UNIVERSITATEA „ ALEXANDRU IOAN CUZA” DIN IAȘI

FACULTATEA DE ECONOMIE SI ADMINISTRAREA AFACERILOR

DISCIPLINA: FINANȚE

Analiza structurii și dinamicii cheltuielilor publice din bugetul de stat și din

bugetele locale din România

Conducător științific

Profesor universitar M. Frunză

Student

Budescu Mădălina Ionela

Grupa: 2325

IAȘI 2015

Introducere

Noțiunea de cheltuială publică s-a conturat pe fundalul apariției și evoluției consumului de

resurse, în formă bănească, pentru satisfacerea nevoilor publice, fiind utilizată atât în teorie cât și în

practică, invocând sensul juridic și economic.

În sens juridic, cheltuiala publică este caracterizată a fi plata unei sume de bani din fonduri

publice legată de crearea și funcționarea entităților publice și de înfăptuirea activităților cu caracter

public, inclusiv a celor derulate prin întreprinderile cu capital de stat.

În sens economic, cheltuiala publică desemnează procesele economice de repartiție a PIB, prin

alocarea și utilizarea resurselor bănești, realizând acțiuni de interes public, fie la nivel național fie la

cel al colectivităților locale, inclusiv al entităților publice operative.

În concluzie, conceptul de cheltuială publică, este caracterizat de procese și relații financiare

(economice) ce se realizează între autoritățile publice (de stat) și persoanele fizice sau juridice, cu

prilejul alocarii pe destinații si utilizării resurselor bănești, pentru înfăptuirea obiectivelor/acțiunilor

de interes public.

Cuantumul, structura și ponderea cheltuielilor publice sunt determinate de formele de proprietate,

de nivelul dezvoltării social-economică a țării, de obiectivele dezvoltării echilibrate a economiei

naționale, de înfăptuirea acțiunilor social-culturale, de rolul statului în activitatea economică,

precum și de condițiile politice concrete ale perioadei respective.

Conținutul cheltuielilor publice s-a diversificat continuu, corespunzător mutațiilor survenite în

planul activității instituțiilor și al rolului statului, ajungându-se ca sistemul acestora să înglobeze și

unele cheltuieli specifice, menite să servească drept instrumente de influențare asupra evoluției

societății.

Capitolul 1

Structura cheltuielilor publice din bugetul de stat și din

bugetele locale-criterii și componente

Manifestarea cheltuielilor publice, ca fenomen financiar, este marcată de condițiile economice și

sociale, ce au caracterizat evoluția societății în diferitele etape istoricești determinate, iar o

caracterizare globală a acestora se impune a fi efectuată, atât prin prisma dimensiunilor cât și prin a

dinamicii respectiv a structurii lor.

1.1 Criterii și componente ale cheltuielilor publice din bugetul de stat

În raport cu modul de finanțare al cheltuielilor de interes public la care se referă, sistemul

cheltuielilor publice cuprinde următoarele componente majore:

Cheltuieli bugetare

Cheltuieli extrabugetare

Cheltuieli speciale

Cheltuieli ale întreprinderilor cu capital de stat

Cheltuielile bugetare sunt înscrise în bugetul public și se finanțează din fondul bugetar, în cadrul

bugetului public național. Acestea sunt structurate la rândul lor pe următoarele categorii:

Cheltuieli finanțate din bugetul administrației de stat centrale sau federale

Cheltuieli finanțate din bugetele administrațiilor locale sau ale statelor membre ale federației

Cheltuieli finanțate din bugetul asigurărilor sociale de stat

Cheltuielile extrabugetare sunt realizate din resursele acumulate în cadrul propriei activitățîi.

Cheltuielile speciale vizează înfăptuirea anumitor obiective sau acțiuni de interes public, cum ar

fi fondul pentru asigurări sociale, fondul pentru sănătate, fondul pentru agricultură, fondul pentru

construirea și modernizarea drumurilor.

