Finantele publice.

1.Continutul si functiile finantelor publice.

Finanţele publice reprezintă ansamblul de cheltuieli ale statului.Din punct de vedere estimologic, cuvîntul „finanţe” provine din limba latină,ceea ce înseamnă „plată în bani”.Putem spune că finanţele publice sunt acele resurse financiare ce sunt puse la dispoziţia instituţiilor publice, asigurînd exercitatea funcţiilor lor în societate.Funcţiile de bază a finanţelor publice sunt: de control si functia de repartitie.Functia de repartitie a finantelor publica cunoaste doua faze: constituirea fondurilor, distribuirea fondurilor. Prima faza consta in formarea fondului de resurse financiare publice la constituirea acestora participa: intreprinderele indeferent de forma organizatorico-juridica, institutiile publice, persoanele fizice si persoanele juridice. Rezidente si nerezedente. Participarea la constituirea fond publice se manifesta in forme diferite si anume impozite, taxe, CAS, imprumuturi publice, dobinzi aferente imprumuturilor acordate, donatii, amenzi, penalitati. A doua faza are functia de repartitie . consta in distribuirea fondurilor de resurse financiare publice. Distribuirea resurselor financiare reprezinta de fapt diminsionarea volumului cheltuielilor publice pe destinatii si anume pentru invatamint, sanatate, cultura, asigurari sociale, protectia sociala. Functia de control necesitatea acestei functiei decurge din faptul ca fondul de resurse financiare publice aflate la dispozitia statului apartine intregii societati. Org specilizate in controlul de stat le revine sarcina de a controla integritatea patrimoniului publice , eficienta folosirii fondurilor de productie si de circulatie aflate la dispozitia unitatilor economice cu capital de stat.

2. Etapele de evoluție a finanțelor publice și rolul lor în economia modernă.

Se conturează două etape distincte: prima – corespunde capitalismului premonopolist, a doua – epocii imperialismului. Concepțiile din prima sînt considerate clasice, din a doua – moderne. Concepțiile clasice reflectă doctrina liberală predominantăîn perioada capitalismului ascendent, potrivit căreia actvitatea economică trebuie să se desfășoare evitînd intervențiile din partea atorității publice care ar putea perturba inițiativa privată, libera concurență, acțiunea legilor obiective ale pieții. Activitatea economică trebiue să rămînă apanajul întreprinderilor private, orice participare a statului la viața economică fiind considerată contraindicată. Este în interesul societății ca statul burghez să se limiteze la sarcinile sale tradiționale vizînd menținerea ordinii interne, apărarea țării și întreținerea de relații diplomatice, iar cheltuielile publice să se restrîngă la minimum. De aici rezultă că sarcina fin pb constă în asigurarea resurselor necesare întreținerii instituțiilor publice, funcționării normale a acestora; impozitele împrumuturile și celelate metode de procurare a res fin trebuie astfel concepute încît să aibă un caracter neutru, să nu modifice relațiile social – economice existente. În această etapă a statului jandarm în care prevala doctrina liberalismului economic, preocuparea specialiștilor era orientată cu precădere spre problemele procurării resurselor necesare statului, utilizării lor cu spirit de economie, repartizării srcinilor fiscale pe categorii de plătitori, contractării și rambursării împrumuturilor, întocmirii și executării echilibrate aa bugetului, respectării anumitor reguli care țin de disciplina financiară și de buna gestionare a fondurilor, conceptul de finanțe are un pronunțat caracter juridic. În se XX locul statului jandarm ar fi fost luat de către statul providență, care își lărgeștesensibil sfera preocupărilor. În legătură cu activitatea economică a statului, se afirmă tot mai mult concepția intervenționistă, conform căreia autoritatea publică este chemată să joace un rol activ în iața economică, să influențeze procesele economice, să corecteze evoluția cicilică, să prevină crizele. Pentru statul modern, fin pb nu mai sunt un simplu mijloc de asigurare a acoperirii cheltuielilor sale de administrație, ci înainte de toate un mijloc de intervenție în econome. Preocuparea principală a specialiștilor devine studierea instrumentelor cu ajutorul cărora statul poate să intervină în viața economică, a modalităților de influențare a proceselor economice, a relațiilor sociale. În noile condiții, de la studiul mijloacelor de acoperire a cheltuielilor publice, obiectul cerectării se dplasează spre analiza mijloacelor de intervenție a statului prin intermediul ch și veniturilor. În abordarea modernă a fin pb, la unii economiști contemporani prevalează conceptul economic, în timp ce la alții, accentul cade pe conceptul sociologic.

PAGE \* MERGEFORMAT 1

3.Sistemul financiar

În sens formal, sistemul finantelor publice poate fi vazut ca un ansamblu de organe, de institutii publice care institutiile publice cu competenta financiara sunt si componente ale sistemului administratiei publice, având trasaturile structurilor administrative definite în doctrina dreptului administrativ ca fiind „colectivitati umane constituite pe baza si în executarea legii, înzestrate cu mijloace materiale si financiare potrivit legii, precum si cupersonalitate juridica si competenta necesara pentru a putea actiona în vederea organizarii executarii si a executarii legii”. Prin structura sistemului financiar întelegem felul în care se organizeaza realizarea finantelor publice ca activitate. Sistemul financiar este astfel construit pentru a realiza atât activitati care intereseaza colectivitatea sociala în ansamblu, cât si activitati care privesc colectivitatile sociale constituite în unitatile administrativ-teritoriale.În structura sistemului financiar gasim institutii publice (organe) cu competenta generala în domeniul finantelor publice, cât si altele cu competenta materiala speciala. În cadrul administratiei publice statale centrale, un organism cu competenta generala în domeniul finantelor publice este Guvernul, cel care, сonstitutie, „potrivit programului sau de guvernare acceptat de Parlament, asigura realizarea politicii interne si externe a tarii si exercita conducerea generala a administratiei publice”. Guvernul initiaza proiectele principalelor acte normative din domeniul finantelor publice si adopta, în virtutea delegarii legislative, acte de forta juridica a legii în aceasta materie sau emite hotarâri, conform Constitutie, pentru organizarea executarii legilor financiare. „Actele Guvernului: (1) Guvernul adopta hotarâri si ordonante. (2) Hotarârile se emit pentru organizarea executarii legilor. (3) Ordonantele se emit în temeiul unei legi speciale de abilitare, în limitele si în conditiile prevazute de aceasta. (4) Hotarârile si ordonantele adoptate de Guvern se semneaza de primulministru, se contrasemneaza de ministrii care au obligatia punerii lor în executare si se publica în Monitorul Oficial. Nepublicarea atrage inexistenta hotarârii sau a ordonantei. Hotarârile care au caracter militar se comunica numai institutiilor interesate.” Guvernul elaboreaza proiectele bugetului de stat, bugetului asigurarilor sociale de stat, bugetelor fondurilor speciale, precum si ale conturilor generale anuale de executie ale acestora si le supune spre aprobare Parlamentului, iar dupa aprobare raspunde de realizarea prevederilor bugetare. De asemenea, exercita conducerea generala a activitatii executive în domeniul finantelor publice, în care scop examineaza periodic situatia financiara pe economie, executia bugetului public national si a bugetelor fondurilor speciale si stabileste masuri pentru mentinerea sau îmbunatatirea echilibrului bugetar, dupa caz. Curtea de Conturi, ca autoritate administrativa autonoma, „exercita controlul asupra modului de formare, de administrare si de întrebuintare a resurselor financiare ale statului si ale sectorului public. În conditiile legii organice, litigiile rezultate din activitatea Curtii de Conturi se solutioneaza de instantele judecatoresti specializate”, exercitând, în conditiile legii, si atributii jurisdictionale Ministerul Finantelor este organ al administratiei publice centrale (a statului) de specialitate. Facem aici mentiunea ca, potrivit noilor evolutii în teoria dreptului administrativ, distingem între administratia publica statala si administratia publica locala organizata pe baza aplicarii principiului descentralizarii administrative. Administratia publica statala cuprinde un palier central alcatuit din institutii publice cu competenta teritoriala generala si un palier teritorial, alcatuit din structuri descentralizate în teritoriu (în judete în general) ale componentelor palierului central. În lipsa unui cadru general dat de o lege de organizare a ministerelor, Ministerul Finantelor este organizat si functioneaza în temeiul Hotarârii de Guvern, cu modificarile si completarile ulterioare. Conducerea Ministerului Finantelor se exercita exclusiv de catre ministrul Finantelor, membru al Guvernului, numit, ca si secretarii de stat, pe criterii politice. Stabilitatea functionarii ministerului, continuitatea conducerii si realizarea legaturilor functionale între structurile ministerului sunt realizate de catre secretarul general al ministerului. Acesta este functionar public de cariera, numit prin concurs sau prin examen, pe criterii de profesionalism. În directa subordonare a Ministerului Finantelor functioneaza si Garda Financiara. Ministrul Finantelor conduce întreaga activitate a Ministerului finantelor si îl reprezinta în relatiile cu tertii, persoane fizice si juridice din tara si din strainatate. Secretarii de stat exercita atributiile delegate de ministrul Finantelor, prin ordin. Personalul din structura Ministerului Finantelor are calitatea de functionar public, fiindu-i aplicabile prevederile generale statutare în materie.Dintre competentele principale ale Ministerului Finantelor, retinem: a)luarea masurilor necesare pentru asigurarea echilibrului bugetar si aplicarea politicii financiare a statului, cheltuirea cu eficienta a resurselor financiare; b)elaborarea normelor metodologice pentru întocmirea bugetelor publice; c)colaborarea cu Banca Nationala la elaborarea balantei de plati externe, a balantei creantelor si angajamentelor externe, a reglementarilor din domeniul monetar si valutar si prezinta semestrial Guvernului informari în acest sens; d)participarea, în numele statului, în tara sau strainatate, dupa caz, la tratative externe privind acordurile bilaterale si multilaterale de promovare si protejare a investitiilor si conventiile de evitare a dublei impuneri si de combatere a evaziunii fiscale si împreuna cu Banca Nationala a României, în problemele

