Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iaşi Doar pentru uz intern – pregătire seminarii!FACULTATEA DE DREPTColectivul de Ştiinţe Penale asist. univ. dr. Mihai DuneaDisciplina: DREPT PENAL - PARTEA GENERALĂ

FIŞĂ de LUCRU

( Participaţia penală )

Exerciţii tip „grilă”

1. Pluralitatea ocazională prezintă natura juridică de:a) unitate faptică.b) pluralitate de infracţiuni.c) cauză specială de atenuare a răspunderii penale.d) circumstanţă agravantă generală, la unele infracţiuni.

2. Sunt condiţii ale complicităţii:a) săvârşirea, de către autor, a unei infracţiuni.b) existenţa unei activităţi de înlesnire sau ajutor la săvârşirea (de către autor) a faptei.c) realizarea unei promisiuni de tăinuire a bunurilor / favorizare a infractorului, anterior sau concomitent

cu săvârşirea faptei incriminate de către acesta.d) intenţia directă, ca formă specifică de vinovăţie cu care trebuie realizată activitatea de înlesnire / ajutor

la comiterea nemijlocită a faptei incriminate, de către o altă persoană.

3. Instigarea:a) realizată de două sau mai multe persoane, în înţelegere, asupra unei singure terţe persoane, este

denumită „concurs de instigări”.b) dacă nu are ca finalitate luarea hotărârii de a săvârşi fapta incriminată (de către cel faţă de care s-a

desfăşurat activitatea de determinare), reprezintă doar o tentativă de instigare (o instigare neizbutită), care nu are relevanţă penală în lumina noului C. pen. (2009), dar care poate atrage, de lege lata, o sancţiune, în calitate de instigare neurmată de executare.

c) pentru a avea relevanţă penală, în calitate de formă de participaţie penală, presupune inexistenţa unei hotărâri anterioare a instigatului, în privinţa săvârşirii faptei incriminate.

d) unei persoane la săvârşirea unui omor, în condiţiile în care instigatorul nu a însoţit pe autor şi complice la locul săvârşirii faptei, este de natură a atrage reţinerea circumstanţei agravante generale a „săvârşirii faptei de trei sau mai multe persoane împreună”.

4. Variantele de participaţie penală improprie care au relevanţă penală sunt:a) forma intenţie şi culpă.b) forma intenţie şi lipsă de vinovăţie.c) forma culpă şi intenţie.d) forma lipsă de vinovăţie şi intenţie.

5. Ca formă a pluralităţii de făptuitori:a) pluralitatea naturală mai este denumită şi pluralitate legală.b) pluralitatea constituită semnifică participarea la un grup infracţional ce îşi propune săvârşirea de

infracţiuni, chiar dacă există sau nu o structură ierarhică internă a asociaţiei astfel constituite.c) pluralitatea naturală se referă exclusiv la săvârşirea de infracţiuni bilaterale.d) pluralitatea ocazională se caracterizează prin necesitatea înţelegerii prealabile a participanţilor, altfel

nefiind de conceput existenţa participaţiei penale.

1

6. Participarea la săvârşirea aceleiaşi infracţiuni prin două tipuri de activităţi distincte, una specifică instigării, iar cealaltă specifică complicităţii :

a) constituie un concurs de infracţiuni (se va răspunde pentru instigare la acea infracţiune, separat de complicitate la acea infracţiune).

b) atrage răspunderea penală pentru ultima calitate în care a acţionat participantul, după caz, instigare sau complicitate.

c) atrage răspunderea penală pentru forma de participaţie cu care făptuitorul a cooperat cel mai intens, pe caz concret, la săvârşirea infracţiunii după caz, instigare sau complicitate.

d) atrage răspunderea penală a persoanei doar în calitate de instigator, contribuţia de complice fiind natural absorbită în aceea de instigator.

7. Ca formă mijlocită de participare la săvârşirea unei fapte prevăzute de legea penală:a) complicitatea la complicitate este o variantă a complicităţii.b) complicitatea la instigare este o modalitate de manifestare a complicităţii.c) instigarea la complicitate este o variantă a instigării.d) instigarea la instigare este tot o instigare.

