Andrei Marga

Filosofia lui Habennas

RAOOLASS

Cuprins

Praeceptor Germaniae """"" 9

Prefafa """"""' 11

Introducere .r.r....:r!.r...!.....! """""""""""""" 13

I. lnceputul """"""""""""""281. O generalie germani """"""""""""' 30

2. Scrierile de inceput. Habermas versus Heidegger """"""""""""""""""""""' 41

3. Posibilitatea qtiinlelor qi teodiceea """"""""""""' 65

II. Recuperarea politicii """'751. Revizuirea unei relafii """""""/"""" """""""""""762. Restabilirea intelegerii. Habermas 9i Gadamer """""""""""""'793. Abordarea Puterii. Habermas gi Hannah Arendt """"""'"""""'88

1. Vecheateorie critici """"""""""""'972. Critica teoriei critice. Habermas qi Horkheimer-Adorno """"""1063. Teoria actiunii sociale """""""""""' 115

4. De la,,critica ratiunii instrumentale" la,,ralionalitatea discursivl" ................122

IV. Teoria societifii actuale """""""""""'1421. Abordarea,,sferei Publice' '....'............ """"""""""I422. Evolufia,,sferei publice". Habermas versus Carl Schmitt """""1473. $tiinfa gi practica """" 159

4. Problema legitimarii """"""""""""' 162

V. Teoria qtiin{ei ..............'.... """""""""""" 168

1. Cunoaqtere gi reflexivitate. Habermas versus Popper """""""" 169

2. Condifionarea cunoaqterii. Habermas gi Husserl """""""""""' 175

3. Pragmatismul transcendental. Habermas Ei Peirce """""""""' 181

4. Interesele de cunoaqtere """""""""' 191

5. O istoriografie reconstructivi. Disolutia reflexivitilii """"""" 195

6. O istoriografie reconstructivl. Recuperarea reflexivite$i .............................'.. 199

7. Interesele de cunoaqtere 9i raliunea """""""""""'2048. O ,,gtiinfi critici". Habermas 9i Mitscherlich """'207

VI. Metodologia ................. ..........................2241. Spre o sociologie comprehensiv[ a limbii .............2252. Respingerea,,qtiinlei comportamentului.. ............_2373. Critica funclionalismului. Habermas versus Luhmann .............2444. Sensul - categorie fundamentala .................. ........2525. Intemeierea judecililor de valoare .........................256

VIL Pragmatica universall .........................2691. Premise filosofice .......27I2. Comunicarea sistematic distorsionati ...................2g33. |ocurile de vorbire. Habermas gi Wittgenstein .................. ..........2gg4. De la antropologie la istoria speciei. Habermas gi Karl_Otto Apel ..................2925. Teoria competenfelor .................... .............,.............2gg6. Universaliile pragmatice ...................3017. Discursul - formi a comunicirii .................... .......3048. Profilul teoriei comunicirii ..............307

VIII. Etica discursivi ...........325l. Intemeierea normelor ..._...................3252. Adevir gi justele .........3333. Etica discursului

IX. Filosofia istoriei .............3641. O reinterpretare. Habermas gi Hegel .....................3652. O necesari revizuire. Habermas qi Marx ..............3743. Teoria evolu$ei sociale .....................39Q4. Nevoia de teorie .........3gg

X. Teoria modernitilii .........407

2. Un nou concept al raflonalitilii. Habermas qi Max Weber .......4123. Proiectul modernizirii gi destinul siu ............... ..........................4214. Respingerea postmodernismurui. Habermas versus Foucault gi Derrida ......4255. Respingerea contextualismului. Habermas versus norty..................................43g6. Reevaluarea religiei ...........................4427. Criza de motivafie. Habermas gi Ratzinger ..........45g

XI. Unificarea europeanl .....4711. Orientarea pro-occidentall a Germaniei ................ ....................47L2. Republicanismul astizi ..!r...!..r...!....!r.. ......,,.............4243. O,,revolulie recuperatoare" ........,...... .....,.......,.,.,...4774. Constelafia ,,postna]ionah" ................. ...................4g15. Identitatea europeani .......................4g56. Fundamentul cultural al Europei ...........................4907. Recuperarea unei simbioze. Habermas gi Gershom Scholem ..........................4g2