Cheltuielile întreprinderilor cu capital de stat fac parte din sistemul cheltuielilor publice dar nu

se reflectă în bugetul de stat, prin urmare nu sunt cheltuieli bugetare.

1.2 Clasificarea cheltuielilor publice

Principalele criterii generale de clasificare a cheltuielilor publice sunt de două tipuri, și anume:

administrative și economice.

Potrivit criteriilor administrative se disting:

Gruparea organică (cheltuielile sunt împărțite după fondurile din care se finanțează)

Gruparea funcțională (cheltuielile sunt împătțite după specificul activității instituțiilor

publice ca de exemplu administrația publică, armata, învățământul, sănătatea, cercetarea

științifică, etc.)

În cadrul criteriilor economice cheltuielile publice pot fi grupate astfel:

După rolul pe care cheltuielile publice îl au în înfăptuirea reproducției sociale

Cheltuieli reale sau negative

Cheltuieli economice sau pozitive

După caracterul productiv1 al muncii

Cheltuieli care se autolichidează

Cheltuielile reproductive

Cheltuielile productive

Cheltuielile neproductive (activitatea din sfera neproductivă creează produs național)

După conținutul material sau de muncă vie al proceselor prin care se concretizează

Cheltuieli materiale

Cheltuieli de personal

În funcție de caracterul permanent sau incidental, cheltuielile statului pot fi grupate astfel:

Cheltuieli ordinare (caracter permanent)

Cheltuieli extraordinare (caracter excepțional)

1 Gheorghe Filip – Finanțe Publice, Ed. Junimea, Iași, 2010

1.3 Clasificațiile cheltuielilor publice

Clasificația administrativ-departamentală unde cheltuielile publice se efectuează prin

intermediul instituțiilor: ministere, instituții publice autonome, unități administrativ-teritoriale.

Această clasificație este utilă deoarece alocațiile bugetare se stabilesc pe acești beneficiari.

Dezavantajul acestei clasificații este faptul că un minister, departament, agenție guvernamentală,

județ, municipiu, oraș, comună, reunește cheltuieli cu destinații variate. Faptul că structura

ministerelor și subordonarea instituțiilor publice se modifică periodic, face ca gruparea cheltuielilor

publice conform acestei clasificații să fie necomparabile în timp.

Clasificația economică are la bază folosirea a două criterii de grupare, primul, conform căreia

cheltuielile se împart în: cheltuieli curente și cheltuieli de capital; al doilea, împarte cheltuielile în:

cheltuieli ale serviciilor publice sau administrative și cheltuieli de transfer.

Clasificația funcțională folosește drept criteriu în gruparea cheltuielilor publice domeniile,

ramurile, sectoarele de activitate spre care sunt dirijate resursele financiare publice sau alte destinații

legate de efectuarea unor transferuri între diferitele niveluri ale administrației publice, plata

dobânzilor la datoria publică sau constituirea de rezerve la dispoziția autorității executive.

Clasificația financiară are în vedere momentul în care se efectuează cheltuielile publice și

modul în care acestea afectează resursele financiare publice. Conform acestei clasificații cheltuielile

se grupează în:

Definitive

Temporare sau operațiuni de trezorerie

Virtuale sau posibile

Clasificația Organizației Națiunilor Unite2 a cheltuielilor publice

Instituțiile specializate ale O.N.U, au la bază două criterii principale: clasificația economică și

clasificația funcțională.

