Asemenea lui Isus

Ghidul liderului de Juniori,

Adolescenți și Tineri

Troy Fitzgerald

Dedicație

Mamei și tatălui meu, care prin exemplul lor de credincioșie m-au învățat

bucuria mesajului adventist.

Declarație de credință

Ghidul liderului este o simplă resursă pentru cei care predau lecțiile Asemenea

lui Isus tinerilor. Conține idei de bază despre felul în care a fost alcătuit acest

studiu, precum și instrucțiuni și sugestii despre cum poți face lecțiile cel mai

eficient. Ghidul Liderului include întregul material din edițiile pentru cursanți, plus

informații de fundal și instrucțiuni, comentarii asupra metodelor de predare și

sugestii adnotate pentru fiecare lecție.

Introducere

Asemenea lui Isus este o călătorie în viața Domnului Hristos, cu scopul de a-i

pregăti pe tineri pentru botez. Felul în care prezentăm viața Domnului Hristos este

mai mult decât o serie de povestiri care prezintă adevărul despre Dumnezeu. Este o

șansă de a coopera cu Mântuitorul pentru îndrumarea tinerilor către o înțelegere a

Adventismului de Ziua a Șaptea. Scopul călătoriei este acela de a-L cunoaște pe

Hristos personal și, astfel, de a ne uni cu El într-o relație care nu doar că formează

caracterele tinerilor, dar și influențează semnificativ lumea în care ei trăiesc. Eu mă

rog ca această experiență să-i ajute pe tineri să se boteze, să intre în biserică având

un simț al scopului și să participe activ la răspândirea veștii bune despre Isus

Hristos.

Istoricul educației religioase

Unul dintre elementele lipsă din cultura actuală este ceea ce eu numesc „Marea

Povestire”. În timp ce lumea devine din ce în ce mai ocupată și mai încărcată de

informație, povestea umanității și a lui Dumnezeu – ceea ce definește lumea – se

stinge treptat. Eugene Peterson comentează:

„Trăim într-o lume sărăcită de povești. În cultura noastră, cuvintele sunt un fel

de valută, folosite în cea mai mare parte pentru a furniza informații. Până la

sfârșitul anilor pe care îi petrecem în școală, avem mai multă informație decât am

fi vreodată capabili să punem în practică... Nu există în ele (în cuvinte) nicio

descoperire, nicio relație, nicio atenție personală. Pentru aceasta avem nevoie de

povestire și de povestitori.”1

De-a lungul secolelor, Dumnezeu a folosit povestiri pentru a întreține relația Sa

cu oamenii. Dumnezeu i-a amintit poporului Israel de rolul lor ca fii și fiice ale

Sale prin intermediul povestirilor. O povestire rostită de Natan l-a făcut pe David

să-și predea viața lui Dumnezeu cu o fidelitate neșovăielnică. Dumnezeu a făcut

clar jurământul Său față de copiii Săi prin povestea lui Osea și Gomera. În

Scripturi, Dumnezeu este povestitorul „Marii Narațiuni”.

Esența planului lui Dumnezeu de a transmite credința copiilor Lui este

provocarea de a găsi metode de a păstra această credință permanent înaintea

ochilor lor.

„Și poruncile acestea, pe care ți le dau astăzi, să le ai în inima ta. Să le

întipărești în mintea copiilor tăi, și să vorbești de ele când vei fi acasă, când vei

pleca în călătorie, când te vei culca și când te vei scula. Să le legi ca un semn de

aducere aminte la mâini, și să-ți fie ca niște fruntarii între ochi. Să le scrii pe ușiorii

casei tale și pe porțile tale.” (Deuteronom 6:6-9)

Acest text înfățișează scopurile educației religioase:

1 Eugene Peterson, The Stories of Jesus, p. 8.

1. Și poruncile acestea, pe care ți le dau astăzi, să le ai în inima ta.

Copiii pot simți când oamenii sunt autentici. Nu este de mirare că profesorii

eficienți îi vor inspira pe copii cu expresia lor sinceră. Cumva, măreția și bunătatea

lui Dumnezeu se află în inima profesorului. Profesorul povestește cu pasiune și

convingere. Astfel de povestiri devin reale pentru copii atunci când sunt deja vii în

inima povestitorului. Primul scop al instructorilor care utilizează acest ghid ar fi

bine să fie acela de a-și aprofunda propria înțelegere și experiență. Inevitabil, „ceea

ce suntem” va transmite la fel de mult, dacă nu chiar mai mult, decât ceea ce

spunem. Prin acest studiu ne dorim să transmitem mai mult decât informație – el

are ca fundament noțiunea că inima instructorului (părinte, coleg cursant, pastor,

lider) îl motivează pe cursant să se străduiască să înțeleagă Cuvântul lui

Dumnezeu.

2. Să le întipărești în mintea copiilor tăi. Pentru un timp, părinții au fost

principala sursă de cunoaștere despre Dumnezeu. În timp ce alți membri din

comunitate erau de ajutor, mama și tata erau principalii profesori. Astăzi, familia

se bazează deseori pe biserica locală, pe profesorii școlii bisericii și pe alte

persoane pentru a-i ajuta pe tineri să se implice într-o relație strânsă cu Dumnezeu.

Fie că instructorul este un membru al familiei, un pastor, un profesor, un vecin sau

un tânăr dedicat din biserică, sarcina acestuia este aceeași: să întipărească adevărul

lui Dumnezeu în mintea tinerilor. A-i învăța, în acest context, este mai mult decât a

le distribui informație seacă. Studiul, memorarea, slujirea, crearea și împărtășirea

fac toate parte din procesul educațional. Mulți tineri cunosc ce se întâmplă cu

trupul atunci când o persoană moare. Ei recunosc că sâmbăta este Sabatul biblic.

De asemenea, ei înțeleg că Isus va veni pe nori, la propriu, personal și vizibil. Dar

ceva încă lipsește. Verbul „a întipări” poartă o conotație de impact și de

permanență, care pășește dincolo de a transmite o listă de fapte. Educația veritabilă

este clădită pe ideea de a împărtăși în mod onest și deschis, în cadrul unei relații în

creștere.

3. Să vorbești de ele când vei fi acasă, când vei pleca în călătorie, când

te vei culca și când te vei scula. Cel de-al treilea scop se concentrează pe creșterea

noastră spirituală în timp ce trăim rutina cotidiană. Din cauza ritmului agitat în care

trăim, este crucial să învățăm să integrăm descoperirea dragostei și bunătății lui

Dumnezeu în viețile noastre. În vremuri străvechi, copiii petreceau întreaga zi

împreună cu părinții lor, care le puteau spune povești, împărtăși experiențe și îi

puteau învăța cântece în timp ce lucrau, se jucau, trăiau. În zilele noastre, școala,

lecțiile și activitățile sportive fracționează ziua. Viețile noastre, astfel împărţite, au

nevoie de o educație structurată în așa fel încât aceasta să devină parte a

experienței zilnice.

4. Să le legi ca un semn de aducere aminte la mâini, și să-ți fie ca niște

fruntarii între ochi. Copiii sunt în mod natural creativi. Când vorbim despre

educație religioasă, ceea ce auzim spus de altcineva are doar un efect de durată

minimă asupra minților și inimilor noastre. Atunci, însă, când tinerii creează și

construiesc lecțiile vieții creștine, impactul este pentru totdeauna. Noi numim

aceasta învățare activă. Pentru că tinerii învață când creează, când dau formă și

finisează, ei trec dincolo de o lecție completă către un nou mod de a trăi. Pe scurt,

ei transformă în realitate ceea ce au învățat, trăind.

5. Să le scrii pe ușiorii casei tale și pe porțile tale. Învățarea are cele mai

bune rezultate atunci când putem fixa lecțiile în memoria noastră cu simboluri,

povestiri și semne distinctive care, la o simplă privire, la un singur gând, ne leagă

mintea și inima de un moment în care am simțit puterea și prezența lui Dumnezeu.

Acesta este scopul ritualurilor și al semnelor de aducere aminte. Cu cât ne amintim

mai bine lucrurile pe care le-am făcut, cu atât simțim mai adânc că învățarea a avut

putere. Avem, în mod special, tendința să ne amintim ceea ce scriem. Procesul de a

pune pe hârtie clarifică experiențe importante.

De obicei, oamenii decid să fie botezați atunci când sunt tineri. Pe măsură ce

cresc, experiența lor de credință se schimbă. Înțelegerea concretă a lucrurilor

despre Dumnezeu și Cuvântul Său se transformă în „căutări” abstracte după

evenimente din viața reală care să corespundă cu aceste lucruri. Trebuie să

înțelegem că la momentul convertirii și botezului, educația lor este abia la început.

Tinerii vor pune întrebări cu privire la credința lor – poți fi sigur de asta. Astfel de

întrebări iau forme multiple, atât verbal, cât și comportamental. Dumnezeu

cunoaște felul în care ne dezvoltăm, iar în Deuteronom 6, El oferă părinților și

instructorilor unul dintre cele mai mărețe răspunsuri la provocările ivite în predarea

adevărurilor spirituale copiilor:

„Când fiul tău te va întreba într-o zi: «Ce înseamnă învățăturile acestea, legile

acestea și poruncile acestea, pe care vi le-a dat Domnul, Dumnezeul nostru?», să

răspunzi fiului tău: «Noi eram robi ai lui Faraon în Egipt, și Domnul ne-a scos din

Egipt cu mâna Lui cea puternică. Domnul a făcut, sub ochii noștri, minuni și

semne mari și nenorocite împotriva Egiptului, împotriva lui Faraon și împotriva

întregii lui case; și ne-a scos de acolo, ca să ne aducă în țara pe care jurase

părinților noștri că ne-o va da.»” (versetele 20-23)

Îndrumarea lui Dumnezeu și binecuvântarea Sa, disciplina și puterea Sa

supranaturală, toate pot fi transmise perfect prin povestire. Totuși, fii sigur – Biblia

înseamnă mai mult decât „doar niște povestiri”. Minunatele narațiuni ale Scripturii

oferă instrucțiuni directe, zicale pline de adevăr și afirmații despre oameni, viață și

dragostea infailibilă a lui Dumnezeu pentru oameni.

În cele din urmă, Biblia este o povestire despre Dumnezeu și oameni, iar noi ne

găsim credința în Dumnezeul viu împletind propriile noastre povestiri în țesătura

evenimentelor din Cuvântul lui Dumnezeu.

Pe fondul acestei „Mari Povestiri”, scopul studiului Asemenea lui Isus este de

a-i ajuta pe tineri să se dezvolte ferm într-o experiență cu Hristos care să

demonstreze un angajament față de biserica Sa și o certitudine a scopului lui

Dumnezeu pentru viețile lor aici pe Pământ și în lumea ce va veni.

Filosofia Asemenea lui Isus

Ce răspuns le dăm copiilor când cer să fie botezați? Cum abordăm sarcina de a-

i pregăti să trăiască pe deplin prin harul Fiului lui Dumnezeu? Ce resurse folosim

să ne asigurăm că tinerii sunt pregătiți pentru botez? Cum putem fi siguri că ei

chiar înțeleg ceea ce fac? Ce au ei nevoie să cunoască înainte de a fi botezați? Care

este vârsta cea mai potrivită? Cât timp ar trebui să aștepte? Bucuria deciziei

copilului se poate estompa pentru că noi ezităm să acţionăm sau pentru că nu avem

o reacție destul de rapidă în fața unei oportunități trecătoare. Mulți tineri susțin că

„nu știau ce fac” atunci când au fost botezați în copilărie. Alții își amintesc că își

doreau să fie botezați, au cerut să fie botezați, dar în cele din urmă și-au pierdut

interesul când nimeni nu le-a acordat atenție.

În mod clar, trebuie să abordăm cu atenție relaționarea cu tinerii din biserica

noastră, pregătirea și dezvoltarea lor. Esența acestui studiu este speranța ca fiecare

persoană care folosește acest model să se unească cu Isus permanent și cu deplină

încredere.

Asemenea lui Isus este o călătorie în care tinerii se pregătesc pentru botez,

avându-L pe Hristos ca început și sfârșit. Mulți întreabă: „Dar ce spuneți de

Adevărul, de tot adevărul?” Adevărul (multitudinea de învățături doctrinare) este

incomplet dacă Hristos nu este prezent și nu este esența fiecărei idei. Ideea nu este

una nouă în educația adventistă:

„Tema preferată a Domnului Hristos a fost iubirea părintească şi abundenţa

harului lui Dumnezeu. El stăruia foarte mult asupra sfinţeniei caracterului Său şi a

Legii Sale; S-a înfăţişat pe Sine oamenilor ca fiind Calea, Adevărul şi Viaţa.

Acestea să fie şi subiectele servilor lui Dumnezeu. Prezentaţi-le adevărul aşa cum

este el în Hristos. Faceţi ca cerinţele Legii şi ale Evangheliei să fie clare pentru

toţi: vorbiţi oamenilor despre viaţa de renunţare de sine şi de sacrificiu a Domnului

Hristos, despre umilinţa şi moartea Sa, despre învierea şi înălţarea Sa, despre

lucrarea mijlocirii Sale în favoarea noastră în curţile din ceruri, cum şi despre

făgăduinţa Sa: «Mă voi întoarce şi vă voi lua cu Mine» (Ioan 14:3).” (Christ’s

Object Lessons, p. 40; sublinierea noastră)

„Dacă îi învățăm pe oameni adevărul, așa cum este el în Hristos, religia nu va

fi privită ca o corvoadă, ci ca o încântare. Instructorii să pună în lucrul lor

recunoștință și inimi pline de tandrețe și de compasiune, așa cum avea Domnul

Hristos, și să inspire inimile elevilor lor cu spiritul unei dragoste neegoiste; căci

acesta este spiritul de care este străbătut tot Cerul.” (Counsels on Sabbath School

Work, p. 107)

„Iubirea adevărului, așa cum este el în Isus, înseamnă iubirea a tot ceea ce

cuprind învățăturile Sale. Profesorii noștri să-și dea silința să urmeze exemplul Lui

și să nutrească spiritul Său de simpatie blândă. Niciunul să nu se lipsească, în

lucrarea lui, de dragostea lui Hristos, ci fiecare să se întrebe: «Este viața mea o

viață plină? Sunt eu călăuzit de Duhul Sfânt?» Este privilegiul fiecărui educator să

dea dovadă că are puterea unui slujitor sincer, consecvent, care Îl iubește pe

Hristos. Profesorul spiritual nu va avea niciodată o religie nesigură. Dacă iubește

cu adevărat slujirea lui Hristos, el va avea discernământ spiritual și o viaţă

spirituală.” (Counsels to Parents, Teachers, and Students, p. 362)

„Învăţaţi-i pe oameni lecţiile simple pe care le-a prezentat Domnul Hristos.

Vorbiţi-le despre istoria vieţii Sale de sacrificiu şi de renunţare la Sine, despre

umilinţa şi moartea Sa, despre învierea şi înălţarea Sa la ceruri, despre lucrarea Sa

de mijlocire pentru cei păcătoşi, lucrare care se desfăşoară în curţile cereşti. În

fiecare biserică sunt suflete pe care Duhul Domnului le impresionează. Ajutaţi-le

să înţeleagă adevărul, împărţiţi-le pâinea vieţii, atrageţi-le atenţia asupra

chestiunilor vitale.” (Evangelism, p. 188)

„Adevărul, aşa cum este el în Domnul Hristos, poate fi experimentat, dar

niciodată explicat. Înălţimea, lăţimea şi adâncimea lui întrec posibilitatea

cunoaşterii noastre. Putem pune imaginaţia noastră la lucru mergând până la

extrem, şi totuşi să nu vedem decât în mod întunecos contururile unei iubiri ce nu

se poate explica, care este tot atât de înaltă ca cerurile, dar care se pleacă spre

pământ, ca să imprime chipul lui Dumnezeu pe întreaga omenire.” (Christ’s Object

Lessons, p. 129)

Acest ghid de studiu caută să prezinte tinerilor oportunități pentru a descoperi

fiecare adevăr „așa cum este el în Isus”. Ioan, apostolul lui Isus, ar fi de acord: „Și

viața veșnică este aceasta: să Te cunoască pe Tine, singurul Dumnezeu adevărat, și

pe Isus Hristos, pe care L-ai trimis Tu.” (Ioan 17:3)

Caracteristicile majore ale acestui studiu reliefează o călătorie către adevărul

care Îl are în centru pe Hristos. El este:

Clădit pe povestiri. Cea mai eficientă metodă de a-i învăța pe tineri cum să Îl

urmeze pe Hristos este povestirea. Povestirile au semnificații diferite pentru copii

în stadii diferite de dezvoltare. Pentru copiii din grupa de vârstă juniori (9-12 ani),

faptele conținute de povestire o fac să fie semnificativă. Pe măsură ce copiii trec în

stadiul de adolescență (13-15 ani), personajele din povestire capătă un loc

principal. Ei încearcă să deslușească „cine sunt ei”, iar identificarea cu alți oameni

ajută în acest proces. Tinerii (16-18 ani și peste) tind să se întrebe care poate fi

semnificația povestirii în lumina propriei lor experiențe de viață. Povestirile despre

viața lui Hristos sunt metoda perfectă pentru a forma inimile și mințile tinerilor.

Mai mult, atunci când cursanții fac o conexiune între povestirile lor și experiențele

lui Hristos, certitudinea credinței lor crește mai mult decât dacă doar și-ar aminti

„vechea povestire”. Curriculumul pentru dezvoltarea credinței trebuie să fie centrat

pe narațiune.

Centrat pe Hristos. Biblia vorbește clar despre centrarea pe Hristos înainte de

toate în procesul nostru de predare: „Cercetați Scripturile pentru că socotiți că în

ele aveți viața veșnică, dar tocmai ele mărturisesc despre Mine. Și nu vreți să veniți

la Mine, ca să aveți viața!” (Ioan 5:39,40) Totul în Biblie caută să ne atragă atenția

la Hristos. Cartea Apocalipsa se autointitulează „descoperirea lui Isus Hristos”

(Apocalipsa 1:1). Epistola către Evrei adaugă: „După ce a vorbit în vechime

părinților noștri prin prooroci, în multe rânduri și în multe chipuri, Dumnezeu, la

sfârșitul acestor zile, ne-a vorbit prin Fiul, pe care L-a pus moștenitor al tuturor

lucrurilor, și prin care a făcut și veacurile.” (Evrei 1:1,2) Ellen White scrie că

Hristos este centrul cunoașterii – „adevărul așa cum este el în Isus”. În concluzie,

fiecare doctrină (starea morților, Sabatul, Sanctuarul) este lipsită de sens fără

Hristos. Studiul acestor doctrine așa cum apar ele în viața cotidiană a lui Isus

adaugă culoare și sens acelor credințe pe care adventiștii le-au îmbrățișat de ani de

zile.

Integrat din punct de vedere doctrinar. Biserica Adventistă de Ziua a Șaptea

are ca fundament un set de 27 de învățături principale. Înrădăcinate în Scriptură,

ele sunt descrieri minunate ale lui Dumnezeu și ale dragostei Lui pentru oameni.

Însă dacă aceste învățături sunt prezentate separat, una câte una, este greu să vezi

imaginea în ansamblu, povestea dintre Dumnezeu și tine.

E nevoie să înțelegem adevărurile frumoase ale Bisericii Adventiste de Ziua a

Șaptea în contextul povestirii despre Isus. Să privești doctrinele individual este ca

și cum te-ai uita la un tablou de la o distanță de un centimetru. Este greu să vezi

imaginea în ansamblul ei dacă poți vedea numai câte o mică parte. Dar a cerceta

viața lui Hristos este ca a păși înapoi și a vedea întregul tablou dintr-o singură

privire. În timp ce te poți concentra pe diferitele culori, pe părțile speciale ale

tabloului, totul are sens doar atunci când poți vedea acele detalii așa cum sunt ele

în Hristos.

Vei vedea marea luptă în ispitirile pe care le-a simțit Isus.

Vei vedea Trinitatea la botezul lui Isus.

Vei vedea legea lui Dumnezeu scrisă de mâna lui Isus, nu pe table de piatră, ci

pe inimile și în viețile oamenilor.

Vei vedea Sabatul așa cum l-a respectat Isus și cum am putea experimenta noi

bucuria acelei odihne.

Vei auzi cum Isus ne promite a doua venire, când va încheia povestea veche și

va începe una nouă.

Vei vedea o rămășiță, un grup de oameni care Îi sunt credincioși lui Isus în

timp ce alții Îi întorc spatele.

Vei vedea o copilă adusă din nou la viață și vei vedea zâmbetul pe fața lui Isus

în timp ce vorbește despre înviere.

Vei rupe pâinea cu Isus și cu apostolii și vei simți înnoirea de la Cina

Domnului.

Vei auzi cum se sfâșie perdeaua din Sanctuar când Isus transformă ritualul în

realitate.

Când apostolii merg să își folosească darurile spirituale, te vei întreba ce te

cheamă pe tine Dumnezeu să faci.

Când vei vedea o văduvă cum Îi dă lui Dumnezeu tot ce are, vei simți și tu

bucuria administrării creștine.

Când Isus folosește tină pentru a reda vederea unui orb, îți vei aminti că la

Creație El a făcut acei ochi. Îl vei auzi pe Isus spunând că El a fost înainte de

Avraam, chiar și înainte de începutul lumii. În timp ce îți va fi greu să înțelegi asta,

El va demonstra în viața Sa, iar și iar, că El este Creatorul și Re-Creatorul vieților

noastre.

Vei vedea oameni care se întrec în drumul lor către malul râului, nerăbdători să

înceapă o viață nou-nouță cu Dumnezeu, prin botez.

Vei fi surprins pe măsură ce eșecurile celor mai devotați prieteni ai lui Isus scot

la iveală adevărata natură a omului.

Când Isus vorbește despre cum obișnuiau să fie căsătoria și familia, vei vedea

mai clar incredibilul plan al lui Dumnezeu pentru oamenii din această lume.

Vei observa că atunci când Isus vorbește despre comportamentul creștin,

așteptările Sale sunt atât de mari încât vei fi nevoit să ai încredere că El te va ajuta

să fii cum dorește El.