8. Coautoratul nu este posibil la:a) infracţiunile omisive.b) infracţiunile de obicei.c) infracţiunile cu autor exclusiv unic (infracţiuni săvârşite in persona propria).d) infracţiunile formale.

9. Pentru a fi în prezenţa coautoratului este necesar ca:a) actele fiecărui coautor, privite izolat de ale celorlalţi coautori, să fi produs singure rezultatul prevăzut

de norma de incriminare.b) să existe o legătură subiectivă între coautori.c) aceeaşi persoană să nu fi comis şi acte specifice instigării sau complicităţii.d) întotdeauna, coautorii să săvârşească activităţi omogene de executare a faptei prevăzute de legea

penală.

10. Dacă la comiterea unui furt autorul a fost ajutat nemijlocit de alte persoane, care însă nu au ştiut că se comite o infracţiune, încadrarea juridică va fi:

a) furt simplu (forma tip, în conţinut de bază).b) furt simplu (forma tip, în conţinut de bază), cu reţinerea circumstanţei agravante generale a săvârşirii

faptei de trei sau mai multe persoane împreună.c) furt calificat, săvârşit de două sau mai multe persoane împreună.d) furt calificat şi instigare la furt, în forma participaţiei improprii.

11. Sunt considerate forme principale de participaţie:a) coautoratul faţă de complicitate.b) instigarea faţă de complicitate.c) coautoratul faţă de instigare.d) complicitatea faţă de instigare.

12. Coautoratul nu este posibil la:a) infracţiunile de rezultat.b) infracţiunile formale.c) infracţiunile omisive.d) infracţiunile comisive.

2

Speţe

1. Pe fondul stării conflictuale preexistente, inculpatul F.A, care se afla împreună cu inculpatul S.L., văzând victima (pe care au ajuns-o din urmă), a coborât din căruţă şi i-a aplicat multiple lovituri cu pumnii în cap, urmare cărora victima s-a dezechilibrat, a fost prinsă de inculpat şi pusă cu forţa în coşul căruţei, moment în care inculpatul S.L. a pus în mişcare căruţa. În tot acest timp inculpatul F.A. a lovit victima de mai multe ori cu deosebită intensitate, fără nici o intervenţie din partea inculpatului S.L.Când au ajuns în afara localităţii Vârghiş, inculpatul F.A. a lovit victima de mai multe ori cu scândura de şezut de la căruţă, zdrobind capul acesteia în zona facială şi craniană, iar inculpatul S.L. a oprit căruţa lângă un şanţ unde F.A. a dat jos victima din căruţă şi a lăsat-o acolo, după care au plecat.A doua zi, cei doi inculpaţi discutând despre fapta comisă, au constatat că scândurile căruţei erau puternic îmbibate cu sânge, astfel că le-au luat de pe căruţă şi le-au ascuns în podul şurii, acoperindu-le cu fân, după care au confecţionat un alt coş.În aceeaşi zi inculpatul F.A., în timp ce inculpatul S.L. lipsea de acasă, s-a dus la locuinţa acestuia, a cerut atelajul şi s-a deplasat la locul unde a aruncat victima, pe care a găsit-o în aceeaşi poziţie şi cu atelajul a transportat victima la capătul celălalt al localităţii Vârghiş, unde se afla un lac, a legat picioarele victimei în zona gleznei cu o sârmă şi a aruncat cadavrul în lac.Inculpatul S.L., condamnat în primă instanţă ca participant la comiterea infracţiunii de omor, a formulat apel, solicitând reîncadrarea faptei sale drept infracţiune de favorizare a infractorului (art. 264 C. pen.). Argumentaţi care ar trebui să fie soluţia instanţei de apel !

2. După comiterea unei infracţiuni de furt, inculpaţii (cu toţii şomeri) s-au deplasat la locuinţa unui prieten comun, inculpatul G. S. N., având asupra lor o geantă în care se afla o combina muzicală şi alte bunuri pe care le sustrăseseră. În prezenţa lui G.S.N., învinuitul B. S. a ascuns un teanc de bancnote în căptuşeala unei haine. Inculpatul G. S. N. a primit apoi, de la ceilalţi inculpaţi, 3 bijuterii din aur, fiind trimis să le amaneteze. Banii obţinuţi au fost împărţiţi între inculpaţi, G.S.N. primind de la ceilalţi o parte din sumă, pentru serviciul efectuat. În cursul procesului, G.S.N. a indicat faptul că el nu a avut cunoştinţă despre sustragerea efectuată de prietenii săi, solicitând achitarea. Ce trebuie să decidă instanţa? Motivaţi!