XII. Filosofia dreptului ........5021. Constituirea qi asumpfiile dreptului .....................505

2. Democralie, drept gi morali """""" 513

3. Politica deliberativi ................"""""'517

XIII. Filosofia educaliei """528l. Abordarea istoriei """'529Z.Dewoltarea moral6. Habermas qi Kohlberg ...'.'....":""""" """"' 533

4. Reforma universitari .'..'.,""""""""' 545

XIV. Filosofia in era postmetafizicit """""5521. Filosofia postmetafizice...'......'......... """""""""""" """""""""""5522. Situalia metafizicii. Habermas versus Dieter Henrich """""""""""""""""""""' 556

3. Transcendentalismul pragmatic """ 568

4. Natura umani ............i586

XV. Filosofia politici """"""5941. Refleclie gi emancipare """"""""""'5962. O alternativl la tehnocratism ..............' """"""""" 599

3. Reformismul radical """"""""""""'601. 4. Democrafie qi drept ...:......""""""' """"""""""""" 605

5. ,,suveranitatea poporului" ca procedeu """"""""6096. Democralia deliberativi """"""""" 613

7. Recunoagterea in democralie """"" 618

8. ]ustelea politici' Habermas qi Rawls """"""""""'6219. Este politica orientati de drept? """62810. Patriotismul constitufional ..'................. """""""'631

, 11. Fundamentalismul qi lumea modernl """"""""'63312. Destinulunuiproiect """""""""""637

lncheiere """"'646

Bibliografie ""'659

I. Inceputul

in L973, cind Societatea ,,Hegel" din Stuttgart atribuia premiul eilui Habermas, in obigndtalaudatiq Dieter Henrich ar[ta ci ,,influenfateoreticianului asupra situaliei teoriei in Germania se afli doar in urmacelei a lui Heidegger" qi adiuga imediat cd, ,,ea este incomparabil maipufin ambigul gi mult mai fructuoasd decdt urmirile operei celuimai important ganditor german al secolului". incheind comparaliile,aceeaqi laudatio il consacra pe Habermas drept ,,cel mai importantteoretician, de la Lukics incoace, in succesiunea lui Marx". Despre,opera sa" nu se poate insi vorbi, ,,cici odati cu acest cuvint sesugereazi o incheiere gi o retrospectivi. or Habermas a inceput s6publice abia cu douizeci de ani in urmi. in planul durateivie{ii omului,el se afli undeva la mijloc. Programul slu teoretic gi chiar logica internia construcfiei sale sunt in ascendenfi"r.

)udecilile de mai sus sunt, far| indoialr, susceptibire decircumstanlieri, de preciziri gi completiri, dar expriml elocventimportanfa pe care scrierile lui Habermas au dobindit-o deja lainceputul anilor '70 infilosofie gi in qtiinfele sociale. Scrierile filosofuluidin Frankfurt am Main au profilat devreme ,,teoria societifii in inten{iepractici". sub semnul acesteia, Habermas a f5.cut cercetiri variate, ce linde domeniul mai multor discipline filosofice gi gtiinlifice, qi a desftguratun program teoretic de amplitudine unicl, luind ca punct de plecareproblema de sorginte clasici a emancipirii, abordati insi in condiliilenoi, ale modernitilii tdrzii.

in introdtcerea la ediga din rgzr a lucririi rheorie und praxis,intitulati ,,Einige schwierigkeiten beim versuch, Theorie und praxis zuvermitteln", Habermas frcea o retrospectiva sistematici a cercetirilor