Când Isus vorbește despre biserică, nu vei vedea clădiri, ci oameni care trăiesc

și iubesc așa cum a făcut El.

Când Isus le amintește conducătorilor bisericii despre felul în care au fost

tratați profeții în vremurile străvechi, vei învăța să asculți darul profeției, pe care îl

avem încă și astăzi.

Când Isus citează din Sfintele Scripturi, vei vedea doar o altă carte plină de

reguli sau vei vedea povestea dintre Dumnezeu și tine?

Învățarea activă (metode). Isus a fost Învățătorul suprem, iar scopul primordial

al procesului de predare este să învățăm metodele Lui. Metodele pe care El le-a

folosit sunt simple şi totuși foarte puternice. Printre variile Sale strategii se află:

1.Parabole (povestiri). Isus a pictat adevărul pe pânza inimilor și

minților oamenilor prin povestiri. Lecțiile ascunse în povestiri aveau puterea de a

schimba viețile oamenilor – pentru că în esența lor, povestirile vorbesc despre

relații. Ele sunt despre oameni reali, despre probleme reale, despre bunele și relele

vieții de zi cu zi. Parabolele și povestirile permit celor care le citesc/ascultă să

descopere adevărul singuri. Acest studiu va căuta să creeze oportunități pentru

asemenea descoperiri.

2.Întrebări iscoditoare. Întrebările pe care le adresăm și felul în

care le formulăm au de-a face cu învățarea activă. Spre exemplu, un instructor

poate întreba cu ușurință: „Ce se spune în Ioan 3:16 că a făcut Dumnezeu pentru

noi?” Răspunsul este la fel de lipsit de efort: „El a dat pe singurul Lui Fiu.” Nu

numai că răspunsul este evident, dar a ajunge la acest răspuns nu necesită un efort

de a gândi, de a simți sau de a experimenta, ci doar un efort de a citi cuvintele. Dar

iată ce fel de întrebări punea Isus:

● „Dacă sarea își pierde gustul, prin ce îşi va căpăta

iarăşi puterea de a săra?”

● „Dacă iubiţi numai pe cei ce vă iubesc, ce răsplată

mai aşteptaţi? Nu fac aşa şi vameşii?”

● „Şi de ce vă îngrijoraţi de îmbrăcăminte?”

● „Ce este mai lesne a zice: «Păcatele îţi sunt

iertate» sau «Scoală-te, ridică-ţi patul şi umblă»?”

● „De ce te temi?”

● „Crezi că Eu am puterea să fac lucrul acesta?”

● „Cine crezi tu că sunt Eu?”

● „Oare n-aţi citit ce a făcut David când a

flămânzit?”

● „Ce este scris în Lege? Ce înțelegi din ea?”

● „Care dintre aceştia trei s-a dovedit a fi aproapele

lui?”

● „Ce vrei să îţi fac? Ce vrei să fac pentru tine?”

● „Cine este mai mare: cel care stă la masă sau cel

care serveşte?”

Întrebările pe care Isus le-a adresat nu caută doar să primească răspunsul

corect – ele îl implicau pe învăţăcel într-o experienţă, o luptă. Trebuie să

căutăm să adresăm întrebări potrivite, unele care îl fac pe cursant să

gândească, să simtă, să experimenteze şi să răspundă.

3.Acțiune. Când un învăţător al Legii a descoperit ce înseamnă

compasiunea, Isus i-a spus: „Du-te şi fă şi tu la fel.” Să faci. Să încerci. Să

experimentezi. Să trăieşti. Mai mult, El îi făcea pe cei pe care îi atingea să

vorbească despre experienţa lor. El le-a dat apostolilor putere şi autoritate să scoată

demoni, să vindece bolnavi şi să readucă oameni la viaţă – El le-a dat darul

experienţei. Isus i-a spus lui Petru: „Aruncaţi-vă năvodurile şi veniţi să învăţaţi ce

înseamnă să fiţi pescari de oameni.” În mod asemănător, El l-a îndemnat la acţiune

personală pe omul pe care l-a vindecat de un demon: „Du-te şi spune tuturor celor

din satul tău cum Dumnezeu a avut milă de tine.” O parte din această călătorie

înseamnă a face ceea ce Isus face (exemplu) şi ceea ce spune să facem (îndrumare).

Învăţarea activă este pur şi simplu a învăţa făcând. Poţi şti că iertarea este

importantă şi că Dumnezeu iartă pe oricine cere iertare, dar „ştii cu adevărat” ce

este iertarea când simţi ce înseamnă să ierţi pe cineva care ţi-a greşit. Isus a spus

povestea celor două fundaţii: „Oricine aude cuvintele Mele şi le face este ca omul

care şi-a construit casa pe stâncă.” Ceea ce întăreşte experienţa credinţei tinerilor,

ceea ce îi oferă o fundaţie solidă este expresia activă a credinţei lor.

4.Meditaţia. Partea reflexivă a fiecărui studiu este de asemenea

vitală. Notarea ideilor în jurnal şi meditația sunt exerciţii semnificative care

întăresc credinţa şi adâncesc înţelegerea noastră. Unele îndemnuri de a nota într-un

jurnal apar către finalul fiecărui studiu, iar altele la început. Mulţi dintre cei care

au scris curriculumul educaţional religios ştiu că exerciţiul notării în jurnal este

util, însă este lăsat puţin loc pentru aceasta. Ideea pe care le-o sugerează

tinerilor este evidentă: dacă nu e loc de asta, înseamnă că nu vrei să spun prea

multe. Asemenea lui Isus lasă loc în fiecare studiu pentru gândurile şi

experienţele cursantului.

Oamenii care predau

Asemenea lui Isus este alcătuit pentru pastori, instructori, lideri de tineret,

instructori de Şcoala de Sabat – pentru oricine este mentor pentru tineri în

umblarea lor cu Hristos. Cu toate acestea, experienţa mea m-a învăţat că acest

studiu este mai eficient în perechi. Perechile sunt mai personale decât o clasă plină

de cursanţi. Sinceritatea şi responsabilitatea cresc în grupe mai mici şi scad pe

măsură ce grupele se măresc. Elevii de liceu şi studenţii sunt deseori cei mai

eficienţi în îndrumarea tinerilor în cadrul acestui studiu, datorită elementului de

mentorat care derivă din experienţă. Ei sunt de obicei primii care recunosc că nu le

ştiu pe toate, ceea ce face procesul predării mult mai cooperant şi mai puţin

autoritar. În mod clar, tinerii se dezvoltă cel mai bine atunci când simt că învaţă

atât împreună cu instructorii lor, cât şi de la ei. Studiile biblice care sunt în mod

predominant sub forma întrebare şi răspuns, explicaţie şi chestionare, declarare şi

repetare tind să nu reuşească să îi atragă pe tineri să trăiască o viaţă mai plină cu

Hristos. Asemenea lui Isus caută să-i facă pe cei implicaţi să împărtăşească

experienţe şi reacţii pe măsură ce înaintează în studiu. Se presupune că, indiferent

de vârstă şi identitate, doi oameni pot învăţa unul de la celălalt şi unul împreună cu

celălalt.

Grupe diferite de vârstă:

juniori, adolescenți, tineri – cine sunt și cum învață ei

Juniori (9-12 ani)

Cine sunt ei. Sunt fascinat de cât de mult pot oamenii să țină ochii deschiși fără

să clipească. Fără îndoială, unii dintre copiii din categoria juniorilor pe care îi

observ par a crede că, dacă ar clipi în timpul unei povestiri extrem de interesante,

ar putea pierde partea cea mai bună. Probabil că unul dintre momentele cele mai

interesante și cruciale pentru dezvoltarea credinței apare între 9 și 12 ani. Dacă

înțelegem firea deschisă și ușor de impresionat a juniorilor și o întâmpinăm cu

acțiuni și activități adecvate, potențialul pentru formarea experienței lor de credință

este nelimitat.

Pentru a oferi o educație religioasă plină de sens copiilor la vârsta de 9-12 ani,

este important să avem în vedere câteva trăsături cheie care îi definesc. În timp ce

mulți conducători din domeniul dezvoltării credinței au creat modele pentru a

deosebi diferitele stadii ale credinței, caracteristicile și sugestiile pentru predarea

religiei rămân asemănătoare. Cu toate acestea, un model anume, Experience of

Faith (rom.: Experiența credinței), scrisă de Gillespie, include o înțelegere mai

profundă a domeniului și o cunoaștere activă a felului în care bisericile și școlile

adventiste prezintă educația religioasă. Grupa de juniori este o tranziție de la etapa

de mijloc a copilăriei către etapa de început a adolescenței.

Una dintre tendințele de bază ale debutului adolescenței este rolul puternic pe

care oamenii îl au în viețile copiilor. La acest stadiu, copiii încep să se lupte pentru

independență, pe măsură ce devin mai conștienți de individualitatea lor. Procesul

dezvoltării ca individ se desfășoară în paralel cu o căutare a unor oameni-model cu

care ei se pot identifica. Părinții, rudele apropiate, cei care interacționează în mod

regulat cu copiii, cum sunt profesorii, și cunoștințele mai în vârstă capătă un rol

semnificativ în felul în care adolescenții ajung să-L cunoască pe Dumnezeu.

Juniorii își construiesc structura propriei credințe, pe de o parte, în timp ce, pe de

altă parte, îi măsoară pe oamenii pe care ei doresc ca acea structură să îi reprezinte.

La acest stadiu, copiii tind să treacă „de la o gândire concretă la o gândire mai

intuitivă.”1 Este important de remarcat faptul că, în timp ce încep să folosească

gândirea abstractă, dezvoltarea experiențelor semnificative legate de credință

depinde de cât de multe asocieri pot face ei. Cu alte cuvinte, pe măsură ce fiecare

copil se dezvoltă intelectual și dobândește noi experiențe și informații, se dezvoltă

și abilitățile sale de a face conexiuni între abstract și realitate.

La acest stadiu, copiii învață activ și în mod entuziast. Având în vedere faptul

că juniorii acumulează informații și le organizează în timp ce își formulează

valorile, ei sunt în mod constant dispuși să experimenteze noi căi de a-L percepe și

descrie pe Dumnezeu. Nu e de mirare că în timpul acestui stadiu mulți tineri iau

decizia de a-și preda viața lui Dumnezeu și de a arăta acest lucru prin botez.

Preocuparea lor pentru cum vor privi cei de vârsta lui acest fel de decizii va apărea

mai târziu în călătoria lor prin adolescență. Dar deocamdată ei reacționează cerând

bisericii să vină în întâmpinarea setei lor de nou și de ingeniozitate.

Cum învață ei. Cea mai puternică unealtă în predarea religiei juniorilor este

prietenia. Pe măsură ce juniorii încep să descopere cine vor să devină, relațiile lor

cu modele spirituale semnificative devin fundamentale. Pentru că noi căutăm să-i

conducem pe tineri mai aproape de Hristos, este vital să înțelegem că prietenia

pastorilor, a profesorilor și a părinților va modela viețile copiilor mai mult decât o

înțelegere clară și profundă a versetului 16 din Ioan 3. Cea mai puternică

demonstrație este felul în care acești oameni iubiți și admirați se identifică cu

adevărurile din Ioan 3:16. Un alt fel de a numi acest lucru este „a fi model”.

Povestirea este un alt mod prin care juniorii dobândesc cunoștințe despre

Dumnezeu. Povestirile despre oameni care dau dovadă de credință eroică în

1 Bailey Gillespie, The Experience of Faith.

circumstanțe dificile îi impresionează pe juniori determinându-i să adopte valorile

personajelor despre care citesc sau aud. Indiscutabil, povestirile sunt metoda de

predare cea mai veche și cea mai puternică, indiferent de vârstă și de stadiul de

dezvoltare. Inerent în țesătura povestirilor este momentul cel mai sacru de învățare

– oportunitatea de descoperire. Parabola îi lasă pe ascultători să descifreze

semnificația și să aplice mesajul în viața lor. Povestirile sunt omenești și nealterate

de timp, conectând imaginația cu realitatea și oferind amintiri trainice. Astfel,

povestirile sunt puternice, personale și de neuitat.

Lecțiile despre credință au cel mai bun rezultat prin experimentare activă.

Asta este ceea ce le lipsește povestirilor pentru a fi experiențe de învățare

complete. Putem defini compasiunea printr-un limbaj expresiv, o putem anima prin

relatări despre acțiuni eroice ale unor oameni milostivi, însă nimic nu ne învață

semnificația deplină a compasiunii așa cum o face experiența hrănirii celor fără

adăpost sau strângerea mâinii unui pacient muribund, bolnav de cancer. În cele din

urmă, conlucrarea mai multor metode este ceea ce face să se dezvolte experiența

religioasă a copiilor care cresc în – sau înspre – biserică. A înțelege cine sunt și

cum învață ei le permite celor cărora le este încredințată educația lor să fie mai

eficienți.

Adolescenți (13-15 ani)

Cine sunt ei. Fără îndoială, vorbitorii adolescenți sunt cel mai greu de găsit

pentru întâlnirile de tabără. Și asta dintr-un motiv întemeiat. Ceea ce li se întâmplă

tinerilor de 13-15 ani este fenomenal – și, de asemenea, înspăimântător. În loc de

receptivitatea juniorilor, adolescenții afișează o dezvoltare a credinței pe cât de

fragilă, pe atât de semnificativă. Cred că părinții ar putea aproba ceea ce explică

Gillespie: „Adolescenții au început să descopere că, în cele din urmă, sunt ei înșiși.

În sfârșit își pot decide soarta și viitorul. Nu trebuie să mai îndure.”2 Cel mai bun

2 Bailey Gillespie, The Experience of Faith, p. 126.

mod de a descrie experiența credinței tinerilor de gimnaziu este că acum credința

lor este extrem de personală.

Dezvoltarea credinței poate deveni un război între dorința de a avea o

experiență personală și valorile concurente ale unei culturi foarte atrăgătoare

pentru adolescenți. Producătorii de reclame țintesc această grupă de vârstă. Și

totuși acești tineri își doresc o viață spirituală autentică. Deoarece adolescenții nu

se gândesc prea mult la viitor, ei se luptă să experimenteze prezența lui Dumnezeu

chiar acum. Educația religioasă trebuie să folosească fiecare oportunitate de a clădi

credința lor. Expresia „vei avea când vei mai crește” nu le este pe plac. Ei cer o

legătură cu lumea lucrurilor spirituale bazată pe experiență, fără să se îndoiască

nicio clipă că ei sunt pregătiți pentru o astfel de experiență.

De asemenea, îi putem caracteriza pe adolescenți referindu-ne la lupta lor

pentru libertate. Ca indivizi independenți, adolescenții cer dreptul de a lua decizii

în legătură cu relațiile lor, stilul lor de viață, comportamentul și religia lor. Orice

indiciu de constrângere scurtcircuitează instantaneu procesul dezvoltării credinței.

Prin aceasta nu spunem că ar fi bine să îi lăsăm, fără judecată, liberi să inventeze

orice vor. Dar când vine vorba de viața spirituală și de acceptarea unei credințe ce

funcționează pentru ei, sarcina noastră nu este atât de mult aceea de a le îndruma

comportamentul, cât de a le oferi unelte pentru a le înlesni dezvoltarea propriei

perspective asupra lumii. Când le încredințăm puterea de a lua propriile decizii, ei

pot avea cu adevărat o experiență a credinței bazată pe noțiunea de libertate.

Cu toate acestea, în vârtejul acestui proces incert, stima de sine a

adolescentului tipic este extrem de fragilă. Jurnalele tinerilor la vârsta adolescenței

stau mărturie pentru faptul că cel mai mic lucru poate fie să strivească, fie să

întărească ego-urile lor și simțul lor de sine. Putem rezuma sarcina de a educa

religios și de a păstori această grupă de vârstă în două obiective succinte: să

experimentăm activ disciplinele vieții spirituale împreună cu ei, aprofundând

experiența credinței lor prin a le permite să aleagă în mod înțelept din informațiile

existente, și să-i susținem în mod onest pe parcursul călătoriei lor. Dacă atingem

aceste obiective, ei vor dobândi o credință personală profundă.

Cum învață ei. Profesorii eficienți își înțeleg elevii. Cu siguranță,

caracteristicile și atitudinile lor pot cel puțin sugera ce să nu faci. În cazul

adolescenților, câteva sugestii utile te vor ajuta să-i îndrumi către o credință reală.

Purtați conversații pline de sens despre ceea ce este real și corect. Adolescenții

se luptă să-și construiască propriile teorii despre etica personală, aşa că poți folosi

ceea ce ei văd în jurul lor pentru a-i ajuta să formuleze o reacție creștină. Ajută-i să

ofere o slujire semnificativă. Atunci credința lor va crește ca rezultat al propriului

lor răspuns la nevoi și oportunități. Faptul că le-am cerut și am așteptat de la ei să

funcționeze ca adulți nu doar îi susține, ci îi și trezește din „beție”.

Când adolescenții citesc povestiri biblice, este important ca ei să vadă

contextul cultural pe care aceste povestiri îl descriu. Studiul Scripturii fără

înțelegerea contextului îi micșorează relevanța.

Cursanții adolescenți își vor afirma credința pur și simplu comunicându-și

ideile, convingerile și valorile. În multe feluri, această experiență este adevărată în

dreptul tuturor grupelor de vârstă – credința noastră crește atunci când o

împărtășim.

Povestiri despre oameni adevărați care fac lucruri, care au simțăminte ca și noi

și care se luptă cu probleme par a fi cele mai puternice narațiuni pentru

adolescenți.

Tineri (16-18 ani)

Cine sunt ei. Adoptarea credinţei adevărate ca experienţă personală, începută în

adolescenţă, continuă şi pe parcursul etapei următoare. O diferență este faptul că,

în timp ce adolescenții se concentrează pe „aici” și „acum”, tinerii tind să se

gândească mai mult și să fie mai atenți cu privire la viitor. Realități precum relații,

facultate, căsătorie, cariere și sensul vieții vor trezi mai multe cugetări filosofice

mai târziu în viața lor ca tineri. În cele din urmă, tinerii (în anii de liceu și

facultate) ajuns să aibă o dorință puternică de a redescoperi ceea ce cred și

motivele pentru care cred. Aceasta vine din dorința lor de sens și dintr-o

conștientizare a propriei semnificații ca persoană.

O altă calitate a experienței religioase a tinerilor este abordarea holistică pe

care o au cu privire la viață. Ei vor să integreze toate convingerile, activitățile și

ideile pentru a le face pe deplin autentice. Acest fapt poate părea contradictoriu

atunci când tinerii se comportă, în mod surprinzător, contrar convingerilor pe care

le au. Dar experiența credinței este un proces, iar deseori descoperirea felului în

care toate aceste lucruri se potrivesc unele cu celelalte se va petrece subit printr-o

experiență sau un eveniment, poate chiar printr-un gând providențial care le devine

clar. Oricum ar fi, relația lor cu Dumenzeu este atât o experiență emoțională, cât și

o descoperire cognitivă. „Credința religioasă este mai mult decât un sentiment.

Este un angajament față de viață care Îl include pe Dumnezeu în toate activitățile

ei.”3 Cred că tinerii care sunt sensibili la dezvoltarea spirituală vor o credință care

nu doar corespunde nevoilor lor emoționale, dar de asemenea are sens în lumea în

care trăiesc ei.

Mă puteți contrazice, dar relațiile sunt cea mai importantă parte din cultura

tinerilor. Nevoia de relații are sens pe măsură ce tinerii devin independenți față de

părinți și devin mai conștienți de sine. Exact în acest moment al vieții ideea de

biserică fie devine din ce în ce mai importantă, fie devine rapid irelevantă.

Comunitățile religioase care nu dau dovadă de o preocupare autentică pentru

lucrurile cărora tinerii le dau valoare îi vor îndepărta pe tineri de viața bisericii. Pe

cealaltă parte, când comunitatea creează un simț al apartenenței și al scopului,

aceasta devine nu doar un loc care oferă siguranță și în care tinerii se pot dezvolta,

ci le dă acestora și o ocazie de a participa activ în misiunea bisericii. Mai mult, o

biserică ce demonstrează că are nevoie de tineri întreține o legătură remarcabilă în

viețile tinerilor. Roger Dudley, în proiectul său de cercetare de zece ani, estimează

că aproape 50% dintre adolescenții adventiști părăsesc biserica până la vârsta de 20

3 Bailey Gillespie, The Experience of Faith, p. 156.

de ani.4 Cercetarea nu indică faptul că ei își abandonează credința, însă arată că

tinerii nu vor să mai participe la activitățile bisericii dacă nu se simt doriți.

Cum învață ei. Tinerii învață bine în comunități. În timp ce se luptă să aibă

propria lor credință, deseori ajung la această experiență împreună cu prieteni care

au același scop. Grupele mici constituie mediul perfect în care tinerii pot învăța,

prin faptul că le oferă interacțiune vitală și sprijin.

Chiar și pentru tineri, puterea unei povestiri este de necontestat. Povestirile le

permit să trăiască pe moment în lumea altor oameni care experimentează viața așa

cum vor ei înșiși să trăiască. Povestirile care descriu condiția umană și felul în care

harul poate reface viața oamenilor sunt unelte puternice pentru a dezvolta un

sistem al credinței prietenos față de tineri. Cele care sunt atât raționale, cât și

emoționale sunt cel mai greu de uitat. Cu toate acestea, chiar pe cât de importantă

este povestea, întrebarea „Cum se raportează ei în mod personal la poveste și cum

pot ei trăi diferit datorită ei?” îndeosebi cere un răspuns. Orice povestire demnă de

a fi spusă invită la un răspuns activ.

Pentru că tinerii caută să își descopere credința prin experiență personală,

experimentarea activă în situații care ajută la dezvoltarea credinței este crucială

pentru creșterea spirituală. Provocându-i pe tineri să ierte așa cum Hristos le cere

urmașilor Săi să ierte poate fi o experiență teribil de dificilă, dar care schimbă vieți.