PAGE \* MERGEFORMAT 1

financiare, valutare si de plati; e)este autorizat sa contracteze si sa garanteze împrumuturi de stat de pe piata financiara interna si externa, în vederea asigurarii fondurilor necesare refinantarii datoriei publice interne, finantarii deficitului bugetar la nivelul înregistrat la finele fiecarui an si a echilibrului balantei de plati externe, în limitele aprobate prin lege; f)elaboreaza si înainteaza Guvernului proiectul bugetului de stat, pe baza proiectelor bugetelor ordonatorilor principali de credite ai acestui buget; g)executa, prin organe de specialitate, controlul financiar asupra constituirii si utilizarii resurselor financiare publice si solutioneaza, printr-o procedura administrativ-jurisdictionala, litigiile ivite cu aceasta ocazie

4. MECANISMUL FINANCIAR ELEMENTELE, ROLUL MECANISMULUI FINANCIAR CA PARTE INTEGRANTĂ A MECANISMULUI DE FUNCŢIONARE A ECONOMIEI NAŢIONALE..

Mecanismul financiar – ca parte componentă a mecanismului economic – are o structură complexă care cuprinde:sistemul financiar;pârghiile financiare utilizate de stat pentru influenţarea activităţii economice;metodele administrative de conducere folosite în domeniul finanţelor;cadrul instituţional alcătuit din instituţii şi agenţii cu atribuţii în domeniul finanţelor;cadrul juridic format de actele normative din domeniul finanţelor.1.Sistemul financiar este alcătuit din:sistemul financiar public (sau fonduri publice de resurse financiare);sistemul financiar privat (sau fonduri private de resurse financiare). Sistemul financiar public cuprinde următoarele componente:fonduri prevăzute în bugetul general consolidat al statului constituit - în principal – din(bugetul de stat (al administraţiei centrale de stat);bugetele locale;bugetul asigurărilor sociale de stat etc),fondurile prevăzute pentru asigurarea de bunuri, persoane şi răspundere civilă realizate prin societăţile cu capital de stat;creditul acordat de băncile cu capital de stat, precum şi împrumutrile contractate de stat; fondurile societăţilor comerciale cu capital de stat (regii autonome, companii naţionale etc.). Sistemul financiar privat cuprinde următoarele componente:fondurile firmelor private; fondurile societăţilor private de asigurare şi reasigurare (bunuri, persoane şi răspundere civilă);fondurile de creditare ale băncilor comerciale private. 2.Pârghiile financiare Pârghiile economico-financiare sunt instrumente ale conducerii economiei naţionale prin care statul acţionează asupra interesului economic al unei colectivităţi determinate sau al membrilor acesteia luaţi individual, pentru realizarea unui anumit obiectiv. Pârghiile economico-financiare sunt:Pârghiile cu caracter preponderent financiar, legate nemijlocit de funcţia de repartiţie a finanţelor: impozite, taxe şi cotizaţii sociale (pârghii fiscale);pîrghii bugetare-achiziţii publice,subvenţii,transferuri.Pârghiile financiar – monetare (bancare, valutare): preţurile şi tarifele; masa monetară; volumul creditelor şi rata dobânzii; rata dobânzii de politică monetară;cursul de schimb valutar. Pârghiile cu caracter preponderent economic: sistemul de salarizare (salariul minim pe economie, venitul minim garantat);sistemul de amortizare a imobilizărilor corporale şi necorporale. Pârghiile economico-financiare influenţează direct nivelul şi structura veniturilor şi cheltuielilor populaţiei, operatorilor economici şi statului, prin cele două roluri pe care le au în economie: rolul de redistribuire şi alocare a fondurilor, cu influenţarea eficienţei economice, a înclinaţiei de a economisi, a investi şi a munci (prin diferenţierile existente între impozitul pe capital, impozitul pe profit şi impozitul pe salariu);rolul de stabilizatori automaţi ai activităţii economice urmărind:stimularea dezvoltării sau restrângerii unor activităţi (agricultură, export, investiţii străine etc.);creşterea ocupării forţei de muncă;atingerea unor obiective sociale, demografice şi politice. Folosirea pârghiilor economico-financiare nu exclude necesitatea utilizării în completare a unor metode administrative.3.Metodele administrative de conducereUtilizarea instrumentelor (pârghiilor) fiscal-bugetare, monetare, bancare şi valutare nu exclude, în paralel, utilizarea a 2 instrumente de tip administrativ:realizarea perspectivei financiare;xercitarea controlului financiar.Realizarea perspectivei financiare presupune întocmirea de prognoze, programe şi planuri pentru a cunoaşte în ce direcţie, în ce ritmuri, cu ce eforturi şi cu ce rezultate se dezvoltă economia.La nivel macroeconomic există 2 instrumente: balanţa financiară de sinteză, care cuantifică toate resursele financiare ale economiei (publice şi private), precum şi destinaţia acestora (consum public şi privat, formare brută de capital, creşteri de stocuri şi rezerve, transferuri în străinătate); în fapt este o previziune a produsului intern brut, cu caracter orientativ şi care serveşte ca instrument de fundamentare a echilibrului financiar la nivel macroeconomic;bugetul general consolidat al statului, cu caracter obligatoriu.La nivel microeconomic întâlnim: bugetele de venituri şi cheltuieli ale firmelor, elaborate conform normelor stabilite de Ministerul Finanţelor Publice. Previziunea financiară reflectă nevoia de administrare riguroasă şi de management pragmatic al unor fonduri, în contextul dinamicilor transformări politice, demografice şi economice, în plan european şi global. Previziunea financiară trebuie să evidenţieze în urma unei analize foarte complexe:punctele tari şi punctele slabe, precum şi oportunităţile şi ameninţările;strategiile de realizarea a priorităţilor;programarea financiară