Filosofialui Habermas

sale. El plasa atunci aceste cerceteri in programul unei ,,teorii a

societilii concepute in inten{ie practica". Un tip de teorie - adiuga el de

indatl - care a fost reprezentat pentru prima oari in filosofia germanl

de materialismul istoric al lui Marx gi care se distinge prin proprietatea

reflexivitllii, in dublu sens: ,,Materialismul istoric vrea si produci o

explicare a evoluliei sociale care este atit de cuprinzitoare incAt ea se

intinde atit asupra contextului de aparilie, cit Ei asuPra contextului de

aplicare a teoriei. Teoria indici condi$ile in care o conqtiinli de sine

a istoriei speciei este obiectiv posibill; in acelaqi timp, ea numegte

adresan[ii care pot, cu ajutorul teoriei, si se lumineze asuPra rolului

Ior emancipativ poten[ial in procesul istoric. Cu reflec]ia asupra

contextului de aparilie gi anticiparea contextului de aplicare, teoria se

concepe pe sine ca moment catalizator al aceluiagi context social pe

care iI analizeaz|; ea il analizeazl ca un context de coercifie, integral,

din punctul de vedere al posibilei sale dep[;iri.'2Programul ,,teoriei societllii in intenlie practici' a inceput si fie

realizatin jurul anilor '60. in retrospectiva cercetlrilor sale, Habermas

a plasat Ia inceput investigarea ,,aspectului empiric" al relaliei dintre

teorie gi praxis. Aceast[ investigare s-a obiectivat intr-un gir de studii

consacrate problemei evoluliei ,,sferei publice" in societatea moderni,

care sunt tot atAfia paqi in direcfia elaborlrii unei teorii a modernit[liitirzii. $irul studiilor incepe cu amplul studiu Zum Begriff der

politischen Beteiligung (1958) gi continui cu volumul Strukturwandel

der Offentlichkeit (L962). Cu cele doui scrieri se deschide, de altfel, girul

lucrlrilor subordonate intenliei de a inflptui o clarificare sistematicl,

sociologicl gi filosoficl, asupra problemelor sociale 9i umane ale epocii.

Se pune intrebarea: ce precede aceste scrieri elaborate in intenlia

unei analize sistematice? Rlspunsul este astizi facilitat de faptul ci,intre timp, scrierile anterioare ale lui Habermas (cu exceplia lucririide doctorat Das Absolute und die Geschichte. Von der Zwiespiiltigkeit in

Schellings Denken, 1954, care a rimas deocamdatl in forma inilial[ a

disertaliei) au fost reunite, la rindul lor, in volume, incAt publicistica

sa anterioarl, de o remarcabil[ varietate, poate fi abordatl integral.

Aceasta s-a concretizat intr-un gir de intervenfii polemice in raport cu

filosofiile proeminente a1e momentului, schile de critici a,,societlfii de

consum", articole. Vom aborda, in continuare, dupi necesare precizdri

29

Andrei Marga

biografice, scrierile de inceput, incluzind lucrarea de doctorat, iarinluntrul acestora vom reconstitui desprinderea lui Habermas deHeidegger Ei relafia sa cu fenomenologia existenflal[ gi vom evocateodiceea filosofului.

1. O generatie germane

Reconstruclia postbelici, democr atizareagi consolidarea Germanieidrept una dintre lirile cele mai performante in gtiinln gi tehnologie, innivel de trai qi in liberti{i cetilenegti din ultimul secol al istoriei lumiinu se pot despirfi d9 acfiunea unei generalii de intelectuali de inalt[calificare, care gi-au asumat devreme rispunderi civice gi le-au exercitatpilduitor. Desigur c[ Germania avusese in universitnfile gi instituteleproprii personalitili capabile si influen{eze cursul istoriei lirii gi allumii, de peste trei secole. inci in primele d.ecenii ale secolului XX, inGermania func{ionau principalele centre ale qtiinfei, artei, filosofiei giteologiei mondiale. in definitiv, fizica, biologia, matematica secoluluisunt legate in cea mai mare mlsuri de Gouingen, arta de Berlin,filosofia de Freiburg in Breisgau, Heiderberg gi Marburg, teologia deTiibingen, pentru a da doar cateva exemple. Anii dominaliei nalional-socialismului lui Hitler au pus capit pozi{iei centrale a Germaniei indomeniile menfionate. Personalitnfi de varf au luat calea emigraliei, depe care unii nu s-au mai lntors. unii intelectuali rimagi in larr au fbcutcompromisuri dupi 1933, incit pr[busirea din 1945 i-a delegitimatpolitic ai moral. Descoperirea lagirelor de exterminare organizatede nalional-socialism in Germania gi in lirile ocupate a pus la greaincercare congtiin{a de sine a intelectuahtegi germane. Devenise clarci reconstrucfia postbelici a Germaniei nu este posibili fard a sesizacauzele alunecirii in nalional-socialism,nafionali din 1945, gi flri noi resurse,intelectuale