A-i invita pe tineri să facă fapte bune în secret construiește un spirit altruist și

insuflă valoarea slujirii altor oameni. Sfatul lui Iacov este în mod special relevant

pentru tinerii de astăzi: „Fiți împlinitori ai Cuvântului, nu numai ascultători,

înșelându-vă singuri.” (Iacov 1:22) Tinerii care participă în misiuni pe termen scurt

obțin o maturitate a credinței care rezultă din slujire. Aceasta nu ar trebui să ne

surprindă – experimentarea activă în slujire fundamentează solid relația lor cu

Dumnezeu și cu lumea.

Secțiunea următoare oferă un rezumat al componentelor detaliate din lecțiile

Asemenea lui Isus și o schiță a studiilor. Pe lângă această scurtă introducere, acest

4 Roger Dudley, Why Teenagers Leave the Church, p. 35.

studiu conține o secțiune de tipul „cum să” și câteva exemple care s-au dovedit a fi

eficiente.

Introducere în predarea pe baza studiilor Asemenea lui Isus

A preda copiilor adevăruri spirituale care le modelează mintea și le schimbă

pentru totdeauna viețile este cu siguranță una dintre cele mai mărețe experiențe cu

putință. Mulți se concentrează să stăpânească tehnici de predare, presupunând că

secretul unei instruiri bune este doar dobândirea unui set de abilități. Însă lecțiile

Asemenea lui Isus pornesc de la premisa că „cine este profesorul” are un impact

mai mare asupra cursantului decât abilitățile lui de a descrie, ilustra sau de a

explica concepte și idei.

„O instruire bună nu poate fi redusă la tehnica de predare; o instruire bună vine

din identitatea și integritatea profesorului.”1

Chiar și Hristos, Marele Învățător, caracterizează rezultatul instruirii adevărate:

„Ucenicul nu este mai presus de învăţătorul lui; dar orice ucenic desăvârşit va fi ca

învăţătorul lui.” (Luca 6:40)

Asemenea lui Isus conține tehnici și exerciții care pot ajuta pe oricine caută să

predea tinerilor adevărurile veșnice ale Scripturii. În cea mai mare parte, impactul

asupra tinerilor se va datora caracterului și dispoziției celor care îi îndrumă. În timp

ce vei parcurge această călătorie cu un tânăr, păstrează în minte câteva dintre

următoarele atribute ale unui studiu biblic eficient.

Atributul numărul 1. Profesorii de succes au în comun o dragoste autentică

pentru tineri. Nu este suficient să cunoști Biblia, adevărul sau chiar și o mulțime de

trucuri creative. Mai degrabă, pentru a-i îndruma pe tineri la Hristos, trebuie să îi

iubim cu adevărat și să fim pasionați de a-i vedea dezvoltându-se. Tinerii au nevoie

de aprobare: „Afirmația ta arată cât de clar ai înțeles și este extraordinară! Eu nu

m-am gândit niciodată la asta.” Pentru că nimic nu distruge procesul de învățare

1 Parker Palmer, The Courage to Teach, p. 10.

mai repede decât o face frica! Preveniți sentimentul de frică prin confirmări blânde

și pozitive. Când cursanții vor şti că sunt în siguranță să împărtășească propriile

păreri, se vor simţi liberi să o facă.

Atributul numărul 2. Ar fi bine ca mentorul să încerce să stabilească un

echilibru între instruire activă și simpla ascultare și învățare. Când Isus i-a chemat

pe apostoli să Îl urmeze, cuvântul „a urma” nu însemna să meargă „în urma Lui”,

ci să meargă „alături de El”. Hristos i-a invitat să lucreze alături de El, nu să

meargă în urma Lui pasivi. Această implicare reală naște răspunsuri din partea

celor care o practică. Una dintre cele mai incredibile experiențe pe care le va avea

un tânăr este să poată inspira și ajuta pe cineva mai în vârstă decât el. Ce moment

plin de confirmare este atunci când un copil simte că un adult a învățat ceva de la

el! Atunci, credința copilului se clădește. Aceste momente îi ajută să fie oameni

care gândesc și îndrumă, şi nu doar beneficiari ai cunoștințelor noastre.

Atributul numărul 3. Fii consecvent în exemplul tău ca profesor. Această

călătorie este eficientă dacă întâlnirile au loc săptămânal, fără a sări peste lecții și

fără a schimba orele de întâlnire. Dacă o sesiune de studiu se desfășoară în mod

consecvent în ciuda programului nostru încărcat, acest lucru le arată tinerilor

valoarea pe care o are studiul respectiv. Acesta este motivul pentru care îi încurajez

pe laici, părinți, prieteni – oricine poate rupe niște timp – să o facă în mod regulat.

Atributul numărul 4. Călătoria plină de descoperiri este complet eficientă când

atât instructorul, cât și cursantul pregătesc lecția dinainte. Deși cursanții poate nu

sunt obișnuiți cu disciplina studiului individual, ei pot deprinde acest obicei – de

fapt, ei au nevoie să învețe lucrul acesta! Acest fel de a învăța se va dezvolta în

primul rând din exemplul tău. Mai târziu, încurajarea pe care o oferi cu

consecvență și responsabilitatea de care dai dovadă de la săptămână la săptămână îi

vor susţine în parcursul lor. Dacă un tânăr mi-ar spune „Chiar am uitat să studiez!”,

eu i-aș răspunde „Știu exact ce simți. Întotdeauna sunt multe lucruri de făcut, nu-i

așa? Ar fi de folos să-ți amintesc printr-un mesaj sau un telefon?” Este absolut

potrivit să recunoști în fața cursanților că studiul biblic nu este întotdeauna o

activitate minunată la început, dar, pe măsură ce avansează cu puțin efort, pot

vedea de ce poate fi o experiență specială.

Atributul numărul 5. Poate cea mai importantă regulă pentru un studiu biblic

eficient este să te asiguri că îi permiți cursantului să descopere și să împărtășească

cât se poate de mult. A-i învăța pe alții nu înseamnă a le povesti, a le explica sau a

ilustra. Mai degrabă, are de-a face cu a-l angaja pe cursant să învețe prin gândire și

împărtășire. Privește la Isus ca Marele Învățător:

„Un învăţător al Legii s-a sculat să ispitească pe Isus şi I-a zis: «Învăţătorule,

ce să fac ca să moştenesc viaţa veşnică?» Isus i-a zis: «Ce este scris în Lege? Cum

citeşti în ea?» El a răspuns: «Să iubeşti pe Domnul Dumnezeul tău cu toată inima

ta, cu tot sufletul tău, cu toată puterea ta şi cu tot cugetul tău; şi pe aproapele tău ca

pe tine însuţi.» «Bine ai răspuns», i-a zis Isus, «fă aşa, şi vei avea viaţa veşnică.»

Dar el, care voia să se îndreptăţească, a zis lui Isus: «Şi cine este aproapele meu?»

Isus a luat din nou cuvântul şi a zis: «Un om se cobora din Ierusalim la Ierihon. A

căzut între nişte tâlhari, care l-au dezbrăcat, l-au jefuit de tot, l-au bătut zdravăn, au

plecat şi l-au lăsat aproape mort. Din întâmplare, se cobora pe acelaşi drum un

preot; şi, când a văzut pe omul acesta, a trecut înainte pe alături. Un levit trecea şi

el prin locul acela; şi, când l-a văzut, a trecut înainte pe alături. Dar un samaritean,

care era în călătorie, a venit în locul unde era el şi, când l-a văzut, i s-a făcut milă

de el. S-a apropiat de i-a legat rănile şi a turnat peste ele untdelemn şi vin; apoi l-a

pus pe dobitocul lui, l-a dus la un han şi a îngrijit de el. A doua zi, când a pornit la

drum, a scos doi lei, i-a dat hangiului şi i-a zis: „Ai grijă de el, şi orice vei mai

cheltui îţi voi da înapoi la întoarcere.” Care dintre aceştia trei ţi se pare că a dat

dovadă că este aproapele celui ce căzuse între tâlhari?» «Cel ce şi-a făcut milă cu

el», a răspuns învăţătorul Legii. «Du-te de fă şi tu la fel», i-a zis Isus.” (Luca

10:25-37)

Isus nu a gândit niciodată în locul elevilor Săi. E nevoie de răbdare și

perseverență să nu oferim răspunsurile noastre, dar e necesar. Oamenii învață

gândind singuri și împărtășind propriile lor gânduri și idei.

Atunci când cei mai tăcuți din clasă împărtășesc vreo părere, aceasta este bine

gândită și de obicei completă. Alții gândesc cu voce tare. Ei își vorbesc gândurile

pentru a căpăta sens. Deși deseori se contrazic pe parcurs, nu-i nimic. Este un

proces, iar dacă tinerii nu au ocazia să împărtășească în mod deschis, rareori ideile

lor se transformă în adevărată înțelegere a lucrurilor. Fii răbdător cu cei tăcuți și

dă-le timp să răspundă fără să se teamă. Lasă-i pe cei vorbăreți să vorbească, dar

ajută-i parafrazându-le afirmațiile, întrebându-i: „Asta e ceea ce vrei să spui?”

Până la urmă, cel mai important lucru pentru profesor este să-i cunoască pe elevii

lui și felul în care aceștia învață cel mai bine.

Următoarele secțiuni îți vor da uneltele pentru desfășurarea lecțiilor în mod

eficient. Mai mult decât orice, cea mai puternică unealtă este angajamentul tău

personal față de Hristos și relația pe care o ai cu acel tânăr. Tinerii nu vor ține

minte toate povestirile sau tot ceea ce au înțeles pe parcursul timpului petrecut

împreună. Dar își vor aminti de tine – de sinceritatea și de compasiunea ta,

aprobările tale pozitive și pline de speranță și, cel mai mult, încrederea pe care o ai

că ei vor deveni asemenea lui Isus.

Componentele lecțiilor Asemenea lui Isus

și cum funcționează fiecare exercițiu

Povestirea introductivă

Istorioarele care descriu realitățile vieții sunt un mod potrivit de a începe orice

studiu. Povestirile și scenariile „din viața reală” au un fel anume de a capta atenția

în timp ce, în paralel, creează o legătură cu tematica studiului. Cursanții pot citi

povestirea la începutul studiului, astfel încât toți să intre în tema studiului

împreună, sau o pot citi înainte să ajungă la curs și să fie pur și simplu pregătiți să-

și împărtășească ideile cu partenerii lor de studiu.

Întrebări cu răspuns deschis

O întrebare profundă, care așteaptă un răspuns deschis, mai amplu, solicită o

experiență în loc de un răspuns formulat dintr-un singur cuvânt. Spre exemplu:

„Când ai simțit cel mai mult în viața ta apropierea lui Dumnezeu? Când a părut cel

mai distant?”

Scopul este să angreneze experiența cursantului. Pentru a răspunde acestei

întrebări, cursanții trebuie să sape în propriile lor vieți și să răspundă cu o povestire

personală. Chiar dacă nu rostesc nimic cu voce tare, procesul de gândire la

întrebare este semnificativ. Însă ar fi bine să eviți o întrebare sub o formă ca

aceasta: „A fost vreodată Dumnezeu aproape de tine? Pare Dumnezeu vreodată

departe?” Acest tip de întrebări nu este util, pentru că cere doar un răspuns pozitiv

sau negativ: „Da, desigur că Dumnezeu este aproape” sau „Da, Dumnezeu uneori

pare foarte departe.” O persoană poate răspunde la asemenea întrebări în mod

automat, fără a le personaliza în vreun fel.

O întrebare de perspectivă le cere cursanților să se gândească la ceea ce cred

sau știu deja despre un subiect. Acest stil de întrebări este derivat din cartea

Teaching values a lui Bailey Gillespie. Asemenea lui Isus utilizează exerciții de tip

„Votează”, „Ordonează pe o scală valorică” și „Alege A sau B” pentru a-i provoca

pe tineri să se gândească la ceea ce deja știu și cred despre o anumită temă. Iată

câteva exemple de întrebări de perspectivă:

Votează (a fi de acord sau împotrivă): „Dumnezeu va mântui pe oricine crede

că El este Mântuitorul nostru.”

Ordonează pe o scară valorică (unde te afli pe scară): Prietenii mei mă știu ca:

O persoană careîși susținepunctul de vedere

O persoană careîși ține convingerile pentru sine

1 2 3 4 5

Alege A sau B (care este cel mai probabil să fie adevărat în dreptul tău?):

„Esența vieții creștine este – slujirea sau credința.”

Așază în ordinea importanței pentru tine (1 – cel mai important; 5 – important):

Comunicarea cu Dumnezeu este în cea mai mare măsură:

____ A asculta muzică creștină

____ Rugăciune

____ Studiul Bibliei

____ Conversații pe teme spirituale cu alte persoane

____ A petrece timp în natură, singur

Întrebările de perspectivă pot întreține discuții extraordinare. Un răspuns

potrivit și necesar la ceea ce ar putea răspunde tinerii este: „De ce ai răspuns în

felul acesta?” sau „De ce crezi asta?”

Istorioara introductivă și întrebările de perspectivă fac treceri line către

Scriptură. Este esențial să le folosim doar ca tranziții; altfel, ele pot deveni

neintenționat punctul central al studiului.

Viața lui Hristos

Povestirile din viața lui Hristos arată credința în formă umană. Experiențele

Lui cu privire la viață și moarte, scop versus deșertăciune și prietenie versus

trădare, toate sunt experiențe în care cursanții se pot regăsi. Povestirile vieții lui

Hristos sunt pline de putere și, cel mai important, umane. Urmate de întrebări care

fac ca povestirea să fie relevantă în prezent și față de o anumită doctrină,

povestirile biblice care Îl au în centru pe Hristos construiesc legături între

experiența noastră, Isus și adevărurile care reies din Cuvântul lui Dumnezeu.

Noi credem

Fiecare temă face referință la unul dintre punctele fundamentale de doctrină.

Afirmațiile sunt detaliate și totuși paragrafele sunt destul de succinte încât să poată

fi citite la întâlniri. Pune-i pe cursanți să sublinieze sau să încercuiască orice

cuvinte sau expresii pe care nu le înțeleg sau pe care vor să le comenteze. Iată un

exemplu de afirmație:

Legea lui Dumnezeu. „Marile principii ale Legii lui Dumnezeu sunt cuprinse în

Cele Zece Porunci și exemplificate în viața Domnului Isus. Ele exprimă iubirea,

voia și hotărârile lui Dumnezeu cu privire la comportarea și relațiile omului și sunt

obligatorii pentru toți oamenii din toate timpurile. Aceste precepte constituie baza

legământului lui Dumnezeu cu poporul Său și etalonul după care se desfășoară

judecata lui Dumnezeu. Prin intermediul Duhului Sfânt, ele scot în evidență

păcatul și trezesc un simțământ al nevoii după un Mântuitor. Mântuirea este numai

prin har și nu prin fapte, dar roada ei este ascultarea de porunci. Această ascultare

dezvoltă caracterul creștin și are ca rezultat o stare de bine. Ea este o dovadă a

iubirii noastre față de Domnul și a preocupării pentru aproapele nostru. Ascultarea

care vine din credință demonstrează puterea Domnului Hristos de a transforma

viața și întărește în acest fel mărturisirea creștină.”1

Această parte componentă conține trei exerciții: parafrazare, studiul trimiterilor

și sintetizare sau formularea unei păreri personale a cursanților despre o anumită

doctrină. Unele lecții oferă cursanților un verset pentru memorat sau pentru a fi

aplicat în viețile lor personale.

Parafrazare. În timp ce cursanții citesc pasajul, trebuie să se gândească „Ce

înseamnă aceasta?” Pune-i pe cursanți să scrie o scurtă parafrazare a fiecărui

verset. Probabil că, inițial, cursanții vor avea tendința de a rearanja cuvintele din

verset: „Dumnezeu atât de mult a iubit lumea, astfel încât a dat pe singurul Lui Fiu

pentru ca noi să putem avea viaţa veşnică.” Această redare a versetului folosește

aceleași cuvinte, adăugând sau scoțând numai câteva cuvinte suplimentare. Scopul

este să-i punem să gândească versetul în mod personal, folosind exprimarea și

cuvintele proprii. În timp ce este esențial să le oferi confirmări, poți spune: „Am

observat că ai folosit aceleași cuvinte ca cele din verset, și asta e bine, dar vreau să

te gândești cum ai exprima tu ideea asta. Încearcă să folosești cuvinte diferite.

1 Seventh-day Adventists Believe, p. 232. (n.tr.: aici și pe tot cuprinsul Ghidului am folosit textele prezentate

la Doctrine fundamentale, adventist.ro)

Vreau să sune ca și când tu ai spus-o.” S-ar putea să aibă nevoie să le dai câteva

exemple, dar continuă acest exercițiu și fii consecvent. Cu cât parafrazează mai

mult, cu atât trebuie să se gândească mai mult la ceea ce citesc – și cu atât mai

mult cuvintele Scripturii vor deveni mai reale și le vor rămâne în minte.

Studierea trimiterilor. Fiecare lecție oferă o listă a versetelor pentru studiu

astfel încât cursanții să își poată marca Bibliile cu trimiteri. Multora le place să

facă acest lucru pentru că le oferă un mod mai tangibil de a-și împărtăși

convingerile plini de încredere și autoritate cu prietenii lor.

Am întrebat mulți tineri: „Ce crezi că se întâmplă când mori?” Ei dau un

răspuns tipic: „Dormi până vine Isus.”

„Bine”, răspund eu. „Îmi poți arăta în Biblie că acest lucru este adevărat?”

Răspunsul lor este deseori: „Nu, dar știu că este undeva în Biblie.” Ideea este

că tinerii vor să cunoască mai bine Scriptura, dar nu au descoperit de fapt un

mecanism care să îi ajute.

Sunt trei motive pentru care ar fi bine ca tinerii să-și însemneze Biblia. Actul

de a sublinia și de a scrie, de a răspunde față de text, în mod fizic, creează o

conexiune specială cu ideile și cuvintele ei. Un sistem simplu îi poate ajuta pe

cursanți să găsească pasajele despre care ei „știu că sunt acolo” și să se

familiarizeze cu Bibliile lor. Mai presus de toate, experiența de a putea împărtăși

cu o altă persoană răspunsuri și idei din Scriptură, fără să depindem de un pastor

sau instructor sau părinte, este o experiență care ne clădește credința.

Unul dintre copiii de la mine din biserică se lupta cu ideea de a-și sublinia

Biblia, pentru că îi lua prea mult timp. Apoi, într-o zi, a dat buzna în biroul meu, cu

cinci minute înaintea începerii studiului cu mine, și mi-a spus „Sunt tare!” (Ei bine,

în unele momente dai puțină umilință pe puțină încredere în sine!) „Aseară am

studiat Biblia cu verișorul meu, la telefon. A început să-mi pună o grămadă de

întrebări și mi-am folosit Biblia mea să-i arăt care e treaba. Cum ziceam: sunt

tare!” Eram bucuros pentru el. Nu mă pot gândi la vreun alt lucru pentru care aș

prefera ca un tânăr să devină prea încrezător în sine decât să împărtășească

cuvintele Scripturii cu altcineva. Verișorul ni s-a alăturat pentru studiu și amândoi

au fost botezați într-un râu din apropiere.

Studiul trimiterilor este un mod simplu de a face legătura între mai multe

versete pe aceeași temă, pentru a le putea folosi într-un studiu biblic când e nevoie.

Pasul 1: Pe prima pagină a Bibliei scrie tema studiului, iar alături scrie primul

verset din studiu: „4 – Experiența mântuirii. a. Ioan 3:16”

Numărul 4 se referă la tematica studiată („Experiența mântuirii” este a patra

lecție din studiul Asemenea lui Isus) și primul pasaj al studiului este „a. Ioan 3:16”.

Unii întreabă: „De ce să nu scriem toate versetele la începutul Bibliei?”

Paginile albe se vor umple repede. De asemenea, ar fi nevoie să dai mereu paginile

în fața Bibliei, la fiecare verset, iar asta poate fi incomod.

Pasul 2: Caută primul pasaj (Ioan 3:16) și citește, subliniază și scrie următorul

verset pe margine. Iată un exemplu:

16 Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe singurul Lui Fiu,

pentru ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viaţa veşnică. 4b – Romani

3:21.

Următorul verset din studiu este la sfârșitul versetului sau pe margine (4b –

Romani 3:21). Știi că este studiul 4, „Experiența mântuirii”, iar al doilea verset din

studiu este indicat de litera „b”. Continuă cu versetul următor, Romani 3:21, și

citește, subliniază și scrie al treilea verset din studiu la sfârșitul versetului, pe

margine, astfel:

21 Dar acum s-a arătat o neprihănire pe care o dă Dumnezeu, fără lege – despre

ea mărturisesc Legea şi prorocii. 4c – 2 Corinteni 5:17-21.

Continuă studiul până când finalizezi lista de versete. La sfârșitul ultimului

verset (Romani 12:2), scrie: 4 x final.

Asta marchează ultimul verset din studiul „Experiența mântuirii”. Dă înapoi la

prima pagină din Biblie și scrie „4 x final Romani 12:2”.

Acum ai întregul studiu în Biblia ta. Acest proces poate părea puțin incomod,

însă pentru unii cursanți va fi experiența de învățare cea mai durabilă din întregul

studiu. Până la sfârșitul acestei călătorii, Bibliile lor vor fi pline cu adnotări, având

astfel o cale de a da mărturie sau de a recapitula în mod personal.

Rezumat (sau sinteză)

Actul de a-și aduna gândurile laolaltă după ce au studiat cu temeinicie lecția le

dă cursanților puterea de a-și clădi o convingere proprie. O pot exprima în felul lor,

folosind propriile cuvinte pentru a afirma ceea ce cred despre Biblie, despre a doua

venire, botez sau orice altceva. Adolescenții reacționează negativ la convingeri

aparent impuse de persoane bine intenționate precum pastori, instructori și lideri.

Acest exercițiu le permite să adauge liber noi detalii pentru a putea înțelege mai

ușor propriile gânduri despre tematica studiată. I-am pus pe cursanți (în special

tineri) să scrie ceea ce cred și ce întrebări mai au încă sau care sunt lucrurile cu

care se luptă. Oricum, este important să-i pui să spună ceva despre ceea ce cred.