PAGE \* MERGEFORMAT 1

multianuală;mecanismele de implementare. Ar putea sa pară surprinzător, dar Comisia Europeană a elaborat “Perspectiva financiară pentru perioada 2007 – 2013”, adică un fel de “şeptenal”. Exercitarea controlului financiar se realizează la 3 niveluri:controlul Parlamentar, exercitat de Curtea de Conturi;controlul Executivului, exercitat, în principal, de Ministerul Finanţelor Publice şi de alte ministere şi agenţii;controlul intern al entităţii respective. n4.Cadrul instituţional este constituit din instituţii şi agenţii cu atribuţii în domeniu.În domeniul finanţelor publice întâlnim:1.instituţii ale autorităţii publice, precum Parlamentul şi instituţiile subordonate (Curtea de Conturi):Parlamentul este organul reprezentativ suprem şi unică autoritate legiuitoare a ţării; dezbate şi aprobă programul Guvernului care trasează liniile directoare ale politicii economice şi financiare; aprobă legea finanţelor publice, legile bugetului general consolidat al statului şi legile de execuţie a acestora;aprobă prin lege impozitele, taxele şi cotizaţiile sociale.2.instituţii ale administraţiei publice centrale şi locale:Guvernul;ministerele; prefecturile;primăriile şi consiliile judeţene, municipale, orăşeneşti, comunale.4.instituţii financiare specializate:Ministerul Finanţelor Publice este instituţia de specialitate a administraţiei publice centrale care aplică strategia şi programul Guvernului în domeniul orientării economiei şi al finanţelor publice. Banca Naţională a României, care este o instituţie monetară (organ unic de emisiune al statului), dar cu unele atribuţii în cadrul sistemului financiar; băncile comerciale cu capital de stat (inclusiv C.E.C.); societăţile de asigurare / reasigurare cu capital de stat. Toate aceste instituţii au atribuţii diferite:unele au dreptul de a lua decizii;altele au dreptul de a controla modul de aplicare a deciziilor;o parte sunt însărcinate cu executarea deciziilor organismelor superioare, având competenţe limitate de decizie, control şi îndrumare. În domeniul finanţelor private întâlnim instituţii financiare private cum ar fi:burse de valori;bănci comerciale;societăţi de asigurare/reasigurare;fonduri private de pensii etc.

5Cadrul juridic este alcătuit din reglementările emanate de la organele puterii legislative (Parlamentul) şi ale puterii executive (Guvernul) şi care trebuie să îndeplinească următoarele criterii (principii):au caracter obligatoriu pentru toate persoanele fizice şi juridice din România;sunt unitare pe întreg teritoriul ţării;prevăd sancţiunile care se aplică în cazul nerespectării prevederilor legale. Reglementările de natură financiară sau cu efecte financiare pot fi grupate la 4 niveluri:Constituţia, ca lege supremă;Legile aprobate de Parlament şi promulgate prin decrete de către Preşedinţie;Ordonanţele (simple şi de urgenţă) şi hotărârile emise de Guvern, cu menţiunea că primele sunt emise prin delegare legislativă, adică trebuie aprobate de Parlament;Regulamentele, instrucţiunile şi normele emise de miniştrii şi de şefii diferitelor agenţii guvernamentale.Între regulamentele emise la diferite niveluri trebuie să existe o concordanţă deplină:Legile emise de Parlament trebuie să corespundă cu litera şi spiritul Constituţiei;Ordonanţele şi hotărârile emise de Guvern trebuie să se circumscrie riguros în limitele şi condiţiile stabilite de lege;Regulamentele, instrucţiunile şi normele emise de miniştrii trebuie să se refere exclusiv la problemele ce le-au fost date spre soluţionare, fără să modifice sensul şi sfera de aplicare a prevederilor legii.Cerinţele de stat membru al Uniunii Europene necesită adoptarea acquis-ului comunitar în domeniul finanţelor publice adică adoptarea cadrului legislativ şi instituţional, prin aplicarea unor reglementări armonizate cu cele europene. Ca urmare, în ultimii ani au fost necesare în România modificări legislative şi restructurări instituţionale în domenii precum: legea finanţelor publice, achiziţiile publice, codul fiscal, controlul financiar şi auditul public intern etc.

5. Continutul , rolul si directiile politicii financiare la etapa actuală în Republica Moldova.

Politica financiară a statului reprezintă un sir de masuri privind crearea si intrebuintarea resurselor financiare. Politica financiara a autoritaţilor publice este o activitate de influentare a proceselor economice de netură financiara in vederea realizării scopurilor macroeconomice si obtinerea echilibrului general adecvat în economie. Principalele domenii de manifestare a polit financiare sunt: Emisiunea monetară, cursul valutei nationale, creditul si dobinda, chelt pub si veniturile, prevatizarea si nationalizarea, asig. si asistenta socială.Politica financiară are 2 componente de bază: politica monetară-creditară; politica monetar-fiscală.Politica monetar-creditară ca parte componentă a politicii financiare reprezintă activitate de influenta a proceselor sociale-econom prin oferta de bani în vederea realizarii principalelor scopuri macroeconom. Instrumentele politicii monetar-creditare; 1. operatiuni pe piata deschisa cu hirtii de valoare; 2. modificarea ratei dobinzii; 3. modificarea ratelor rezervelor obligatorii; 4. interventia pe piata valutara.

PAGE \* MERGEFORMAT 1

Politica bugetar fiscală este o politica ce tine de modificarea cheltuielelor şi veniturilor publice cu scopul mentinerii echilibrului economic si stimulării unor ramuri ale economiei nationale. Politica bugetar-fiscalaare ca scopuri urmatoarele: 1. finantarea masurilor in limita veniturilor fara majorarea marimii maximale a deficitului bugetar; 2. finantarea deficitului bugetar fara emisiunea monetara suplimentara, sursa careia reprezinta hirtiile de valoare de stat; 3. majorarea eficientei folosirii finantelor publice in rezultatul reexamenarii de catre organele administrative publice a retelei institutiilor bugetare; 4. implimentarea unei politici dure cit priveste luarea deciziilor ce duc la marirea datoriei publice interne si externe;