Clasificația economică O.N.U cuprinde cheltuieli ce reprezintă consumul final precum:

2 http//drept.uvt.ro/documents/Analele-1-2012-consideratii_privind_cheltuielile_publice_in_sistemul_bugetar_pdf

Dobânzi aferente datoriei publice

Subvenții de exploatare și alte transferuri curente

Formarea brută de capital

Achiziții de terenuri și active necorporale

Transferuri de capital

Clasificația funcțională O.N.U cuprinde cheltuielile publice grupate pe destinații devenind astfel

un sistem de referință atât în teorie cât și ân practică. Gruparea cheltuielilor publice se face pe

următoarele destinații:

Servicii publice generale (organe de ordine publică și securitate, organe de justiție,

procuratură și notariat, precum și alte instituții publice)

Apărarea (armată, cercetare științifică și experiențe cu arme, baze militare pe teritorii străine,

participarea la blocuri militare și acțiuni armate)

Educație (școli primare, generale și liceale, universităși și colegii, institute de cercetări

științifice)

Sănătatea (spitale, clinici, unități profilactice și antiepidemice, institute de cercetări științifice

de specialitate)

Acțiuni economice (unități economice ale statului, transporturi și comunicații,

subvenționarea unor unități economice private, subvenții ale exportului, participarea la

organizații economice internaționale și cercetare științifică de interes economic)

Servicii comunale (construcția de locuințe și întreținerea lor și alte servicii comunale)

1.4 Abordarea teoretică și legislativă a conceptului de buget public

Definirea bugetului public cunoaște două abordări: una economico-financiară și una juridică.

Sub aspect financiar, „conceptul de buget public național este o noțiune sintetică a trei instituții

juridice diferite: bugetul de stat, bugetul asigurărilor sociale de stat și bugetele locale ale comunelor,

orașelor și ale județelor.”3 Bugetul reprezintă un plan financiar sugerând ideea de echilibru între

două componente: venituri și cheltuieli.

„Dintre trăsăturile subliniate în literatura economică de specialitate pentru bugetul public, se

relevă:

3 Art. 137 alin.(1) din Constituția României

bugetul este un act previzional, el prezentându-se sub forma unui tablou evaluativ şi

comparativ de venituri publice, indicând veniturile băneşti ale statului şi destinaţia acestora

exprimată în cheltuieli bugetare;

este un act de autorizare prin care puterea legislativă împuterniceşte executivul să

cheltuiască şi să perceapă venituri în acord cu prevederile legale;

este un act anual, anul bugetar, de exerciţiu financiar fiind cel mai potrivit interval pentru

care se poate efectua programarea şi se poate urmării execuţia veniturilor şi cheltuielilor;

bugetul public reprezintă un sistem de fluxuri financiare privind formarea resurselor băneşti

publice, gestionarea, utilizarea şi controlul folosirii acestora;

bugetul public este un instrument de politică a statului în domeniul fiscalităţii; pe baza

opţiunilor politice, economice, sociale, bugetul public reflectă politica financiară propriu-

zisă a statului.”4

Sub aspect juridic, bugetul poate fi caracterizat drept un act prin care sunt prevăzute și

autorizate veniturile și cheltuirlilr anuale ale statului. “Bugetul de stat prevede și autorizează, în

formă legislativă, cheltuielile și resursele statului.”5 Prin această definiție se pune în evidență

necesitatea aprobării parlamentare a indicatorilor bugetari. Dat fiind faptul că acest document

necesită autorizarea prealabilă a puterii legislative, bugetul de stat are caracter obligatoriu.

Deasemenea este un act de previziune a resurselor publice și a modului de utilizare a acestora.

În economia modernă, bugetul nu mai constituie un simplu document în care se înscriu veniturile

și cheltuielile probabile ale statului pe o perioadă de 12 luni, ci este un plan financiar la nivel

macroeconomic. Bugetul de stat este un instrument de previziune atât pe termen scurt, ca urmare a

dimensionării veniturilor și cheltuielilor publice la nivelul unui an, cât și pe termen mediu prin

elaborarea bugetelor-program, mai ales pentru cheltuielile publice de investiții.

4 Tatiana Moșteanu – Buget și trezorerie publică, Editura Didactică și Pedagogică, București, 19975 I. Talpoș – Finanțele României, vol.1, Editura Sedona, Timișoara, 1996