Cum să ne rugăm

Această secțiune îi provoacă pe cursanți să-și manifeste credința în viețile lor

cotidiene. Îi încurajează să se roage cu privire la oportunitățile care apar, voința lui

Dumnezeu, descoperirea Lui de Sine, curajul de a lua decizii bune și o gândire

neegoistă. Disciplina rugăciunii personale are o mare putere de a educa la acest

stadiu de dezvoltare. Viețile lor devin mai agitate și mai grăbite, într-un mod care

amenință să rărească momentele de rugăciune personală cu Mântuitorul. Cum să

ne rugăm este un mod de a concentra viața lor de rugăciune pe câteva direcții.

Unele lecții se concentrează mai mult pe experiența interioară, iar altele pe

oportunitățile exterioare de a sluji.

Mai mult decât cuvinte

Această activitate le permite tinerilor să-i chestioneze pe alții cu privire la

perspectivele lor, experiențele și sfaturile lor, într-un format lipsit de vreo

amenințare. Este o experiență de învățare puternică să-i asculți pe alții spunându-și

povestea credinței lor. Interviul, mai mult decât doar oferirea unei perspective noi,

permite multor altor persoane din biserică să participe activ ca oameni de la care se

poate învăța. Cursantul ar putea întreba spre exemplu: „Mă pregătesc pentru botez,

îmi permiteți să vă adresez câteva întrebări despre starea omului după moarte?”

Ceea ce este captivant la acest exercițiu este că, indiferent de vârsta sau de stadiul

de dezvoltare la care se află un tânăr, povestirile și ideile altora pot modela

dezvoltarea sa. Când mentorul și cursantul revin la studiu, ei pot împărtăși unul cu

celălalt povestirile și înțelegerile la care au ajuns. Este un mod excelent de a

recapitula ultima lecție, sub forma unei conversații.

În oglindă

Aici, cursanții se gândesc în ce fel studiul le modelează felul în care vor să-și

trăiască viețile. Reflecția atentă face ca semnificația studiului să devină și mai

profundă în inimile lor. Însă nu este întotdeauna ușor și nici nu este o activitate

normală pentru cursanți, la început. Marea de informații care inundă lumea astăzi îi

copleșește pe mulți tineri. Dacă vrem ca ei să devină adulți profunzi, trebuie să-i

ajutăm să-și dezvolte disciplina de a gândi pur și simplu și de a reflecta. Dar cel

mai important, o asemenea reflecție oferă o ocazie de a extinde învățarea la

niveluri mai profunde de experiență.

Rolul mentorului și puterea relațiilor

Am creat studiul Asemenea lui Isus astfel încât oricine să poată deveni

instructor. Societatea a popularizat termenul „mentor”, însă acesta este un concept

important pe care să-l înțelegem în contextul educației religioase. Un mentor este

cineva care poate fi „un ghid, un antrenor, un model, un sfătuitor”. Cursantul caută

pe cineva care să știe ce înseamnă viața. În esență, ei caută un mentor.

„Când războinicul grec Odiseu a plecat să lupte în Războiul Troian, l-a lăsat pe

tânărul său fiu, Telemac, în grija unui tutore de încredere, Mentor. Asediul Troiei a

durat zece ani, iar lui Odiseu i-a mai luat încă zece ani să ajungă înapoi acasă.

Când a sosit, a descoperit că băiatul Telemac era acum bărbat – datorită tutelei

înțelepte a lui Mentor.”1

Tinerii și tinerii adulți pot fi mentori de succes pentru copii. Mulți elevi de

liceu predau aceste studii unor elevi de gimnaziu, pentru că sunt încântați de

influența mare pe care o pot avea asupra copiilor mai mici. Oricine iubește copiii și

vrea să lucreze cu ei poate folosi lecțiile Asemenea lui Isus. Deseori, profesori,

părinți și pastori sunt pregătiți și dornici să îndeplinească această sarcină, și sunt

bine echipați, dar gândește-te ce s-ar putea întâmpla cu tinerii din biserică dacă i-

am integra în slujire prin această activitate de pregătire a copiilor pentru botez.

Prezintă această oportunitate tinerilor și tinerilor adulți și dă-le șansa de a împlini o

promisiune pe care Ellen White a făcut-o acum mult timp: „Cu o asemenea armată

de lucrători, care ar putea fi formată din tinerii noștri, pregătiți cum se cuvine, cât

de curând ar putea fi dusă întregii lumi solia despre un Mântuitor răstignit, înviat și

care va reveni în curând!” (Education, p. 271)

Dar indiferent de vârsta pe care o ai sau de relația dintre tine și cursant,

elementul cheie pentru a fi un mentor eficient are de-a face cu viziunea ta și cu 1 Howard și William Hendricks, As Iron Sharpens Iron, p. 17, 18.

dedicarea ta față de tânărul cu care lucrezi. Pavel îi explică lucrul acesta lui

Timotei: „Nimeni să nu-ţi dispreţuiască tinereţea; ci fii o pildă pentru credincioşi:

în vorbire, în purtare, în dragoste, în credinţă, în curăţie. Până voi veni, ia seama

bine la citire, la îndemnare şi la învăţătura pe care o dai altora.” (1 Timotei

4:12,13)

Apostolul îl încurajează pe Timotei să preia conducerea, să dea tonul atât

printre credincioșii vârstnici, cât și printre cei tineri din biserică. Pe lângă faptul că

pune accent pe importanța pe care o are viețuirea dreaptă, Pavel îl sfătuiește pe

Timotei cu privire la importanța de a-i învăța pe alții acele principii de viețuire.

„Tu, dar, copilul meu, întăreşte-te în harul care este în Hristos Isus. Şi, ce-ai auzit

de la mine în faţa multor martori, încredinţează la oameni de încredere, care să fie

în stare să înveţe şi pe alţii.” (2 Timotei 2:1,2)

Astfel, Pavel îi spune lui Timotei să continue tradiția mentoratului,

încurajându-l să instruiască noi profesori. „Fii un exemplu! Fii un mentor! Învață-i

și pe alții să fie mentori!”, îl îndeamnă el.

În timp ce predam lecțiile Asemenea lui Isus unui elev de clasa a șaptea, am

spus, aproape de finalul lecțiilor: „Știi, Nikolas, vreau să-ți cer să faci și tu asta

pentru altcineva. Crezi că ai fi dispus să predai, în viitor, acest studiu biblic unei

persoane mai tinere?”

M-a privit cu un amestec de șoc și uimire. Însă atunci când le încredințăm

tinerilor sarcini importante, ei devin lucrători însemnați.

Botezul și studiile pentru botez

Este esențial ca părinții să știe exact ce se întâmplă și să aibă un rol în

pregătirea copiilor lor. Decizia de a-L urma pe Hristos este, cel mai probabil,

rezultatul educației oferite de părinți creștini, și e nevoie ca părinții să continue să

fie parte din proces. Dacă părinții nu sunt activi într-o biserică, este de asemenea

foarte important să existe o conversație cu ei. Nu este neobișnuit ca părinți seculari

să-i implice pe copiii lor în școli ale bisericii, grupe de exploratori, vacanțe de vară

sau evenimente ca Școala Biblică de Vacanță. Copiii participă la aceste activități,

însă familiile lor sunt inactive religios sau seculare. În acest caz, atunci când îi

abordați pe părinți, fiți sensibili, dar și pozitivi, cu privire la alegerea tânărului.

Când tinerii își exprimă dorința de a fi botezați, primul pas în această călătorie

este o conversație care le va susține cu bucurie alegerea făcută. Nimic nu poate

dăuna mai tare (în afară de a ignora alegerea lor) decât să ne îndoim că ei sunt

pregătiți să fie botezați. Dintr-o perspectivă teologică, ce face ca cineva să fie

pregătit pentru botez? Cunoașterea? Marea trimitere din Matei ne spune: „Duceţi-

vă şi faceţi ucenici din toate neamurile, botezându-i în Numele Tatălui şi al Fiului

şi al Sfântului Duh. Şi învăţaţi-i să păzească tot ce v-am poruncit.” (Matei

28:19,20) Învățarea oamenilor este un proces continuu. Am putea reformula: „Și

continuați să-i învățați să păzească tot.”

Ce îi face pe tineri pregătiți pentru botez? Convertirea. Când copiii noștri simt

Duhul lui Dumnezeu chemându-i în inimile lor, iar ei simt convingerea de a-și

preda viețile lui Isus – acesta este Harul lui Dumnezeu la lucru. Susțineți-i în

decizia lor cu bucurie și sinceritate:

„Melissa, nu pot găsi cuvinte să-ți spun cât de mândru sunt de tine în clipa

aceasta.”

„Cu siguranță Dumnezeu îi vorbește inimii tale chiar acum.”

„Vreau să te susțin în decizia ta.”

„Cred că știi cât de mult Îi place lui Dumnezeu să te audă spunând asta.”

Din nefericire, adulții fac uneori presupuneri cu privire la motivațiile unor

copii. Este important ca niciodată să nu punem la îndoială sinceritatea tinerilor

când vine vorba de decizia lor de a se boteza (sau, de fapt, a oricui). Dacă ei au

motive amestecate sau intenții egoiste, nu este treaba noastră să decidem sau să

rectificăm. Rolul nostru este de a susține, de a ghida, instrui și de a lua parte cu ei

la experiența de a învăța să-L urmăm pe Hristos. E nevoie să privim experiența

botezului cu cea mai mare sfințenie, iar o reacție voioasă de susținere onorează mai

mult ritualul botezului decât ar putea vreodată să o facă suspiciunea defensivă.

Stabiliți o întâlnire cu ei pentru a vorbi despre pregătirea pentru botez. Este

bine să le cereți cursanților să vă împărtășească ce s-a petrecut în inimile și mințile

lor de i-a condus la această alegere. Ascultați-i și susțineți-i rugându-vă la

Dumnezeu cu privire la decizia lor de a fi botezați și la lucrarea lor în biserică, în

viitor. Când plecați, asigurați-vă că au lecțiile, data și timpul studiului și că au

înțeles clar instrucțiunile pentru prima lecție.

Organizarea cursurilor biblice

Cea mai bună metodă de a aborda componentele acestui studiu este să-i puneți

pe cursanți să citească povestirea introductivă, înainte de întâlniri, să se gândească

la întrebările introductive și să le răspundă. Amândoi (sau tu și grupul) veți fi

pregătiți să începeți cu o discuție pe marginea povestirii și a întrebărilor. Este mai

ușor să vorbești despre o povestire decât să plonjezi direct în studiul biblic. Un alt

motiv pentru a-i pune pe cursanți să citească povestirea dinainte este acela că e un

lucru simplu de făcut. Uneori, cursanții sunt atât de ocupați, încât e posibil să nu fi

avut timp să citească o lecție, și astfel vin la studiu jenați sau descurajați. Pot citi

povestirea și întrebările în cinci minute, astfel pregătirea pentru studiu devenind

mai ușoară pentru cursanții mai ocupați.

Următorul pas este citirea povestirii din secțiunea Viața lui Hristos și

realizarea legăturilor cu doctrina specifică. Ghidul liderului va furniza câteva

întrebări pentru a discuta semnificația pe care viața lui Hristos o aduce doctrinei.

Secretul pentru a face această secțiune plină de semnificație este să creați o

legătură relațională între Povestirea introductivă și Viața lui Hristos. Ghidul

liderului va oferi o întrebare care va face trecerea la secțiunea Noi credem.

Cursanții vor petrece cea mai mare parte a timpului lor de studiu parafrazând și

studiind lanțul de trimiteri în Biblia lor. Pe măsură ce fac adnotări în Biblie, pot

scrie în caietele lor Asemenea lui Isus ceea ce cred că spune versetul respectiv.

Când terminați cu partea aceasta a studiului, treceți în revistă cele trei secțiuni care

urmează, pentru a ști la ce să vă așteptați în săptămâna care vine.

Secțiunile intitulate Cum să ne rugăm, Mai mult decât cuvinte și În oglindă

oferă activități personale pentru a fi experimentate pe parcursul săptămânii. Este

bine să le discutați împreună și să împărtășiți ideile în cadrul următoarei întâlniri

sau în timpul săptămânii, dacă vă întâlniți. Dacă puteți, faceți împreună unele

dintre activitățile din secțiunea Mai mult decât cuvinte.

Puteți modifica acest proces după cum considerați că va fi cel mai eficient.

Unora le poate plăcea să parafrazeze și să studieze trimiterile acasă, iar activitățile

să le faceți împreună. Ideea e să găsiți un tipar care să funcționeze și să fiți

consecvenți. Am avut copii care făceau întregul studiu înainte să ne întâlnim, iar

apoi discutam și ne rugam cu privire la lucrurile pe care le-au descoperit și le-au

experimentat, discutând apoi și întrebările pe care le aveau în legătură cu studiul.

Toți suntem diferiți, așa cum este orice pereche sau grupă. Am creat componentele

studiului Asemenea lui Isus astfel încât să poată fi flexibile, așa că faceți-le să

funcționeze pentru nevoile pe care le întâmpinați. Aduceți-vă aminte că puterea stă

în relația plină de Duh, și nu în procesul pas cu pas descris de carte. Fiți

consecvenți, însă urmați un format care să vă înlesnească o mai profundă

cunoaștere reciprocă și cunoaștere a lui Dumnezeu.

Varietatea în care studiul Asemenea lui Isus poate fi experimentat

Formatul unu-la-unu

Cel mai recomandat cadru de lucru înseamnă două persoane care studiază

împreună. Poate fi vorba de un părinte, un pastor, un bunic, un instructor de la

Școala de Sabat, un tânăr sau un adult. O abordare în parteneriat permite celor doi

oameni să interacționeze, să împărtășească și să se responsabilizeze reciproc mult

mai ușor decât pot fi făcute aceste lucruri într-o grupă de zece persoane. Cu cât

grupele sunt mai mari, cu atât mai puțini au ocazia să vorbească și să-și exprime

experiențele.

Am urmărit odată cum un student în anul al doilea de facultate studia împreună

cu un elev în clasa a cincea, în camera de tineret de la biserică, după școală.

Văzându-i conversând, mi-am amintit că, ori de câte ori l-am vizitat la școală pe

elevul de clasa a cincea, niciodată nu l-am văzut vorbind atât de mult. Nivelul de

activitate crește remarcabil atunci când interacțiunea are loc între doi oameni.

Există, de asemenea, o senzație de confort și de confidențialitate între două

persoane, lucru care este mai greu de experimentat cu o grupă mică sau cu o clasă

întreagă. În vreme ce etapele de debut ale studiului pot fi puțin lipsite de confort,

se ajunge la un nivel de intimitate și deschidere mult mai repede decât într-o grupă

mai mare. Acest studiu este reușit când relațiile cursant–mentor sunt bune. Pentru

că cei mai mulți dintre noi putem acorda timp de calitate numai unui mic număr de

tineri, este mult mai realist să avem unul sau doi discipoli decât 10 sau 20.

Format grupă mică

Asemenea lui Isus va funcționa în format de grupă mică dacă liderul înțelege

scopul lecțiilor. Grupele mici se bucură de interacțiune și responsabilitate. În acest

format, liderul poate folosi povestirea sau întrebarea introductivă ca etapă de

încuput a unei lecții, iar apoi să răspundă la întrebările din grupă, pentru a-i ghida

pe cursanți pe parcursul studiului vieții lui Hristos. Grupa poate, de asemenea, să

studieze secțiunea de doctrină, însă, cu atâtea versete de descifrat, timpul poate fi

un factor decisiv. Încă o dată, cheia este să privești cu atenție la elementele

componente și să decizi ce crezi că ar merge bine. Esența este ca în grupele mici să

antrenezi pe fiecare în studiu și să-i implici pe toți în partea practică. La secțiunile

Cum să ne rugăm, Mai mult decât cuvinte și În oglindă, îi poți pune pe membrii

grupei să facă perechi pentru a îndeplini activitățile împreună pe parcursul

săptămânii. Când grupa se reunește, pune-i să împărtășească experiențele.

Format clasă întreagă

Dacă ai în plan să folosești studiul Asemenea lui Isus în cadrul unei clase, te

rog să adopți o abordare care să ofere cursanților ocazii de a împărtăși ceea ce au

înțeles, de a adresa întrebări, de a face comentarii și descoperiri într-un mediu cald

și deschis. Într-adevăr cea mai bună abordare a acestui exercițiu este formarea unor

grupe mici sau a unor perechi. Iată cum am procedat eu:

Divide clasa în grupe mici de maximum patru membri. (Au nevoie de caiete,

Biblii, creioane etc.)

Citește povestirea introductivă și fă o prezentare a lecției. Invită-i pe cursanți să

răspundă, în grupe, la întrebarea deschisă și să împărtășească răspunsurile unii cu

ceilalți. (Dacă ai timp, cere grupelor să împărtășeacă răspunsurile cu voce tare,

astfel încât toți cursanții să poată auzi ce gândesc celelalte grupe.)

Instructorul face trecerea de la povestire către următoarea secțiune, Viața lui

Hristos. Pune-i pe cursanți să răspundă, în grupe, la întrebarea: „Privind la viața

lui Hristos, cum o poți conecta cu acea anumită doctrină?”

Cursanții pot studia trimiterile și pot face rezumatele în grupe, fiecare

împărtășind rezumatul personal al versetului. Cursanții vor mai avea încă nevoie să

le amintești și să le dai exemple de parafrazări bune (comunicând ideea de bază,

fără a folosi aceleași cuvinte). Ei pot căuta, dacă permite timpul, o afirmație de

bază asupra căreia cad de acord.

Rezumatul. Cursanții compun propria lor declarație de credință și o împărtășesc

cu restul clasei. Poți chiar scrie cuvintele sau expresiile cheie care sunt esențiale

pentru doctrină.

Secțiunile de aplicații (Cum să ne rugăm, Mai mult decât cuvinte și În

oglindă) pot fi făcute în funcție de personalitatea clasei tale, dar adu-ți aminte că

studiul Asemenea lui Isus este proiectat în primul rând pe un format personal, iar

lucrul acesta este uneori dificil de realizat în clase. Fii flexibil. Poate că această

parte este ceva ce cursanții ar putea pune sub forma unui jurnal sau poate chiar vei

sări peste ea.

Ține evidența tuturor afirmațiilor, cunoștințelor dobândite și descoperirilor

mărețe ale cursanților. Fă o listă cu aceste momente și menționează-le public, ca un

mod de a susține cursanții în lucrul lor și, de asemenea, pentru a întări înțelegerea

lor.

E-mail

Din cauza naturii agitate a vieților noastre, unii oameni nu pot ajunge la

întâlniri. Am interacționat pe e-mail cu mai mulți elevi de liceu, călătorind prin

aceste lecții împreună. Este puțin incomod, dar poate funcționa. Eu le împărtășesc

ceea ce înțeleg pe parcursul studiului, iar ei îmi scriu înapoi gânduri despre ceea ce

am spus eu și despre ceea ce gândesc ei. Putem împărtăși rugăciuni și experiențe în

acest format, iar când ne vedem, putem confirma ceea ce deja ne-am scris. Poate

părea puțin impersonal, însă am descoperit că, uneori, oamenii scriu într-un e-mail

lucruri pe care nu le-ar spune față în față. Spun încă o dată, oameni diferiți, cu

stiluri de învățare diferite, necesită metode de predare diferite. Trebuie să găsim

moduri de a împărtăși Evanghelia și de a ne dezvolta împreună, și poate internetul

nu e o idee chiar atât de rea.

Mă rog ca, pe măsură ce călătoriți de-a lungul lecțiilor Asemenea lui Isus, să

descoperiți noi motive pentru a iubi mesajul adventist și, de asemenea, să găsiți

moduri pline de sens de a lucra pentru biserica Sa. Mai mult decât orice, mă rog ca

tu și cursanții tăi să fiți atât de strâns legați de Hristos, încât harul Său să se reverse

din viețile voastre peste deșertul din lumea în care trăim.

Asemenea lui Isus – Introducere

Dacă această carte îți aparține, este poate pentru că ai luat decizia de a fi

botezat sau te gândești serios la lucrul acesta. Felicitări! Este important să

înțelegem câteva adevăruri despre botez și despre pregătirea pentru botez. Să știi,

în primul rând, că, în timp ce mulți poate sunt mândri pentru că faci acest pas,

nimeni nu este mai încântat de decizia ta de a-L urma pe Hristos în botez decât este

Tatăl din Ceruri. Botezul reprezintă următoarele lucruri minunate.

1.Semnifică o dorință de a fi născut din nou. (Ioan 3:1-6; Ioan

1:10-12)

2.Este o mărturisire și o cerere de a fi iertat de păcate. (Faptele

Apostolilor 2:38; Marcu 1:5-9)

3.Prin el, Tatăl anunță faptul că Îi aparținem de drept. (Marcu

1:10-12)

4.Indică moartea față de vechiul eu și îmbrățișarea unei vieți noi.

(Romani 6:1-6)

5.Noi devenim parte a familiei bisericii. (1 Corinteni 12:13)

6.Întregul Cer se bucură. (Luca 15:7)

Pocăința și botezul. Pocăința înseamnă pur și simplu „să te răzgândești și să-ți

întorci pașii în direcția opusă”. Oamenii care vor să fie botezați experimentează, de

obicei, o dorință din toată inima de a-și preda viața lui Hristos și de a trăi pentru El

pe deplin. Sper sincer că pe măsură ce vei continua să crești în harul lui

Dumnezeu, vei învăța adevărurile Scripturii și vei trăi cu siguranța și bucuria unei

relații cu Mântuitorul.

Asemenea lui Isus este o călătorie prin învățăturile Bisericii Adventiste de

Ziua a Șaptea, așa cum sunt descrise în viața lui Hristos. Este convingerea noastră

că Hristos este sursa și centrul întregii Scripturi și că doctrinele descriu diversele

feluri în care caracterul lui Dumnezeu și dragostea Sa pătrund în această lume a

păcatului. Lecțiile se bazează pe câțiva piloni.