7. Sistemul cheltuielilor publice: conținutul și clasificarea cheltuielilor.

Ch. Publice exprimă relații economico – sociale în formă bănească, care se manifestă între stat, pe de o parte, și de către persoanele fizice și juridice, pe de altă parte, cu ocazia repartizării și utilizării resurselor financiare ale statului, în scopul îndeplinirii funcțiilor acestuia. Conținutul economic al ch.pb se află în strînsă legătură cu destinația lor. Astfel, unele ch.pb exprimă un consum definitiv de produs intern brut, în timp ce altele se materializează în bunuri de folosință îndelungată sub formă de echipamente de investiții, construcții de drumuri, poduri, porturi, aeroporturi, clădiri aparatură, reprezentînd o avansare de produs internbrut. Ch. Publice au înregistrat o tendință de creștere rapidă după al doile război mondial. Dacă la începutul secolului XX ponderea ch.pb. în produsul intern brut era de aproximativ 3%, spre sfîrșitul deceniului al nouălea ele depășesc 40% în majoritatea statelor. Factorii care influențează creșterea ch.pb. pot fi delimitați în: Factorii demografici – se referă la creșterea populației și modificarea structurii acesteia pe vîrste și pe categorii socio – profesionale. În legătură cu acestea cresc ch.pb. pentru plata salariilor funcționarilor publici, pentru locurile de muncă în sectorul public; Factorii economici – referitori la dezvoltarea economiei I modernizarea acesteia pe baza cercetării științifice. Din bugetul de stat se asigură finanțarea unor acțiuni economice costisitoare, proiecte economice legate de risc; Factorii sociali – creșterea venitului mediu pe locuitor în societate impune statul să depună efortuir sociale ca să aloce resurse pentru armonizarea veniturilor categoriilor sociale cuprinse în sectorul public, inclusive și pentru asistența socială; Urbanizarea – acest process necesită resurse suplimentare pentru crearea și dezvoltarea centrelor urbane cît și pentru finanțarea unor utilități publice caracteristiec mediului respectiv;Factorii militari – pregătirea sau purtarea de războaie conduc la creșterea ch.pb; Factorii de ordin istoric – se manifestă prin transmiterea de la o perioadî la alta a nevoilor sporite de cheltuieli și de suportare a poverii celor făcute în anii anteriori prin împrumuturi publice; Factorii politici – se referă la creșterea considerabilă a sarcinilor statului contemporan. Clasificarea ch.pb.: Clasificația administrativă are la bază criteriul instituțional prin care se efectuiază ch.pb.:ministere, unități administrativ – teritoriale. Prezentarea adminstartivă sau juridică a ch.pb nu permite o veritabilă reliefare a repartiției ch.pb pe marile domenii de intervenție, nici evidențierea costului diverselor misiuni îndeplinite de către stat;Clasifiacația economică – folosește două criterii de grupare:unul conform căruia cheltuielile se impart în ch. de capital și ch.curente, iar altul care împarte ch în: ch ale serviciilor publice și ch de transfer. Ch de capital sau de investiții se concretizează în achiziționarea de bunuri de folosință îndelungată cu destinație sferei de producție materiale sau a sferi nemateriale. Ch curente asigură funcționarea și înterținerea instituțiilor publice. Ele reprezintă un consum definitiv de produs intern brut și trebuie să se reînnoiască annual. Ch privind serviciile publice și administrative cuprind în general remunerarea serviciilor, a prestațiilor, a furniturilor aduse la adminiatrația statului necesare pentru funcționarea instituțiilor publice sau pentru echipamente de investiții. Ch de transfer pot avea carcter economic sau social;Clasificația funcțională cuprinde ch pentru servicii publice generale: apărare, educație, sănătate, asigurări sociale și acțiuni sociale, locuințe și servicii comunale, servicii economice, alte scopuri.

8.Procesul bugetar in RM, fondurile bugetului public national.

Bugetul de stat.Partea cea mai importantă a veniturilor şi cheltuielilor publice prin bugetul de stat.Bugetul de stat este elaborat în fiecare an de către Guvern şi aprobat ulterior de Parlament.El cuprinde 2 părţi:1)veniturile 2)cheltuielile.Bugetele, în dependenţă de organizarea teritorială a unei ţări pot fi. centrale, locale, regionale, de provincii (În RM sistemul bugetar cuprinde Bugetul de Stat, Bugetele locale,Bugetul Asigurărilor sociale de Stat şi Fondurile extrabugetare). Primul buget independent al RM a fost întocmit în 1991.Regula principală a bugetului de stat constă în faptul că cheltuielele statului trebuie să fie egale cu veniturile.Aşa că, bugetul de stat poate avea trei stări:1. buget echilibrat=ch=venituri.2.beget excedentar=venituri statului sunt mai mari decît ch.3. beget deficitar = ch. statului sunt mai mari decît veniturile.Cum am spus mai sus el cuprinde 2 părţi: veniturile care includ impozite şi încasări, constituind în medie de 90-98% din toate veniturile bugetare. impozite pe venitul întreprinderilor şi al populaţiei, pe circulaţia

PAGE \* MERGEFORMAT 1

mărfurilor. taxe şi încasări, accize, confiscări, penalităţi şi alte venituri; cheltuielele depind de sarcinele economice, politice, sociale pe care trebuie să le rezolve (investiţii de stat în ec. naţională, formarea programelor sociale, ch. de apărare...)Politica bugetară.Obiectivul pol. bugetare îl constituie utilizarea ch. şi veniturilor publice p/u a modifica echilibrul macroeconomic global în vederea asigurării dezvoltării economice în condiţii de stabilitate.Politica bugetară are 2 componente: pol. ch.publice şi pol. fiscală. Variaţia mărimii ch. publice influenţează mărimea PIB. Impozitarea afectează economia reală pe 2 căi:pe de o parte, o creştere a impozitelor reduce venitul disponibil al pop. ceeea ce va duce la diminuarea sumelor cheltuite pentru cumpărarea bunurilor şi serviciilor, adică va micşora cererea agregată şi pe această cale se va diminua PIB,pe de altă parte creşterea impozitelor va afecta preţul bunurilor şi factorilor de producţie.De ex: creştere a impozitului pe profit poate provoca descurajarea investiţiilor pentru creşterea stocurilor de capital, avînd efect negativ asupra nivelului producţiei naţionale.Succesul pol. bugetare depinde de:1) exactitatea prognozei.2)efectul total al modificării ch. şi impozitelor asupra evoluţiei sectorului real al economiei.3) timpul p/u diminuarea fluctuaţiilor ciclului economic.Pol. bugetară în RM.1)optimizarea cotelor impozitare.2)reducerea incertitudinii condiţiilor de impozitare.3)perfecţionarea colectării impozitelor.4) pol. pasivă a ch. generatoare de venituri.

9.ROLUL ŞI DIRECŢIILE POLITICII BUGETARE ÎN R.M

Politica bugetară ete o politică ce ţine de modificarea cheltuelilor şi eniturilor publice cu scopul menţinerii echilibrului economic şi stimulării dezvoltării unor ramuri ale economiei naţionale.Politica bugetară are următoarele scopuri:finanţarea măsurilor în limita veniturilorfără majorarea mărimii maximale a deficitului bugetar, finanţarea deficitului bugetar fără emisiunea monetară suplimentară,majorarea eficienţei folosirii finanţelor publice în rezultatul reexaminării de către organele administrative publice a reţelei instituţiilor bugetare,implimentarea unei politici dure cît priveşte luarea deciziilor ce duc la mărirea datoriei publice interne şi externe,determinarea direcţiilor strategice pentru investiţii în proiectele economice. Direcţiile politicii bugetare sunt:realizarea programelor vizînd economisirea cheltuelilor publice, centralizarea veniturilor şi mijloacelor bugetare pe conturile trezoreriei, restructurarea datoriei publice,inventariereaîmprumuturilor interne şi externe şi rezultatele folosirii lor,trecerea crizei bugetare.În calitate de criterii de eficienţă a politicii bugetare se menţionează următoarele:nivelul încasărilor veniturilor bugetare,nivelul executării obligaţiunilor bugetare, volumul resurselor financiare folosite pentru deservirea datoriei publice, dinamica PIB-lui.

10Necesitatea si problemele finantarii sferei sociale în RM.

Trecerea de la un sistem de relaţii social-economice la altul este un proces complex şi dificil, care afectează mai mult sau mai puţin toate categoriile de populaţie. În condiţiile perioadei de tranziţie pe care o parcurge Republica Moldova într-o situaţie deplorabilă sau pomenit în special familiile cu mulţi copii, copiii orfani, persoanele cu disabilităţi, persoanele vârstnice. Starea dată a lucrurilor impune necesitatea dezvoltării serviciilor de asistenţă socială, pregătirii specialiştilor care vor lucra cu cele mai diverse categorii de oameni aflaţi în dificultate. Toate acestea au devenit în prezent o preocupare importantă a statului. Astfel, au fost adoptate Strategia Naţională privind Protecţia Copilului şi Familiei, Legea asistenţei sociale şi un şir de alte acte legislative adresate persoanelor în dificultate; au fost create Departamentul Asistenţă Socială în cadrul Ministerului Muncii şi Protecţiei Sociale, secţiile raionale de asistenţă socială şi protecţie a familiei; a fost instituită unitatea de asistent social în statele de funcţii ale primăriilor; se prevăd locuri bugetare pentru pregătirea asistenţilor sociali în instituţiile de învăţământ superior etc. Asistenta sociala reprezinta la rindul sau servicii sociale de bani sau in natura cum sunt de exemplu: servicii medicale, diverse forme de recuperare sociala si profesionala, servicii de plasare in cimpul muncii, servicii sociale acordate famiililor, bolnavilor, invalizilor.Asistenta sociala cuprinde trei categorii de de sprijin:ajutor in bani sau in natura, sub multiple forme- burse, ingrejire sanitara gratuite pentru categorii sociale cu venituri scdazute, alocatii pentru copii, mese gratuite pentru nevoiasi;finantarea unor institutii care se ocupa de persoane care necesita ingrejire speciala permanenta- orfelinare, institutii pentru copii/maturi handicapati sau pentru virstnici;furnizarea de servicii specilizate celor care le solicita- suport social si psihologic, sprijin terapeutic si plasament falimilial sau adoptie de copii, sprijinirea femeilor mame singure, locinte pentru famiile sarace, diferite tipuri de consultatii educationale, juridice.

