz, obosit, somnoros, dezorientat.

Conduita de urgenţă:~ Transport cât mai urgent la spital.~ Se asigură pat cu rezemători laterale.~ Poziţie decubit lateral pentru a nu-şi aspira saliva.~ Se interzic ciupiturile, pălmuielile, strigătele.~ În febră se dau antitermice fără cofeină sau Acalor (Paracetamol, Aminofenazonă).~ Nu se fac împachetări reci.~ Se recomandă băi reci de la 370 C la 330 C.~ Se administrează Diazepam cu efect anticonvulsivant.~ Se fac recoltări biochimice pentru determinări de glicemie, uree, ionograma etc.Îngrijirea generală:~ Se asigură o ambianţă liniştită, fără zgomote.~ Se împiedică autotraumatizarea.~ Se culcă bolnavul pe pat cu capul într-o parte.~ Se previne muşcarea limbii introducând un depărtător, o piesă din cauciuc sau material textil între dinţi.~ Se împiedică ştrangularea, desfăcând haina la gât, cravata etc.~ Se aspiră secreţiile oro-faringiene.~ Nu se fac manevre de resuscitare. ~ Nu se administrează oxigen.~ După criză se face toaleta parţială şi se asigură lenjerie parţială.

123

90. ÎNGRIJIREA PACIENTULUI CU FEBRĂ POSTELNICU MIHAELA→ Hipertermia este temperatura corpului peste valoarea normală de 370C considerată la adult.→ Manifestări:

~ Subfebrilitatea – menţinerea temperaturii corporale între 37-380C.~ Febră moderată - menţinerea temperaturii corporale între 38-390C.~ Febră ridicată – menţinerea temperaturii corporale între 39-400C.~ Hiperpirexie – menţinerea temperaturii corpului peste 400C.~ Frisoane – contracţii musculare puternice cu senzaţie pronunţată de frig.~ Tegumente roşii calde, umede – pielea la început este palidă, apoi roşie, caldă, apoi transpirată.~ Piloerecţie – piele de găină la senzaţia de frig.~ Sindrom febril – o grupare de semne ca: cefalee, tahicardie, tahipnee, inapetenţă, sete, oligurie, urini concentrate,

convulsii, halucinaţii, dezorientare, delir.~ Erupţii cutanate – macule, papule, vezicule, întâlnite în bolile infecţioase.

Plan de îngrijire – îngrijirea pacientului cu hipertermie

Obiective de îngrijire Intervenţii aplicate

Pacientul să-şi menţină temperatura corpului în limite fiziologice.

- Aerisirea încăperii.- Asigurarea îmbrăcămintei lejere.- Aplică comprese reci, împachetări reci, pungă cu gheaţă, frecţii alcoolizate.- Încălzeşte pacientul în caz de frisoane. - Administrează medicaţia recomandată de medic: antiaritmice, antibiotice.- Recoltează la recomandare hemoculturi, hemogramă, VSH, spută.

Pacientul să fie echilibrat hidroelectrolitic.

- Calculează bilanţul ingesta-excreta pe 24 ore.- Serveşte pacientul, înaintea tehnicilor de recoltare şi examinare.

Pacientul să aibă o stare de bine fizic şi psihic.

- Schimbă ori de câte ori este nevoie lenjeria de corp şi de pat.- Menţine igiena tegumentelor.- Pregăteşte psihic pacientul înaintea tehnicilor de recoltare şi examinare.

124

91. ÎNGRIJIREA PACIENTULUI CU INCONTINENȚĂ DE MATERII FECALE GURZUN NICU

Incontinenţa de materii fecale poate rezulta în urma unor afecţiuni (infecţie intenstinală), traumatisme ale măduvei spinării, pierderii stării de conştienţă, deterioare a activităţii sfincterelor, creşterea presiunii abdominale, leziuni obstetricale, etc.

Copiii şi persoanele în vârstă sunt predispuse la incontinenţă fie prin lipsa de control a sfincterelor, fie prin procesul de îmbolnăvire.

INTERVENȚIILE ASISTENTEI, AUTONOME Șl DELEGATEPacientul să prezinte tegumente şi mucoase integre şi curateschimbă lenjeria de pat şi de corp după fiecare eliminareasigură igiena locală riguroasă, după fiecare eliminare aplică cremă protectoare

Pacientul să-şi recapete controlul sfincterelorasigură aport lichidian adecvat, în funcţie de bilanţul hidric (mai mare în prima jumătate a zilei)stabileşte un orar al eliminărilorformează deprinderi de eliminare la ore fixe (la început, la un interval mai scurt, iar pe măsură ce se obţine controlul sfincterelor, intervalul se măreşte)învaţă pacientul exerciţii de întărire a musculaturii perinealecontracţia muşchilor posteriori ai planşeului pelvin, ca şi pentru a împiedica defecarea

Pacientul să fie echilibrat psihic- asistenta asigură o ambianţă în care să fie respectată intimitatea pacientuluiasistenta asigură o ambianţă în care să fie respectată intimitatea pacientului- încurajează bolnavul să-şi exprime ceea ce simte în legatura cu aceasta problema- arată simpatie, toleranţă, răbdare, răspunde -plină de solicitudine- administrează medicaţie simptomatică la indicaţia medicului

125

92. ÎNGRIJIREA PACIENTULUI CU INCONTINENȚĂ URINARĂ

Incontinenţa urinară poate rezulta în urma unor afecţiuni (infecţie urinara ), traumatisme ale măduvei spinării, pierderii stării de conştienţă, deterioare a activităţii sfincterelor, creşterea presiunii abdominale, leziuni obstetricale, etc.

Copiii şi persoanele în vârstă sunt predispuse la incontinenţă fie prin lipsa de control a sfincterelor, fie prin procesul de îmbolnăvire.

O formă particulară de incontinenţă urinară la copii este reprezentată de enurezisul nocturn, cu cauze multiple ce necesită îngrijiri complexe.

Manifestări de dependenţă

Incontinenţăurinară- emisiuni urinare involuntare şi inconştiente Apare în:- leziuni medulare- sfârşitul accesului de epilepsie- afecţiuni neurologice- slăbirea funcţiunii sfincterului- traumatismeEnurezis- emisie de urină, noaptea, involuntară şi inconştientă, care - se manifestă mai frecvent la copiii cu tulburări nevrotice, după vârsta de 3 aniIritarea tegumentelor regiunii genitale-eritem, dermatoze, dermatomicoze, stafilococii, fisuri ale pliurilor.

INTERVENŢIILE ASISTENTEI, AUTONOME Şl DELEGATEPacientul să prezinte tegumente şi mucoase integre şi curate- schimbă lenjeria de pat şi de corp după fiecare eliminare- dacă este posibil, recomandă purtarea de dispozitive tip pampers care absorb urina şi nu produc miros neplăcut şi iritaţia tegumentelor- asigură igiena locală riguroasă, după fiecare eliminare - aplică cremă protectoare - instalează sondă vezicală, la indicaţia medicului Pacientul să-şi recapete controlul sfincterelor- asigură aport lichidian adecvat, în funcţie de bilanţul hidric - (mai mare în prima jumătate a zilei)- stabileşte un orar al eliminărilor- formează deprinderi de eliminare la ore fixe (la început, la un interval mai scurt, iar pe măsură ce se obţine controlul sfincterelor, intervalul se măreşte)- trezeşte pacientul din somn pentru a urina- învaţă pacientul poziţia adecvată, care favozează golirea completă a vezicii- urmăreşte creşterea presiunii prin masajul vezicii sau prin poziţia aşezat şi aplecat înainte, care contribuie la declanşarea micţiunii şi la eliminarea urinei rămase-c contracţii ale muşchilor anteriori ai planşeului pelvin, ca şi pentru a opri micţiunea- contracţia muşchilor se face înainte şi după micţiune, timp de 4 secunde, apoi, relaxarea lor se repetă de 10 ori- de 4 ori pe zi, sau mai des, dacă este util

-oprirea jetului urinar în timpul micţiunii şi reluarea eliminării de mai multe ori- creşterea capacităţii vezicii urinare prin aşteptarea, timp de aproximativ 5 minute, de la senzaţia de micţiune până în momentul eliminării

Pacientul să fie echilibrat psihic- a sistenta asigură o ambianţă în care să fie respectată intimitatea pacientului- încurajează bolnavul să-şi exprime ceea ce simte în legatura cu aceasta problema- arată simpatie, toleranţă, răbdare, răspunde -plină de solicitudine- administrează medicaţie simptomatică la indicaţia medicului

126

93. ÎNGRIJIREA POSTOPERATORIE A UNUI PACIENT CU ANESTEZIE GENERALĂ GURZUN NICU

Bolnavul sub anestezie generală trebuie supravegheat cu toată atentia până la revenirea completă a stării de cuno ştinţă, cât şi în perioada ce urmează. De altfel transportul din sala de operaţie se execută după revenirea acestor reflexe.Până la trezire , bolnavul este aşezat în decubit dorsal, cu capul într-o parte , sau în decubit lateral.Supravegherea faciesului

Apariţia palorii însoţite de transpiraţii reci şi răcirea extremităţilor indică starea de şocApariţia cianozei, chiar redusă indică insuficienţa respiratorie sau circulatorie;se administrează oxigen pe sondă endonazal

Supravegherea comportamentului

La trezire poate să prezinte o stare de agitaţie, atenţie să nu îşi smulgă drenurile, perfuzia,să nu se ridice din pat , va fi imobilizat dacă este nevoie.

Supravegherea respiraţiei

Respiraţia trebuie să fie ritmică, de amplitudine normalăJena respiratorie trădează încărcarea bronşică cu mucozităţi(se aspiră);căderea limbii;inundarea căilor respiratorii cu vomismente ( se previne prin poziţia bolnavului.

Supravegherea pulsului

Pulsul trebuie să fie regulat,rărindu-se în mod progresivPulsul filiform este un semn de hemoragie, sau de altă natura critică

Supravegherea TA TA va fi controlată în mod ritmicPrăbuşirea TA concomitent cu reducerea tensiunii diferenţiale însoţită de accelerarea pulsului indică starea de şoc provocată de hemoragie - se anunţă medicul

Supravegherea pansamentului

Pansamentul trebuie să rămână uscat,să nu se îmbibe cu sînge sau serozitate

Schimbarea poziţiei bolnavului

După trezire se aşează în poziţie semişezândă

Îngrijirea mucoasei bucale

Pt. a umidifica mucoasa bucală se şterge cu tampoane umezite în soluţii diluate de bicarbonat de Na;acid boric, permanganat de potasiu sau se folosesc preparate comerciale daca sunt disponibile;se ung buzele cu glicerina boraxata.

Prevenirea escarelor Se efectuează frecţii cu alcool la nivelul regiunii dorsale şi a călcâielor,se evită umezeala, se schimbă des poziţia

Evacuarea vezicii Se stimulează micţiunea:spontan pe aplicarea pe regiunea pubiană a unei buiote(daca nu este contraindicat), lasând apa de la robinet să curgă, sau prin introducerea bazinetului încălzit sub bolnav, sau prin sonadj vezical

Asigurarea somnului Seara se administrează un hipnotic uşor

127

94. ÎNGRIJIREA POSTOPERATORIE A UNUI PACIENT OPERAT CU RAHIANESTEZIE GURZUN NICU

VEZI FIȘA NR. 84

128

95. ÎNTREȚINEREA UNUI CATETER VENOS PERIFERIC POSTELNICU MIHAELA

VEZI FIȘA nr. 67

129

96. MASAJUL CILIAR POPA MIHAELA

Definitie: masajul ciliar este baza tratamentului in afectiunile oftalmologice:blefarite scuamoase,torsite,conjunctivite,etc.

Scop: curatarea si aseptizarea zonei ciliare

Pozitia pacientului:- sezand pe scaun,capul usor pe spate- decubit dorsal,capul usor rasucit de partea unde se realizeaza masajul

Pregatirea pacientului:- psihica:se explica necesitatea efectuarii tehnicii si obtine acordul/acceptul- fizica

Materiale necesare:- tavita renala- prosop- manusi de unica folosinta- xilina 1%- seringa –( 2 ml/5ml/10ml)- betisoare cu vata- comprese sterile- betadine 10%

Tehnica:- pregatirea asistentei medicale- pregatirea materialelor necesare- seringa+xilina- se instileaza 1 picatura de xilina in fiecare sac conjunctival- betisor de vata+betadine 10% (se usuca pe o compresa de tifon pentru a nu fi foarte suculent)- cu policele de la mana nedominanta tragem pleoapa inferioara in jos- in mana dominanta se sustine betisorul imbibat in betadine si cu miscari de dute-vino si rotatie se curata si

igienizeaza cilii aflati pe pleoapa inferioara- se schimba betisorul+betadina- se executa tehnica si pentru pleoapa superioara- se folosesc betisoare si comprese diferite pentru pleoapa superioara/inferioara, ochi stang/drept- reorganizarea locului de munca

130

97. MĂSURAREA PRESIUNII VENOASE POSTELNICU MIHAELA

Presiunea venoasa este presiunea exercitata de sangele venos asupra peretilor venelor. Masurarea presiunii venoase este indicata pentru aprecierea insuficientei cordului drept si a gradului de umplere a patului vascular venos.

Presiunea venoasa centrala se masoara prin intermediul cateterismului cardiac, iar presiunea venoasa periferica pe una din venele superficiale mari ale membrelor, de obicei la plica cotului sau la nivelul venei safene mari.

Presiunea venoasa se determina in centimetri coloana de apa.Masurarea se executa cu diferite aparate (manometru Claude) sau cu un tub de sticla in forma de L, gradat in cm sau

mm, lung de 30 cm cu diametrul de 3- 4 mm si prevazut la ambele capete cu tuburi de cauciuc.La capatul scurt al tubului se cupleaza acul de punctie. Capatul lung- la o seringa de 20 ml.

Pentru efecturea tehnicii :- Se aşează pacientul în decubit dorsal, fără pernă- Se pregateste seringa pentru punctia venoasa- Se aplica garoul pe bratul bolnavului aflat la acelaşi nivel cu cavităţile inimii - Se dezinfecteaza suprafata cutanata- Se punctioneaza vena- Se indeparteaza garoul de pe brat- Se adapteaza tubul de sticla gradat la acul din vena si se realizeaza o comunicatie directa intre vena si aparat.- Lichidul din tub coboara pana ajunge la nivelul presiunii din vena.- Se citeste presiunea venoasa masurand inaltimea coloanei de lichid din tub.

Valoarea presiunii venoase : 11- 12 cm coloana de apa. In insuficienta cardiaca dreapta si globala creste, iar in colaps periferic scade.

Presiunea venoasa (PV).Semnifica relatia dintre volumul sanguin circulant si capacitatea inimii drepte de a se adapta la acest volum. Se

determina prin manometrie (Claude): manometru cu apa simplu , cuplat cu un traductor si cu un dispozitiv de afisare a valorii.Valori normale: 6- 12 cm H2O.Utilitate clinica: verificarea terapiei de reechilibrare hidrica si electrolitica la pacienti care nu au semne clinice de

afectare cardio- pulmonara.

131

98. MĂSURAREA ȘI NOTAREA DIUREZEI POSTELNICU MIHAELADefiniţii:~ Urina → secreţia de urină / filtrat renal pe 24 de ore, prin care se elimină substanţele rezultate din metabolismul

intermediar proteic, inutile şi toxice pentru organism.~ Micţiune → act reflex (fiziologic, conştient) de eliminare urinară.~ Diureză → cantitatea de urină eliminată în 24 ore.~ Anurie → absenţa secreţiei urinare (vezică urinară goală – absenţa urinei în vezică).Scop:~ Obţinerea de informaţii privind funcţia rinichilor.~ Stabilirea diagnosticului~ Supravegherea efectelor tratamentelor.~ Stabilirea prognosticului.~ Evaluarea evoluţiei bolii şi a stării generale.~ Stabilirea bilanţului hidric.Obiectivele observării:~ Micţiunea → eliminarea urinei.~ Calitatea urinei.~ Cantitatea urinei.Materiale necesare:~ Recipiente de mare capacitate, cu gâtul larg, perfect curăţate, etichetate → cu numele bolnavului, nr. salon, nr. pat.~ Material pentru toaleta locală.~ Creion (pix) albastru.~ Foaie de temperatură.Pregătirea bolnavului:~ Se educă pacientul să urineze numai în vasul repartizat, să nu arunce urina → pentru a obţine valori reale.~ Se solicită bolnavului să elimine numai urina, nu şi materii fecale.~ Se solicită pacientul imobilizat la pat să urineze separat înaintea defecaţiei.~ Pentru determinarea diurezei se educă pacientul să înceapă colectarea după un orar fix, valabil pentru toţi bolnavii secţiei.Măsurarea diurezei din 24 ore:~ Ora 7 → bolnavul urinează şi urina se aruncă. ~ Ora 19 → se măsoară toată urina eliminată de la ora 7 dimineaţa până la ora 19, inclusiv urina de la ora 19.~ Ora 7 (a doua zi) → se măsoară urina eliminată de la ora 19 până a doua zi la ora 7, inclusiv urina de la această oră.

Manifestări fiziologice Manifestări patologiceDiureză (cantitate / 24 ore) = cantitate.~ ± 2000 ml.~ 1000-1400ml la femei.~ 1200-1800ml la bărbaţi.

~ Oligurie → diureză sub 800 ml (deshidratări, transpiraţii abundente, vărsături incoergibile, diaree accentuată, hemoragii abundente, insuficienţă circulatorie cu edem, glomerulonefrită cu edem).

~ Oligoanurie → diureză sub 500 ml.~ Anurie → diureză sub 250 ml – absenţa urinei în vezică (nefroze toxice, nefropatie

gravidică, arsuri întinse, şoc traumatic chirurgical, intervenţii chirurgicale pe aparatul urinar).

~ Poliurie → diureză peste 2000 ml cu caracter temporar, trecător (pneumonie, hepatită epidemică, malarie, după criza de colică renală, după crize de epilepsie, în perioada de resorbţie a edemelor) sau de durată (scleroză renală 5-6 l/24 ore, diabet insipid – 10-12 l/24 ore, diabet zaharat, pielite, pielonefrite, tuberculoză renală).

Micţiune – eliminare = ritm de eliminare.~ 5-6 micţiuni /24 ore

(bărbat)~ 4-5 micţiuni /24 ore

(femei)~ Mai multe micţiuni ziua.~ Jet continuu.~ Nedureroasă.

~ Enurezis → pierderea involuntară de urină în pat, noaptea, la copii peste 3 ani.~ Disurie → micţiune dureroasă, dificilă (obstacole mecanice la nivelul uretrei, edeme ale

mucoasei uretrale, pareze uretrale).~ Incontinenţă urinară → urinare continuă (leziuni medulare, traumatisme medulare, crize

epileptice, infecţii şi intoxicaţii grave.~ Ischiurie → imposibiliatea de a urina (glob vezical la palpare deasupra simfizei pubiene) –

în stricturi cicatriciale, calculi inclavaţi în uretră, diferite procese patologice din vecinătate.

~ Polakiurie → micţiuni frecvente, în cantităţi mici, dar cu diureză normală (cistite,

132

tuberculoză, neoplasm vezical, inflamaţii pelvine, afecţiuni uterine, afecţiuni ale uretrei şi prostatei)..

~ Nicturie → egalarea sau inversarea numărului de micţiuni şi cantitatea de urină emisă noaptea faţă de cea emisă ziua.

Culoare~ Galben deschis spre

brun închis (funcţie de cât de gradul de concentrare al urinei).

~ Culoare dată de medicamente: albastru-verzui → în administrarea de albastru de metilen, cărămiziu → în administrarea de aspirină, cafeniu-ruşu-brun-negru → în tratament cu chinină sau acid salicilic etc.

~ Brun închis + spumă → icter.~ Roşu deschis – roşu brun → hemoragie (hematurie = urină cu sânge).

Miros~ Caracteristic.

~ Amoniac → în fermentaţia alcalină.~ Acetonă (mere putrede) → în diabet.

Aspect~ Limpede.~ Clar.~ Transparent.

~ Tulbure.~ Cu flocoane.~ Cu nisip.~ Cu săruri.~ Cu calculi.~ Cu albumină – albuminurie.~ Cu sânge → hematurie.~ Cu puroi → piurie.

Sediment urinar:~ Rare leucocite.~ Rare celulele epiteliale.

~ Pigmenţi biliari.~ Cilindri leucocitari.~ Calculi.~ Corpi cetonici.

Notarea diurezei:~ Se notează în subsolul foii de temperatură cifric → cantitatea de urină eliminată în 24 ore.~ Se poate nota şi grafic pe foaia de temperatură, cu culoare albastră → 1 pătrat = 100 ml. Notarea se începe de la baza foii

de temperatură, pe coloane ascendente, pentru ziua precedentă.Observaţii:~ După micţiune trebuie efectuată toaleta locală!~ Vasele în care se face colectarea urinei sunt depozitate în încăperi răcoroase.~ Pentru a preveni procesele de fermentaţie a urinei se adaugă în recipientul de colectare câteva cristale de timol.~ După măsurarea şi notarea diurezei vasele sunt golite, clătite, dezinfectate, sterilizate şi depozitate în dulapuri speciale.~ Diureza trebuie măsurată zilnic în paralele cu:

o Cantitatea de lichide ingerate.o Cantitatea de lichide eliminate prin transpiraţie, diaree, vărsături.o Graficul greutăţii corporale.

133

99. MĂSURAREA ȘI NOTAREA TEMPERATURII RECTALE LA COPIL POSTELNICU MIHAELA

VEZI FIȘA NR. 103

134

100.MĂSURAREA, NOTAREA ȘI INTERPRETAREA PULSULUI POSTELNICU MIHAELA

Definiţie ~ Pulsul reprezintă senzaţia de şoc percepută la palparea arterei superficiale pe un plan dur.~ Este presiunea exercitată de coloana de sânge sincron cu activitatea inimii percepută sub formă de şoc

arterial sau pulsaţie.Scop ~ Evaluarea funcţiei cardiovasculare.

~ Stabilirea diagnosticului.~ Evaluarea evoluţiei bolii, a stării generale.~ Recunoaşterea complicaţiilor.

Elemente de apreciat

~ Ritm (regularitate).~ Frecvenţă (rapiditate).~ Amplitudine (intensitate).~ Tensiune (volum).~ Celeritate.

Locul măsurării

~ Orice arteră accesibilă palpării ce poate fi comprimată pe un plan osos sau vârful inimii: artera radială, artera carotidă, artera femurală etc.

Materiale şi instrumente necesare

~ Ceas cu secundar sau cronometru.~ Creion sau pix de culoare roşie.~ Foaie de temperatură.

Metode de masurare

~ Palpatorie. ~ Auscultatorie. ~ Monitorizare electronică (pe cardioscop).

Pregătirea bolnavului

~ Psihic. Se anunţă pacientul şi se explică tehnica. O stare emotivă poate modifica valoarea.~ Fizic. Repaus fizic şi psihic 10-15 minute.

Execuţie ~ Asistenta îşi spală mâinile.Măsurarea pe artera radială:~ Se reperează artera în şanţul radial (în continuarea policelui).~ Se fixează vârful degetele palpatoare (index, medius, inelar) pe traiectul arterei, radiale îmbrăţişând

antebraţul cu policele.~ Se exercită o uşoară presiune asupra peretelui arterial şi se percep zvâcniturile pline ale pulsului timp de 1

minut (se poate măsura şi timp de 15 secunde sau 30 secunde – pulsul regulat – iar valoarea obţinută se înmulţeşte cu 4 sau cu 2).

Măsurarea – după aceiaşi tehnică – se poate face şi pe alte artere.Notare ~ Se notează cifric în caietul independent de observaţii clinice – se notează inclusiv ora, dacă pulsul a fost

măsurat în frison, faciesul era roşu etc.~ Se notează grafic în foaia de temperatură → pentru fiecare linie orizontală se socotesc 4 pulsaţii – adică 4

valori / pătrat.~ Prin unirea punctelor succesive se obţine → CURBA PULSULUI.~ În unele documente medicale se notează valoarea cifric însoţită şi de caracteristicile pulsului. PD

1 = 90 pulsaţii /minut. PS

2 = 80 pulsaţii /minut.Interpretare ~ Normal: puls regulat, bine bătut, ritmic, sincron, celeric.

~ Patologic: puls slab, imperceptibil, aritmic, asincron~ Frecvenţa → puls rapid – tahicardic, puls rar – bradicardic.~ Ritm → regulat, neregulat.~ Amplitudine → puls mic, filiform sau cu amplitudine crescută.~ Volum (tensiune) → puls dur sau moale.~ Celeritatea → puls săltăreţ (creşterea rapidă a tensiunii urmată de o cădere bruscă) sau puls tard (cădere lentă).~ Frecvenţa normală în funcţie de vârstă: N.n. 140-120 p / minut. Adult 80-60 p / minut.

Observaţii ~ Măsurarea pentru valori exacte se face timp de 1 minut.~ Măsurarea se face numai după un repaus fizic şi psihic de 10-15 minute.~ Măsurarea se face dimineaţa şi seara, din oră în oră (în servicii ATI), la diferite intervale recomandate de medic.~ Curba pulsului normal este paralelă cu curba respiraţiei şi curba temperaturii.~ Frecvenţa pulsului creşte paralel cu temperatura → la un grad de temperatură pulsul creşte cu cca. 10

pulsaţii /minut.

1 PD = puls de dimineaţă2 PS = puls de seară

135

101.MĂSURAREA, NOTAREA ȘI INTERPRETAREA RESPIRAȚIEI POSTELNICU MIHAELA

Definiţie ~ Respiraţia este funcţia prin care se realizează schimburile gazoase la nivelul organismului.Scop ~ Stabilirea diagnosticului.

~ Evaluarea funcţiei respiratorii.~ Aprecierea evoluţiei bolii.~ Stabilirea prognosticului bolii.~ Observarea stării bolnavului.~ Observarea efectelor medicamentelor.~ Indiciu în apariţia unor complicaţii.

Elemente de apreciat

~ Tipul respirator: costal superior (femei); costal inferior (bărbaţi); abdominal (copii, bătrâni)~ Amplitudinea mişcărilor respiratorii.~ Ritmul respirator.~ Frecvenţa respiraţiei.~ Simetria mişcărilor toracice.

Materiale şi instrumente necesare

~ Cronometru (ceas cu secundar).~ Creion verde (albastru).~ Foaie de temperatură.

Pregătirea bolnavului

~ NU SE ANUNȚĂ PACIENTUL ȘI NU SE EXPLICĂ TEHNICA → bolnavul îşi poate modifica voluntar caracterele respiraţiei (frecvenţa) rezultând valori eronate în urma măsurării.

~ Se aşează pacientului în decubit dorsal.Execuţie ~ Se măsoară concomitent cu pulsul, când se fixează artera radială şi se aplică mâna asistentei pe

toracele bolnavului împreună cu mâna bolnavului.~ Se poate măsura şi prin aplicarea palmei pe toracele bolnavului.~ Se numără inspiraţiile (mişcările de ridicate a peretelui toracic) timp de 1 minut. ~ Aprecierea celorlalte elemente ale funcţiei respiratorii se face prin simpla observare.

Notarea ~ Cifric se notează în caietul independent al asistentului medical.~ Grafic se notează în foaia de temperatură → pentru fiecare linie orizontală o valoare de respiraţie.~ Prin unirea valorilor succesive rezultă → CURBA RESPIRAȚIEI.

Interpretare ~ Respiraţie normală: suplă, amplă, regulată, profundă, nazală, lentă, simetrică.o Frecvenţa normală: în funcţie de vârstă, sex, poziţie, temperatura mediului ambiant,

starea de veghe sau de somn. Nou născut = 40 (50) r/minut. Copil mic 20 r/minut. Bărbat 18 r/minut. Femeie 16 r/minut.

~ Respiraţie patologică: superficială, încărcată, zgomotoasă, ritm neregulat, dispnee.o → Tahipnee (polipnee) = frecvenţă crescută (în emoţii, efort fizic, febră,

hipertiroidism, infecţii acute, hemoragii, anemii, boli cardiace, boli renale).o → Bradipnee = frecvenţă scăzută (în obstacole în căile respiratorii, tumori

mediastinale).o → Apnee = absenţa respiraţiei.o → Dispnee = respiraţia greoaie, dificilă (sete de aer).

~ Dispnee cu perturbarea ritmică şi periodică a respiraţiei: o Dispnee Cheyne-Stockes – respiraţie cu amplitudini crescânde până la maxim şi apoi

scăzute până la apnee ce durează 10-20 secunde.o Dispnee Kussmaul – respiraţie în patru timpi, inspir profund, pauză, expir scurt,

zgomotos, pauză.~ Dispnee Biot – agonică, dispneea muribundului.

Observaţii Observaţii:~ Se preferă măsurarea respiraţiei în somn.~ Fiziologic curba respiraţiei este paralelă cu curba pulsului şi curba temperaturii.~ Dispneea Cheyne-Stockes trebuie depistată sistematic, bolnavul nu o semnalează.~ Dispneea Kussmaul apare la un pH scăzut sub 7,2 – este întâlnită în come.~ În dispnee se notează: orarul, intensitatea, tipul, evoluţia în timp.

136

102.MĂSURAREA, NOTAREA ȘI INTERPRETAREA TENSIUNII ARTERIALE POSTELNICU MIHAELA

Definiţie ~ Tensiunea arterială (TA) → presiunea exercitată de sângele circulant asupra arterelor.~ Tensiunea arterială maximă – sistolică → determinată de contracţia inimii în sistolă.~ Tensiune arterială minimă – diastolică → determinată de activitatea inimii în diastolă.~ Tensiune diferenţială → diferenţa dintre TA maximă şi TA minimă.

Scop ~ Evaluarea funcţiei cardio-vasculare.~ Evaluarea evoluţiei bolii.~ Recunoaşterea complicaţiilor.~ Stabilirea prognosticului.

Locul măsurării ~ Artera humeralăMateriale şi instrumente necesare

~ Tensiometru cu mercur (Riva-Rocci), sfigmomanometru, tensiometru electronic.~ Stetoscop biauricular.~ Tampon de vată + alcool (pentru dezinfecţie membranei stetoscopului şi a olivelor).~ Creion sau pix de culoare roşie. Foaie de temperatură.

Metode de măsurare

~ Metoda palpatorie.~ Metoda auscultatorie.

Pregătirea bolnavului

~ Psihic → se anunţă bolnavul şi se explică tehnica (în termeni succinţi şi pe înţelesul lui; se explică etapele tehnicii).

~ Fizic → repaus fizic şi psihic 15 minute. o Se preferă măsurarea înaintea servirii mesei sau la 3 ore de la servirea mesei.

Execuţie ~ Asistenta îşi spală mâinile.~ Bolnavul se aşează în poziţie comodă, cu braţul relaxat. ~ Se aplică manşeta pneumatică pe braţul pacientului sprijinit şi în extensie.~ Manometrul se fixează la nivelul arterei la care se face determinarea, se aşează la vedere.~ Se fixează membrana stetoscopului pe artera humerală, sub marginea manşetei.Măsurarea TA prin metoda auscultatorie:~ Se introduc olivele stetoscopului în urechi.~ Se închide supapa şi se pompează aer în manşetă până dispar pulsaţiile.~ Se decomprimă manşetă progresiv prin deschiderea lentă a supapei până când se percepe primul

zgomot arterial care reprezintă valoarea TA maximă (sistolică) - se reţine valoarea.~ Se continuă decomprimarea până când zgomotele dispar = valoare TA minimă (diastolică). Se reţine

valoarea.~ Se îndepărtează manşeta de pe braţul pacientului.~ Se dezinfectează olivele şi membrana stetoscopului.Măsurarea TA prin metoda palpatorie~ Determinarea se face prin palparea arterei radiale. Nu se foloseşte stetoscopul biauricular.~ Etapele măsurării sunt identice metodei auscultatorii.~ Metoda are dezavantajul obţinerii unor valori mai mici decât în realitate.~ Se obţine numai valoarea TA maximă – sistolică.

Notare ~ Se notează cifric în caietul independent de observaţii clinice.~ Se notează grafic în foaia de temperatură valorile obţinute cu o linie orizontală de culoare roşie

socotind pentru fiecare linie a foii o unitate coloană de mercur; linia superioară → valoarea maximă; linie inferioară → valoarea minimă.

~ Se unesc liniile orizontale cu inii verticale şi se haşurează spaţiul rezultat.~ Uneori se notează cifric: TAmax=150mmHg; TAmin=75mmHg sau TA = 150/75 mmHg

Interpretare ~ Normal → se obţin 2 valori: TAmax (sistolică) şi TAmin (diastolică).~ Patologic. Valori crescute = hipertensiune (boli vasculare, boli renale, tulburări endocrine, menopauză,

boala hipertensivă). Valori scăzute = hipotensiune (miocardite, endocardite, hemoragii, diaree, vărsături etc.). N.n. 60/40mmHg. Adult 120/70mmHg.

Observaţii ~ Manometrul se fixează la nivelul arterei la care se face determinarea.~ Se dezinfectează olivele şi membrana stetoscopului după fiecare utilizare.~ Măsurarea se face la acelaşi bolnav cu acelaşi aparat, în aceleaşi condiţii. ~ Măsurarea se face în clinostatism şi / sau ortostatism, dimineaţa şi seara, din oră în oră (în servicii ATI),

la diferite intervale recomandate de medic.~ În caz de suspiciune se repetă măsurarea fără a îndepărta manşeta.~ Valorile obţinute se comunică, dar NU SE DISCUTĂ REZULTATELE CU BOLNAVUL.

137

103.MĂSURAREA, NOTAREA ȘI INTERPRETAREA VALORILOR DE TEMPERATURĂ POSTELNICU MIHAELA

Definiţie ~ Temperatura (febră = pirexie) reprezintă rezultatul proceselor oxidative din organism, generatoare de căldură prin dezintegrarea alimentelor energetice.

~ Termoreglarea → este un echilibru între termogeneză şi termoliză.~ Termogeneza → producere de căldură (rezultat al proceselor oxidative).~ Termoliză → consum de căldură (prin evaporare, radiaţie, conducţie, convecţie).~ Homeotermie → temperatură constantă (36,7-370C dimineaţa şi 37-37,30C seara).~ Temperatură centrală → temperatura organelor interne (mai ridicată cu cca. 0,50C faţă de

temperatura periferică).~ Temperatură periferică → temperatura de la suprafaţa corpului.

Scop ~ Depistarea variaţiilor patologice de temperatură.~ Observarea evoluţiei bolii. ~ Observarea efectelor tratamentelor.~ Depistarea apariţiei complicaţiilor.

Locul măsurării ~ Cavităţi închise → rect, vagin.~ Cavităţi semiînchise → axilă, plică inghinală, cavitate bucală.~ Conduct auditiv extern.~ Tegumentar (cu febertest sau termometru cutanat electric).

TERMOMETRU Avantaje Dezavantaje Cu Mercur Temperatura citită este corectă

Nu face zgomotMăsurarea durează 2-3 minute Citirea se face greu

Digital Valoarea se citeşte uşor Temperatura citită este corectă Se aude "Beep" când este gata

Necesită baterii Durează cel puţin 1 minut măsurarea Zgomotul poate trezi un copil adormit

Oral tip suzetă Prezintă siguranţă Nu trezeşte un bebeluş

Necesită baterii Necesită 3 minute la măsurare

Timpanic (urechi) Măsurarea temperaturii se face rapid (3-5 secunde)

Necesita aplicarea corecta în canalul urechii Nu este indicat în cazul bebeluşilor Necesită baterii

Instantaneu (axial) Măsurarea se face în 2-3 secunde Este mai greu de folosit în cazul unui copil agitat

Materiale şi instrumente necesare

~ Termometru (maximal, electric, febertest etc.). ~ Tampon cu alcool. ~ Tăviţă renală.~ Prosop. ~ Lubrifiant → vaselină, cremă solubilă în apă (pentru măsurarea temperaturii rectale), apă (pentru

măsurarea temperaturii vaginale sau orale).~ Creion negru.~ Foaie de temperatură.

Metode de termometrizare

~ Măsurare cu termometru maximal.~ Măsurare cu termometru digital.~ Măsurare cu termometru timpanic.~ Măsurarea cu termometrul tip suzetă

Indicaţii de termometrizare la copii

~ De la naştere până la 2 ani: termometrizare rectală, instantaneu axilar.~ Între 2 şi 5 ani: termometrizare rectal, timpanic.~ Copii peste 5 ani: oral, timpanic.

Pregătirea bolnavului

Psihic → se anunţă bolnavul şi se explică tehnica (în termeni succinţi şi pe înţelesul lui; se explică etapele tehnicii).Fizic:~ Axila → se tamponează cu prosop individual axila şi se aşează bolnavul comod. ~ Rectal → se asigură pentru ADULT poziţia decubit lateral stâng, pentru COPIL poziţia decubit dorsal

cu picioarele flectate pe abdomen sau decubit ventral pe genunchii mamei.Execuţie ~ Se spală mâinile.

Măsurarea temperaturii în axilă:~ Se tamponează axila (ştergerea modifică valoarea de temperatură)~ Se aplică pe mijlocul axilei bulbul termometrului.~ Se apropie braţul de torace şi se aplică mâna oblic pe torace.

138

~ Se aşteaptă 10 minute, se retrage termometru.~ Se şterge termometrul cu tampon cu alcool şi se citeşte valoare.Măsurarea temperaturii în rect:~ Se lubrifiază bulbul termometrului cu ulei de vaselină.~ Se introduce bulbul termometrului în rect cu mişcări de rotaţie şi înaintare.~ Se lasă 5 minute, se extrage, se şterge cu tampon cu alcool, se citeşte valoarea.Măsurarea temperaturii în cavitatea bucală:~ Se umezeşte termometrul (folosit numai în acest scop!)~ Se introduce în cavitatea bucală, sub limbă.~ Bolnavul închide gura şi menţine termometrul 5 minute, fără al strânge între dinţi.~ Se scoate termometrul , se şterge şi se citeşte valoarea.

Măsurarea temperaturii la copil

~ Se măsoară dimineaţa între 6-7 şi seara între 16-17.Măsurarea temperaturii rectale~ Termometru individual, şters, verificat, păstrat în soluţie dezinfectantă.~ Măsurarea se face la sugar rectal, cu termometrul lubrifiat (5 minute în rect). ~ Se lasă bebeluşul culcat pe spate şi se îndepărtează scutecul; sau culcat pe burtă, pe picioarele

adultului; se introduce termometrul lubrifiat la cca. 2,5 cm (partea argintată a termometrului cu mercur se introduce aproape în întregime).

~ Copilul mai mare se poate aşeza în decubit lateral.~ Dacă se foloseşte un termometru digital se apasă pe butonul de pornire.~ Se ţine termometrul cu mercur în poziţie timp de 3-5 minute sau pe cel digital până se aud câteva

"beep"-uri; apoi se scoate, se şterge partea introdusă şi se citesc indicaţiile.Măsurarea temperaturii timpanului (urechii)~ Când se foloseşte un astfel de termometru trebuie să fie asigurată închiderea completă a canalului

urechii. Dacă copilul este culcat pe o parte, pe o suprafaţă caldă, se aşteaptă 5 minute pentru a preveni reţinerea căldurii în interiorul urechii.

~ Nu se ia temperatura imediat după ce copilul a venit de afară, unde a fost frig.~ Temperatura se măsoară la urechea corespunzătoare mâini adultului: dreaptă dacă este dreptaci,

stângă dacă este stângaci.~ Capătul termometrului se introduce cu atenţie în ureche cu lentila aplecată uşor în faţă. Cu mana

liberă se trage uşor de lobul urechi (pentru copilul mai mic de 1 an se trage de lob în spate şi în sus) pentru a permite canalului urechii să se închidă perfect.

~ Dacă este poziţionat corect se apasă butonul de pornire.~ Se citeşte temperatura după 3-4 secunde.~ În cazul bebeluşilor mai mici de 3 luni, a copiilor mai mici de 3 ani cu probleme de sănătate sau

când încă nu se cunoaşte exact modul de folosire al acestui termometru, temperatura se va lua de 3 ori şi cea mai corectă va fi cea mai ridicată valoare.

~ Filtrul lentilei se va curăţa sau schimba după fiecare folosire.Măsurarea temperaturii orale cu termometrul tip suzetă~ Acesta prezintă siguranţă şi indică temperatura corect în cazul copiilor mici. ~ Se apasă pe butonul de pornire şi se poziţionează bulbul în gura copilului.~ Temperatura se va citi după 3 minute. ~ Bulbul suzetei se va curăţa foarte bine după fiecare folosire.Măsurarea temperaturii orale cu termometrul digital sau cu mercur~ Se poate folosi la copilului mai mare de 5-6 ani.~ Copilul trebuie să deschidă gura şi să scoată limba afară.~ Se introduce termometrul sub limbă, în spatele gurii, în dreptul ultimului molar şi apoi copilul

trebuie să închidă gura - foarte uşor în cazul termometrului cu mercur. Copilul nu trebuie să muşte, dar trebuie să menţină termometrul în aceeaşi poziţie, prin plasarea limbii între incisivii de sus.

~ Se lasă termometrul în poziţie timp de 1-2 minute. ~ Nu se lasă niciodată copilul nesupravegheat, cu un termometru în gură. ~ Se scoate termometrul şi se citesc indicaţiile.

Notare ~ Se notează cifric în caietul independent de observaţii clinice.~ Se notează grafic în foaia de temperatură – cu culoare neagră sau albastră (valorile pare pe linie,

valorile impare între linii).~ Prin unirea punctelor → CURBA TERMICĂ.

Interpretare ~ Valoare normală - bolnav afebril → temperatură fiziologică = 36-370C.~ Valori patologice:

o Valori scăzute = hipotermie (sub 360C).o Valori crescute → bolnav febril = hipertermie (peste 370C).

139

Subfebrilitate → 37-380C. Febră moderată → 38-390C. Febră ridicată → 39-400C. Hiperpirexie → peste 400C.

~ La nou-născut, peste 390C apar complicaţii nervoase, cardiovasculare, renale.~ La sugar, copilul mare şi adult, complicaţiile apar la temperaturi care depăşesc 400C.~ La adultul în vârstă apar complicaţii la temperaturi peste 380C.

Manifestări care însoţesc febra

~ Frisoane – contracţii musculare puternice cu senzaţie pronunţată de frig.~ Tegumente roşii calde, umede – pielea la început palidă, apoi roşie, caldă, apoi transpirată.~ Piloerecţie – piele de găină la senzaţia de frig.~ Sindrom febril – cefalee, curbatură, tahicardie, tahipnee, inapetenţă, sete, oligurie, urină

concentrată, convulsii, halucinaţii, dezorientare, delir.~ Erupţii cutanate – macule, papule, vezicule, întâlnite în bolile infecţioase.

Intervenţii după tehnică

~ După măsurare, termometrul este bine curăţat.~ Termometrul electric este dezinfectat şi păstrat în dulapul de instrumente

Observaţii ~ Măsurarea se face dimineaţa la trezire, înaintea toaletei sau altor activităţi între orele 7-8, şi seara între orele 16-17. în unele cazuri, la recomandarea medicului, măsurarea temperaturii se poate face periodic → la 30 minute, 1 oră, 3 ore, 6 ore sau după administrarea unor tratamente.

~ Termometrul maximal se scutură până când coloana de mercur coboară în rezervor. În timpul scuturării termometrul se ţine ca pe un creion.

~ Se susţine termometrul la bolnavi adinamici, agitaţi, inconştienţi, copii, vârstnici.~ Dacă valorile înregistrate sunt prea mari sau prea mici se repetă măsurarea.~ Umezeală modifică valoarea înregistrată.~ Dacă bolnavul ştie şi poate, îşi introduce singur termometrul în rect.~ Nu se face termometrizare în cavitatea bucală la pacienţi agitaţi, copii necooperanţi, bolnavi cu

respiraţie nazală dificilă sau când există inflamaţii bucale.~ Nu se face termometrizare rectal la pacienţi agitaţi, cu inflamaţii anale, rectale sau cu operaţii

rectale.~ Temperatura rectală la copii se va putea lua la interval de 30 de minute de când copilul a servit

masa sau a consumat lichide, pentru a preveni erorile de citire.~ Temperatura rectală este cu 0,3-0,5ºC> tº axilară.

140

104.MOBILIZAREA PASIVĂ ȘI ACTIVĂ A PACIENTULUI POSTELNICU MIHAELAScop:~ Prevenirea apariţiei complicaţiilor:

o Prevenirea trombozeloro Profilaxia escarelor

~ Grăbirea procesului de vindecare.~ Înviorarea circulaţiei. Pregătirea bolnavului:~ Medicul aprobă începerea mobilizării şi stabileşte ritmul de mobilizare.~ Tot medicul fixează momentul părăsirii patului → în funcţie de starea generală, reactivitatea bolnavului, starea de boală.~ Se explică necesitatea şi importanţa mobilizării.~ Asistenta execută îngrijirile legate de mobilizare.~ Se educă bolnavul privind importanţa mobilizării şi modalităţile de mobilizare → voinţa şi participarea bolnavului poate

influenţa ritmul de readaptare.Mobilizarea se începe cu:~ Mişcări pasive (executate de asistentă) la nivelul membrelor cu scopul de a înviora circulaţia şi a prevenii complicaţiile

imobilizării:o Flexii.o Extensii.o Înclinaţia şi rotirea capului. o Mişcarea degetelor de la membrele inferioare şi superioare. o Mişcarea picioarelor şi mâinilor.

~ Mişcări active asociate cu gimnastică respiratorie:o Ridicarea în şezut cu creşterea treptata a timpului (dacă nu sunt contraindicaţii).o Mobilizarea membrelor.o Exerciţii combinate cu gimnastică respiratorie.o Aşezarea bolnavului pe marginea patului cu ajutor, apoi fară (după câteva minute bolnavul va fii reaşezat în

pat).o Durata poziţiei se măreşte progresiv, zilnic, în funcţie de starea bolnavului.o Aşezarea în fotoliu se face la fel ca în fotoliu rulant (bolnavul îmbrăcat şi bine învelit).o Aşezarea la marginea patului.

Mobilizarea capului şi membrelor:~ Se face cu bolnavul în poziţie decubit dorsal.~ Se examinează faciesul şi pulsul bolnavului, culoarea tegumentelor.~ Mobilizarea se face cu blândeţe.~ Se execută mişcări pasive de gimnastică la pat:

o Mişcarea capului.o Ridicarea membrelor superioare şi inferioare.o Schimbarea poziţiei membrelor.

Ridicarea în poziţie şezând în pat:~ Se execută de mai multe ori pe zi. ~ Se începe cu mobilizare pasivă, apoi mobilizare activă.~ Mobilizarea activă se asociază cu exerciţii respiratorii.~ Patul va fi dotat cu hamuri şi agăţătoare pentru a favoriza mobilizarea activă.Aşezarea în poziţie şezând la marginea patului:~ Se îndepărtează pătura. ~ Se prinde bolnavul de spate cu mâna dinspre pat, iar cu cealaltă mână de sub regiunea poplitee.~ Bolnavul se prinde cu mâinile de gâtul asistentei.~ Se rotesc picioarele bolnavului într-un unghi de 900 până la marginea patului → poziţie şezând la

marginea patului cu picioarele atârnate – sprijinite pe un taburet.~ Se verifică comoditatea poziţiei, circulaţia sângelui, temperatura extremităţilor.~ Se observă faciesul (palid sau cianotic), apariţia ameţelilor → se reaşează bolnavul imediat în pat prin

mişcări inverse.~ Observaţii:

o În prima zi bolnavul va fi aşezat la marginea patului câteva minute.

141

o În zilele următoare se va creşte treptat durata mobilizării.o Atunci când bolnavul nu mai prezintă ameţeli poate fi aşezat în fotoliu lângă pat.

Aşezarea în fotoliu:~ Se îmbracă bolnavul cu halat şi ciorapi.~ Se aşează la marginea patului.~ Se oferă papuci.~ Se lipeşte de pat fotoliu cu rezemătoarea laterală.~ Bolnavul sprijinit sub axilă, se ridică uşor în picioare, se roteşte şi se aşează în fotoliu.~ Se susţin membrele inferioare şi se întoarce fotoliu.~ Se acoperă bolnavul cu pătură.~ Reaşezarea în pat se face cu mişcări inverse.Ridicarea bolnavului în ortostatism:~ Se aduce bolnavul în poziţie şezând la marginea patului – în aşa fel încât să ajungă cu picioarele pe duşumea. ~ Se cere bolnavului să se sprijine pe umerii asistentei care-l susţine de sub axilă → se ridică în picioare bolnavul.~ Se menţine poziţia câteva minute dacă bolnavul se simte bine.~ Dacă ameţeşte se aşează pe pat.Efectuarea primilor paşi:~ Se execută în prezenţa medicului!~ Asistenta va susţine bolnavul în axilă şi-l va aduce la marginea patului în poziţie şezând.~ Bolnavul aşezat la marginea patului se ridică în picioare şi sprijinit execută sub supraveghere primii paşi

→ în jurul patului.~ Se readuce la pat şi se aşează comod. ~ Se urmăreşte pulsul, faciesul culoarea tegumentelor, apariţia ameţelilor:

o Numărul paşilor va fi crescut treptat, zilnic → se execută scurte plimbări prin salon.o Uneori este necesară o reeducare atentă şi de durată.

Observaţii:~ Primele mişcări se fac în timp limitat.~ Mobilizarea se face sub strictă supraveghere a faciesului, pulsului, respiraţiei, culorii tegumentelor, apariţiei ameţelilor,

transpiraţiei, tulburărilor de coordonare, lipsa echilibrului sau a altor semne.~ Primii paşi se execută în prezenţa medicului – timp limitat.~ Bolnavul este reaşezat în pat când apar ameţeli.