3. Inculpatul, acţionar cu drepturi de administrare la o societate comercială, având nevoie de o sumă mare de bani pentru a efectua o călătorie în Olanda, a încasat valoarea dorită din patrimoniul societăţii prin intermediul mai multor dispoziţii de plată, cu titlul „avans dividende”. Deoarece la momentul încasării, societăţii îi lipsea bilanţul contabil pe anul financiar respectiv, încasarea sumei cu acest titlu nu era permisă. Ulterior, organele financiar-fiscale competente au demarat un control la societatea comercială în cauză; încercând să ascundă neregula astfel apărută, inculpatul a dat dispoziţie unei secretare să radieze din documente menţiunea încasării sumelor ca „avans dividende”, înlocuind-o cu aceea de „avans spre decontare” (fapt ce ar fi fost de natură să înlăture ilegalitatea, dar care ar fi presupus o procedură mai complicată, pe care inculpatul nu îşi dorise să o efectueze la data efectuării călătoriei). Pentru fapta comisă, inculpatul şi secretara au fost traşi la răspundere penală, încadrarea fiind aceea de fals material în înscrisuri sub semnătură privată (art. 288 C. pen.). Comentaţi speţa!

4. În fapt, instanţa a reţinut următoarele: X, gestionar al unor bunuri depozitate în magazia părţii vătămate (o societate comercială), a apelat la Y, vărul său primar, de profesie inginer electronist, propunându-i să sustragă împreună o parte din aceste bunuri. Drept urmare, pe timp de noapte, cei doi s-au deplasat la depozitul respectivei societăţi, cu autoturismul lui Y, unde au încărcat mai multe colete conţinând diverse aparate de uz electrocasnic, pe care le-au transportat pe rând la maşină. După efectuarea mai multor drumuri, spaţiul de depozitare al autoturismului fiind epuizat, coinculpaţii au părăsit locul săvârşirii faptei, Y ascunzând bunurile sustrase în garajul pe care îl închiriase de la Z cu câteva zile înainte, pe motiv că nu are unde să-şi adăpostească pe timp de noapte autovehiculul.

3

Instanţa a condamnat pe X şi Y, în calitate de coautori, pentru săvârşirea în mod continuat a unei infracţiuni de delapidare, iar pe Z pentru complicitate la aceeaşi infracţiune. Precizaţi, argumentat, dacă soluţia pronunţată este sau nu întemeiată!

5. X şi Y au luat hotărârea de a ucide pe victima Z, pentru a sustrage o sumă importantă de bani pe care aceasta o avea asupra sa. În realizarea acestei rezoluţii infracţionale, X s-a înarmat cu un topor, iar Y cu o scândură, înţelegându-se ca primul să aştepte victima la intrarea principală a locuinţei acesteia, iar celălalt la intrarea laterală, pentru a se asigura că Z nu le va scăpa. Observând victima apropiindu-se, X l-a strigat pe Y să-i vină în ajutor, după care, înainte de sosirea acestuia, i-a aplicat lui Z o puternică lovitură de topor în zona capului, în regiunea lobului parietal drept. Ajuns la locul agresiunii când Z era deja căzut, dar neştiind exact starea în care se afla acesta, Y i-a aplicat, la rându-i, o puternică lovitură cu scândura, tot în zona capului, dar în dreptul regiunii lobului parietal stâng. Cum victima nu dădea semne de viaţă, cei doi au ridicat suma de bani aflată în buzunarul interior al hainei acesteia, după care au fugit de la locul săvârşirii faptei. Raportul de expertiză medico-legală a concluzionat că ambele lovituri aplicate au fost mortale, prin natura lor, dar că victima era deja decedată anterior lovirii sale cu scândura, de către Y. Precizaţi, în mod argumentat, care va fi soluţia instanţei!