PAGE \* MERGEFORMAT 1

Obiectivele asistenţei sociale constau în depăşirea stării de dependenţă socială sau în înlăturarea stării de dificultate a persoanelor sau a familiilor şi în asigurarea integrării lor sociale. Aceasta intervine în scopul de a sprijini pe cei aflaţi în dificultate să obţină condiţiile necesare unei vieţi decente, ajutîndu-i să-şi dezvolte propriile capacităţi şi competenţe pentru o funcţionare socială corespunzătoare. considerăm că refacerea şi dezvoltarea sistemului de securitate socială trebuie să aibă la bază: stabilirea şi asigurarea condiţiilor minime necesare existenţei tuturor cetăţenilor cu stare socială precară, precum şi a unor drepturi sociale acordate de stat acestora; stabilirea, prin lege, a unui raport corespunzător între contribuţia socială individuală a fiecărui cetăţean şi datoria societăţii de a-i proteja pe cei aflaţi la nevoie; realizarea efectivă a drepturilor de securitate socială, prin redistribuirea echitabilă, a veniturilor create în societate; diversificarea tipurilor de asigurări sociale în raport cu gradul de contribuţie la constituirea fondurilor de asigurări sociale; specificarea în acte legislative şi normative a modului de participare a agenţilor economici la dezvoltarea sistemului de protecţie socială a salariaţilor (construirea de locuinţe, protecţia şi sprijinirea tinerilor familii, reciclarea şi perfecţionarea profesională, integrarea profesională a handicapaţilor, acordarea suplimentelor la pensii etc.); asistenţa socială diferenţiată a salariaţilor şi compensarea veniturilor tuturor persoanelor ale căror surse sînt inferioare minimului vital, stabilit prin lege.

11.Necesitatea şi conţinutul asigurărilor sociale de stat.

Dezvoltarea forţelor de producţie şi perfecţionarea relaţiilor de producţie au determinat crearea unui sistem de protecţie socială care urmează să fie extins şi perfecţionat.Protecţia socială însumează mijloace eficiente care permit stabilirea nivelului necesar de solidaritate între persoanele care obţin venituri din muncă şi persoanele care nu au venituri din cauza vîrstei înaintate,stării de sănătate sau imposibilităţii de a-şi găsi un loc de muncă.Componentele protecţiei sociale:asigurările soc şi asistenţa socială.Asig soc-acea parte a relaţiilor social-ec băneşti cu ajutorul cărora,în procesul repartiţiei PIB-ului,se formează,se repartizează,se gestionează şi se utilizează fondurile băneşti necesare ocrotirii obligatorii a cetăţenilor aflaţi în incapacitatea temporară sau permanentă de muncă.Asig soc de asemenea ocrotesc şi membrii familiilor acestora.Asistenţa soc-ansamblu de servicii soc,în bani sau în natură,cum sunt,de ex.,serviciile med,diversele forme de recuperare soc şi profesională,serv de plasare în cîmpul muncii,serv soc acordate familiilor,bătrînilor,invalizilor.În cazul asig soc drept surse fin p/u plata şi prestarea serv servesc fondurile specializate,formate prin participarea nemijlocită a asiguraţilor.Asig soc se compune din:asig obligatorie(de stat şi profesională) şi asig voluntară(generală şi profesională).Asig oblig-sumele acumulate şi utilizate în corespundere cu legile respective.Asig voluntară diferă de cea oblig prin faptul că relaţiile civile şi legale apar în urma acordului mutual al părţilor:al companiilor de asigurări şi al asiguratului.În R.M.cea mai importantă parte a sistemului de asig revine asig oblig.Componenţa asig oblig de stat:1.pensii(a.vîrstă,b.handicap,c.supravieţuitor);2.incap temporară de muncă;3.asig mamelor;4.asig şomerilor.

12. Sistemul asigurărilor sociale în RM, problemele aferente lui.

Protecția socială – reprezintă obiectivul central și strategic al politici sociale a statului și instrument de realizare a unor acopuri sociale bine definite, care urmăresc realizarea stării de siguranță socială la nivel individual, de grup sau de țară, precum și protejarea deosebită a unor categorii de populație defavorizate sau marginalizate social sau economic. Protecția socială realizată la moment în RM poate fi grupată în două direcții mari: A. asigurări sociale; B. asistența socială. Asigurările sociale – system de sprijin bănesc, cu character contributoriu, rezultat în urma funcționării mecnismului distinct de transfer financiar realizat de către stat prin intermediul procesului de redistribuire. Principiul de funcționare a sistemului asigurărilor sociale constă în aceea că toți membrii societății expuși la risc contribuie bănesc la formarea fondului de asigurări sociale, dar beneficiază doar acei aflați efectiv la nevoie. Sistenul de asigurări sociale se clasifică după mai multe criterii, cel mai important fiind după nivelul de realizare: a) sist de asig soc de stat, de regulă obligatoriu, stability prin lege și garantat de bug de stat; b) sist de asig soc private, care cuprindasigurările absolute voluntare. Asig soc de stat sunt garantate de condițiile legislațieie în vigoare, și se exrcită prin intermediul Sistemului public de asig soc. Veniturile și rezultatele financ ale Sist public de asig soc sunt cuprinse în cadrul Buget asig soc de stta, care fac parte di bug public național și este independent de Bug de stat. odată cu trecerea RM la economia de piață a apărut necesitatea

PAGE \* MERGEFORMAT 1

reformării sist vechi de asig soc și aducerea lui în concordanță cu noile realități ec. În baza Hot Guv RM nr.52, cu scopul separării sist de asig soc de la sist bugetar de finanțare a fost înființat Fondul Soc al RM. Odată cu adoptarea Strategiei de reformare a Sist de Asig soc , în anul 1999, prin Hot Guv RM nr 128 Fondul Social a fost trabsformat în Casa Naț de Asig Soc. În componența CNAS a intrat Fondul Soc, Depart de pensii și indemnizații, Centru de Calcul din componența Minster Societății și Protecției Soc.CNAS este o instiuție publică autonomă de interes național, cu personalitate juridică ce administrează și gestionează Sist public de asig soc.CNAS își execută funcțiile colectînd și distribuind mijloacele financiare, acumulate în rezultatul achitării contribuțiilor de către persoanele asigurate și asigurători; și de asemenea pregătind propuneri legislative în domeniul asig soc, stabilirii pensiilor, alocațiilor compensațiilor din bug de stat și organizănd achitarea lor prin intermediul caselor teritoriale de asig soc. Guvernul elaborează annual, în baza propunerilor CNAS, proiectul Legii bug asig soc de stat, pe care îl supune aprobării Parlamentului. În RM cea mai importantă parte a sist de asig soc revine asig obligatorii. Dintre toate componentele sist de asig soc, poziția majoritară, din punct de vedere al resurselor și acoperirii, este ocupată de sistemul de pensionare pentru pers în vîrstă. Sist public de asig soc se organiz și funcț în baza unor principii: p. unicității, p. egalității, p. solidarității soc, p. obligativității, p. contributivității, p. repartiț, p. autonomiei. Surs de formare a fond asig soc sunt contrib, care se plătesc de regulă, de către ag ec, ca procente aplicate asupra fondului de salarii brut al acestora, dar și unele contribuții individ plătite de asig, precum și res care provin din bug de stat. În RM peste 75% din venit bug asig soc de stat sunt asig de încasările din contrib. de asig soc de stat obligat, transferurile de la bug de stat deținînd în suma tot a venit în medie 18%. În ceea ce privește repart ch bug asig soc de stat, fondului de pensii și indemniz îi revine în medie peste 70% din tot ch. luînd în considerare criza domeniului social din RM, în sist asig soc de stat au fost puse la punct măsuri de restruct, deși au fost înregistrate anumite succese la introducerea noului sist de asig soc, totuși rămîn nesoluț numeroase probleme complexe.