142

105.MONTAREA ȘI ÎNGRIJIREA PACIENTULUI CU SONDĂ URINARĂ A DEMEURE POSTELNICU MIHAELA

Instituirea sondei urinare permanente (a demeure) se practică în cazul când micţiunea este imposibilă:o Retenţie de urină.o Intervenţii chirurgicale pe vezica urinară sau prostată.o Stricturi uretrale.o Histerectomie pe cale vaginală.o Intervenţii chirurgicale pe perineu.o Paraplegii.o Come.o Pacienţi arşi – pentru măsurarea diurezei orare.

→ Sonde folosite:~ Foley.~ Pezer.~ La nevoie se poate folosi şi alt tip de sondă care trebuie neapărat fixată de organele genitale.

→ Materiale necesare:~ Material ca la sondajul vezical.~ Leucoplast.

→ Pregătirea bolnavului:~ La fel ca la sondaj.

→ Tehnică:~ Se spală mâinile şi se îmbracă mănuşile.~ Tehnica de introducere a sondei este identică ca la sondajul vezical.~ Odată instalată sonda, ea poate fi o sursă de infecţie → asepsie perfectă.~ Asistenta va manifesta multă înţelegere şi răbdare cu aceşti bolnavi pentru că pot avea complexe de inferioritate

datorită infirmităţii lor.~ Se va răspunde prompt la solicitările bolnavului.

→ Prevenirea infecţiilor:~ Toate manevrele se vor efectua în condiţii de asepsie perfectă.~ Mâinile se spală şi se dezinfectează înainte şi după manevre la sondă.~ Sonda poate fi astupată cu dop steril sau poate fi deschisă sau adaptată la o pungă colectoare.~ Sonda astupată cu dop steril trebuie desfundată periodic – la 1-3 ore (ziua şi noaptea), iar urina recoltată într-un vas

gradat.~ Manevrarea sondei se face în condiţii de asepsie perfectă – se folosesc comprese sterile, iar extremitatea liberă a

sondei se aseptizează cu alcool~ Se asigură toaleta organelor genitale de 2 ori pe zi.~ În cazul spălăturilor vezicale – se pregăteşte materialul ca pentru spălătură vezicală, steril.~ Medicul execută spălătura vezicală.

→ Observaţii:~ Toate tuburile şi recipientele de recoltare sunt păstrate în condiţii aseptice.~ Se folosesc numai recipiente şi materiale sterile.~ Schimbarea sondei se face numai la recomandarea medicului (care poate fi avertizat de necesitatea schimbării).~ Odată cu schimbarea se lasă uretra în pauză de noapte sau cel puţin 2 ore~ Asistenta va supraveghea strict scurgerea urinei prin sondă, respectiv umplerea vasului colector.~ Punga colectoare nu trebuie lăsată să se umple până la refuz, se schimbă cu alta goală sau se deşartă – urina se

măsoară şi se notează.

143

106.MONTAREA TRANSFUZIEI BARARU TANIADefiniţie .Transfuzia reprezintă o metodă terapeutică care constă în introducerea de sânge izo-grup, izo-Rh sau de derivate de sânge în sistemul circulator al bolnavului.Scop: terapeutic

- refacerea volumului intravascular(atunci când au avut loc pierderi mari de sânge, deşi resusitarea volemică de urgenţă se realizează cu soluţii cristaloide/coloide),

- corectarea hemoglobinei(cu masă eritrocitară), a numărului de leucocite(cu masă leucocitară), a numărului de trombocite sau a factorilor de coagulare8 cu plasmă proaspătă congelată sau concentrate trombocitar)

PREGĂTIREA MATERIALELOR NECESARE- Tava medicală sau cărucior pentru tratamente- Seringi/ace, mănuşi sterile adecvate- Punga sau flaconul de sânge izo-grup, izo-Rh şi trusa de transfuzie (perfuzor cu filtru)- Branulă/flexulă, soluţie dezinfectantă, tampoane, etichetă- Garou, leucoplast sau bandă adezivă non alergică- Muşama, recipiente de colectare a deşeurilor- Flanelă sau pătură, stativPREGĂTIREA PACIENTULUIa) PSIHICĂ: - Informaţi şi explicaţi procedura pacientului şi obţineţi consimţământului informat în scrisb) FIZICĂ: - pacientul nu va mânca cu cel puţin 2 ore înainte sau după terminarea transfuziei ; poziţia pacientului - va fi de decubit dorsal; se va alege locul pentru puncţia i.v - venele cele mai abordabile sunt cele ale membrelor superioare, nu cele ale membrelor inferioare (posibilitate de trombozare)- EFECTUAREA PROCEDURII:- Verificaţi indicaţia medicului privind transfuzia şi cantitatea de sânge sau derivatii acestuia , identitatea pacientului integritatea pungii de sânge, termenul de valabilitate, aspectul macroscopic al sângelui- Spălaţi mâinile, puneţi mănuşile sterile- În ziua efectuării transfuziei se recoltează 2-4 ml de sânge pentru proba de compatibilitate JEANBREAU- Încălziţi sângele la temperatura corpului, - Deschideţi trusa de transfuzat şi inseraţi acul transfuzorului în punga sau flaconul cu sînge- Umpleţi camera de scurgere a transfuzorului până la jumătate cu sânge şi apoi deschideţi prestubul şi eliminaţi aerul din acesta; ulterior închideţi clema/prestubul - Selectaţi locul potrivit (de preferinţă venele de la plică cotului) si puneţi muşamaua sub braţul pacientului- Se realizează puncţia venoasă, fie utilizând branula/fluturaş sau direct pe ac- Deschideţi clema/prestubul şi daţi drumul sângelui să curgă- Fixaţi acul (branula, flexura, fluturaşul) cu benzi de leucoplast sau bandă non alergică- Efectuaţi proba biologică OELECKER; lăsaţi să curgă 20 - 30 ml de sânge şi reglaţi ritmul la 10- 15 picături/minut timp de 5'; supravegheaţi pacientul şi dacă nu apar semne de incompatibilitate repetaţi operaţia- Se reglează ritmul transfuziei- 40 picături/minut în mod obişnuit şi se aplică o etichetă pe flacon/pungă de sânge cu ora la care a început transfuzia- După terminarea trandfuziei se închide prestubul, se retrage acul şi aplică un tampon cu alcool - Punga sau flaconul în care trebuie să rămână aprox. 5-6 ml de sânge se pastrează , în eventualitatea unor verificari în caz de accidente posttransfuzionale tardiveÎNGRIJIREA PACIENTULUI- Aşezaţi pacientul într-o poziţie comodă şi verificaţi semnele vitale la fiecare 15', în prima jumătate de oră după începerea transfuziei, şi la fiecare jumătate de oră sau la o oră după transfuzie.- Informaţi pacientul/familia să anunţe în caz de mâncărime, dispnee, ameţeli, dureri în spate sau în piept, deoarece acestea pot fi reacţii ale transfuziei- Temperatura camerei să fie cu 1 -2° mai ridicatăREORGANIZAREA LOCULUI DE MUNCĂ- Colectaţi deşeurile în recipiente speciale conform PU- Îndepărtaţi mănuşile şi spălaţi mâinile- Notaţi în foaia de observaţie administrarea transfuziei, numărul scris pe punga sau flaconul de sânge, ora la care a început transfuzia, ora la care s-a terminat şi eventualele reacţii ale pacientuluiRezultate nedorite/Ce faceţi:- Embolia pulmonară - manifestată prin agitaţie, cianoză, dureri toracice, tuse chinuitoare, hemoptizie- Hemoliza intravasculară cu blocaj renal, şoc posttransfuzional, acidoza metabolică, stop cardiac prin hipotermie - se pot produce datorită sângelui neîncălzit

144

• Încălziţi sângele înainte de a-l perfuza • Supravegheaţi pacientul, anunţaţi medical şi întrerupeţi perfuzia- Şocul hemolitic - incompatibilitatea de grup - frison, tahicardie, dispnee, cianoză, dureri lombare, retrosternale, stare generală alterată •Anunţaţi medicul- Înfundarea perfuzorului şi acului cu cheaguri - se schimbă perfuzorul şi acul- Hipotermia • Încălziţi bolnavul prin suplimentarea numărului de pături, aplicarea de buiote cu apă caldăATENŢIE- Nu încălziţi sângele în apă caldă, sau deasupra surselor de căldură, evitaţi agitarea pungii/flaconului- Dacă apar reacţii posttransfuzionale returnaţi punga/flaconul de sânge la punctul de transfuzii- Respectaţi asepsia- Nu umpleţi camera perfuzorului cu sânge - nu se mai poate urmări ritmul de curgere- Dacă acul s-a înfundat nu permeabilizaţi acul prin presiune

145

107. NEBULIZARE BARARU TANIA Administrarea medicaţiei prin aerosoli – nebulizarea

Definitie . Transformarea unei substanţe/soluţii medicamentoase, cu ajutorul unui aparat de aerosoli ataşat unui flux de aer, în vapori fini ce pot fi inhalaţi cu ajutorul unei măşti faciale Pentru a putea fi inhalate diametrul particulelor inhalabile trebuind să fie de 1-5m Indicaţiile nebulizării1. Indepărtarea bronhospasmului (astm bronşic ,bronsită cronică, emfizem,alte afectiuni pulmonare în care bronhospasmul este un factor agravant)2. Fluidizarea secreţiilor şi vîscozitătilor pentru uşurarea expectoraţiei3. Administrarea de medicamente care se absorb mai bine la nivelul cailor aeriene si isi exercita actiunea la nivel local pulmonar sau extrapulmonar.Medicamente disponibile pentru administrarea sub forma de aerosoli nebulizaţi - bronhodilatatoare de tip beta-2 agonişti cu acţiune scurtă pentru tratarea crizelor: fenoterol, terbutalină, salbutamol- bronhodilatatoare de tip anticholinergice(ipatropium şi tiotropium)- corticosteroizi inhalatori pentru combaterea inflamaţiei bronşice: fluticasone, budesonide, beclometazonă- expectorante: ambroxol, fluimucil, acetilcisteinăPregătirea pacientului1. Pregatirea psihică Terapia cu aerosoli nu se va începe fără o pregatire prealabilă a pacientului în legatură cu necesitatea procedurii, în ce constă aceasta, utilizarea corectă a dispozitivelor, mânuirea, curăţirea/dezinfecţia lor, eventualele efecte secundare după administrare. Se obţine, astfel acordul pacientului în vederea cooperării2. Pregătirea fizică Se recomandă pacientului să nu fumeze înainte de nebulizare şi să nu vorbească pe durata acesteia. Se educă pacientul ca pe durata nebulizării să efectueze respiraţii adânci , regulate prin masca nebulizatorului pentru a ne asigura că medicaţia ajunge în bronhii,bronhiole şi nu în orofaringe.Pregatirea materialelor - Nebulizator/sursă de oxigen- Soluţia de nebulizat- Ser fiziologic 0,09 %- Mască facială- Seringă sterilă,ace sterile- Mănuşi de unică folosinţă- Ambalaj de polietilenă- Recipient de colectarea deşeurilor Efectuarea procedurii 1. Pregătirea şi asamblarea echipamentului2. Pacientul se aşează într-o poziţie confortabilă – sezândă,de obicei 3. Se prepară doza pentru administrare într-o seringă sterilă4. Se introduce soluţia în nebulizator5. Se încurajează pacientul să respire vaporii prin masca de aerosoli pentru un efect maxim6. Normal soluţia se administrează în 10 minute şi se explică acest lucru pacientului (uneori se adaugă 1-2 ml ser fiziologic) 7. Rămâneţi cu pacientul până ce toată soluţia a fost vaporizată. 8. Spălaţi şi uscaţi masca de aerosoli, tubulatura şi piesa bucală/masca facială9. Introduceţi echipamentul într-un ambalaj de polietilenă până la administrarea următoare.10. Notarea procedurii,monitorizarea efectelor secundare şi raportarea lor imediat11. Spălarea pe mâini a personalului de asistenţă12. Menţinerea unui mediu sigur; nebulizarea nu este o procedură sterilă, dar trebuie13. menţinute standarde de curăţenie şi dezinfecţie 14. Asistenta trebuie să se spele pe mâini înainte şi după procedură, echipamentul pentru pacienţi trebuie menţinut curat şi

uscat când nu este folosit – într-un ambalaj de polietilenă - şi va fi schimbat la 24 ore când nu este folosit.Evaluarea procedurii - Rezultate aşteptate – pacientul se simte bine, criza de insuficienţă repiratorie se remite - Rezultate nedorite- pacientul acuză tahicardie, căldură, durere în piept- se întrerupe procedura şi se va anunţa medicul Îngrijiri după procedură Dacă se utilizează o mască de aerosoli pacientul va trebui să se spele pe faţă după tratament. Se aşează pacientul într-o poziţie comodă şi se observă eventuale reacţii adverse .

146

108.PANSAMENTUL UNEI PLĂGI CU DRENURI COTEA MARIA

Definitie: Pansamentul chirurgical este actul prin care se aseptizeaza si se protejeaza plaga.Plaga=rana: leziune traumatica caracterizata prin intreruperea continuitatii tegumentelor sau a mucoaselor.Scop: TerapeuticMateriale necesare: -mănuşi,tăviţă renală;-cutie cu instrumentar steril,casoletă cu comprese sterile;-soluţii dezinfectante pentru tegument şi plagă;-faşă de tifon,leucoplast;

Pregătirea pacientului:-psihică: se explică tehnica,se obţine consimţământul;-fizică:se aşează în poziţie comodă.

Execuţia tehnicii:-asistentul medical işi spală mâinile,îmbracă mănuşile;-la recomandarea medicului combate durerea;-îndepărtează pansamentul vechi (dacă pansamentul este lipit de plagă se umezeşte cu Rivanol sau apa oxigenata şi se îndepărteză treptat);-aseptizeză tegumentul din jurul plăgii cu alcool iodat sau tinctură de iod, circular,de la exterior spre interior pentru a evita antrenarea germenilor din plagă; -curăţă plaga cu apă oxigenată sau Rivanol 1‰;-tamponează şi absoarbe surplusul de soluţie din plagă cu comprese uscate;-dupa toaleta mecanica se spala tuburile de dren cu H2O2

-se apreciaza necesitatea de a mentine, sau de a suprima un drenaj-plagine drenante supurative se vor pansa zilnic si cat mai des in functie de imbibarea pansamentului-pentru hematoame, sau cand se dreneaza o cantitate redusa de secretie, partea suturata a plagii va fi tratata prin badijonare cu tinctura de iod.-aplică comprese sterile,uscate şi fixează pansamentul cu faşă sau leucoplast.

Reorganizarea locului:-selectarea deşeurilor conform P.U.

147

109.PANSAMENTUL UNEI PLĂGI OPERATORII COTEA MARIADefinitie: Plaga operatorie = plaga in mod normal aseptic , cu evolutie favorabila (se vindeca in 7 zile) Plaga=rana: leziune traumatica caracterizata prin intreruperea continuitatii tegumentelor sau a mucoaselor.Scop: TerapeuticPregătirea pacientului:-psihică: se explică tehnica,se obţine consimţământul;-fizică:se aşează în poziţie comodă.Materiale necesare:

- Solutii antiseptice (alcool iodat / betadina)- Comprese sterile (ambalate sau din casoleta)- Material pentru fixat (leucoplast)- Pense (anatomice / chirurgicale) sterile- Foarfece / bisturiu sterile

Tehnica: (2 persoane => 1 medic + 1 asistent medical / 2 asistenti medicali )- Se explica bolnavului necesitatea si modalitatea tehnicii si se asigura ca nu este dureroasa- Se imbraca manusile chirurgicale – nesterile cel care va servi ; sterile cel care va efectua tehnica propriu-zisa Se

dezinfecteaza marginile plagii si apoi plaga de la interior spre exterior- Se trage cu pensa de un capat la firului pt a-l degaja de pe tegument- Se prinde nodul firului cu pensa si se sectioneaza ata intre nod si tegument , cat mai aproape de nod , intr-o singura

parte- Se extrage firul- Se dezinfecteaza- Se acopera cu pansament steril pt. alte 24h- Se reorganizeaza locul de munca

Se observa aspectul pansamentului si se indeparteaza Aspecte patologice ce trebuie semnalate : - Inrosirea tegumentului- Tumefactia tegumentului- Puncte purulente la orificiul de insertie al firelor- Scurgeri purulente- Plaga dehiscenta- Zona cu fibrina ( subst. organica proteica – intervine in coagulare)- Zona cu necroza (distrugerea tesuturilor prin intreruperea circulatiei sangvine)- Miros fetid

148

110.PANSAMENTUL UNEI PLĂGI RECENTE COTEA MARIA Definitie: Plaga recenta este acea plaga care nu a depasit 6 ore de la accidentPlaga=rana: : leziune traumatica caracterizata prin intreruperea continuitatii tegumentelor sau a mucoaselor.Scop: TerapeuticMateriale necesare: -mănuşi,tăviţă renală;-cutie cu instrumentar steril,casoletă cu comprese sterile;-soluţii dezinfectante pentru tegument şi plagă;-faşă de tifon,leucoplast;

Pregătirea pacientului: -psihică: se explică tehnica,se obţine consimţământul;-fizică:se aşează în poziţie comodă.

Execuţia tehnicii: - dacă plaga este într-o regiune cu păr, se rade părul în jurul plăgii până la o distanţă de 6 cm de marginea plăgii- se spală pielea nelezată din jurul plăgii cu apa ,apoi cu ser fiziologic- se dezinfectează cu alcool sau cu tinctură de iod, prin miscari circulare din jurul plagii spre exterior - se curata plaga prin turnare in jet cu apa sterila,ser fiziologic,antiseptice neiritante(apa oxigenata 3%,cloramina 0,2-0,4%);acestea au rol de a indeparta cu ajutorul jetului,in mod mecanic, impuritătile din plaga, iar antisepticele de a dezinfecta plaga.-nu se face tamponare cu vata.-nu se toarna nici un fel de antiseptic in plagile penetrante,perforante, in organe si în cavitati naturale - dezinfectia tegumentului din jurul plagii cu tinctura de iod , apoi cu alcool - acoperirea plagii se face cu comprese sterile, care trebuie sa depaseasca marginile plagii cu 2-3 cm - fixarea pansamentului se face cu leucoplast,galifix sau prin infasare,in functie de intinderea ei si de eventualele complicatii Se face profilaxia tetanosului in cazul plăgilor cu risc tetanigen cu ser antitetanic,antitoxinic sau imunoglobuline antitetanice umane, asociată vaccinării antitetanice( imunizarea activă specifică la anatoxina tetanică,obligatorie).crescutReorganizarea locului:-selectarea deşeurilor conform P.U.

149

111.PARTICIPAREA ASISTENTULUI MEDICAL LA BIOPSIA CUTANATĂ CIOBANU FLORENTINADefiniţie :recoltareaunuimic fragment de pielepentruexamenulhistopatologicsauanatomo-patologic. Loc :suprafaţategumentuluiScopul :

- Stabilireadiagnosticului de tumorăbenignă care este bine delimitat ,păstreazănaturaţesutului din care provine , evoluează lent.

- Stabilireadiagnosticului de tumorămalignă care esteinfiltrata, nu păstreazăorigineaţesutului din care provine, evoluează rapid şi da metastaze

Rolulasistentei :- Pregăteştemarialelenecesare :trusa de micăintervenţiechirurgicală care conţinebisturiu , pense, ace chirurgicalecurbe,

fir chirurgica, comprese sterile , tampoane , soluţiedezinfectantă, alcooliodatsaubetadina. - Bisturiu electric sauundispozitiv special de recoltare sub formă de cilindrufoarteascuţit la un capătnumit punch

biopsie- Flacon saueprubetă cu soluţiefixatoareluată de la laboratorulhistopatologie- Seringi sterile ace pentruinjecţiesubcutanată- Medicament anestezic ,fiola cu xilinăsauadrenalină- Materialelepentruefectuareaunuipansament; comprese, tampoane de vată , soluţiedezinfectantă, plasture. - Mănuşi sterile 2 perechi, tăviţărenală , containerpentrureziduri cu risc biologic

Pregătireafizicăşipsihică a pacientului :Psihică : se informeazăşiaplicănecesitatea , tehnici de recoltare , se iaconsimţământulFizică : se testeazăpacientulsănu fie alergic la anestezice locale, se recolteazătimpii de coagulareşisângerare , se pregăteşteloculşi se dezinfectează , se rad pilozitarileundeestecazul. Execuţiatehnicii : esteefectuată de medic la cabinet de dermatologiesauînspital

- Se dezbracăşi se aşeazăpacientulînpoziţiecorespunzătoarelocalizăriileziunii- Se dezinfecteazăpiela cu un tampon îmbibatînalcooliodat- Se efectuează de către medic anestezielocală- Se aşteaptă 1-2 minute până la instalareaefectului- Medical vadecupa cu bisuriul un mic fragment de pieleasemănător cu o feliemică de portocală- Se poatedecupa un mic fragment cu punch biopsie( 1 g tegument )

• Altăposibilitate- Medical vapracticăexereză( extragereaîntotalitatealeziunii) , înacestcazvafolosibisturioul electric . - Dupărecoltare se aplică 1-2 fire de sudură cu acul chirurgical la nivelullocului de incizie- Se dezinfecteazăşi se panseazăsterillocul

Îngrijiredupă :• Pacientul nu necesităîngrijirispecial ,locul se panseazăsteril• Se recomandăsă se respecteregulile de igienăşiasepsie a loculuipână la cicatrizare• Firele se scot după 5-8 zile

Reorganizarelocului de muncă :- fragmentul de tegument recoltat se introduce îneprubete cu soluţiefixatoare , se eticheteazăşi se trimite la

laboratorul de histologie . - sedezinfecteazăsuprafeţele- searuncă la containerul cu risc biologic materialelefolosite- rezultatul se cunoaşte la 8 zile

150

112.PARTICIPAREA ASISTENTULUI MEDICAL LA EFECTUAREA ȘI ÎNGRIJIREA PACIENTULUI CU TRAHEOSTOMIE BARARU TANIA

VEZI FIȘA NR. 88

151

113.PARTICIPAREA ASISTENTULUI MEDICAL LA PUNCȚIA ARTICULARĂ COREA VIOLETA

Definiţie:puncţia articulară reprezintă realizarea unei comunicări instrumentale între cavitatea articulară şi mediul extern.Scop:-explorator:punerea în evidenţă a prezenţei lichidului articular (seros, purulent, sanguinolent);recoltarea lichidului articular în vederea examinării-terapeutic:evacuarea lichidului,administrarea medicamentelor în cavitatea articulară (produse cortizonice, anestezice locale, substanţe de contrast pentru examen radiologie)Indicaţii:-artrite acute sau cronice, traumatisme articulare însoţite de hemartroză.Contraindicaţii: procese inflamatorii tegumentare în zona în care urmează a se face puncţia.Locul puncţiei:se puncţionează mai frecvent articulaţiile: genunchiului, cotului, umărului, gleznei.Materiale necesare:-de protecţie a patului:muşama,aleză.-pentru dezinfecţia tegumentelor-alcool iodat,tinctură de iod;-instrumentar şi materiale sterile: ace de 4-5 cm lungime, seringă de 5 ml pentru anestezie, ace de 8-10 cm lungime cu diametrul 0,5-2 mm pentru aspirat lichidul, pense, mănuşi , câmp chirurgical, tampoane, comprese,eprubete;-alte materiale: romplast, feşi, tăviţă renală, pahar conic gradat, atele;-medicamente anestezice locale - xilină 1%, medicamente antiinflamatoare, antibiotice, substanţe de contrast radiologiePregătirea pacientului:- psihică: se informează cu privire la scopul puncţiei;-pregătirea fizică: se aşează într-o poziţie care să permită executarea puncţiei, cu articulaţia relaxată; eventual articulaţia se aşază pe o pernă; se îndepărtează pilozitatea

Execuţia puncţiei:Medicul execută puncţia asistat de doi asistenţi medicali.-îsi spală mâinile,le dezinfecteză iar asistenţii imbracă mănuşile;

-unul fixează articulaţia ,menţine poziţia şi supraveghează starea generală a bolnavului- cealălalt asistent serveşte medicul cu instrumente şi materiale:-dezinfectează locul;-serveşte:seringa cu anestezic,manuşile sterile,câmpul protector,seringa cu acul de puncţie;-colectează lichidul in vas gradat,recoltează în eprubete;-după extragerea acului,asistenta badijonează locul puncţiei cu tinctură de iod şi apoi îl pansează steril şi bandajează compresiv cu faşă.-aplică atele pentru imobilizarea articulaţiei.Îngrijirea ulterioară a pacientului-se asigură repaosul regiunii-se supraveghează starea generală şi semnele vitale-se supraveghează aspectul pansamentului-se menţine pansamentul compresiv şi imobilizarea în atelă timp de 24-48 de orePregătirea produsului pentru examinare-se pregătesc eprubetele cu lichid pentru trimitere la laborator; se etichetează menţionându-se examenul cerut (citologic, bacteriologic)-examenul macroscopic se face imediat, măsurându-se cantitatea şi apreciindu-se aspectul lichidului (seros, purulent, sanguinolent)Reorganizarea:selectarea deşeurilor conform Precauţiunilor Universale.Notarea puncţiei în foaia de observaţie. se notează cantitatea şi aspectul lichidului extrasComplicaţii:imediate - lezarea pachetului vasculonervos ; tardive- infecţii

152

114.PARTICIPAREA ASISTENTULUI MEDICAL LA PUNCȚIA BIOPSICĂ PLEURALĂ BARARU TANIA

■ Indicaţii- pleurezia tuberculoasă

- pleurezii cronice recidivate- formaţiuni tumorale pleurale .- pahipleurite evolutive.

■ Contraindicaţii - diateze hemoragice

- bolnavi în tratament anticoagulant - insuficienţă hepatică.■ Cine efectuează manevra?

Puncţia biopsie-pleurală este efectuată de către medic, ajutat de asistenta medicală.■ Material necesar

- ac biopsie: Stoicescu-Bercea (Fig. 1) ; Abrams (Fig. 2)

Fig. 1 Acul pentru puncţia Fig. 2 Acul pentrubiopsie-pleurală Stoicescu Bercea puncţia biopsie-pleurală - comprese sterile pe port-tampon- mănuşi sterile pentru medic- ac pentru anestezie ; seringă de 20 cc de unică folosinţă si aparat evacuare- eprubete sterile pentru prelevări bacteriologice

– eprubetă heparinată sau citratată pentru prelevări citologice- Xilină 1 % 20 ml- dezinfectant pentru tegument (Betadine, tinctură de iod).■ Măsuri de precauţie- informarea pacientului- teste de coagulare- premedicaţie cu Atropină- la pacienţii anxioşi se administrează tranchilizante.■ Tehnica puncţiei - biopsie pleuralăLoc de elecţie: spaţiul 8 intercostal sub vârful omoplatului - locul de puncţie poate fi însemnat sub ecran radiologie.■ Lichid liber în marea cavitate pleuralăPoziţia bolnavului „călare" pe un scaun cu spatele către operator, cu coatele sprijinite pe spătarul scaunului, puţin aplecat în faţă (Fig. 3); braţul de partea bolnavă poate fi ridicat deasupra capuluiTehnica: - dezinfecţie tegumentară locală cu Betadine si anestezie locală cu Xilină 1 % strat cu strat - pe acul de anestezie se recoltează primele probe de lichid pentru examinări biochimice, bacteriologice, citologice - retragerea acului de anestezie - introducerea acului de biopsie montat pe acelaşi traseu (razant cu marginea superioară a coastei inferioare) în cavitatea pleurală

153

- se scoate clama depărtătoare - acul interior cu cârlig se introduce complet

- se extrage pentru un moment mandrenul (scurgerea de lichid pe ac sau aspirarea de aer confirma situatia acestuia in cavitatea pleurala) Fi9- 3. Poziţia bolnavului pentru efecturea puncţiei-biopsie pleurală

- reintroducerea mandrenului, dar incomplet- semnul care indică poziţia fantei laterale este orientat către planul orizontal- se retrage acul în totalitate până când acul cu cârlig prinde pleura- secţionarea ţesuturilor prinse în cârlig cu ghilotina prin mişcări de rotaţie (până când acul cu cârlig nu mai opune rezistenţă)- se extrage acul interior, iar eşantionul recoltat (fixat în cârligul fantei laterale) se introduce în fixatorTehnica este prezentată în figura 4- manevra se repetă de mai multe ori.

Atenţie!De fiecare dată când se scoate acul cu cârlig, orificiul exterior al ghilotinei va fi acoperit cu degetul operatorului sau cuplat

la un aparat de evacuare.■ Ingrijiri după puncţia-biopsie pleurală - antalgice - hemostatice (când în timpul manevrelor de biopsie lichidul pleural devine hemoragie).■ Incidente şi accidente- sincopa vagală- hemoragia pleurală- pneumotorax- grefarea de ţesut neoplazic pe traseul de puncţie- emfizem subcutanat- infecţia secundară a epanşamentului.

154

115.PARTICIPAREA ASISTENTULUI MEDICAL LA PUNCȚIA BIOPSICĂ RENALĂ COTEA VIOLETADefiniţie:puncţia renală reprezintă introducerea unui ac de puncţie într-un rinichi pentru recoltarea unui fragment de ţesut. Scop:explorator- examenul histopatologic al ţesutului extras pentru stabilirea diagnosticului.Indicaţii:-afecţiuni ale rinichiului;se face pentru confirmarea diagnosticului clinic sau pentru precizarea stadiului îmbolnăvirii.Contraindicaţii:diateze hemoragice;rinichi unic (anatomic, funcţional) Locul puncţiei: regiunea lombară, în dreptul discului intervertebral L1 – L2 la 8 cm de linia mediană; se preferă puncţia rinichiului drept faţă de cel stâng, pentru a evita lezarea splinei sau a unor vase mari.Materiale necesare:-de protecţie a mesei de operaţie-pentru dezinfecţia tegumentelor;-instrumente şi materiale sterile:ace pentru puncţia renală, seringi de 5-20 ml, ace pentru anestezie, câmpuri chirurgicale, mănuşi, comprese, tampoane, trusă perfuzie, pense hemostatice-alte materiale: lame de microscop, hârtie de filtru, vas cu 50 ml ser fiziologic, tăviţă renală-medicamente: tonice-cardiace, hemostatice, sânge izogrup, izoRh.Pregătirea pacientului:-pregătirea psihică: se informează asupra necesităţii puncţiei, a poziţiei în care va sta, se asigură că durerea este înlăturată prin anestezie, se instruieşte cum să se comporte în timpul puncţieipregătirea fizică: se controlează, cu câteva zile mai înainte, timpul de sângerare, timpul de coagulare, timpul de protrombină, numărul trombocitelor-se administrează cu două zile înaintea puncţiei medicaţie coagulantă, tonico-capilară (vitamina C, K, preparate de calciu) care se continuă şi după puncţie 1-2 zile -se asigură poziţia pentru puncţia renală - decubit ventral cu un săculeţ de nisip aşezat sub abdomenExecuţia puncţiei:Execuţia puncţiei este facută de medic cu ajutorul a doua asistente medicale.-dintre cele două asistente care asistă puncţia biopsică ,una asigură poziţia adecvată a bolnavului şi îl supraveghează în cursul puncţiei;-cealaltă asistentă serveşte medicu cu instrumentar şi material necesare;-după introducerea trocarului în organul puncţionat ,va pastra mandrenul în stare de sterilitate ,-după efectuarea puncţiei asistenta badijonează locul şi aplică pansament steril.Îngrijirea ulterioară a pacientului-pacientul rămâne la pat 24-48 de ore în decubit dorsal după puncţia renală;-se supraveghează pulsul, tensiunea arterială, pansamentul timp de 24 de ore;-la locul puncţiei se aplică pungă cu gheaţă;-se administrează calmante ale tusei, dacă e cazul;-se controlează urina 3-4 zile după puncţia renală pentru a sesiza apariţia hematuriei;Pregătirea materialelor extrase pentru trimiterea la laborator:-fragmentele de ţesuturi se îndepărtează din ace prin insuflare de aer cu seringa şi sunt pregătite de medic sub formă de amprente pe lama de sticlă sau sub formă de frotiuri;acesta întocmeşte buletinul de trimitere la laboratorul de anatomie patologică.Reorganizarea:selectarea deşeurilor conform PU.Incidente/accidente:- mişcarea pacientului în timpul puncţiei poate duce la ruperea acului şi lezarea rinichiului.- hematurie care se combate prin administrarea medicaţiei hemostatice

155

116.PARTICIPAREA ASISTENTULUI MEDICAL LA PUNCȚIA HEPATICĂ COTEA MARIADefinitie:Este introducerea unui ac special în ţesutul hepatic pentru extragerea unui fragment. Scop/indicatii:Stabilirea diagnosticului în: - hepatomegalie de etiologie necunoscută; - enzime hepatice crescute; - suspiciune de tumori, metastaze; - icter de etiologie necunoscută; - suspiciune de hepatită. Când se urmăreşte obţinerea unui fragment dintr-o anumită zonă se poate folosi ghidaj CT sau RMN. Materiale necesare: - ac Menghini (lung de 7 cm cu diametrul de 1,4 mm); - flacon cu lichid conservant; - gel pentru anestezie de contact sau flacon cu produs anesteziant (xilocaina 1 sau 2%); - ace pentru injecţii subcutanate; - seringa de 20 ml; - mănuşi sterile pentru medic; - mănuşi de unică folosinţă pentru ajutor; - câmp cu deschidere steril; - câmp pentru tava de materiale; - materiale de dezinfecţie; - materiale pentru pansament; - tava pentru materiale; - tăviţă renală; Pentru supraveghere - aparat de tensiune automatic; - puls oximetru; - cărucior pentru urgenţe, posibilitate de oxigenoterapie. Pregătirea pacientului :- se face în prealabil un bilanţ al coagulării: timp Howell, timp Quick, HLG, grup sangvin Rh, plachete sangvine;- se verifică eventuale tratamente anticoagulante sau antiagregante plachetare - Medicul poate efectua în prealabil o echografie abdominală pentru depistarea unor contra indicaţii (ascită, leziuni vasculare); - se linişteşte pacientul explicându-i derularea examenului şi modul de colaborare; - se obtine consimţământul; - pacientul nu mănâncă 12 ore; - pentru combaterea anxietăţii se administrează un calmat cu 30 minute înainte de procedură; - se informează pacientul că procedura durează aproximativ 15 minute. Participarea asistentului medical la procedura:- pacientul este aşezat în decubit dorsal sau în decubit lateral stâng; - se face dezinfecţia tegumentului; - se protejează zona cu câmpul steril; - medicul face anestezie locală; - pacientul este pus să respire amplu, apoi este rugat să respire forţat şi să rămână în apnee; - în expir blocat medicul introduce acul în spaţiul interconstal şi chiar mai jos în caz de hepatomegalie importantă; - se retrage acul şi pe locul punctiei se aplică un pansament compresiv steril; - fragmentul colectat este transferat din lumenul acului în flaconul cu lichid conservant şi trimis la laborator. Îngrijirea pacientului după puncţie: - pacientul este instruit să rămână în repaus, 2 ore în decubit lateral drept pentru a reduce riscurile hemoragiei şi ale scurgerii bilei, 4 ore în decubit dorsal; - se supraveghează funcţiile vitale TA, P, R, T şi prezenţa durerii la intervale de 15 minute apoi 30 şi o oră; - dacă există risc de hemoragie, se pune o pungă cu ghiaţă la locul puncţiei în hipocondrul drept; - se anunţă medicul dacă acuză: durere, greutate în expiraţie,hemoragie, peritonită chimică; - pacientul poate mânca după 2 ore de la efectuarea procedurii; - la recomandarea medicului se pot administra hemostatice; - la ieşire este sfătuit să evite efortul fizic (ridicarea greutăţilor) cel puţin o săptămână.

156

117.PARTICIPAREA ASISTENTULUI MEDICAL LA PUNCȚIA OSOASĂ (PUNCȚIA STERNALĂ) BARARU TANIADefinitie : Punctia osoasa reprezinta crearea unei comunicari între mediul extern si zona spongioasa a osului,strabatand stratul sau corticala, prin intermediul unui ac . Scopul- Explorator –pentru măduva osoasă hematogenă în vederea stabilirii structurii compoziţiei măduvei, precum şi studierii elementelor figurate ale sângelui în diferite faze ale dezvoltării lor, în cursul îmbolnăvirii organelor hematopoietice.- Terapeutic - se face în vederea administrării unor medicamente, transfuzii de sânge intraosoase (când celelalte cai de administrare nu sunt posibile, din cauza arsurilor, obezităţii, aparate ghipsate.Puncţia osoasă se poate executa şi la oamenii sănătoşi , pentru recoltarea de măduvă în vederea transfuzării ei la bolnavi cu patologii ale organelor hematopoetice.Indicatii – boli hematologice Materiale necesare: - 2 ace de puncţie, care este format dintr-un troacar confecţionat din oţel foarte rezistent, de lungimea circa 5 cm, cu un calibru de 1-2 mm şi c-un vârf scurt dar foarte ascuţit. Acu este prevăzut cu mandren. Extremitatea externă a acului se lăţeşte în formă de disc, pe care se adaptează mandrenul, pe această extremitate se va sprijini palma medicului, care execută puncţia. Acul e prevăzut c-un disc apărător, reglabil. Acest disc are rolul de a împiedica pătrunderea acului dincolo de cavitatea medulară în compacta posterioară a sternului.- Seringă de 10-20 ml pentru aspirarea ţesutului medular, - o sticlă de ceasornic.- Seringă de 2-5 ml cu ace pentru anestezie, novocaină, lame sau lamele.- Materiale pentru dezinfectarea regiunii puncţionate- Manusi sterile - Tifon steril pentru pansament , leucoplast Dacă puncţia se face cu scop terapeutic, în loc de instrumente de laborator(sau pe lângă acestea) se vor pregăti sol. medicamentoase care trebuie administrate. Instrumentele se pregătesc pe o măsuţă acoperita cu un câmp steril, în condiţiile de asepsie perfectă ,întrucât măduva osoasă este foarte susceptibilă la infecţie.Pregătirea bolnavului - Psihica se informeaza pacientul asupra necesităţii şi esenţei intervenţiei ,obtinandu-se consimtamantul informat- Fizica – se controleaza in preziua punctiei timpul de sangerare ,timp de coagulare sit imp Quick. pentru puncţia sternală bolnavul este asezat in decubit dorsal , cu trunchiul uşor ridicat. Decubit ventral pe un plan dur sau decubit lateral cu genunchii flectati pentru punctia in creasta iliaca Locul ales pentru puncţie va fi spălat, la nevoie ras, apoi dezinfectat cu alcool şi badijonat cu tinctură de iod.Locul punctiei – este de obicei la nivelul oaselor superficiale ,usor accesibile - Sternul poate fi puncţionat: manubriului sau corpul sternului , sau la înălţimea coastei a-IV sau V, sau în spaţiul al 2-lea sau al 3-lea intercostal, puţin în afară de linia mediană- Spina iliaca posterosuperioara- Creasta iliaca- Maleolele tibiale - calaneulTehnica punctiei:- Puncţia se execută în sala de tratament- se spala pe maini asistenta si medicul- se dezbraca regiunea si se aseaza in pozitia corespunzatoare- Se badijonează locul cu tinctură de iod, se izolează regiunea dezinfectată cu câmpuri sterile- Asistenta medicală prezintă medicului soluţia de novocaină aspirată în seringă pentru anestezia ţesuturilor moi de deasupra osului, inclusiv periostul , se badijoneaza din nou locul anesteziat şi după 15-20 min , necesare pentru instalarea anesteziei, se poate executa puncţia- Asistenta medicală prezintă medicului instrumentele în timpul puncţiei.- Prima dată se oferă pensa, cu care medicul alege acul de puncţie.- Medicul fixează discul apărător la distanţa presupusă necesară (10-16 mm) şi apoi străpunge vertical în locul ales pentru puncţie, pătrunzând prin lama exterioară a osului cu ajutorul presiunii exercitate asupra extremităţii manderenului cu podul palmei.- După pătrunderea acului în cavitatea medulară al sternului medicul extrage mandrenul din ac şi-l da în mâna asistentei medicale, care îl păstrează steril.- Asistenta medicală predă medicului seringa de 10 sau 20 ml pregătită pentru aspiraţie şi pe care medicul o adaptează la ac şi aspiră cu ea conţinutul medular. - În timpul aspirării bolnavul simte o senzaţie dureroasă retrosternală, foarte penibilă. După 1-2 sec. după aspiraţie apare în seringă măduva osoasă. Cantitatea de măduva osoasă necesară pentru examinări este de 0.5-1 ml .

157

- Măduva roşie hematogenă are aspectul sângelui, însă întinsă pe lamă e vâscoasă, cu multe sfacele de ţesut grăsos. - Dacă puncţia sternală s-a făcut cu scop terapeutic sau dacă o puncţie exploratorie e continuată cu administrarea substanţelor medicamentoase pe cale intramedulară, se va pregăti din timp aparatul de perfuzie sau transfuzie cu sol. respective, care se va racorda la acul fixat în os. Pe cale intramedulară se pot administra numai soluţii izotonice picătură cu picătură. Ritmul de administrare nu trebuie să depăşească 15-20 pic pe minut. Cu acest ritm se pot administra până la 1500-2000 ml de sol. în 24 ore, într-un singur loc. - După terminarea operaţiei de recoltare sau administrare se îndepărtează acul de puncţie. Locul puncţie se badijonează şi se aplică un plasture .Ingrijirea ulterioara a pacientului - se asigura repausul la pat si se supravegheaza starea generala si semnele vitale - se observa pansamentul daca se imbiba cu sange Accidente posibile:- imediate punctia alba -nu se poate extrage nimic din cavitatea medulară din cauza unei poziţii greşite a acului-înfundarea acului(care e desfundat cu mandrenul steril). Perforatie ale organelor interne – inima ,plamani; perforarea lamei posterioare a sternului Pneumotorax- Tardive Hematoame Introducerea infecţiei în cavitatea medulară – osteomielita Tulburari de crestere la copii dupa punctia tibialaPregătirea măduvei extrase pentru trimiterea la laborator: Măduva extrasă este amestecată cu sânge provenit din sinusurile măduvei. Din acest motiv seringa în care se găseşte acest amestec trebuie repede evacuată, căci sângele poate sa se coaguleze în ea. Despărţirea parţială a ţesutului medular de sânge se face prin evacuarea conţinutului seringii pe un plan înclinat(sticla de ceasornic cu convexitatea întoarsă în sus),unde sângele se scurge, lăsând pe loc sfaciile grăsoase de ţesut mieloid. Acestea sunt culese şi întinse pe lame degrasate, la fel ca şi frotiurile de sânge. În cursul unei puncţii se pregătesc de obicei 3- 4 lame cu frotiu de ţesut medular şi la indicaţia medicului se vor executa şi alte recoltări pentru numărarea elementelor nucleate, pentru numărarea elementelor reticulocite, pentru examinări histogice sau se vor face însemnări pe medii de cultură. Produsele recoltate pentru probe se trimit fără întârziere la laborator cu formularele de recoltare completate. Mediile de cultură însămânţate se pun cât mai devreme în termostat.Rezultate1. Rezultate normale:- maduva contine cantitati normale de grasimi, tesut conjunctiv si fier. Numarul de celule mature siin crestere este normal.- nu sunt semne ale unei infectii;- nu se despisteaza celule canceroase (leucemie, limfom);- celelule canceroase nu s-au raspandit in organism.2. Rezultate anormale:- celulele maduvei sunt anormale;- sunt prea multe sau prea putine celule iar tesutul medular nu are aspect normal;- maduva osoasa contine prea mult sau prea putin fier;- se depisteaza semne ale infectiei;- se depisteaza celule canceroase;- maduva osoasa a fost inlocuita de tesut cicatrizant.

158

118.PARTICIPAREA ASISTENTULUI MEDICAL LA PUNCȚIA PERITONEALĂ COTEA MARIADefiniţie:Puncţia abdominală sau paracenteza constă în traversarea peretului abdominal cu ajutorul unui trocar.Scop:-explorator:-punere în evidenţă a prezenţei lichidului peritoneal;recoltarea lichidului şi examinarea în laborator .-terapeutic:evacuarea unei colecţii libere de lichid în ascite masive;pentru efectuarea dializei peritoneale.Indicaţii:ascite masive;ascite care nu se resorb prin metodele obişnuite de tratament;hemoperitoneu.Contraindicaţii:chisturi ovariene mari, hidronefroză, sarcină;diateze hemoragice şi în precomă;colecţiile de lichid închistate se evacuează numai chirurgical.Locul puncţiei - în fosa iliacã stângã ( linia Monroe Richter),in regiunea subombilicală.Materiale necesare:-de protecţie a patului:muşama,aleză, paravan;-pentru dezinfecţia tegumentului:alcool iodat. -instrumente şi materiale sterile: trocar gros cu diametrul de 3-4 mm cu un mandrin ascuţit şi unul bont de rezervă, seringi de 5 şi 20 ml, ace de 5-6 mm, bisturiu, pense hemostatice, câmp chirurgical, mănuşi chirurgicale, comprese, tampoane, leucoplast,tuburi prelungitoare;pentru recoltarea şi colectarea lichidului, eprubete, cilindru gradat, vas gradat de 10 I, tăviţă renală, cearşaf împăturit pe lungime.-substanţe medicamentoase, anestezice locale, tonicecardiace;Pregătirea pacientului:-psihică: se informează asupra necesităţii puncţiei,se obţine consimţământul;- fizică: se invită să urineze ;se dezbracă regiunea abdominală; se aşează pacientul în poziţie decubit dorsal în pat; se măsoară circumferinţa abdominală;i se asigură securitatea şi intimitateaExecuţia puncţiei:se face de către medic, ajutat de două asistente în salon sau în sala de tratamenteRolul asistentei in cursul punctiei propriu-zise:-spală,dezinfectează mâinile,îmbracă mănuşile;-pregăteşte patul cu muşama,aşează pacientul în poziţia corespunzătoare locului ales;-pregăteşte locul puncţiei,dezinfectează locul,serveşte medicului seringa încărcată cu anestezic;-menţine pacientul în poziţia dată;-serveşte mănuşile chirurgicale medicului,dezinfectează locul puncţiei;-serveşte instrumentarul medicului ce efectuează puncţia;-supraveghează permanent faciesul,respiraţia,starea generală a bolnavului;-recoltează în eprubete lichidul de ascită;serveşte medicului tubul prelungitor al canulei trocarului(pentru evacuare);-supraveghează scurgerea lichidului în vasul colector;-supraveghează pacientul;schimbă poziţia pacientului dacă se întrerupe scurgerea lichidului;-după terminarea puncţiei ingrijeşte locul puncţiei(pansament steril) şi bandajează abdomenul cu cearşaful .Îngrijirea ulterioară a pacientului-se aşază comod în pat, astfel ca locul puncţiei să fie cât mai sus pentru a evita presiunea asupra orificiului şi scurgerea lichi-dului în continuare;-după 6 ore se îndepărtează cearşaful strâns în jurul abdomenului;-se măsoară circumferinţa abdominală şi se notează;-se monitorizează pulsul, tensiunea arterială, se notează valorile înregistrate în primele 24 de ore-pansamentul se schimbă, respectând măsurile de asepsie.Pregătirea produsului pentru examinare:

-examenul macroscopic constă în măsurarea:cantităţii de lichid,apecierea aspectului, determinarea densităţii;reacţia Rivalta ;examenul citologic, bacteriologic, biochimic - eprubetele cu lichid, etichetate, se trimit la laborator.Reorganizarea:selectarea deşeurilor rezultate.Notarea puncţiei în foaia de observaţie-se notează cantitatea de lichid evacuat, data, ora, numele persoanei care a executat puncţia;-se notează circumferinţa abdominală înainte şi după evacuarea lichidului.Accidente:colaps vascular,hemoragie digestivă manifestată prin hematemeză,melenă,perforarea intestinului, persistenţa orificiului de puncţie prin care se scurge lichid

159

119.PARTICIPAREA ASISTENTULUI MEDICAL LA PUNCȚIA RAHIDIANĂ COTEA MARIADefiniţie:Puncţia rahidiană reprezintă pătrunderea cu un ac în spaţiul subarahnoidian, printre vertebre.Scop:-explorator:măsurarea presiunii lichidului cefalorahidian,recoltarea lichidului pentru examenului macroscopic şi de laborator,injectarea de substanţe radioopace pentru examenul radiologie al măduvei (aer sau substanţe pe bază de iod)-terapeutic:decomprimarea în cazul sindromului de hipertensiune intracraniană,introducerea medicamentelor citostatice, antibioticelor sau serurilor imune în spaţiul subarahnoidian- anestezic:introducerea substanţelor anestezice – rahianesteziaIndicaţii:boli inflamatorii ale sistemului nervos central (meningită, encefalită), scleroză multiplă, hemoragie subarahnoidiană, tumori cerebrale,intervenţii chirurgicale.Locul punctie:puncţia lombară - D12 - L, sau L4 - L5

Materiale necesare se aleg în funcţie de scopul puncţiei:-de protecţie a mesei sau a patului;-pentru dezinfecţia tegumentelor:alcool iodat-instrumente şi materiale sterile, ace lungi cu diametrul 1-1,5 mm cu mandrin, seringi, ace şi seringă pentru anestezie, câmpuri chirurgicale, comprese şi tampoane, mănuşi sterile, pense hemostatice, anatomice,eprubete sterile, lampă de spirt, tăviţă renală, manometru Claude.-medicamente: anestezice locale: pentru rahianestezie, antibiotice, citostatice, seruri imune, preparate cortizonice.