6. Instanţa a reţinut în fapt că X a determinat pe Y şi pe Z să comită o infracţiune de furt din domiciliul părţii vătămate. Ulterior adoptării hotărârii infracţionale de către cei doi instigaţi, aceştia şi-au distribuit rolurile fără a-l mai consulta pe X, astfel: Y urma să pătrundă în locuinţa victimei, pentru a sustrage bunurile vizate, timp în care Z avea să asigure paza la intrare şi – mai apoi – transportul bunurilor la apartamentul lui X. Ajuns cu autoturismul la domiciliul lui Y, pentru a-l deplasa pe acesta la locul săvârşirii faptei, Z a observat că primul avea asupra sa o bâtă, dar nu a discutat cu acesta despre respectivul aspect. La faţa locului, Z a respectat planul, rămânând de paza, în timp ce Y a pătruns prin efracţie în locuinţa părţii vătămate, unde, surprins fiind de aceasta în timp ce sustrăgea diverse bunuri, a lovit-o cu bâta de câteva ori, pentru a-şi asigura scăparea şi păstrarea lucrurilor însuşite, după care a fugit, fără a-i relata lui Z cele petrecute. Instanţa a condamnat pe Y pentru săvârşirea, ca şi autor, a unei infracţiuni de tâlhărie calificată (comisă de două sau mai multe persoane împreună), iar pe X şi Z în calitate de instigator, respectiv complice, la o infracţiune de furt calificat. Apreciaţi, argumentat, asupra corectitudinii hotărârii pronunţate, cu privire la încadrarea juridică a faptei şi calitatea în care răspunde fiecare participant.

7. În fapt, s-a reţinut că inculpatul C.I. a găsit în staţia C.F.R. Constanţa, un portmoneu cu acte aparţinând părţii civile R.M., în care se afla între altele şi o adeverinţă de predare a bagajelor la magazia staţiei C.F.R. Inculpatul a rugat o altă persoană, pe nume S.M., să ridice bagajele de la magazie, spunându-i că sunt ale sale, însă acesta a fost surprins de organele poliţiei în momentul prezentării adeverinţei. Calificaţi din punct de vedere juridico-penal faptele fiecărei persoane !

8. În sarcina inculpaţilor C.I., D.O. şi N.G. s-a reţinut, în fapt, că au hotărât împreună, la iniţiativa lui C.I., să săvârşească infracţiunea de tâlhărie, stabilind că C.I. şi D.O. vor intra în locuinţa victimelor L.E. şi L.D., pe care le vor imobiliza, după care vor lua banii găsiţi, în timp ce N.G. va sta afară, în faţa locuinţei, supraveghind să nu fie surprinşi. Pe baza înţelegerii stabilite, C.I. şi D.O. au pătruns în domiciliul victimelor, pe care le-au legat de elemenţii unui calorifer, aplicându-le peste gură şi câte un căluş din cârpe găsite în locuinţă (pentru a nu risca să fie surprinşi de persoanele alertate de posibilele strigăte de ajutor ale victimelor), în timp ce N.G. a rămas de pază în stradă. După sustragerea sumelor de bani găsite în casă, inculpaţii au părăsit în grabă locul săvârşirii faptei, lăsând victimele imobilizate; la scurt timp, L.E. a decedat, datorită asfixiei determinate de obturarea căilor respiratorii prin aplicarea

4

căluşului improvizat. Instanţa a condamnat pe N.G. pentru complicitate la tâlhărie care a dus la moartea victimei, iar pe C.I. şi D.O., în calitate de coautori, pentru un concurs de infracţiuni, format din infracţiunea de tâlhărie şi cea de omor (deosebit de grav – pentru a săvârşi sau a ascunde săvârşirea unei tâlhării), reţinând în sarcina lui C.I. şi instigarea la săvârşirea infracţiunii de tâlhărie. Comentaţi, în mod argumentat, asupra corectitudinii soluţiei astfel pronunţate!