13. Sistemul asigurărilor medicale în R.M, probleme aferente lui.

Pe parcursul perioadei de tranziţie, după obţinerea independenţei de stat, standardele de viaţă în Republica Moldova s-au deteriorat vădit. Acest fapt a condus la o creătere a presiunii asupra sistemului de sănătate, în sensul majorării cererii de servicii medicale. Lipsa autonomiei financiare şi manageriale a furnizorilor de servicii, calitatea joasă a asistenţei medicale, insuficienţa tehnologiilor medicale moderne nu permiteau adaptarea sistemului la necesităţile populaţiei.În situaţia în care resursele disponibile erau deficitare, iar cererea de servicii creştea constant, a apărut necesitatea elaborării unui program coerent de intervenţie, axat pe îmbunătăţirea managementului financiar şi instituţional, cu implicarea diferitor parteneri şi grupuri de interese în dialogul politic pentru atingerea consensului referitor la direcţiile de dezvoltare a sistemului de sănătate.Cea mai nefavorabilă situaţie în istoria modernă a sistemului de sănătate din Republica Moldova s-a înregistrat în perioada 1997- 2003. Analiza dinamicii cheltuielilor publice pentru sănătate denotă scăderea lor din PIB de la 6,2% în anul 1996 până la 3,1% în 2003. Reducerea substanţială a finanţării a micşorat semnificativ accesul populaţiei la serviciile de sănătate. Calitatea îngrijirilor medicale s-a diminuat evident. În această situaţie, factorii de decizie trebuiau să utilizeze resursele publice extrem de limitate (circa 10 dolari SUA per capita) într-un mod strategic şi să găsească metode de mobilizare durabilă a finanţelor extrabugetare, pentru a face faţă provocărilor apărute.Asigurările sociale de sănătate pot fi implementate doar dacă în ţara respectivă există mai multe condiţii potrivite ce contribuie la atingerea obiectivelor politicii de sănătate, inclusiv sporirea accesului populaţiei la serviciile medicale calitative şi ameliorarea stării de sănătate a populaţiei.Selectarea modelului de finanţare a sistemului de sănătate prin asigurări sociale depinde de condiţiile concrete existente în ţară principalele dintre ele fiind: economie în dezvoltare, o structură favorabilă a forţei de muncă, existenţa unei infrastructuri de colectare a cotizaţiilor şi de prestare a serviciilor medicale, consens social şi politic.Pregătirea şi implementarea asigurărilor obligatorii de asistenţă medicală în Republica Moldova: · evaluarea fezabilităţii asigurărilor obligatorii de asistenţă medicală prin prisma riscurilor politice, financiare, administrative şi participative ale comunităţii; · estimarea avantajelor diferitor sisteme de asigurări sociale de sănătate şi stabilirea particularităţilor acestuia în Republica Moldova; · argumentarea ştiinţifică a sistemului de administrare şi finanţare a asigurărilor obligatorii de asistenţă medicală; · analiza complexă comparativă a rezultatelor de activitate a instituţiilor medicale în condiţii experimentale şi în situaţii neexpuse asigurărilor obligatorii, pentru identificarea problemelor majore şi argumentarea formelor organizatorice noi de prestare a asistenţei medicale populaţiei;

PAGE \* MERGEFORMAT 1

14.Impozitele.Esenţa, funcţiei, principiile şi elementele.

Impoz-o contribuţie bănească obligatorie cu titlul nerambursabil datorată conform legii statului de către pers. fiz. şi jur. p/u veniturile care le obţin sau p/u averea care o posedă. Plata impoz. se efect. în continuu şi termenul stabilit prin lege. Rolul impoz. în: plan fin.-acesta constit. mijl. princip. de procurare a res. fin. necesare p/u acoperirea ch. publice; plan ec.-în ultimul timp s-a accentuat rolul impoz. prin încercările statului de a le folosi ca un mijloc de intervenţie în activ. ec; plan soc-prin intermediul lui statul procedează la redistribuirea unei părţi din PIB între clase şi pături soc. Funcţiile impoz:*contribuţia la formarea fondurilor generale de dezv. a soc.*redistribuirea unor venituri primare sau derivate; *reglarea unor fenomene ec. sau soc. Elementele impoz:1)obiectul impoz.-poate fi diferit în funcţie de provinienţa impoz., scopul urmărit şi natura plătitorului. Ca obiect al impoz. poate apărea venitul care poate fi profitul age. ec. şi veniturile pers. fiz., averea-clădiri, terenuri; ch.-care constitue produsul, serviciul prestat sau bunul suportat în cazul impoz. indirecte;2)bază de calcul-elementul pe care se bazează evaluarea sau calculul impoz;3)subiectul impoz.-pers. fiz. sau jur. deţinătoare de obiectul impozabil şi care potrivit legii este obligat la plata acestuia; 4) suportatorul impoz.-cel care cumpără obiectele comercializate;5) ursa impozabilă-arată din ce anume se plăteşte impoz;6)cota impozabilă-unitatea de valoare a impoz;7)modul de aşezare-ansamblul măsurilor privind intentificarea subiectului şi obiectului impozabilului, evaluarea obiectului şi determinarea datorat statului;8)termenul de plată-indică data la care impoz. trebuie achitat faţă de stat; 9) înlesnirile fiscale-elem. prevăzut de actele normative fiscale sau fin. şi se referă la reducerea, amînări ale plăţii la buget. Principiile impoz:1)p. impunerii echitabile-presupune egalit. în materie fiscală, se cunoaşte egalit. în faţa impoz. şi egalit. prin impoz. Egalit în faţa impunerii presupune că impun. să se facă în acelaşi mod p/u toate pers. fiz. sau jur. indiferent de locul unde trăiesc sau îşi au sediul, totodată impun. să se facă în acelaşi mod p/u toate activ. ec. indiferent de form- de propriet. Egalit. prin impun. presupune diferenţ. sarcinii fiscale de la o pers. la alta în funcţie de mărimea materiei impozabile, natura şi provinienţ venitului;2)principiiile pol. fin.-stabilit. şi elasticit. impoz., care e considerat stabil cînd nu se modifică, adică nu creşte în raport cu sporirea producţiei şi nu scade în fazele de crize cînd se reduce materia impozabilă. Un impoz. e considerat elastic atunci cînd e capabil de a se adapta nevoilor bugetare să poată fi majorat sau deminuat cînd ch. bugetare cresc sau se reduc;3)princip pol.ec-prin mărimea impoz. statul infl. dezv. sau restrîngerea activ. unor ramuri ec. sau stimulează sporirea producţiei sau a consum. unor anumite mărfuri, extinde sau limitează rel. comerciale cu alte state;4)princip. soc-pol-se aplică o impunere dife enţiată a veniturilor sau averii diferitor categorii soc. în funcţie de interesele partidului de guvernare.

15. Rolul impozitelor directe si indirecte ca surse principale de formare a bugetelor si instrumentelor ale politicii financiare.