Pregătirea pacientului- pregătirea psihică: se informează pacientul cu privire la necesitatea puncţiei, i se explică poziţia în care va sta-pregătirea fizică: pacientul va fi a jeun;-poziţia este dată în funcţie de locul puncţiei şi starea lui;- poziţia decubit lateral în pat cu spatele la marginea patului, coapsele flectate pe abdomen, bărbia atinge pieptul (poziţie „spate de pisică" );- poziţie şezând pe masa de operaţie sau de tratament cu mâinile pe coapse, capul în hiperflexie.Execuţia tehnicii:medicul efectuează puncţia ajutat de două asistente medicale:-medicul şi asistentele vor face asepsia riguroasă a mâinilor şi vor îmbrăca -una dintre asistente va fixa poziţia bolnavului aleasă de medic şi va supraveghea starea generală a bolnavului în timpul puncţiei-cealaltă asistentă serveşte medicul cu mănuşile sterile,cu instrumente şi materiale necesare:camp,ac cu mandrin;-menţine eprubetelepentru recoltarea LCR;- pregăteşte aparatul Claude pentru măsurarea tensiunii lichidului cefalorahidian;-serveşte seringa cu soluţii medicamentoase pregătite;-după terminarea puncţiei locul cu iod,comprimă locul cu compresă sterilă;-aplică un pansament cu steril ,pe care îl fixează cu un leucoplast;-aşează pacientul in pozitie de decubit dorsal fără pernă.Îngrijirea ulterioară a pacientului-pacientul stă în decubit dorsal, fără pernă, 24 de ore;-după 6 ore se poate alimenta şi hidrata la pat;-se supraveghează funcţiile vitale: puls, tensiune arterială, respiraţie;-se informează medicul în cazul apariţiei unor manifestări cum ar fi: vărsături, greţuri, cefalee.Pregătirea produsului pentru examinare-examinarea macroscopică se face imediat, apreciindu-se culoarea, aspectul, presiunea lichidului (normal lichidul este limpede, clar ca apa de stâncă, se scurge picătură cu picătură); în stări patologice, lichidul cefalorahidian poate fi hemoragie, purulent,iar viteza sa de scurgere poate creşte;- recipientele cu lichidul recoltat se etichetează se,completează formularele de recoltare şi se transportă la laborator pentru examenul citologic, biochimic, bacterologic .Reorganizarea locului:selectarea deşeurilor conform PU.Notarea puncţiei în foaia de observaţie- se notează aspectul lichidului şi presiunea, precum şi data, ora, numele persoanei care a executat punctia.Observaţii:-mandrinul acului trebuie menţinut steril pe timpul puncţiei în caz că se înfundă acul-în cazul evacuării unei cantităţi mari de lichid,bolnavul va sta în poziţie Trendelenburg după puncţie-la laborator se trimite lichidul limpede(se schimbă eprubeta dacă apar câteva picături de sânge la începutul puncţiei)- trebuie evitată evacuarea unei cantităţi mari de LCR- trebuie evitată schimbarea poziţiei bolnavului în timpul puncţiei(det.ruperea acului,traumatizarea nervului)-LCR-ul recoltat pentru examen bacteriologic va fi menţinut după recoltare şi pe timpul transportului la laborator la o temperatură de 37 grade Celsius.

160

-modificarea poziţiei pacientului în timpul puncţiei (îndreptarea coloanei vertebrale) care poate determina ruperea acului şi traumatizarea substanţei nervoaseAccidente:-sindrom postpuncţional (ameţeli, cefalee, vărsături, rahialgii), datorat hipotensiunii lichidiene provocate de puncţie-hemoragii ce apar prin ac în timpul puncţiei, fără importanţă-dureri violente în membrele inferioare, determinate de atingerea ramificaţiilor cozii de cal sau ale măduvei spinării, cu vârful acului;şocul reflex poate duce la sincope mortale; accidentul este foarte rar (se vor pregăti mijloacele obişnuite de reanimare).

161

120.PARTICIPAREA ASISTENTULUI MEDICAL LA PUNCȚIA TORACICĂ BARARU TANIA

Toracocenteza (punctia pleurala): consta in introducerea acului in cavitatea pleurala, indicata in scop diagnostic (explorator) sau terapeutic.Indicatii diagnostice:- existenta a unei colectii lichidiene intrapleurale evidentiate clinic (matitate toracica cu abolire a vibratiilor vocale şi a murmurului in zona respectiva) şi radiologic → identificare a naturii revarsatului. Indicatii terapeutice:- evacuare a unor colectii intrapleurale mari: hidrotorax (in insuficienta cardiaca), hematom masiv posttraumatic, pleurezie serofibrinoasa abundenta nerezolvata medical, pleurezie purulenta;- introducere topica de substante medicamentoase (antibiotice, citostatice).Contraindicatii: colectii inchistate paramediastinale sau paravertebrale (vezi diagnostic diferential cu anevrisme de aorta sau abcese reci osifluente ).- Pneumotorax traumatic ventilat mecanic – risc de transformare in pneumotorax cu supapa si de fistulă bronhopleurală- Suspiciune de anevrism de aortă , - coexistentă unui abces rece osifluent Materiale necesare: - Antiseptice : alcool iodat ,betadină- Tampoane si porttampon(pensă)- seringi, ace sau trocare sterile,de unică folosinţă - anestezic (xilina) 1-2 %,atropină1%- manuşi sterile - robinet cu 3 căi- eprubete sterile pentru examene bacteriologice - eprubete cu anticoagulant –heparină-pentru examene citologice si biochimice - dispozitiv de aspiratie,- tuburi de dren, recipient colector,- Comprese sterile si leucoplast Loc de punctie: - in cazul colectiilor libere din pleura → punctie in spatiul VIII intercostal pe linia axilara posterioara;- in cazul colectiilor inchistate → punctie in centrul matitatii, evitand traiecte care sa lezeze anumite formatiuni anatomice;- in cazul pneumotoraxului compresiv (sufocant, cu supapa, in tensiune) → punctie urmata de pleurostomie in spatiul II intercostal pe linia medioclaviculara;- in caz de hemopneumotorax → punctie urmata de pleurostomie in spatiul VI intercostal pe linia axilara medie sau posterioara;- se evita regiunea cardiaca, varful axilei şi portiunea toracala de sub coasta IX (risc de patrundere in peritoneu). Pregatirea pacientului - Fizică si psihică : se explică pacientului gestul medical ce urmează a fi efectuat,ratiunea acestuia ,beneficiul scontat,riscul

eventual,precum si masurile medicale de minimalizare a acestuia .Manevra nu va fi facută fără consimtământul pacientului.

- Înainte de efectuarea punctiei se va face radiografia toracică si este benefic a se determina TS ,TC si grupul sanguin al pacientului

- Premedicaţie: se administrează codeină ,cu o oră inainte ,pentru prevenirea tusei atropină 1% s.c. administrată cu 20-30 minute inaintea punctiei pleurale pentru a evita socul vagal , în absenta contraindicaţiilor ( glaucom sau adenom de periuretral cu retentie cronică de urină )

162

Ne se administrează medicatie sedativă -benzodiazepine sau opiacee- datorită riscului de detresă respiratorie,în special la vârstnici Pozitia bolnavului: - clasic: bolnav aşezat pe marginea patului, cu torace uşor flectat anterior şi coate sprijinite pe genunchi (deschidere maxima a spatiilor intercostale), sustinut de ajutor in aceasta pozitie;- poziţie sezândă, calare pe scaun,cu fata la spatarul acestuia ,cu bratele sprijinite pe spatar sau cu bratul de partea hemitoracelui punctionat ridicat deasupra capului- poziţie sezândă ,pe scaun ,in lateral cu partea sanatoasă inspre spatarul acestuia ,cu bratul de partea sanatoasa sprijinit pe spatar ,iar celalalt brat ridicat deasupra capului , punandu-se în evidentă locul de electie al punctiei.- pneumotorax „cu supapa”, colectii inchistate anterioare sau laterale: bolnav in decubit dorsal sau chiar lateral. - daca pacientul nu poate mentine pozitia sezandă punctia pleurala se poate efectua in decubit lateral de partea sănătoasă, cu spatele la operator şi bratul de partea bolnavă ridicat deasupra capului.- indiferent de pozitie ,ridicarea braţului si apneea la sfârşitul unui inspir profund în momentul puncţionării determină largirea spaţiilor intercostale ,facilitând execuţia manevrei.- pe toata durata manevrei, o asistentă medicala se va plasa în fata pacientului, supraveghindu-l

Tehnica propriu-zisa:- dezinfectie a regiunii cu tinctura de iod; - anestezie strat cu strat (inclusiv pleura); - se asteapta 10-15 minute instalarea efectului.Pentru majoritatea pacientilor este inutila realizarea anesteziei daca punctia se realizeaza cu ace de punctie obisnuite - reperare cu varful indexului a marginii superioare a coastei ce delimiteaza inferior spatiul intercostal respectiv; - cu acul montat la seringa, sau cu un robinet cu 3 cai interpus intre ac si seringa (daca se doreste evacuarea colectiei lichidiene ),se patrunde brusc, perpendicular, prin piele, razand cu marginea superioara a coastei; se strabat apoi muşchii intercostali (I 3 cm grosime), fascia endotoracica şi pleura parietala; - aspirare de lichid,20-30 ml pentru analiza biochimica, bacteriologica, citologica; - in cazul punctiei terapeutice evacuatorii: ataşare la acul de punctie sau trocar,prin intermediul robinetuluicu trei cai dupa inchiderea lui, a unui tub de dren racordat la un recipient de colectare (drenaj tip Béclère, cu capatul distal al tubului de dren plasat in recipientul de colectare sub un nivel de lichid, pentru a preintampina aparitia pneumotoraxului iatrogen), eventual drenaj aspirativ; - se vor evacua maxim 1500 ml de lichid pleural intr-o sedinţă terapeutică. - închiderea robinetului si retragerea acului, masare a locului de punctie cu tampon de alcool, pansament steril. - eprubetele cu lichidul recoltat ,etichetate corspunzător ,se vor transporta la laborator - se îndepartează materialele folosite

respectând PU

163

manunchi vasculo-nervos intercostal: vena, artera, nerv (de sus in jos)Supravegherea pacientului dupa punctie In orele urmatoare punctiei pleurale pacientul va fi supravegheat urmarindu.se eventuala apariţie a tusei ,durerilor toracice ,dispneii,transpiratiei,tahicardiei,setei sau hipotensiunii arteriale . Dupa punctie se recomanda repetarea radiografei toracice .Aceasta este obligatorie in cazul aparitiei semnelor mentionate ( suspiciune de pneumotorax sau marire a epansamentului pleural) Complicaţiile puncţiei pleurale Incidente: - lezare a unui vas din pachetul subcostal, cu scurgere de sange pe ac ,durere vie iradiată intercostal,hematom al peretelui → retragere a acului, compresie locală; - intepare a pulmonului, cu scurgere de sange aerat → retragere a acului; - oprire brusca a jetului (obliterare a acului de catre pulmon sau false membrane) ce denotă evacuarea aproape totală a lichidului,fie obstruarea lumenului acului printr-un fragment biologic → mobilizare a acului, dezobstructie cu mandren;Daca suspicionam o pleurezie inchistată cu cloazonări,după reverificare radiologică se va repeta puncţia la nivelul altui spatiu intercostal - punctie „alba” → eventuala repetare sub ghidaj echografic. - tusea apare relativ frecvent si impune oprirea manevrarii acului,retragerea usoara a acestuia si /sau intreruperea temporara a evacuării pleurale.Uneori tusea precede instalarea sincopei vagale . Accidente: - edem pulmonar acut (evacuare prea rapida, evacuare a mai mult de 1200 ml lichid), cu dispnee, cianoza, tuse, expectoratie rozata spumoasa, raluri subcrepitante „in valuri”, semne de insuficinta cardiaca ; datorat evacuării rapide a unei cantităţi prea mari de lichid intr-o singură sedinţă,la cei cu colecţii lichidiene mari cronice → tonicardiace, oxigenoterapie;- sincopa vagală (prin reflex vagal cu punct de plecare pleural) manifestată prin bradicardie- hipotensiune reflexe urmate de pierderea cunostintei → intrerupere toracocenteza, resuscitare cardiorespiratorie;- pneumotorax poate rezulta ca urmare a lezării plamânului sau prin patrunderea aerului in pleură,prin lumenul acului de punctie → drenaj aspirativ sau drenaj tip Béclère;- hemototax secundar lezării vaselor intercostale ,cu hemoragie intrapleurală- hemoragii interne cu soc hemoragic secundare lezării ficatului sau splinei,cu hemoperitoneu sau hemoragii intraparenchimatoase sau capsulare, în cazul in care punctia a fost efectuată prea decliv ,fără ghidaj radioscopic - infectare a revarsatului pleural (transformare in pleurezie purulenta) , datorită nerespectării regulilor de asepsie → evacuare puroi, antibioticoterapie.

164

121.PARTICIPAREA ASISTENTULUI MEDICAL LA PUNCȚIA VEZICALĂ COTEA MARIADefinitie: introducerea unui ac,transabdominal in interiorul vezicii urinareScop:- foarte rar – prelevarea urinei direct din vezica urinară pentru examenul de laborator atunci când trebuie exclusă total posibilitatea contaminării: - golirea vezicii în retenţiile acute de urină când sondajul vezical nu poate fi executat: stricturi uretrale, hipertrofie de prostată, traumatisme uretrale sau ale vaginului (când sondajul este contraindicat). Materiale necesare - un câmp pentru acoperirea zonei pe care se face puncţia; - materiale dezinfecţie: betadină, tampoane; - material steril pentru puncţie: - trocar subţire cu mandren sau un ac pentru injecţie intramusculară cu lungime 10-12 cm;- seringi de 20 ml;- pense anatomice şi hemostatice; - câmp chirurgical cu deschidere; - comprese sterile; - mănuşi sterile; - material pentru anestezie: - seringă; - ace pentru injecţie s.c.; - soluţie anestezică; - material pentru îndepărtarea pilozităţii; - vas colector; - cilindru gradat; - tăviţă renală;Pregătirea pacientului - se anunţă pacientul şi se explică senzaţia de uşurare în caz de retenţie; - se îndepărtează pilozitatea din zona suprapubiană; - dacă scopul este recoltarea urinei, pacientul este anunţat să nu urineze câteva ore sau dacă vezica nu e plină, este rugat să bea 1-2 pahare de lichid, iar când rinichiul nu excretă suficient, medicul poate recomanda diuretice; - se aşază pacientul în decubit dorsal; - sub bazin se aşază o pernă tare. Participarea asistentului medical la procedură Puncţia se face de către medic ajutat de 1-2 asistenţi medicali. Medicul: - stabileşte locul – de deasupra simfizei pubiene pe linia mediană la 2 cm deasupra simfizei; - îmbracă mănuşi sterile; - efectuează anestezia locală; - izolează locul prin acoperire cu câmpul steril; - execută puncţia şi adaptează tubul de scurgere al urinei în vasul colector. Asistentul medical: - pregăteşte masa pentru puncţie; - ajută pacientul să se aşeze în poziţia corespunzătoare (decubit dorsal) cu o pernă sub zona sacrală; - ajută pacientul să-şi dezbrace partea inferioară a corpului; - dezinfectează locul; - serveşte medicului materialul pentru anestezie; - serveşte medicului seringa şi acul pentru puncţie; - supraveghează pacientul în timpul puncţiei; - urmăreşte scurgerea urinei/primeşte probele recoltate dacă este cazul; - notează cantitatea, aspectul urinei. Îngrijirea după puncţie - după retragerea acului de către medic şi dezinfecţia locului se aplică un pansament; 133- se conduce pacientul la pat; - se controlează locul şi pansamentul pentru a observa dacă urina se scurge prin înţepătură; - se măsoară funcţiile vitale.

165

122.PERFUZIA – SOLUȚII PERFUZABILE, INDICAȚII, CONTRAINDICAȚII, PROCEDURI POSTELNICU MIHAELADefiniţie:~ Perfuzia este o injecţie prelungită –continuă sau discontinuă – de introducere picătură cu picătură, intravenos sau

subcutanat, a unor soluţii perfuzabile, cu sa fără medicament, pentru reechilibrarea hidroionică şi volemică a organismului.

~ Perfuzia de sânge sau transfuzia este o injecţie intravenoasă continuă – picătură cu picătură – de sânge integral sau derivate de sânge.

Clasificarea perfuziilor:~ În funcţie de durata de administrare:

▪ Perfuzie de scurtă durată.▪ Perfuzii de lungă durată.

~ În funcţie de ritmul de administrare:▪ Perfuzii în jet continuu.▪ Perfuzii lente.

Metode de perfuzare:~ Prin ace metalice fixate direct în venă.~ Prin canule din material plastic introduse transcutanat prin lumenul acelor (care se retrag ulterior) sau introduse

chirurgical.~ Prin denudare venoasă – evidenţierea venei pe cale chirurgicală şi poziţionarea unei canule sau cateter se poate

menţine câteva săptămâni.~ Prin branulă se poate menţine mai multe zile.~ Pompă de perfuzie este un sistem electronic de administrare a soluţiilor perfuzabile, cu reglare programată a volumului

şi fixarea ratei fluxului de lichid.Scop:~ Aport parenteral de lichide.~ Reechilibrare hidroionică şi volemică → hidratare şi mineralizare.~ Reglarea echilibrului acido-bazic.~ Scop depurativ diluând şi favorizând excreţia din organism a produşilor toxici.~ Scop anestezic.~ Alimentaţie parenterală – parţială sau totală.~ Efect terapeutic prelungit.~ Administrarea de medicamente cu efect rapid, uşor de controlat, cu recomandare strict intravenos prin perfuzie.~ Completarea proteinelor sau a altor componente sanguine.~ Menţinerea căii de acces venos.Materiale necesare:~ Perfuzor3 → trocar cu apărătoare, tubulatură transparentă, picurător, clemă sau robinet de închidere, tub pentru aer:

o Set perfuzie cu filtru4.o Set perfuzie cu valvă şi micropicurător cu filtru.o Set perfuzie cu valvă pentru suprapresiune şi filtru.o Trusă transfuzie.

~ Pompa de perfuzie → este constituită dintr-un sistem electronic propriu pentru administrarea soluţiilor, perfuzoarele având o lungime variabilă între 1,5-2 m, cu reglare programată a volumului şi fixarea ratei de flux.

~ Pompa de perfuzie – injecţie → sistem prin care pot fi folosite simultan mai multe seringi acţionate de un propulsor linear cu piston. Pot fi administrate doze exacte. Debitul este de 1-100 ml/h.5

~ Piese intermediare → robinete care asigură mai multe căi de administrare şi permit administrarea simultană la aceiaşi linie venoasă a 2 perfuzii. Montarea perfuziei se face prin înfiletare la ac, canulă, fluturaş.

~ Soluţie de perfuzat.~ Stativ.~ Suport pentru fixarea braţului.~ Materiale pentru puncţie venoasă.~ Leucoplast sau material pentru fixarea aparatului de perfuzie.

3 Se livrează de obicei împreună cu soluţia perfuzabilă.4 Filtrul are rolul de a reţine particulele care ajunse în circulaţie ar provoca reacţii caracteristice de respingere faţă de corpii străini, leziuni vasculare şi microembolii.5 Ambele sisteme tip pompă de perfuzie sunt prevăzute cu alarmă vizuală şi sonoră.

166

~ Tăviţă renală.~ Mănuşi de protecţie.~ Alcool.~ Tampoane.Soluţii perfuzabile:~ Sunt soluţii sterile, apirogene → în flacoane sau pungi PVC.~ Pungile din plastic nu necesită utilizarea tubului de aer.~ Au termenul de valabilitate înscris pe flacon sau pungă.~ Cantitatea soluţiei variază de la 50-100-150-200-500-1000 ml.~ Trebuie încălzite la temperatura corpului.~ Soluţiile perfuzabile sunt grupate în 6 grupe:

o Soluţii electrolitice.o Soluţii glucozate – cu hidraţi de carbon.o Soluţii mixte. – electroliţi + hidraţi de carbon.o Soluţii macromoleculare.o Soluţii nutritive.o Soluţii spciale.

~ Soluţii utilizate: o Soluţii izotone = soluţii care au aceiaşi presiune osmotică cu a sângelui, acelaşi punct de congelare şi nu

modifică sensibil proprietăţile elementelor figurate din sânge : Ser fiziologic (9g‰ NaCl). Ser glucozat 5%. Lactat de sodiu 1,9%. Bicarbonat de sodiu 14‰. Soluţie de KCl 2%.

o Soluţii hipertone = se administrează strict intravenos deoarece concentraţia crescută a serului provoacă escare la locul injectării ca urmare a deshidratării intracelulare locale:

Soluţii glucozate → ser glucozat 10%, 20%, 33%, 45%. Soluţii clorurare → NaCl 10% sau 20% – se injectează 30-60 ml. Soluţii bicarbonatate 30%. KCl 2% în glucoză 5%.

o Soluţii mixte : Ringer – soluţie de electroliţi:

KCl 0,3g + CaCl2 0,5g + NaCl 8,5g + apă āā 1000ml. Soluţie Darow :

KCl 2,8g + NaCl 4g + lactat Na 20% 29g + apă āā 1000ml. Soluţie Krebs :

NaCl 7g + KCl 0,28g + CaCl2 o,27g + fosfat acid de K 1,16g + sulfat de Mg 2,40g + apă āā 1000ml.

o Soluţii macromoleculare: Dextran 40 în ser glucozat 5%. Dextran 40 în ser fiziologic. Dextran 70 în ser glucozat 5%. Serodextran – Dextran 70 în Ringer-Lactat. Albumină 20% Plasmă pasteurizată 4%. Plasmasteril în ser fiziologic.

o Soluţii nutritive: Aminosol 10% - cu acizi aminaţi. Aminosol-glucozat. Intralipid 10% sau 20%. Nutriflex 32 cu 750 Kcal/l. Nutriflex 48 cu 1250Kcal/l. Aminomel. Proteinsterilele H sau N.

o Alte soluţii: Ringer-Lactat. Levosan. Aminofuzin.

167

Gastrofuzin. Manitol 10% sau 20% → prezintă cristale deoarece soluţia este suprasaturată şi trebuie încălzită

până dispar cristalele. Uree 30%.

o Soluţie Buttler, soluţie Locke, soluţie Hartman, soluţie Tham, soluţie Fischer – alcalină.~ Înlocuitori ai masei circulante:

o Dextran 70 – Macrodex.o Dextran 40 - Rheomacrodex.o Marisang.o Plasmă umană, sânge integral, derivate de masă eritrocitară.

~ Serurile glucozate şi aminoacizii trebuie ferite de căldură şi de lumină pentru a nu-şi pierde valoarea biologică.Locul puncţiei pentru perfuzie:~ Pentru perfuzii se aleg mai întâi venele periferice → venele dorsale ale mâinii şi antebraţului.~ Pentru perfuzii repetate se începe puncţia venoasă cu venele distale, protejând vasele de calibru mare.~ Venele de la plica cotului.~ Venele epicraniene sau jugulare la corpului mici şi sugari.~ Venele de pe suprafaţa dorsală a mâinii.~ Venele subclaviculare sau femurale.Pregătirea pacientului:~ Se anunţă bolnavul şi se explică tehnica, necesitatea şi importanţa ei, durerea şi durata perfuziei.~ Se roagă bolnavul să urineze.~ Se aşează bolnavul cât mai comod, în decubit dorsal, cu braţul sprijinit pe pernă elastică (sau pe suport) → se utilizează pe

cât posibil braţul folosit mai puţin.~ Poziţia trebuie să fie cât mai comodă şi relaxată, accesibilă puncţiei.~ Pregătirea locului constă din dezinfecţie, spălare, degresare, îndepărtarea ceasului i bijuteriilor.~ Se protejează regiunea interesată a patului cu muşama şi aleză.~ Se acoperă bolnavul cu învelitoare.~ Se aduc lângă pacient materiale pregătite fie pentru puncţia venoasă, fie pentru cateterism venos.Pregătirea flaconului:~ Se spală şi se dezinfectează mâinile.~ Alegerea soluţiei de perfuzat o face medicul diferenţiat pentru perfuzii de scurtă durată sau perfuzii de lungă durată.~ Se controlează soluţia de perfuzat: etichetă, conţinut, valabilitate, aspect limpede, clar, integritate, etanşeitate,

corespondenţa cu soluţia recomandată.~ Temperatura soluţiei perfuzabile trebuie să fie de 18-240C (temperatura camerei). Încălzirea flacoanelor în urgenţă se va

face cu mijloace specifice – termostat, contact cu organismul uman.~ Se îndepărtează protecţia de pe dopul de cauciuc.~ Se controlează aparatul de perfuzat: valabilitate, aspect, integritate, etanşeitate, corespondenţa cu soluţia recomandată şi

se desface aparatul de perfuzie.~ Se dezinfectează dopul de cauciuc.~ Se închide prestubul aparatului de perfuzie.~ Se îndepărtează teaca de protecţie a acului şi se puncţionează dopul de cauciuc cu acul trocar al aparatului.~ Se îndepărtează teaca de protecţie a acului tubului de aer şi se puncţionează dopul de cauciuc (nu este necesar în cazul

utilizării soluţiilor perfuzabile ambalate în pungii).~ Se suspendă flaconul, cu perfuzorul montat, pe stativ.~ Se deschide prestubul în aşa fel încât lichidul să pătrundă în tubul perfuzor înlocuind coloana de aer.~ Se formează nivelul de lichid (cca. ½ din picurător) şi se continuă scoaterea aerului până apare la extremitatea

perfuzorului prima picătură de lichid.~ Se închide prestubul, se repune apărătoarea amboului şi se atârnă tubulatura perfuzorului pe stativ.Execuţie:~ Se spală şi se dezinfectează mâinile şi se îmbracă mănuşile de protecţie.~ Se examinează calitatea venelor.~ Se aplică garoul şi se alege locul puncţiei.~ Se dezinfectează locul cu alcool.~ Se cere bolnavului să strângă pumnul de câteva ori şi să rămână cu pumnul strâns.~ Se execută puncţia venoasă (cât mai periferic) şi se verifică poziţia acului.

168

~ Se cere bolnavului să desfacă pumnul şi se desface garoul.~ Se ataşează la ac amboul perfuzorului.~ Se deschide prestubul şi se reglează ritmul perfuziei → obişnuit 60 picături pe minut sau în funcţie de necesităţi şi de

soluţia administrată.~ Rata de flux a perfuziei (debitul) este fixată de medic şi se calculează după următoarea formulă:

Picături=

Volum total x picături / mlMinut Timpul total de infuzie în minute

~ Când există cateter instalat se evită fluxul sanguin sau pătrunderea aerului.~ Perfuzia se adaptează la cateter cu robinetul închis.~ Se deschide robinetul şi se reglează debitul, se fixează cateterul sub formă de buclă la piele cu leucoplast, braţul fiind fixat

pe suport sau legat direct de pat.~ Cateterul este lăsat à demeure în funcţie de durata tratamentului perfuzabil şi de toleranţa pacientului.Perfuzia subcutanată: ~ Necesită o substanţă de felul hialuronidazei pentru difuziunea mai rapidă a soluţiei.~ Locul injectării → peretele abdominal (stâng), faţa externă a coapsei.~ Se execută puncţia după tehnica injecţiei subcutanate, se verifică poziţia acului prin mobilizare şi se adaptează perfuzorul

la ac.~ Se fixează acul, tubulatura – cu leucoplast la nivelul pielii.~ Se reglează ritmul perfuziei.Perfuzia epicraniană:~ Se aplică la sugar şi copilul mic.~ Un ajutor menţine copilul în poziţie.~ Se spală, eventual se rade locul şi se dezinfectează.~ Se trage cu degetul vena aleasă şi se puncţionează cu un ac fin → ac fluturaş.~ Pentru eliminarea aerului din cateter se injectează cu seringa soluţie de perfuzat.~ Se racordează perfuzorul la ac şi se reglează ritmul.~ Se fixează acul, cateterul şi perfuzorul cu benzi de leucoplast.Rolul asistentei medicale în timpul perfuziei:~ Supraveghează starea generală a bolnavului → funcţii vitale (TA, puls, respiraţie), paloarea.~ Supraveghează locul puncţiei → riscurile necrozei, hematomul, infiltratul paravenos,.~ Supraveghează ritmul de curgere a lichidului → numărul de picături pe minut, volumul, pompa de perfuzie.~ Se supraveghează modul de funcţionare a aparatului → etanşeitatea sistemelor, cudările tubulaturii.~ Se pregăteşte la nevoie un nou flacon cu soluţie perfuzabilă.~ Se închide prestubul înaintea golirii complete a flaconului şi se schimbă flaconul de perfuzie.

o Se îndepărtează protecţia de pe dopul noului flacon.o Se dezinfectează dopul de cauciuc şi se mută perfuzorul (apoi tubul de aer).o Se fixează noul flacon în stativ şi se reglează debitul.o Se aplică eticheta cu inscripţiile necesare.o Se notează bilanţul hidric → se ia în calcul şi cantitate de lichid rămasă în flaconul schimbat.

~ Administrează medicaţie recomandată prin perfuzie sau pe tubul perfuzorului.~ Asigură administrarea perfuzie pe cât posibil, la temperatura corpului.Administrarea medicamentelor prin perfuzie:~ În timpul perfuziei se pot administra vitamine, electroliţi, antibiotice, calmante etc.~ Pentru introducerea medicamentelor în recipientul cu soluţia perfuzabilă se badijonează cu alcool iodat 1% dopul de

cauciuc şi se puncţionează cu acul ataşat la seringa cu medicament.~ Medicamentele pot fi administrate în flaconul de perfuzie cu tubul pensat şi răsturnat sau cu seringa prin tub sau prin

adaptare la robinetul cateterului → se închide circulaţia lichidului pe toată durata injectării medicamentului.~ Soluţiile medicamentoase trebuie să fie compatibile cu soluţiile perfuzabile.~ În cazul soluţiilor incompatibile care sedimentează, cristalizează, inactivează sau modifică soluţia se recomandă perfuzii

scurte sau injecţii intravenoase scurte directe.~ Pentru a menţine vena deschisă se introduc pe canulă 0,1-0,2 ml heparină.Îngrijiri după tehnică:~ Se aplică un tampon cu alcool la locul puncţiei.~ Se extrage acul brusc din venă sau se retrage amboul.

169

~ Se lasă un pansament fixat cu leucoplast la locul puncţiei.~ În cazul când pacientul are montată o branulă se îndepărtează amboul perfuzorului şi se închide branula în condiţii de

asepsie perfectă.~ Se înveleşte bolnavul şi se aşează comod.~ Se supraveghează şi, dacă nu sunt contraindicaţii, se pot administra lichide calde.~ Se notează în foaia de observaţie cantitatea de lichid perfuzată.Incidente şi accidente:~ Hiperhidratare → prin perfuzie în exces. La cardiaci poate determina edem pulmonar acut, tuse, expectoraţie

hemoptoică, polipnee, hipertensiune. Se reduce ritmul transfuziei sau chiar se întrerupe complet, se injectează cardiotonice.

~ Embolie gazoasă + sincopă cardiacă → prin pătrunderea aerului în curentul circulator. Se previne prin eliminarea aerului din tub înainte de instalarea perfuziei, întreruperea perfuziei înainte de golirea completă a flaconului şi prin neutralizarea perfuziilor cu presiune.

~ Dispnee + dureri precordiale → supraîncărcarea inimii la introducerea bruscă de cantităţi mari de lichid – se întrerupe perfuzia sau se asigură un ritm lent de administrare.

~ Revărsat lichidian → în ţesuturile perivenoase poate da naştere la flebite, necroze.~ Frison şi stare febrilă → prin nerespectarea condiţiilor de asepsie.~ Infecţii prin aspiraţie şi diaree → prin hrănire îndelungată prin perfuzie.~ Compresia vaselor sau a nervilor → datorită folosirii diferitelor aparate sau obiecte de susţinere a braţului.~ Coagularea sângelui pe ac sau cateter → se previne prin perfuzarea lichidului cu soluţie de heparină.~ Refularea masivă sanguină → prin puncţionarea unei artere.~ Embolie de cateter → prin fixarea neglijentă a acestuia.~ Intoleranţă (durere, edem) → se retrage acul.~ Tromboză → prin mobilizarea cheagului de sânge.~ Limfangită → apariţia durerii pe traiectul vasului, colorat în roşu, cald, dureros la atingere, datorită intoleranţei la soluţii şi

cateter sau greşeli de asepsie. Cateterul nu se aplică niciodată la membrele inferioare pentru evitarea acestei complicaţii.~ Ruperea cateterului.. ~ Greşirea căii de administrare → nu se administrează niciodată prin perfuzie subcutanată soluţii hipertone; se verifică

înainte calea de administrare a soluţiei.~ Escare → prin greşirea căii de administrare, prin nesupravegherea perfuziei – perfuzie paravenoasă, ac nefixat sau braţ

nefixat – mai ales în cazul perfuziilor hipertone.~ Şoc → apare transpiraţia, paloarea feţei, agitaţie, frison, sete intensă – se opreşte perfuzia şi se injectează antialergice,

eventual oxigenoterapie.~ Cefalee. ~ Oprirea bruscă a perfuziei → se schimbă poziţia acului sau se schimbă acul.~ Sclerozarea venei → se aplică comprese umede reci şi se schimbă cât mai de locul injecţiei.~ Hematom → se aplică comprese reci locale.

Observaţii:~ Instalarea perfuziei se va face în condiţii de asepsie perfectă.~ Viteza (debitul) perfuziei depind de:

o Diferenţa de presiune dintre lichidul de perfuzie şi cateterul pacientului.o Diametrul tubului perfuzorului.o Viscozitatea soluţiei perfuzate.o Rezistenţa dată de pacient prin presiunea sângelui venos, tromboză la nivelul cateterului, aderenţe la

peretele vasului, vase înguste.~ Reglarea vitezei de curgere se face asigurând scurgerea liberă, evitând cudările tubului, susţinând braţul, folosind

prestubul sau pompa de perfuzie.~ În caz de hipovolemie se administrează perfuzia folosind o pompă pentru a mări presiunea din interiorul flaconului în

vederea reumplerii volumetrice mai rapid. Accidentele persuziei sub presiune sunt: supraîncărcarea volemică, ruperea venelor, perfuzarea paravenoasă prin poziţia greşită a acului sau cateterului, embolie gazoasă.

~ Utilizarea flacoanelor etanşe elimină riscul emboliilor gazoase.~ Înlocuirea flaconului sau întreruperea perfuziei se va face înainte de golirea completă pentru a împiedica pătrunderea

aerului în perfuzor şi pentru a reţine 2-3 ml de soluţie pentru control, în cazul în care s-ar produce un accident (intoleranţă).

170

~ Este obligatorie NOTAREA PE FLACON → O RA DE APLICARE, RITMUL DE ADMINISTRARE, COMPONENŢA SOLUŢIILOR PERFUZATE, MEDICAMENTELE ADĂUGATE, ORA DE ÎNTRERUPERE A PERFUZIEI, NUMELE ASISTENTEI CARE A MONTAT PERFUZIA.

~ Administrare de glucoză, indiferent de concentraţie, impune tamponarea cu insulină.

Cantitate de glucoză

Concentraţie % Pacient cu glicemie normală

Pacient cu diabet

250 ml 5% 2,5 u.i. 6 u.i500 ml 5% 5 u.i. 12 u.i.250 ml 10% 5 u.i. 12 u.i.500 ml 10% 10 u.i. 24 u.i.250 ml 20% 10 u.i. 24 u.i.500 ml 20% 20 u.i 48 u.i.

~ Abordul venos superficial la nivelul membrelor inferioare este realizat doar în cazuri de urgenţă majoră şi pentru scurtă durată pentru a evita complicaţiile tromboembolice şi septice.

~ Nu se refolosesc recipientele sau pungile cu soluţii perfuzabile a căror conţinut nu a fost epuizat!~ Locul perfuziei este recomandat să fie schimbat la fiecare 72 ore.

171

123.POZIȚIILE BOLNAVULUI - ÎN PAT, DE EXAMINARE ȘI TRATAMENT POSTELNICU MIHAELAScop ~ Cunoaşterea poziţiilor necesare îngrijirilor.

~ Cunoaşterea poziţiilor necesare examinărilor speciale.~ Recunoaşterea poziţiilor determinate de boală.~ Poziţii influenţate de starea generală.

Poziţii în funcţie de starea generală

Poziţie activă (fiziologică) – indiferentă , nu necesită ajutor → poziţie identică cu cea a pacientului sănătos.~ Pacienţii au forţa fizică păstrată.~ Musculatura îşi păstrează tonicitatea.~ Nu au interdicţie de a se mişca.~ Se mişcă singuri, fără ajutor.Poziţie pasivă – necesită ajutor → bolnavul nu se poate mişca, nu-şi poate schimba poziţia.~ Bolnavul este lipsit de forţă fizică, este în stare gravă.~ Musculatura îşi pierde tonicitatea, bolnavul devine adinamic.~ Nu se pot mişca singuri, necesită ajutor pentru mobilizare.~ Bolnavul are interdicţie de a se mişca.Poziţie forţată – poziţie neobişnuită . Sunt atitudini neobişnuite, uneori patognomonice. Poziţie impusă de boală (paralizia unilaterală a musculaturii dorsale, crize dureroase abdominale, ulcer, litiază biliară etc.:~ Opistotonus – bolnavul este în hiperextensie, formând un arc cu concavitatea dorsală, corpul

sprijinindu-se pe ceafă şi călcâie → tetanos.~ Pleurostotonus – bolnavul descrie un arc cu concavitatea laterală → tetanos.~ Cocoş de puşcă – capul în hiperextensie şi membrele inferioare flectate, atât în articulaţia

femurală, cât şi în articulaţia genunchiului.~ Spate de pisică.~ Ortopnee – poziţie şezând în pat → afecţiuni cardiace însoţite de insuficienţă circulatorie, afecţiuni

pulmonare.~ Ghemuit în pat, exercitând o presiune cu pumnul asupra regiunii dureroase → ulcer gastric

penetrant.~ Decubit dorsal sau lateral stâng → boală ulceroasă.~ Fotofobie – cu spatele spre lumină → meningită tuberculoasă.~ Poziţia care să menajeze partea dureroasă → pleurită, fractură costală – bolnavul stă pe partea

sănătoasă.o Poziţie impusă de tratamentul aplicat → aparate de extensie în fracturi.o Poziţie profilactică → pentru prevenire emboliilor, tromboflebitelor etc.o Poziţie exploratorie:

Poziţie Ginecologică. Poziţie Genupectorală.

Poziţii indiferent de starea generală

~ Ortostatism – în picioare.~ Clinostatism – orizontal → decubit (dorsal, ventral, lateral drept sau stâng).~ Poziţie înclinate:

o Poziţie proclivă - capul mai sus.o Poziţie declivă (Trendelenburg) – capul mai jos.

~ Poziţie intermediare:o Semişezând.o Șezând.

Poziţia decubit dorsal

Poziţie orizontală → bolnavul este culcat pe spate, cu suport de susţinere pentru picioare şi rulou la nivelul regiunii trohanteriene.~ Decubit dorsal fără pernă → poziţie indicată după puncţie lombară, în afecţiuni

ale coloanei vertebrală etc.~ Decubit dorsal cu o pernă subţire → poziţie indicată în anemii

posthemoragice, afecţiuni cerebrale etc.~ Decubit dorsal cu două perne → poziţie obişnuită.

Poziţia decubit lateral – drept sau stâng

Poziţie orizontală – culcat pe o parte (dreapta sau stânga).~ Decubit lateral – drept sau stâng → cu o pernă sub cap, cu membrul inferior care este în contact

cu suprafaţa patului întins, cu celălalt membru flectat şi sprijinit pe o pernă. Spatele este sprijinit cu pernă sau pătură rulată.

~ Poziţia este recomandată în:

172

o Pleurezii.o Meningite. o În timpul unor tehnici de îngrijire: Schimbarea lenjeriei. Efectuarea toaletei parţiale la

pat. Administrarea supozitoarelor. Efectuarea sondajului duodenal. Măsurarea temperaturii rectale la adult. Efectuarea puncţiei lombare etc.

Poziţia decubit ventral

Poziţie orizontală – culcat pe abdomen:~ Decubit ventral fără pernă → capul întors într-o parte, braţele de-a lungul corpului

cu sul de susţinere la nivelul palmei; sul de susţinere sub glezne sau menţinerea picioarelor în unghi drept prin crearea unui gol între saltea şi tăblia patului, pernă sub umeri.

~ Decubit ventral cu formă → capul întors într-o parte, braţele flectate şi aşezate la stânga şi la dreapta capului, cu partea palmară pe suprafaţa patului, pernă sub regiunea abdominală, picioarele în unghi drept prin crearea unui gol între saltea şi tăblia patului.

Poziţie şezând Șezând în pat:~ Bolnavul este menţinut în poziţie şezând în pat, trunchiul realizând cu membrele inferioare

realizând un unghi de 900 – prin ridicarea somierei articulate.~ Dacă patul are somieră fixă – rigidă, pentru realizarea poziţiei se foloseşte rezemător de spate sau

4-5 perne, gambele în semiflexie, cu sul sub genunchi şi sprijinitor pentru picioare, braţele aşezate pe câte o pernă, lateral de trunchi.

~ Poziţia favorizează respiraţia şi este recomandată: bolnavilor dispneici, bolnavilor în criză de astm bronşic, bolnavilor cu insuficienţă cardiacă → ortopnee.

Șezând în fotoliu: bolnavul îmbrăcat, bine învelit este aşezat confortabil în fotoliu.Șezând la marginea patului – cu gambele atârnate:~ Bolnavul este adus în poziţie şezând la marginea patului.~ Sub picioarele bolnavului se aşează un taburet.~ Se înveleşte bolnavul cu pătură.~ Poziţia este recomandată: bolnavilor cu insuficienţă cardiacă.

Poziţie semişezând ~ Se sprijină spatele bolnavului cu două perne sau cu rezemător / somieră articulată ce realizează un unghi de 25-30-450 între trunchiul bolnavului şi membrele inferioare.

~ Pentru menţinerea în poziţie se aşează sub tălpile bolnavului un sprijinitor.~ Poziţia este recomandată:

o Bolnavilor care necesită intervenţii de prim ajutor.o Bolnavilor cu tulburări respiratorii.

~ Poziţia este contraindicată:o Bolnavilor cu tulburări de deglutiţie. o Bolnavilor comatoşi.o În timpul anesteziei generale.

Poziţii înclinate Poziţia declivă – Trendelenburg:~ Poziţia se realizează prin ridicarea extremităţii distale a patului.~ Este o poziţie decubit, cu capul mai coborât → prin realizarea unei diferenţe de 10-60cm între cele

două extremităţi ale patului.~ Pentru evitarea alunecării bolnavului (din pat sau de pe masa de operaţie) se folosesc pentru fixare

chingi sau rezemători speciale pentru umeri.~ Poziţia este recomandată în: anemii acute grave, drenaj postural, hemoragii, după rahianestezie,

după intervenţii ginecologice etc.Poziţia proclivă:~ Este tot o poziţie decubit, cu capul mai ridicat, poziţie realizată prin ridicarea extremităţii

proximale a patului, pentru fixarea bolnavului se folosesc chingi de susţinere la nivelul axilelor, iar la picioare se aşează o rezemătoare.

Poziţia ginecologică ~ Bolnava este aşezată în decubit dorsal, cu coapsele flectate pe abdomen şi genunchii depărtaţi. Poziţia este recomandată:

o În examinări şi intervenţii ginecologe.o În examinări şi intervenţii obstetricale.

Poziţie genupectorală

~ Bolnavul se aşează în genunchi, sprijinit cu pieptul de planul orizontal al mesei de tratament şi consultaţii.

~ Poziţia este recomandată în: Explorări rectale. Rectoscopie. Tuşeu rectal.

173

124.PREGĂTIREA FLACOANELOR CU PULBERI PENTRU INJECTARE COTEA MARIA

Dizolvarea pulberilor- se aspiră solventul în seringă- se îndepărtează căpăcelul metalic al flaconului, se dezinfectează dopul de cauciuc, se aşteaptă evaporarea alcoolului- se pătrunde cu acul prin dopul de cauciuc şi se introduce cantitatea de solvent prescrisă- se scoate acul din flacon şi se agită până la completa dizolvare

Aspirarea soluţiei din flaconul închis cu dop de cauciuc:- se dezinfectează dopul de cauciuc, se aşteaptă evaporarea alcoolului- se încarcă seringa cu o cantitate de aer egală cu cantitatea de soluţie ce urmează a fi aspirată- se introduce acul prin dopul de cauciuc în flacon, până la nivelul dopului şi se introduce aerul- se retrage pistonul sau se lasă să se golească singur conţinutul flaconului în seringă sub presiunea din flacon- acul cu care s-a perforat dopul de cauciuc se schimbă cu acul pentru injecţie

DE RETINUT!!!!!- fiolele neetichetate sau de pe care s-a şters inscripţia nu se folosesc- dacă în timpul deschiderii fiolei cad cioburi în interior, conţinutul nu se mai utilizează- fiolele deschise se administrează imediat- substanţele precipitate se vor agita înainte de aspirarea lor în seringă- substanţele uleioase se pot încălzi uşor în apă caldă pentru a putea fi aspirate cu uşurinţă

174

125.PREGĂTIREA FLACONULUI DE PERFUZIE POSTELNICU MIHAELA

Materiale şi instrumente necesare

~ Trusă pentru perfuzarea soluţiei.~ Soluţie de perfuzat. ~ Stativ.~ Tăviţă renală. ~ Mănuşi de protecţie.~ Tampoane cu soluţie dezinfectantă – alcool, eter, alcool iodat.

Soluţii perfuzabile ~ Sunt soluţii sterile, apirogene, în flacoane sau pungi PVC.~ Trebuie încălzite la temperatura corpului.~ Manitol soluţie 10-20% care prezintă cristale trebuie încălzită până dispar cristalele deoarece

soluţia este suprasaturată.~ Serurile glucozate şi aminoacizii sunt ferite de căldură şi de lumină.~ Soluţii utilizate:

o Izotone → ser fiziologic 9g‰ NaCl, ser glucozat 5%, lactat de sodiu 1,9%, bicarbonat de sodiu 14‰, soluţie de KCl 2%.

o Hipertone → soluţii glucozate 10,20, 33, 40%, soluţie NaCl 10,20%.o Ringer - soluţie de electroliţi.o Soluţie Darow, soluţie Krebs. Soluţie Butler, soluţie Locke, soluţie Hartmann, soluţie Tham,

soluţie Fischer – alcalină.o Înlocuitori ai masei circulante.o Dextran 70 - Macrodex, Dextran 40.o Plasmă umană, sânge integral, derivate de masă eritrocitară.

Pregătirea flaconului

~ Se spală şi se dezinfectează mâinile şi se îmbracă mănuşile de protecţie.~ Se controlează soluţia de perfuzat: valabilitate, aspect, integritate, etanşeitate, corespondenţa cu

soluţia recomandată.~ Se îndepărtează protecţia de pe dopul de cauciuc şi se dezinfectează dopul de cauciuc.~ Se desface aparatul de perfuzie. ~ Se puncţionează dopul cu acul trocar al aparatului după ce s-a închis prestubul. ~ Se suspendă aparatul pe stativ.~ Se deschide prestubul în aşa fel încât lichidul să pătrundă în tubul perfuzor înlocuind coloana de

aer.~ Se formează nivelul de lichid (cca. ½ din picurător) şi se continuă scoaterea aerului până apare la

extremitatea perfuzorului prima picătură de lichid. ~ Se închide prestubul, se repune apărătoarea amboului (menţinută pe o compresă sterilă) şi se

suspendă tubulatura perfuzorului pe stativ.Schimbarea flaconului cu soluţie perfuzabilă

~ Se pregăteşte soluţia pentru schimbare~ Se închide prestubul perfuzorului~ Se îndepărtează din stativ punga goală (în care s-au păstrat câţiva mililitri de soluţie)~ Se dezinfectează dopul de cauciuc al pungii de schimb~ Se scoate rapid acul perfuzorului din punga goală şi se introduce în punga de schimb~ Se suspendă punga, se verifică prezenţa aerului pe tub(care va fi îndepărtat) şi se fixează debitul

perfuziei~ Se aplică eticheta pe care se notează data, ora schimbării, medicaţia adăugată /eventual), doza,

ritmul de administrare.Schimbarea perfuzorului

~ Se verifică trusa de perfuzie ce va fi schimbată~ Se desface ambalajul~ Se aplică clema sau prestubul pe tubul perfuzorului~ Se ataşează la punga de perfuzie, se umple camera perfuzorului cel puţin 1/3 ~ Se deschide prestubul şi se lasă lichidul să curgă până dispar bulele de aer~ Se închide prestubul perfuzorului vechi şi se îndepărtează de la branulă~ Se ataşează de o manieră sterilă perfuzorul nou la branulă, se deschide clema şi se fixează debitul

de curgere

175

126.PREGĂTIREA FLACONULUI DE SÂNGE PENTRU TRANSFUZIE POSTELNICU MIHAELAPregătirea flaconului:~ Se spală şi se dezinfectează mâinile.~ Se verifică integritatea flaconului, corespondenţa datelor înscrise, valabilitatea, aspectul macroscopic (aspect normal cu

diferenţierea clară a celor trei straturi, aspect de hemoliză incipientă, sânge cu cheaguri, sânge hemolizat ).o Stratul inferior → masă eritrocitară, culoare roşu închis, vâscos.o Stratul al II-lea → leucocite + trombocite – peliculă fină, albicioasă.o Stratul al III-lea → plasmă galbenă, verzuie, limpede, omogenă.