care a dus la catastrofaperspective gi personalitifl

Germania ;i-a gisit de indati resursele, iar o noul genera{ie depersonalitifi s-a format Ei a dobandit consacrare in cursul reconstruclieidemocratice insegi. Printre aceste personalitili statura lui Habermas

Filosofa lui Habermas

s-a amplificat continuu. Retrospectiv, Habermas aPare astezi drept

congtiinfa fiIosoficl reprezentativi a Germaniei postbelice.

Care a fost drumul gandirii lui Habermas? Unde se pot localiza

.stajiunile" sale de riscruce? Si dlm un rispuns cit mai concentrat

la aceste intrebiri, sprijinindu-ne pe interviurile sale autobiografice,

reunite intre timp in Kleine Politische Schriften (1981), Die neue

Uniibersichtlichkeit (1985) gi in volumele ulterioare, ca gi pe biografii

recente, precum cea a lui Rolf Wiggerr$haus, litrgen Habermas (2004),

bazate, Ia randul lor, pe evociri fhcute de filosof.

)iirgen Habermas s-a nlscut la Diisseldorf (in 1929) in familia

gefului Camerei de Comer! din Gummersbach, orag in care qi-a

petrecut copiliria gi adolescenfa. Tatll Provenea din familia unui

preot protestant, iar rnarna, sori medicall, era descendenta unui mic

cornerciant. Datoritl poate, in parte, orientirii ,,nalional-conservative"

a familiei qi, cu siguranfl, unei dificultitli fizice (scindare in cerul

gurii) din nagtere, Haberrnas nu a fost obligat s[ devinl - asemenea

dtor colegi de generafie - membru al organizaliei ,,Hitlerjugend"qi nici s[ ia parte la acliuni de front. Atunci cind, totuqi, ordinul de

inrolare in Wehrmacht a venit, in primivara lui 1945, acest ordin n-a

mai trebuit si fie executat, trupele aliate inaintind deja dinspre Vest

spre centrul Germaniei. Tat[l a fost luat prizonier de americani, dar,

curind, la inceputul anului 1946, a fost eliberat gi repus in funcflunea

sa anterioari. ,,Din punct de vedere psihologic, primivara lui 1945 a

fost pentru adolescenttil de cincisprezece ani, ca Ei pentru o mare parte

a populafiei, o eliberare, politic insi flri orizont, fhri weo perspectivi

de viitor."3

Pe fondul ruinlrii oragelor germane, familia Habermas qia trimis copiii

Ia !ari, pentru a avea hrana asigurati. Nu de mult Habermas relata citde mult I-a rinit pe adolescentul de atunci observalia unor copii dit, j*privind dificultatea sa fizici gi reaclia sa pe loc impachetarea lucrurilor,