Impozitele directe au caracteristic faptul ca se stabilesc nominal in sarcina unor persoane fizice sau juridice, in functie de veniturile sau averea acestora, pe baza cotelor de impozit prevazute in lege. Ele se incaseaza direct de la subiectul impozitului la anumite termene dinainte stabilite.Rolul impozitelor se manifestă pe plan financiar, economic şi social, diferit de la o etapă de dezvoltare a economiei la alta. Rolul cel mai important al impozitelor se manifestă pe plan financiar, în sensul că impozitele reprezintă mijlocul principal de procurare a resurselor băneşti necesare acoperirii cheltuielilor publice. În ţările dezvoltate din punct de vedere economic prin intermediul impozitelor şi taxelor se procură între 80–90% din totalul resurselor financiare publice. Pe plan economic, rolul impozitelor se manifestă prin intermediul măsurilor pe care statul le ia pentru a interveni în activităţile economice; impozitele pot fi folosite ca un instrument de schimbare sau frânare a unei activităţi economice, de creştere sau reducere a producţiei sau a consumului unui anumit produs , de stimulare sau îngrădire a comerţului exterior etc. Pe plan social, rolul impozitelor se manifestă în mai multe direcţii, dintre care se poate menţiona rolul de instrument de redistribuire a unei părţi din PIB între clase şi pături sociale, între persoane fizice şi juridice etc.

PAGE \* MERGEFORMAT 1

16.Obiectul,subiectul,cotele,termenul de plată a impozitelor directe şi impozitelor indirecte (imp pe venit,TVA,accizelor).

Impozitul reprez o contribuţie bănească obligatorie şi cu titlu nerambursabil,datorată bugetului de stat de către pers fizice şi jur p/u veniturile pe care le obţin sau bunurile pe care le posedă.I.Imp directe-se stabilrsc nominal în sarcina unr pers fiz sau jur,în funcţie de venit sau averea acestora,pe baza cotelor de impunere prevăzute de lege.Aceste impozite se încasează direct de la contribuabili la anumite termene.Imp directe se pot grupa în imp reale(se stabilesc în legătură cu anumite obiecte materiale pe baza unor criterii exterioare care nu redau puterea economică a subiectului) şi imp personale(care ţin cont de situaţia personală a subiectului impozabil:imp pe venit şi pe avere).Din categoria imp directe fac parte imp pe venit şi imp pe bunurile imobiliare.Imp pe venit.Subiecţi ai impunerii sînt pers fiz sau jur care obţin pe parcursul anului fiscal venit din orice surse aflate în R.M.,precum şi pers jur şi fiz rezidente care obţin venit investiţional şi financiar din surse aflate în afara R.M.Obiect-este venitul brut(inclusiv facilităţile)obţinut din toate sursele de către orice pers jur sau fiz,exceptînd deducerile şi scutirile la care are dreptul această persoană.Cotele de impozitare:a)p/u pers fiz,inclusiv gospodăriile ţărăneşti şi întreprinderile individuale:-7%din venitul anual impozabil ce nu depăşeşte suma de 16200lei,-10%ce depăşeşte suma de 16200 şi nu depăşeşte suma de 21000lei,-20%ce depăşeşte suma de 21000lei;b)p/u pers jur-15%din venitul anual impozabil.Termenul de plată-În mdalitatea declarării veniturilor se aplică met de globalizare a veniturilor.Obligaţiunea de declarare a venit apare din cauza că există mai multe surse de venit,iar p/u fiecare tip se aplică diferite cote.În aceste condiţii,globalizînd veniturile la finele anului de gestiune şi aplicînd cotele imppe venit stabilite de legislaţie,obţinem situaţia cînd contribuabilul trebuie să mai achite suplimentar imp pe venit sau a efectuat o supraplată a imp.Cetăţenii păstrează la sursa de plată impozitarea preventivă lunară a salariului şi a altor venituri.Declaraţia persoanei fiz cu privire la imp pe venit se prezintă pînă la data de 31 martie a anului următor după anul fiscal de gestiune. II.Imp indirecte-se stabilesc asupra vînzării bunurilor şi prestării serviciilor.Fac parte:taxele de consumaţie,monopolurile fiscale,taxele vamale,ş.a.TVAeste imp indirect general de stat,care reprez o formă de colectare la buget a unei părţi a valorii mărfurilor livrate,serv prestate care sînt supuse impozitării pe teritoriul R.M.,precum şi a unei părţi din valoarea mărfurilor,serv impozabile importate în R.M.Obiectul-a)livrarea de către subiecţii impozabili a mărf şi serv,care reprez rezultatul activităţii de întreprinzător în R.M.,b)importul mărf şi srv în R.M.,cu excepţia mărf de uz sau consum personal importate de pers fiz,a căror val nu depăşeşte limita stabilită în legea bugetului pe anul respectiv.subiectul-a)pers fiz şi jur care sunt înregistrate ca plătitori de TVA,b)pers fiz şi jur care importă mărfuri,cu excepţia pers fiz care importă mărf de uz sau consum personal, a căror val nu depăşeşte limita stabilită în legea bugetului pe anul respectiv,c)pers fiz şi jur care importă servicii considerate ca livrări impozabile efectuate de pers menţionate.Cotele: 1)cota standard20% din mărimea impozabilă a mărfurilor şi serviciilor efectuatepe teritoriul R.M.;2)cota redusă de 8% la pîinea şi produsele de panificaţie,la laptele şi prod lactate,la medicamente;3)cota redusă de 5%la gazele naturale şi lichefiate;4)cota zero p/u:mărf şi serv p/u export,energia electrică şi termică destinată populaţiei,lucrările de construcţie a locuinţelor efectuate prin met ipotecară,mărf şi serv destinate folosinţei oficiale a misiunilor diplomatice şi a altor misiuni asimilate lor în R.M.,ş.a.Termenul de plată-subiectul impozabil care efectuează o livrare impoz este obligat să prezinte cumpărătorului factura fiscală pe livrarea în cauză.Fiecare subiect impoz este obligat să prezinte declaraţia privind TVA p/u fiecare perioadă fiscală.Declaraţia se ăntocmeşte oficial şi este prezentat Serv Fiscal de Stat dar nu mai tirziu de ultima zi a lunii care urmează după încheierea per fiscale.Fiecare subiect impozabil este obligat să verse la buget suma TVA,care urmează a fi achitată p/u fiecare per fiscală,dar nu mai tîrziu de data stabilită p/u prezentarea declaraţiei p/u această per.Excepţie constituie achitarea TVA în buget la serv importate,a căror achitare se face la momentul efectuării plăţii p/u serviciul importat.Accize-imp ind gen de stat care este impus asupra unor mărfuri de larg consum.Subiecţii:a)pers fiz şi jur care prelucrează şi/sau produc mărfuri supuse accizelor pe teritoriul R.M.;b)pers fiz şi jur care importă mărfuri supuse accizelor cu excepţia mărf scutite de plata imp dat. Obiect al impunerii: mărf supuse accizelor: cafea, icre, şampanie, vinuri, divinuri, brandy,lichioruri,ţigări,uleiuri,motorină.hidrocarburi,parfumuri,ş.a. Cotele accizelor se stabilesc:a)în sumă absolută la unitatea de măsură a mărfii;b)ad valorem in %de la val mărf,fără a ţine cont de accize şi TVA,sau de la val în vamă a mărf importate,luînd în considerare imp şi taxele ce urmează a fi achitate la monent importului,fără a ţine cont de accize şi TVA.Termenele de plată:a)subiecţii care transportă mărf achită accizele la moment transportării mărf din încăperea de acciz;b)accizele la mărf importate se achită o dată cu achitarea taxelor vamale.