~ Se încălzeşte flaconul de sânge la temperatura corpului sau la termostat.~ Se îndepărtează protecţia de pe dopul de cauciuc.~ Se dezinfectează dopul de cauciuc.~ SE EFECTUEAZĂ PROBA DE COMPATIBILITATE DIRECTĂ – JEANBREAU~ Se desface aparatul de perfuzie.~ Se puncţionează dopul flaconului, cu acul trocar al aparatului, după ce s-a închis

prestubul.~ Se suspendă aparatul pe stativ.~ Se deschide prestubul în aşa fel încât sângele să pătrundă în tubul perfuzor înlocuind

coloana de aer.~ Se formează nivelul de lichid (cca. ½ din picurător) şi se continuă eliminarea aerului

până apare la extremitatea perfuzorului prima picătură de sânge, fără a se pierde sânge.

~ Se închide prestubul, se repune apărătoarea amboului şi se suspendă tubulatura perfuzorului pe stativ.

Atenţie!~ Determinarea grupei sanguine a primitorului este obligatorie.~ Se alege doar sânge compatibil.~ Sunt obligatorii:

o Executarea probei de compatibilitate directă – in vitro – JEANBREAU.o Executarea probei de compatibilitate indirectă – in vivo – OELECKER.

176

127.PREGĂTIREA MAMEI ȘI A SUGARULUI PENTRU ALĂPTARE FOCȘA MARIAPregătirea psihică a mamei pentru alăptare:~ Se insuflă mamei încredere în sine, în capacitatea de a putea alimenta copilul.~ Se arată efectele pozitive ale alimentaţiei naturale asupra dezvoltării copilului, faptul că infecţiile, bolile alergice,

obezitatea, moartea subită apar mai rar, viaţa de adult a copilului va fi mai echilibrată psihic.~ Se arată efectele favorabile ale alăptării asupra involuţiei uterine după naştere şi a prevenirii obezităţii.~ Se înlătură factorii şi elementele ce pot genera emoţii negative.~ Cel mai bun stimulent al secreţiei lactate este golirea sânilor!Pregătirea sânilor pentru alăptare:~ Stimularea secreţiei lactate → aşezarea copilului la sân cât mai precoce – în primele 24 ore de la naştere, chiar după 20-30

minute. Se va lăsa copilul să sugă cât mai des – „la cerere”.~ Expunerea sânilor la aer → băi de soare sau la lampa de ultraviolete.~ Prevenirea incidentelor alăptării la sân: se explică mamei încă înainte de naştere că trebuie să efectueze un masaj al

mameloanelor.~ Igiena mameloanelor:

o Se va face cu apă, fără săpun. o Ştergerea se va face cu prosop aspru. o Mameloanele trebuie stoarse – pentru a menţine permeabilitatea canalelor galactofore. o În cazul apariţiei ragadelor, mameloanele se acoperă cu un unguent şi apoi cu o compresă sterilă. o Laptele se dă muls.

~ Ritmul circadian al supturilor se reglează de la sine după circa 4 săptămâni, maxim 2-3 luni.Asigurarea dietei mamei care alăptează:~ Regimul alimentar va fi echilibrat – nu se recomandă cură de slăbire.~ Consumul de alimente se va face în cantităţi mici şi în mese dese.~ Raţia de lichide va ajunge la un plus de 700-800 ml pe zi faţă de normal.~ Plusul caloric va fi de 500-600 cal pe zi.Substanţe interzise care pot trece în lapte:~ Cofeină.~ Opiacee.~ Chinină.~ Atropină.~ Hioscină.~ Sulfamide.~ Penicilină.~ Laxative.~ Se educă mama privind rolul nociv al alcoolului şi nicotinei asupra evoluţiei copilului.Pregătirea mamei şi sugarului pentru alăptare:~ Se asigură condiţiile de igienă.~ Se schimbă copilul cu scutece sau haine curate.~ Mama îmbracă halat (haine) curate şi mască de tifon (mai ales dacă prezintă coriză).~ Se spală mâinile.~ Se face igiena sânilor prin spălare cu apă, ceai de muşeţel.~ Se vor stoarce şi se vor observa primele picături.~ Se aşează mama în poziţie comodă:

o După naştere → poziţia decubit lateral, copilul în braţele mamei, cu capul şi trunchiul sprijine pe antebraţul mamei.

o După câteva zile → mama stă pe scaun, cu piciorul de partea sânului cu care alăptează sprijinit pe un scăunel, va ţine copilul culcat pe braţ şi antebraţ.

Alăptarea propriu-zisă:~ Mama întoarce copilul cu faţa la sân.~ Copilul va fi trezit din somn şi în unele situaţii chiar lăsat să plângă puţin.~ Mama va atinge obrazul copilului cu mamelonul, urmărind reflexul de apucare al copilului.~ Mama va introduce toată areola mamară în gura copilului, prinzând sânul cu mâna liberă.

177

~ Va avea grijă să creeze un spaţiu necesar pentru respiraţie, apăsând uşor cu degetul sânul în dreptul nărilor copilului~ Va supraveghea apetitul copilului, raportul între mişcările de supt şi deglutiţie (normal 1/1), comportamentul în timpul

somnului.~ În cazul în care un sân s-a golit (numărul supturilor este mai mare decât al deglutiţiilor), va schimba copilul la celălalt sân.~ La nevoie se poate face o scurtă pauză.~ Copilul este lăsat să sugă până se satură – se opreşte din supt şi nu mai vrea să sugă.~ Durata unui supt este de maxim 20 minute controlate cu ceasul.~ Pentru asigurarea creşterii ponderale a sugarului şi pentru a evita tulburările digestive, orarul de alăptare va fi adaptat

vârstei copilului, alimentaţia se va face la ore fixe.Favorizarea eructaţiei:~ După supt se aşează copilul ridicat în braţe, sprijinit pe faţa anterioară a trunchiului mamei, capul va fi susţinut cu mâna

pe umărul mamei.~ Se va tapota uşor, de câteva ori spatele copilului, aşteptând eructaţia – de obicei zgomotoasă.~ Procedura se repetă de 1-2 ori în timpul suptului.Asigurarea repausului după alăptare:~ Se va înveli copilul.~ Se va culca în decubit lateral stâng timp de 15-20 minute, apoi decubit lateral drept – se favorizează evacuarea gastrică.~ Se urmăreşte copilul atent observând eventualele regurgitaţii, vărsături, colici abdominale, scaune postprandiale.Îngrijirea sânilor după alăptare:~ Se spală sânii cu apă sau cu ceai de muşeţel.~ Dacă copilul nu a supt tot laptele din ambii sâni, mama va extrage restul manual sau cu pompa de muls.~ După alăptare se recomandă şi mamei un repaus de 15-20 minute.~ Pe areola mamară expusă la aer se va aplica lanolină sau vaselină, inclusiv pe mameloane.

178

128.PREGĂTIREA PACIENTULUI PENTRU EFECTUAREA ELECTROCARDIOGRAMEI POSTELNICU MIHAELA

1. Pacientul va fi plasat în decubit dorsal, cu toracele şi membrele descoperite, în stare de relaxare fizică şi psihică cu 15 minute inainte

2. Inregistrarea se va realiza la temperatura de confort (200C), evitându-se temperaturile scăzute (determină contracţii musculare) sau temperaturile ridicate (transpiraţiile determină modificări de conductibilitate), care pot produce erori de înregistrare

3. lnaintea examenului, se invita pacientul sa se dezbrace, sa se aseze in pozitia decubit pe masade examinare si sa se relaxeze.Aplica apoi o cantitate mica de"pasta conductoare” si o intinde bine pe fiecare zona a pielii undevor fi amplasati electrozii -careseamana cu niste pastile – sianume: la incheieturile mainilor, laglezne si, de asemenea, pe piept(torace), in regiunea inimii; De regula, sunt asezati in sase punctede pe partea stanga si centrala atoracelui; mai pot fi dispusi electrozi si in partea dreapté, pentruexplorarea electrica a ventriculului drept, sau posterioara-stanga,pentru explorarea electrica apartii din spate a peretelui ventriculului drept, numit bazal.

4. Plasarea electrozilor se va face astfel :- va fi precedată de degresarea cu alcool a tegumentelor- în scopul măririi conductibilităţii electrice se va folosi o pastă specială sau se poate prefera acoperirea electrozilor cu o

bucată de material textil, îmbibată în clorură sau bicarbonat de sodiu- primii 4 electrozi vor fi plasaţi pe rădăcina membrelor (evitându-se zonele osoase), ultimii 6 fiind plasaţi pe regiunea

precordială, în următoarele puncte de elecţie :V1 - spatiul IV intercostal, parasternal drept V2 - spatiul IV i.c., parasternal stingV3 - la mijlocul distantei dintre V2 si V4V4 - spatiul V i.c. sting, pe linia medioclaviculara (virful inimii)V5 - spatiul V i.c. sting, pe linia axilara anterioaraV6 - spatiul V i.c. sting, pe linia axilara mijlocie

- se vor conecta apoi cablurile specifice, respectând strict codul culorilorR,G,V,N (DI,DII,DIII) şi AR,AG,AV,AM,AN,AVi(V1,V2,V3,V4,V5,V6), unde : A = alb; R = roşu; V = verde; N = negru;M = maron; Vi = violet – Fig. 1şi 2

Fig.1 – Variatetipuri de electrozişiaccesoriiutilizateînelectrocardiografie

179

Fig. 2 – Plasarea electrozilor utilizând un electrocardiograf produs de Cardio Control Inc.5. Controlul standardizării :

- se va înregistra semnalul de etalonare (în vederea aprecierii amplitudinii deflexiunilor), astfel încât la o diferenţă de potenţial de 1 mV excursia peniţei să fie de 10 mm

- este obligatorie verificarea acestui aspect înaintea fiecărei înregistrări6. Artefactele sunt reprezentate de deformări ale traseului electric, ce au drept cauze :

- “paraziţii” produşi de curentul alternativ(oscilaţii regulate cu de 50 Hz, care dau traseului ECG un aspect “dinţat”. Acest aspect ECGpoate fi evitatprin :

a) conectareacorectă la pământ;b) folosirea de electrozi de bunăcalitate (neoxidaţi);c) prealabiladegresare a tegumentelorşiobţinereauneibuneaderenţe a electrozilor la tegumente;d) îndepărtarea din vecinătate a aparatelorelectriceînfuncţiune;e) evitareaîncrucişăriicablurilorconectate la pacient cu cele de la reţea

- oscilaţii “dinţate”, neregulate ca frecvenţăşiamplitudine, datoratecontracţiilormusculare- supra-sausubdenivelări ale linieiizoelectrice determinate de mişcărilepacientuluisau ale cablurilor în cursul

înregistrării traseului ECG

ETAPE DE ÎNREGISTRAREAELECTROCARDIOGRAMEI1. Se introduce înaparathârtieînregistratoareşihârtie carbon;2. Se asigură o împământarecorespunzătoare;3. Se conecteazăaparatul la reţeaua de curentalternativ, prinmufacorespunzătoareşi se porneşteaparatul;4. Se treceselectorulpepoziţia TEST;5. Se cupleazăfiltrul de 30 Hz (cândestecazul);6. Se regleazăpoziţialinieiizoelectrice;7. Se aplicăetalonul de 1 mV (prinapăsarecadenţată), fixândnivelul de amplificareastfelîncât 1 mV săaibă corespondent un

semnal de 10 mm;8. Se conecteazăosciloscopul;9. Se plaseazăelectroziişi se conecteazăpacientul la aparatprinintermediulcablurilorspecifice,respectândcodulculorilor;10. Se selecteazămodul de culegere a semnalelorpentruînregistrareacombinaţiilor de derivaţii (unipolareşibipolare);11. Se vizualizeazăperândfiecare canal de înregistrareprinintermediulosciloscopului;12. Se declanşeazăînregistrarea, la viteza de derularedorită, după o prealabilăvizualizare a traseului;13. La sfărşitulînregistrării se vaopriderulareahârtiei, se vablocaetajul final şi se vaopriaparatul.

ln timpul examenului, pacientul trebuie sa stea, de preferinta, nemiscat si sa respire calm, regulat,pentru evitarea parazitarii traseului.Dupa terminarea investigarii,medicului ii sunt necesare cateva minute pentru a desprinde electrozii si a sterge pasta de pe zonelede piele unde au fost aplicati.Pacientul poate parasi cabinetulsi isi poate relua activitatile cotidiene.

Interpretare Normal : FC = 70-80 b/minTahicardia sinusală : FC >100 b/min şi ritm sinusalBradicardia sinusală : FC <100 b/min şi ritm sinusalAritmia sinusală respiratorie : FC creşte în inspir şi scade în expir (aritmie fiziologică la copii şi tineri)

180

129.PREGĂTIREA PACIENTULUI PENTRU EXPLORĂRI RADIOLOGICE DIGESTIVE CU SUBSTANȚE DE CONTRAST BARARU TANIA

VEZI FIȘA NR. 51

181

130.PREGĂTIREA PACIENTULUI PENTRU EXPLORĂRI RADIOLOGICE RENALE CU SUBSTANȚE DE CONTRAST OUATU ELENA

Definiţie UROGRAFIA –metodă de examinare a rinichilor şi căilor urinare cu substanţă de contrast Odiston sau Urografin introdus intra -venosPIELOGRAFIA- metodă de examinare radiologică al tractului urinar,uretere,bazinet,executat cu substanţă de contrast administrară prin cateterism ureteral sub controlul cistoscopului.CISTOGRAFIA- metoda de examinare a vezicii urinare cu substanţă radio-opacă Odiston 75 sau Iodipin 20 ,introdusă cu seringa -200-300 ml.prin sondaj vezical .ARTERIOGRAFIA RENALĂ –metodă de vizualizare a arterelor renalecu substanţă de contrast introdusă prin cateterism ,pe artera femurală.TOMOGRAFIA COMPUTERIZATĂ- investigaţie performantă de mare utilitate pentru diagnosticul urologic.Ea nu necesită o pregătire specială şi se efectuează după ce s-au epuizat celelalte mijloace de investigare.

Scop Diagnostic-depistarea unor anomalii la nivelul rinichiului,prezenţa calculilor,a unor eventuale tumori renale,poziţionarea rinichilor…

Materialele necesare Materialele necesare pentru o clismă evacuatoare –irigatot, apă călduţă,canulă rectală,sol. Lubrefiantă, mănuşi de unică folosinţă, muşama şi aleză, paravan.Medicamente-purgative ulei de ricin,triferment,cărbune medicinal,substanţa de cantrast-Odiston 30,Urografin,Iodipin, antihistaminice- hemisuccinat de hidrocortizon fiole, seringi sterile de 10ml ,150ml, garou, sondă Nelaton sterilă, mănuşi sterile, sol. Dezinfectante, tampoane sterile

Pregătirea psihică a bolnavului

Se anunţă şi se explică importanţa tehnicii pentru stabilirea diagnosticului. Se cere consimţământul.Se cere regim alimentar necesar pentru reuşita examinării.

Pregătirea fizică a bolnavului

Cu 2-3 zile înaintea examinării , bolnavul va consuma un regim uşor de digerat, fără alimente ce conţin multă celuloză-fasole, mazăre, paste făinoase,fructe uscate…În ziua precedentă examenului va consuma un regim hidric-supe strecurate, ceai neândulcit,apă plată.Seara se face o clismă evacuatoare.Înaintea examenului se testează sensibilitatea la substanţa de contrast.Dimineaţa , înaintea examenului, îşi goleşte vezica urinară.

Rolul asistentei medicale

Spălarea mâinilor cu apă şi săpun.Testează sensibilitatea organismului la substanţa de contrast- prin injectarea i. v. 1ml –fiola test şi observă reacţia pacientului.Dacă apare o înroşire a feţei,edem, cefalee,agitaţie,dispnee,greţuri şi vărsături se anunţă medicul, se întrerupe examinarea .Dacă nu prezintă aceste semne ,pacientul este aşezat pe masa radiologică în decubit dorsal şi se injectează intreaga cantitate de substanţă de contrast indicată de medic.INJECTAREA SE FACE LENT- DĂ FLEBALGIE După 10 min. medicul efectuează radiografii în serie- la 10 min.-15 min-20min.

Îngrijirea bolnavului după examen

Bolnavul va fi ajutat să se îmbrace,condus la salon şi instalat comod în pat.Se supraveghează starea lui,se măsoară funcţiile vitaleExamenul radiologic se notează în foaia de observaţie .

Contraindicaţii EX. radiologice cusubstanţă de contrast NU se efectuează la persoanele alergice la Iod ,cu boala Basedow,anemii hemolitice,T.B.C.colică .La femei nu sepractică în a doua jumătate a ciclului.

Reorganizarea locului de muncă

Se aruncă materialele de unică folosinţă la containerul cu risc biologic.Se dezinfectează suprafaţa sau locul unde s-a executat tehnica-Se aşează în ordine materialele utilizate şi se pregătesc pentru o nouă sterilizare.

182

131.PREGĂTIREA PACIENTULUI PENTRU GASTROSCOPIE COTEA MARIAGastroscopia: vizualizarea directa a mucoasei gastrice, cu ajutorul unui instrument optic, numit gastrofibroscop.Scop: - diagnostic -terapeutic(polipectomie, tratament endopectoscopic pentru hemoragiile digestive, tratament cu laser)

Materiale necesare:-masti sterile, sorturi de cauciuc, comprese sterile, tavita renala, pipe Guedel, subst.anestezice, manusi sterile, porttampoane, reciepiente cu subst.dezinfectante-medicamente: atropină, scobutil, midazepam, diazepam, adrenalina-seringa de 2 ml de unica folosintă, -glicerina sterile sau Silicon, pentru lubrifierea tubului gastroscopului, sondelor-periute de citologie, pensa pt prelevat biopsie, pensa anatomică-recipient cu formol pentru tesutul prelevat-solutie si recipient pentru testul ureazei, in vederea determinarii bacteriei Helycobacterului Pylori

Pregatirea psihica si fizica a pacientului:-informarea acestuia si explicarea necesitatii tehnicii-calmarea pacientului-asistenta ii administreaza medicatia recomandata de medic pentru sedare sau pentru calmare-I se explica necesitatea golirii complete a stomacului- nu manancă şi fumează dimineata zilei de examinare şi in seara precedentă investigatiei când se efectueaza evacuarea stomacului prin spalatură gastrică cu apa calduţă

Executia:-sedarea pacientului in seara precedenta-cu 40-50min inainte de proba se efectueaza o injectie cu atropină-anestezie locala cu spray -se aseaza pacientul pe masa de examinare in decubit lateral stang pe o pernita tare-gastroscopia se efectueaza cu ajutorul a 2 asistente-una vorbeste cu pacientul, il linisteste, ii asigura pozitia capului in extensie fortata, tine tavita renala si/sau ii sterge gura de secretii cu o compresa-cealalta asistentă ajuta medicul la introducerea, aparatului ungând gastroscopul, oferind instrumentele necesare

Ingrijirea pacientului:-este supravegheat inca o jumatate de ora in camera unde a fost examinat-este transportat in salon-este supravegheat timp de 2 ore sa nu bea sa nu manance-cel caruia i s-a prelevat biopsie este atentionat sa nu consume alimente fierbinti-se efectiueaza pacientului inhalatii cu mentol, pentru evitarea senzatiilor neplacute in gat

Pregătirea produselor pentru laborator:-se pregatesc fragmente de tesut si mucoasa stomacala, se eticheteaza si se trimit la laborator-la serviciul de endoscopie asistenta analizeaza fragmentele bioptice, in vederea prezente Helicobacterului Pylori

Reorganizare:-se curăţă si se dezinfectează aparatele si se asează in dulap-fibrogastroscopul trebuie pus in camp steril, iar dimineata se dezinfecteaza din nouAccidente si incidente: - dureri la deglutitie, subfebrilitati, dureri si tumefactia amigdalelor, hemoragie.

183

132.PREGĂTIREA PREOPERATORIE GENERALĂ COTEA MARIAÎngrijiri preoperatorii :Ansamblul îngrijirilor care se efectuează la toţi pacienţii înainte de a fi supuşi intervenţiei chirurgicale. Primirea pacientului: Constă în liniştirea pacientului explicând derularea intervenţiei, etapele operatorii, anestezia. Asistenta medicală trebuie să-şi arate disponibilitatea de a răspunde întrebărilor pacientului. Pregătirea psihică: -asistentul medical va incuraja bolnavul asigurandu-l de competenta echipei chirurgicale si ca se vor lua toate masurile pentru reusita interventiei.-asistentul medical poate explica pasii interventiei fara a intra in detalii medicale.-asigurarea nevoii spirituale a pacientului doar la cerere acestuia sau a familiei.Pregătirea fizică: - se măsoară şi notează constantele vitale: P, T, TA, diureză; -se va practica clisma evacuatorie- seara şi în dimineaţa intervenţiei, pacientul va face duş cu săpun antiseptic (tip betadine sau clorhexidină dacă este alergic la iod); - se va insista la nivelul pliurilor de flexiune, regiunilor inghinale, ombilicului şi picioarelor. această procedură este realizată de pacient după ce este informat cum trebuie să procedeze; - dacă pacientul este dependent, igiena corporală va fi efectuată la pat, sau în camera de baie;- se vor sterge unghiile lacuite-depilarea -nu este o procedură sistematică, ci este în funcţie de tipul, locul si modul de intervenţie. Regimul alimentar:ultima masa va fi la ora 18°° formata doar din supă strecuratade la ora 24:00 nu vor mai fi premise lichidele peros;se poate administra o perfuzie de intretinere cu solutii izotone (30-50ml/h) la nevoie.Administra medicamentele prescrise de medicul anestezist;somnifer sau tranchilizant pentru indepartarea anxietaţiiExamene paraclinice preoperatorii:Examene de laborator:-sange : grup sanguin şi factor Rh, ionogramă sanguină, uree, creatinină, TS, TC, HLG şi alte examene prescrise de medic. -urina - sumar de urina ,test de sarcina-explorări: radiografie toracica , EKG , explorări legate de organul afectat, CT, RMN;-testarea sensibilităţii la medicamente: substante de contrast , antibiotice , anestezice;-evaluarea stării de nutritie în vederea explorărilor şi terapiei speciale(transfuzie, antibioterapie, reechilibrare hidro-electrolitică)-la femei nu se fac interventii in perioada ciclului menstrualcu exceptia urgentelorÎn ziua intervenţiei asistentul medical: - linişteşte pacientul, îl susţine psihic; - verifică să fie nemâncat, să nu bea, să nu fumeze; - verifică igiena corporală şi depilarea zonei operatorii; - verifică absenţa lacului de pe unghiile de la mâini şi de la picioare; - îndepărtează protezele dentare, ochelarii, bijuteriile, lentilele de contact; - notează constantele vitale pentru a avea date de referinţă, pe parcursul operaţiei; - administrează premedicaţia conform prescripţiei medicale; - verifică dosarul pacientului, să fie complet cu rezultatele examenelor efectuate, tipul de anestezie, tipul de operaţie, datele de identificare.

184

133.PREVENIREA ȘI TRATAREA ESCARELOR POSTELNICU MIHAELA

Definiţie ~ Escara este o leziune profundă a ţesuturilor produsă prin irigarea insuficientă datorită compresiunilor îndelungate, între proeminenţele osoase şi un plan dur.

Cauzele escarelor

~ Cauze generale: piele uscată şi subţire, irigare insuficientă, subnutriţia.~ Cauze locale: umezeală, căldură excesivă, cutele lenjeriei, resturi alimentare, de ghips etc.~ Cauze favorizante: imobilizarea prelungită, compresiune îndelungată, lipsa igienei.~ Cauze predispozante: bolnavi imobilizaţi, adinamici, inconştienţă, comatoşi, caşectici, cu tulburări

circulatorii (edeme), cu afecţiuni ale coloanei vertebrale sau ale măduvei spinării, paralizaţi, cu operaţii ortopedice etc.

Regiunile predispuse la escare

~ În decubit dorsal:o Regiunea occipitală. o Regiunea omoplaţilor.o Regiunea coatelor. o Regiunea sacrală. o Regiunea fesieră.o Regiunea călcâielor.

~ În decubit lateral:o Regiunea temporală şi retroauriculară. o Umăr.o Regiunea trohanteriană. o Regiunea internă şi externă a genunchilor. o Regiunea internă şi externă maleolară.

~ În poziţie decubit ventral:o Regiunea claviculară. o Regiunea sternală. o Crestele iliace. o Genunchi. o Haluce.

~ În poziţie şezând:o Regiunea ischiatică.

Materiale şi instrumente necesare

~ Se folosesc colaci de cauciuc, înveliţi în tifon, inele de vată (pentru coate, călcâie).~ Saltele speciale, antidecubit, perne elastice de diverse dimensiuni şi forme, pentru regiunile predispuse

escarelor (exemplu pentru genunchi).~ Pentru ungerea pielii se foloseşte oxid de zinc, vitamină A+D2 şi pudrieră cu talc.~ Întinderea perfectă a lenjeriei şi schimbarea la nevoie. ~ Evitarea cutelor lenjeriei de pat şi a lenjeriei de corp.~ Îndepărtarea din pat a resturilor alimentare şi a obiectelor ce ar putea provoca prin comprimare

tulburări locale circulatorii (nasturi, medicamente, firimituri etc.).Metode de prevenire a escarelor

~ Toaleta zilnică riguroasă a regiunilor predispuse escarelor prin spălare cu apă şi săpun.~ Se schimbă lenjeria ori de câte ori este necesar.~ Masarea circulară şi ungerea regiunilor predispuse escarelor.~ Fricţionarea cu alcool a regiunilor predispuse. Pudrarea locală cu talc.~ La bolnavii cu incontinenţă de urină se foloseşte sondajul à demeure cu sonda Foley. ~ Mobilizarea bolnavului predispus la escare (imobilizat la pat) se face la 2-3 ore sau mai des (la un

interval de 30 minute 1 oră), completând o foaie de supraveghere a escarelor în care se notează orele de schimbare succesivă a poziţia → decubit dorsal, decubit lateral drept şi stâng, decubit ventral, aspectul tegumentelor din zona de masaj.

Evoluţia aspectului escarei

~ Escara secundară ischemiei şi devitalizării regiunilor predispuse evoluează în 7 timpi:o I – zonă roşie, dureroasă la presiune.o II – vezicule.o III – tegumente macerate.o IV – ţesut negru-violaceu.o V – cangrenă.o VI – ulceraţie largă şi profundă.o VII – necroză.

~ Evoluţia culorii escarei: placă albă → roşie → violetă → neagră.Observaţii ~ Escara apare frecvent la vârstnici cu afecţiuni neuro-psihice sau la bolnavii cu accidente vasculare

185

cerebrale repetate.TRATAREA - ÎNGRIJIREA ESCARELOR

Materiale şi instrumente necesare

~ Materiale pentru toaletă la pat.~ Săpun acid.~ Alcool diluat – eventual camforat.~ Pudrieră cu pudră de talc.~ Pomezi grase.~ Mercurocrom.~ Colac de cauciuc sau pernă elastică.~ Colaci de vată sau inele de cauciuc.~ Suluri sau rulouri de vată.

Masajul zonelor de compresiune

~ Masajul favorizează vascularizarea profundă şi superficială, îndepărtează celulele descuamate, destupă glandele sebacee, creează o stare de bine, înlătură durerea şi ajută la regăsirea forţei şi energiei.

~ Rehidratarea pielii se face cu un unguent hidratant masând uşor regiunile respective. ~ În timpul masajului în cameră trebuie să fie cald, geamurile închise şi nu se circulă pe uşă.~ Masajul este contraindicat în febră, infecţii ale pielii, septicemie.

Îngrijiri igienice ~ Zilnic se face toaleta parţială la pat riguros şi conştiincios, apoi se schimbă lenjeria.~ Se asigură lenjerie curată, uscată, fără cute sau cusături → conform cerinţelor.~ Odată cu toaleta zilnică se inspectează şi aspectul tegumentelor, mai ales la nivelul regiunilor predispuse

escarelor.~ Tegumentele se şterg prin tamponare, apoi se masează cu alcool regiunile predispuse:

o Local → în jurul punctelor dureroase.o Sistematic la nivelul regiunilor predispuse.o Timp de 10 minute pentru reactivarea circulaţiei sanguine periferice şi pentru întărirea

epiteliului.~ Se pudrează tegumentele masate cu pudră de talc.~ Se îmbracă bolnavul cu lenjerie curată, uscată, fără nasturi, fără cute.~ Patul bolnavului va fi dotat cu o saltea antidecubit sau saltea pneumatică compartimentată.~ Lenjeria de pat va fi curată, uscată, schimbată zilnic, fără cute, fără cusături, bine întinsă.~ Se îndepărtează din patul bolnavului orice obiect care ar putea produce prin compresiune tulburări

circulatorii locale → resturi alimentare, obiecte care ar putea produce tulburări circulatorii prin compresiune, resturi de ghips, medicamente etc.

~ Se folosesc inele de vată pentru susţinerea coatelor, regiunii occipitale, genunchilor.~ Pe metalul bazinetului se aşează pernă elastică.~ Se evită contactul direct al tegumentelor cu suprafeţe din cauciuc.

Tratarea escarelor

~ Tratamentul curativ este descurajant. ~ Diminuarea presiunii planurilor dure.~ Îndepărtarea detritusurilor necrotice.~ Se combat infecţiile cu soluţii dezinfectante → soluţie alcoolică 1% sau rivanol 1%, fenosept, raze

ultraviolete, pudră, îndepărtarea puroiului, administrare de Gentamicină.Observaţii ~ Asistenta intervine în evitarea apariţiei.

~ Apariţia escarelor reprezintă o catastrofă la bolnavii vârstnici.~ În profilaxia şi tratamentul escarelor, rămâne programul rotaţiei continue care presupune îngrijire

continuă.~ Alimentaţia trebuie să fie bogată în proteine şi vitamine pentru a favoriza cicatrizarea. ~ Hidratarea se va face cu 1,5-2 litri zilnic.~ Se evită contactul direct al pielii cu suprafeţe de cauciuc.~ În cazul apariţiei escarei – încă de la primele semne – se anunţă medicul!~ Starea tegumentelor bolnavului este oglinda muncii profesionale şi a conştiinciozităţii asistentei

medicale → escara este o notă proastă!~ Escara constituită se tratează ca orice plagă!

186

134.PRIMELE ÎNGRIJIRI ACORDATE NOU NĂSCUTULUI BARARU TANIAObiective:~ Permeabilizarea căilor respiratorii.~ Legarea şi secţionarea cordonului ombilical.~ Aprecierea stării fătului la naştere. Observarea aspectului, comportamentului şi eventualelor malformaţii.~ Profilaxia oftalmiei gonococice.~ Stabilirea sexului, identităţii, măsurarea şi cântărirea.~ Îngrijirea tegumentelor. Înfăşarea.Condiţii de acordare a îngrijirilor:~ Asepsie perfectă.~ Asigurarea unei mese calde (370C) pentru înfăşarea – pentru evitarea pierderilor de temperatură.~ Folosire de materiale sterile, inclusiv lenjerie pentru înfăşat.~ Executarea manevrelor cu blândeţe1. Aşezarea nou-născutului pe un câmp steril imediat după expulzie2. Aspirarea secreţiilor din cavitatea bucală şi nazal ă(cu sondă Nelaton nr. 10 sau 12)3. Legarea şi secţionarea cordonului ombilical (după încetarea pulsaţiilor acestuia ; la copiii care necesită reanimare de urgenţă şi la cei cu izoimunizare se indică legarea imediată a cordonului ombilical; se lucrează în condiţii de perfectă asepsie):- Se aplică 2 pense hemostatice – una la 10-15 cm de la inserţia abdominală a ombilicului, a doua spre vulva parturientei. Se secţionează cordonul ombilical între cele două pense cu un foarfece curb.- Se ligaturează cordonul cu fir de mătase steril, la 2 cm deasupra inserţiei abdominale prin legare încrucişată a firelor de două ori. Se taie cordonul la 1 cm deasupra ligaturii şi se face un al doilea nod de siguranţă, peste suprafaţa bontului ombilical, după care se secţionează firele (ligatură în dop de şampanie).- Se tamponează bontul ombilical cu tinctură de iod.- se aplică comprese sterile înmuiate în alcool 70º şi a unui pansament steril peste bontul ombilical, şi se trage o faşă circulară, peste ombilic, fără leucoplast- se supraveghează atant ombilicul în primele 24 ore pentru a depista eventuale hemoragii4. Evaluarea stării clinice (scor APGAR : de la 1 la 10; scorul sub 7 – nou-născutul necesită măsuri de reanimare; fiecare din cele 5 semne este notat cu 0, 1 sau 2 şi se face suma lor; dacă nu depăşeşte nota 8, evaluarea se continuă până la 10-15-20 min.) :- ritm cardiac (υ=120-140 bpm)- respiraţie (40 resp/min)- tonus muscular- reflex de iritabilitate- culoarea tegumentelor şi mucoaselor (piele roşiatică în primele 2-3 zile de viaţă)5. Aplicarea măsurilor de prevenire a oftalmiei gonococice - se îndepărtează secreţiile de pe pleoape cu ajutorul unor comprese sterile înmuiate în ser fiziologic; se instilează apoi prin 1 sau 2 picături nitrat de Ag 0,5-1% urmând masajul circular al pleoapelor şi apoi ştergerea ochilor cu tampoane înmuiate în ser fiziologic. 7. Examinarea nou-născutului în vederea decelării unor malformaţii congenitale vizibile 8. Stabilirea sexului, identităţii - se fixează o braţară de mâna nou-născutului cu numele mamei,se stabileşte sexul9. Determinarea greutăţii (3000-3250g la băieţi; 2800-3000g la fete; 2500-2800g = subponderali; < 2500g = prematuri), măsurarea înălţimii (48-52 cm ; fetele cu 1cm mai mici decât băieţii) şi perimetrelor (cap : 34 cm, torace : 31 cm, abdomen : 32 cm)10. Îngrijirea tegumentelor prin tamponarea cu câmp steril cald, pentru a îndepărta surplusul de „vernix caseosa"(rol protector pentru infecţii şi pierderile de căldură); şi înfăşarea cu lenjerie sterilă, încălzită la 370C12. transportul în secţia de nou-născuţi şi aşezarea nou-născutului în pat special pregătit, steril

187

135. PRIMUL AJUTOR ÎN CAZ DE CORPI STRĂINI ÎN CĂI RESPIRATORII – METODA HEIMLICH LA ADULT POSTELNICU MIHAELA

Dezobstructia cailor aeriene superioare

Pacient constient:Obstructia cailor aeriene înseamna blocarea cailor aeriene superioare cu un bol alimentar sau un corp strain. Victima se va sufoca. Obstructia poate fi incompleta sau completa. Daca victima este constienta va indica acest lucru prin prinderea gâtului cu o mâna sau cu doua mâini.

Se cere pacientului sa tuseasca. Daca aceasta nu da rezultate va trebui sa încercati o alta manevra , numita manevra Heimlich; se aplica atunci când obstructia devine completa. Apropiati-va de victima din spate, cuprindeti-l pe sub brate, îndepartati picioarele, aseaza-ti o mâna la mijlocul distantei dintre ombilic si apendicele xifoid, cu cealalta mâna prindetimâna înclestata si faceti miscari bruste înauntru si în sus. Acesteînbronhii va arunca corpul strain în cavitatea bucala. Faceti aceste miscari pâna eliberati caile aeriene.

Pacient inconstient:Daca victima devine inconstienta, întindeti-o pe pamânt si aplicati aceeasi manevra, încalecând picioarelevictimei. Reperati locul, asezând podul palmei la mijlocul distantei dintre ombilic si apendicele xifoid. Asezaticealalta mâna peste aceasta (ca la masajul cardiac) si faceti compresiuni cu miscari bruste în adâncime si în sus.Repetati aceste

Pacient inconstient:Daca victima devine inconstienta, întindeti-o pe pamânt si aplicati aceeasi manevra, încalecând picioarelevictimei. Reperati locul, asezând podul palmei la mijlocul distantei dintre ombilic si apendicele xifoid. Asezaticealalta mâna peste aceasta (ca la masajul cardiac) si faceti compresiuni cu miscari bruste în adâncime si în sus.Repetati aceste miscari de 4-5 ori dupa care, întorcând capul victimei într-o parte, verificati cavitateabucala a acesteia pentru a îndeparta bolul alimentar sau corpul strain. Daca acesta nu este vizibil, încercati dinnou sa ventilati, observând daca intra sau nu aerul. În caz de insucces repetati manevra Heimlich pâna cândcaile aeriene vor fi libere.

188

136.PRIMUL AJUTOR ÎN CORPI STRĂINI OCULARI POSTELNICU MIHAELADefiniţie:~ Corpii indiferenţi – netoxici sau inoxidabili – sunt bine toleraţi timp îndelungat.~ Corpii infectanţi, spini vegetali, insecte, corpi oxidabili – menţin o stare de iritaţie permanentă → complicaţii serioase.Măsuri de urgenţă:~ Corpii neinclavaţi → pot fi extraşi prin spălare oculară abundentă – la nivelul sacului conjunctival, cu apă sau soluţie

dezinfectantă (Oxicianură de mercur 1/6000).~ Corpii inclavaţi → se extrag în servicii specializate oftalmologic – cu tampon de vată după întoarcerea pleoapei sau prin

intervenţie chirurgicală.Corpi străini oculari:~ Fragmente de lemn. Plante. Cotor de măr. Spini vegetali. Ace. Sticlă. Nisip. Bucăţi de piatră. Cărbune. Zgură. Metale (Zn,

Mg, Pb, Cu). Insecte.Corpi străini conjunctivali:~ Sunt cantonaţi sub pleoapa superioară.~ Se extrag prin întoarcerea pleoapei şi ştergere cu un tampon.Corpi străini inclavaţi în conjunctivă sau pleoapă:~ Se extrag cu acul după anestezie prin instilaţii cu Xilină 1%Corpi străini corneeni, inclavaţi:~ Sunt mai periculoşi.~ Sunt supărători.Corpi străini bine toleraţi:~ Corpi neinfectaţi.~ Corpi netoxici.~ Corpi metalici inoxidabili.Corpi străini intraoculari:~ Cei mai gravi.~ Concomitenţi unui traumatism ocular cu plagă perforată.~ Localizaţi în: camera anterioară, cristalin, corp ciliat (cu hemoragie), peretele globului ocular, corpul vitros.Manifestări~ Corp străin sub pleoapa superioară

Zgârieturi. Lăcrimare. Fotofobie. Durere. Ochi iritat.

~ Corp străin implantat în cornee. Ulcer cornean Ochi roşu. Durere. Lăcrimare abundentă. Fotofobie Acuitate vizuală scăzută. Edem cornean. Iritaţie iridociliară Suprainfectare corneană.

~ Corpi străini intraoculari Plagă corneană. Scleră perforată. Umoarea apoasă se scurge la exterior. Camera anterioară se goleşte. Hemoftalmie (sânge în ochi). Plaga poate interesa irisul, cristalinul, corpul ciliar.

189

INTERVENȚII DE URGENȚĂ~ Urgenţă majoră.

Se face anamneză amănunţită. Instilaţii cu soluţii dezinfectante. Pansament steril. Profilaxia tetanosului. Transport rapid la un serviciu de specialitate

~ În spital: Se fac examinări pentru confirmarea prezenţei corpului străin. Oftalmoscopie. Radiografie, simplă faţă şi profil. Radiografie cu lentilă Romberg. Ecografie bidimensională ce permite localizarea corpului străin chiar în masa de sânge intravitrean. Se extrage corpului metalic cu electromagnetului sub ecran radiologic. Corpii radioopaci nemagnetici se extrag cu pensa. Corpii radiotransparenţi se extrag pe cale chirurgicală.→ Corpii străini conjunctivali şi corneeni de sub pleoapa superioară neinclavaţi se extrag uşor prin întoarcerea

pleoapei şi ştergere cu tampon de vată sau prin spălare abundentă a sacului conjunctival cu apă sau o soluţie dezinfectantă (Oxicianură de mercur 1/6000)

→ Corpii străini inclavaţi în conjunctivă sau palpebrală se extrag în urgenţă cu un tampon de vată curată, plasat pe o baghetă de sticlă şi înmuiat în apă, după ce se întoarce pleoapa.

→ Corpii străini inclavaţi - Nu se forţează extragerea – pericol de perforare a corneei Se asigură transport de urgenţă. Extragerea se face de către medic cu ajutorul unui ac, sub anestezie cu Xilină 1%

→ Corpi străini inclavaţi intraocular:o Se face anamneza amănunţit. o Se instilează dezinfectante. o Pansament steril.o Profilaxia tetanosului

INTERVENȚII DUPĂ EXTRAGEREA CORPULUI STRĂIN~ Se instilează epitelizante şi dezinfectante. Local se administrează midriatice Ochiul se pansează câteva zile. ~ General se administrează antiinflamatoare necortizonice (cortizonul împiedică epitelizarea), calmante, antalgice

(Algocalmin).Profilaxia accidentelor oculare~ Ochelari de protecţie. ~ Control oftalmologic periodic. ~ Combaterea jocurilor periculoase (cu arcuri şi săgeţi, cu ace, bolduri, obiecte ascuţite)~ Educarea populaţie pentru păstrarea sănătăţii oculareÎngrijiri după extracţie:~ Se instilează epitelizante şi dezinfectante.~ Ochiul este pansat câteva zile.~ Se administrează local midriatice, iar pe cale generală antiinflamatoare necortizonice, calmante şi antalgice Observaţii:~ Se poate salva ochiul dacă se intervine în primele 8 ore~ Un corp străin intraocular magnetic duce la pierderea ochiului dacă este neglijat prin alterarea degenerativă a retinei şi

corneei.~ Corpii străini din cupru sunt toxici. ~ Este importantă profilaxia accidentelor oculare.~ Nu se forţează extragerea corpilor străini în afara spitalului.~ Neglijaţi, corpii străini pot determina conjunctivite acute sau dezlipire de cornee prin lezarea corneei în timpul clipitului.~ Corpul străin inclavat în cornee se extrage numai de specialist.

190

137.PRIMUL AJUTOR ÎN EPISTAXIS POSTELNICU MIHAELADefiniţie:~ Epistaxis → hemoragie nazală – rinoragie.Atitudinea de urgenţă:~ Bolnavul va fi aşezat în semişezut.~ Se va elibera orice compresiune – guler, centură, cravată etc.~ Se îndepărtează anturajul. ~ Se stabileşte cauza → locală sau generală.~ Se instituie hemostaza locală prin compresiune digitală pe nara sângerândă – 10 minute. ~ Se aplică comprese reci pe frunte.~ Se aşează pacientul în decubit dorsal, cu capul în hiperextensie.~ Se comprimă nara sângerândă pe septul nazal cu plicele timp de 5-10 minute.~ Se aplică comprese reci pe frunte, nas sau ceafă.~ Se cere pacientului să nu-şi sufle nasul.Intervenţii în spital – serviciu ORL:~ Tamponament anterior sau posterior.~ Tamponamentul anterior se face cu soluţii hemostatice îmbibate pe meşe de tifon – trombină, soluţie de antipirină 10%,

apă oxigenată, soluţie de oţet.~ Se poate aplica şi peliculă de fibrină, adrenalină 1‰.Tehnica aplicării tamponamentului nazal:~ Se pregătesc materiale necesare – oglindă frontală, sursă de lumină, specul nazal, meşă, sau compresă sterilă, tăviţă

renală.~ Se degajă fosele nazale de cheaguri de sânge invitând bolnavul să-şi sufle nasul – nară cu nară într-o tăviţă renală.~ Sub control vizual se introduce meşa îmbibată cu substanţă hemostatică, lăsând în afară 5-6 mm → se fixează cu căpăstru.~ Tamponamentul anterior se menţine 24-48 ore sau mai mult şi necesită antibioterapie. Scoaterea meşei se va face cu grijă

după înmuierea meşei cu apă oxigenată introdusă cu seringa. ~ Pe cale generală se administrează hemostatice.~ Cauterizarea hemoragiilor punctiforme se poate face şi cu creion caustic de nitrat de argint, după care se aplică

dezinfectante local.Concluzie:~ Primul ajutor în epistaxis benign:

Compresiune digitală. Tamponament narinar. Tamponament anterior. Hemostatice pe cale generală. Transport în semişezând (poziţie decubit sau decliv în colaps).

~ Primul ajutor în epistaxisul grav: Tamponament posterior.

191

138.PROBA DE COMPATIBILITATE BIOLOGICĂ BARARU TANIAScop - evitarea hemolizei intravasculare acute- alegerea sângelui izo-grup şi izo-Rh pentru efectuarea transfuziei ( se pune în evidenţă eventuala incompatibilitate de grup şi Rh) prin efectuarea probelor de compatibilitate- reducerea la minim a accidentelor posttransfuzionale Metode - proba de compatibilitate directă- in vitro- Jeanbreau( pune în evidenţă incompatibilitatea de grup şi Rh, dacă există anticorpi în srul bolnavului ce ar putea să distrugă eritrocitele donatorului)- proba de compatibilitate biologică- in vivo- Oelecker( verifică cum reacţionează primitorul faţă de sângele administrat intravenos)Materiale necesare proba directă Jeanbreau- materiale pentru puncţia venoasă; lame de sticlă curate, degresate,uscate; punga cu sângele de cercetat; serul primitorului; mănuşi de unică folosinţă; pipete; seringi cu ace sterile proba biologică Oelecker- materiale necesare realizării transfuziei- medicamentele necesare pentru eventuale accidente posttransfuzionalePregătirea pacientului- psihic şi fizic, vezi puncţia venoasăEfectuarea probelor proba Jeanbreau - se spală şi dezinfectează mâinile, se pun mănuşile şi se recoltează sânge pentru separarea prin centrifugare a serului primitorului- se pune pe o lamă de sticlă o picătură din serul primitorului, peste care se adaugă eritrocite din sângele donatorului(din punga de sânge) respectând proporţia de 1/10 (sânge /ser) , care se amestecă prin balansare- se citeşte rezultatul după 5 minute, la receInterpretare: dacă se produce aglutinarea, sângele primitorului nu este compatibil cu cel al donatorului; dacă nu se produce aglutinarea sângele este compatibil şi poate fi administrat proba Oelecker- se spală mâinile, se pun mănuşile şi se montează transfuzia- se lasă să se scurgă prin picurător primii 20 ml sânge, apoi se reglează ritmul la 10-15 picături/ minut timp de 5 minute, supraveghind pacientul în acest timp(5 minute) pentru eventuala apariţie a unor manifestări post transfuzionale/ incompatibilitate de grup( senzaţie de frig, frison, cefalee, dureri lombare,, tahicardie, urticarie, congestia feţei);Interpretarea :dacă apar semnele incompatibilităţii de grup se întrerupe transfuzia şi se anunţă medicul- dacă nu apar semnele de incompatibilitate, se lasă să curgă incă 20 ml de sânge în ritm rapid, dipă care se reglează ritmul din nou la 10-15 picături/minut, supraveghind pacientul timp de 5 minute- dacă nu apar semne de incompatibilitate a sângelui , se continuă transfuzia în ritmul prescris de medic.

