3. Finalitățile educației preșcolare. Sistemul finalităților învățământului primar

Cadrul definirii finalităților educației preșcolareFinalitățile educației reprezintă un concept integrator ce sintetizează și sistematizează

nivelurile și categoriile de scopuri, sugerând și responsabilitatea factorilor care le formulează. Ele cuprind:▪ nivelul finalităților, la decizia factorilor politici, însemnând opțiunile și orientările naționale fundamentale în materie de educație (și depinzând de dezvoltarea economică, socială, culturală);▪ nivelul scopurilor, care angajează responsabilitatea administratorilor învățământului și a specialiștilor, privind gestionarea educației (organizare, curriculum, rețea școlară, mijloace);▪ nivelul obiectivelor, ce angajează responsabilitatea managerilor, profesorilor, învățătorilor, institutorilor, educatoarelor la convergența dintre ce este necesar și posibil de realizat.                Finalitățile educației desemnează totalitatea idealurilor, scopurilor și obiectivelor educaționale de diferite niveluri și categorii, care configurează proiectul de personalitate în baza căruia sunt orientate și organizate sistemele educaționale.                Idealul educațional este modelul de personalitate spre care tinde o societate și la realizarea căruia contribuie procesul de învățământ și alte infuențe exercitate asupra tinerei generații. El cuprinde valori împărtășite de societate dintr-o perioadă istorică, dintr-o națiune. În timp ce idealul este o aspirație, o intenție, o perfecțiune greu de atins, scopurile cuprind implicit sau explicit și direcțiile de acțiune pentru realizarea lor. În timp ce idealul este un model global de personalitate, scopurile prezintă o abordare analitică, din perspectivă temporală și structurală, prin descrierea componentelor (cognitivă, socio-afectivă și psiho-motorie, motivațională și atitudinală) și a interacțiunilor dintre acestea, ele vizează laturile și componentele educației, nu doar ansamblul proiectului personalității.

Obiectivele educaționale sunt subordonate scopurilor (și evident idealului), constituind expresia operațională pragmatică a finalităților, deosebindu-se prin câteva trăsături definitorii de celelalte finalități:▪ sunt formulate în termeni operaționali, empirici, cu condiții și termene (pot fi evidențiate, observate, măsurate nemijlocit în comportamentul celor educați după învățare) și constituie puncte de reper în evaluare și proiectare;▪ sunt finalități centrate pe cel educat (comportamente, performanțe ce rezultă din activitatea lor de învățare);▪ sunt centrate pe rezultate (nu pe activitate), cuprind parametri ce descriu „produsul”, comportamentele așteptate de la elevi și preșcolari la finele activității;▪ sunt nu doar expresia unor necesități (ca și scopurile), ci și a unor posibilități de realizare concretă, o sinteză între necesar și posibil de atins la un moment dat, în condiții concrete.                Curriculum pentru învățământul preșcolar are în vedere atingerea următoarelor finalități ale educației timpurii:▪ dezvoltarea liberă, integrată și armonioasă a personalității copilului, în funcție de ritmul propriu și de trebuințele sale, sprijinind formarea autonomă și creativă a acestuia;▪ dezvoltarea capacității de a interacționa cu alți copii, cu adulții și cu mediul pentru a dobândi cunoștințe, deprinderi, atitudini și conduite noi. Încurajarea explorărilor, exercițiilor, încercărilor și experimentărilor, ca experiențe autonome de învățare;▪ descoperirea de către fiecare copil, a propriei identități, a autonomiei și dezvoltarea unei imagini de sine pozitive;▪ sprijinirea copilului în achiziționarea de cunoștințe, capacități, deprinderi și atitudini necesare acestuia la intrarea în școala și pe tot parcursul vieții.                Întrucât finalitățile educației în perioada timpurie (de la naștere la 6/7 ani) vizează dezvoltarea globală a copilului, obiectivele cadru și de referință ale curriculumului sunt

formulate pe domenii experiențiale, ținându-se cont de reperele stabilite de domeniile de dezvoltare. În acest sens, domeniile experiențiale devin instrumente de atingere a unor obiective si, în același timp, instrumente de măsură pentru dezvoltarea copilului, în contextul în care ele indică deprinderi, capacități, abilități, conținuturi specifice domeniilor de dezvoltare.Domeniile experiențiale sunt:1.       Domeniul estetic și creativ2.       Domeniul om și societate3.       Domeniul limbă și comunicare4.       Domeniul științe5.       Domeniul psiho-motric.Domeniile de dezvoltare sunt:1.       Domeniul Dezvoltarea fizică, sănătate și igienă personală2.       Domeniul Dezvoltarea socio-emoțională3.       Domeniul Dezvoltarea limbajului și a comunicării4.       Domeniul Dezvoltarea cognitivă5.       Domeniul Capacități și atitudini în învățare