intoarcerea acasi, intilnirea cu un prieten al tatilui intors din prizonieratul

din Rusia gi decizia: ,,solche Kriinhmgen nicht liinger bieten zu lassen und

wieder zu lesen, zu lernen" (aprox. ,,de a nu mai llsa aceste sti,ri negative

s[ aibi ultimul cuvint gi de a m[ pune pe citit", n.red.). ,,lch muss jetzt

lernen" (,,Acum trebuie si invi!", n.red.) a fost deviza adolescentului,,,wir

wollen [Jnterricht" (,,Vrem educafie'i n.red.) a devenit deviza grupului

31

Andrei Marga

din care ftcea parte. Aceasti ,,enorme foame culfurale" s-a suprapuscu urmirirea procestrlui de la Ntirnberg gi cu percep{ia nevoii unui nouinceput democratic in Germania. Atunci - spunea Habermas - ,,am invilatci statul constifutional cetifenesc, in forma sa francezi sau americanisau englezi, este o infiptuire istorici. Aceasta este o diferen{i biograficiimportantr intre cei care au triit la ce poate duce o republici cetifeneasclfrcut[ ftri tragere de inimi gi aceia care gi-au format congtiin(a lor politiciabiamaitArziuq.

Habermas gi-a inceput studiile universitare la G<ittingen, in 1949,le-a continuat la zirich, iar in 1950 s-a inscris la universitatea dinBonn. Interesul siu a fost mai ales pentru germanistici, istoria literaturiiuniversale, psihologie, drept, sociologie, economie, filosofie. Formatin atmosfera politici din anii reconstrucliei, Habermas nu s-a alituratweunui partid. Angajat hotirit pentru democratizare, el s-a manifestatneincetat critic fa{a de nalional-socialism gi a evaluat o vreme partideleexistente in funclie de distanfa fala de acesta. in contextul preocupirilorstudenlilor de atunci pentru dezvoltarea direc(iei democratice inGermania, Habermas a intilnit-o pe Ute Weselhoeft, care studia istorieqi germanistici gi care avea si devinl sofia sa. impreuni, s-au atagatsocial-democra(iei germane, fhri a intra in partid. Tieptat, Habermas aevoluat spre un liberalism reflexiv gi un republicanism kantian.

Studiile de filosofie Habermas le-a frcut la Bonn, unde erau activiErich Rothacket Oskar Becker gi Theodor Litt, dar tronau, de ladistanli, Heidegger qi Arnold Gehlen. ,,Astfel, m-am format academicintr-un context german provincial, in lumea filosofiei germanea neokantismului pe cale de stingere, a gcolii istorice germane, afenomenologiei, de asemenea, a antropologiei. Cea mai puterrriciinfluen{d sistematici venea dinspre timpuriul Heidegger. Noi, studen(ii,cunoqteam scrieri a lui Sartre gi existenlialismul francez, poate gi unelescrieri ale antropologiei culturale americane. in timpul cercetiriipentru disertafia mea despre schelling l-am citit, in orice caz,petinirulMarx. cartea lui L<iwith, von Hegel zu Nietzsche, m-a stimulat la lecturatinerilor hegelieni; cartea lui Luk6cs, Geschichte und KlassenbewuJ3tsein,a {hcut o puternici impresie asupra mea"s. pregitirea lui Habermascu Rothacker a fost prilejul intilnirii cu alt doctorand al acestuia,Karl-Otto Apel, c.re avea si rimAni ,,mentorul s[u intelectual

Filosofia lui Habermas

timpuriu, permanent partener de disculii filosofice gi prieten apropiat"6.

in 1953, sub impulsul acestuia, Habermas a redeschis, cu ocazia

reeditirii lucririi Einfilhrung in die Metaphysik (1935), dezbaterea

asupra filosofiei lui Heidegget prin articolul ,,Mit Heidegger gegen

Heidegger denken". Articolul a stirnit reacfia lui Heidegger. Lucrarea

de doctorat, Das Absolute und die Geschichte. Von der Zueispiiltigkeit in

Schellings Denken, a fost redactati in mediul unei intense preocuplri a

lui Habermas ct Dialektik der Auftliirung (1946), a lui Horkheimer gi

Adorno, gi cu Kierkegoard gi hegelienii, mai ales cu Marx.

in 1954, Habermas a suslinut la Universitatea ,,Friederich-Wilhelm'din Bonn.teza de doctorat intitulati Das Absolute und die Geschichte.