Observaţii- se va evita a pune întrebări frecvente pacientului, ce i-ar sugera acestuia anumite simptome

192

139.PROBA DE COMPATIBILITATE DIRECTĂ BARARU TANIA

VEZI FIA NR. 138

193

140.PROFILAXIA TETANOSULUI COTEA MARIADefiniţie. Profilaxia tetanosului reprezintă imunizarea pasivă temporară cu ser antitetanic,antitoxinic sau imunoglobuline antitetanice umane, asociată vaccinării antitetanice( imunizarea activă specifică la anatoxina tetanică,obligatorie).Scop:profilacticIndicaţii:plăgi recente(in primele 6 ore de la producere) şi plăgi vechi.Observaţii:profilaxia tetanosului in cazul plăgilor cu risc tetanigen crescut(contaminate cu particule de pământ,corpi străini,praf) se asociază cu antibioterapie ştiut fiind că bacilul tetanic este sensibil la penicilină,precedate de curăţarea chirurgicală şi aseptizarea plăgii.Loc de elecţie:faţa externa a braţului şi faţa externă a coapsei -1/3 mijlocie.Materiale necesare:-vezi materiale necesare Injecţiei intramusculare;-soluţia de injectat se alege in funcţie de starea de imunitate a pacientului ,la recomandarea medicului;-fiole cu :Vaccin tetanic absorbit(VTA),Bivaccin diftero tetanic tip adult (dt adult) sau Ser antitetanic.Astfel:-pentru un pacient complet vaccinat conform calendarului vaccinal,pregătim o fiolă de 0,5 ml VTA-administrat in doză unică;- pentru un pacient nevaccinat pregătim:- o fiolă de 0,5 ml VTA – doză administrată imediat după rănire(urmată de rapel la 14 zile şi 28 zile); -Ser antitetanic intre 3000 -20 000 UI-doză unică stabilită de medic in funcţie de vârstă şi riscul tetanigen.-pentru pacienţii cu :Politraumatisme grave şi cei cu HIV/SIDA pregătim şi VTA şi Ser antitetanic indiferent de starea de imunitate.Pregătirea pacientului:-psihică-se explică necesitatea intervenţiei şi reacţiile locale care apar după injectare :durere,eritem.-fizică-se aşează in pozitie comodă.Execuţia tehnicii:aceeaşi ca la injecţia intramusculară.Reorganizarea locului:selectarea deşeurilor rezultate respectând Precauţiunile UniversaleNotarea tehnicii:in foaia de observaţie

194

141.PUNCȚIA CAPILARĂ COTEA MARIA

Definiţie:Prelevarea de sânge capilar pentru analize de laborator(hemoleucogramă,dozarea hemoglobinei,glicemiei,grup sanguin,timpi de sângerare şi de coagulare),prin înţepătură.Scop:explorator.Locuri de elecţie:-adulţi:pulpa degetului inelar sau mijlociu şi lobul urechii;-copii:faţa plantară a halucelui şi călcâi.Materiale necesare:-tavă medicală,ac sau dispozitiv pentru puncţie capilară,tampon cu alcool,hârtie de filtru,mănuşi,lame se sticlă,tuburi, pipete,seruri,glucometru,comprese sterile,bandelete sau stripsuri.Pregătirea pacientului:-psihică:se informează şi se obţine consimţământul;-fizică:se poziţionează pacientul şezând cu mâna sprijinită sau în decubit in funcţie de starea generală.Execuţia tehnicii-asistentul medical:-spală mâinile,îmbracă mănuşile;-masează usor locul puncţiei,aseptizează regiunea aleasă cu tampon imbibat în alcool;-aşteaptă evaporarea alcoolului şi uscarea perfectă a regiunii ;-introduce acul la 2-3 mm in profunzime(ca sângele să ţâşnească singur) perpendicular pe straturile cutanate;-şterge prima picătură cu hârtie de filtru sau compresă uscată;-următoarea picătură o prelevează in funcţie de analiza ce trebuie efectuată: -pe lamă perfect uscată şi curată :frotiu hemogramă,grup sanguin,timp de sângerare; -se aspiră in tuburi pentru analiza gazelor sanguine; - picătura se pune pe bandeletă sau strips la glicemie -2-3 picături pentru fiecare extremitate a lamei pentru diagnosticarea malariei.-şterge cu o compresă sterilă locul de elecţie şi face o compresie uşoară.Reorganizarea locului:selectarea deşeurilor,dezbrăcarea mănuşilor,spălarea mâinilor.Notarea tehnicii in dosarul de îngrijire.Incidente şi accidente:-sângerare la locul puncţiei-se comprimă loculul mai mult timp;-cantitate insuficientă de sânge-se strânge degetul la distanţă de locul puncţiei;-apăsarea pe pulpa degetului favorizează eliminarea limfei şi modificarea rezultatelor-se repetă puncţia.

195

142.PUNCȚIA VENOASĂ COTEA MARIADefiniţie: Puncţia venoasă reprezintă crearea unei căi de acces într-o venă prin intermediul unui ac de puncţie.Scop:-explorator:recoltarea sângelui pentru examene de laborator: biochimice, hematologice,serologice şi bacteriologice,introducerea substanţelor de contrast pentru investigaţii radiologice.-terapeutic:-administrarea unor medicamente sub forma injecţiei şi perfuziei intravenoase,recoltarea sângelui în vederea transfuzării,executarea transfuziei de sânge sau derivate ale sângelui,sângerare în Locuri de elecţie:-venele de la plica cotului ( basilica si cefalica);- venele antebraţului;- venele de pe fata dorsală a mainii;- venele subclaviculare;- venele femurale;- venele maleolare interne;-venele jugulare si epicraniene ( sugar si copilul mic).Materiale necesare(în funcţie de scop):-de protecţie - pernă pentru sprijinirea braţului, muşama, aleza-instrumentar şi materiale sterile - ace, seringi de mărimi diferite, holder cu ac dublu,vacutainere. fiole cu soluţii medica-mentoase,soluţii perfuzabile,flexulă.- mănuşi, tampoane ,garou, eprubete uscate şi etichetate, cilindru gradat, tăviţă renală. Pregătirea pacientului:-psihică - se informează asupra scopului puncţiei se obţine consimţământul -pregătirea fizică - se aşază într-o poziţie confortabilă atât pentru pacient, cât şi pentru persoana care execută puncţia (decubit dorsal).Execuţia tehnicii-asistentul medical:-spală,dezinfectează mâinile şi îmbracă mănuşile;- aplică garoul la o distanţă de 7-8 cm deasupra locului puncţiei,strângându-l astfel încât să oprească circulaţia venoasă fără a comprima artera;-recomandă pacientului să strângă pumnul, vena devenind astfel turgescentă;-palpează vena,dezinfectează tegumentul;-fixează vena cu policele mâinii stângi la 4-5cm sub locul puncţiei;-introduce acul cu bizoul în sus , pătrunde în venă cca. 1-2 cm. şi verifică poziţia acului în venă – prin aspirare în seringă.- continuă tehnica funcţie de scopul urmărit.- îndepărtează staza venoasă,cere bolnavului să deschidă pumnul.-aplică un tampon la locul puncţiei şi se retrage acul brusc.-menţine tamponul 1-3 minute – fără a flecta antebraţul pe braţ.-îngrijeşte locul puncţiei. Reorganizare:selectarea deşeurilor rezultate.Îngrijirea bolnavului după tehnică:-Se face toaleta locală a tegumentelor dacă este cazul. Se schimbă la nevoie lenjeria.-Se asigură o poziţie comodă. Se supraveghează pacientul.-Se pregăteşte sângele recoltat pentru laborator. Accidente:-Hematom prin infiltrarea cu sânge a ţesutului perivenos-se retrage acul şi se comprimă locul 1-3 minute.-Perforarea venei – se retrage acul.-Ameţeli, paloare, lipotimie,colaps – se întrerupe puncţia şi se acordă ajutor de urgenţă ,se anunţă medicul.Observaţii:-Pentru evidenţierea venelor se pot face mişcări circulare cu braţul, se poate introduce mâna în apă caldă.-Pentru puncţia venelor jugulare, pacientul se aşează transversal pe pat, cu capul atârnând la marginea patului-Prin puncţie venoasă se pot fixa şi catetere transcutanate.

196

143.RECOLTARE DIN NODULI POSTELNICU MIHAELA

VEYI FIȘA NR. 163

197

144.RECOLTAREA EXSUDATULUI FARINGIAN COTEA MARIA Definiţie: examen care consta din prelevarea de secretii de la nivelul cavitatii faringiene .Scop :-explorator:depistarea germenilor patogeni de la nivel faringian la purtători sănătoşi şi bolnavi iar in vederea tratamentului se va efectua antibiograma. Cel mai frecvent patogen izolat in exudatul faringian este Streptococul β hemolitic de tip A , bacterie ce poate determina infectie streptococica a faringelui, scarlatina sau febra reumatică.Materiale necesare: - de protecţie - masca ,manuşi; - sterile : spatula linguala,eprubetă cu porttampon faringian ,ser fiziologic ; - nesterile : tăviţă renalăPregătirea pacientului: -psihică se va explica pacientului tehnica si se va obtine consimtamantul informat.- fizica: se anunţă să nu mănânce, să nu bea apă ,să nu ia antiseptice pentru gat, sa nu-şi instileze soluţii dezinfectante în nas, să nu facă gargară să nu se spele pe dinţi, în dimineaţa recoltării;se aşează pe un scaun.Execuţia tehnicii- asistentul medical -spală mâinile cu apă şi săpun si imbracăi mănuşi de unică folosinţă;-îşi pune masca de protecţie;- invitată pacientul să deschidă larg gura si sa incline capul pe spate;- va efectua presiune pe limba cu ajutorul unei spatule apoi va examina gura si gatul. - cu tamponul faringian steril se va preleva o mostra de secretii de la nivelul partii posterioare a faringelui, din jurul amigdalelor si de la nivelul oricarei zone inflamate a cavitatii bucale. - se spală pe mâini cu apă şi săpun Reorganizarea locului :colectarea deşeurile în recipiente speciale, conform P.U.Notarea în foaia de observaţie :ata recoltării, numele persoanei care a facut recoltarea.Pregătirea produsului pentru laborator:se etichetează eprubeta în care s-a făcut recoltarea si se transportă produsul la laborator evitând suprainfectarea.De retinut:timpul scurs de la recoltare la însămânţare să nu depăşească 5-6 ore Incidente: îmbibarea tamponului cu salivă,atingerea dinţilor-se recoltează dinnou proba.

198

145.RECOLTAREA GLICEMIEI PRIN PUNCȚIE VENOASĂ COTEA MARIA

Definiţie:glicemia este o analiză biochimică şi reprezintă cantitatea de glucoză din sânge.Scop:exploratorMateriale necesare:-mănuşi,taviţă renală,ac steril şi seringă sterilă sau ac dublu şi holder,eprubetă cu 4mg florură de sodiu sau vacutainer cu/fără anticoagulant.-tampon cu alcool,garou.Pregătirea pacientului:-psihică- se explică tehnica se obţine consimtamântul.-fizică-bolnavul nu mănâncă şi nu bea in dimineaţa recoltării probei.Execuţia tehnicii:-clasic:se recoltează 2 ml sânge prin puncţie venoasă cu seringa şi se transferă in eprubeta cu florură de sodiu 4mg;-in sistem vacutainer:se puncţionează vena cu acul dublu ataşat la hoder iar sângele se recoltează in vacutainerul cu sau fără anticoagulant.-se retrage acul se face compresiune cu tamponul 3-5 minute.Reorganizarea locului:selectarea deşeurilor conform PU.Pregătirea şi transportul probei la laborator:-se etichetează,se transportă la laboratorul de biochimie.Valori normale ale glicemiei:0,80-1,20g‰

199

146.RECOLTAREA HEMOCULTURII BARARU TANIADefiniţie: Hemocultura = test diagnostic care permite identificarea prezenţei anormale a microorganismelorpatogene (bacterii, fungi) în sângele pacientului, prin metode microbiologice ± imunohistochimice.( insamantarea pe un mediu de cultura ) Obiectivele procedurii - Punerea în evidenţă a germenilor patogeni în sânge prin însămânţare pe medii de cultură - Efectuarea antibiogrameiIndicaţii: Precizarea diagnosticului medical (pozitiv şi etiologic) în următoarele situaţii, evocatoare pentru septicemii, infecţii severe de focar cu risc septicemie (pielonefrite, . bronhopneumonii) ori endocardită infecţioasă:- Sindrom infecţios sever (stare septică);- Sindrom febril prelungit, cu etiologie inaparentă; - Sindrom febril la un pacient valvular/protezat valvular; - Şoc. septic; - Frison. Materiale necesare:- 2 seturi de recipiente care conţin medii sterile de cultură (câte un flacon separat pentru germeni aerobi şi anaerobi), furnizate de laboratorul de microbiologic Pentru fiecare tip de mediu de cultură se verifică atent cantitatea de sânge venos care trebuie recoltată, astfel încât să se asigure raportul optim sânge/mediu = 1/5-1/10 (10 ml sânge venos sau 5 ml sânge venos la 50 ml mediu de cultură).- Recoltarea celor 2 hemoculturi se poate face în aceeaşi etapă (imediat după frison) sau la interval de 15 minute ori conform indicaţiei medicului (o oră interval).- Mănuşi sterile, garou, holder, masca, lampă de spirt şi chibrituri dacă sunt utilizate flacoanele cu mediu de cultură ce necesită dezinfecţia gâtului flaconului- Antiseptice: Betadină, Cloramina (pentru pacienţii alergici la iod);- 2 seringi de 10 ml pentru recoltarea sângelui venos; 5 ace sterile (unul pentru recoltare, alte 4 pentru trasferul sângelui recoltat în flacoanele cu medii de cultură);- Tampoane sterile pentru antiseptizarea tegumentului şi dezinfecţia dopurilor flacoanelor cu medii de cultură).- Recoltarea sângelui venos pentru hemocultura se poate face şi în sistem închis, cu dispozitive speciale de tip vacutainer (sistem BACTEC)

Flacoane de hemocultura cu medii aerobe şi anaerobe tip BACTEC

Pregătirea pacientuluia) psihică: -informaţi şi explicaţi pacientului procedura, avertizaţi-l că recoltarea se poate repeta - Obţineţi consimţământul informatb) fizică: -poziţionaţi pacientul în decubit dorsal cu membrul superior sprijinit deoarece poate prezenta frisoane - Alegeţi vena cea mai turgescentă - Spălaţi regiunea plicii cotului cu apă şi săpun - Dezinfectaţi cu alcool iodat, betadină

Descrierea gestului:participă două asistente medicale - Verificarea indicaţiei medicale pentru recoltarea hemoculturii; a identităţii pacientului;- Spălarea mâinilor şi îmbrăcarea mănuşilor de protecţie;- Antiseptizarea tegumentelor cu Betadină(cloramină), în vederea puncţiei venoase; - Recoltarea cu seringa a 20 ml sânge prin puncţie venoasă periferică - vezi punctia venoasa - Introducerea sângelui venos recoltat în flacoanele de hemocultură se face cu respectarea atentă a următoarelor etape: Schimbarea acului de recoltare cu unul steril, la fiecare manipulare a probei biologice (previne contaminarea);

200

Dezinfectarea cu betadină a capacului flaconului cu mediu înainte de introducerea celor 10 ml sânge venos în flacon (previne contaminarea); sau flambarea gâtului flaconului înainte de introducerea sângelui în flacon Rotirea uşoară a fiecărui flacon, pentru omogenizarea probei; Gestionarea corespunzătoare a instrumentarului şi materialelor folosite; Dezbrăcarea mănuşilor folosite şi colectarea corespunzătoare a acestora; Spălarea mâinilor şi uscarea lor; Etichetarea corespunzătoare a probelor biologice recoltate, pentru a fi trimise la laboratorul de microbiologie. În buletinul care însoţeşte probele se vor preciza: datele generale ale bolnavului, diagnosticul medical prezumptiv, temperatura cutanată a pacientului în momentul recoltării, tratamentul efectuat anterior cu antibiotice (medicamentul, doza şi durata terapiei), medicul curant al bolnavului şi asistenta medicală care a efectuat recoltarea probelor,ora recoltării. Hemoculturile recoltate sunt trimise rapid laboratorului de microbiologie pentru a fi puse la termostat, la 36,5 - 37 ° C. Documentarea procedurii efectuate în fişa/foaia de observaţie, descărcarea instrumentarului şi materialelor folosite. Îngrijirea pacientului- Reinstalaţi pacientul în poziţie comodă şi acoperiţi-l pentru că frisonează- Observati faciesul, tegumentele (extremitatilor), comportamentul pacientului Evaluarea eficacităţii proceduriiRezultate aşteptate/dorite: - Recoltarea s-a făcut corect, în condiţii de strictă asepsie şi antisepsieRezultate nedorite/ce faceţi? - Vezi accidente /incidente puncţia venoasăAtenţie: Recoltarea se face la debutul bolii înainte de administrarea antibioticelor.Rezultatul hemoculturilor Este comunicat de laboratorul de microbiologie în următoarele 7-10 zile de la recoltarea probelor (în funcţie de agentul patogen implicat). Sunt urmărite zilnic macroscopic. Pozitivarea hemoculturilor se face în 2-3 zile în cazul agenţilor patogeni uzuali. Microorganismele patogene care se dezvoltă mai lent sau necesită condiţii speciale de cultură reclamă un timp mai îndelungat de dezvoltare sau medii speciale (îmbogăţite) de cultură. Odată identificat agentul patogen implicat, se testează şi sensibilitatea acestuia la diverse antibiotice (antibiograma).Erori de interpretare ale hemoculturilor : - Rezultatele fals pozitive pot fi cauzate de contaminarea accidentală a probelor, în timpul recoltării sau manipulării acestora.- Rezultatele fals negative pot fi explicate de implicarea unor agenţi patogeni neuzuali, care se dezvoltă mai lent sau necesită condiţii speciale de cultură sau de efectuarea unor tratamente anterioare cu antibiotice. Din acest motiv se recomanda recoltarea hemoculturilor înainte de iniţierea oricărui tratament antibiotic sau după o întrerupere de minim 72 ore (până la o săptămână) a antibioticelor (în "fereastra terapeutică"). Precauţii esenţiale pentru eficienţa diagnostică a hemoculturilor: Pentru evitarea surselor de eroare menţionate se recomandă: - Respectarea strictă a măsurilor de asepsie la recoltarea sângelui pentn; hemocultură şi în cursul manipulării probelor (tehnică impecabilă respectarea proporţiei sânge/mediu = 1/5-1/10, evitarea contaminării probelor în cursul inoculării sângelui venos); - Recoltarea a minim 3 seturi de hemoculturi (la 6 ore interval) în primele 24 de ore de la evocarea diagnosticului posibil de septicemie/endocardită infecţioasă (înainte de iniţierea antibioticoterapiei sau în "fereastră terapeutică");- Avizarea laboratorului de microbiologie asupra datelor clinice ale pacientului şi supoziţiilor de diagnostic emise de medicul clinician (colaborare mmtidisciplinară, lucrul în echipă).

201

147.RECOLTAREA HEMOLEUCOGRAMEI PĂDURARU OANADefiniţie: Hemograma este un test screening de bază analizând elementele celulare ale sângelui. Scop: explorator.

Materiale necesare: a) efectuarea tehnicii de recoltare prin puncţie venoasă - materiale necesare puncţiei venoase(vezi tehnica) şi vacutainer cu capac de culoare mov/roz sau eprubeta clasică (conform normelor ISO/DIS 6710) ce foloseşte ca anticoagulant E.D.T.A. (acid etilen diaminotetraacetic) dipotasium/tripotasium/disodium;b) efectuarea tehnicii de recoltare prin puncţie capilară - materiale necesare puncţiei capilare(vezi tehnica); la copiii mici se poate recolta sânge capilar din deget/călcâi cu lanţeta, pe microtainer heparinat.Pregătirea pacientului: psihică (complianţa pacientului în urma consimţământului informat) şi fizică (recoltare în condiţii “a jeune”, cu pacient în condiţii bazale, într-o poziţie comodă -decubit dorsal- ).Execuţie:- prin puncţie venoasă se recoltează 2 ml. sânge pe cristale de E.D.T.A. 1%, în vacutainerul cu capac mov cu ajutorul acului de recoltă şi a holderului; imediat se agită proba pentru omogenizare(inversare uşoară a tubului de cca. 10 ori). Recomandare: proba să fie analizată în primele 6 ore de la recoltare.- prin puncţie capilară, înţepând cu ac steril/lanţetă perpendicular pe starturile cutanate ale pulpei degetului inelar sau mediu, lobul urechii, faţa platară a halucelui şi călcâi la copil(se foloseşte a 2-a picătură de sânge, după ce prima a fost ştearsă cu tampon uscat sau hârtie de filtru); picătura de sânge va fi prelevată pe o lamă de sticlă.

HEMOLEUCOGRAMA(ADULT)Denumirea probei Acro-

nimul(prescur-

tarea)

Valori normale/unitate

de măsură

Valori crescute Valori scăzute

Globule albe(leucocite) G.A. 4.0-10.0/*10^3/µL Nou nascuţi, copii, infecţii bacteriene, inflamaţii, boli ale sângelui, etc.

Anemii, boli infecţioase, intoxicaţii cu substanţe chimice, subnutriţie, etc.

Globule roşii(eritrocite/hematii)- transportă Hb care la rândul ei transportă oxigenul

G.R. 3.9-5.2/*10^6/µL Poliglobulie, sarcină, nou născuţi, sportivi performanţă, policitemie, etc.

Anemie, leucemii, tumori, intoxicaţii cu Pb., etc.

Hemoglobină- transport oxigen şi dioxid de carbon

Hb 11.8-15.3g/dl anemii

Hematocrit Ht 34.5-46% Policitemie, deshidratare, arsuri grave, etc.,

Anemii, hiperhidratare, etc.

Volum eritrocitar mediu VEM 78-96/fL Consum cronic de alcool, hipotiroidism, anemii hemolitice, etc.

Hemoglobină eritrocitară medie HEM 25.5-32/pq Utili în diagnosticul diferenţial al cauzei anemieiConcentraţia medie de hemoglobină eritrocitară

CHEM 32-35.5g/dl

Trombocite(plachete)- rol în hemostază(coagulare)

Tr 180-380/*10^3/µL Boli infecţioase, inflamatorii, reumatice, după splenectomie, etc.

Trombocitopatii, ciroză hepatică, reacţii virale, transfuzionale, după administrare de heparină, etc.

Limfocite LYMF% 19-48% Boli virale, cronice şi de sânge, boli limfoproliferative, etc.

Sindrom Cushing, tratamente cortizonice, uremie, boală Hodgkin, etc.

Monocite MONO% 2-10.5% Boli virale şi de sânge, TBC, malarie, etc.

Neutrofile NEUT% 34-71% Infecţii bacteriene, boli neoplazice, boli mieloproliferative

Stări de imunodepresie, boli infecţioase cronice

Bazofile BASO% 0-1% Boli alergice, boli mieloproliferative, etc.

202

Eozinofile EO% 0-7% Alergii şi boli parazitare

Largimea curbei de distribuţie a eritrocitelor - deviaţie standard

RDW-SD% 34-49/fL

Largimea curbei de distribuţie a eritrocitelor - coeficient de variaţie

RDW-CV# 10-15%

Numărul de limfocite LYMF# 1.2-4.0/*10^3/µLNumărul de monocite MONO# 0.2-0.9/*10^3/µLNumărul de neutrofile NEUT# 1.6-6.2/*10^3/µLLargimea curbei de distribuţie a trombocitelor

PDW 10.0-18.0/fL

Volum trombocitar mediu VTM 8.5-12 fL Distrugere crescută a trombocitelor

Producţie scăzută de plachete(anemie aplastică), etc.

Procentul de macrotrombocite P-LCR% 14.3-44%

203

148.RECOLTAREA LICHIDULUI CEFALORAHIDIAN GURZUN NICU

Definiţie Recoltarea LCR se face prin uncţia rahidiană ce reprezintă pătrunderea cu un ac în spaţiul subarahnoidian, printre vertebre.

Scop -explorator recoltarea lichidului în vederea examenului macroscopic şi de laborator

Indicaţii - boli inflamatorii ale sistemului nervos central (meningită, encefalită),- scleroză multiplă, hemoragie subarahnoidiană, tumori cerebrale

Locul puncţiei

- puncţia lombară – D12

– L1

sau L4

– L5

- puncţia dorsală - D6 – D7

- puncţia suboccipitala - între protuberanta occipitală externă şi- apofiza axisului, pe linia mediană

Pregătirea puncţiei

materiale - de protecţie a mesei sau a patului - pentru dezinfecţia pielii tip III - instrumente şi materiale sterile, ace lungi cu diametrul 1-1,5 mm cu mandrin,- seringi, ace şi seringă pentru anestezie, câmpuri chirurgicale, - comprese şi tampoane, mănuşi de cauciuc, pense hemostatice, anatomice - alte materiale: eprubete , tăviţă renală.

Medicul Asistenta 1 Asistenta 2

îşi spală mâinile, le dezinfectează

- dezbracă pacientul - protejează patul sau masa de puncţie- cu muşama, aleză

- stabileşte locul puncţiei

- pregăteşte locul puncţiei, dezinfecţie tip III

- aşază pacientul în poziţie corespunzătoare, în funcţie de starea lui şi locul puncţiei

- face anestezia locală - serveşte seringa cu anestezic (dacă e cazul)

- serveşte mănuşile chirurgicale

- aşază câmpul steril sub locul puncţiei

- serveşte câmpul steril

- dezinfectează locul puncţiei - serveşte acul de puncţie cu mandrin

- execută puncţia - menţine pacientul în poziţia recomandată,susţinându-i ceafa cu o mână, iar cu cealaltă împingând uşor regiunea epigastrică

- scoate mandrinul - menţine eprubetele pentru recoltarea lichidului

- retrage acul de puncţie

- dezinfectează locul puncţiei - comprimă cu o compresă sterilă locul

204

puncţiei - aplică pansament uscat fixat cu leucoplast- aşază pacientul în pat în poziţie decubit dorsal, fără pernă

îngrijirea ulterioară a pacientului

-pacientul stă în decubit dorsal, fără pernă, 24 de ore -după 6 ore se poate alimenta şi hidrata la pat -se supraveghează semnele vitale: puls, tensiune arterială, respiraţie -se informează medicul în cazul apariţiei unor manifestări cum ar fi: vărsături, greţuri, cefalee

Pregătirea produsului pentru examinare

-examinarea macroscopică se face imediat, apreciindu-se culoarea, Aspectul.-presiunea lichidului (normal lichidul este limpede, clar ca apa de stâncă, se scurge picătură cu picătură);- în stări patologice, lichidul cefalorahidian poate fi hemoragie, purulent, xantocrom, iar viteza sa de scurgere poate creşte -pentru examenul citologic, biochimic, bacterologic lichidul este trimis la laborator

Notarea puncţiei în foaia de observaţie

- se notează aspectul lichidului şi presiunea, precum şi data, ora, numele persoanei care a executat puncţia

Accidente -sindrom postpuncţional (ameţeli, cefalee, vărsături, rahialgii), datorat hipotensiunii lichidiene provocate de puncţie -hemoragii ce apar prin ac în timpul puncţiei, fără importanţă -dureri violente în membrele inferioare, determinate de atingerea ramificaţiilor cozii de cal sau ale măduvei spinării, cu vârful acului -contractura feţei, gâtului sau a unui membru prin atingerea măduvei cervicale, când s-a executat puncţia sub occipital -şocul reflex poate duce la sincope mortale; accidentul este foarte rar (se vor pregăti mijloacele obişnuite de reanimare)

205

149.RECOLTAREA MATERIILOR FECALE PENTRU COPROCULTURA MACOVEI SIMONA

Definitie - Examenul bacteriologic al materiilor fecale.

Scop - Investigaţia urmăreşte izolarea şi identificarea agenţilor etiologici motiv pentru care prelevarea trebuie făcută cât mai aproape de debutul bolii şi înaintea instituirii oricărui tratament antimicrobian.

- Prelevarea se face din scaunul emis spontan sau direct din rect.

Pregatirea materialelorSe pregatesc pe o tava medical/carucior

- Coprocultor steril- Manusi de unica folosinta - Tampoane sterilizate monate pe portampoane prevazute cu dopuri de cauciuc si introduse in eprubete sterile- Sonda NELATON nr.16-18 - Seringa de unica folosinta- Prosop/hartie igienica- Materiale pentru igiena locala- Recipiente pentru colectarea deseurilor- Formular de recolatare/insotire proba laborator , bilet de trimitere

Pregatirea pacientuluia) Psihica :

- Se informeaza pacientul sau/si familia despre procedura pentru a obtine colabrarea si pentru a preveni o eliminare necorespunzatoare;

- Se obtine consimtamantul informat- Se invata si se constientizeaa pacientul ce recolteaza proba la domiciliu despre importanta respectarii regimului

alimentarsi a corectitudinii recoltarii

b) Fizica: asistenta medicala:- Asigura intimitatea pacientului;- Instruieste si ajuta pacientul sa-si faca toaleta perianala;- Ajuta pacientul sa se dezbrace/imbrace;- Aseaza pacientul in pozitie corespunzatoare

Efectuarea procedurii

Prelevarea din scaun emis spontan- pentru defecare se recomanda containere de unica folosinta din material plastic care pot fi decontaminate sau indepartate cu usurinta dupa prelevare- prelevarea se face din materiile fecale cu spatula coprocultorului vizand portiunile lichide si indeosebi cele mucoase si/sau sanghuinolente atunci cand ele exista. Cand acestea lipsesc se recolteaza boluri fecale din trei locuri diferite;- coprocultorul trebuie sa contina mediul de conservare (Cary Blair)- prelevarea se face din scaun emis spontan, fara utilizarea de purgative sau laxative pe baza de carbune. Se alege o portie reprezentativa (cu mucozitati , striuri de sange, consistenta mai moale, etc) si se ia o cantitate cat incape in lingurita coprocultorului

Prelevarea rectală - Recoltarea cu sonda NelatonPregătirea pacientului

- se face toaleta ano-perineală;- se aşează pacientul în decubit lateral cu piciorul de jos întins iar cel de deasupra flectat.

Efectuarea procedurii- se spală mâinile;- se îmbracă mănuşi de unica folosinta;- se îndepartează fesele şi se evidenţiază orificul anal;- se introduce sonda la o profunzime de aproximativ 15 cm şi se racleză uşor peretele, nu se folosesc geluri lubrifiante;- se fixează seringa la capătul sondei şi se execută 1-2 aspiraţii;

206

- se retrage sonda şi se introduce într-o eprubetă în mediul de conservare.

Prelevarea rectală - Recoltarea cu ajutorul tamponului steril Materiale necesare

- tampoane sterile cu tija lungă, tamponul fiind bine ataşat pentru a nu permite retenţia intrarectală. Se pot folosi tampoane comerciale în tuburi de plastic cu sau fără mediul de conservare;- ser fiziologic steril;- mănusi de unică folosinţă;

Pregatirea pacientului- se face toaleta ano-perineală;- se aşează pacientul în decubit lateral cu piciorul de jos întins iar cel de deasupra flectat.

Efectuarea procedurii- se spală mâinile;- se îmbracă mănuşi de unica folosinta;- se îndepartează fesele şi se evidenţiază orificul anal; - tamponul trebuie umezit în ser fiziologic;- se introduce tamponul în rect şi se roteşte uşor;- se retrage uşor tamponul se introduce în eprubetă sterilă.

ObservaţiiScaunul recoltat se trimite imediat la laborator după etichetarea corespunzatoare.Nu se congelează.Conservarea se face, dacă este cazul, în soluţia tampon.Se noteaza in fisa pacientului procedura efectuata

Reorganizarea locului de munca - Materialele folosite vor fi colecatate in containere speciale conform precautiunilor universale (PU)- Se indeparteaza manusile si se spala cu apa si sapun

207

150.RECOLTAREA MATERIILOR FECALE PENTRU DETERMINAREA HEMORAGIILOR OCULTE MACOVEI SIMONA

Definitie - Examenul materiilor fecale in vederea detrminarii sangerarilor oculte. Hemoragiile oculte din materiile fecale isi pot avea originea din organele tubului digestiv.

Scop / Indicaţii:- anemie cu etiologie necunoscută;- screening la persoanele cu vârsta mai mare de 50 de ani şi antecedente heredo-colaterale pentru neoplasm gastrointestinal.

Materiale necesare- coprocultor curat si uscat , fara mediu de transport - mănuşi de unică folosinţă;- teste colorimetrice.- bazinet- prosop de hartie - materiale pentru igiena locala

Pregătirea pacientuluiPregatirea psihica- este instruit ca cel puţin 3 zile înainte să nu consume carne roşie, să nu ia medicamente pe baza de fier;- se obţin informaţii dacă pacientul a prezentat gingivoragii, extracţii dentare, epistaxis;- dacă a folosit vitamina C rezultatele pot fi fals negative.

Pregatirea fizicaNu este necesara o pregatire speciala Asistenta medicala - asigura intimitatea pacientului - Instruieste /ajuta pacientul sa-si faca toaleta perianala- Ajuta pacientul sa se dezbrace/imbrace- Aseaza pacientul in pozitie corespunzatoare

Efectuarea procedurii- materiile fecale se pot recolta ca şi pentru celelalte probe;- se pot folosi teste colorimetrice la care rezultatele se obţin imediat:- Testul hemocult constă în aplicarea a doua picături de reactiv pe o hârtie din guiac cu materii fecale; în prezenţa sângelui în scaun apare colorarea în albastru;- Testul cu tableta presupune plasarea unei proble pe scaun pe hârtia developatoare, aplicarea unei tablete pe materiile fecale şi adaugarea a 2-3 picături de apă. Prezenţa sângelui determină modificarea culorilor.

208

151.RECOLTAREA MATERIILOR FECALE PENTRU EXAMEN PARAZITOLOGIC MACOVEI SIMONADefinitie - Este examenul materiilor fecale in vederea identificarii parazitilor intestinali Scop – explorator - Examenul coproparazitologic este recomandat pentru precizarea diagnosticului in cazul aparitiei urmatoarelor

manifestari: - tulburari gastro intestinale; - simptome neurologice(iritabilitate, insomnie, cefalee); - simptome alergice (prurit anal, nazal)

- simptomatologie generala (astenie, stagnare pondero-staturala la copii; subfebrilitate, hipertensiune arteriala)Recoltarea se face din materiile fecale emise spontan fără utilizare de purgative uleioase sau laxative pe baza de cărbune.

Pregatirea materialelor- Tava medicala/ carucior- Recipient de plastic de unica folosinta pentru materii fecale bine inchis cu capac – coprocultor fara mediu de

transport- Bazinet/ plosca / olita - Manusi de unica folosinta- Prosop hartie / harti igienica

Recipiente pentru colecatrea deseurilorPregătirea pacientului

a) Psihica- Se informeaza pacientl sau /si familia despre procedura pentru a obtine colaborara si pentru a preveni eliminarea

necorespunzatoare- Se obtine consimtamantul informat - Se invata si se constientizeaza pacientul sa recolteze proba la adomiciliu depsre importanta respectarii regimului

alimentar si a corectitudinii recoltariib) Fizica

Pacientl va evita - Inainte de recoltare : examenul gastrointestinal baritat, administrarea de laxative- In saptaman premergatoare recolatrii , administrarea anumitor medicamente : antidiareice, anitacide, Tetracicline,

uleiuri mineraleAsistenta medicala

- Asigura intimitatea pacientului - Ajuta pacientul sa se dezbrace/imbrace , sa se aseze in pozitia corespunzatoare in functie de stare agenerala- Sfatuieste s aisi efectueze toaleta perianala

Efectuarea procedurii - Intrucat defecarea nu se poate efectua la cerere se instruieste bolnavul sa isi spele mainile si sa foloseasca manusile in cazul recoltarii de catre acesta la domiciliu

- este intruit să elimine în ploscă sau într-un recipient curat (de exemplu oliţă la domiciliu);- recoltează cu linguriţa coprocultorului câteva fragmente (circa 5gr) din diferite zone suspecte (mucozităţi, produse nedigerate);

- se intoduce linguriţa coprocultorului în colector şi se închide;- se îndepărtează mănuşile;- se spală mâinile;- se etichetează recipientul cu numele pacientului data, ora recoltării, examenul cerut;- se trimite la laborator în maxim 4 ore de la recoltare;- daca nu este posibil se pastrează la +4 grade celsius şi se trimite la laborator în maxim 24ore.

Observaţii- Dacă pacientul nu este capabil să recolteze se instruieşte o persoană din familie.- La pacientul internat incapabil să recolteze, prelevarea se face de către o persoană instruită sau de către un asistent medical.- Examenul coproparazitologic trebuie repetat de 3 ori din scaune emise spontan consecutive (daca pacientul are un scaun pe zi se aduce câte o probă în fiecare zi; dacă are două scaune în aceaşi zi se aduc ambele probe în recipiente diferite şi încă o probă din ziua a doua).

- se noteaza procedura in fisa pacientuluiReorganizarea locului de munca

- Colectarea materialelor folosite in containere speciale conform precautiunilor universale , se indeparteaza manusile, se spala pe maini

209

152.RECOLTAREA SÂNGELUI ÎN VACUTAINERE BARARU TANIARecoltarea sângelui în vacutainere, la adult, se realizează prin flebotomie(puncţie venoasă).Definiţie Reprezintă gestul medical de pătrundere – cu un ac sau cateter – în lumenul unei vene (de regulă periferică, superficială) în vederea recoltării de sânge pentru examinări de laborator.Loc de elecţie – vezi puncţia venoasăPregătirea materialelor:

- eprubete vacutainer: cu dop negru pentru VSH (conţine anticoagulant-citrat de natriu 3,8%); cu dop mov pentruhemoleucogramă (conţine anticoagulant E.D.T.A.- acid-etilen-diamino-tetraacetic 1%); cu dop roşu- fără anticoagulant pentru probe biochimice, cu dop bleu (conţine anticoagulant- citrate de natriu 3.8%, raportul sânge /anticoagulant este de 9/1) pentru fibrinogen; cu dop gri pentru glicemie - conţine anticoagulant florura de natriu; cu dop albastru pentru teste de coagulare – au anticoagulant: citrat trisodic, raportul sânge/anticoagulant este 9/1- soluţie dezinfectantă ( alcool ), tampon de vată, garou, - tăviţă renală, mănuşi de unică folosinţă,- holder, ace duble de puncţie - recipient pentru colectarea deşeurilor.

Pregătirea pacientului – vezi puncţia venoasăEfectuarea procedurii: - se spală mâinile şi se pun mănuşile de unică folosinţă, se dezinfectează locul de elecţie - desfaceţi acul prin răsucirea capacului sigilat, înlăturaţi capacul şi expuneţi partea filetată, având grijă să nu îndepărtaţi teaca sterilă a acului, înşurubaţi acul dublu la holder - aplicaţi garoul pe antebraţul pacientului, puncţionaţi vena ajutându-vă de degetul mare şi indexul mâinii drepte - inversaţi poziţia mâinii, apăsaţi vacutainerul cu degetul mare al mâinii drepte, indexul şi degetele mijlocii susţinându-l - sângele este atras de vacuumul din vacutainer şi curge cu viteză proprie; eliberaţi garoul din jurul braţului pacientului imediat ce a apărut sânge în vacutainer, ajuntându-vă cu mâna stângă şi susţinând în continuare holderul - retrageţi vacutainerul cu mâna dreaptă, apăsând uşor cu degetul mare pe una din marginile holderului - pentru a asigura o omogenizare optimă a sîngelui cu anticoagulantul, efectuaţi 8-10 mişcări de inversiune a tubului - dacă se recoltează mai mult de un vacutainer, inseraţi cel de-al doilea tub şi repetaţi paşii descrişi mai sus - retrageţi acul după aplicarea tamponului cu alcool şi exercitaţi o presiune timp de 2 – 3 minuteOrdinea recoltării tuburilorÎn cazul în care este nevoie să se obţină mai multe probe dintr-o singură flebotomie, se recomandă să se respecte urmatoarea ordine de recoltare a tuburilor:1. recipientele pentru hemocultura;2. tuburile fără aditivi;3. tuburile ce conţin citrat;4. tuburile ce conţin heparină;5. tuburile ce conţin EDTA.Reorganizarea locului de muncă:

- se colectează deşeurile în recipiente speciale conform PU - se îndepărtează mănuşile şi se spală mâinile cu apă şi săpun; se notează procedura în dosarul/planul de îngrijire - se notează şi reacţia pacientului în timpul procedurii

Incidenteşi accidente - perforarea venei şi apariţia hematomului local, ameţeli, paloare accentuată, lipotimie

210

153.RECOLTAREA SÂNGELUI PENTRU DETERMINAREA GRUPELOR DE SÂNGE POSTELNICU MIHAELA

VEZI FIȘA NR. 155

211

154.RECOLTAREA SÂNGELUI PENTRU EXAMENE BIOCHIMICE PĂDURARU OANA

Definiţie: reprezintă recoltarea de sânge pentru analize de laborator, punându-se în evidenţă cantităţile de substanţe chimice.

Scop: diagnostic; aprecierea evoluţiei bolii.Materiale necesare: materiale necesare puncţiei venoase(vezi tehnica), vacutainer cu capac de roşu, holder, ac

vacutainer. Pregătirea pacientului: psihică (complianţa pacientului în urma consimţământului informat) şi fizică

(recoltare în condiţii “a jeune”, cu pacient în condiţii bazale, într-o poziţie comodă -decubit dorsal).Execuţie:

Se recolteaza 5-7 ml. sânge, fără anticoagulant prin puncţie venoasă, cu stază de garou în vacutainerul cu capac roşu, cu ajutorul acului de recoltă şi a holderului, in condiţii de asepsie. Recomandare: proba să fie analizată în primele 6 ore de la recoltare.Pentru anumite analize biochimice se recoltează şi prin puncţie capilară(ex. glicemie). De regulă analizele de biochimie se lucrează din ser (recoltarea de sânge pe eprubete fără anticoagulant),obţinut după centrifugarea sângelui.

Analize biochimice(valori de referinţă):BIOCHIMIE SÂNGETest Rezultat Val.norm./unit.mas.CALCIU IONIC 1.12-1.32mmol/lCALCIU TOTAL 8.40-10.2mmol/lFIER SERIC 37-145 µg/dlMAGNEZIU 1.60-2.60 mg.dlNa 136-145 mmol/lCl 98-107 mmol/lK 3,5-5,1 mmol/lP 2,3-4,7 mg/dlLDH 125-220 u/lCPK 26-168 u/lFOSFATAZA ALCALINA 40-150 U/LPROTEINE - T 6.2-8 g/dlCOLESTEROL TOTAL 120-200 mg/dlHDL -COL 40-75 mg/dlLDL-COL 50-130mg/dlTRIGLICERIDE 35-150mg/dlUREE 15-45mg/dl

.-45mg/dlCREATININA 0.50-1.00mg/dlACID URIC 2,5-6 mg/dlTGO 5-32 U/lTGP 5.31 U/lGGT 5-36 U/lBILIRUBINA TOTALA 0.20-1.20 mg/dlBILIRUBINA DIRECTA 0.01-0.30mg/dlGLUCOZĂ 70-106 g/dlAMILAZA 25-105 u/lPCR 0-0.5 mg/dlElectroforeza(proteine serice) Albumine, α1,α2, β,γ

Albumine=53-65%;α1=2-5%;α2=8-14%;β=10-15%;γ=11-21%.

Notă: pentru recoltarea glicemiei se foloseşte şi vacutainer cu substanţă anticoagulantă fluorură de sodiu/Na2EDTA.

212

155.RECOLTAREA SÂNGELUI PENTRU EXAMENE HEMATOLOGICE POSTELNICU MIHAELA

Scopul recoltărilor de produse biologice şi patologice:~ Obţinerea de produse biologice sau patologice, lichide sau solide, pentru a putea fi supuse unor examene de laborator

fizice, chimice sau bacteriologice.~ Identificarea modificărilor morfologice, fiziologice şi biochimice din organism.~ Completarea simptomatologiei bolilor cu elemente obiective.~ Stabilirea diagnosticului.~ Confirmarea sau infirmarea diagnosticul clinic.~ Reflectarea evoluţia bolii şi eficacităţii tratamentului.~ Semnalarea apariţiei îmbolnăvirilor infecţioase.~ Identificarea purtătorilor de germeni patogeni.Importanţa examenelor de laborator:~ Completează simptomatologia bolilor cu elemente obiective.~ Confirmă sau infirmă diagnosticul.~ Reflectă evoluţia bolii şi eficacitatea tratamentului.~ Confirmă vindecarea. ~ Semnalează apariţia complicaţiilor.~ Permite depistarea persoanelor sănătoase purtătoare de germeniPregătirea bolnavului:~ Pregătirea psihică:

o Se anunţă cu 24 de ore înainte.o Se explică necesitatea tehnicii.o Se instruieşte pacientul privind comportamentul acestuia din timpul recoltării.o Se solicită colaborarea.o Se urmăreşte înlăturarea stării de tensiune legată de examinările ce urmează a fi făcute – la indicaţia

medicului se poate administra medicaţie calmantă.o Se asigură repausul pe timpul executării tehnicii.

~ Pregătirea fizică:o Se face în funcţie de examenul cerut şi de locul recoltării.o Uneori se impune un regim dietetic, repaus la pat, medicaţie specială.o Pacientul nu trebuie să mănânce înaintea recoltărilor.o Se îndepărtează lenjeria de pe regiunea aleasă pentru puncţie.o Hainele nu trebuie să împiedice circulaţia de întoarcere.o Pentru puncţia venoasă se aşează pacientul în decubit dorsal, cu braţul în extensie, sprijinit pe pernă elastică.o Pentru puncţie capilară pacientul poate sta şi în şezut, pe scaun, cu braţul sprijinit în extensie şi supinaţie.

Îngrijirea bolnavului după recoltare:~ Se şterg tegumentele.~ Se schimbă lenjeria murdară.~ Se asigură o poziţie comodă.~ Se aplică comprese reci la locul puncţiei în caz de dureri, hematom, inflamaţii.Observaţii:~ Produsele recoltate pentru examene bacteriologice nu se amestecă cu substanţe antiseptice sau fixatoare.~ Recipientele pentru recoltare se sterilizează la pupinel.~ Recoltarea produselor pentru examene bacteriologice se face în condiţii de asepsie perfectă – se evită suprainfectarea

produsului cu germeni proveniţi din aer, de pe instrumente etc.

ROLUL ASISTENTEI ÎN RECOLTAREA PRODUSELOR BIOLOGICE ȘI PATOLOGICE~ Respectă orarul recoltărilor – dimineaţa pe nemâncate. Hemoculturile şi examenele hemoparazitologice se recoltează în

timpul frisonului, când numărul germenilor din sânge creşte.~ Respectă tehnica de recoltare.~ Informează corect şi concis pacientul.~ Asigură pregătirea psihică – informarea, explicarea tehnicii, obţinerea consimţământului (acolo unde este cazul),

instruirea privind comportamentul din timpul tehnicii, obţinerea colaborării în timpul tehnicii,~ Asigură pregătirea fizică – repaus, dietă, aşezare în poziţie.

213

~ Pregăteşte materialele şi instrumentele necesare recoltărilor. Va preveni hemoliza sângelui prin folosirea de recipiente uscate.

~ Etichetează corect, complet şi citeţ produsul recoltat – prin scriere directă cu creion dermatograf pe recipient sau prin aplicare de etichete lipite.

~ Efectuează corect tehnicile de recoltare.~ Produsele recoltate pentru examene bacteriologice (în recipiente sterile) nu se amestecă cu substanţe antiseptice sau

substanţe fixatoare.~ Completează corect şi complet buletinele de analiză – numele şi prenumele pacientului, numărul salonului, patului, natura

produsului recoltat, analiza cerută, data recoltării, diagnostic, tratament. Pentru anumite recoltări (examene serologice) se completează cu vârsta, şi sexul.

~ Asigură transportul produselor la laborator – în minimum de timp, în condiţii corecte, impuse de tehnică, corect ambalate. În timpul transportului se vor evita trepidaţiile, recipientele nu vor fi răsturnate. Unele produse se transportă la temperatura gheţii, altele la temperatura corpului.~ Produsele ce nu pot fi transportate imediat din motive obiective vor fi păstrate corespunzător – la frigider, termostat,

temperatura camerei etc.Examene din sânge:~ Examene hematologice:

Hemoleucogramă cu formulă leucocitară (HLGFL). Hemoglobină (Hb). Hematocrit (Ht). Timp de sângerare (TS). Timp de coagulare (TC). Viteza de sedimentare a hematiilor (VSH). Timp Quick (TQ sau indice de protrombină). Grup sanguin pentru determinarea grupelor de sânge şi a Rh-ului.

~ Examene biochimice:~ Examen bacteriologic:

Hemocultura ~ Examen parazitologic:

Lama de malarie → recoltarea sângelui în picătură groasă.~ Examen serologic:

Metode de recoltare:~ Puncţie capilară – puncţia pulpei degetului, puncţia lobului urechii, puncţia halucelui (faţa plantară) sau a călcâiului la

copil.~ Puncţie venoasă – frecvent venele de la plica cotului (cefalică sau bazilică) sau orice venă accesibilă.~ Puncţie arterială (artera femurală, humerală, radială, cubitală, carotidă) → tehnică executată de medic.Recomandări:~ Recoltările de sânge se fac pe nemâncare → adică bolnavul „à jeun” – care nu a ingerat nici un aliment lichid sau solid cu

12 ore înainte.~ În practică se recomandă ca pacientul să nu mai mănânce nimic de la cină, până dimineaţa, când se fac recoltările.

RECOLTAREA SÂNGELUI PRIN PUNCȚIE CAPILARĂMateriale necesare pentru puncţia capilară:~ Ace sterile.~ Tampoane de vată.~ Alcool 900.~ Hârtie de filtru.~ Pipete Potain – pentru numărarea elementelor figurate.~ Lame degresate şi lamele de sticlă – pentru frotiuri.~ Tăviţă renală.~ Mănuşi de protecţie.Recoltarea sângelui prin puncţie capilară:~ Se explică pacientului necesitatea tehnicii şi modul de execuţie.~ Se aşează pacientul în poziţie şezând, cu mâna sprijinită.~ Asistenta se spală şi se dezinfectează pe mâini.

214

~ Îmbracă mănuşile de protecţie.~ Se aseptizează degetul inelar sau medius cu tampon cu alcool.~ Nu se freacă degetul.~ Se aşteaptă evaporarea alcoolului.~ Se înţeapă cu un ac steril printr-o mişcare bruscă, perpendicular pe pliurile cutanate, pulpa degetului.~ Se şterge uscat (tampon uscat, hârtie de filtru) prima picătură de sânge.~ Se lasă să se formeze o nouă picătură din care se recoltează cu pipeta Potain sau cu colţul lamei de sticlă.~ Se şterge degetul cu tampon cu alcool.

EXECUTAREA FROTIULUI DIN SÂNGE:Tehnica execuţiei frotiului:~ La extremitatea unei lame de sticlă se aplică o picătură de sânge de 3-4 mm diametru.~ Se aşează o lamelă cu marginile şlefuite în unghi de 450 pe lamă – picătura de sânge se întinde prin capilaritate.~ Lamela se trage către partea liberă a lamei, păstrând aceiaşi înclinaţie şi antrenând toată picătura fără a o fragmenta.~ Se agită lama pentru uscare.~ Se etichetează (sau se notează pe spatele lamei cu creion dermatograf).~ Se trimite la laborator.Observaţii:~ Frotiul se execută numai din produs (sânge) recoltat proaspăt.~ Un frotiu bun nu are goluri, este în strat regulat.~ Lama trebuie să fie perfect degresată, pentru a nu se forma goluri.