17. Problemele sistemului de impunere si directiile principale ale politicii fiscale in RM

PAGE \* MERGEFORMAT 1

Impoz-o contribuţie bănească obligatorie cu titlul nerambursabil datorată conform legii statului de către pers. fiz. şi jur. p/u veniturile care le obţin sau p/u averea care o posedă.P/u acoperirea ch publice statul este motivat să aibă şi venituri.Principalele surse de venituri ale statului:venituri de la întreprinderile sectorului public,taxele de înregistrare,impozitele.Ansamblul impozitelor şi taxelor, împreună cu legile şi regulile care-i obligă pe cetăţeni să plătească aceste impozite şi taxe formează politica fiscală.Sistemul fiscal al RM include urm elemente:sistemul de impozite,aparatul fiscal,legislaţia fiscală.În sistemul de impozite trebuie sa se respecte unele principii:echitatea,simplitatea procedurilor şi metodelor de det a tuturor elementelor de impunere,claritatea obligaţiilor şi drepturilor contribuabililor.Sistemul de impunere trebuie să asigure stabilitatea impoz şi taxelor,să propună un nivel optimal al fiscalităţii care nu ar stopa activitatea materială a pop.Legislaţia fiscală este chemată să stabilească normele juridice de instituire a impozitelor şi sancţiunile p/u nerespectarea disciplinei fiscale.Conform codului fiscal-sistemul fiscal al RM reprez totalit impozitelor şi taxelor,a principiilor,formelor şi metodelor de stabilire, modificare şi anulare a acestora prevăzute de prezentul regulament precum şi totalit măsurilor ce asigură achitarea lor.Sistemul de impunere al RM reprez totalit impozitelor,taxelor altor plăţi ce pot fi clasificate după 2 criterii:1.după trăsăturile de fond şi formă:directe-impozitul pe venit,impoz privat,funciar,pe bunurile imobiliare,taxe locale, şi indirecte-impoz pe valoare adăugată,taxe vamale,accizele-în RM taxele vamale la import sunt stabilite în cote % ce variază între 5 şi 15%din costul vamal al mărfurilor.2.după institiţii ce le administrează:1.impoz de stat-impozit pe venit,TVA,accizele,impozit privat,taxa vamală,taxele percepute în fond rutier.2.impoz locale-impoz pe bunuri imobiliare,p/u folosirea res nat,taxele p/u amenajarea teritoriului,hotelieră,de piaţă.Aparatul fiscal al R.M îl constituie:*inspectoratul fiscal principal de stat;*inspect. fiscale de stat teritoriale.Insp. fiscal princ. de stat are urm. funcţii:1)Organizarea activităţii:inspect. fiscale subordonate;2)Deţine controlul asupra activităţii;3)Organiz. explicării în mase a legilor cu privire la imp. şi taxe;4)Elaborează metode şi metodologie în domeniul fiscalităţii.Inspect. fiscale teritoriale are urm. funcţii:1)Asigurarea evidenţei complete a contribuabililor şi tuturor obiectelor impozabile;2)Executarea hotărîrilor org. locale de autoadministrare referitor la determ. imp. şi taxelor locale şi acordarea înlesnirilor fiscale;3)Asigurarea complititudinii transferului lor la buget;4)Organizarea evidenţei, evaluării şi realizării averii confiscate şi patrimoniului sechestat.Legislaţia fiscală în R.M e/e reprezentată:1)Codul fiscal;2)Acte legislative adoptate în conformitate cu codul fiscal (legea R.M cu privire la serviciul fiscal, legea RM cu privire la invest. străine, leg. RM cu privire la bazele sist. fisc. al RM cu priv. la protejarea antreprenoriat şi mic. bussines.

18.Formele si continutul creditului public. FORMELE CREDITULUI PUBLIC

1)IMPRUMUTURI BANCARe2)IMPRUMUTURI OBLIGATARE – se contracteaza prin emitere de obligatiuni sau alte titluri de stat. In functie de termenul pentru care se contracteaza imprumuturile, titlurile emise au denumiri diferite

a)imprumuturi pe termen scurt.-certificatele de depozit = titluri pe 3 sau 6 luni, emise la hotarirea guvernului pt. a acoperi deficitul bugetar al anului in curs. Au dobinda fixa, valoarea de emisiune este egala cu valoarea nominala exceptind certificatele de depozit cu discount. -certificate de trezorerie= inscrisuri pe 1, 3 sau 6 luni emise de catre trezoreria statului pentru a acoperi nevoia temporara de resurse care apare din cauza necolectarii corespunzatoare si la timp a venitului public.Au rata dobinzii fixa si o valoare nominala predefinita. -certificate de impozit= titluri care apar pe pietele dezvoltate si sint folosite de populati pentru plata impozitelor datorate statului. Suma imprumutata nu este rambursabila dar se face o compensare intre datoria statului fata de creditor, care este detinatorul inscrisului si datoria creditorului fata de stat reprezentata de impozitul pe profit. b)imprumuturi pe termen mediu si lung.-obligatiuni= valori mobiliare care dau posesorului calitatea de creditor dar si dreptul de a incasa la un anumit termen dobinda cuvenita si suma de rambursat. Aceasta se face fie la maturitatea imprumutului (scadenta finala) fie in rate anuale. Statul emite obligatiuni publice iar colectivitatile locale (judete, municipii, orase) emit obligatiuni municipale. c)imprumuturi fara termen.-titluri de renta perpetua . Statul se obliga sa plateasca dobinda anuala dar nu face nici o precizare cu privire la momentul rambursarii creditului.Rambursarea poate avea loc oricind in viitor atunci cind statul va dispune de resurse. Statul rascumpara titlurile de renta perpetua prin tragere la sorti.

PAGE \* MERGEFORMAT 1

20.Dinamica imprumutului de stat extern si intern in RM, efectele imprumutului de stat in economie.

Deficitul bugetar este o asemenea stare a bugetului de stat cînd ch. depăşesc veniturile.Cauzele majore fiind reducerea veniturilor şi/sau majorarea ch.Cauzele deficitului bugetar în RM:1) reducerea masei impozitare provocate de declinul transformaţional.2)scuturile impozitare şi evaziunile fiscale.3)majorarea ch. adm. publice în condiţiile reducerii intervenţiei statului în ec.4)creşterea rapidă a ch. de deservire publică.Căile de reducere a deficitului bugetar: majorarea veniturilor publice, reducerea unor ch. publice, încasări de la privatizare, împrumutuir interne şi externe.Acoperirea deficitului bugetar se face şi prin emisiunea suplimentară de bani (mai ales în cazul izbucnirii războaielor).În anul 2000 deficitul bugetului al RM a fost de 161 mln lei, ceea ce constituie aprox. 1% din PIB, iar în anul 2006 a fost de.Atunci cînd deficitul bugetar înregistrează dimensiuni inseminate, are loc o creştere a datoriei publice, care reprezintă totalitatea împrumutelor interne şi externe contractate de către stat în scopul acoperirii deficitului bugetar, menţinerea rezervei valutare a statului…Datoria publică.Datoria de stat poate fi internă şi externă. Internă se formează în urma acumulării datoriiilor guvernului faţă de cetăţenii proprii neachitarea salariilor, împrumuturile interne).Dezastrul economic din RM, instabilitatea pol. au dus la creşterea datoriei interne la 1,5 mlrd lei.Datoria externă se formează în urma împrumuturilor de peste hotare.Datoria externă a RM este de 1 mlrd lei.Datoria publică a statului nu trebuie să depăşească 60% din PIB.Una din căile de eficientizare a datoriei publice externe constă în convertirea acestora din datorii publice în datorii publice interne.Această convertire ar permite obţinerea anuală de către rezidenţii RM a unor fonduri suplimentare de peste 1 mlrd lei. Problema acoperirii datoriei de stat este dificilă atît p/u stabilirea soc-pol din interiorul ţării, cît şi p/u imaginea ei în lume, fiind posibile conecinţele: decalaj general în sistemul ec. naţ., zguduiri pol. şi sociale. Reducerea deficitului bugetar şi acoperirea datoriei de stat poate fi asigurată numai prin punerea în funcţiune a tuturor forţelor de producţie naţionale: a resurselor umane, res. naturale, capitalului, tehnologiilor. Pînă ce ţara nu va lichida datoria externă o parte din produsul naţional se va duce peste hotare.

PAGE \* MERGEFORMAT 1