Von der Zwiespiihigkeit in Schellings Denken, avAndu-i in fa!i, conform

sistemului german de dobindire a titlului de ,,doctor ln filosofie", pe

Erich Rothacker, ca referent, gi pe Oskar Brecker, drept coreferent, dupice parcursese,,examenul oral". Obignuita autoprezentare a candidatului

men(iona, intre altele, imprejurarea c[ adolescentul Habermas a trebuit

s[ intrerupi gcolarizarea pentru a lucra o jumitate de an la ,,Westwall" 9i

apoi pentru a tr[i intr-o familie de firani, incit bacalaureatrl l-a obflnutin 1949, cit qi faptul c[, dupl noul semestre de studiu la Gottingen,

Ziirich gi Bonn, in care s-a dedicat mai cu seaml filosofiei, istoriei,

psihologiei gi literaturii germane, s-a format filosofic sub indrumarea

lui Erich Rothacker qi a lui Oskar Becker gi sub influenla lui Nicolai

Hartmann, Wilhelm Keller, Theodor Litt, |ohannes Tyssen, Hermann

Wein.

Lucrarea de doctorat se plaseazl in mediul dezbaterii, mai acutl infilosofia germani de la sfirgitul secolului al XIX-lea, privind deplqirea

,istorismului" - acea conceplie asupra omului ce dizolv[ realitatea

umani, inclusiv valorile luate ca reper, in cursul factuahtalii pe care o

restabilegte cercetarea istoricl qi ajunge astfel la relativizlri in funclie

de epoci, culturi, popoare, generafii, pe de o parte,lumi, stiluri qi valori,

pe de altl parte. Dilthey are meritul - aratl Habermas - de a fi incercat

-si depigeascl consecinfele relatMste fbri recurs la reprezentiri ale

drepfului natural, ale teoriei valorilor sau ale ontologiei substanfei'7. Cel

mai recent insi, Heidegger, in Holzwege (1950), ,,a dezvlluit problema

a ceea ce este istoric ca intrebare privind absolutul istoric"8. Daciacest absolut se poate gindi, impreuni cu Leopold Ranke, ca relalie

Andrei Marga

cu Dumnezeu, atunci eforful de a conceptualiza absolutul in istorie artrebui si inceapi cu |akob Bohme - care a privit istoria ca ,,eternul ininlelepciunea sa, ce duce la revelarea plinlti{ii proprii, inainte ascuRsein sophia, ca temei originar intemeiat"e - si continue cu Hegel - care areluat perspectiva lui Brihme cu mijloace filosofice oferite de filosofiakantiani - gi sr se opreasci asupra lui Schelling. Argumentul este acelaci, atit la Bohme, cit gi la Hegel acea ,,durere a finitului" (Schmerz desEndlichen) ce asiguri dinamica existenlei, este in cele din urml covirgitide cadrul neoplatonician, respectiv de ,,construcfia dialectici" insiqi,,,in misura in care <durerea finifului>r a devenit, de asemenea, motoral gandirii hegeliene, pe atit de pufin sistemul sru final se poate apiracontra reprogului ci a redus asculimea existenlei finite gi a cimpului dedecizie al omului istoric, confruntat cu viitorul gi trecutul."r' De aceea,critica la adresa filosofiei lui Hegel este de luat in serios, cel pulin pentrua evidenfia ,,fizionomia situaliei problemei". Schelling a incercat, desigur,in filoso{ia sa tirzie (1527-1854), s[ faci fale ,,exisaentei" qi ,,liberti!ii..omului mai bine decit reugise Hegel; nici el nu a izbutit tnsi. Aceastinereugiti ,,face astfel din intrebarea privind relalia absolutului cu istoriauna gi mai urgentl gi indreapti privirea noastri spre weltaherphilosophie,din pribugirea cireia a rezultat filosofia tfuzie. Habermas intreprinde, inDas Absolute und die Geschichte,cercetarea evolu{iei filosofiei lui Schellingpani la Die unterschungen iiber das wesen der menschhche Freiheit(1809), ca preistorie a weltalterphilosophie, pentru cir, in continuare, s6

examineze chiar aceasti filosofie.vestita scriere a lui Schelling din 1809 poate fi priviti * arat6