RECOLTAREA SÂNGELUI PRIN PUNCȚIE VENOASĂ SAU PUNCȚIE ARTERIALĂ(vezi puncţia venoasă)Recoltarea sângelui prin puncţie venoasă:~ Asistenta se spală şi se dezinfectează pe mâini.~ Îmbracă mănuşile de protecţie.~ Se aplică garoul.~ Se palpează locul puncţiei → este interzisă palparea după dezinfecţie.~ Se dezinfectează cu tampon cu alcool.~ Se cere bolnavului să închidă şi să deschidă pumnul de câteva ori şi să rămână cu el închis.~ Se menţine braţul pacientului înclinat în jos.~ Se întinde pielea pentru imobilizarea venei (policele mâinii stângi execută o mişcare de tracţiune la 4-5 cm sub locul

puncţiei) şi se puncţionează vena în condiţii de asepsie perfectă, pe direcţia axului longitudinal, împingând acul 1-1,5 cm în lumenul venei.

~ Se aspiră sângele în seringă, eprubetă, alt recipient etc.o În timpul recoltării sângelui se recomandă slăbirea garoului.o Dacă staza venoasă este prea lungă se pot modifica parametrii biologici (probele de coagulare, potasemia

etc.).o Dacă între garou şi extremitatea braţului apare cianoza se slăbeşte sau de desface garoul pentru 3 minute.o Dacă pacientul prezintă frison se slăbeşte garoul.

~ După recoltare se desface garoul şi se cere bolnavului să deschidă pumnul.~ Se aplică un tampon cu alcool la locul puncţiei şi se retrage brusc acul.~ Se menţine tamponul cca. 10 minute fără a îndoi braţul. Incidente şi accidente:~ Hematom.~ Perforarea venei.~ Ameţeli.~ Paloare accentuată.~ Lipotimie.~ Colaps.~ Metoda asigură confortul bolnavului, calitatea probei recoltate şi securitatea personalului medical.~ Se foloseşte un tub holder care se ataşează la acul de puncţie prin înfiletare.~ La tubul holder se adaptează tuburi vacutainer – cu dopuri de diferite culori convenţionale:

o Negru – pentru VSH.o Bleu – pentru determinări de coagulare, fibrinogen, TQ.

215

o Mov – pentru determinări hematologice.~ Recoltarea sângelui se face prin împingerea tubului în holder în aşa fel încât diafragma gumată a dopului să fie străpunsă.~ După recoltare tubul se înclină sau se răstoarnă pentru omogenizarea cu aditivul.~ Se procedează la fel cu toate tuburile necesare recoltării. ~ Se etichetează tuburile şi se trimit la laborator.~ În stânga - sânge recoltat pe anticoagulant (EDTA) şi lăsat să sedimenteze. Se observă separarea de plasmă a elementelor

celulare, care au sedimentat la fundul eprubetei. Plasma este lichidul transparent şi uşor gălbui aflat deasupra.~ În dreapta - sânge proaspăt recoltat.

Ordinea de umplere a tuburilor:~ Tuburi fără aditivi.~ Tuburi pentru probe de coagulare.~ Alte tuburi cu diverşi aditivi.

RECOLTAREA SÂNGELUI PENTRU EXAMENE HEMATOLOGICE~ Recoltarea se face dimineaţa pe nemâncate. ~ Sângele venos se recoltează prin puncţie venoasă → ± substanţe anticoagulante / aditivi.

Proba determinată

Recoltarea sângeluiValori

Metodă Cantitate AnticoagulantHemoleucogramă (HLGFL)

puncţie venoasă

2 ml sânge EDTA sau heparină

Globulele roşii (GR) – eritrocite (E) (hematii - H):Valori normale: ~ bărbaţi 5 mil./mm3 sânge, ~ femei 4,5 mil./mm3 sângeValori patologice: ~ sub 3,5 mil./mm3 sânge – anemie, ~ peste 5 mil./mm3 sânge – poliglobulie.

puncţie capilară

Aspirarea sângelui în pipete Potain

-

Reticulocite:~ Valoare normală 1%.Globulele albe – leucocite (GA)(L):~ Valoarea normală: 4.000-8.000 / mm3 sânge.~ Valoarea patologică: peste 10.000 leucocitoză,

sub 4.000 leucopenie.Formula leucocitară (FL):Valori normale:~ Neutrofile 60-70 %.~ Eozinofile 1-3 %.~ Limfocite 20-30 %.~ Monocite 5-8 %.~ Bazofile 0-1 %.Patologic întâlnim plasmocite.Trombocitele (Tr):~ Valoarea normală 150.000 – 350.000 / mm3

sg.Valorile patologice: ~ cresc în trombocitopenii, ~ scad în trombopenii.

Hemoglobina (Hb) puncţie venoasă

2 ml sânge heparină sau EDTA

Valori normale: ~ femei: 11,5–13,5 g %, ~ bărbaţi: 13–15 g %.Valori patologice: ~ < 11 g % - anemie, ~ 15 g % - poliglobulie.

Hematocritul (Ht) puncţie venoasă

2 ml sânge heparină sau EDTA

Valori normale: ~ bărbaţi 45%.~ femei 42%.

216

Valori patologice: ~ > 45% hemoconcentraţie ~ < 40% hemodiluţie

Viteza de sedimentare a hematiilor (VSH):Sedimentarea reprezintă rapiditatea de aşezare progresivă a elementelor figurate din sângele incoagulabil, lăsat în repaus, spre fundul eprubetei.

puncţie venoasă

În seringă sau eprubetă vacutainer

Citrat de sodiu 3,8% (0,4 ml pentru 1,6 ml sânge sau 1 m pentru 4 ml sânge).

Valori normale: ~ 3 – 5 mm / 1h ~ 5 – 10 mm / 2h ~ 20 – 40 mm / 24h~ Factorii inflamatori măresc viteza de

sedimentare.~ La femei valoarea este cu 1-3 mm mai mare.

Grup sanguin şi factor Rh

puncţie venoasă

2-3 ml sânge HeparinăCitrat de sodiu

Determinarea grupelor de sânge se poate face prin:~ Metoda Beth-Vincent. ~ Metoda Simonin.

puncţie capilară.

Timpul de sângerare (TS)

puncţie capilară

- Se şterge prima picătură de sânge.

- Se porneşte cronometrul.- Se şterge din nou picătura

de sânge la 60 secunde (în primele 5 minute).

- Se notează timpul indicat când hârtia rămâne curată.

Valoarea normală 3-5 minute

Timpul de coagulare (TC)

puncţie venoasă

2 ml sânge - Valoarea normală 8-12 minute

puncţie capilară lobul urechii

(TCLW) sticlă de ceas

Timpul Quick (TQ) (indice de protrombină)

puncţie venoasă

4,5 ml sânge 0,5 ml oxalat de potasiu

Valoarea normală 100 % sau 12”

217

156.RECOLTAREA SÂNGELUI PENTRU EXAMENE PARAZITOLOGICE PĂDURARU OANADefiniţie: reprezintă recoltarea de sânge pentru determinarea patologiilor parazitare.Scop: A. Diagnosticul hematologic al malariei(produsă prin înţepatura ţânţarului Anopleles);

B. Diagnosticul hematologic al babesiozei(transmisă prin intermediul căpuşelor);C. Diagnosticul hematologic al tripanosomiozelor(”boala somnului” provocată de musca ţeţe).D. Diagnosticul hematologic al filariozelorhemolimfatice.

Tehnici de diagnostic: 1. Tehnica frotiului. 2. Tehnica picăturii groase.

1. Recomandari privind momentul recoltării si numărul probelor recoltate.Momentul optim de recoltare este între frisoane, dar se recomandă ca recoltarea sa fie facută imediat ce se

ridică primele suspiciuni de boală. Se recomandă sa fie efectuate mai multe frotiuri la 6-8 ore intreval, timp de 3 zile.Optim se recomandă ca în suspiciunea de boală să se recolteze 4 frotiuri: două subţiri şi două picături groase.

Materiale necesare:• Tampoane sterile uscate;• Tampoane imbibate în antiseptice (alcool sanitar);• Mănuşi;• Ac de puncţie sau lanţetă;• Lame de sticlă pentru microscop;• Lamă de sticlă cu o margine şlefuită pentru intinderea frotiurilor;• Container pentru deşeuri înţepătoare inscripţionat corespunzător.

Mod de recoltare:Puncţia capilară se efectuează prin tehnica cunoscută.1. Efectuarea frotiului subţire:• A doua picatură de sânge obţinută în urma puncţiei capilare se depune la unul din capetele lamei de microscop;• Se aşează lama pe o suprafaţă dreaptă;• Lama cu marginea şlefuită se aplică (cu marginea respectivă) peste picaturade sânge la un unghi de 40-45 grade; sângele se va întinde pe toată lungimea muchiei lamei;• Se aplică lamei şlefuite o mişcare de translaţie rapidă spre capătul opus al lamei de microscop;• Lama cu frotiul astfel obţinut se prinde cu două degete de muchiile laterale şi se agită în aer pentru a se usca.• După uscare, în marginea mai groasă a frotiului se aplică (aproape de muchia lamei) eticheta cu codul de bare

corespunzator cererii.2. Picatura groasă:Picatura groasă trebuie sa aibă un diametru de 1.5-2 cm si să fie suficient de groasă astfel încât citirea prin

transparenţa picăturii a unui text tipărit să se efectueze cu greutate.• Se depun pe mijlocul unei lame de microscop 2-3 picături de sânge obţinute prin puncţie capilară (prima picătură după puncţie se şterge);• Cu o baghetă sau cu vârful unei alte lame de sticlă se defibrineazăpicatura groasă astfel obţinută prin mişcări circulare care întind picatura la diametrul indicat; aceasta manevra se efectueaza timp de 10-15 minute;• Dupădefibrinare, pe una din marginile frotiului se aplică (aproape de muchia lamei) eticheta cu codul de bare corespunzator cererii si altor vacutainere sau recipiente recoltate de la acelaşi pacient în acelaşi moment;• După defibrinare, lama se aşează pe o suprafaţă perfect netedă, orizontală; se acoperă cu o placă Petri şi se lasă să se usuce la temperatura camerei timp de 8-12 ore. Dacă temperatura camerei depăşeşte 25 grade C se lasă la uscat într-o incintă cu temperatura reglabila fixata la 24-25 grade C.Dupa efectuarea recoltării, atât acul sau lanţeta cu care s-a efectuat puncţia capilară cât şi lamele sau bagheta

utilizate în efectuarea frotiului se aruncă în containerul de deşeuri infecţioase inscripţionat corespunzător.

218

157.RECOLTAREA SÂNGELUI PENTRU EXAMENE SEROLOGICE COTEA MARIA

Definiţie: cercetarea prezenţei sau absenţei anticorpilor în seruldin sângele pacientului.Scop- diagnosticarea bolilor infecţioase.Examene serologice :-Reacţia Weill-Felix pentru diagnosticul tifosului exantematic;-Reacţia de precipitare sau floculare ca: Citochol, Kahn, Meinike şi reacţia de microfloculare pe lamă VDRL - în

diagnosticul sifilisului ;-Reacţia de fixare a complementului R Bordet-Wassermann, pentru diagnosticul sifilisului;-Dozarea antistreptolizinelor ASLO- diagnosticarea RAA – scarlatină;- Reacţia Waler-Rose - diagnosticarea P.R. (poliartrita reumatoidă);- Reacţia de hemaglutinare, hemaglutinoinhibare - diagnosticarea unor viroze;- Reacţia. Widal şi aglutinarea „Vi" - în diagnosticul febrei tifoide şi paratifoide.Materiale necesare:- Tava medicală/cărucior.- Ac steril pentru recoltat sau holder cu ac dublu acoperit la ambele capete cu cauciuc;- Stativ cu eprubete curate, uscate ;- Vacutainere simple sau cu gel (capac roşu)- Soluţie dezinfectantă (alcool) si tampoane de vată- Mănuşi de unică folosinţă- Garou, muşama ,tăviţă renală- Recipiente pentru colectarea deşeurilorPregătirea pacientului:-psihică:informaţi şi explicaţi pacientului procedura;obţineţi consimţământul informat;încurajaţi şi susţineţi pacientul-fizică:atenţionaţi pacientul să nu mănânce şi să stea în repaus la pat;poziţionaţi pacientul în funcţie de starea sa

(şezând sau decubit dorsal) cu mâna sprijinită ca pentru puncţie venoasăEfectuarea procedurii:a) prin meloda clasică- Spălaţi mâinile cu apă şi săpun;dezinfectaţi mâinilesi imbrăcaţi mănuşi de unică folosinţă;- Aplicaţi garoul si puncţionaţi vena;- Recoltaţi 5 - 10 ml de sânge direct in eprubetă;- Dezlegaţi garoul;- Aşezaţi eprubeta în stativ;- Retrageţi acul după aplicarea tamponului cu alcool;- Exercitaţi o presiune asupra tamponului 2 -3' fără ca pacientul să îndoaie cotul (rugaţi pacientul să comprime locul)b) prin metoda vacutainer:- Spălaţi mâinile / dezinfectaţi / îmbrăcaţi mănuşi de protecţie;- Montaţi acul dublu la holder prin înşurubare;îndepărtaţi cauciucul de pe partea superioara a acului;- Aplicaţi garoul si puncţionaţi vena;- Fixaţi vacutainerul în care se găseşte gel destinat recoltării pentru examene serologice (VDRL, ASLO, Weill Felix,

Waler Rose, Widall, ELISA )- Umpleţi până la semn recipientul cu sânge- cca 10ml- Retrageţi acul după aplicarea tamponului cu alcool şi comprimaţi locul 2-3'Îngrijirea pacientului:aşezaţi pacientul în poziţie comodă;observaţi faciesul, tegumentele.Reorganizarea locului de muncă:- Colectaţi deşeurile în recipiente speciale conform PU;îndepărtaţi mănuşile;spălaţi mâinile.Pregătirea produsului pentru laborator:- Etichetaţi eprubeta sau vacutainerul şi transportati imediat produsul la laborator.

219

158.RECOLTAREA SÂNGELUI PENTRU IONOGRAMA SANGUINA PADURARU OANADefiniţie: reprezintă recoltarea de sânge pentru determinarea concentraţiei principalelor elemente chimice prezente în

sângele organismului. Scop: - apreciază funcţia renală de menţinere constantă a concentraţiei de ioni;

- diagnostic.Materiale necesare: materiale necesare puncţiei venoase(vezi tehnica), vacutainer cu capac de roşu,

holder, acvacutainer. Pregătireapacientului: psihică (complianţapacientuluiînurmaconsimţământuluiinformat) şifizică(recoltareîncondiţii “a jeune”, cu pacientîncondiţiibazale, într-o poziţiecomodă -decubit dorsal).

Execuţie:Se recolteaza 5-7 ml. sânge, fără anticoagulant prin puncţie venoasă, cu stază de garou învacutainerul cu capacroşu, cu ajutorulacului de recoltăşi a holderului, in condiţii de asepsie. Recomandare: probasă fie analizatăînprimele 6 ore de la recoltare.Pentru recoltarea plumbului se foloseşte vacutainer pentru metale cu EDTA sau heparinat de litiu.

IONOGRAMA(valori de referinţă):BIOCHIMIE SÂNGETest Rezultat Val.norm./unit.mas.CALCIU IONIC 1.12-1.32mmol/lCALCIU TOTAL 8.40-10.2mmol/lFIER SERIC 37-145 µg/dlMAGNEZIU 1.60-2.60 mg.dlSODIU 136-145 mmol/lCLOR 98-107 mmol/lPOTASIU 3,5-5,1 mmol/lFOSFOR 2,3-4,7 mg/dlPLUMB <40 µg/dlIOD 40-80µg/l

Sodiul intervine, alaturi de potasiu, in reglarea echilibrului hidrosalin, influentand astfel direct valorile tensiunii arteriale si volemia, si participand in mod activ la mentinerea homeostaziei mediului intern. De asemenea, sodiul are rol in mentinerea la parametrii normali a activitatii musculare si nervoase.

Clorul trebuie interpretat prin asociere cu sodiul (clorura de natriu este sarea de bucatarie), intrucat scade sau creste odata cu acesta.Clorul mentine integritatea celulara prin influenta sa asupra presiunii osmotice si a echilibrului acido-bazic.

Calciul este cel mai intalnit mineral din organism, de o importanta cruciala, intrucat contribuie la formarea oaselor si a dintilor. Lipsa lui da osteoporoza (demineralizarea oaselor), osteomalacie (inmuierea oaselor), rahitism si contractii involuntare ale muschilor (nesuferitiicarcei).

Calciul patrunde in organism prin intermediul apei baute si ale alimentelor bogate in calciu (lapte, branza, etc.), surplusul fiind eliminat prin urina si fecale. Valorile crescute de calciu provoaca calculii renali (pietre la rinichi); sa nu uitam ca profilaxia rahitismului la copii presupune administrarea vitaminei D si expunerea solara zilnica, ceea ce face sa creasca nivelul calciului din sange. Exista cateva categorii de indivizi care trebuie sa ia suplimente de calciu regulat: copiii, femeile insarcinate si batranii.

Fosforul contribuie la buna functionare a sistemului nervos, a inimii si a enzimelor sanguine, el fiind strans legat de calciu cu care formeaza fosfatul de calciu necesar cresterii si mentineriiintegritatii oaselor si dintilor. Excesul de fosfor se elimina prin urina, formand calculi urinari. Niveluri scazute de fosfor in sangeintalnim in rahitism, in boli cu diaree cronica. Alimentele cu continut mare de fosfor sunt carnea si ouale, icrele, lactatele.

Potasiul ajuta la buna functionare a inimii si a muschilor scheletici. Este prezent in toate alimentele, indeosebi in fructe (pere, mere, cirese) si legume. Nivelul potasiului din sange scade la consum regulat de paine alba, dulciuri rafinate, in cazul administrarii de medicamente pe baza de cortizon, laxative si purgative.

Fierul este principalul mineral din compozitia globulelor rosii, de aici si culoarea rosie a acestora. Fierul ajunge in organism prin intermediul apei si al alimentelor bogate in fier. Scaderea fierului din sange duce la anemie feripiva.

Plumbul este prezent în organism prin inhalare sau ingestie( datorat profesiilor ce implică prelucrarea sa- boala se numeşte saturnism).

Iodul este un oligoelement esenţial pentru organismul uman, fiind indispensabil pentru sinteza hormonilor tiroidieni.

220

159.RECOLTAREA SÂNGELUI PENTRU TIMP DE COAGULARE, TIMP DE SÂNGERARE POSTELNICU MIHAELA

Metode de recoltare:

~ Puncţie capilară – puncţia pulpei degetului, puncţia lobului urechii, puncţia halucelui (faţa plantară) sau a călcâiului la copil.

~ Puncţie venoasă – frecvent venele de la plica cotului (cefalică sau bazilică) sau orice venă accesibilă.

RECOLTAREA SÂNGELUI PENTRU EXAMENE HEMATOLOGICE~ Recoltarea se face dimineaţa pe nemâncate. ~ Sângele venos se recoltează prin puncţie venoasă → ± substanţe anticoagulante / aditivi.

Timpul de sângerare (TS) - Valoarea normală = 2-4 minute.- Se recoltează sânge prin puncţie capilară – puncţia pulpei degetului – se şterge prima picătură de sânge şi se

cronometrează din momentul apariţiei următoare picături. - Din 30 în 30 secunde se şterge cu hârtie de filtru şi se opreşte cronometrul când încetează sângerarea.Timpul de coagulare (TC) - Valoarea normală = 8-10 minute.- Se recoltează 2 ml sânge fără anticoagulant care se introduc în două eprubete şi se menţin în baie de apă la 370C.- Se cronometrează apariţia cheagului înclinând eprubetele din minut în minut.

221

160.RECOLTAREA SECREȚIILOR DIN PAPULE POSTELNICU MIHAELA

VEZI FIȘA NR. 163

222

161.RECOLTAREA SECREȚIILOR NAZALE ȘI OTICE COTEA MARIA1. Recoltarea secre ţ iei nazale . - recoltarea se face cu un tampon mai subţire fixat pe un porttampon de sârmă uşor îndoită, cu care se poate pătrunde în nazo-faringe;- pentru examinări virusologice recoltarea se face fie prin suflarea puternică a nasului într-o cutie Petri sterilă, fie prin spălare nazo-faringiană. Execuţie :- recoltarea se face dimineaţa, după trezirea pacientului;- pacientul este aşezat în poziţie şezând, cu capul în extensie forţată;-se injectează în fosele nazale o soluţie izotonică de NaCI sterilă, cu ajutorul unei seringi ce se prelungeşte cu un tub de cauciuc de 2-4 cm- capătul liber al tubului tăiat oblic se introduce în una din fosele nazale şi se injectează soluţia de spălătură;- pcientul pleaca imediat capul inainte si lasa sa se scurga lichidul intr-o cutie Petri sterilă;- se trece imediat lichidul în eprubete etichetate şi se trimite la laborator- dacă se întârzie trimiterea la laborator, atunci produsul va fi aşezat la gheaţă

2. Recoltarea secreţiei otice. - se face cu tamponul sub control vizual (otoscop) din conductul auditiv extern;- flora normală a pavilionului urechii şi a conductului auditiv extern este reprezentată de bacteriile ce se întâlnesc pe piele;- în etiologia otitei medii acute se întâlnesc stafilococi, streptococi, Haemophylus.- la nou-născuţi şi copii se întâlnesc: E coli, Klebsiella, stafilococ, pseudomonas etc.

3.Recoltarea secretiei oculare - infectiile oculare care necesita un examen bacteriologic sunt:-care afecteaza invelisul pleoapelor- blefaritele ;-conjuctiva – conjunctivita acută sau cronică;-corneea si umoarea camerei anterioare- keratita acută şi cronică;-corneea si umoarea camerei anterioare- irita acută si cronică;-canalul si sacul lacrimal;-cristalinul,coroida sau retina si corpul vitros;- secretia din conjunctivite si dacriocistite se recolteza cu tampon steril;- colectiile purulente ale pleoapelor cu seringa si ace sterile;- din umoarea apoasa a camerei anterioare , cu seringă si ac sterile- porţiuni din iris îndepărtate prin iridectomie sunt puse direct pe medii de îmbogăţire pentru pneumococi şi streptococi- în cazul de exsudate bogate este indicată o spălare anterioară cu ser fiziologic steril;- se face anestezia ochiului prin instilaţie locală de soluţie cocaină 4%, apoi se poate şterge conjunctiva sau corneea cu o spatulă de platină sau tampon steril (după alţi autori nu se folosesc anestezice locale fiind, uneori, bactericide)- se fac frotiuri şi culturi pe geloză simplă, bulion glucozat 2%, mediu Loffler.

223

162.RECOLTAREA SECREȚIILOR OCULARE POPA MIHAELADefinitie:examen care consta in prelevarea de secretii de la nivelul ochiului

Scop: explorator(identificarea germenilor patogeni prin efectuarea antibiogramei)

Pregatirea pacientului:- psihica:se explica procedura si se obtine acceptul/acordul pacientului- fizica:nu se face toaleta,nu se aplica medicamente local

Pozitia pacientului: - sezand pe scaun sau la marginea patului - decubit dorsalMateriale necesare: - eprubeta porttampon - seringa+ac pentru colectiile purulente in cantitate mare - manusi de unica folosinta/manusi sterile - tavita renala - prosop - comprese sterileTehnica:

- pregatirea asistentei medicale- pregatirea materialelor- prosop in jurul gatului- cu mana nedominanta in care se sustine o compresa se trage usor pleoapa inferioara iar cu mana dominanta

in care se tine eprubeta se recolteaza secretia- recoltarea se realizeaza cu eprubete separate pentru fiecare ochi in parte- etichetarea produsului si transportul imediat catre laboratorul de bacteriologie

Reorganizarea locului de munca

Notarea procedurii in F.O.: data, ochiul de la care s-a realizat recoltarea si numele asistentei care a efectuat procedura

Incidente:atingerea cililor,a obrazului,etc.- se recolteaza o alta proba

224

163.RECOLTAREA SECREȚIILOR PURULENTE POSTELNICU MIHAELADefiniţie:~ Puroiul → este format din germeni, leucocite, elemente celulare, resturi de hematii, serozitate.Scopul recoltărilor:~ Explorator:

o Determinarea agenţilor patogeni.o Stabilirea diagnosticului bacteriologic.o Stabilirea tratamentului general.o Efectuarea antibiogramei.

~ Terapeutic:o Evacuarea colecţiilor purulente.

Materiale necesare:~ Ansă de recoltare.~ Tampon pe porttampon steril.~ Pipetă Potain.~ Seringă cu ac sterile.~ Eprubetă sterilă.~ 2-3 lame de sticlă pentru frotiu.~ Creion dermatograf.~ Tampoane.~ Alcool, tinctură de iod.~ Tăviţă renală.~ Materiale pentru pansament.Pregătirea bolnavului:~ Pregătirea psihică:

o Se anunţă bolnavul şi se explică tehnica şi necesitatea ei.~ Pregătirea fizică:

o Se aşează în poziţie comodă, dar evidenţiind bine locul de unde se face recoltarea.o Se dezveleşte regiunea – se îndepărtează pansamentul existent.o Se face toaleta tegumentelor intacte → în abcesul închis.

Locul recoltării:~ De la suprafaţa pielii.~ Din grosimea pielii.~ De la nivelul osului.~ De pe mucoase → oculară, auriculară, bucală.~ Din focarul de intervenţie chirurgicală.

RECOLTAREA DIN ABCES, VEZICULE, PUSTULE, ULCERAȚII~ Recoltarea se face cu:

o Pipeta Potain.o Ansă de recoltare.o Tampon pe porttampon.

~ Se curăţă şi se dezinfectează suprafaţa veziculelor, pustulelor, ulceraţiilor.~ Se sterilizează ansa de recoltare prin încălzire la roşu.~ Se recoltează cu ansa (după răcire) sau cu seringa cu ac o mică porţiune de puroi de sub crusta sau marginea ulceraţiilor.~ Materialul recoltat se trece pe o lamă de sticlă sterilă.~ Produsul recoltat se întinde pe suprafaţa lamei de sticlă în strat subţire şi uniform → după tehnica frotiului.~ Se agită lama pentru uscare şi se notează cu creion dermatograf, pe fata opusă a lamei, numele pacientului şi produsul

recoltat.

RECOLTAREA DIN ABCES ÎNCHIS → PAPULE, NODULI, LEZIUNI INFLAMATORII~ Recoltarea se face prin puncţie cu ac ataşat la o seringă.~ Se dezinfectează pielea cu tinctură de iod.

225

~ Se puncţionează leziunea şi se plimbă acul în teren în mai multe direcţii până de obţine serozitate prin aspiraţie.~ Produsul recoltat se întinde pe lamă de sticlă şi se execută frotiu.~ Lama de frotiu se agită pentru uscare şi se notează cu creion dermatograf, pe fata opusă, numele pacientului şi produsul

recoltat.~ Seringa se spală prin aspirare de ser fiziologic sau mediu de cultură.~ Lichidul de spălătură din seringă se introduce într-un recipient steril cu capac.

Pregătirea produsului recoltat pentru laborator:~ Se transportă în maxim 1 oră de la recoltare lamele de frotiu şi/sau eprubetele.~ Se notează examenul cerut şi diagnosticul prezumtiv.~ Din produsele recoltate se fac frotiuri şi însămânţări pe medii de cultură.~ Obligatoriu → se face antibiogramă.

Îngrijiri după recoltare:~ Se face toaleta regiunii.~ Se aplică pansament steril la nivelul plăgilor.~ Instrumentele utilizate sunt curăţate, dezinfectate şi sterilizate.

Interpretarea generală a rezultatelor:~ Puroiul conţine germeni cu sau fără potenţial patogen.~ Puroiul nu conţine germeni când cultura rămâne sterilă în toate probele recoltate.~ Cultura poate rămâne sterilă pe medii uzuale, dar devine pozitivă pe medii selective.

Observaţii:~ Mâinile se spală cu apă şi săpun şi se dezinfectează cu alcool înainte şi după recoltare.~ Şi candida poate determina formarea puroiului.~ Când secreţiile se recoltează cu pipete Pasteur, produsul recoltat este trecut în eprubete sterile.~ Un frotiu bine executat nu ajunge la marginea lamei de sticlă, produsul recoltat este întins în strat subţire uniform,

transparent.

226

164.RECOLTAREA SECREȚIILOR VAGINALE COTEA MARIA

Definitie - Secreţia vaginală= reprezintă un transsudat al mucoasei vaginale- examenul bacteriologic al secreţiei este dificil şi fidelitatea rezultatelor este condiţionată de: prelevare, transport, examinare, interpretare- prelevarea se face în primele 10 zile după ciclul menstrual.

Scop:explorator

Pregătirea materialelor:- de protecţie - mănuşi sterile - sterile : specule vaginale, ansă de platină , pipete Pasteur, eprubete , lame de sticlă- nesterile - lampă de spirt , creion dermatograf- tampon pe portamponPregătirea pacientului:- psihic: - se anunţă şi i se explică necesitatea efectuării examinării- fizic: - cu 2 zile înainte de recoltare se recomandă repaus terapeutic şi sexual - se asază pacienta în poziţie ginecologică pe masa ginecologică - se efectuează toaleta organelor genitale externe cu apă sterilă călduţă, fără soluţii dezinfectante sau săpunExecuţie- asistenta se spală pe mâini ; îmbracă mănuşi sterile - se îndepărtează labiile mari şi mici- recoltează cu ansa sau cu tamponul fixat în porttampon din următoarele locuri de elecţie (orificiul glandelor Bartolin ,orificiul colului uterin, meatul urinar)- recoltarea se face cu valve şi specule sterile evitând atingerea vulvei sau a pereţilor vaginului- se efectuează câte două frotiuri pentru fiecare produs recoltat pentru examen citologic iar pentru examenul bacteriologic se recoltează cu ansa din eprubetă sterilă- la fetiţe, se recoltează cu ansa iar în caz de suspiciune de difterie vulvară se prelevează trei tampoane: vaginal, nazal, faringianReorganizarea locului procedurii.

De ştiut:- timpul admis de la recoltare până la examinare este de 1-2 ore- pentru gonococ însămânţarea se face imediat (lamele se fixează la cald sau cu alcool 90°)- examenul bacteriologic al secreţiei vaginale se face între lamă şi lamelă, colorate gram-negativ şi albastru de metilen- prezenţa leucocitelor este certitudinea unui proces infecţios, în timp ce o floră bogată dar fără leucocite poate coexista cu o mucoasă vaginală normală

227

165.RECOLTAREA SPUTEI PENTRU BACIL KOCH BARARU TANIA Definitie - Sputa este un produs ce reprezinta totalitatea secretiilor ce se expulzeaza din caile respiratorii prin tuse Scop – explorator pentru examinari macroscopice,citologice,bacteriologice, parazitologice, în vederea stabilirii diagnosticului Sunt necesare 3 probe de spută pentru pacientii suspecti de tuberculoza si 2 probe de sputa pentru pacientii aflati sub tratament antituberculos pentru urmarirea rezultatelor chimioterapiei; Probele de sputa se vor recolta fie ``pe loc``(produs extemporaneu), fie dimineata devreme (produs matinal);Materiale necesare:- recipiente din plastic transparent(3-4 cm diametru, 5-6 cm inaltime si 30-50 ml capacitate) cu capac cu filet- formular pentru laborator în trei exemplare standardizat- servetele sau batiste de unica intrebuintarePregatirea pacientului:

Psihica: - se anunta si i se explica necesitatea recoltarii - se instruieste sa nu inghita sputa, sa nu o imprastie - sa expectoreze numai in recipientul special - sa nu introduca in recipient si saliva

fizica: - pacientul este sfatuit sa-si clateasca gura cu apa pentru a îndeparta resturile alimentare; i se arata cum ce deschide

recipientul, sa realizeze cateva inspiratii profunde urmate de cateva secunde de apnee pentru o buna mobilizare a secretiilor traheo-bronsice si inducerea tusei

Inainte de recoltare: Completarea Formularului pentru examenul sputei BK:

Denumirea unităţii de tratament unde s-a recoltat sputa; Data: ziua, luna, anul; Numele pacientului: se inscrie numele intreg ; Virsta în ani; Sexul : se bifeaza ``M`` sau ``F``; Adresa: se inscrie adresa reala si completa a pacientului(în unele cazuri adresa de flotant) Clasificarea afectiunii: se bifeaza ``pulmonar`` sau ``extrapulmonar`` si localizarea; Motiv examinare: Se bifeaza diagnostic daca proba a fost recoltata de la un suspect de tuberculoza; urmarire

chimioterapie daca proba a fost recoltata de la un pacient aflat sub tratament! Numarul de identificare al produsului: numarul care se inscrie pe exteriorul recipientului de sputa; Unitatea TBC apartinatoare: se inscrie numarul de inregistrare din registrul districtual de pe fisa de tratament

pentru pacientii aflati in tratament; Data recoltarii: zi/luna/an; Semnatura celui care face recoltarea;

Buletinul va fi parafat de medic si va contine codul numeric personal al pacientuluColectarea propriu-zisă

- Asistenta inmaneaza pacientului recipientul- Pacientul este condus in camera de recoltare ,cand camera de recoltare nu exista,afară(in aer liber), unde este

supravegheat prin vizor /geam sau direct de catre un cadru sanitar- La intoarcerea pacientului din camera de recoltare se verifica cantitatea si calitatea sputei(3-5 ml sputa purulenta);

daca aceasta nu corespunde se repeta manevra de recoltare;- Pacientul este informat cand sa aduca urmatorul esantion( conform PNCT,pacientul da un esantion la prezentarea la

medic ,recoltat sub supraveghere, al doilea a doua zi dimineta, sputa matinala auto-recoltata si al 3-lea cand se prezinta cu al 2-lea, recoltat tot sub supraveghere);

- Dupa ce colecteaza al 3-lea esantion, apcientul este informat cand sa se prezinte pentru rezultat. - Depozitarea esantioanelor recoltate se va face in frigiderul ( + 4 0)din camera de recoltare, dupa verificarea

inchidereii capacelor recipientelor - Transportul probelor de sputa la laboratorul din incinta spitalului sau din alta locatie se va face fie imediat, fie în

maxim o saptamână de la recoltare;- Probele se vor transporta într-o cutie de transport prevazuta cu despartituri pentru fixarea si separarea flacoanelor de

sputa, impreuna cu formularul de examinare a sputei; La persoanele care nu tusesc si nu expectoreaza spontan sau înghit expectoratia (copii,femei) se vor aplica tehnici speciale de provocare si recoltare a sputei:

- Aerosoli expectoranti cu cu solutie de NaCl 10%- Lavaj laringo-traheal cu ser fiziologic steril

228

- Tubajul gastric folosind sonde Nelaton sau Einhorn- Aspiratul bronsic sau lavajul bronho-alveolar prin fibrobronhoscopie .

Interpretare - Laboratorul va comunica rezultatul la examenul direct al sputei pentru BAAR in 24h : rezultatul poate fi pozitiv sau

negativ pentru BAAR - in 4-6 saptamani vom avea un rezultat dupa insamantarea pe un mediu de cultura solid ( Lovenstein-Jensen) sau 1-2

saptamani dupa insamantare pe mediu lichid ; care poate fi pozitiv pentru BAAR sau negativ

229

166.RECOLTAREA ȘI INTERPRETAREA EXAMENULUI SUMAR DE URINĂ OUATU ELENA

Definiţie Este o analiză de rutină,simplă, care constă in recoltarea urinei pentru a depista afectiuni renale, diabetul zaharat,etc.

Scopul - Explorator pentru diagnosticul afectiunilor renale, metabolice (depistarea glicozuriei, corpi cetonici)

- Sumarul de urină se recoltează obligatoriu la toţi bolnavii internaţi in orice sectie de spital

Materiale necesare Recipient din plastic de unică folosinţă curatPregătirea pacientului Psihică : se informează pacientul cu o seară inainte, se explică tehnica.

Fizică : se efecuează toaleta organelor genitale externe cu apă şi săpun înainte de recoltareTehnica examenului sumar de urină

- Se recolteză dimineaţa de la prima micţiune ciţiva mililitri de urină într-un recipient de plastic de uniă folosinţă din mijlocul jetului.

- Se etichetează şi se trimite la laborator pentru examinarevaloare normală - Albumină – absent

- Glucoză - absent- Urobilinogen - absent- Nitriţi - absent- Densitate urina 1015-1030- Hematii - absent- Leucocite - absent- Sedimentul urinar – prezenţa epitelii plate, hematii, leucocite, săruri amorfe. In funcţie

de prezenţa lor, organizare, pot aduce informaţii despre boală.Interpretarea valorilor - Prezenţa albuminuriei indică afecţiune renală,

- Prezenţa glucozei indică diabet zaharat,- Urobilinogenul indică hepatite, stază biliară, hemoliză,- Leucocitele indică infecţii urinare, şi in funcţie de aspectul şi numarul lor pot preciza

sediul acesteia,- Hematiile in functie de numar, aspect, organizare orientează către afectare renală,

litiază renală, cancer de prostată, infecţie urinară severă,

230

167.RECOLTAREA TIMPULUI DE PROTROMBINĂ POSTELNICU MIHAELA

Teste de coagulare ~ PT – test screening~ AP~ INR(International Normalized Ratio)~ APTT– test screening~ Fibrinogen

Scop ~ Monitorizarea tratamentelor anticoagulanteMateriale şi instrumente necesare

~ Vacutainere închise, vacuumate, de unică folosinţă – cu capac albastru – cu citrat de sodiu 3.2% sau 3.8% (concentraţie agreata la nivel naţional) şi proporţiesânge/anticoagulant de 9/1 pentru determinări de coagulare, fibrinogen, TQ.

~ Ace sterile şi tub holder compatibil cu vacutainerele~ Mănuşi de protecţie.~ Garou sau bandă Esmarch.~ Alcool, paduri alcoolizate~ Pernă elastică cu material de protecţie.~ Plasture ~ Tăviţă renală.

Pregătirea bolnavului ~ Pacientul nu mănâncă în dimineaţa recoltării.~ Se anunţă bolnavul şi i se explică tehnica şi necesitatea ei.~ Se aşează bolnavul în repaus – în decubit dorsal, comod, cu braţul sprijinit pe pernă tare,

protejată cu muşama şi aleză.~ Se dezveleşte locul ales – având grijă ca mâneca să nu stânjenească circulaţia.

Precauţii generale ~ Este obligatorie purtarea mănuşilor~ După recoltare întâi se desface garoul, apoi se îndepărtează acul din venă.~ Se aplică un tampon alcoolizat pe locul puncţie şi se menţine 5 minute, cu braţul în extensie.~ Se respectă principiile de colectare a deşeurilor.~ Recoltarea sângelui la pacienţi aflaţi sub tratament cu heparină se face întotdeauna înaintea

administrării dozeio În caz de heparină sodică → recoltarea se face înaintea administrăriio În caz de heparină fracţionată → recoltarea se face la jumătatea intervalului dintre

cele 2 administrări Execuţie recoltării sângelui venos în vacutainere

~ Se spală şi se dezinfectează mâinile şi se îmbracă mănuşi de protecţie.~ Se aplică garoul la aproximativ 10 cm deasupra locului puncţiei.~ Se palpează locul puncţiei şi se dezinfectează cu un tampon cu alcool.~ Pentru favorizarea evidenţierii venei se cere bolnavului să-şi închidă şi să-şi deschidă de câteva

ori pumnul şi să rămână apoi cu pumnul strânsul sau se masează antebraţul dinspre pumn spre plica cotului.

~ Se puncţionează vena şi se pătrunde în lumenul ei cca. 1 cm.~ Recoltarea sângelui se face prin împingerea tubului în holder în aşa fel încât diafragma gumată

a dopului să fie străpunsă.~ După recoltare tubul se înclină sau se răstoarnă pentru omogenizarea cu aditiv.

o Se procedează la fel cu toate tuburile necesare recoltării. ~ Se desface garoul şi se cere bolnavului să deschidă pumnul.~ Se aplică o compresă pe locul puncţiei şi se retrage acul brusc, pe direcţie de introducere.~ Se etichetează tuburile şi se trimit la laborator.

Ordinea umplerii vacutainerelor

~ Vacutainerele pentru hemocultură~ Vacutainere pentru coagulare~ Vacutainere fără aditivi.~ Alte tuburi cu diverşi aditivi.

Observaţii ~ Nu se recoltează sânge de pe branulă.~ Se respectă strict raportul plasmă/ anticoagulant (1/9).~ Proba de coagulare pentru trombofilii se recoltează întotdeauna după o altă probă. Dacă

acelaşi pacient are indicaţii pentru mai multe probe de coagulare → PT, aPTT, TT, fibrinogen, recoltarea se va face în 2 tuburi citratate:

o Primul vacutainer pentru teste de coagulareo Al doilea vacutainer pentru trombofilii! Atenţie! Trebuie specificată ordinea recoltării deoarece sunt protocoale de lucru diferite.

231

~ Omogenizarea vacutainerelor se face prin răsturnare uşoară.~ ATENŢIE: Întâi se scoate tubul din ac, apoi acul din venă!

Timpul de protrombina (timpul Quick), INR

~ Datorita variabilităţii care exista de la un laborator la altul şi a diferenţelor dintre agenţii anticoagulanţi folosiţi de diferite laboratoare, rezultatele se exprima în mod frecvent sub forma unui raport numit INR (International Normalized Ratio).

~ INR reprezintă raportul dintre timpul de protrombina al pacientului şi valoarea de control a laboratorului.

~ Se foloseşteîn supravegherea tratamentului anticoagulant la pacienţii care iau acest tip de tratament .

~ Perioada necesară formarii cheagului de fibrină se numeşte timp de protrombina (Quick), iar valorile normale sunt cuprinse între 11 – 13 secunde

~ Testul explorează calea extrinsecăşi comună a coagulării (factorii V, VII, X, protrombinăşi fibrinogenul)

Valoarea clinică a testului:~ Screening-ul preoperator al bolilor hemoragice~ Screening-ul deficientei de factori de coagulare implicaţi in calea extrinseca si comuna~ Monitorizarea terapiei cu anticoagulante oraleValori normale: >70%

o Timp Quick 11.5 – 15.0 secundeo INR 0.8 – 1.2 (raport / ratio)o AP (Indice Protrombină) 80 – 120%

Interval terapeutic- INR 1.3 - 1.8 - prevenţiapacienţilor cu risc crescut de infarct miocardic- INR 2.0-3.0 - profilaxia / tratamentul trombozei venoase (în chirurgia ortopedică, ginecologică), tratamentul embolismului pulmonar, prevenirea emboliei sistemice la pacienţii cu fibrilaţie atrială, proteze valvulare cardiace, sindrom antifosfolipidic.- INR 3.0-4.0 – infarct miocardicValori critice INR > 6 – risc major de hemoragie masiva la bolnavul hipertensiv, boala cerebro-vasculară, maladie ulceroasă!

232

168.RECOLTAREA URINEI DIN 24 ORE COTEA MARIA

Colectarea urinei pe 24 ore= masurarea diurezei:-se pregătesc recipiente - vase cilindrice gradate, cu gât larg, spălate şi clătite cu apă distilată (pentru a nu modifica

compoziţia urinei) şi acoperite; se poate utiliza orice borcan de 2-4 litri pe care-l vom grada noi cu creion dermograf sau pe benzi de leucoplast

-colectarea începe dimineaţa, la o anumită oră, şi se termină în ziua următoare, la aceeaşi oră-se informează pacientul asupra necesităţii colectării corecte a urinei şi asupra procedeuluiPentru o determinare corectă:-pacientul urinează dimineaţa la o oră fixă; această cantitate de urină, de la prima emisie, se aruncă-se colectează, apoi, toata urina emisa în decurs de 24 de ore, până a doua zi, la aceeaşi oră, păstrându-se şi urina de

la ultima emisieDe reţinut:-golirea vezicii trebuie să se facă înainte de defecare-recipientul cu urină este etichetat cu numele pacientului, număr salon, număr pat, se ţine la răcoare şi ferit de

lumină, pentru a preveni descompunerea urinei-după golirea recipientului, acesta se va spăla şi dezinfecta conform cerinţelor-pentru examene fizice (cantitate, aspect, miros) se recoltează urina din 24 ore-pentru examene chimice - se recoltează 100 ml de urină.-pentru determinarea toleranţei la glucide, 100 ml de urină vor fi recoltaţi din cantitatea totală de pe 24 ore

NOTAREA ÎN FOAIA DE TEMPERATURĂ-diureza se noteaza zilnic in spatiul rezervat prin hasurarea patratelelor corespunzatoare cantitatii de urina si zilei

respective-spatiul dintre doua linii orizontale=100 ml urina

233

169.RECOLTAREA URINEI PENTRU DETERMINAREA CORPILOR CETONICI POSTELNICU MIHAELADefiniţie:~ Urina → este produsul de secreţie şi filtrare renală, eliminat prin micţiune.~ Urina este un lichid secretat de rinichi caracterizat prin constante fizice şi chimice ce dau informaţii asupra stării

funcţionale a rinichilor şi întregului organismScopul recoltării urinei:~ Obţinerea de informaţii asupra stării funcţionale renale.~ Stabilirea diagnosticului clinic şi bacteriologic.~ Stabilirea tratamentului general.Examene efectuate din urină:~ Examen fizic . Se determină: volumul, aspectul, culoarea, mirosul, densitatea, pH-ul.~ Examen biochimic . Se determină: albumina, glucoza, creatinina, ureea, urobilinogen, pigmenţii biliari, corpii cetonici,

ionograma urinară, puroi, amilazurie, sedimentul urinar.~ Examen bacteriologic → urocultura.Materiale necesare:~ Bazinet sau urinar. ~ Recipiente pentru recoltare – sticluţe, eprubete.~ Muşama, aleză – pentru protecţia patului. ~ Material pentru toaletă genito-urinară.~ Urodensimetru → pentru determinarea densităţii.~ Albuminometru → pentru determinarea albuminei urinare.~ Hârtie indicatoare de pH.~ Mănuşi de protecţie. ~ Tăviţă renală.Pregătirea bolnavului:~ Pregătirea psihică:

o Se anunţă bolnavul şi se explică tehnica şi necesitatea ei.~ Pregătirea fizică:

o Se izolează patul cu paravan. o Se dezbracă regiunea şi se aşează pacientul pe bazinet – când recoltarea se face la pat.o Se cere bolnavului să colecteze numai urină în bazinet – fără fecale sau alte materiale (hârtie igienică etc.).o Se face toaleta locală. o Să cere pacientului să nu urineze în timpul toaletei.o Dacă recoltarea se face la pat, se face protecţia patului cu muşama şi aleză, se aşează bazinetul sub bolnav

după ce se dezbracă regiunea genito-urinară. Tehnică recoltării urinei proaspete:~ Se spală mâinile şi se îmbracă mănuşile.~ Se recoltează urina în bazinet sau direct în recipient, din mijlocul jetului. ~ Se trimit la laborator cca. 100-500 ml. ~ Pe biletul de însoţire se notează numele, vârsta, salonul, nr. patului, volumul urinar total, greutatea, înălţimea, dieta

urmată, examenele solicitate, particularităţi de tratament.Transportul urinei recoltate:~ Se transportă în maxim 1 oră de la recoltare sau se păstrează 24 ore la frigider.~ Se notează examenul cerut şi diagnosticul prezumtiv.Îngrijirea bolnavului după recoltare:~ Se îndepărtează bazinetul cu urina (captată – recoltată).~ Se face toaleta locală pe un alt bazinet.Observaţii:~ Bolnavul nu va urina în timpul toaletei dacă trebuie să capteze urina pentru analize.~ Pentru unele determinări se captează urina din 24 ore.RECOLTAREA URINEI DIN 24 ORE~ Ora 7 → bolnavul urinează, urina se aruncă.~ În continuare bolnavul urinează şi adună urina în recipiente individuale – fără corpuri străine.~ Ora 7 a doua zi → bolnavul urinează, iar urina se adaugă la urina deja recoltată.

234

~ Se trimit la laborator pentru determinări cca. 100-500 ml urină notând pe bilet volumul total de urină pe 24 ore, vârsta, greutatea, sexul, dieta, analiza cerută, medicamentele primite.

În urina normală pot exista cantităţi mici de compuşi cetonici (acetona fiind produsul principal)Cantitatea lor în urină creşte apreciabil în afecţiunile care cresc cetogeneza hepatică sau scad utilizarea compuşilor cetonici în ţesuturile extrahepatice (ţesut muscular, rinichi) şi anume:

- Effort muscular stresant- Inaniţie sau regim alimentar dezechilibrat (bogat în lipid esau proteine, sărac în glucide)- Tulburări gastrointestinale acute sau cronice (dispepsia acută, toxicoza(- Vărsături accentuate (sarcină)- Diabet zaharat

Cetonuria.Apariţia corpilor cetonici urinari demonstrează cel mai adesea iminenţa complicaţiilor acute de tip ceto-acidotic.

În laborator cetonuria este diagnosticată prin tehnicile Imbert, Legal, se pot folosi stripsurile de tip Ketostix, Keto-Diabur. În lipsa acestor teste, pacienţii determină în ambulator prezenţa corpilor cetonici prin metoda Imbert:

Urină 10 ml. Acid acetic glacial 0,5 ml. Nitroprusiat de sodiu 0,5 g.În eprubeta care conţine acest amestec, se pipetează 20 picături de amoniac – reactivii sunt luaţi de la laborator.Dacă urina conţine corpi cetonici, apare un inel roşu-violet la limita de separaţie între cele două lichide.