1.Hristos vrea să Îl cunoaștem personal, nu doar să știm lucruri

despre Biblie. A ști care zi este Sabatul sau ce se întâmplă cu trupul după moarte

sunt lucruri importante doar reieșind din persoana lui Isus. Credința adventistă

înseamnă o cunoaștere profundă constantă și o umblare cu Isus.

2.Tinerii pot studia, experimenta și trăi în mod activ în moduri

care slujesc drept exemple pentru alți credincioși. Pentru că învățăm cel mai bine

prin ceea ce facem, am proiectat lecțiile astfel încât să poți învăța împreună cu un

partener de studiu sau să poți experimenta viața creștină în mod individual.

3.Alți oameni sunt importanți în procesul de învățare. Abordarea

Asemenea lui Isus caută să-i reunească pe tineri și pe cei care pot sluji nu doar ca

instructori, ci și ca mentori – prieteni care ți se alătură în călătoria uceniciei.

Experiențele și ideile celorlalți din congregația ta sunt, de asemenea, instrumente

de învățare semnificative.

Asemenea lui Isus va antrena inima și mintea ta într-o varietate de moduri:

Întrebări deschise: Secțiunea aceasta include întrebări care caută să ne facă să

gândim. Întrebări care ne îndeamnă la răspunsuri mai ample decât un „da” sau un

„nu”. Ele ne încurajează să luăm poziție, să spunem o povestire și să facem o

alegere. O întrebare deschisă întreține o gândire bună.

Povestirea introductivă: Lecțiile conțin o scurtă povestire sau ilustrație care

face introducerea în tema studiată, mergând direct în miezul problemei. Astfel de

povestiri ne pot face să râdem, să plângem sau chiar să ne înfuriem. Povestirea

introductivă te lansează în studiu, unde poți apoi aborda Cuvântul cu o minte

atentă.

Viața lui Hristos: Un capitol din învățăturile lui Hristos sau o povestire din

viața Sa creează fundalul perfect pentru învățăturile credinței adventiste. Lecțiile

au ca obiectiv descoperirea diferitelor feluri în care El a încercat să descrie planul

măreț al lui Dumnezeu pentru omenire.

Noi credem: O declarație de credință înrădăcinată în Scriptură caută să

aprofundeze înțelegerea și cunoștințele tale despre Biblie, încurajându-te să-ți

adnotezi Biblia într-o manieră care te va ajuta să dai mărturie altcuiva.

Cum să ne rugăm: Rugăciunea către Dumnezeu este ca respirația. Lecțiile te

vor pregăti să mergi dincolo de clișee pentru a te ajuta să te rogi cu putere și cu

sinceritate. Vei învăța să te rogi pentru lucruri despre care nu ai vorbit cu

Dumnezeu până acum.

Mai mult decât cuvinte: Ia-ți timp să asculți cum oamenii își spun poveștile.

Îți vor împărtăși ceea ce au înțeles și ideile lor, pe măsură ce le vei adresa întrebări

care vor sonda până în miezul lucrurilor.

În oglindă: Un mod bun de a crește în Hristos este să privim cu onestitate în

inimile și în mințile noastre. Meditând la ce ai învățat și la ceea ce crezi te face

puternic din punct de vedere moral și spiritual.

Câteva sfaturi finale înainte de a-ți începe călătoria:

Comunică clar cu partenerul tău de studiu cu privire la ora de întâlnire,

așteptări și lucruri pe care e nevoie ca fiecare dintre voi să le aducă.

Fă din acest studiu o prioritate. Uneori poate vei fi ispitit să dormi sau să te uiți

la televizor în loc să faci activitățile din această carte. Angajați-vă, tu și partenerul

tău de studiu, să fiți consecvenți.

Nu trece superficial prin niciuna dintre părțile acestui studiu. Dacă rămâi în

urmă, lasă pentru mai târziu. Este mai bine să faci doar puțin și cu atenție, decât să

te grăbești prin tot studiul și să nu-l lași să ajungă la inima și la mintea ta.

Gândește-te la cum poate vei deveni un lider sau un mentor pentru altcineva, în

viitor.

Asemenea lui Isus: Juniori

Lecţia 1 – Sfintele Scripturi

Obiectiv: Cursanţii vor descoperi autoritatea Cuvântului lui Dumnezeu şi puterea sa de a modela viaţa unei persoane. Primul studiu este întotdeauna puţin dificil, iar secretul unui început bun este să fii atent la ceea ce este confortabil pentru ei.

Povestirea introductivă şi Viaţa lui Hristos. Mesajul povestirii introductive vizează încrederea în ceea ce spun oamenii despre ei înşişi. Mulţi se trezesc păcăliţi şi înşelaţi de minciuni. La finalul acestei povestiri, întreabă-i pe cursanţi: „Ai întâlnit vreodată pe cineva care spunea, despre el însuşi, lucruri pe care-ţi venea greu să le crezi? De ce îți era greu?” Isus anunţă că El este împlinirea profeţiei din Isaia, însă oamenii nu Îl cred.

Înainte de a ajunge la exerciţiile ce vor urma, este o idee bună aceea de a construi o temelie din dovezi că Biblia îşi demonstrează propria-i autoritate. De exemplu, faptul că într-adevăr s-a întâmplat ceea ce Biblia spune că se va întâmpla.

Ai putea îndrepta atenţia cursanţilor către alte forme de adevăr aparent: „Aţi văzut reclamele la clarvăzătoare şi mentalişti? Dacă măcar jumătate dintre prezicerile sau citirile gândurilor ar fi adevărate, aţi avea încredere în ei?”

Scopul exercițiului profeției Vechiului Testament/Noului Testament este de a clădi siguranța cursanților în faptul că, de secole, Cuvântul lui Dumnezeu a fost adevărat și demn de încredere. Parcurge exercițiul împreună cu ei. E posibil să dorești să cauți pasajele Vechiului Testament în timp ce ei le caută pe cele din Noul Testament. După ce terminați, întreabă-i: „Credeți că acest tip de dovezi i-ar convinge pe majoritatea oamenilor de faptul că Biblia este cuvântul viabil al lui Dumnezeu pentru noi?”

Povestire introductivă

Pe când eram un puști, spectacolul de televiziune „Să spui adevărul” însemna

pentru mine la fel de mult ca și înghețata, fotbalul și pocnitorile. Îmi plăcea pentru

că îmi era ușor să disting veritabilul dintre falsuri, deoarece mulți glumeți exersau

pe mine. Asta însemna că petreceam mult timp încercând să-mi dau seama în cine

pot avea încredere și în cine nu.

Fiind unul dintre cei mai mici puști din cartier, eram ținta glumelor de tot felul.

Trebuia să ghicesc dacă chestia maro din cadoul lui Judy chiar era cremă de

ciocolată, dacă Fred chiar mi-ar fi dat un dolar dacă aș fi petrecut o zi întreagă într-

un copac sau cine îmi umpluse cada din baie cu melci.

Emisiunea „Să spui adevărul” îmi testa abilitățile de percepție. La joc

participau trei concurenți. Fiecare dintre ei spunea povești despre el însuși,

răspundea la întrebări și divulga secrete. În final, însă, numai unul singur era cel

care spunea adevărul – și scopul era de a afla care dintre cei trei. Oare bărbatul cu

ochelari și mustaţă slinoasă chiar a scăpat de rechini ucigaşi şi a supravieţuit timp

de câteva săptămâni pe o insulă pustie? Oare femeia tăcută chiar a trăit o viaţă

secretă fiind un spion de renume mondial? Cu exerciţiu, am dezvoltat următoarele

unelte menite să mă ajute să aflu cine spunea adevărul.

Unealta 1 – Existau dovezi rezonabile pentru a susţine afirmaţiile

concurenţilor?

Unealta 2 – Părea persoana respectivă demnă de încredere?

Unealta 3 – A intrat vreodată, pe parcursul jocului, răspunsul unui concurent

în contradicţie cu o informaţie dată, mai devreme, de acesta?

Aceste indicii m-au ajutat să stăpânesc foarte bine jocul „Să spui adevărul”,

atât la televizor, cât şi în versiunea cremei de ciocolată din viaţa reală.

Însă viaţa nu este întotdeauna un joc. Stăteam, cu mulţi ani în urmă, în holul

bisericii şi visam cu ochii deschişi în timp ce priveam pe fereastră. Dintr-odată, o

sclipire roşie a pus capăt visării mele. Un bărbat într-o cămaşă roşie şi blugi

jerpeliţi sări peste gard şi se repezi spre uşa din spate a bisericii. Trântind ușile de

perete, strigă: „Aduceţi-mi un pastor, am nevoie de un pastor, în momentul ăsta!”

După ce secretara l-a convins, cu blândeţe, să ia loc şi să-şi tragă răsuflarea, acesta

şi-a spus povestea. „Am fost un membru de bază într-o familie de mafioţi”, începu

el. Apoi şi-a descris convertirea la creştinism şi cum a reuşit să renunţe la relaţiile

mafiote. El a hotărât că uciderile, vânzarea de droguri, jocurile de noroc şi

prostituţia chiar nu se potriveau cu a-L urma pe Isus. Omul explică faptul că

decizia sa i-a făcut pe mafioţi să suspecteze că ar fi un informator. „Viaţa mea este

în pericol”, spuse el oftând. „Am venit la prima biserică pe care am văzut-o, în

căutarea ajutorului.”

Auzisem multe povestiri înainte, şi aceasta era perfectă – perfectă pentru jocul

„Să spui adevărul”. Însă acesta nu era un joc. Dacă povestirea era adevărata şi

omul acesta era un adevărat mafiot, eu aş putea fi într-un mare pericol. Am început

să-mi testez abilităţile la „Să spui adevărul”. Era povestea lui prea de tot? Era

simplă, reală și posibilă? Unul dintre lucrurile pe care le învăţasem era că unele

dintre cele mai incredibile povestiri se dovedeau, deseori, a fi adevărate – dar la fel

se întâmpla şi cu cele simple. Eu, cel mai mare fan al concursului „Să spui

adevărul”, mă împotmolisem.

Se pare că, până la urmă, bărbatul a dispărut cu un autobuz ce avea ca

destinație Dayton. Chiar și în ziua de astăzi mă întreb dacă a fost sau nu un

impostor.

Imaginează-ți momentul în care Isus a pășit într-o biserică, într-o zi de Sabat, a

citit din Scripturi și apoi a anunțat, cu calm, întreaga congregație că El este, de

fapt, Mesia despre care Isaia a promis că îi va salva de păcate. El fusese

întotdeauna un copil de treabă; dar un Mesia? Serios? Cum ar fi putut crede ei o

asemenea pretenție îndrăzneață?

Hai să revizuim uneltele pentru descoperirea adevărului:

Unealta 1 – Existau dovezi rezonabile pentru a susţine afirmaţiile

concurenţilor?

Unealta 2 – Părea persoana respectivă demnă de încredere?

Unealta 3 – A intrat vreodată, pe parcursul jocului, răspunsul unui concurent,

în contradicţie cu o informaţie dată, mai devreme, de acesta?

Privește istorisirea încă de la începutul slujirii lui Isus și convinge-te.

Gândește-te cum te-ai fi simțit dacă ar fi fost biserica ta aceea în care El ar fi făcut

un asemenea anunț uimitor. Cum ți-ai da seama dacă acest tânăr îndrăzneț spune

adevărul? Ce unelte ai folosi tu?

Viața lui Hristos

Luca 4:14-21

„Isus, plin de puterea Duhului, S-a întors în Galileea şi I s-a dus vestea în tot

ţinutul dimprejur. El învăţa pe oameni în sinagogile lor şi era slăvit de toţi. A venit

în Nazaret, unde fusese crescut; şi, după obiceiul Său, în ziua Sabatului a intrat în

sinagogă. S-a sculat să citească, şi I s-a dat cartea prorocului Isaia. Când a deschis-

o, a dat peste locul unde era scris: «Duhul Domnului este peste Mine, pentru că M-

a uns să vestesc săracilor Evanghelia; M-a trimis să tămăduiesc pe cei cu inima

zdrobită, să propovăduiesc robilor de război slobozirea şi orbilor căpătarea vederii;

să dau drumul celor apăsaţi şi să vestesc anul de îndurare al Domnului.» În urmă, a

închis cartea, a dat-o înapoi îngrijitorului şi a şezut jos. Toţi cei ce se aflau în

sinagogă aveau privirile pironite spre El. Atunci a început să le spună: «Astăzi s-au

împlinit cuvintele acestea din Scriptură pe care le-aţi auzit.»”

Ce este această carte numită Biblia? De ce o avem? Cum ştim dacă este

adevărată? Pot eu să am, cu adevărat, încredere că această carte este Cuvântul lui

Dumnezeu?

Caută pasajele din Vechiul Testament şi pe cele corespunzătoare din Noul

Testament şi scrie ce a fost profeţit despre Mesia şi împlinit în viaţa lui Hristos.

Profeţia din VT Profeţia împlinită Împlinirea din NT1. Mica 5:2 _______________________________ Luca 2:1-7

2. Isaia 7:14 _______________________________ Matei 1:23

3. Geneza 49:8-10 _______________________________ Luca 1:30-32

4. Numeri 24:17 _______________________________ Matei 2:1,2

5. Isaia 61:1-3 _______________________________ Luca 4:16-21

6. Psalmi 55:12,13 _______________________________ Matei 26:47-50

7. Zaharia

11:12,13

_______________________________ Matei 27:3-9

8. Isaia 53:4-7 _______________________________ Ioan 1:29; Fapte 8:32

9. Psalmi 22:16 _______________________________ Luca 23:33; 24:39

10. Psalmi 22:18 _______________________________ Matei 27:35

11. Psalmi 22:1 _______________________________ Matei 27:46

12. Psalmi 34:20 _______________________________ Ioan 19:36

13. Isaia 53:9 _______________________________ Matei 27:57-60

14. Psalmi 16:10 _______________________________ Matei 28:2-7

Secţiunea Noi credem are două părţi: Declaraţia de credinţă şi versetele care susţin această credinţă. Pune-i pe cursanţi să citească cu voce tare aceste lucruri şi întreabă-i dacă găsesc, în declaraţie, vreun cuvânt pe care nu-l înţeleg. Limbajul principiilor de credinţă nu îi are ca ţintă pe cei cu vârsta de zece ani, aşa că s-ar putea să fie nevoie să parafrazezi pentru ei. Totuşi, multe fraze din această doctrină vin direct din Scriptură.

Noi credem

Sfintele Scripturi

„Sfânta Scriptură [...] constituie Cuvântul scris al lui Dumnezeu, transmis prin

inspiraţie divină, prin oameni sfinţi ai lui Dumnezeu, care au vorbit şi au scris

mişcati de Duhul Sfânt.”1 Tot ceea ce ne trebuie pentru mântuire găsim în Biblie.

De fapt, prin Biblie, Dumnezeu ne descoperă cine este El şi cine suntem noi în

relaţie cu El. Biblia revelează o imagine demnă de încredere a lui Dumnezeu şi

devine ghidul autoritar pentru oamenii care-L urmează.

1 Seventh-day Adventists Believe, p. 4.

Când cursanţii vor căuta fiecare verset, vor face două lucruri deodată: vor parafraza – vor scrie cu cuvintele lor ceea ce cred ei că înseamnă – şi vor căuta trimiteri în timp ce le adnotează în Bibliile lor. Pune-i să alcătuiască un ghid tematic de referinţă la începutul Bibliilor pentru a se putea întoarce la acele pasaje mai târziu.

Asigură-te că înţeleg cum să-şi adnoteze Biblia. Dacă vei începe chiar tu să-ţi adnotezi Biblia împreună cu ei, le va fi mai uşor, urmându-ţi exemplul. Pune titlul studiului şi primul text al studiului la începutul Bibliei lor: „1 – Scripturile a. 2 Petru 1:20,21”, apoi găseşte versetul 2 Petru 1:20,21, citeşte-l şi scrie în ghidul tău de studiu o scurtă parafrazare, folosind un limbaj simplu, uzual. Pune-i pe cursanţi să facă la fel. Subliniază versetul în Biblia ta (poţi folosi creioane colorate, având un cod de culori, sau poţi folosi, pur şi simplu, un pix şi o riglă – cum vrei). La sfârşitul fiecărui verset sau pe marginea de lângă el scrie următorul verset din studiu: „1b. 2 Timotei 3:16”. Pune-i pe cursanţi să continue procesul de căutare a pasajelor, să le parafrazeze cu propriile cuvinte, apoi să caute trimiterile versetelor. După ce fac asta de câteva ori, va merge mai repede.

Juniorii gândesc foarte concret, aşa că trebuie să fii răbdător pe parcursul primelor lecţii. Cu cât le este mai clar procesul, cu atât îl vor aprecia mai mult. La început va părea încet şi plictisitor, dar, după ce vor fi făcut câteva lecţii şi vor fi început să-şi adnoteze Bibliile, vor tinde să devină mai entuziasmaţi de el.

Dacă nu reuşiţi să terminaţi versetele la timp, pune-i să continue singuri procesul, pe parcursul săptămânii.

Citeşte versetele de mai jos şi rescrie-le cu propriile tale cuvinte, apoi caută

trimiterile în Biblia ta:

a. 2 Petru 1:20,21

b. 2 Timotei 3:16

c. Evrei 1:1,2

d. Evrei 4:12

e. Ioan 5:39

f. Psalmi 119:105

g. Proverbe 30:5

h. 1 Tesaloniceni 2:13

i. Iacov 1:22-25

Înainte de a încheia studiul cu rugăciune, asigură-te că este bine înțeles de cursanţi faptul că activităţile de mai jos sunt aplicaţii personale şi practice. Ei pot alege să vorbească despre ele la următoarea întâlnire sau le pot păstra ca fiind private. Tu doar provoacă-i să încerce aceste activităţi în timpul săptămânii.

Este important să-ţi aminteşti că juniorii sunt începători când vine vorba despre memorarea Scripturii. Atunci când ei aleg un verset pentru a-l memora, alege şi tu unul, sau chiar pe acelaşi pe care l-au ales şi ei, şi ia-ţi angajamentul de a-l memora pe parcursul săptămânii.

Alege versetul care crezi că descrie cel mai bine puterea Cuvântului lui

Dumnezeu şi memorează-l săptămâna aceasta.

Roagă-te împreună cu ei înainte de a pleca şi asigură-i că te vei ruga pentru ei în timpul săptămânii. Ai putea, de asemenea, să-i rogi să se roage şi ei pentru tine, pentru ceva anume. Asta îi va face să se simtă mai degrabă un partener de studiu decât un cursant.

Cum să ne rugăm

Scrie-I lui Dumnezeu o scrisoare despre un verset sau despre o povestire care

te ajută să-L cunoşti mai mult pe Isus. Discută despre cum te ajută să crezi în El.

Mulţumeşte-I lui Dumnezeu pentru ceea ce spune despre El şi pentru felul în care

te face să te simţi.

O parabolă puternică

Citeşte parabola din Matei 7:24-27. Care crezi că este lecţia pe care Isus

încerca să ne înveţe prin ea? Cât de important este să înveţi acea lecţie pentru viaţa

ta de astăzi?

Acest exerciţiu caută să-l facă pe cursant să simuleze procesul scrierii Bibliei. S-ar putea să fie nevoie să-i asiguri că nu încerci să adaugi ceva Bibliei, ci doar le dai ocazia să experimenteze felul în care scriitorii au ales să comunice Evanghelia, sub călăuzirea Duhului Sfânt.

Mai mult decât cuvinte

Luca 1:1-4 (Ioan 20:19,20)

Scrie propria ta Biblie. Scopul Scripturii este de a vorbi oamenilor despre cum

este Dumnezeu, cine este El şi de ce ar trebui să-L urmăm. Iată instrucţiunile:

Întreabă-i dacă au în minte pe cineva căruia i-ar putea lua un interviu. Poate doreşti să le dai nişte sugestii. Scopul acestui exerciţiu este ca ei să asculte în mod activ povestea unei alte persoane, astfel încât aceasta să ajute la creşterea credinţei lor. Juniorii privesc către oameni pentru dezvoltarea credinţei lor, nu spre idei abstracte. Aşa că cel mai important lucru pe care-l poţi face, în calitate de lider, este să-i ajuţi să ia interviu unor persoane care îi vor întări din punct de vedere spiritual.

Intervievează cel puţin trei persoane şi întreabă-le:

Dacă ai putea spune o singură poveste din Biblie, care ar fi aceea? De ce?

Despre ce verset al Bibliei ai putea spune că ţi-a schimbat cel mai mult viaţa?

De ce?

Pune-ţi şi ţie aceleaşi întrebări şi alcătuieşte o listă cu versete şi povestiri

semnificative care te ajută să-L înţelegi pe Dumnezeu. Aranjează-le într-un fel care

îţi pare logic. Pune-i un titlu (altul decât „Biblia”).

Secțiunea În oglindă este pentru cugetarea lor personală. Ghidul lor de studiu furnizează spaţiu pentru gândurile şi ideile lor. Provoacă-i să-şi aştearnă gândurile pe hârtie. Încă o dată, probabil că un junior nu va crea un colaj de idei, ci vor exprima ce gândesc în termeni concreţi, în fapte. Susţine-i în acest lucru.

În oglindă

Gândeşte-te la interviul tău şi împărtăşeşte câteva dintre lucrurile pe care le-ai

înţeles.

Gândeşte-te şi la ce iubeşti cel mai mult la Biblie. De asemenea, scrie despre ce

este dificil în privinţa studiului Bibliei.

Lecţia 2 – Trinitatea

Obiectiv: Cursanții vor cunoaște taina și relația minunată a Trinității și vor înțelege cum un Dumnezeu de nepătruns devine real pentru oameni.

Săptămâna trecută am studiat despre ce spune Biblia despre ea însăși. Faptul că Scripturile se dovedesc adevărate veac după veac ne dă încredere să ne trăim viețile conform cu fiecare cuvânt trecut în aceste pagini. Săptămâna aceasta vom studia despre cum se manifestă Dumnezeu prin trei personalități. Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt sunt Dumnezeu. Această lecție nu va încerca să lămurească totul. Dorim numai să Îl întâlnim pe acest Dumnezeu măreț în paginile Scripturilor și să Îl lăsăm să ne povestească despre El.