9. În fapt, s-a reţinut că inculpaţii E.G. şi N.O., veri primari, s-au întâlnit şi au consumat o cantitate moderată de băuturi alcoolice. Deoarece E.G. se găsea într-o evidentă stare de disconfort psihic, N.O. l-a întrebat despre cauzele nemulţumirilor sale. Aflând că motivul supărării vărului său este un conflict între acesta şi victima M.I., N.O. (împotriva căruia victima demarase un proces de revendicare imobiliară) i-a relatat lui E.G. despre presupusele afirmaţii calomnioase pe care victima le-ar fi făcut, prin sat, cu privire la acesta. Observând că inculpatul E.G. devine din ce în ce mai iritat, proferând ameninţări la adresa victimei, N.O. i-a spus că se zvoneşte că M.I. ar fi întreţinut relaţii intime cu soţia lui E.G. (acum decedată), acesta putând fi şi motivul pentru care copilul acestuia nu îi seamănă deloc, nici ca aspect, nici ca şi caracter. În plus, N.O. a mai afirmat că l-ar fi auzit pe M.I. spunând că intenţionează să-l cheme în judecată şi pe E.G. pentru revendicarea unei părţi din terenul pe care acesta îşi construise de curând o anexă la casă, pe motiv că acel teren, împreună cu o parte din terenul lui N.O., ar fi fost preluate abuziv de către autorităţile comuniste de la tatăl victimei şi împărţite părinţilor celor doi veri pentru contribuţiile acestora la colectivizarea forţată de la începutul anilor 1950.Ca urmare a celor relatate, furia lui E.G. a atins un punct culminant, acesta luând hotărârea să îl atace pe M.I. cu un cuţit, pentru a-i suprima viaţa! Plecând să caute victima, E.G. a fost însoţit de vărul său, care îi spunea cum că victima este o ruşine pentru satul lor, un vagabond şi un hoţ care încearcă să profite de munca altora, risipindu-le agoniseala şi stricându-le armonia familială, motiv pentru care nu are nici un prieten şi – ca atare – nimeni nu i-ar simţi lipsa. Observând victima pe un drum lăturalnic de la marginea satului, E.G. a atacat-o, încercând de mai multe ori să o lovească cu arma pe care o avea asupra sa. Pentru că victima era mai solidă decât agresorul său şi acesta părea să piardă în confruntarea iniţiată, N.O., care stătuse iniţial deoparte, a intervenit, strecurându-se în spatele victimei, pe care a imobilizat-o, prinzându-i braţele la spate, în aşa fel încât a dat posibilitatea vărului său să îi aplice o lovitură fatală în zona gâtului. Să se arate cum trebuie să fie calificate contribuţiile celor doi făptuitori în săvârşirea infracţiunii de omor.

10. Prin sentinţa penală nr. 1138 din 29 septembrie 1994 a Judecătoriei Găieşti, rămasă definitivă prin neapelare, inculpatul P.D. a fost condamnat pentru săvârşirea infracţiunii de tăinuire. Instanţa a reţinut că, la 10 decembrie 1990, inculpaţii U.M. şi S.V. s-au înţeles cu inculpatul P.D. ca acesta să-i transporte cu autoturismul său în oraşul Găieşti, pentru a sustrage bunuri dintr-un magazin. Ajunşi la destinaţie, inculpatul P.D. a rămas în maşină, iar ceilalţi doi inculpaţi au pătruns în magazin prin efracţie şi au sustras bunuri în valoare ridicată. Cu aceeaşi maşină bunurile au fost transportate la domiciliul inculpatului V.M. şi împărţite între cei trei. Comentaţi asupra soluţiei !

11. Prin sentinţa penală nr. 245 din 3 aprilie 2001, Tribunalul Bucureşti, secţia I penală, a condamnat pe inculpaţii D.F. şi S.G. la câte 4 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de furt calificat prevăzut în art. 208 alin. 1 raportat la art. 209 alin. 1 lit. a), e) şi g) C. pen. (aşa cum era formulat la data judecării). Instanţa a reţinut că, la 13 iulie 2000, în jurul orelor 3, 30 inculpaţii se aflau în locul de îmbarcare în autocar a pasagerilor cursei cu destinaţia Germania.După ce partea vătămată A.O. s-a urcat pe scara autocarului, inculpata D.F. i-a băgat mâna în buzunar, sustrăgându-i portofelul cu bani şi acte, pe care le-a transmis în spate, inculpatului S.G., care în