Reforma învățământului este definită ca „o schimbare amplă în orientare, structură și conținut” (Dicționar de pedagogie, 1979, pag. 338). Coordonatele pedagogice ale acestei definiții delimitează astfel atât elementele componente ale reformei, cât și ierarhia schimbărilor care susțin și validează practic realizarea efectivă a oricarei reforme din învățământ:▪ scimbarea finalităților care determină orientarea valorică a sistemului și a procesului de învățământ;▪ schimbarea structurii de bază și de conducere a sistemului de învățământ pe niveluri, trepte, cicluri etc. în vederea îmbunătățirii tuturor activităților organizate în cadrul procesului de învățământ;▪ schimbarea conținutului instruirii, proiectat în sens curricular, în funcție de obiectivele generale și specifice elaborate la nivel de politică a educației, determinate prin calitatea planului de învățământ, a programelor și manualelor școlare.                În ceea ce privește finalitățile – prima coordonată pedagogică a reformei învățământului preșcolar – gradinița de copii urmărește pe tot parcursul ariilor și al ciclurilor sale curriculare, atingerea următoarelor două obiective de maximă generalitate, derivate din structura idealului educației („formarea personalității autonome și creative”), deschise, în același timp, în direcția elaborării și aplicării unor strategii optime de specificare și de concretizare, productive în plan psihologic și social:a)      Dezvoltarea psihică și fizică normală a copiilor, în conformitate cu ritmul propriu de dezvoltare a acestora, dar și cu trebuințele, activitate specifică vârstei preșcolare, situată între 3-6/7 ani;b)      Socializarea copilului preșcolar și pregătirea acestuia pentru debutul școlarității – la nivel intelectual, afectiv-motivațional și psihomotor.Trebuie remarcate coordonatele pedagogice de natură axiologică și normativă care stau la baza acestor finalități ce anticipează un tip de schimbări educaționale care orientează și conduc procesul de instruire realizabil pe parcursul învățământului preșcolar. Asupra acestor aspecte de ordin tehnic și metodologic insistă și Programa activităților instructiv-educative în grădinița de copii, care evidențiază reperele unor transformări urmarite cu consecvență de reforma învățământului preșcolar:▪ „o libertate mai mare oferită copilului, capacităților sale de expresie”;

▪o eliberare a copilului și a educatoarei de orice tendință sau practică de formalism, ceea ce are drept consecință perfecționarea continuă a corelației pedagogice subiect-obiect;▪ o restructurare curriculară a raporturilor dintre educație și instruire; ca atare învățământul preșcolar, plecând de la obiectivele sale generale și specifice, este „conceput ca o instruire realizată prin educație și nu ca o educație dobândită prin instruire”;▪ o viziune didactică, de tip curricular, bazată pe valorificarea deplină a trebuințelor de dezvoltare ale copilului, dincolo de orice„tipar prestabilit de o didactică suverană” (de tip tradiționalist).                În contextul finalităților educației preșcolare, instruirea susține „structura de bază” a educației preșcolarului în plan intelectual, dar și moral-afectiv, psihofizic, dar și estetic. În această direcție este angajată întreaga activitate proiectată pe termen mediu și lung în vederea formării „imaginii de sine”, a „conștiinței identității”, care presupune „capacitatea de a cântării alternativele în mod sistematic”, în cadrul unor viitoare aptitudini sau abilități realizabile, după cum preciza Jean Piaget, la începutul adolescenței.                A doua coordonată majoră a reformei învățământului preșcolar o constituie noua structură de organizare a grădiniței de copii, ca instituție autonomă și integrată, în același timp ca treaptă a școlii primare.                A treia coordonată majoră a reformei învățământului preșcolar o constituie schimbarea conținutului instruirii. În principiu această problemă, esențială pentru validarea sau invalidarea în practică a valorilor și structurilor reformei, adaptate la nivel de politică a educației, presupune asumarea unor opțiuni și priorități fundamentale.OBIECTIVELE PROCESULUI DE INVATAMANT          Obiectivele procesului de invatamant continua drumul de concretizare, detaliere , specificare a scopurilor in plan actional bine delimitat, pe termene variate( scolaritate, ciclu curricular, an scolar, predarea-invatarea unei discipline, a unei teme, capitol, lectii, secvente).          Obiectivele didactice sunt enunturi care dau expresie intentiei de a determina o schimbare in personalitatea elevului ca urmare a implicarii sale in activitatea de predare –invatare. Acestea desemneza schimbari generale sau particulare proiectate in mod intentionat, observabile si masurabile si au grade diferite de generalitate.          Functiile pe care le indeplinesc obiectivele:Functia de orientare valorica a procesului didacticFunctia de reglare a procesului de invatamantFunctia de anticipare a rezultatelor scolare  Functia evaluativa       Obiectivele pedagogice implica o structura ierarhica care include trei trepte de organizare, specifice finalitatilor educationale microstructurale:Obiectivele generale ale procesului de invatamant vizeaza ,,scopurile’’ sau ,,telurile’’ care orienteaza activitatea tuturor cadrelor didactice pe toata perioada scolaritatii, integrand diferite produse partiale sau specifice realizate in timp si spatiu, la nivelul instruirii formale, nonformale, informale.Obiective de generalitate medie vizeaza ,, scopurile’’ sau ,,telurile’’ unor niveluri, forme, discipline specifice de instruire care pot fi ,, semioperationalizate’’ prin actiuni ale tuturor cadrelor didactice din domeniul respective, care angajeaza: anumite parti ale materiei de invatat (capitole, subcapitole) si anumite posibilitati de evaluare sumativa-cumulativa a cunostintelor, deprinderilor, strategiilor asimilate la diferite intervale de timp.Obiectivele operationale vizeaza ,,telurile’’ sau ,,tintele‘’ concrete ale fiecarei activitati didactice realizate de elevi sub conducerea manageriala a cadrului didactic, pe secvente de timp exacte care valorifica resursele interne si externe ale invatarii disponibile in situatia respectiveClasificarea obiectivelor si a nivelelor de analiza a acestora