Povestirea introductivă este o înșiruire a unor declarații ale unor copii cu privire la Cine cred ei că este Dumnezeu, fiind urmată de povestea unui băiat care își dă seama că și tatăl lui este un erou de război. Ca și în cazul lui Willie, Dumnezeu e mai mult decât vedem sau cunoaștem noi. Dar ce știm este destul pentru ca noi să ne dăruim viețile în întregime lui Dumnezeu. Ucenicii au avut dificultăți legate de cât de multe nu știau despre Isus. Aveau câteva idei proprii despre ce credeau ei că ar putea fi, dar dintr-o clipă în alta Hristos revela mai mult și mai mult despre Sine Însuși.

Pune-i pe cursanţi să evidenţieze membrii diferiți ai Dumnezeirii, pe măsură ce citesc Viața lui Hristos. În timp ce Se înalță la ceruri, Isus promite că va veni Duhul Sfânt. Subliniați rolurile și diferitele funcții ale membrilor Dumnezeirii pe măsură ce înaintați în studiu. Pentru juniori va fi important să vă concentrați asupra a ceea ce „face” fiecare membru al Treimii.

Povestirea introductivă

„Stimate Domnule Dumnezeu, mi-aș dori să nu faci să fie atât de ușor pentru

oameni să se rănească. Mi-au fost puse trei copci și am făcut și o injecție. Janet”

Sunt sigur că atunci când micuța Janet și-a pus pe hârtie scrisoarea către

Dumnezeu nu avea idee că aceasta va fi publicată într-o carte intitulată „Scrisori

ale copiilor către Dumnezeu”. Nici ceilalți copii nu știau. Iată alte câteva mesaje:

„Dragă Dumnezeu, cum se face că ai făcut toate minunile acelea în trecut și

acum nu mai faci niciuna? Seymour”

„Dragă Dumnezeu, cred că îți vine foarte greu să îi iubești pe toți oamenii din

lume. La noi în familie suntem doar patru, dar eu tot nu reușesc niciodată. Nan”

„Dragă Dumnezeu, dacă te uiți duminică, la biserică, o să-ți arăt pantofii mei

noi. Mickey D.”

„Dragă Dumnezeu, n-am crezut că portocaliul se asortează cu purpuriu până să

văd apusul pe care l-ai făcut marți. A fost marfă! Eugen”

„Dragă Dumnezeu, chiar ești invizibil sau e doar o scamatorie? Lucy”

„Dragă Dumnezeu, frate-meu e un șobolan turnător. Trebuia să-i dai o coadă.

Ha ha. Danny”

„Dragă Dumnezeu, nu cred că ar putea fi cineva un Dumnezeu mai bun. Voiam

doar să te informez, dar să știi că nu spun așa doar pentru că Tu ești Dumnezeu.

Charles”

„Dragă Dumnezeu, a plouat tot concediul nostru și tata e foarte furios! A spus

câteva lucruri despre Tine care n-ar trebui spuse, dar oricum sper că n-o să-i faci

rău. Prietenul Tău – dar n-o să-Ți spun cine sunt.”1

Copiii sunt amuzanți, nu? Sunt atât de inocenți… Au atât de multe de învățat și

au atât de multe limite în a-L înțelege pe Dumnezeu. Nu-i așa? De fapt, privind

scrisorile de mai sus, unele dintre ele sună ca și cum ar fi putut fi scrise și de către

cineva mai în vârstă, deși poate cu alte cuvinte. Ce mă frapează la aceste scrisori

este că sunt multe lucruri pe care nu le cunoaștem despre Dumnezeu. Întrebarea

pentru noi este: știm destule despre Dumnezeu pentru a-L iubi și a-L servi?

Willie își iubea tatăl. Acesta era amuzant, jucăuș, deștept, săritor și era erou de

război. Erou de război? Da, exact. Această ultimă caracteristică a cam venit ca o

surpriză pentru Willie. Într-o zi, în timp ce Will stătea în al patrulea rând din clasă,

învățătorul a anunțat un oaspete special care avea să le împărtășească niște gânduri

despre Ziua Veteranilor, care se apropia. Inima lui Willie i-a sărit din piept când l-a

văzut pe tatăl său intrând pe ușă echipat complet în uniformă. Tatăl său i-a zâmbit

1 Stuart Hample și Eric Marshall, Children’s Letters to God, p. 12, 15, 31, 35, 37, 47, 79.

în timp ce învățătorul îl prezentă ca pe un erou de război decorat. Învățătorul

continuă să descrie faptele de vitejie pe care tatăl lui Willie le făcuse sub focul

inamicului. Pentru prima dată, băiatul auzea despre o latură a tatălui său pe care nu

o cunoscuse niciodată înainte. Mândria i-a dat pe dinafară, în pauză, când toți îi

spuneau cât de fain trebuie să fie să ai un tată ca acesta. Un lucru e cert: nu

întotdeauna știm tot ce e de știut despre părinții noștri.

Același lucru e adevărat și în ce-L privește pe Dumnezeu. După învierea lui

Hristos, ucenicii voiau să știe ce avea să facă. Când vor avea loc lucrurile pe care

le așteptau? Isus le-a spus ceva nou despre El Însuși – avea să plece în Ceruri.

Acesta fusese planul Tatălui dintotdeauna. Și Isus a mai adăugat ceva despre

Duhul Sfânt: „E pe drum, și lucrurile o vor lua puțin razna aici jos, așa că fiți atenți

și fiți pregătiți!”

Cercetând această parte a Scripturilor, închipuiți-vă cum trebuie să se fi simțit

ucenicii la aflarea acestor știri. Voi cum v-ați simți?

Viața lui Hristos

Faptele Apostolilor 1:4-9

„Pe când Se afla cu ei, le-a poruncit să nu se depărteze de Ierusalim, ci să

aştepte acolo făgăduinţa Tatălui, «pe care», le-a zis El, «aţi auzit-o de la Mine.

Căci Ioan a botezat cu apă, dar voi, nu după multe zile, veţi fi botezaţi cu Duhul

Sfânt.» Deci apostolii, pe când erau strânşi laolaltă, L-au întrebat: «Doamne, în

vremea aceasta ai de gând să aşezi din nou Împărăţia lui Israel?» El le-a răspuns:

«Nu este treaba voastră să ştiţi vremurile sau soroacele; pe acestea Tatăl le-a

păstrat sub stăpânirea Sa. Ci voi veţi primi o putere, când Se va coborî Duhul Sfânt

peste voi, şi-Mi veţi fi martori în Ierusalim, în toată Iudeea, în Samaria şi până la

marginile pământului.» După ce a spus aceste lucruri, pe când se uitau ei la El, S-a

înălţat la cer, şi un nor L-a ascuns din ochii lor.”

Pe măsură ce cursanții învață individual despre fiecare membru al Trinității, este posibil să nu aibă timp să termine. Asigură-te că îi conduci prin pașii trimiterilor și scrierii versetelor cu propriile lor cuvinte. Pentru această lecție, probabil cele mai importante sunt trimiterile pasajelor „Trinităţii”.

Noi credem

Pune-i pe studenți să citească afirmațiile de mai jos și să discute între ei câteva dintre explicațiile pe care le-au auzit despre Trinitate (Dumnezeu ca fiind atât trei persoane, cât și una singură).

Trinitatea

Citește declaraţia de mai jos şi împărtăşește cu ceilalţi câteva dintre explicațiile

pe care le-ai auzit despre Trinitate (Dumnezeu ca fiind atât trei persoane, cât și una

singură).

Atunci când cauţi fiecare verset, nu uita ca, pe măsură ce înaintezi în studiu, să-

ţi adnotezi Biblia şi să cauţi trimiterile. De asemenea, scrie ce crezi tu că spune

versetul, dar încearcă să nu foloseşti exact aceleaşi cuvinte folosite şi în Biblie.

Trinitatea

„Există un singur Dumnezeu: Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt, o unitate a trei

Persoane coexistând din veşnicie. Dumnezeu este nemuritor, atotputernic,

atotcunoscător, mai presus de toate şi pretutindeni prezent. El este infinit şi mai

presus de înţelegerea omenească, dar cunoscut totuşi prin faptul că S-a descoperit

pe Sine. El este pentru totdeauna vrednic de închinare, adorare şi slujire de către

întreaga creaţiune.”2

a. Deuteronom 6:4

b. Matei 28:19,20

c. 2 Corinteni 13:14

Dumnezeu Tatăl

2 Seventh-day Adventists Believe, p. 16.

„Dumnezeu Tatăl cel veşnic este Creatorul, Izvorul, Susţinătorul şi Stăpânul

întregii creaţiuni. El este drept şi sfânt, milos şi îndurător, încet la mânie, plin de

bunătate şi credincioşie. Calităţile şi capacităţile manifestate în Fiul şi Duhul Sfânt

caracterizează, de asemenea, pe Tatăl.”3

Atunci când cauţi fiecare verset, nu uita ca, pe măsură ce înaintezi în studiu, să-

ţi adnotezi Biblia şi să cauţi trimiterile. Cum Îl descrie pe Tatăl Cuvântul lui

Dumnezeu?

a.Geneza 1:1

b. Ioan 3:16

c.Ioan 14:8-11

Dumnezeu Fiul

„Dumnezeu Fiul cel veșnic S-a întrupat în Isus Hristos. Prin El au fost create

toate lucrurile, prin El se descoperă caracterul lui Dumnezeu, se aduce la

îndeplinire mântuirea neamului omenesc și lumea este judecată. De-a pururi

Dumnezeu adevărat, El a devenit, de asemenea, om adevărat, Isus Hristos. El a fost

conceput de Duhul Sfânt și născut din fecioara Maria. El a trăit și a fost ispitit ca

orice ființă omenească, dar a exemplificat în viața Lui, în mod desăvârșit,

neprihănirea și iubirea lui Dumnezeu. Prin minunile Sale, El a manifestat puterea

lui Dumnezeu și a fost recunoscut ca fiind Mesia, Cel făgăduit de Dumnezeu. De

bună voie, El a suferit și a murit pe cruce pentru păcatele noastre și în locul nostru,

și a fost înviat din morți, S-a înălțat la cer, ca să slujească în Sanctuarul ceresc în

favoarea noastră. El va veni iarăși în slavă pentru a aduce eliberarea finală

poporului Său și restatornicirea tuturor lucrurilor.”4

a.Ioan 1:1-3,14

b. Luca 1:35

c.Coloseni 1:13-20

3 Seventh-day Adventists Believe, p. 28.

4 Seventh-day Adventists Believe, p. 36.

d. Ioan 10:30

În urma citirii și adnotării acestor versete în Biblia ta, care trei caracteristici ale

lui Dumnezeu Fiul înseamnă cel mai mult pentru tine? Care sunt pasajele care

descriu acele calități?

Dumnezeu Duhul Sfânt

„Dumnezeu Duhul cel veșnic a fost activ împreună cu Tatăl și cu Fiul în

lucrarea creațiunii, a întrupării și a răscumpărării. El i-a inspirat pe scriitorii

Sfintelor Scripturi. El a umplut viața Domnului Hristos cu putere. El atrage și

convinge ființele omenești și, pe aceia care răspund, El îi renaște și îi transformă

după chipul lui Dumnezeu. Trimis de Tatăl și de Fiul spre a fi totdeauna cu copiii

Săi, El revarsă daruri spirituale asupra bisericii, împuternicind-o pentru a da

mărturie despre Hristos și, în armonie cu Scripturile, o conduce în tot adevărul.”5

a.Geneza 1:1,2

b. Ioan 14:16-18,26

c.Faptele Apostolilor 1:8

d. Efeseni 4:11,12

În urma citirii și adnotării acestor versete în Biblia ta, care trei caracteristici ale

Lui Dumnezeu Duhul Sfânt înseamnă cel mai mult pentru tine? Care sunt pasajele

care descriu acele calități?

Acest exercițiu de rugăciune le oferă tinerilor un punct de plecare în direcția înălțării de rugăciuni către Dumnezeu ca prieten. Deseori acest segment de vârstă doar repetă cuvintele și frazele pe care le aud folosite în rugăciuni de către adulți. Acest exercițiu îi provoacă să Îi spună lui Dumnezeu ce cred de fapt despre El.

Cum să ne rugăm

5 Ibid., p. 58.

Alcătuiește o listă cu primele zece lucruri care știi că sunt adevărate despre

Dumnezeu. În timp ce te rogi săptămâna aceasta, spune-I ce crezi despre El și cere-

I să-ți arate ceva nou.

Ajută cursantul să aleagă o persoană pentru acest interviu. E posibil să fie necesar să asiști sau să îndemni cursantul o dată sau de două ori să facă acest lucru, dar, după ce vor face câteva interviuri, vor avea suficientă încredere pentru a continua fără ajutorul tău. Amintește-i studentului să scrie sau să conspecteze în caiet ce răspunde interlocutorul, astfel încât să poată împărtăși mai târziu.

Dincolo de cuvinte

Intervievează pe cineva care crezi că îți va răspunde la aceste întrebări:

Când v-ați dat seama, pentru prima dată, că știți destule despre Dumnezeu,

astfel încât să-L iubiți și să-I slujiți?

Care credeți că sunt fișele postului pentru Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt?

Ce vă place cel mai mult la fiecare membru al Dumnezeirii? De ce?

Amintește-le cursanților să ia notițe despre lecție și despre interviu. Informează-i că își pot nota întrebări sau comentarii în această secțiune și de-a lungul săptămânii.

În oglindă

Gândește-te la interviul pe care l-ai luat și expune câteva revelații pe care le-ai

avut.

Rezervă-ți câteva minute pentru a-ți nota despre oamenii care îți amintesc

despre un Dumnezeu iubitor.

Lecția 3 – Marea Luptă

Obiectiv: Cursanții vor studia natura răului și problemele fundamentale referitoare la cum pot înțelege mai bine oamenii caracteristici ale lui Dumnezeu ca libertatea, voința și dragostea.

Săptămâna trecută am studiat Trinitatea. Dumnezeu este mult mai mare, desigur, decât L-am descris noi.

Acesta este un moment bun pentru a revizui interviurile luate de cursanți și pentru a discuta câteva dintre descoperirile pe care le-au făcut.

În această săptămână vom studia conflictul care a început acum mult timp, când Lucifer a ales să se revolte împotriva lui Dumnezeu în ceruri. Lupta care se dezlănțuie nu este un război al stelelor cu lasere și explozii, ci o bătălie pentru reputația lui Dumnezeu și răscumpărarea creaturilor Sale căzute. Întreabă-i pe cursanți dacă au auzit oameni care spun lucruri menite să afecteze reputația altcuiva. Acesta este scopul lui Satana – să ne facă să gândim lucruri greșite despre Dumnezeu.

Povestirea introductivă expune cadrul filosofic printr-o serie de scene. Pune-i pe cursanți să se aventureze printre acestea și, pe măsură ce vă îndreptați către secțiunea Viața lui Hristos, vor fi pregătiți pentru un război în deșert.

Povestire introductivă

„E cuvântul meu împotriva cuvântului tău!”, rânjește în timp ce se uită la

polițist cu acea privire încrezătoare de neclintit. „Eu spun că sunt nevinovat. Tu

spui că sunt. Știi că nu poți să mă reții, cu atât mai puțin să mă condamni, doar pe

baza cuvântului tău. Am plecat.”

Când ai fost nevoit să decizi între cuvântul unei persoane față de al alteia? Nu e

întotdeauna ușor. Oamenii mint. Cum știi dacă spun adevărul? Gândește-te când ai

auzit pe cineva spunând: „Îți dau cuvântul meu de onoare!” Cât a valorat?

Integritatea înseamnă, în esență, că ești ceea ce spui că ești. În timp ce

hoinăreau printr-un cimitir de pe proprietatea unui conac istoric din Alabama, doi

bărbați au dat peste niște pietre de mormânt. „Fratele meu și cu mine am mers

printre ruinele conacului și apoi am traversat drumul de țară și am intrat în pădurea

deasă de pe cealaltă parte. După o jumătate de kilometru, am găsit cimitirul

familiei Jackson. Nu e niciun semn care să indice locul, doar un zid de un metru și

jumătate ce înconjoară cam cincizeci de morminte. Înăuntru am găsit o inscripție

înaltă deasupra mormântului lui James Jackson, pe care se afla o înșiruire lungă a

virtuților sale. În timp ce treceam pe lângă aceasta, ochii mei s-au fixat asupra

inscripției pentru unul dintre fiii săi, William Moore Jackson. Cuprindea numele

lui, anii 1824-1891 și un epitaf simplu de șase cuvinte: «Un bărbat de o integritate

necontestată.»”1

Șase cuvinte – asta e tot. Dar nu mă îndoiesc că atunci când William Moore

Jackson spunea „Îți dau cuvântul meu”, acestea erau mai mult decât niște vorbe.

Acesta este rostul marii lupte dintre Hristos și Satana. Este despre cuvântul lui

Dumnezeu și cel al Satanei. Unul este descris ca fiind iubitor, iar celălalt,

mincinos. Când vei fi martorul acestei ciocniri în deșert, ia aminte la Cel al cărui

cuvânt este de încredere și fă-ți alegerea.

După ce citesc acest pasaj împreună cu partenerii lor, întreabă-i pe cursanți: „De ce credeți că Satana tot repetă «Dacă ești Fiul lui Dumnezeu...»? Ce încearcă Satana să facă, de fapt?” Singura șansă de a câștiga pe care o are Satana este să-L deturneze pe Isus de la misiunea Lui. Dacă Îl putea convinge să aleagă orice altă cale decât cea a lui Dumnezeu, Satana câștiga. Întreabă-i pe cursanți: „Cum răspunde Isus la fiecare ispită?” (Apărarea Lui este cunoașterea deplină a Scripturilor.)

Viața lui Hristos

Matei 4:1-11

„Atunci Isus a fost dus de Duhul în pustiu, ca să fie ispitit de diavolul. Acolo a

postit patruzeci de zile şi patruzeci de nopţi; la urmă a flămânzit. Ispititorul s-a

apropiat de El şi I-a zis: «Dacă eşti Fiul lui Dumnezeu, porunceşte ca pietrele

acestea să se facă pâini.» Drept răspuns, Isus i-a zis: «Este scris: „Omul nu trăieşte

numai cu pâine, ci cu orice cuvânt care iese din gura lui Dumnezeu.”» Atunci

diavolul L-a dus în sfânta cetate, L-a pus pe streaşina Templului şi I-a zis: «Dacă

eşti Fiul lui Dumnezeu, aruncă-Te jos; căci este scris: „El va porunci îngerilor Săi

să vegheze asupra Ta; şi ei Te vor lua pe mâini, ca nu cumva să Te loveşti cu

piciorul de vreo piatră.”» «De asemenea este scris, a zis Isus: „Să nu ispiteşti pe

Domnul Dumnezeul tău.”» Diavolul L-a dus apoi pe un munte foarte înalt, I-a

1 Ray Pritchard, The ABCs of Wisdom, p. 158, 159.

arătat toate împărăţiile lumii şi strălucirea lor şi I-a zis: «Toate aceste lucruri Ţi le

voi da Ţie, dacă Te vei arunca cu faţa la pământ şi Te vei închina mie.» «Pleacă,

Satano, i-a răspuns Isus. Căci este scris: „Domnului Dumnezeului tău să te închini

şi numai Lui să-I slujeşti.”» Atunci diavolul L-a lăsat. Şi deodată au venit la Isus

nişte îngeri şi au început să-I slujească.”

Doctrina Marii Lupte este în mare parte o poveste lungă. Versetele pe care le studiați vor trece prin căderea lui Lucifer, care a fost cauza acesteia și cum a devenit lumea arena conflictului dintre el și Hristos.

Asigură-te că ai la îndemână o traducere modernă pentru orice citate din Romani. Acestea pot ridica probleme de interpretare, chiar și pentru cursanții mai în vârstă. Dacă trebuie să vă concentrați asupra unui subiect în această lecție, acesta să fie nevoia disperată a lumii pentru un Mântuitor, ca rezultat al faptelor lui Satana. Aceasta îl va pregăti pe cursant pentru lecția de săptămâna viitoare despre experiența mântuirii.

Noi credem

Marea Luptă

„Întreaga omenire este în prezent cuprinsă în marea luptă dintre Hristos şi

Satana, cu privire la caracterul lui Dumnezeu, legea Sa şi suveranitatea Sa asupra

Universului. Acest conflict a început în cer, atunci când o fiinţă creată şi înzestrată

cu libertatea de a alege, prin înălţarea de sine, a devenit Satana, vrăjmaşul lui

Dumnezeu, care a dus la revolta unei părţi a îngerilor. El a introdus spiritul de

rebeliune în lumea aceasta atunci cînd a dus în păcat pe Adam şi pe Eva. Acest

păcat al omului a avut ca rezultat deformarea chipului lui Dumnezeu în omenire,

dezordine în lumea creată şi, în cele din urmă, nimicirea ei în timpul potopului.

Privită de întreaga creaţiune, această lume a devenit arena conflictului universal,

din care în cele din urmă Dumnezeul iubirii va fi îndreptăţit. Pentru a ajuta pe

poporul Său în această luptă, Domnul Hristos trimite pe Duhul Sfînt şi pe îngerii

Săi credincioşi să-l călăuzească, să-l ocrotească şi să-l susţină pe calea mântuirii.”2

2 Seventh-day Adventists Believe, p. 98.

Citește versetele următoare și rescrie-le cu propriile cuvinte, iar apoi

adnotează-le în Biblia ta:

a.Apocalipsa 12:4-9

b.Isaia 14:12-14

c.Ezechiel 28:12-18

d.Geneza 3

e.Geneza 6-8

f. 2 Petru 3:6

g.1 Corinteni 4:9

Pe măsură ce cursanții discută despre esența conceptului marii lupte, e recomandat să se susțină reciproc pentru punctele lor de vedere. Fiecare cursant ar trebui să menționeze ceva ce le-a vorbit direct. O astfel de susținere va continua să stimuleze conversații profunde în viitor.

În câteva fraze, spune istoria marii lupte cu propriile cuvinte.