5

aglomeraţie a părăsit locul faptei. Sustragerea portofelului a fost simţită de partea vătămată şi observată de un martor, inculpata fiind reţinută în autocar.În recursul declarat de inculpatul S.G., acesta a susţinut că a săvârşit fapta în calitate de complice, iar nu de autor cum greşit au susţinut instanţele de fond şi apel.Să se arate dacă sunt temeiuri pentru admiterea recursului declarat de inculpatul S.G

12. Prin sentinţa penală nr. 426 din 30 noiembrie 1994 a Judecătoriei Târgu Secuiesc, rămasă definitivă prin neapelare, inculpatul B.J. a fost condamnat pentru săvârşirea instigării la infracţiunea de furt calificat, conform art. 25 raportat la art. 208 alin. 1 şi art. 209 lit. a din Codul penal şi a infracţiunii de tăinuire, prevăzută în art. 221, cu aplicarea art. 33 şi 34 din acelaşi cod. Instanţa a reţinut că, în luna aprilie 1993, inculpatul a determinat pe B.C. să sustragă bunuri aparţinând unei instituţii, promiţându-i că îi va achita o anumită sumă de bani în schimbul respectivelor bunuri; ulterior sustragerii, inculpatul a cumpărat bunurile în cauză cu suma de 2.500 de lei, motiv pentru care a fost reţinută, în concurs cu infracţiunea de furt, infracţiunea de tăinuire. Comentaţi soluţia instanţei ! Cum s-ar califica din punct de vedere penal activitatea inculpatului, în cazul în care ulterior acestei prime fapte, B.C. ar mai fi sustras şi alte bunuri, de acelaşi fel, din alte întreprinderi, pe care inculpatul le-ar fi achiziţionat în mod similar? Ce importanţă are, în această ultimă ipoteză, împrejurarea că inculpatul nu i-a mai promis, anterior noii / noilor sustrageri, lui B.C. că va mai achiziţiona de la acesta bunuri de acelaşi fel? Argumentaţi !

13. Instanţa a reţinut următoarea stare de fapt:Inculpatul X, fără loc de muncă, a fost contactat de Y, un prieten de-al său, care urmărea să comită un furt de la un depozit de materiale de construcţii, motiv pentru care avea nevoie de un mijloc de transport. Cum X avea în proprietate un autoturism, Y i-a propus să i-l pună la dispoziţie pentru a facilita transportarea bunurilor, urmând a împărţi produsul infracţiunii. Deoarece se afla în termenul de încercare al liberării condiţionate din executarea unei pedepse anterioare pronunţate pentru o infracţiune de tâlhărie, X i-a cerut lui Z un termen de răgaz, în care să mediteze la propunerea acestuia. În acest interval de timp, X a aflat şi de planul unui alt cunoscut, Z, care îşi propusese să sustragă nişte calculatoare dintr-o sală de clasă a unui grup şcolar industrial, la care nu se asigura încă paza pe timp de noapte. Cum X avea nevoie urgentă de bani pentru a-şi achita nişte datorii, a luat hotărârea de a-i ajuta atât pe Y cât şi pe Z, în acelaşi mod (asigurarea transportului până şi de la locul comiterii faptelor, cu autoturismul său). Pentru a nu fi necesar să împartă în trei părţi profitul obţinut din fiecare sustragere în parte, X nu a comunicat nimic lui Y despre fapta plănuită de Z, nici acestuia despre sustragerea planificată de Y. X a comunicat fiecărui coinculpat în parte hotărârea sa de asociere infracţională, a doua zi după luarea rezoluţiei infracţionale; în noaptea aceleiaşi zile, X a acordat ajutorul promis lui Y, iar în noaptea următoare şi-a adus la îndeplinire şi promisiunea făcută lui Z. Ulterior descoperirii faptelor, Y şi Z au fost condamnaţi, fiecare în parte, pentru comiterea, ca autori, a câte unei infracţiuni de furt calificat, iar X a fost condamnat pentru complicitate la o infracţiune continuată de furt calificat. Comentaţi, argumentat, modul în care instanţa a efectuat calificarea juridică a ansamblului faptic !

6