Dozarea corpilor cetonici în urină:- Se recoltează urina din 24 ore.- Se trimite la laborator 150 ml.- Prezenţa corpilor cetonici în urină se întâlneşte în coma diabetică şi vărsături prelungite.

235

170.RECOLTAREA URINEI PENTRU GLICOZURIE POSTELNICU MIHAELA

VEZI ȘI FIȘA NR. 169

În mod normal urina nu conţine decât cantităţi foarte mici de glucide.În mod patologic, glucoza poate apărea în cantitîţi apreciabile, prezenţa ei fiind cunoscută sub numele de glicozurie.Glicozuriile pot fi fiziologice (ingestie de dulciuri, eforturi fizice mari) şi patologice (diabet zaharat, diabet renal,

hepatopatii, hipertiroidism, acromegalie, boala cushing).Glicozuria:Este utilă mai ales pentru urmărirea eficienţei tratamentului diabetului zaharat, dar mai puţin utilă pentru

diagnosticarea de precizie a bolii. În general, valorile glicemiei >180 mg % se însoţesc de glicozurie. Pragul renal variază de la individ la individ, de la o grupă de vârstă la alta. Copiii pot avea un prag renal mai scăzut, vârstnicii dimpotrivă un prag renal mai crescut.

Glicozuria din urina de 24 ore: (mai ales pentru bolnavii cu diabet zaharat tip 2).Recoltarea urinii începe după prima micţiune matinală – când urina se aruncă – şi include toate eliminările urinare din

24 ore, alături de micţiunea matinală a zilei imediat următoare.Metoda prezintă următoarele dezavantaje:

- Nu permite verificarea glicozuriilor în anumite intervale din 24 ore.- Este dificil de efectuat în condiţii de activitate extra domiciliu.

Glicozuria fracţională:Reprezintă recoltarea în 2-4 reprize a volumului urinar, pe perioade de timp bine determinate; metoda este

avantajoasă pentru verificarea eficienţei fiecărei proze de insulină pe 24 ore.Volumele de urină recoltate include intervalele din administrările de insulină (7-13, 13-19. 19-7).

Înaintea insulinei de ora 7, bolnavul urinează în afara probei, astfel încât primul volum de urină V1 = 500 ml, va conţine urina după ora 7, dar inclusiv cea de la ora 13 (înaintea administrării următoarei prize de insulină).

V2 = 300 ml va conţine urina de la ora 13 exclusiv, până la ora 19 inclusiv. V3 = 600 ml va conţine urina de la ora 19 exclusiv până la ora 7 inclusiv.Volumul total / 24 ore = 1400 ml.

Exprimarea cantităţii de glucoză se face pe fiecare volum urinar în parte.Glicozuria din urina spontană.Poate fi determinată prin autocontrol – stripsuri – în orice condiţii de activitate. Cunoscând momentul ultimei micţiuni

– t1 – şi momentul actualei micţiuni, al cărei volum urinar îl supunem listării – t2 – putem aprecia evoluţia glicemică în intervalul de timp – t1 … t2. Glicozuria absentă nu înseamnă echilibru metabolic foarte bun. În mod ideal, profilul glicemiei săptămânal – sau ori de câte ori este nevoie – este completat de profilul glicozuric – glicozurii preprandiale şi postprandiale.

Sunt evitaţi factorii de eroare a pragului renal, reacţii fals pozitive sau negative.

Dozarea glucozei în urină:▪ Se recoltează urina din 24 ore într-un vas curat şi gradat.▪ Din întreaga cantitate se trimit la laborator 150-200 ml urină.▪ Pe eticheta ce însoţeşte produsul se notează întreaga cantitate de urină pe 24 ore.▪ Normal glicozuria este absentă.

236

171.RECOLTAREA UROCULTURII MACOVEI SIMONADefinitie - Este examenul bacteriologic din urina. Se realizeaza in conditii de asepsie perfecta- in recipient steril

Scop – de diagnostic al infectiilor urinare , pielonefria prin evidentierea germenilor patogeni din urinaMateriale necesare - Recipient din plastic steril de unica folosinta cu capac- Hartie igienica- Bilet de trimitere catre laborator- Manusi sterile - Sonda urinara - Seringa 10-20 ml

Pregatirea pacientului a) Psihica - se informeaza pacientul cu o seara inainte de efectuarea tehnicii de recoltare a urinei b) Fizica – se efectueaza toaleta organelor genitale externe cu apa si sapun inaite de recoltare

Metode de recoltare- Direct – din jetul urinar - Prin sondaj vezical

Tehnica recoltarii- Se recolteaza dimineta la prima mictiune dupa efectuarea toaletei organelor genitale cu apa si sapun- Se recolteaza in recipient din plastic steril- Se va lasa sa curga afara primul jet de urina pentru a elimina in acelasi timp si flora microbiana saprofita existenta in mod normal in meatul urinar - Se invita bolnaul sa urineze in recipient, recoltand urmatorul jet sau din „zbor” o cantitate de cativa ml- Se acopera imediat recipientul cu capac- Se completeaza buletinul de trimitere pentru laborator

Dacă recoltarea se face prin sondaj vezical - după executarea sondajului, se lasă să curgă primele picături în tăviţa renală, apoi se recoltează urina în recipiente sterile.- Se transporta la laborator Însămânţarea: se face imediat după recoltare.- se face antibiogramă.Observaţii:- Nu se fac perfuzii înaintea recoltării. - Pacientul nu va consuma cu 12 ore înainte lichide – pentru a nu dilua produsul. Nu va urina cu 6 ore înainte.- In cazul pacientilor cu sonda permanenta nu se recoltează din punga colectoare. Se poate recolta prin puncţia sondei de catre asistenta folosind seringa cu un ac hipodermic.Transportul produsului recoltat:- Se transportă în maxim 1 oră de la recoltare.- Se notează examenul cerut şi diagnosticul prezumtiv.

237

172.RECOLTAREA UROCULTURII LA PACIENT CU SONDĂ URINARĂ PERMANENTĂ COTEA MARIADefiniţie:urocultura este examenul bacteriologic al urinei.Scop:explorator-identificarea germenilor patogeni;efectuarea antibiogramei.Indicaţii: pacienţi care nu micţionează din cauze neurologice sau urologice;pacienţi cu incontinenţă urinară. Loc de elecţie:porţiunea proximală a sondei a demeure.Materiale necesare:vezi sondajul vezical permanent(a demeure).-dezinfectant pentru sondă-soluţie de clorhexidină,ac şi seringă sterile,recipient steril pentru urină;-tampoane,comprese sterile, mănuşi de unică folosinţă.Pregătirea pacientului:-psihică-se explică tehnica se obtine consimţământul.-fizică-se asigură intimitatea.Execuţia tehnicii-asistentul medical:- spală mâinile,îmbracă mănuşi de unică folosinţă;-clampează sonda cu 15' înainte de recoltare sub locul de prelevare;-dezinfectează sonda cu compresă sterilă imbibată cu dezinfectant;- puncţionează sonda cu acul adaptat la seringă;-aspiră 10 ml de urină în seringă;-transferă urina în recipientul steril.Reorganizarea locului:-selectarea deşeurilor rezultate conform PU.Pregătirea produsului pentru laborator:-se etichetează recipientul cu: numele şi prenumele pacientului, data şi ora recoltării;- se transportă urina la laborator imediat.

238

173.RECOLTAREA VSH-ULUI BARARU TANIA

Definiţii .Viteza de sedimentarea a hematiilor(VSH) este o analizăcurentă, nespecifică, destul de frecventă care evidenţiazăexistenţauneiinflamaţiişimonitorizeazăevoluţiaacesteia .VSH-ulreprezintă rata la care sedimenteazăhematiiledintr-o proba de sangeanticoagulatîntr-o ora. Cu cat hematiilesedimenteazamairepede, cu atat VSH-ulestemai mare, fiind un indicator de răspuns de fazaacuta. O crestere a VSH-uluiapare la celputin 24 ore dupăinitierearaspunsuluiinflamator, iardupaincheierearaspunsului de fazaacutascade cu un timp de injumatatire de 96-144 ore.Indicatii- Test screening in suspiciunea de reactiiinflamatorii, infectii, boliautoimune, discraziiplasmocitare.- Monitorizareaevolutieisitratamentului in anumiteboli: arteritatemporala, polimialgiereumatica, artritareumatoida, reumatism articular acut, lupus eritematossistemic, boala Hodgkin, tuberculoza, endocarditabacteriana.- Diagnosticularteriteitemporale, polimialgieireumaticeSpecimen recoltat: sângevenosrecoltatprinpuncţievenoasăPREGĂTIREA MATERIALELOR- materialepentrupuncţiavenoasă- Seringă de 2ml, ac sterilsau holder şi ac dubluacoperit cu cauciuc- eprubetăşi anticoagulant soluţie de citrat de Na 3,8% sau tub vacuette cu citrate de sodium 3,8% (capacnegru)PREGĂTIREA PACIENTULUIa) PSIHICĂ: informaţişiexplicaţipacientuluiproceduraşiobţineţiconsimţământul informalb) FIZICĂ: informaţipacientulcărecoltarea se face à jeun/postprandial;- Poziţionaţipacientul capentrupuncţiavenoasaşialegeţi vena ceamaiuşorabordabilăEFECTUAREA PROCEDURII:a) prinmetodaclasică – vezipuncţiavenoasă- Aspiraţiînseringă 0,4ml citrat de Na 3.8%şiintroduceţi-l îneprubetă- Aspiraţiînseringă 1,6ml sângepe care îlintroduceţi de asemeneaîneprubeta cu citrate de sodium 3,8%b) prinmetodavacuette - se utilizeazătubulvacuettedestinatrecoltării VSH, cu dopnegru- sedesfacegaroulşi se umplepână la semnrecipientul cu sânge, raportulsânge/anticoagulant trebuiesă fie 4/1- Retrageţiaculdupăaplicareatamponului cu alcoolşi se menţine de 2- 3, şirăsturnaţilent tubulvacuette- Etichetaţieprubetasauvacutainerul ,completaţifişa de laboratorsitransportaţiprodusul la laboratorÎNGRIJIREA PACIENTULUI- Aşezaţipacientulînpoziţiecomodă, aplicaţi o bandăadezivă non alergicădeasupratamponului- Observaţifaciesul, tegumentele, comportamentulpacientului ,loculpuncţieiREORGANIZAREA LOCULUI DE MUNCĂ- Colectaţideşeurileînrecipientespeciale conform PU- ÎndepărtaţimânuşileşispălaţimâinileEVALUAREA EFICACITĂŢII PROCEDURIIRezultateaşteptate/dorite:- Puncţiavenoasă se desfăşoarăfărăincidente, pacientulexprimă stare de confort- Sângelenu se coaguleazăşinu se hemolizează,nu aparehematomul localRezultatenedorite- Pacientulprezintăameţeli, paloareaccentuată, lipotimie- Se producecoagulareasângelui- Se producehemolizasângelui- Greşeala de colectare.- Cereţiacordulmediculuişipacientuluipentrurepetarearecoltării- Perforareaveneişiapariţiahematomului- Aplicaţi o compresăreceşiapoiun unguent care favorizeazăresorbţia

239

174.RECOLTĂRI DE RUTINĂ OBLIGATORII ÎNAINTEA TUTUROR INTERVENȚIILOR CHIRURGICALE COTEA MARIA

Examene de laborator:

SANGE: Hemoleucograma Timp Quick Timp de sangerareT(S) Timp de coagulare(TC) Grup sanguin si Rh Uree( pentru functia renala) Creatinina (pentru functia renala) Glicemie (glucoza in sange) Transaminaze (TGP + TGO)

URINA: Sumar de urina Urocultura Test de sarcina

Valori normale ale analizelor de sânge:

Parametrul biologic Valoare normalahemoglobina 14 – 16 g%

nr. globule albe 4000 – 6000/mmctrombocite 150000 – 450000/mmc

glicemia (glucoza în sânge) 65 – 100 mg%ureea (functia renala) < 50 mg%

creatinina (functia renala) < 1,12 mg%Coagularea

timp de sângerare (TS) 6 min.timp de coagulare (TC) 2 min.

indice Quick (IQ) 75 –100%

240

175.RESUSCITAREA CARDIO-RESPIRATORIE (METODA HELP-ME) POSTELNICU MIHAELADefiniţie. ~ Oprirea respiraţie – stop respirator.~ Oprirea inimii – stop cardiac.~ Încetarea atât a funcţiei respiratorii, cât şi a funcţiei cardiace duc la stopul cardiorespirator care corespunde cu moartea

clinică.~ Între moartea clinică şi moartea biologică a ţesutului nervos – ţesutul cel mai sensibil la lipsa de oxigen – există un

interval de timp scurt de 30-90 secunde în care funcţiile vitale pot fi restabilite.Semne clinice în stop cardiorespirator~ Oprirea mişcărilor respiratorii toracice şi abdominale.~ Absenţa pulsului la artera carotidă → semn de certitudine. ~ Încetarea bătăilor inimii.~ Suprimarea concomitentă a respiraţiei şi circulaţiei determină lipsa oxigenării organismului cu apariţia anoxiei tisulare, cu

afectare mai ales a ţesutului nervos.~ Pierderea cunoştinţei.~ Paloarea extremă sau cianoza tegumentelor.~ Relaxarea musculaturii, inclusiv a sfincterelor → cu emisie necontrolată de urină şi scaun.~ Midriază cu globii oculari imobili.Cauze:~ Hipovolemie.~ Tahicardie ventriculară.~ Asistolie.~ Tamponada cardiacă.~ Hipoxie.~ Durere intensă.~ Infarct de miocard.~ Embolie pulmonară.~ Embolie gazoasă.~ Emoţie puternică.~ Fibrilaţie ventricularăEvaluarea rapidă a stării pacientului:~ Controlul pulsaţiilor cardiace (puls femural, puls carotidian).~ Controlul respiraţiei – semnul oglinzii; se va încerca ascultarea respiraţiei direct lipind urechea de toracele bolnavului. ~ Se observă prezenţa sau absenţa mişcărilor respiratorii.~ Controlul reflexului pupilar. ~ Dimensiunile pupilelor.~ Culoarea tegumentelor. ~ Existenţa cianozei.

Diagnostic Respiraţie Circulaţie Stare de conştiinţă

Alte semne

Stop cardiacStop respirator Apnee

Puls absent la carotidă Absentă

PaloareMidriazăRelaxare musculară.Tensiune arterială 0Cianoză tegumentară.

Lipotimie Superficială Puls slabTA scăzută

Absentă Revenire spontană după câteva secunde sau minute

ComăProfundă, zgomotoasă, deprimată

Puls amplu, bine bătutColaps vascular

Stare de inconştienţă profundă

Semne specifice cauzei comei

Șoc Păstrată Puls filiformTA prăbuşită

Păstrată Stare generală alterată în funcţie de cauza şocului

241

Observaţii:~ Oprirea respiraţiei este urmată la câteva minute de oprirea circulaţiei – a inimii.~ Oprirea inimii este urmată la câteva secunde (30 secunde) de oprirea respiraţiei. ~ Stopul cardiac este un stop cardio-respirator ce necesită obligatoriu resuscitarea ambelor funcţii şi care produce leziuni

celulare, acidoză metabolică prin acumulare de deşeuri – acid lactic.

Definiţie:~ Resuscitarea cardio-respiratorie este o intervenţie de urgenţă vitală (în stop cardio-respirator), aplicată imediat după

scoaterea victimei din focarul accidentului, cu scopul prevenirii transformării morţii clinice în moarte biologică ireversibilă.Formula utilizată în resuscitarea cardiorespiratorie pentru respectarea timpilor → formula HELP-ME ( ajută-mă ):

o H – Hiperextensia capului (cu sul sub omoplaţi, în decubit dorsal).o E – Eliberarea căilor respiratorii (se înlătură corpii străini secreţiile etc.).o L – Luxarea mandibulei înainte (prin propulsie înainte se eliberează glota).o P – Pensarea nasului. o ME – Masaj cardiac + Extern.

Reanimarea respiratorie:~ Reanimarea respiratorie se practică atât în stopul respirator, cât şi în cel cardiac.~ Poziţia salvatorului → în genunchi la capul victimei pe partea dreaptă.~ Poziţia victimei → decubit dorsal cu umerii ridicaţi prin aşezarea sub omoplaţi a

unui sul, haină etc.o Această poziţie oferă cea mai mare securitate pentru bolnav. o Manevra este contraindicată în unele leziuni.

~ Hiperextensia capului – având grijă să nu se producă fractură de coloană cervicală superioară → se poate executa prin două procedee:

o Se trece o mână pe sub gâtul bolnavului şi se ridică ceafa, iar a doua mână, aşezată pe frunte împinge capul spre spate.

o Salvatorul aplică o mână sub creştet, iar a doua sub bărbia bolnavului şi împinge capul spre spate.

~ Eliberarea căilor respiratorii → gură, nas, orofaringe, apoi laringele, traheea, bronhiile.

o Se curăţă oro-faringele şi se aspiră secreţiile de la nivelul căilor aeriene.

o Se îndepărtează eventualii corpi străini.o Se face controlul cavităţii bucale cu indexul mâinii drepte înfăşurat

în tifon sau batistă.~ Luxarea mandibulei (propulsia mandibulei înainte):

o Cu ultimele 4 degete aplicate pe unghiul mandibulei şi policele pe bărbie se propulsează mandibula înainte eliberând astfel orificiul glotic.

o Se fixează mandibula de maniera menţinerii orificiului bucal semideschis.~ Pensarea nasului:

o Cu mâna stângă se pensează nările → pentru a preveni pierderile de aer în timpul insuflaţiei.

242

Metode de respiraţie artificială:~ Respiraţie artificială directă → insuflare activă de aer:

o Respiraţie „gură la gură”.o Respiraţie gură la nas.o Respiraţie gură la pipă.o Gură la mască.o Respiraţie du dispozitiv de respiraţie artificială.o Respiraţie cu mască şi burduf Ambu şi Ruben.

~ Respiraţie artificială indirectă → comprimarea ritmică a toracelui.* Metodele indirecte au numai o valoare istorică.* Cea mai indicată tehnică pentru salvarea bolnavului este respiraţia artificială gură la gură sau gură la nas.* Prin metodele interne de respiraţie artificială – mai uşor de executat – la o insuflarea de aer se introduc 500 ml aer, în timp ce prin metode de respiraţie artificială externă la o insuflare de aer se introduce cel mult 300 ml aer.* Ventilaţia prin metodele interne este de 6-10 l pe minut faţă de 3-4 l pe minut la o ventilaţie prin metode de respiraţie externă.

Respiraţia gură la gură:~ Se aplică întotdeauna o batistă sau tifon pe figura victimei.~ După pregătire, salvatorul inspiră, expiră, apoi inspiră profund.~ Îşi reţine respiraţia în apnee voluntară.~ Aplică repede gura larg deschisă, peste gura întredeschisă a victimei şi insuflă cu putere 500 ml aer din plămânii săi în căile

respiratorii ale victimei.~ Salvatorul se ridică, face o nouă inspiraţie, apoi insuflă din nou aer în plămânii victimei, repetând această succesiune de

10-12 ori pe minut la adult, la copil se fac 20 insuflări pe minut → până când reapar mişcări respiratorii spontane sau până se ajunge la spital.

~ În timpul insuflaţiei se îndreaptă privirea asupra toracelui victimei pentru a aprecia eficienţa respiraţiei după gradul destinderii cutiei toracice.

~ Uneori tehnica respiraţiei artificiale gură la gură nu poate fi aplicată din anumite motive:o Gura victimei nu poate fi deschisă.o Există leziuni care interesează cavitatea bucalăo Mandibula este fracturată.o Gura salvatorului este mai mică decât gura victimei.

Respiraţie gură la nas:~ Ca tehnică se păstrează în linii mari timpii de lucru descrişi la metoda respiraţiei artificiale gură la gură.~ Cu mâna stângă se apasă fruntea victimei pentru a efectua hiperextensia, iar cu mâna dreaptă se împinge bărbia în sus

închizând gura victimei~ Cu obrazul, salvatorul poate acoperii gura victimei. ~ La sugari şi la copiii mici este posibilă simultan respiraţia artificială gură la gură şi gură la nas, deci salvatorul va putea

cuprinde cu gura sa nasul şi gura copilului.~ Salvatorul inspiră profund şi după aplicarea gurii pe nasul victimei îi inspiră aer în plămâni.Respiraţia gură la pipă:~ Se introduce pipa → canula Gueddel, spre fundul cavităţii bucale, cu vârful orientat în sus – în contact cu bolta palatină,

până la peretele posterior al faringelui; se răsuceşte în jos încărcând baza limbii şi trăgând-o înainte pentru a preveni asfixia.

~ Placa de la extremitatea proximală a pipei Gueddel se aduce în faţa buzele pe care se sprijină.Observaţii:~ Se recomandă ca atât în cazul respiraţiei gură la gură, cât şi în respiraţia gură la nas, să se acopere regiunea peribucală sau

perinazală cu o compresă, batistă sau tifon.~ Se va evita hiperventilaţia (prin hipercapnie), deoarece salvatorul care execută respiraţia artificială poate, prin

hiperventilaţie, să aibă vertij, pierderea cunoştinţei sau chiar stop respirator.~ Insuflarea aerului în plămânii victimei cu presiune poate produce ruperea plămânului, deschiderea gurii esofagului şi

declanşarea vărsăturii – întotdeauna mortală!~ Pentru restabilirea funcţiei respiratorii şi cardiace se poate aplica şi formula ABCD – de reanimare:

o A – aer – ventilaţie → degajarea căilor aeriene, hiperextensia capului, ridicarea bărbiei, intubare, aspirare.o B – bătăi puls → 1 insuflare la 3-4 masaje cardiace.o C – cardiac → masaj cardiac, defibrilare.

243

o D – droguri → adrenalină i.v, intracardiac, CaCl2, glucoză hipertonă, Xilocaină, bicarbonat de calciu, gluconat de calciu.Respiraţie cu ajutorul dispozitivului de respiraţie artificială din trusa medicală de prim ajutor:~ Se montează dispozitivul → piesa bucală, blocul de supape, tubul gofrat.~ Se pensează nasul cu pensa din dotarea trusei.~ Se luxează mandibula şi se menţine orificiul bucal deschis.~ Cu mâna dreaptă se introduce piesa bucală în gura victimei.~ La piesa bucală se adaptează tubul gofrat.~ Se introduce în gura salvatorului capătul liber al tubului gofrat.~ Salvatorul inspiră profund şi introduce aer în plămânii victimei prin expir prin dispozitivul descris.Respiraţie cu mască şi burduf Ambu şi Ruben → metoda cea mai corectă şi eficientă:~ Se folosesc aparate simple, portabile (balon Ruben, trusa Ambu, trusa Ranima).~ Se aplică piesa bucală şi se apasă marginile laterale ale piesei peste buzele victimei, iar cu

celelalte degete se exercită contrapresiune pe mandibulă.~ Se efectuează insuflări de aer ca în metoda gură la gură.Restabilirea circulaţiei prin:~ Efectuarea masajului cardiac extern:

o Se aplică fără a întrerupe respiraţia artificială!o Se aplică pe faţa anterioară a sternului în treimea inferioară, podul palmei,

mâinii stângi, cu degetele răsfirate, peste care se aşează podul palmei drepte, la fel, cu degetele răsfirate.

o Se execută scurt, energic, ritmic – 60 compresiuni pe minut, apăsând sternul cu toată greutatea corpului, în aşa fel ca peretele toracic să se deprime cu 6-8 cm la adult (2 cm la sugar) spre coloana vertebrală.

o Se lasă toracele să revină spontan, fără a lua mâinile de pe sternul victimei.~ Defibrilare → şoc electric.

De reţinut!~ Instalarea respiraţiei poate să întârzie după ce inima îşi reia activitatea în urma masajului

cardiac extern.o Un singur salvator execută 2 insuflaţii şi 10 compresiuni.o Doi salvatori efectuează alternativ 5 compresiuni + 1 insuflaţie.

~ După 2 minute de resuscitare – masaj cardiac – se poate observa dacă pulsul este perceput spontan sau dacă semnele de ameliorare se menţin.

o Nu se aşteaptă mai mult de 12 secunde!o Nu se întrerupe respiraţia artificială directă în favoarea masajului cardiac→ ambele sunt la fel de importante.

~ Chiar dacă bolnavul îşi reia activitatea respiratorie, este interzisă ridicarea lui din poziţia orizontală.~ Este mai importantă prevenirea stopului cardiac decât tratarea lui! → tulburările respiratorii sau circulatorii trebuie tratate

înainte de urgenţă, înainte de a se instala stopul cardiac sau respirator.Eficienţa resuscitării cardio-respiratorii se apreciază prin:~ Apare pulsul la vasele mari (carotidă, femurală).~ Dispare sau se reduce midriaza.~ Reapare refluxul pupilar.~ Se recolorează tegumentele.~ Reapare respiraţia spontană.~ Revine starea de conştienţă.~ TA maximă urcă la 60-70 mmHg.Îngrijiri acordate după restabilirea funcţiei cardio-respiratorii → în secţii ATI:~ Supraveghere continuă timp de 24 ore.~ Prevenirea edemului cerebral prin perfuzii hipertone, diuretice.~ Combaterea acidozei cu soluţii perfuzabile bicarbonatate, soluţii THAM.~ Combaterea hipercoagulabilităţii sângelui cu tratament cu heparină. ~ Oxigenoterapie pentru combaterea sindromului postanoxic.~ Tratament:

o Adrenalină 3-4 ml 1/10.000 / 1 fiolă 1‰ diluată în 10 ml apă distilată.o Clorură de calciu 10%.o Droguri antiaritmice.

244

o Defibrilarea electrică a inimii.Incidente şi accidente:~ Dacă poziţia capului victimei nu este corectă, aerul insuflat poate lua calea digestivă, provocând dilatarea stomacului

existând pericolul ca vărsăturile să inunde căilor aeriene.~ Căderea limbii face ineficiente insuflaţiile.~ Fracturi costale apar mai ales la bătrâni.~ Fracturi sternale.~ Înfundări toracice.~ Hemotorax, pneumotorax.~ Ruptura aortei ascendente.Semne sigure de moarte:~ Traseu electrocardiografic plat timp de 60 de minute.~ Pupile dilatate persistente. ~ Cornee opacă.~ Pete tegumentare cadaverice (cianoză cu lividităţi).

245

176.RESUSCITAREA CARDIO-RESPIRATORIE (METODA SVB SAU METODA ABC) BARARU TANIA

Definiţie Resuscitarea cardio-respiratorie (RCR) reprezintă un sistem standardizat de manevre, tehnici şi droguri, care se aplică în cazul stopului cardiac şi / sau respirator şi care au drept scop asigurarea transportului sângelui oxigenat la ţesuturi pentru protejarea funcţiei organelor vitale şi pentru crearea condiţiilor favorabile reluării circulaţiei spontane. Algoritmul de RCR (Peter Safar, 1981):• A (airway control): asigurarea libertăţii căilor aeriene. • B ( breathing): asigurarea ventilaţiei. • C (circulation): asigurarea circulaţiei. • D (drugs and fluids): medicaţie şi perfuzie intravenoase. • E (electrocardioscopy): monitorizarea ECG. • F (fibrilation tratament): tratamentul fibrilaţiei ventriculare. • G (gauging): diagnosticarea şi tratarea cauzei şi evaluarea şanselor de supravieţuire. • H ( human mentation): protecţia cerebrală. • I ( intensiv care): terapia intensivă post – resuscitareRCR este împărţită în: • Suportul Vital de Bază (SVB) care grupează itemii A-C • Suportul Vital Avansat (SVA) care reuneşte itemii D-H.

Indicaţii Asigurarea ventilaţiei pulmonare şi a circulaţiei sanguine intră în măsurile elementare de resuscitare cardiorespiratorie şi reprezintă faza I („basic life support”) a protocolului de resuscitare. Aplicarea lor precoce şi corectă condiţionează prognosticul vital şi neurologic al bolnavului. Supravieţuirea fără deficit este încă extrem de scăzută (sub 20%).Datorită importanţei deosebite a măsurilor elementare de resuscitare şi a condiţiilor diverse care fac necesară aplicarea lor, ele trebuie să fie însuşite nu numai de întreg personalul medical, dar şi de cel nemedical, frecvent implicat în astfel de situaţii (pompieri, poliţie, armată).

Atitudine practica in cazul stopului cardio-respirator1. Confirmarea opririi cardio-respiratorii prin vefificarea rapida a prezentei semnelor vitale : - puls periferic ( artera carotida /femurala ) +/- zgomote cardiace - prezenta respiraţiei spontane - starea de conştienta ( răspuns la stimuli verbali,durerosi)- starea pupilelor2. Notarea momentului constatarii stopului3. Alertarea de către o alta persoana a sistemului medical de urgenta a comunitatii - 1124. Iniţierea manevrelor de resuscitare cardio-respiratorie de către persoana care a constatat prima oprirea cardio-respiratorie continuarea acestora pina la sosirea-echipaj ului medical specializatPregătirea bolnavului- bolnavul este în decubit dorsal, pe un plan dur (podea, sol), cu capul şi gâtul în axul corpului- este necesară o dezbrăcare minimă, pentru a nu întârzia manevrele de resuscitare, permiţând totuşi un examen clinic al capului, gâtului şi toracelui.Aceste gesturi pot fi realizate de către o singură persoană, dar este mai greu şi de aceea este bine să fie măcar două persoane.

Protocol de resuscitareA. SUPORTUL VITAL DE BAZĂ LA ADULTSuportul vital de bazã (SVB) reprezintã mentinerea libertãtii cãilor aeriene, suportul ventilatiei şi circulatiei fãrã ajutorul vreunui echipament cu exceptia dispozitivelor de protectie.

1.Se asigurä securitatea salvatorului, victimei şi a persoanelor din jur.2. Se evalueazä starea de conştienfä a victimei: se scuturã uşor de umeri şi se întreabã cu voce tare: "s-a întâmplat ceva?";3A. Dacă victima raspunde verbal sau prin mişcare: se lasă în poziţia în care a fost găsită (cu condiţia să fie în siguranţă), este evaluată starea victimei şi, dacă este necesar, se solicită ajutor; se trimite o persoană după ajutor sau, dacă salvatorul este singur, lasă victima şi merge chiar el după ajutor; salvatorul reevaluează periodic victima. 3B. Dacă victima nu răspunde:• salvatorul trebuie să strige după ajutor; • victima va fi aşezată în decubit dorsal;

246

• se eliberează căile aeriene prin hiperextensia capului (plasând o mână pe frunte şi, cu blândeţe, se împinge capul spre spate, păstrând policele şi indexul libere pentru eventuala pensare a nasului - dacă va fi necesară ventilarea); • ridicarea mandibulei - cu vârfurile degetelor celeilalte mâini plasate sub menton se ridică bărbia victimei pentru a deschide căile aeriene. Dacă se suspicionează leziune de coloană cervicală se va efectua subluxaţia mandibulei (metoda Safar modificată)4. Evaluarea respiraţieiMenţinând cäile aeriene deschise, salvatorul încearcä sä stabileascä, timp de maxim 10 secunde, dacä victima respirä normal (se exclud mişcärile ventilatorii ineficiente, “gasp”-urile) prin următoarele metode: privind mişcãrile(expansiunea) peretelui toracic anterior; ascultând zgomotele respiratorii de la nivelul cãilor aeriene superioare; simtind fluxul de aer pe obraz. În primele minute dupã oprirea cordului victima mai poate respira slab sau poate avea gaspuri rare, zgomotoase. Nu trebuie confundate cu respiratia normalã. Încercarea de a determina existenta unor respiratii normale privind, ascultând şi simtind fluxul de aer, trebuie sã dureze cel mult 10 secunde. Dacã salvatorul nu este sigur cã victima respirã normal, trebuie sã actioneze ca şi cum ea nu ar respira normal.5A. Dacă victima respiră normal:• se pune în poziţie de siguranţă ;• salvatorul va trimite pe cineva după ajutor, iar, dacă este singur,va lăsa victima şi se va duce după ajutor;• se reevaluează respiraţia. 5B. Dacă victima nu respiră normal:• salvatorul va solicita ajutor, iar dacă este singur, va lăsa victima şi se va duce după ajutor; la întoarcere va începe compresiile toracice(masajul cardiac extern) cu o frecvenţă de 100/minut, după cum urmează• salvatorul îngenunchează lângă victimă , se plasează podul palmei pe centrul toracelui victimei , apoi podul palmei celeilalte mâini se plasează peste mâna care se afla pe torace, i se întrepătrund degetele mâinilor, evitând astfel compresia pe coaste. Pozitia mâinilor trebuie sa fie astfel încât sa nu exercite presiune pe regiunea epigastrica sau pe apendicele xifoid salvatorul se va pozitiona vertical deasupra toracelui victimei şi, cu coatele întinse, va efectua compresia cu 4-5 cm a sternului după fiecare compresie, toracele trebuie să revină la normal fără a pierde contactul mâinilor cu sternul; compresiile şi decompresiile se continuă cu o frecvenţă de 100/minut (ceva mai putin de 2 compresii/sec),dacă există un salvator ; compresiile şi decompresiile trebuie să fie egale ca intervale de timp6A. Combinarea compresiilor toracice cu ventilaţiile:• după 30 de compresii se redeschid căile aeriene prin împingerea capului şi ridicarea mandibulei • se pensează părţile moi ale nasului folosind policele şi indexul mâinii de pe frunte se deschide puţin cavitatea bucală a victimei, menţinând însă bărbia ridicată • salvatorul inspiră normal, apoi pune buzele în jurul gurii victimei asigurând o bună etanşeitate şi expiră constant în gura victimei; • în timpul expirului salvatorul va privi ridicarea peretelui toracic anterior şi va urmări menţinerea ridicată a acestuia timp de 1 secundă, ca într-o respiraţie normală; aceasta reprezintă o ventilaţie eficientă • se menţine capul în hiperextensie şi bărbia ridicată, se îndepărtează gura de victimă şi se urmăreşte revenirea toracelui la poziţia iniţială, pe măsură ce aerul iese din plămâni • salvatorul inspiră din nou şi expiră încă o dată în gura victimei, astfel încât să obţină două ventilaţii eficiente (deoarece rezistenţa căilor respiratorii scade la a doua insuflaţie). • după aceasta, îşi repoziţionează rapid mâinile în poziţie corectă pe toracele victimei pentru a executa încă 30 de compresii toracice • se continuă efectuarea compresiilor toracice şi a ventilaţiilor într-un raport de 30:2• insuflaţiile se realizează blând pentru a evita creşterea presiunii intra-gastrice (rezistenţa căii digestive este mai mică decât a celei respiratorii şi aerul insuflat cu putere va trece mai rapid în stomac, putând produce vărsătură, urmată de aspiraţie în căile respiratorii = sindrom Mendelson). • întreruperea compresiilor şi ventilaţiilor pentru reevaluarea victimei este indicată doar dacă aceasta începe să respire normal; altfel, resuscitarea NU trebuie întreruptă!• dacă ventilaţiile iniţiale nu au determinat ridicarea peretelui toracic, ca într-un inspir normal, atunci, înaintea următoarei tentative se verifică gura victimei şi se îndepărtează orice obstrucţie vizibilă.• se verifică din nou dacă hiperextensia capului şi ridicarea bărbiei sunt corecte • dacă mişcarea toracică şi fluxul de aer în expir nu se produc, cea mai frecventă cauză este aceea că palatul moale se comportă ca o valvă şi obstruează nările; de aceea se va menţine gura deschisă în expir. 6B. Resuscitarea doar prin compresii toracice (hands only) - poate fi efectuată, după cum urmează:• dacă salvatorul nu poate sau nu doreşte să efectueze ventilaţii gură-la-gură, atunci va efectua doar compresii toracice • în acest caz, compresiile toracice trebuie efectuate continuu, cu o frecvenţă de 100/minut • resuscitarea va fi oprită pentru reevaluare doar dacă victima începe să respire normal.Resuscitarea va fi continuată până când:• soseşte un ajutor calificat care preia resuscitarea

247

• victima începe să respire normal• salvatorul este epuizat fizic.

Poziţia de siguranţă (vide supra) este folosită în managementul victimelor inconştiente care respiră şi au semne de circulaţie sangvină şi nu prezintă leziuni ale coloanei vertebrale Când o victimă inconştientă este culcată în decubit dorsal şi respiră spontan căile respiratorii pot fi obstruate de limbă, mucus sau vomă. Aceste probleme pot fi prevenite dacă victima este plasată pe una din părţile ei laterale.Scopul acestei poziţii este: • menţinerea liberă a căilor respiratorii • permiterea monitorizării • respectarea curburilor fiziologice ale coloanei vertebrale • evitarea compresiilor pe pachetele vasculonervoase. • stabilitatea în timp. Pe de altă parte, clinostatismul / semi-clinostatismul ventral poate împiedica ventilaţia adecvată, deoarece imobilizează diafragmul şi reduce complianţa pulmonară.Poziţia de siguranţă trebuie să fie stabilă, aproape de poziţia laterală, cu capul decliv şi fără ca presiunea pe torace să împiedice ventilaţia.

Manevrele pentru obţinerea poziţiei de siguranţă sunt:• se îndepărtează ochelarii victimei (dacă este cazul);• salvatorul îngenunchează lateral de victima aflată în decubit dorsal şi cu membrele pelvine întinse;• braţul de partea salvatorului se poziţionează în unghi drept cu corpul, cotul fiind îndoit şi palma orientată în sus; • braţul de partea opusă se aduce peste torace, de aceeaşi parte cu salvatorul şi se poziţionează cu dosul palmei în contact cu obrazul• salvatorul prinde membrul inferior de partea opusă cu mâna, chiar deasupra genunchiului şi îl trage în sus, păstrând contactul piciorului cu solul (flexia incompletă a coapsei pe abdomen• cu o mâna pe genunchiul flectat şi cu cealaltă menţinând dosul mâinii victimei pe obraz, se roteşte victima spre salvator în poziţie laterală, până când piciorul flectat se sprijină pe sol; • se ajustează poziţia membrului inferior de deasupra astfel încât coapsa şi genunchiul să fie flectate în unghi drept• se împinge şi se menţine capul spre posterior pentru a asigura libertatea căilor aeriene: această manevră se realizează prin ajustarea poziţiei mâinii de sub obraz; • se verifică respiraţia la intervale regulate. Dacă este necesară menţinerea poziţiei de siguranţă pe o perioadă mai lungă de timp, după 30 minute victima va fi întoarsă pe partea opusă

Criterii de abandonare a măsurilor de resuscitare: - midriază areactivă peste 10 minute- comă profundă, fără respiraţie spontană- lipsa activităţii cardiace spontane peste 10 minute pe traseul ECG- complexe ventriculare rare pe traseul ECG (sub 10/minut) neînsoţite de activitate cardiacă mecanică după 10 minute de resuscitare.La bolnavii cu fibrilaţie ventriculară primitivă refractară se continuă resuscitarea până la apariţia liniei izoelectrice pe ECG şi menţinerea ei peste 10 minute.■ Complicaţii posibile Sunt legate de:• ventilaţie

248

- aspirarea în arborele traheobronşic a conţinutului gastric acid - distensia stomacului care favorizează riscul de regurgitare şi aspirare a conţinutului gastric• masajul cardiac extern:- fracturi costale sau sternale- pneumotorax, hemotorax, contuzie pulmonară- hemopericard, contuzie de miocard- hemoperitoneu (prin ruptură de splină sau ficat).

Observaţii - dacă sunteţi în faţa unui bolnav în stop cardiac cereţi imediat ajutor, fără să părăsiţi camera, şi începeţi de urgenţă măsurile de resuscitare- scoateţi pernele de sub capul bolnavului şi puneţi-l în decubit dorsal- dezbrăcaţi bolnavul pentru moment doar la nivelul trunchiului şi începeţi masajul cardiac- când vine un alt ajutor, solicitaţi trusa de urgenţă şi treceţi la: - asigurarea libertăţii căilor aeriene superioare - la nivel cerebral, pupilele sunt martorul clinic cel mai fidel al eficienţei măsurilor de resuscitare; midriaza areactivă în lipsa oricărei intervenţii farmacologice este semn de suferinţă cerebrală majoră. In schimb, reluarea activităţii pupilare este semn de eficienţă a măsurilor de resuscitare asupra circulaţiei cerebral

249

177.SCHIMBAREA LENJERIEI DE CORP A UNUI PACIENT IMOBILIZAT POSTELNICU MIHAELALenjeria de corp:~ Cămaşă de noapte.~ Pijama.~ Şosete.Scop:~ Menţinerea stării de confort.~ Păstrarea igienei bolnavului.Materiale necesare.~ Cămaşă de noapte (pijama) – adaptată bolnavului.~ Cearşaf.~ Alcool.~ Sac de lenjerie murdară.Tehnica:~ Se anunţă bolnavul comunicându-i necesitatea efectuării tehnicii.~ Bolnavul imobilizat, adinamic sau paralizat este adus în poziţia decubit lateral sprijinit.~ Se trage cămaşa în sus până la torace.~ Se aduce bolnavul în decubit lateral opus şi se repetă operaţie de ridicare a cămăşii.~ Se sprijină bolnavul la nivelul regiunii omoplaţilor şi se introduce mâna opusă sub cămaşă.~ Se readuce bolnavul în poziţie decubit dorsal.~ Se scoate cămaşa de la spate spre cap.~ Se dezbracă întâi braţul sănătos, apoi braţul bolnav.~ Se fricţionează cu alcool şi se pudrează cu talc regiunile predispuse escarelor.~ Se îmbracă cămaşa curata – întâi braţul bolnav, apoi braţul sănătos.~ Se ridică uşor bolnavul sprijinit la nivelul regiunii omoplaţilor şi se trece cămaşa peste capul bolnavului, apoi peste spatele

acestuia.~ Se readuce bolnavul în poziţie decubit dorsal şi se trage cămaşa sun şezut.~ Se reface patul.~ Lenjeria murdară se introduce în sacul cu lenjerie murdară.Observaţii:~ Bolnavii adinamici, paralizaţi, imobilizaţi la pat etc. vor fi ajutaţi să-şi schimbe lenjeria.~ La pacienţii operaţi sau răniţi se recomandă folosirea cămăşilor desfăcute la spate şi scurte.~ La pacienţii cu fracturi de membre se folosesc cămăşi (pijamale) cu mâneci desfăcute.~ Cămaşa pijamalei se dezbracă şi se îmbracă după tehnica de mai sus.~ Pantalonii de la pijama se trag în jos până la nivelul genunchilor şi se dezbracă membrul sănătos, apoi membrul bolnav.~ Îmbrăcarea pantalonilor se face efectuând tehnica în sens invers.

250

178.SCHIMBAREA LENJERIEI DE PAT A UNUI PACIENT IMOBILIZAT POSTELNICU MIHAELA

SCHIMBAREA LENJERIEI DE PAT – ÎN LUNGIME – cu bolnav imobilizat Indicaţii:~ Schimbarea lenjeriei cu bolnavul în pat se face dimineaţa, înainte de curăţire, după măsurarea temperaturii, pulsului şi

după efectuarea toaletei bolnavului.Materiale necesare:~ Accesoriile patului.~ Mănuşi de protecţie.~ Mască de protecţie.~ Coş pentru lenjeria murdară.~ Scaun.Execuţie:~ Se pregătesc materialele (accesoriile) → în ordinea inversă utilizării şi se aşează pe un scaun lângă pat.

o Pătura şi cearşaful de pătură simplu, se împăturesc sub formă de armonică.o Muşamaua se rulează împreună cu aleza în lăţime.o Cearşaful de pat se rulează în lungime – într-o singură direcţie.

~ Se aduce lângă pat sacul pentru lenjeria murdară.~ Se îndepărtează noptiera. ~ Se deschide fereastra. ~ Se îndepărtează perna (cu mâna dreaptă se prinde axila dreaptă a bolnavului, sprijinindu-i capul, iar cu mâna stângă se

trage perna spre marginea patului).~ Se îndepărtează învelitoarea, lăsând peste bolnav cearşaful de învelitoare.Schimbarea cearşafului de pat:~ Se întoarce bolnavul în decubit lateral sprijinit în regiunea omoplaţilor şi a genunchilor.~ Se menţine bolnavul acoperit, sprijinit, pe toată durata tehnicii.~ Se rulează lenjeria murdară sub bolnav.~ Se derulează cearşaful de pat curat, muşamaua şi aleza (rulate împreună) pe jumătatea liberă a patului, fără a atinge

lenjeria murdară. ~ Se întoarce bolnavul în decubit dorsal, apoi în decubit lateral opus pe lenjeria curată – fără a-l lăsa dezvelit.~ Se îndepărtează lenjeria murdară şi se introduce în sacul de lenjerie murdară.~ Se derulează lenjeria curată. ~ Se readuce bolnavul în poziţie decubit dorsal.~ Se execută colţurile şi se introduce cearşaful sub saltea – bine întins, fără cute. ~ Muşamaua şi aleza se întind foarte bine pentru a nu forma cute.Schimbarea cearşafului de învelitoare (pătură):~ Se aşează peste bolnav cearşaful curat pliat.~ Se îndepărtează cearşaful murdar sincron cu întinderea cearşafului curat (se prind colţurile inferioare ale cearşafului curat

şi colţurile superioare ale cearşafului murdar şi, printr-o mişcare sincronă, se întinde cearşaful curat concomitent cu îndepărtarea cearşafului murdar).

~ Cearşaful murdar se introduce în sacul de lenjerie murdară.~ Se aşează pătura/învelitoarea peste cearşaf şi se execută colţurile şi cuta pentru picioare.Schimbarea feţei de pernă:~ Se îndepărtează faţa murdară.~ Se pliază faţa curată şi se înveleşte perna.~ Se aşează perna sub capul bolnavului.Reorganizarea locului:~ Se aşează noptiera lângă pat.~ Se aşează scaunului la locul lui.~ Se îndepărtează din salon sacul cu lenjerie murdară.~ Se spală mâinile.~ Se închide fereastra.

SCHIMBAREA LENJERIEI DE PAT – ÎN LĂȚIME – cu bolnavIndicaţii:~ Se recomandă la bolnavul mobilizabil în poziţie şezând când schimbarea lenjeriei se poate face şi în lăţime.~ Rularea cearşafului de pat se va face transversal.~ Execuţia tehnicii este identică ca la schimbarea lenjeriei de pat în lungime.

251

Observaţii:~ Schimbarea lenjeriei se face cu multă blândeţe fără a provoca durere sau oboseală bolnavului. ~ În timpul schimbării lenjeriei de pat trebuie evitat curentul, trebuie asigurată intimitatea bolnavului.~ Se face o pregătire fizică şi psihică a bolnavului informându-l asupra necesităţii imobilizării la pat, prevenirea escarelor şi

crearea stării de confort.~ Muşamaua şi aleza se pot schimba mai des.~ Schimbarea lenjeriei de pat se va face în funcţie de starea generală a bolnavului → cu sau fără bolnav (bolnavul fiind aşezat

pe un scaun sau în fotoliu, lângă pat), în lungime sau în lăţime.~ În timpul schimbării lenjeriei de pat se poate face şi toaleta bolnavului şi masajul regiunilor predispuse escarelor; se poate

schimba totodată şi lenjeria de corp. ~ Lenjeria murdară se introduce în sacul de lenjerie murdară.

252

179.SCHIMBAREA PANSAMENTULUI COTEA MARIA Definiţie: Pansamentul chirurgical este actul prin care se aseptizează si se protejează plaga.

Scop: terapeuticMateriale necesare:-mănuşi,tăviţă renală;-cutie cu instrumentar steril,casoletă cu comprese sterile;-soluţii dezinfectante pentru tegument şi plagă;-faşă de tifon,leucoplast;-materiale necesare profilaxiei tetanice.

Pregătirea pacientului:-psihică: se explică tehnica,se obţine consimţământul;-fizică:se aşează în poziţie comodă.

Execuţia tehnicii:-asistentul medical işi spală mâinile,îmbracă mănuşile;-la recomandarea medicului combate durerea;-îndepărtează pansamentul vechi (dacă pansamentul este lipit de plagă se umezeşte cu Rivanol sau cu apa oxigenata şi se îndepărteză treptat);

-dacă plaga este intr-o regiune cu păr , se rade părul în jurul plăgii până la o distanţă de 6 cm de marginea plăgii;-aseptizeză tegumentul din jurul plăgii cu alcool iodat sau tinctură de iod, circular,de la interior spre exterior pentru a evita antrenarea germenilor de pe tegument in plagă; -curăţă plaga cu apă oxigenată sau Rivanol 1‰;-tamponează şi absoarbe surplusul de soluţie din plagă cu comprese uscate;-aplică comprese sterile,uscate şi fixează pansamentul cu faşă sau leucoplast.-face profilaxia tetanică conform Ordinului MS.

Reorganizarea locului:-selectarea deşeurilor conform P.U.

Observaţii:-este interzisă explorarea instrumentală oarbă a unei plăgi în afara unui serviciu chirurgical de specialitate- extragerea corpilor străini din plagă , precum şi excizarea şi îndepărtarea ţesuturilor devitalizate sunt realizate de medic .