A) Dupa gradul de generalitate:               1.Obiectivele pedagogice generale               2.Obiectivele pedagogice specifice               3.Obiectivele cadru.               4.Obiectivele de referinta               5.Obiectivele operationale (performative)B) Dupa  continutul psihologic               1.Obiective cognitive               2.Obiective afective.              3.Obiective psiho-motoriiC) Dupa tipul de comportament asteptat:              1.Obiectivele pedagogice de competenta              2.Obiective pedagogice de performantaD) Dupa durata de realizare:             1.Obiective pe termen lung             2.Obiective pe termen mediu             3.Obiective pe termen scurt

Educatia scolara este ghidata de finalitati, scopuri si obiective..Obiectivele educationale sunt enunturi‚ cu caracter finalist care dau expresie intentiei elevului ca urmare a implicarii acestuia într-o activitate de predare-învatare.A operaţionaliza un obiectiv pedagogic înseamnă a transpune rezultatele aşteptate de elevi în urma unei instruiri, în termeni de operaţii şi acţiuni, sau alte manifestări observabile şi măsurabile, adică specificarea în mod concret a ceea ce trebuie să cunoască şi ce vor fi capabili elevii să facă la încheierea unui proces de predare învăţare.A operaţionaliza înseamnă a efectua două operaţii indispensabile:

Derivarea din obiective generale a unor obiective concrete, specifice; Traducerea efectivă a acestora în planul acţiunii şi aplicaţiei directe, adică în

comportamente observabile.Ca urmare, fiecare obiectiv stabilit de profesor va trebui să desemneze un rezultat aşteptat al instruirii în termeni de operaţii sau acţiuni pe care le aşteaptă din partea elevilor.O activitate de operationalizare eficienta ia in considerare urmatoarele functii specifice obiectivului:-functia de anticipare a rezultatelor invatarii-functia de orientare valorica-functia de reglare si autoreglareConditii ale operationalizarii:Activitatea de operationalizare presupune utilizarea unui verb cuantificabil,operational care indice o modificare la nivel comportamental.Este indicat a nu se utiliza verbe intelectuale si a nu se utiliza doua verbe intr-un obiectiv.Enuntarea  conditiilor,a situatilor care determina modificarea asteptata.Obiectivul se refera la activitatea elevului si nu a profesorului si nu se recomanada a se formula mai mult de cinci obiective intr-o activitate didactica.Enuntarea nivelului de reusita a elevilor deci profesorul trebuie sa cunoasca performanta minima a clasei/elevilor.Prin operationalizarea obiectivelor se reuseste:- o orientare mai buna în instruire în alegerea metodelor,a experientelor de învatare;- eliminarea interpretarilor subiective;- garantie pentru respectarea finalitatilor educationale asumate;- o optima evaluare;

- o sporire a responsabilitatii profesionale a cadrului didactic.Desi cea mai mare parte a obiectivelor poate fi operationalizata, totusi exista si obiective ce raman în afara acestui proces de masurare si observare:- creativitatea;- independenta gandirii;- sensibilitatea artistica;- convingerile. 

Bibliografie:1.      Cristea,S., Finalitatile educatiei (in Pedagogie), vol.I, Editura Hardiscom, Pitesti, 1996.2.      Cristea, S., Obiectivele pedagogice ale procesului de invatamant (in Pedagogie) , vol. II, Editura Hardiscom, Pitesti, 1997.3.      Cucos, C., Finalitatile educatiei, Editura Polirom, Iasi, 1996.4.      Nicola, I.,Tratat in pedagogie scolara,Editura Aramis, Bucuresti, 2003.5.      Ionescu, M., Radu, I., Didactica moderna, Editura Dacia, Cluj Napoca, 2000.