Habermas - ca punct de plecare al ,,filosofiei naturii" qi ,,filosofieiidentiti{ii", dar gi ca moment de angajare pe direclia fecundi a uneinoi ,,infelegeri a viefii" (Lebensverstiindnb\ - orientati spre existen{aistoricr a omului, ce s-a regisit in tendinlele ,,gindirii ontologiceredegteptate" la inceputul secolului xx de a prelua ,,istoricitatea"(Geschichtlichkeit) omului gi de a-qi da seama de absolut, fhr6 insi azdruncina conformitatea cu legile, la care fiecare metafizicit de pannatunci a trebuit si riminr gi pe care a gindit-o gi a formulat-o in cele dinurmi ,,filosofia identit[fii"rt. La Schellling aceastl tematici a gindiriiabsolutului in istorie a luat, in weltalterphilosophie, forma ,,problemeilui Dumnezeu istoric".

Filosofia lui Habermas

Schelling nu a gandit insl suficient nici ,,existenta", nici ,,libertatea",

nici ,,fiinla lui Dumnezeu" in filosofia sa tarzie, iar aceasti imprejurare

este adesea trecutl cu vederea de comentatorii sii. Habermas o invociqi, in reaclie, iqi propune se arate ,;ci filosofiatitzie a fost cliditl pe

ruinele Weltalterphilosophie"rz gi a insemnat o fundlturl. Chiar gi cele

mai recent e prezenteri ale ;,filosofiei tirzii" a lui Schelling - cum este

cea a lui Horst Fuhrmann , schellingletzte Philosophie (L940) - nu iau in

searne ultima pozilie a lui Schelling, din Reinrationale Prozess (1954),

in bare se poate sesiza ,,ambiguitatea proprie a filosofiei pozitive".

Habermas nu urmeazil, totuqi, in investigarea filosofiei tixzii a lui

Schelling, ruta unei scrieri de istoria filosofiei; el considerl lucrarea

lui Richard Kroner, Yon Kant zu Hegel,limuritoare in subiect. Ruta

pe care Habermas a imbrifigat-o are o comPonenti ,,sistematici" - a

argumenta ci ,,egecul gindirii Weltalter gi complementul negativ al

filosofiei tirzii dovedesc ci absolutul este istoric'ta - qi o componentl

,,istorici" - a atesta cI Schelling capit[ o alti importanli pentru

gindirea de astizi daci opera lui este scoasi din umbra ,,filosofieitdrzii" gi se consid eril Weltalterphilosophle. O noui Perspectivi asuPra

operei filosofice a lui Schelling cAgtig[ in contururi: este perspectiva

in care ,,filosofia naturii" gi ,,filosofia identitllii" se departajeazi claL

dupi cum Weltalterphilosophie gi ,,filosofia titzie" sunt mai asculit

delimitate, perspectivi datoratl observa{iei ci,,fire ascunse" duc de la

,,filosofia naturii" la Weltalterphilosophie gi de la ,,filosofia identit6lii"

la ,,filosofi a tdrzie".pentru a putea reconstitui,,fizionomia" problemei puse de preluarea

,,durerii finitului' sau a ,,istoricitifii!' de cltre Schelling, Habermas

ancoreazecercetarea din Das Absolute und die Geschichte... in contextul

,,disolufiei hegelianismului', in care, incepind cu Bruno BaueL

continuind cu Feuerbach, Marx, Max Stirner, S-au conturat solulii

de salvare a ,,finitului" topit de filosofia lui Hegel a spiritului absolut

in evenimentele istoriei, de care reflecliile filosofice ale lui Schellling

au fost legate. Orizontul abordlrii este dat de Introducerea la Critica

filosofiei hegeliene a dreptului (1844), a lui Marx, care este contrapus luiBaue6 Feuerbach, Stirner pentru c[ a observat c[ ,,mijlocirea existenlei

gi esenlei la Hegel a reugit numai in aparenfi" 9i ci ,,aparenla mijlocirii

are la baz| o structuri sociall faptic6, o structur[ ce pretinde acum o

35