253

180.SONDAJUL GASTRIC BARARU TANIADefiniţie. Sondajul sau tubajul gastric reprezintă introducerea unei sonde gastrice Faucher sau Einhorn, pe cale orală sau nazală prin faringe şi esofag în stomac.Scop:

explorator : recoltarea conţinutului stomacal în vederea evaluării funcţiei chimice şi secretorii (chimismul gastric) şi pentru evaluarea funcţiei evacuatorii gastrice

therapeutic : evacuarea conţinutului toxic din stomac ; curăţirea mucoasei gastrice de exudate şi substanţe străine depuse; hidratarea şi alimentarea bolnavului ; introducerea unor substanţe medicamentoase

Materiale necesare de protecţie : şorţuri din cauciuc sau din material plastic, muşama şi aleză, prosoape sterile : sonda Faucher sau Einhorn, 2 seringi de 20 ml, mănuşi de unică folosinţă,pense hemostatice, eprubete nesterile : tăviţă renală, tavă medicală, pahar cu apă aromată, pahar cu apă pentru proteză, recipient pentru colectare medicamente : la indicaţia medicului

Pregătirea pacientului psihic: se informează pacientul şi i se explică necesitatea tehnicii şi este rugat să respecte indicaţiile date în timpul

sondajului fizic:- se aşează pacientul pe un scaun cu spătar, cu spatele cât mai drept şi se protejează cu şorţul de material plastic - i se îndepărtează proteza dentară (când este cazul) şi se aşează tăviţa renală sub bărbia pacientului pentru a capta

saliva ce se scurge din cavitatea bucală, pacientul fiind solicitat să menţină tăviţa în această poziţie- pacientul nu va mânca în dimineaţa efectuării examenului

Efectuarea procedurii asistenta se spală pe mâini cu apă şi săpun şi îmbracă şorţul de material plastic; îşi pune mănuşile sterile umezeşte sonda pentru a favoriza alunecarea prin faringe şi esofag se aşează în dreapta bolnavului şi îi fixează capul cu mâna stângă, ţinându-l între mână şi torace prinde cu mâna dreaptă extremitatea rotunjită a sondei ca pe un creion cere pacientului să deschidă larg gura , să respire adânc şi introduce capătul sondei până la peretele posterior al

faringelui, cât mai aproape de rădăcina limbii, invitând bolnavul să înghită prin deglutiţie sonda pătrunde în esofag şi este împinsă foarte atent spre stomac(la marcajul 40-50 cm citit la arcada

dentară) verifică prezenţa sondei în stomac prin aspirarea conţinutului stomacal cu ajutorul seringii şi se fixează sonda se aspiră sucul gastric cu seringa pentru diferite probe se extrage sonda printr-o mişcare hotărâtă, cu prudenţă, după comprimarea ei cu o pensă hemostatică când capătul liber al sondei ajunge în gura pacientului se prinde cu mâna stângă şi se îndepărtează sonda goleşte conţinutul sondei în vasul colector şi se aşează sonda în tăviţa renală se pregăteşte produsul pentru laborator- completarea formularelor, etichetare

Îngrijirea ulterioară a pacientului- i se oferă un pahar cu apă aromată să-şi clătească gura şi se şterg mucozităţile de pe faţă şi bărbie- se îndepărtează tăviţa şi şorţul şi i se oferă proteza dentară (după caz); se aşează pacientul în poziţie comodă- se notează tehnica, data, cantitatea şi aspectul macroscopic al sucului gastric extras

Accidente Greaţă şi senzaţie de vărsătură; se înlătură fie printr-o respiraţie profundă, fie se efectuează anestezia faringelui cu o

soluţie de cocaină 2% Sonda poate pătrunde în laringe: apare reflexul de tuse, hiperemia feţei, apoi cianoza, se îndepărtează sonda Sonda se poate înfunda cu resturi alimentare; desfundarea se face prin insuflaţie cu aer Se pot produce bronhopneumonii de aspiraţie

Observaţii- tubajul gastric se efectuează în condiţii de asepsie, putând fi efectat şi pe cale endonazală(sonda Einhorn)- pacienţilor inconştienţi li se urmăresc respiraţia, culoarea feţei; verificarea căii de pătrundere a sondei se face prin introducerea capătului liber într-un pahar cu apă - apariţia bulelor de aer confirmă pătrunderea în căile respiratorii

- o formă particulară de sondare în scop hemostatic este introducerea sondei BlakemoreDE EVITAT: ungerea sondei cu ulei sau alte substanţe grase (provoacă greaţă pacientului)

254

181.SONDAJUL VEZICAL COTEA MARIADefiniţie: introducerea unei sonde sau a unui cateter prin uretră in vezica urinară, realizând o comunicare intre mediul intern al vezicii si mediu extern.Scop:- explorator: recoltare de urina, depistarea unor modificari patologice ale uretrei si vezicii urinare.-terapeutic: evacuarea continutului, procedee terapeutice prin sondă.Sondajul vezical la femeiMateriale necesare:-de protectie : muşama si traversă; -sterile:sondă urinară pentru evacuare simplă Nelaton lungă de 15 cm, eprubete, ser fiziologic, pensă hemostatică, tampoane de vata,comprese, mănusi ,câmp. -nesterile: materiale pentru toaleta organelor genitale, tavită renală, bazinet, paravan, pungă colectoare.-medicamente: ulei de parafina steril, oxicianura de mercur 1/5000.Pregătirea pacientei: -psihică: se informează si se axplică necesitatea tehnicii,se obţine consimţământul.-fizică: se izolează patul cu paravan, se protejeaza cu musamaua si aleza, se aseaza pacienta in decubit dorsal cu genunchii ridicati si coapsele indepartate, se indepartează perna si pătura, se acoperă pacienta lăsând descoperită zona genitală, se aşeaza bazinetul si se efectueaza toaleta organelor genitale externe, se indepărteaza bazinetul si se aşeaza tăviţa renală intre coapsele pacienteiExecuţia tehnicii:- asistenta spală mâinile si imbracă mănuşile sterile, evidentiaza meatul urinar, dezinfecteaza orificiul uretral de sus in jos cu oxicianura de mercur;- scoate sonda cu o pensa si o prinde intre degetele mediu si inelar al mâinii drepte;- lubrifiază sonda cu ulei steril- cu vârful in sus sonda introduce in uretra 4-5 cm;- primele picături se lasa sa curga in tavita renala apoi in recipiente in funcţie de scop;- extragerea sondei se face dupa pensarea orificiului extern prin aceleaşi mişcări.Ingrijirea pacientei: toaleta regiunii vulvare, se imbracă si se aşeaza comod in pat, se supravegheazaEprubetele cu urina recoltată pentru examene de laborator se etichetează şi se transportă la laborator.Reorganizarea: indepartarea deseurilorNotarea in F.O.: se notează tehnica si numele persoanei care a efectuat-o, cantitatea de urină recoltată, aspectul macroscopic al urinei.

255

182.SPĂLĂTURA AURICULARĂ POPA MIHAELADefinitie: introducerea unui current de lichid in conductul auditiv extern se numeste spalatura auriculara

Scop: - evacuator: indepartarea secretiilor, corpilor straini

Pregatirea pacientului:- psihica: explicarea procedurii si obtinerea acceptului/acordului- fizica:* OTOSCOPIE ( efectuata de catre medic)

dop de cerum=instilare de substante medicamentoase pe baza de glicerina , cu minim 12 ore inaintea efectuarii spalaturii

insecte vii=tampon imbibat in alcool/eter corpi straini hidrofili=se extrag de catre medic cu ajutorul unei pense

Pozitia pacientului:- sezand - decubit dorsal

Materiale necesare:- musama +aleza- prosop- tavita renala- seringa Guyon- comprese/tampoane sterile- lichidul de spalatura la temperature corpului- manusi de unica folosinta

Tehnica:- pregatirea asistentei medicale- pregatirea materialeleor necesare- musama +aleza pentru protectia patului- prosop in jurul gatului- tavita renala sustinuta de catre pacient sub urechea la care urmeaza sa se efctueze spalatura- se aspira in seringa Guyon lichidul de spalatura si se verifica temperatura acestuia- se cere pacientului sa deschida gura- se trage pavilionul urechii în sus şi înapoi cu mâna stângă, iar cu dreapta injectează lichidul de

spălătură spre peretele postero-superior şi se aşteaptă evacuarea- se repetă operaţia până ce lichidul este curat- se usucă conductul auditiv extern cu tampoane de vată- se îndepărtează tăviţa renală - medicul controlează rezultatul spălăturii prin otoscopie- se introduce un tampon de vată în conduct- se aşează pacientul în decubit dorsal 1/2-1 oră- se examinează lichidul de spălătură- Se noteaza in F.O. :data efectuarii procedurii,urechea la care s-a efectuat spalatura si numele asistentei

care a efectuat procedura

Reorganizarea locului de munca

Incidente si accidente: lipotimie,varsaturi,otodinie,otalgie=se intrerupe procedura

256

183.SPĂLĂTURA GASTRICĂ BARARU TANIADef. Prin spălătură gastrică înţelegem evacuarea toxicelor necaustice (medicamente) sau a conţinutului stomacal (reziduuri alimentare) în caz de stenoza pilorică .Scop – terapeutic - evacuarea conţinutului stomacal toxicIndicaţii

intoxicaţii alimentare sau cu substanţe toxice stază gastrică însoţită de procese fermentative pregătirea preoperatorie în intervenţiile de urgenţă sau pe stomac pregătirea pentru examen gastroscopic

Contraindicţii intoxicaţii cu substanţe caustice hepatite cronice; varice esofagiene îmbolnăviri cardio-pulmonare decompensate ulcer gastric în perioada dureroasă cancer gastric

Materiale necesare - 2 şorţuri din material plastic , prosoape

- sonda gastrică Faucher sterilă, pâlnie - mănuşi de unică folosinţă, pensă hemostatică- cană de sticlă sau de metal de 5 l cu apă caldă la 25-26°C- recipient pentru captarea lichidului (găleată, lighean)- medicamente :cărbune animal, alt antidot la indicaţia mediculuiPregătirea pacientului

psihic:- se anunţă şi se explică pacientului importanţa examenului în vederea obţinerii colaborării sale fizic : se aşează pacientul pe scaun şi se protejează cu un prosop în jurul gâtului; se aşează şorţul de cauciuc; se

îndepărtează proteza dentară (când este cazul); i se oferă tăviţa renală şi este rugat să şi-o ţină sub bărbie (pentru captarea salivei şi pentru imobilizarea pacientului)

Execuţie- asistenta se spală pe mâini, îmbracă mănuşi de unică folosinţă şi şorţul de cauciuc- umezeşte sonda, se aşează în dreapta pacientului şi îi fixează capul între mână şi torace, cere pacientului să deschidă gura, să respire adânc- introduce capătul sondei până la peretele posterior al faringelui cât mai aproape de rădăcina limbii invitând pacientul să înghită, prin deglutiţie, sonda pătrunde în esofag şi prin mişcări blânde de împingere ajunge în stomac (la marcajul 40-50 cm la arcada dentară)- la capătul liber al sondei se adaptează pâlnia şi se aduce la nivelul toracelui pacientului- se verifică temperatura lichidului de spălătură şi se umple pâlnia care se ridică apoi deasupra capului pacientului- înainte ca ea să se golească complet, se coboară cu 30-40 cm sub nivelul epigastrului în poziţie verticală pentru a se aduna în ea lichidul din stomac- se goleşte conţinutul pâlniei în vasul colector- se repetă operaţia până ce lichidul este curat, limpede, fără resturi alimentare sau substanţe străine- se îndepărtează pâlnia şi se pensează capătul liber al sondei după care aceasta se extrage cu atenţie, pentru a se împiedica scurgerea conţinutului ei în faringe, de unde ar putea fi aspirat de pacient- dacă spălătura s-a efectuat pentru eliminarea unor substanţe toxice ingerate accidental sau voluntar, tot ceea ce s-a evacuat din stomac se va păstra pentru examinarea de către medic, iar un eşantion va fi trimis la laborator

Îngrijirea ulterioară a pacientului- se oferă pacientului un pahar cu apă cîlduţă să-şi clătească gura şi se şterg mucozităţile de pe faţă şi bărbie- se îndepărtează tăviţa renală şi şorţul şi se aşează pacientul în poziţie comodă, notându-se în F.O. spălătura

Accidente şi incidente: ~ Când apare senzaţia de vomă şi greaţă se înlătură sonda indicând respiraţie profundă., anestezie cu soluţie de cocaină

2%~ Sonda poate pătrunde în laringe – apare tusea, hiperemia feţei, cianoză – se îndepărtează imediat sonda.~ Sonda se înfundă cu resturi alimentare – desfundarea se face prin insuflare de aer cu seringa~ Se pot produce bronhopneumonii de aspiraţii

257

184.SPĂLĂTURA OCULARĂ BARARU TANIADef. Prin spălătura oculară se înţelege introducerea unui lichid în sacul conjunctival.Scop: - terapeutic- în procesele inflamatoare ale conjunctivei- în prezenţa unor secreţii conjunctivale abundente - pentru îndepărtarea corpilor străiniPregătirea materialelor casoletă cu comprese, tampoane de vată sterile undină sau alt recipient picurător soluţii antiseptie la 370C : acid boric 3%, oxicianură de mercur 1/6000, ser fiziologic, apă bicarbonatată 22‰ tăviţă renală mănuşi de unică folosinţă Pregătirea pacientului

psihic: - se anunţă pacientul şi i se explică necesitatea şi inofensivitatea tehnicii fizic:

se aşează pacientul în poziţie şezând, cu capul aplecat pe spate, cu privirea în sus; sau în poziţie decubit lateral se protejează ochiul sănătos cu o compresă sterilă se protejează cu un prosop în jurul gâtului se aşează tăviţa renală lipită de gât, de partea ochiului ce urmează a fi spălat (susţinută de bolnav sau ajutor) dacă starea generală nu permite poziţia şezând, pacientul va sta în decubit dorsal sau lateral, cu capul aplecat înapoiEfectuarea spălăturii – este nevoie de două asistente: una supraveghează pacientul şi-l menţine în poziţia aleasă, cealaltă efectuează tehnica se spală şi se dezinfectează mâinile asistentei se verifică temperatura lichidului de spălătură: 37°C (temperatură mai joasă declanşează reflexul de închidere a

pleoapelor) se aşează pe cele două pleoape câte o compresă îmbibată în soluţia antiseptică de spălare se deschide fanta palpebrală cu degetele mâinii stângi şi toarnă încet lichidul din undină (sau alt recipient) în sacul

conjunctival, evitând cornea se solicită pacientului să rotească ochiul în toate direcţiile se repetă tehnica la nevoie şi verifică prezenţa corpilor străini în lichidul de spălătură (când este cazul) se îndepărtează tăviţa renalăÎngrijirea ulterioară a pacientului

- se usucă faţa pacientului şi se aspiră lichidul rămas în unghiul nazal al ochiului cu o compresă sau tampon- îndepărtează compresa sterilă de pe ochiul protejat şi se aşează pacientul în poziţie comodă

Reorganizarea locului/ notarea în F.O.- se notează tehnica şi numele persoanei care a efectuat-o, precum şi aspectul lichidului de spălătură- se colectează materialelor conform P.U.Incidente şi accidente

- traumatisme oculare sau lezarea ochiului prin manevre incorecte- infecţii prin diseminarea infecţiei la celălalt ochi

Observaţii - ciocul undinei va fi ţinut la distanţă de 6-7 cm de ochiul pacientului pentru ca eventualele mişcări reflexe produse

de acesta sau gesturile greşite ale asistentei să nu traumatizeze ochiul cu vârful recipientului- lichidul de spălătură de la un ochi nu va fi folosit şi pentru celălalt ochi

258

185.SPĂLĂTURA VAGINALĂ BARARU TANIADefinitie Prin spalatura vaginala se intelege introducerea unui curent de lichid – apa sau solutie medicamentoasa – in vagin ,care,dupa ce spala peretii vaginali ,se evacueaza pe langa canulaScop

Therapeutic : indepartarea continutului vaginal(normal sau patologic ) dezlipirea exudatelor patologice de pe mucoasa

- Dezinfectia locala inaintea interventiilor chirurgicale- Calmarea durerilor- Reducerea proceselor inflamatorii

Pregătirea materialelor- Canula vaginală cu duza perforată (pentru reducerea presiunii lichidului)- Soluţie la temperatura corpului (cantitatea şi tipul recomandate de medic)- 2 l solutie medicamentoasa:apa oxigenata,solutie cloramina,permanganat de potasiu1/2000,oxicianura de mercur 1/4000- Irigator , bazinet, paravan- Pensă- Gel pentru lubrifiere- Tampoane de vată- Stativ pentru suspendarea irigatorului, paravan- Aleză, muşama,pled- Mănuşi sterilePregătirea pacientuluia) PSIHICĂ:- Explicaţi procedura şi motivele pentru care s-a recomandat spalatura si instruiţi pacienta să stea liniştită şi relaxată, să comunice eventualele senzaţii neplăcute - - Obţineţi consimţământulb) FIZICĂ:- Asiguraţi intimitatea- izolare cu paravan- Se protejeaza patul cu musamaua si aleza- Instruiţi pacienta să-şi golească vezica si asiguraţi poziţia corectă (ginecologică)- se acopera regiunea vulvei cu un strat subtire de vaselina ( pt spalaturi calde)Efectuarea procedurii:- Verificaţi recomandarea medicala, temperatura lichidului, identificaţi pacienta si explicaţi desfăşurarea procedurii- Verificaţi dacă pacienta şi-a golit vezica si aşezaţi pacienta pe masa ginecologică- Înveliţi pacienta cu un pled şi aşezaţi muşamaua şi aleza sub pacientă- Spălaţi mâinile- Clampaţi tubul şi puneţi în irigator soluţia la temperatura corpului- Declampaţi tubul, evacuaţi aerul şi reclampaţi- Îmbrăcaţi mănuşi sterile- Spălaţi perineul cu tampoane de vată umezite cu apă caldă,incepeţi curăţirea dinspre partea anterioară spre spate, folosind tamponul o singură dată- Lubrifiaţi canula cu gel sau vaselină- Agăţaţi punga/irigatorul în stativ la o înălţime de 50-70 cm de la simfiza pubiană- Îndepărtaţi cu o mână labiile iar cu cealalt introduceţi canula în vagin , înclinând-o spre faţă apoi spre spatele pacientei; introduceţi aproximativ 8 -10cm (la 10 -11cm se atinge fundul de sac vaginal)- Îndepărtaţi pensa şi permiteţi soluţiei să curgă sub forţa gravitaţiei; rotiţi cu blândeţe canula în timpul irigaţiei- Clampaţi tubul înainte de terminarea lichidului şi îndepărtaţi canula cu blândeţe- Permiteţi pacientei să stea pe masă câteva minute pentru a elimina lichidul în totalitate- Spălaţi regiunea vulvară cu apă şi săpun şi uscaţi bine cu un prosop- Examinaţi aria perineală, aspectul lichidului; dacă lichidul conţine mucus, puroi sau sânge prezentaţi medicului- Îndepărtaţi mănuşile si materialele utilizate conform P.U. si spalati-va pe maini- Notaţi procedura în F.O.ÎNGRIJIREA PACIENTEI- Conduceţi pacienta la pat şi aşezaţi-o într-o poziţie confortabilă- Verificaţi starea pacientei (dureri, senzaţii neplăcute)- Instruiţi pacienta cum să-şi facă singură spălătura dacă este nevoie

259

186.SPĂLĂTURA VEZICALĂ COTEA MARIA

Definiţie:introducerea unei soluţii medicamentoase prin sondă sau cateter in vezică.

Scop:terapeutic-îndepărtarea exudatelor patologice din inflamaţia pereţilor vezicali , pregătirea pentru explorări şi profilaxia şi tratamentul complicaţiilor în cazul sondei à demeure.

Materiale necesare:-de protecţie:muşama,aleză;-sterile:sondă urinară cu o singură cale,tampoane,comprese,mănuşi,pensă hemostatică,seringă Guyon;-nesterile:bazinet,tăviţă renală;-medicamente:lichid de spălătură 1l,oxicianură de mercur1/5000,soluţie de rivanol,nitrat de argint,ulei de

parafină,ser fiziologic.

Pregătirea pacientului:- psihică: se informează si se explică necesitatea tehnicii se obţine consimţământul;-fizică: se izolează patul cu paravan, se protejează cu muşama si aleză, se aşează in pozitie ginecologica, seefectueaza toaleta regiunii genitale

Execuţia tehnicii:- tehnica incepe cu sondajul vezical;- după evacuarea vezicii se adapteaza la sondă seringa Guyon si se introduc 80-100 ml soluţie, fară sa sedestinda vezica;- se retrage seringa şi se lasă să se scurga lichidul introdus, se repetă operaţia până ce lichidul evacuateste limpedeReorganizare:selectarea şi indepărtarea deşeurilor conform PU.Notarea inFO: se noteaza tehnica si aspectul lichidului de spălătură.Incidente:obstruarea sondei cu un cheag de sânge-se insuflă aer sau ser fiziologic.

260

187.TAMPONAMENTUL VAGINAL POSTELNICU MIHAELA

Definiţie:~ Tampoanele vaginale sunt confecţionate din vată presată, de formă alungită, îmbrăcată în faşă sau înfăşurată cu tricou de

aţă sare se prelungeşte de la tampon cu 20-25 cm.~ Capetele feşii rămân parţial în afara vaginului şi permit extragerea tamponului.~ Prin tampoane se introduc în vagin medicamente sub formă de soluţii sau unguente.

Materiale necesare:~ Valve vaginale (sau valva rotundă Meyer).~ Pensă ginecologică sterilă.~ Soluţie medicamentoasă.~ Tampoane sterile.~ Glicerină pentru lubrifiere.~ Mănuşi de protecţie.~ Tăviţă renală.

Efectuarea tehnicii : ~ Se spală mâinile şi se dezinfectează.~ Se aşează bolnava în poziţie ginecologică.~ Se îmbracă mănuşile de cauciuc.~ Se lubrifiază valvele vaginale.~ Se depărtează pereţii vaginului cu valvele vaginale.~ Se îmbibă tamponul cu medicament şi se introduce prin lumenul creat de valve până în fundul de sac posterior al

vaginului, în aşa fel încât aţa să rămână, fără să atârne, în afara vaginului.~ Se îndepărtează tamponul la ora sau ziua indicată de medic.

261

188.TESTAREA SENSIBILITĂȚII LA ANTIBIOTICE BARARU TANIA

Testarea cutanată este utilizată pentru a testa sensibilitatea la un anumit antibiotic a organismului. Injectarea se va realiza după tehnica injecţiei intradermice. Raportul diluţiei poate fi 1/100 sau 1/1000.Scop: - explorator.Materiale necesare:

- ace şi eringi sterile- alcool medicinal- tampoane de vată.- mănuşi de portecţie- antibioticul ce urmează a fi testat şi administrat- ser fiziologic pentru realizarea diluţiei

Realizarea procedurii : raport 1/100- se spală mâinile şi se pun mănuşile de unică folosinţă- se realizează diluarea unui gram de substanţă activă( a medicamentului) cu 10 ml ser fiziologic( dacă flaconul are 1,5 grame, se diluează cu 15 ml ser fiziologic) - din aceasta dilutie: 1+10=11, se aspiră 1ml solutie, care, la rândul ei se diluează cu încă 9 ml ser fiziologic.- din soluţia obţinută 1+ 9=10ml, se aspiră 0,1ml soluţie ce se administrează pe faţa anterioară a antebraţului,

intradermic .Locul injectării va fi însemnat .- după maxim 30 de minute se interpretează sensibilitatea în funcţie de reacţia locală.În cazul unei alergii: la locul

injectării medicamentului(antibioticului), apare eritem,eventual papulă puriginoasă (prurit=senzaţie de mâncărime), cu tendinţa la extindere.Citirea se face în maxim 30 de minute: rezultatul este negativ dacă diametrul este <10mm şi, deci, soluţia se poate administra; rezultatul este pozitiv dacă diametrul este >10mm şi, deci, soluţia nu se poate administra.

- în cazul realizării unui raport de diluţie 1/1000 , la 1 ml soluţie 1/100 se adaugă 9 ml ser fiziologic din care apoi se va lua 0,1 ml ce se va administra intradermic, reacţia citindu-se tot la 30 minute.

Observaţie- înainte de realizarea testării se va avea în vedere , o eventuală, posibilă reacţie alergică, de aceea vor fi pregătite

medicamentele necesare pentru a putea interveni - adrenalină, hemisuccinat de hidrocortizon

262

189.TESTUL DE TOLERANȚĂ LA GLUCOZĂ BARARU TANIA

Definiţie Testul de toleranţă la glucoză reprezintă testul ce evaluează capacitatea organismului de a metaboliza administrarea

unei doze măsurate de glucoză, cu determinarea nivelurilor plasmatice şi urinare ale glicemiei la intervale regulate, utilizat în special pentru diagnosticarea diabetului zaharat.Recomandări pentru efectuarea testului de toleranţă la glucoză oral(TTGO)

- pacienţi cu glicemiebazalamodificata (impaired fasting glucose, IFG); - antecedentefamiliale de diabetzaharat; - obezitate; - istoric de infectiirecurente (cutanatesauurinare); - episoadeinexplicabile de hipoglicemie; - paciente cu avorturispontane, nasteri premature, nasteri de feţimorţisaumacrosomi;- glicozurietranzitoriesauhiperglicemieîncursulsarcinii, - dupăinterventiichirurgicale, traumatisme, stres, infarct miocardicsauadministrare de ACTH.

Contraindicaţiiletestului - Testul nu trebuieefectuat la pacientii cu paraliziehipokaliemicaperiodica;

- De asemeneatestul nu esteindicat in caz de: hiperglicemiebazala ≥ 126 mg/dL la douadeterminari; - valori ale glicemieibazale constant normale; - valori ale glicemiei postprandiale ≥200mg/dL la douadeterminari; - diabetzaharat clinic manifest; - diabetsecundar (ex. dupaadministrare de hormoni).

Pregătireapacientului Ultimulconsum de alimentetrebuiesa fie cu celputin 8 ore (nu maimult de 16 ore) înainteaefectuariitestului;

estepermisaingestiaunorcantitatimici de apa. Pacientultrebuiesaaiba o dietanormala in ultimele 72 ore (>150g glucide/zisiabstinenta de la alcool). Este interzisfumatulsiefortulfizicpedurataefectuariitestului.Efectuareatestului

Adulti: Se voradministra in interval de 5 minute 75g glucozaanhidradizolvataînaparece.Copii: Cantitatea de glucozaadministrataeste in functie de greutateapacientului: 1.75g/kg corp – maximum 75g.Se vorrecolta 2 probe de sange: imediat înainte de administrareaglucozeişidupă 120 minute.Inanumitesituatiiclinice,

la solicitareamedicului, se pot recoltamaimulte probe la: 30, 60, 90, 120, 180 minute4.Reactii adverse: unelepersoane pot prezentagreatasau pot aveasimptomevaso-vagale in cursulefectuariitestului.

InterpretarearezultatelorInterpretareavalorilorglicemieibazalesi in cadrultestului de toleranta la glucoza se efectueaza conform criteriilor ADA

(American Diabetes Association):

Normoglicemie Conditiiasociate cu risccrescut de diabetzaharat

Diabetzaharat

Glicemiebazala <100 mg/dL (<5.6 mmol/L)

100-126 mg/dL (5,6-6,9mmol/L) (glicemiebazalamodificata)

≥126 mg/dL(7.0 mmol/L)

Glicemie la 2 ore dupaadministrarea a 75g glucoza

<140 mg/dL(7.8 mmol/L)

140-200 mg/dL (7.8-11.1mmol/L) (intoleranta laglucoza)

≥200 mg/dL(≥11.1 mmol/L)

Testul de toleranta la glucozaesteutil nu numai in diagnosticuldiabetuluizaharat, ci si in identificareapacientilor cu intoleranta la glucoza (impaired glucose tolerance, IGT).

Persoanele cu IFG, ca sicele cu cele cu IGT, fac parte dintr-un grupintermediar, care, desi nu indeplinestecriteriile de diagnostic ale diabetuluizaharat, prezintaniveluri ale glucozeipreamaripentru a fi considerate normale. Acesteapersoanetrebuie considerate categorii de risccrescut pentru diabet si afectiunicardiovasculare.IFG si IGT se asociaza cu obezitate (in special abdominala), hipertensiunearterialasidislipidemie (trigliceride crescutesi HDL-colesterolscazut). Cresterea activitatiifizice, scaderea ponderala si administrarea anumitor agenti farmacologici previn sau intarzie dezvoltarea diabetului la persoanele cu intoleranta la glucoza.Alteconditiicliniceasociate cu modificareatolerantei la glucoza:• Scadereatolerantei la glucoza cu valoricrescute ale glicemieipoateaparea: postgastrectomie, in ingestiaexcesiva de glucoza, hiperlipidemietipurile III, IV si V, hemocromatoza, boala Cushing, leziuni SNC.• Scadereatolerantei la glucoza cu hipoglicemiepoateaparea in: boala von Gierke, bolihepatice severe, niveluricrescute de epinefrina.

263

• Crestereatolerantei la glucoza cu aplatizareacurbei (obtinuta din valorileglicemiei la 30, 60, 90, 120, 180 minute) poateaparea in: hiperplaziesautumori ale celulelorinsularepancreatice, malabsorbtie (sprue, boalaceliaca, boala Whipple), boala Addison, hipopituitarism, hipoparatiroidism, hipotiroidie, boli hepatice1.

LimitesiinterferenteTestul are valoarelimitata in diagnosticuldiabetuluizaharat la copiisiesterarindicat in acestscop.

Fumatulpoatecrestenivelurile de glucoza.Dietaalterata (ex. regimpentruscaderea in greutate) poatescadeatoleranta la glucozasisugeraun “falsdiabet”. Bolileinfectioasesiinterventiilechirurgicale pot afectatoleranta la glucoza, de aceeatestul se recomanda a fi efectuat la un interval de 2 saptamani de la episodulacut. Repausulprelungit la pat poate de asemeneasaafectezerezultateletestului; atat cat esteposibil, testul se vaefectuadoar la pacientiambulatori.

Alteconditiipatologice care pot genera rezultate falspatologice la testul de toleranta la glucoza: ulcer duodenal, gastrectomie, hipokaliemie, hipermagneziemie.• MedicamenteCrestereatolerantei la glucoza: atenolol, clofibrat, gliburid, fenitoin, guanetidina, lisinopril, inhibitori MAO, metformin, metoprolol, nandrolol, octreotid, prazosin.Scadereatolerantei la glucoza: acebutolol, acid nicotinic, atenolol, betametazona, calcitonina, clorpromazina, clofibrat, contraceptive orale, estrogeniconjugati, cortizon, danazol, dexametazona, diazoxid, dietilstilbestrol, foscarnet, furosemid, hormon de crestere, hidroclorotiaziad, imipramina, interferon alfa-2a, litiu, medroxiprogesteron, metilprednisolon, metoprolol, naproxen, niacinamida, nifedipin, pindolol, prednisolon, prednison, prometazina, spironolactona, streptozocin, triamcinolon, triamteren, verapamil.Dacaesteposibil, medicatiatrebuieintrerupta cu celputin 3 zileinainte de test (in special contraceptive orale, diureticetiazidice, corticosteroizi, fenotiazine)3.

264

190.TOALETA CAPULUI POSTELNICU MIHAELACondiţii:~ Temperatură adecvată în salon → pentru a feri bolnavul de răceală.~ Să pregătească materialul necesar → în ordinea folosirii.~ Să acţioneze repede, precis, blând, fără a obosi.~ Să menajeze bolnavul.~ Să asigure intimitatea.~ Să convingă bolnavul cu tact şi delicateţe.~ Să examineze regiunile expuse escarelor şi să acţioneze în vederea prevenirii lor.~ Toaleta pe regiuni se execută la pat, descoperind bolnavul progresiv – numai porţiunea care se spală.~ Timpul alocat toaletei trebuie să fie minim.~ Asistenta trebuie să acţioneze rapid, cu mişcări sigure, blânde, fără a obosi bolnavul.~ Se anunţă bolnavul şi se explică tehnica şi necesitatea ei → pentru a obţine acordul.~ Se asigură condiţiile de mediu.~ Se îndepărtează noptiera de pat.~ Se protejează patul. ~ Se aşează paravanul în jurul patului.Indicaţii : ~ Toaleta generală / duşul:

o Se face la internare.o Cel puţin de 2 ori pe săptămână în timpul spitalizării.o Înaintea intervenţiilor chirurgicaleo Înaintea externării sau transferului.

~ Baia (duşul) se face dimineaţa înainte de masă sau seara, după digestie – la 2 ore de la servirea mesei.~ Baia nu va depăşi 15 minute.Scop:~ Menţinerea tegumentelor curate → pentru a preveni complicaţiile cutanate.~ Îndepărtarea stratului cornos de pe suprafaţa pielii.~ Îndepărtează microbii şi substanţele străine → murdăria, de pe piele.Efecte:~ Activarea circulaţiei cutanate.~ Stimularea funcţiilor pielii.~ Favorizează mobilizarea anticorpilor din celulele endoteliale din ţesutul celular subcutanat.~ Să creeze o stare de confort.~ Are efect sedativ.Materiale necesare:~ Paravan (în lipsă se poate improviza cu ajutorul a 2 stative de perfuzie şi un cearşaf).~ Muşama, aleză.~ Lighene.~ Apă caldă, apă rece. ~ Găleată.~ Două bazinete.~ Tăviţă renală.~ Mănuşi de cauciuc.~ Mănuşi de baie (3) → pentru faţă, trunchi şi membre, organe genitale.~ Săpun neutru.~ Şampon.~ Alcool camforat.~ Talc, pudrieră.~ Trusă de unghii.~ Perie şi pastă de dinţi.~ Perie, pieptene, uscător de păr.~ Lenjerie curată.~ Sac pentru lenjeria murdară.~ Creme protectoare.~ Deodorant.

265

Pregătirea:~ Se îmbracă bolnavul cu halat şi papuci şi se transportă la sala de baie.~ Se închid geamurile şi uşa.~ Se interzice deschiderea uşii în timpul toaletei.~ Se verifică temperatura din cameră (200C).~ Proteza dentară mobilă se păstrează într-un pahar cu apă, acoperit.

o Se măsoară temperatura apei → care trebuie să fie de 37-380C~ Pregătirea bolnavului:

o Se anunţă şi se explică tehnica.o Se cere bolnavului să urineze.o Se dezbracă bolnavul pe regiunio Se protejează părul cu cască de baie.o Se introduce bolnavul cu atenţie în cadă şi I se supraveghează reacţiile.

Toaleta zilnică:~ Zilnic asistenta supraveghează sau execută toaleta de dimineaţă şi de seară:

o Spălarea feţei.o Spălarea urechilor.o Spălarea gâtului.o Spălarea membrelor superioare.o Spălarea axilei.o Toaleta cavităţii bucale.o Îngrijirea părului.

~ Pregătirea este identică ca la baia generală.~ Toaleta se execută la chiuvetă → cu apă şi săpun neutru sau la pat.~ Dacă există posibilitatea, toaleta zilnică se poate face şi la duş.~ Se dezbracă bolnavul.~ Se spală faţa (cu sau fără săpun → după preferinţa bolnavului) şi se clăteşte.~ Se spală gâtul, membrele superioare insistând la nivelul axilei.~ Se efectuează toaleta perineală.~ Se face toaleta bucală.~ Se perie şi se piaptănă părul.~ Dacă toaleta este executată de către asistentă, aceasta va îmbrăca mănuşi.~ Dacă este cazul, după toaletă se schimbă lenjeria.~ Toaleta zilnică permite controlul regiunilor predispuse escarelor!Observaţii:~ Dacă bolnavul prezintă frisoane → se aplică termofoare şi se administrează lichide calde.~ Dacă starea bolnavului suferă modificări în timpul băii → se întrerupe baia şi se dă drumul la apă, după care se acordă

îngrijirile de urgenţă.~ Convalescenţii după boli infectocontagioase → vor face şi o baie dezinfectantă după baia generală.~ Bolnavii adinamici → vor fi spălaţi cu duşul.~ În timpul băii → bolnavii vor fi permanent supravegheaţi.~ Se recomandă pentru bolnavii mobilizabili duşul mobil, eventual în poziţie şezând.TOALETA PĂRULUI~ Se aşează cadă specială sub capul bolnavului.~ Se controlează temperatura apei.~ Se umezeşte părul, se şamponează se fricţionează masând uşor în sens circular. ~ Se clăteşte abundent. ~ Se acoperă părul cu un prosop~ Se îndepărtează materialele folosite.~ Se usucă cu uscător.~ Se piaptănă.

266

191.TOALETA CAVITĂȚII BUCALE LA PACIENTUL CONȘTIENT POSTELNICU MIHAELA

VEZI ȘI FIȘA NR. 190

Poziţia bolnavului:~ Decubit lateral → bolnav inconştient.~ Semişezând → bolnav conştient.Materiale necesare:~ Pentru bolnavii conştienţi:

o Periuţa individuală. o Pastă de dinţi. o Pahar cu apă. o Prosop.o Tăviţă renală.

Tehnica igienei dentare la bolnavul conştient:~ Se aşează un prosop în jurul gâtului.~ Se pune pastă pe periuţă. ~ Se serveşte bolnavul cu periuţa, apoi cu paharul de apă.~ Bolnavul îşi spală dinţii cu mişcări verticale energice şi clăteşte gura în tăviţa renală.

267

192.TOALETA CAVITĂȚII BUCALE LA PACIENTUL INCONȘTIENT POSTELNICU MIHAELA

VEZI ȘI FIȘA NR. 190

Poziţia bolnavului:~ Decubit lateral → bolnav inconştient.~ Semişezând → bolnav conştient.Materiale necesare:~ Pentru bolnavii inconştienţi:

o Tampoane pe port tampon. o Comprese de tifon.o Deschizător de gură. o Spatulă linguală.o Apă boricată 20%. o Glicerină boraxată.o Tăviţă renală.o Apărători metalice pentru degete. o Mănuşi d protecţie.

Tehnica igienei dentare la bolnavii inconştienţi:~ Se aşează sub bărbia bolnavului prosopul şi tăviţa renală.~ Se aplică deschizătorul de gură între arcadele dentare.~ Se înmoaie un tampon în glicerină boraxată 2%.~ Se şterg limba de la bază spre vârf, bolta palatină, suprafaţa internă şi externă a arcadelor dentare dinafară înăuntru.~ Cu un alt tampon se şterge dantura.~ Cu degetul protejat metalic şi învelit în tifon îmbibat în glicerină boraxată sau zeamă de lămâie se îndepărtează depozitul

gros depus pe mucoase până în faringe.~ Buzele uscate se ung cu glicerină boraxată.

268

193.TOALETA FEȚEI POSTELNICU MIHAELA

VEZI ȘI FIȘA NR. 190

TOALETA FEȚEI~ Se îndepărtează perna şi se protejează patul cu muşama şi aleză.~ În jurul gâtului bolnavului se aşează un prosop.~ Se verifică temperatura apei.~ Se îmbracă mănuşile de cauciuc şi prima mănuşă de bumbac care se umezeşte.~ Fruntea se spală de la mijloc spre tâmple. ~ Se şterg ochii de la comisura externă spre cea internă, se clătesc şi se şterg cu prosop curat. ~ Se spală regiunea periorală şi perinazală prin mişcări circulare. ~ Se şterge prin tamponare.~ La cererea bolnavului se poate folosi săpun la toaleta feţei.

TOALETA URECHILOR~ Se săpuneşte urechea insistând la nivelul şanţurilor şi retroauricular.~ Se clăteşte bine şi se şterge cu prosop.~ Se întoarce capul şi se procedează la fel cu cealaltă ureche.~ Se introduc – la cererea bolnavului – tampoane de vată.

269

194.TOALETA MEMBRELOR INFERIOARE POSTELNICU MIHAELA

VEZI ȘI FIȘA NR. 190

~ Se verifică temperatura apei.~ Se săpunesc coapsele insistând la nivelul regiunii inghinale.~ Se clătesc şi se şterg.~ Se flectează gambele pe coapse şi se introduce piciorul în lighean.~ Se săpuneşte gamba insistând în regiunea poplitee şi interdigital. ~ Se clăteşte şi se şterge cu prosop.~ Se fricţionează cu alcool şi se pudrează cu talc. ~ Se procedează la fel cu celălalt picior. ~ Se taie unghiile scurt şi se pilesc.

270

195.TOALETA MEMBRELOR SUPERIOARE POSTELNICU MIHAELA

VEZI ȘI FIȘA NR. 190

~ Se verifică temperatura apei.~ Se protejează patul cu muşama şi aleză.~ Se dezbracă regiunea.~ Se săpuneşte circular de la umăr spre capătul distal, insistând la axilă.~ Se clăteşte şi se şterge cu prosop.~ Se înveleşte.~ Se taie unghiile şi se pilesc.~ Se repetă operaţiile şi pe partea opusă.

271

196.TOALETA NOU NĂSCUTULUI FOCȘA MARIA

Indicaţii:~ Baia generală a nou născutului şi sugarului întruneşte aceleaşi condiţii ca la adult.~ Se face toaletă locală după fiecare emisie de scaun sau urină.~ Frecvent se vor spăla mâinile sugarului.

Pregătirea materialelor necesare efectuării băii:~ Cadă specială cu apă la 370C care trebuie să acopere umerii copilului menţinut în poziţie semişezând.~ Apă caldă şi rece.~ Mănuşă de bumbac.~ Termometru de baie.~ Săpun neutru.~ Comprese şi tampoane sterile pentru toaleta ochilor, conductului auditiv extern, fose nazale.~ Recipient pentru lenjeria murdară.~ Unguent pentru piele.~ Pudră de talc.~ Stropitoare din plastic – pentru duş.~ Prosop de baie.~ Lenjerie curată pregătită în ordinea folosirii.

Baia nou născutului şi sugarului:~ Tegumentele nou născutului se curăţă atent cu comprese de tifon sterile, se ung cu ulei.~ Zilnic se face baie parţială insistând la nivelul regiunii fesiere, genitale, a plicilor şi evitând regiunea ombilicală care se

îngrijeşte separat.~ Copilul dezbrăcat se introduce în cadă prins cu mâna stângă de axila stângă, gâtul şi capul sprijinit pe antebraţul

persoanei care efectuează baia.~ Se spală faţa anterioară a corpului, iar pentru spălarea spatelui se întoarce copilul cu faţa în jos, susţinut sub axilă şi cu

toracele şi gâtul sprijinit pe antebraţ.~ Baia se termină cu duş cu apă potrivită la temperatură de 370C.~ După duş se aşează copilul pe prosop şi se şterge prin tamponare.~ Toaleta ochilor se face cu tampoane cu muşeţel de la comisura externă spre cea internă.~ Fosele nazale şi urechile se curăţă cu tampoane de vată alungite şi răsucite.~ După baie se taie unghiile.

Îngrijirea plăgii ombilicale:~ Cordonul ombilical se mumifică la 6-8 zile de la naştere.~ Zilnic se apreciază aspectul.~ După căderea bontului ombilical la 12-15 zile se vor aprecia fundul, marginile plăgii, tegumentele din jur.

Observaţii:~ Durata băii nu va depăşi 5-6 minute.~ Pentru sugarul mare baia poate ajunge la 15 minute.

272

197.TOALETA ORGANELOR GENITALE POSTELNICU MIHAELA

VEZI ȘI FIȘA NR. 190

TOALETA ORGANELOR GENITALE – IGIENA INTIMĂ~ Se aşează bazinet sub bolnav pentru urinat, apoi se schimbă bazinetul.~ Se aşează bolnava /bolnavul în poziţie ginecologică.~ Spălarea se face dinspre pubis spre anus, cu apă şi săpun neutru. ~ Se insistă la plica inghinală. ~ Se limpezeşte cu ajutorul unui jet de apă curată.~ Se şterg uscat organele genitale cu un prosop curat, apoi se pudrează cu talc pentru a preveni intertrigoul.

273

198.TOALETA PE REGIUNI A UNUI PACIENT IMOBILIZAT CU APARAT GIPSAT POSTELNICU MIHAELA

VEZI ȘI FIȘA NR. 190, 194, 195, 199

~ În cazul bolnavilor cu aparat gipsat sau pansament se va avea grijă ca acestea să nu se ude.~ Mănuşa de baie sau buretele îmbibat cu apă s stoarce bine pentru a nu se scurge apă în pat.

274

199.TOALETA TORACELUI POSTELNICU MIHAELA

VEZI ȘI FIȘA NR. 190

TOALETA TORACELUI~ Se dezveleşte regiunea.~ Se verifică temperatura apei.~ Se săpuneşte insistând la femei la pliurile submamare.~ Se clăteşte şi se şterge prin tamponare.~ Se fricţionează braţele şi toracele cu alcool şi se pudrează cu talc.TOALETA ABDOMENULUI~ Se săpuneşte abdomenul.~ Se aşează muşama şi aleză sub abdomenul bolnavului.~ Cu tampon cu benzină se insistă la nivelul ombilicului îndepărtând murdăria.~ Se spală cu apă şi săpun şi se clăteşte, apoi se şterge.~ Se unge regiunea ombilicală cu vaselină.TOALETA SPATELUI~ Se întoarce bolnavul în decubit lateral.~ Se protejează patul cu muşama şi aleză.~ Se săpuneşte spatele şi regiunea lombo-sacrală.~ Se clăteşte şi se şterge prin tamponare.~ Se pudrează cu talc.~ Se readuce bolnavul în decubit dorsal şi se îmbracă trunchiul.

275

200.VACCINAREA BCG BARARU TANIA

Definiţie Vaccinarea BCG reprezintă o vaccinare obligatorie în ţara noastră, pentru profilaxia tuberculozei. Se efectuează în maternitate tuturor nou-născuţilor cu greutatea mai mare de 2500 gr, începând din ziua 4-5 până la vârsta de 60 zile. Nu se recomanda revaccinarile . Vaccinarea BCG se realizează pe cale intradermică, cu vaccin liofilizat ( tulpina BCG-IC72, este pusa la punct in 1972 de Institutul Cantacuzino ,obtinuta prin treceri succesive pe medii SAUTON)Materiale necesare- seringă de 1ml cu ac intradermic, 5 ml cu ac intramuscular sterile- fiola de vaccin şi solvent- tampoane cu dezinfectant, tincură de iod - mănuşi de unică folosinţă Prepararea suspensiei de vaccin - Se ia fiola de vaccin si cea de solvent - Se dezinfecteaza gatul fiolelor cu tinctura de iod si se pileste usor - Se deschide fiola de solvent - Se trece la deschiderea fiolei de vaccin dupa ce îi înfaşuram gâtul in foita de material plastic ce se gaseste in ambalaj;deschiderea se face lent pentru a evita risipirea continutului prin patrunderea brusca a aerului (ele fiind conditionate in vid)- Cu seringa de 5 ml se aspira 2 ml solvent si se trec in fiola de vaccin- Aspiram de 2-3 ori lichidul in seringa pentru omogenizare.Suspensia astfel obtinuta contine 0,10 mg bacili/ 0,1 ml si se utilizeaza cat mai curand ( dupa cel mult o ora ) fiind tot timpul protejata de lumina directa si de caldura. Tehnica vaccinarii Vaccinarea propriu-zisa se face folosind o seringa de 1 ml si un ac intradermic cu bizou scurt .Acul se ataseaza seringii dupa ce s-a aspirat suspensia de vaccin cu acul intramuscular:- Se elibereaza braţul stang şi se dezinfecteaza cu alcool faţa posterioara a treimii medii a bratului stang - Dupa evaporarea alcoolului ,cu mana stanga prindem bratul respectiv intanzand tegumentul treimii medii a acestuia intre police si medius ,iar cu mana dreapta se introduce strict intradermic acul ( cat mai superficial),apoi injectam 0,1 ml vaccin ; la locul injectarii se realizeaza o papula cu diametrul de 6-7 mm,albicioasa ,ischemica , cu aspect in „coaja de portocala”- Se retrage acul ; am realizat vaccinarea. Reactia locala vaccinala se formeaza în 2-4 saptamani sub forma unui nodul rosu –violaceu; nodulul se poate ulcera , formându-se o crusta care se elimina. La locul vaccinarii ramane o cicatrice denivelata fata de tegumentele din jur , la inceput de culoare violacee, apoi alb-sidefie cu diametrul de 5-6 mm si care constituie locul vaccinarii .Reactiile vaccinale dureaza in medie 2-3 luni ,uneori mai mult. Cicatricile vaccinale cu dimensiunea sub 3 mm dovedesc o vaccinare ineficienta.Nu se aplica tratament local la nivelul reactiei vaccinale .Dupa un interval de 8-10 saptamani de la vaccinare se instaleaza alergia vaccinala.Complicatiile vaccinarii BCG- Sunt rare si benigne,rar apar reactii locale precoce cu evolutie rapida spre ulceratie ( fenomenul Koch la alergici)- Altele sunt reactii de dimensiuni mari – 18-20 mm la nodulii si de 10-20 mm la ulceratii – sau abcese locale cu evolutie indelungata ,ca urmare a introducerii unei suspensii vaccinale insuficient omogenizate sau a unei injectari subcutanate.- Exceptional pot aparea adenopatii axilare de peste 10 mm ,cu evolutie spre abcedare.Nu se administreaza chimioterapie antituberuloasa ,ci numai tratament local ( chiuretarea abcesului si aplicarea locala de rifampicina). Contraindicaţiile vaccinarii BCG- IDR pozitiv, tuberculoză activă, imunodeficinţe congenitale- SIDA, boli febrile, convalescenţa dupa boli infectioase - 6 luni dupa hepatita virala- Afectiuni dermatologice acute, leucemii, limfoame, boli maligne- Greutate < 25oo gr la nastereObservaţii: 1 ml suspensie contine 1mg bacili, iar la 0,1 ml cat este doza vaccinala ,avem ,0,1 mg bacili,teoretic aproximativ 200 000 corpi bacilari. Vaccinul se pastraza la adapost de lumina ,la temperatura de + 4 grade C ( frigider) si se utilizeaza numai in limitele de valabilitate inscrise pe fiecare fiola.

276