Alege dintre versetele pe care le-ai studiat un citat pe care vrei să îl memorezi

săptămâna aceasta și lucrează la asta în fiecare zi.

Această rugăciune este recomandată astfel încât cursanții să înceapă să se pregătească asemenea lui Isus în deșert. Ai putea să le menționezi cursanților că, în timp ce se roagă lui Dumnezeu, pot citi un verset sau două.

Cum să ne rugăm

În rugăciunile de săptămâna aceasta, cere capacitatea de a înțelege și a-ți aminti

Cuvântul lui Dumnezeu.

Ajută-i pe cursanți să aleagă pe cineva pe care să-l intervieveze, dacă nu știu pe nimeni căruia să-i ceară acest lucru. Pot alege un profesor, un bunic, o persoană din comunitatea lor sau un prieten de familie.

Mai mult decât cuvinte

Intervievează pe cineva care crezi că are idee despre ce spune Cuvântul lui

Dumnezeu, folosind următoarele întrebări:

Ce istorie din Biblie vă dă cea mai multă încredere că este adevărat Cuvântul

lui Dumnezeu?

Dacă ar fi să nu vă puteți aminti decât un singur verset din Bibile atunci când

sunteți ispitit, care ar fi acesta?

Ce sfat i-ați da cuiva de vârsta mea care vrea să se încreadă în cuvântul lui

Dumnezeu mai degrabă decât în minciunile diavolului? Cum poate birui ispita

cineva ca mine?

Amintește-le să-și ia notițe în timpul interviului și să fie gata să-și expună gândurile la următoarea întâlnire.

În oglindă

Gândește-te la interviul pe care l-ai luat și discută câteva revelații pe care le-ai

avut legate de acesta.

Ia-ți un moment pentru a lua notițe despre dovezi ale binelui și răului pe care le

vezi în lume. Fii specific.

Lecția 4 - Experiența mântuirii

Pune accentul pe faptul că de când am început acest curs am descoperit un mesaj de încredere în Biblie și am examinat căile misterioase prin care Dumnezeu alege să ni Se arate. Săptămâna trecută am urmărit cum Lucifer încerca să distrugă renumele lui Dumnezeu și al copiilor Săi. Invită-ți cursanții să-și împărtășească experiențele câștigate în urma interviului de săptămâna trecută.

Obiectiv: Scopul acestui curs este de a face clară nevoia păcătosului pentru un Mântuitor, harul îmbelșugat care vine de la Hristos și, în cele din urmă, încrederea pe care o putem avea într-o relație cu El.

Povestirea introductivă demonstrează cât de greu este să înțelegem mesajul de har și mântuire. Povestirea trezește simțul valorii pe care Hristos o dă fiecărui om pentru care a murit. Nașterea lui Hristos demonstrează mai departe solia mântuirii. Expresia cheie din povestirea din Evanghelii este „S-a născut un Mântuitor”. Îi puteți întreba pe cursanți dacă atunci când se gândesc la eroi se

gândesc în primul rând la prunci. De la mulți eroi salvarea vine prin putere și forță, dar Isus a venit să salveze devenind o jertfă.

Partea de mijloc a secțiunii povestirii le cere cursanților să întocmească o listă cu elemente care descriu procesul mântuirii. La această vârstă, trebuie să vadă lucrurile în etape. Încearcă să-i ajuți să facă o listă a elementelor care redirecționează o persoană dinspre moarte către viață (recunoașterea darului harului, realizarea păcătoșeniei proprii, acceptarea și primirea promisiunii mântuirii și viața având siguranța acesteia).

Povestire introductivă

„S-a spus o poveste despre un misionar care a devenit prieten bun cu un

căutător indian de perle. Cei doi petrecuseră împreună multe ore discutând despre

mântuire, dar indianul nu putea înțelege cum ar putea să fie gratis ceva atât de

valoros. Mai degrabă, pentru a se pregăti pentru viața de apoi, căutătorul de perle

avea să meargă o mie cinci sute kilometri până la Delhi, pe genunchi. Credea că în

felul acesta își va cumpăra intrarea în ceruri. Misionarul s-a străduit din greu să-l

facă să înțeleagă pe prietenul lui că este imposibil să-ți cumperi intrarea în ceruri,

pentru că prețul ar fi mult prea mare. În loc de aceasta, i-a spus el, Isus a murit

pentru a cumpăra intrarea în ceruri pentru noi.

Înainte de a pleca în pelerinaj, indianul i-a dat misionarului cea mai mare perlă

pe care o văzuse, o perlă perfectă. Misionarul s-a oferit să o cumpere, dar

căutătorul de perle s-a supărat și i-a spus că perla era de neprețuit, că singurul lui

fiu își pierduse viața în încercarea de a o lua. Perla valora cât sângele fiului său.

Spunând aceasta, deodată căutătorul de perle a înțeles că Dumnezeu îi oferea

mântuirea ca un dar de neprețuit. Este atât de prețioasă că niciun om nu o poate

cumpăra. Îl costase pe Dumnezeu sângele Fiului Său. Vălul fusese ridicat: înțelese,

în cele din urmă.”1

Alcătuiește o listă de elemente ale acestei povestiri care demonstrează cum ajunge cineva să experimenteze mântuirea.

1 Michael Green, 1500 Illustrations for Biblical Preaching, p. 315.

(Alcătuiește o listă de elemente ale acestei povestiri care demonstrează cum

ajunge cineva să experimenteze mântuirea.)

Câteodată este nevoie de acțiuni extreme pentru a atrage atenția cuiva. Dar

lucrarea de mântuire a fost mai mult decât faptul că Dumnezeu încerca să ne atragă

atenția. În povestirea următoare din viața lui Hristos, îngerul le-a spus oamenilor:

„S-a născut un Mântuitor.” Isus a venit pe Pământ și a devenit unul dintre noi nu

doar pentru o vreme, ci pentru totdeauna. Mâinile Lui nu au fost dintotdeauna

străpunse. Au fost cândva fine ca ale oricărui nou-născut. Mântuitorul Și-a luat un

angajament față de tine și de mine atunci când a venit pe Pământ ca prunc, și ne

așteaptă pe tine și pe mine să ne încredințăm viețile Lui. Tu ce vrei să faci?

Viața lui Hristos

Luca 2:4-12

„Iosif s-a suit şi el din Galileea, din cetatea Nazaret, ca să se ducă în Iudeea, în

cetatea lui David, numită Betleem – pentru că era din casa şi din seminţia lui David

– să se înscrie împreună cu Maria, logodnica lui, care era însărcinată. Pe când erau

ei acolo, s-a împlinit vremea când trebuia să nască Maria. Şi a născut pe Fiul ei cel

întâi născut, L-a înfăşat în scutece şi L-a culcat într-o iesle, pentru că în casa de

poposire nu era loc pentru ei. În ţinutul acela erau nişte păstori care stăteau afară în

câmp şi făceau de strajă noaptea împrejurul turmei lor. Şi iată că un înger al

Domnului s-a înfăţişat înaintea lor, şi slava Domnului a strălucit împrejurul lor. Ei

s-au înfricoşat foarte tare. Dar îngerul le-a zis: «Nu vă temeţi, căci vă aduc o veste

bună, care va fi o mare bucurie pentru tot norodul. Astăzi, în cetatea lui David, vi

S-a născut un Mântuitor, care este Hristos, Domnul. Iată semnul, după care-L veţi

cunoaşte: veţi găsi un Prunc înfăşat în scutece şi culcat într-o iesle.»”

Ce altă povestire din Biblie dă un bun exemplu de o persoană care ia un

angajament față de Dumnezeu și își dedică viața Lui?

Noi credem conține cuvinte ca „îndreptăţit”, „înfiat”, „putere divină”, „har”, „asigurare” etc. Să nu crezi că trebuie să explici acești termeni. Povestirile vor

contribui mai mult la transmiterea mesajului decât terminologia teologică. Pe măsură ce cursanții parafrazează și caută trimiterile în Bibliile lor, oferă-le mai multe detalii despre faptele simple pe care le demonstrează diferitele pasaje. În cazul în care cursanții reformulează pasajul într-un limbaj similar cu textul însuși, spune: „Deci, Susan, ce înseamnă, de fapt, aceasta pentru tine?” În încheiere, cere-le să aleagă versetul care le vorbește personal despre mântuire, astfel încât să-l poată memora în săptămâna în curs.

Noi credem

Experiența mânturii

„În infinita Sa iubire şi milă, Dumnezeu a făcut pe Hristos, care n-a cunoscut

păcat, să fie păcat pentru noi, pentru ca în El noi să putem fi făcuţi neprihănirea lui

Dumnezeu. Conduşi de Duhul Sfînt, ne dăm seama de nevoia noastră, recunoaştem

păcătoşenia noastră, ne pocăim de nelegiuirea noastră şi manifestăm credinţa în

Isus, ca Domn şi Hristos, ca Înlocuitor şi Exemplu. Această credinţă, prin care

primim mântuirea, vine prin puterea divină a Cuvântului şi este darul harului lui

Dumnezeu. Prin Hristos, noi suntem îndreptăţiţi, înfiaţi ca fii şi fiice ale lui

Dumnezeu şi eliberaţi de sub stăpânirea păcatului. Prin Duhul, suntem născuţi din

nou şi sfinţiţi. Duhul reînnoieşte mintea noastră, scrie legea iubirii lui Dumnezeu în

inimile noastre şi ni se dă puterea de a trăi o viaţă sfântă. Rămânând în El, devenim

părtaşi de natură divină şi avem asigurarea mântuirii, acum şi în ziua judecăţii.”2

Citește versetele următoare și rescrie-le cu propriile cuvinte, iar apoi

adnotează-le trimiterile în Biblia ta:

a.Ioan 3:16

b.Romani 3:21

c.2 Corinteni 5:17-21

d.Galateni 4:4-7

e.Tit 3:3-7

f. Romani 8:14-17

g.Romani 10:17

2 Seventh-day Adventists Believe, p. 118.

h.Galateni 3:2

i. Romani 8:1-4

j. Romani 12:2

Alege dintre versetele studiate un pasaj pe care vrei să-l memorezi și lucrează

la el în fiecare zi.

Înainte de a încheia lecția, înalță o rugăciune de dedicare împreună cu cursanții, susținându-i în decizia lor de a primi darul mântuirii.

Cum să ne rugăm

Când te rogi săptămâna aceasta, amintește-ți să-I mulțumești lui Dumnezeu

pentru darul Său de mântuire pentru tine.

Întreabă-i pe cursanți cum merg interviurile. Invită-i să discute ce apreciază cel mai mult la interviuri. Apoi, pentru următorul interviu, alege pe cineva despre care atât tu, cât și ei credeți că au experimentat siguranța mântuirii lui Dumnezeu.

Mai mult decât cuvinte

Intervievează pe cineva despre care crezi că are o legătură strânsă cu

Dumnezeu, folosind următoarele întrebări:

Povestiți-mi despre un moment din viața dumneavoastră în care L-ați invitat pe

Isus în inima dumneavoastră și ați primit darul mântuirii. Ce s-a întâmplat? Care

erau circumstanțele? Ce ați făcut?

Cum trăiți în fiecare zi cu siguranța și certitudinea că Dumnezeu vă va lua la

ceruri cu El când va veni?

Ce verset vă vorbește cel mai mult despre mântuire?

În oglindă

Gândește-te la interviu și împărtășește câteva experiențe pe care le-ai câștigat.

De asemenea, gândește-te la ocaziile în care îți amintești că I-ai cerut lui

Dumnezeu să vină în inima ta. Fă o listă scurtă a acestor momente, cât de bine poți.

Lecţia 5 – Botezul

Obiectiv: Cursanţii vor înţelege scopul, natura şi măreţul privilegiu al botezului.

Începe lecţia botezului prin a-i pune pe cursanţi să-și amintească informațiile şi povestirile dobândite în urma interviurilor. Continuă să-i îndemni pe juniori să-şi dea silinţa, pentru că aceasta presupune mai multă implicare. Invită-i să împărtăşească ceea ce au auzit că spun oamenii despre însemnătatea botezului.

Povestirea introductivă şi secţiunea Viaţa lui Hristos ţintesc nucleul a ceea ce ar trebui să-i motiveze pe oameni pentru decizia de a intra în apa botezului, şi anume căinţa. Nu este un cuvânt pe care-l folosim des, însă el înseamnă, de fapt, să te răzgândești, să-ţi schimbi mintea – într-o aşa măsură încât să ţi se schimbe şi viaţa.

Povestirile se centrează pe două aspecte. Primul se referă la ceea ce înseamnă botezul, din punctul nostru de vedere – o schimbare a gândirii despre Dumnezeu şi noi. Al doilea aspect se referă la identitatea noastră schimbată la botez – Dumnezeu ne revendică drept proprii Lui copii.

Ai putea să-i întrebi pe cursanţi: „Ce personaje biblice îţi aminteşti care şi-au schimbat minţile şi apoi vieţile?” La această grupă de vârstă, asocierea povestirilor şi faptelor cu adevăruri le creşte copiilor încrederea în ei.

Întreabă-i pe cursanți dacă este vreo legumă pe care, pur și simplu, nu o pot suporta. În urmă cu cinci ani aș fi putut paria pe viața mea că nimeni n-ar putea să mă facă să înghit o singură bucată de sparanghel. Nu știu de unde și când a venit schimbarea din mintea mea, însă tot ce pot spune acum este: „Să vină sparanghelul!” Pune-i să împărtășească o mâncare, un fel de muzică sau un anumit joc care nu prea le place și să discute despre cât de greu le este să-și imagineze că și-ar schimba părerea despre vreunul dintre ele. Schimbarea minții celui ce crede în botez implică decizia de a o lua pe drumul lui sau pe drumul lui Dumnezeu.

Povestire introductivă

Când evreii au venit la Iordan pentru a fi botezați de Ioan, a fost prima ocazie

din istorie în care un evreu a fost botezat. Botezul era destinat celor de afară. Era

un ritual prin care trebuia să treacă non-evreii pentru a deveni membri ai credinței

evreiești. Evreii nu aveau nevoie să fie botezați pentru că ei erau deja copiii lui

Dumnezeu. Deci, înseamnă că atunci când evreii au venit să fie botezați, aceștia

trebuie să fi avut o schimbare a minții. Dar exact asta înseamnă pocăința – să-ți

schimbi mintea în așa fel încât să-ți fie schimbată și viața. Iată un exemplu:

„Crucea Roșie Americană aduna provizii, medicamente, îmbrăcăminte,

mâncare și altele pentru oamenii suferinzi din Biafra. Într-una dintre cutiile care au

venit, într-o zi, la depozitul în care se adunau lucrurile, se afla o scrisoare. În

aceasta scria: «Recent am fost convertiți și, datorită convertirii noastre, dorim să

încercăm să ajutăm. Nu vom mai avea niciodată nevoie de lucrurile acestea. Le

puteți folosi la ceva?» În interiorul cutiei se aflau câteva robe aparținând grupării

Ku Klux Klan. Robele au fost tăiate în fâșii care, mai apoi, au fost folosite pentru a

bandaja rănile persoanelor de culoare din Africa.”1

O răzgândire. Pocăinţă. Dacă doreşti să fii botezat este pentru că deja ţi-ai

schimbat mintea – sau doreşti să o faci. „M-am răzgândit în legătură cu ce?”,

întrebi tu. Răspunsul este că te-ai răzgândit în legătură cu cel căruia îi vei aparţine.

Îi vei aparţine Dumnezeului Viu? Sau te vei alătura multor altora şi vei spune

„Viaţa mea îmi aparţine”? Pocăinţa este o răzgândire care îţi transformă viaţa.

Atunci când ești botezat, anunți întreaga lume, cerurile și toți îngerii, atât buni

cât și răi, că aparții lui Dumnezeu. La botezul lui Isus s-au auzit de la Dumnezeu

următoarele cuvinte: „Acesta este Fiul Meu preaiubit în care Îmi găsesc plăcerea.”

Atunci când tu ești botezat, Dumnezeu spune același lucru ție și întregului Univers.

Ce botez la care ai fost martor ți-a rămas cel mai bine întipărit în minte? De ce?

Pasaj asupra căruia să ne concentrăm: „Acesta este Fiul Meu preaiubit în care Îmi găsesc plăcerea.” Așteaptă-te la o discuție pe tema motivului pentru care Isus a fost botezat. Deși ați putea da multe răspunsuri elaborate, s-ar putea să fie mai eficient să vă concentrați asupra cuvintelor pe care le spune Dumnezeu cu ocazia botezului lui Hristos. Exista vreo întrebare în mintea lui Isus cu privire la relația Sa cu Tatăl? De ce au fost necesare aceste cuvinte? Spune Dumnezeu același lucru și despre noi la botez?

Viața lui Hristos

Matei 3:13-17

1 James S. Hewett, Illustrations Unlimited, p. 51.

„Atunci a venit Isus din Galileea la Iordan, la Ioan, ca să fie botezat de el. Dar

Ioan căuta să-L oprească. «Eu», zicea el, «am trebuinţă să fiu botezat de Tine, şi

Tu vii la mine?» Drept răspuns, Isus i-a zis: «Lasă-Mă acum, căci aşa se cade să

împlinim tot ce trebuie împlinit.» Atunci Ioan L-a lăsat. De îndată ce a fost botezat,

Isus a ieşit afară din apă. Şi în clipa aceea, cerurile s-au deschis, şi a văzut pe

Duhul lui Dumnezeu coborându-Se în chip de porumbel şi venind peste El. Și din

ceruri s-a auzit un glas care zicea: «Acesta este Fiul Meu preaiubit în care Îmi

găsesc plăcerea.»”

Ceea ce crezi despre botez și ceea ce experimentezi atunci când are loc pot fi două lucruri diferite. În timp ce cursanții parafrazează versetele și își adnotează Bibliile, ia-ți un moment pentru a personaliza cu ei fiecare aspect al botezului.

Noi credem

Botezul

„Prin botez, noi mărturisim credința noastră în moartea și învierea lui Isus

Hristos și dăm mărturie privind moartea noastră față de păcat și hotărârea noastră

de a umbla într-o viață nouă. În acest fel, noi recunoaștem pe Hristos ca Domn și

Mântuitor, devenim poporul Lui și suntem primiți ca membri de către biserica Sa.

Botezul este un simbol al unirii noastre cu Hristos, al iertării păcatelor noastre și al

primirii Duhului Sfânt. El se săvârșește prin scufundarea în apă și este condiționat

de mărturisirea credinței în Isus și de dovezile pocăinței de păcat. El urmează

instruirii în adevărurile Sfintelor Scripturi și acceptării învățăturilor ei.”2

Citește următoarele versete și rescrie-le cu propriile cuvinte, pe măsură ce le

adnotezi în Biblia ta:

a.Romani 6:1-6

b.Faptele Apostolilor 2:38

c.Faptele Apostolilor 16:30-33

d.Faptele Apostolilor 22:16

2 Seventh-day Adventists Believe, p. 180.

e.Coloseni 2:12,13

f. Matei 28:19,20

g.1 Corinteni 12:13

Alege, dintre versetele pe care le-ai studiat, un pasaj pe care vrei să-l memorezi

săptămâna asta și repetă-l în fiecare zi.

Oportunitatea de a nota, cu meticulozitate, ceea ce vrea să-I spună lui Dumnezeu, cu ocazia botezului, poate fi plină de însemnătate pentru cursant. Poate fi o rugăciune pe care au citit-o. Ceea ce dorim să evităm este ca acești copii, care tocmai au ieșit din apa botezului, să uite, de îndată ce apa s-a uscat, motivul pentru care, de fapt, s-au botezat. O scrisoare poate fi o cale prin care experiența lor să fie memorabilă.

Cum să ne rugăm

Când te vei ruga săptămâna aceasta, începe prin a-I scrie lui Dumnezeu o

rugăciune care să conțină tot ceea ce vrei să-I transmiți prin botezul tău. „Dragă

Dumnezeu, când va avea loc botezul meu în Sabat, vreau ca acesta să-Ți spună...”

Mai mult decât cuvinte

Începe planificarea botezului tău împreună cu partenerul sau cu grupul tău și,

în mod special, cu familia ta. Fă în așa fel încât întreaga planificare să spună ceea

ce vrei să-I spui tu lui Dumnezeu.

Folosind următoarele întrebări, intervievează pe cineva care a fost o influență

pozitivă în viața ta:

Descrie cel mai memorabil botez pe care l-ai experimentat vreodată. De ce

crezi că a rămas întipărit atât de bine în mintea ta?

Pe scurt, ce înseamnă când o persoană intră în apă pentru a fi botezată?

Ce pasaj din Scriptură îți vorbește cel mai mult despre semnificația botezului?

Găsește un exemplu de pereche de fotografii „înainte” și „după” în care subiectul din poza „înainte” nu zâmbește sau în care s-au folosit alte trucuri care

induc în eroare în mod intenționat. Invită-i pe cursanți să discute cu tine așteptările de dinainte și de după botez. În loc să le spun, constant, copiilor că „se vor împiedica și vor cădea”, le cer permisiunea să-i fac responsabili și le permit și eu să fie responsabili pentru alegerea lor de a-L urma pe Dumnezeu. Aceasta înseamnă că, dacă încep să se împiedice, să se îndepărteze sau pur și simplu să-și piardă interesul, ai dreptul de a le aminti, cu blândețe, de alegerea bună pe care au făcut-o.

În oglindă

Gândește-te la interviul tău și împărtășește câteva lucruri pe care le-ai înțeles.

Ce lucruri ai dori să faci înainte de botezul tău? Există oameni cu care ai

nevoie să porți o conversație, oameni cărora să le mulțumești etc.? Ce intenționezi

să faci după botezul tău? Dacă ar fi să se schimbe ceva la tine, ce anume te aștepți

să fie?

Lecția 6 – Creațiunea

Obiectiv: Cursanții vor discuta semnificația lui Hristos Creator și vor adopta în viața lor lucrarea Sa de recreare.

Una dintre caracteristicile cursanților juniori este faptul că ei pot înțelege și accepta realitatea că un Măreț Designer a creat lumea. Milioane de lecții din natură demonstrează acest lucru. Cere-le cursanților să împărtășească un fapt sau un adevăr din natură pe care ei îl consideră o dovadă că Dumnezeu a creat lumea. Vezi ce spun ei.

Povestea disputei din curte prezintă o confruntare în viața lui Hristos. În ambele scenarii, situația a ajuns în punctul în care niciuna dintre persoane nu mai putea da înapoi. „Linia a fost trasată.” Din perspectiva conducătorilor evrei, Isus era cu siguranță nebun. Fie era exact Cine spunea că este, fie era complet posedat de un demon. Însă în mințile lor, ei se hotărâseră. În timp ce cursanții vor privi la ambele povestiri, pune-i să se gândească la cât de incredibil trebuie să fi fost pentru oameni ceea ce a spus Hristos. De asemenea, imaginați-vă ce ar fi dacă cuvintele Lui sunt adevărate.

Expresia pe care ne vom concentra este: „Adevărat, adevărat vă spun că mai înainte ca să se nască Avraam, sunt Eu.” Nimeni, în afară de un blasfemiator sau de Dumnezeu, nu ar face o asemenea afirmație. Întreabă-i pe cursanți de ce cred ei

că era atât de greu pentru conducătorii de atunci să vadă ceea ce pentru noi pare atât de ușor de crezut.

Povestire introductivă

„Hai, treci linia! Te provoc.” Ochii lui Joey erau sălbatici. El apăra bucata

noastră de gazon, de lângă bloc. Poate că eram noi doar în clasa a treia, dar aveam

gazon.

Când Tina a dus confruntarea la următorul nivel, știam că disputa urma să

devină urâtă. „Da? Și ce vei face dacă trec de prostia ta de linie?” Noi ne-am uitat

la Joey și, pentru un moment, a părut zdruncinat și confuz. Nu cred că se gândise

atât de departe. De obicei, celor care aruncă cu amenințări nu li se cere să-și

dovedească afirmațiile făcute, așa că ei învață să devină cât mai buni la inventarea

amenințărilor – până când cineva îi provoacă în afirmațiile lor nesustenabile.

„Ei bine, doar calcă linia și vei vedea tu ce vei păți”, a răspuns Joey cu o nouă

hotărâre. S-a întors și ne-a privit pe noi, băieții.

Tina nu a mai adăugat niciun cuvânt. Ea nu numai că a trecut linia, dar a pășit

până în fața lui Joey, strâmbându-și buzele într-un mârâit pe care nu o să-l uit

niciodată. „Ok, Joey”, luându-l în zeflemea, „cum ai de gând să rezolvi asta?”

N-ar fi fost o bătaie cinstită, dacă s-ar fi ajuns până într-acolo. Joey nu avea

nicio șansă împotriva Tinei, așa că cel mai bine a fost să plece pur și simplu

mormăind ceva despre cum că nu ai voie să lovești o fată.

Disputa lor mi-a amintit despre întâlnirea dintre Isus și farisei. În timp ce El îi

învăța pe oameni, fariseii L-au împins și au dus conversația la nivelul următor.

„Ești posedat de demoni, pentru că nimeni nu vorbește așa despre moarte!

Încrezutule! Deci crezi că ai cam fost prin preajmă, ha? Ai fost pe-aici destul cât

să-l cunoști pe Avraam?”, I-au vorbit cu mânie fariseii.

Hopa. Trasaseră linia pe pământ, chiar în fața lui Isus. Să se dea înapoi? Nicio

șansă. El a pășit peste ea. Nu, nu numai că a călcat linia, ci i-a călcat pe degete – ca

să zicem așa.

„Înainte chiar ca Avraam să se gândească la Țara Promisă, Eu eram!”

Ei au luat în mâini pietre pentru că Isus rostise ceva ce doar Dumnezeu putea

spune. În cazul Lui, El era Dumnezeu. Ceea ce ne aduce la subiect: nu poți crede în

Hristos și să nu crezi că El a creat lumea. Cum a spus Ioan:

„La început era Cuvântul, şi Cuvântul era cu Dumnezeu, şi Cuvântul era

Dumnezeu. El era la început cu Dumnezeu. Toate lucrurile au fost făcute prin El; şi

nimic din ce a fost făcut, n-a fost făcut fără El. În El era viaţa, şi viaţa era lumina

oamenilor.” (Ioan 1:1-4)

Iată povestea.

Viața lui Hristos

Ioan 8:51-59

„«Adevărat, adevărat vă spun că, dacă păzeşte cineva Cuvântul Meu, în veac

nu va vedea moartea.» «Acum», I-au zis iudeii, «vedem bine că ai drac; Avraam a

murit, prorocii, de asemenea, au murit, şi Tu zici: „Dacă păzeşte cineva Cuvântul

Meu, în veac nu va gusta moartea.” Doar n-ai fi Tu mai mare decât părintele nostru

Avraam, care a murit? Şi decât prorocii, care, de asemenea, au murit? Cine Te

crezi Tu că eşti?» Isus a răspuns: «Dacă Mă slăvesc Eu însumi, slava Mea nu este

nimic; Tatăl Meu Mă slăveşte, El, despre care voi ziceţi că este Dumnezeul vostru;

şi totuşi nu-L cunoaşteţi. Eu Îl cunosc bine; şi dacă aş zice că nu-L cunosc, aş fi şi

Eu un mincinos ca voi. Dar Îl cunosc şi păzesc Cuvântul Lui. Tatăl vostru Avraam

a săltat de bucurie că are să vadă ziua Mea: a văzut-o şi s-a bucurat.» «N-ai nici

cincizeci de ani», I-au zis iudeii, «şi ai văzut pe Avraam!» Isus le-a zis: «Adevărat,

adevărat vă spun că mai înainte ca să se nască Avraam, sunt Eu.» La auzul acestor

vorbe, au luat pietre ca să arunce în El. Dar Isus S-a ascuns şi a ieşit din Templu,

trecând prin mijlocul lor. Şi aşa a plecat din Templu.”

Cum ai fi răspuns tu acestui Tâmplar care a declarat „Eu sunt Dumnezeul cel

veșnic”? Te-ai fi uitat lung la omul care semăna mult cu vecinul tău și te-ai fi

întrebat dacă este Dumnezeu? Greu de imaginat. Dar Isus a făcut ceea ce era de

neimaginat. El a creat lumea. Ne-a creat pe noi. Și a devenit unul dintre noi pentru

a ne salva.

Uneori nu ne gândim dincolo de noțiunea că Isus ne iubește, la adevărul că El

ne-a făcut, dar acesta este motivul pentru care ne iubește. În viața unui creștin,

celebrarea creației lui Dumnezeu și a puterii Lui creatoare este o mare parte din

călătorie.

Întreabă-i pe cursanți dacă se pot gândi la ceva care este prețios pentru ei sau pentru familia lor, doar pentru că a fost lucrat manual. Ce obiect este?

Pe măsură ce cursanții studiază versetele care descriu lucrarea creatoare a lui Dumnezeu și-și adnotează Bibliile, ar putea dori să sublinieze părțile esențiale din săptămâna creațiunii în Geneza 1 și 2, cum sunt: „Să fie lumină” sau „Să dea pământul ființe vii”. Identificarea și marcarea doar a părților importante fac mai ușoară găsirea ulterioară a pasajului, dacă se vede împărțirea pe zile, în loc de două capitole subliniate integral.

Noi credem

Creațiunea

„Dumnezeu este Creator al tuturor lucrurilor și El a așezat în Scriptură raportul

autentic al activității Sale creatoare. În șase zile Dumnezeu «a făcut cerurile și

pământul» și toate ființele vii de pe pământ și S-a odihnit în ziua a șaptea a acelei

prime săptămâni. În acest fel, El a stabilit Sabatul ca un monument permanent al

încheierii lucrării Sale creatoare. Primul bărbat și prima femeie au fost făcuți după

chipul și asemănarea lui Dumnezeu, ca o încoronare a lucrării creațiunii, dându-li-

se stăpânire peste pământul întreg și fiind însărcinați cu răspunderea de a se îngriji

de el. Când lucrarea de creare a lumii a fost terminată, ea era foarte bună,

declarând slava lui Dumnezeu.”1

Citește următoarele versete și rescrie-le cu propriile cuvinte, pe măsură ce le

adnotezi în Biblia ta:

a.Geneza 1

b. Geneza 2

c.Exod 20:8-11

d. Psalmi 19:1-6

e.Psalmi 33:6,9

f. Psalmi 104

g.Evrei 11:3

Sugerează un verset de memorat, care menționează că Hristos este Creatorul sau un verset despre creațiune din Psalmi. „La început...” este prea ușor și familiar. Provoacă-i să memoreze pasaje pe care nu le cunosc deja.

Alege dintre versetele pe care le-ai studiat un pasaj pe care vrei să-l memorezi

săptămâna asta și repetă-l în fiecare zi.

Uneori evenimentele active și aplicațiile practice ale acestei serii de lecții se pot pierde când cursanții nu-și fac un plan bun. Consider că mementourile cresc eficiența activităților. Poate vei dori să-i suni în timpul săptămânii și să le amintești să facă acest exercițiu. Câteodată ei amână să facă exercițiile simple, dacă noi nu le oferim, în mod intenționat, o provocare. Invită-i să împărtășească, fie în timpul săptămânii, fie la întâlnirea următoare, ceea ce s-a întâmplat când au făcut exercițiile.

Cum să ne rugăm

Săptămâna aceasta, roagă-te în aer liber. Găsește o cale de a vorbi cu

Dumnezeu despre creația Sa, în special despre planul Lui pentru tine. La urma

urmelor, cununa creației Sale este omul.

1 Seventh-day Adventists Believe, p. 68.

Scopul este să-i pui pe cursanți să ia un interviu cuiva care s-a gândit la acest subiect suficient de mult încât să aibă de spus ceva semnificativ. Poți sugera câteva persoane pentru interviu sau poți alege să iei interviul împreună cu ei, la telefon sau la biserică.

Mai mult decât cuvinte

Intervievează un membru al bisericii care are ca pasiune biologia, astronomia

sau științele, în general, adresând următoarele întrebări:

Care sunt câteva dovezi reale din lumea naturală care considerați că

demonstrează că un designer măreț a creat această lume? Împărtășiți câteva.

Ați vorbit vreodată cu persoane care nu cred că Dumnezeu este Creatorul

nostru? Cum au fost acele conversații? Cum vă raportați la ele?

În oglindă

Gândește-te la interviul tău și împărtășește câteva lucruri pe care le-ai înțeles.

Lecția 7 – Legea lui Dumnezeu

Obiectiv: Cursanții vor descoperi principiul primordial al guvernării lui Dumnezeu (dragostea) și vor analiza cum se aplică regulile împărăției lui Dumnezeu în viața noastră.

Spune-le cursanților că, pe măsură ce relația cu partenerii lor de studiu devine mai puternică, ar fi bine să-i invite să împărtășească ce părți din lecții au fost mai de folos pentru ei. Este în regulă să admitem că nu avem toți aceleași gusturi sau același stil de învățare.

Lecția despre lege începe cu un lider în domeniul afacerilor, foarte bine-cunoscut și puternic, care subminează nevoia de Cele Zece Porunci. Discutați cum ar fi viața fără ele. Afirmațiile lui Ted Turner conțin contradicții și inconsecvențe, dar lasă-i pe cursanți să descopere singuri acest lucru. Invită-i să aibă o replică la aceste afirmații.

Pasajul pe care ne concentrăm este în mod clar „Să iubeşti pe Domnul Dumnezeul tău cu toată inima ta, cu tot sufletul tău și cu toată puterea ta; și pe aproapele tău ca pe tine însuţi.” Atât tinerii, cât și cei mai în vârstă presupun că în Vechiul Testament este vorba numai de reguli. Discutați versetul din Deuteronom 6:4-6, în care Dumnezeu voia ca poporul Lui să-L iubească din inimă. Invită-i pe cursanți să împărtășească ceea ce cred despre Vechiul Testament. Întreabă-i: „Când vă gândiți la Vechiul Testament, ce vă vine în minte?”

Aici și în alte locuri (spre exemplu în Predica de pe munte, Matei 5-7), Isus arată clar cum a încercat să ne adâncească dragostea pentru legea lui Dumnezeu și să nu ne distragă de la ea prin concepții false despre har.

Povestire introductivă

Fă o listă cu cele mai mari zece probleme cu care lumea noastră se confruntă

astăzi.

În timp ce te gândești la problemele care sunt o provocare pentru lumea

noastră, analizează ceea ce a avut de spus Ted Turner despre legea lui Dumnezeu și

problemele globale.

Cu mai mulți ani în urmă, mogulul televiziunii prin cablu a declarat că Cele

Zece Porunci nu mai sunt la modă. Turner, creatorul Cable News Network, le-a

spus membrilor Newspaper Association of America (n.tr.: Asociației Ziarelor din

America) din Atlanta că Cele Zece Porunci nu mai au legătură cu problemele

globale curente, precum suprapopularea și competiția armelor. „Noi trăim cu reguli

demodate”, a afirmat el. „Regulile sub care trăim sunt Cele Zece Porunci și pariez

că nimeni nu le mai acordă prea multă atenție, pentru că sunt prea vechi. Când

Moise a urcat pe munte, nu existau arme nucleare, nu exista sărăcie. Astăzi,

poruncile nu ar mai produce vreo reacție. Nimănui nu-i place să i se poruncească.

Poruncile sunt eliminate.”

Avea dreptate Ted Turner? Discută cu partenerul tău relația dintre problemele

mondiale și Cele Zece Porunci.

Pune-i pe cursanți să discute împreună relația dintre problemele mondiale și Cele Zece Porunci.

Fără îndoială, legea lui Dumnezeu este nu doar relevantă încă, dar respectarea

ei ar rezolva majoritatea problemelor pe care le întâlnim în lume. Dar pot înțelege

de ce oamenii vor să arunce tablele legii, și de obicei există câteva motive:

1.Vor să-și trăiască viața după propriile legi. De acord.

2.Nu Îl cunosc sau nu Îl iubesc pe Acela care a făcut legea.

Mi s-a spus: „Dacă Îl iubești pe Rege, trăiești bucuros după legile Împărăției.”

Când a fost întrebat despre porunci, Isus a folosit expresia „iubește-L pe

Domnul cu toată inima ta”, pentru că „iubirea” face ceea ce „supunerea” nu poate

face – să inspire un răspuns din inimă care înseamnă mai mult decât minimum.

Acest minimum nu e greu de făcut:

Pot trăi o viață întreagă fără a ceda ispitei de a ucide pe cineva. Mă înfurii, dar

nu chiar atât de tare.

Îi onorez pe părinții mei cu viața mea – nu-i așa greu de făcut.

Pot ține Sabatul. Cu toate că poate nu o fac perfect, vreau și încerc.

Nu am chipuri cioplite în camera mea cărora aleg să mă închin.

O ador pe soția mea și îi voi fi credincios până la moarte. Mulți oameni fac

asta.

Știu oameni care mai degrabă ar muri decât să fie necinstiți – și nici măcar nu

sunt creștini.

Cele Zece Porunci – sunt ele așa de greu de respectat? Îmi voi asuma riscul și

voi spune că nu, nu la suprafață. Cel puțin nu la un nivel minim. Dar Dumnezeu nu

Și-a dorit niciodată să respectăm legea Sa fără să ne aducem aminte de El. Nu a

dorit niciodată să rămânem la suprafață în privința listei de porunci, ci să le avem

întipărite adânc în inima noastră.

„Iată legământul pe care-l voi face cu casa lui Israel după zilele acelea, zice

Domnul: voi pune Legea Mea înăuntrul lor, o voi scrie în inima lor; şi Eu voi fi

Dumnezeul lor, iar ei vor fi poporul Meu.” (Ieremia 31:33)

Observă că, atunci când începi să gândești așa, te apropii de ceea ce vrea

Dumnezeu pentru tine.

Viața lui Hristos

Marcu 12:28-34

„Unul din cărturari, care-i auzise vorbind, fiindcă ştia că Isus răspunsese bine

saducheilor, a venit la El şi L-a întrebat: «Care este cea dintâi dintre toate

poruncile?» Isus i-a răspuns: «Cea dintâi este aceasta: „Ascultă Israele! Domnul

Dumnezeul nostru este un singur Domn”; „Să iubeşti pe Domnul Dumnezeul tău

cu toată inima ta, cu tot sufletul tău, cu tot cugetul tău şi cu toată puterea ta”; iată

porunca dintâi. Iar a doua este următoarea: „Să iubeşti pe aproapele tău ca pe tine

însuţi.” Nu este altă poruncă mai mare decât acestea.» Cărturarul I-a zis: «Bine,

Învăţătorule. Adevărat ai zis că Dumnezeu este unul singur, că nu este altul afară

de El şi că a-L iubi cu toată inima, cu tot cugetul, cu tot sufletul şi cu toată puterea

şi a iubi pe aproapele ca pe sine este mai mult decât toate arderile de tot şi decât

toate jertfele.» Isus a văzut că a răspuns cu pricepere şi i-a zis: «Tu nu eşti departe

de Împărăţia lui Dumnezeu.»”

Întreabă-i pe cursanți dacă au vreo întrebare cu privire la felul în care este formulată afirmația doctrinei. Pe măsură ce adnotează și parafrazează versetele, ar fi bine să-și amintească unul altuia că Dumnezeu a intenționat ca legea să fie pentru inimă.

Noi credem

Legea lui Dumnezeu

„Marile principii ale Legii lui Dumnezeu sunt cuprinse în Cele Zece Porunci şi

exemplificate în viaţa Domnului Isus. Ele exprimă iubirea, voia şi hotărârile lui

Dumnezeu cu privire la comportarea şi relaţiile omului şi sunt obligatorii pentru

toţi oamenii din toate timpurile. Aceste precepte constituie baza legământului lui

Dumnezeu cu poporul Său şi etalonul după care se desfăşoară judecata lui

Dumnezeu. Prin intermediul Duhului Sfânt, ele scot în evidenţă păcatul şi trezesc

un simţământ al nevoii după un Mântuitor. Mântuirea este numai prin har şi nu

prin fapte, dar roada ei este ascultarea de porunci. Această ascultare dezvoltă

caracterul creştin şi are ca rezultat o stare de bine. Ea este o dovadă a iubirii

noastre faţă de Domnul şi a preocupării pentru concetăţenii noştri. Ascultarea care

vine din credinţă demonstrează puterea Domnului Hristos de a transforma viaţa şi

întăreşte în acest fel mărturisirea creştină.”1

Citește următoarele versete și rescrie-le cu propriile cuvinte, pe măsură ce le

adnotezi în Biblia ta:

a.Exod 20:1-17

b. Psalmi 40:7,8

c.Matei 22:36-40

d. Deuteronom 28:1-14

e.Matei 5:17-20

f. Ioan 15:7-10

g.1 Ioan 5:3

h. Psalmi 19:7-14

Alege, dintre versetele pe care le-ai studiat, un pasaj pe care vrei să-l memorezi

săptămâna asta și repetă-l în fiecare zi.

Pune-i pe cursanți să vadă dacă pot rezuma fiecare poruncă într-un singur cuvânt: Puritate. Dreptate. Respect. Mulțumire. Credincioșie. (Copiii cu vârste între 9 și 12 ani nu sunt, de obicei, îngrijorați să nu comită adulter – dar ar fi bine să țină seama de virtuțile loialității și purității.)

Cum să ne rugăm

Roagă-te în această săptămână pentru porunci, una câte una, cerându-I lui

Dumnezeu să-ți arate moduri în care te poți schimba astfel încât legea să nu mai fie

doar o listă de reguli, ci o dragoste vie, adânc înrădăcinată în inima ta. Vorbește cu

partenerul tău de studiu despre cum poate fi viața când Dumnezeu scrie legea Lui

în inima ta. 1 Seventh-day Adventists Believe, p. 232.

Memento: Asigură-te că, în cărțile lor, cursanții vor nota cu atenție interviurile pe care le iau. Aceste note vor fi de folos mai târziu pentru a reflecta asupra lor sau pentru a-i ajuta atunci când discută despre interviuri cu tine. E posibil ca ei să aleagă să discute unul cu altul imediat ce au încheiat interviul. Pentru a discuta cu tine, va fi poate nevoie de un telefon, o vizită sau să luați interviul împreună. Oricum ar fi, asigură-te că discutați despre interviu înainte de a trece mai departe la lecția următoare.

Mai mult decât cuvinte

Intervievează pe cineva despre care tu crezi că-L iubește pe Dumnezeu cu toată

inima. Folosește următoarele întrebări:

Care sunt câteva trăsături ale lui Dumnezeu care te inspiră să-L iubești și să-I

slujești?

Ce crezi că înseamnă să ai legea lui Dumnezeu scrisă în inima ta?

Care poruncă pare a fi cel mai greu de respectat în lumea de astăzi?

În oglindă

Gândește-te la interviul tău și împărtășește câteva lucruri pe care le-ai înțeles.

Lecția 8 – Sabatul

Obiectiv: Cursanții vor explora frumusețea și promisiunea care există în respectarea Sabatului ca semn veșnic de aducere aminte a faptului că Dumnezeu Își revendică dreptul asupra umanității.

Sabatul stă ca un moment de sărbătoare care amintește cu bucurie oamenilor de relația lor cu Dumnezeu. Întreabă-i pe cursanți: „Vă puteți gândi la metode pe care oamenii le folosesc pentru a-și aduce aminte de relațiile lor?”

Povestirea este absurdă, într-un fel, dar întreabă-i pe cursanți în ce fel este adevărată cu privire la respectarea Sabatului. Isus a înfruntat mustrări constante din partea liderilor religioși pentru călcarea Sabatului. Întreabă-i pe cursanți ce anume nu reușeau să înțeleagă liderii. Ce cred ei că oamenii de astăzi nu reușesc să înțeleagă?

Pasajul pe care ne vom concentra în secțiunea Viața lui Hristos este: „Sabatul a fost făcut pentru om, și nu omul pentru Sabat.” Dacă înțelegem bine ordinea lucrurilor, restul se așază de la sine. Sabatul este un cadou pentru oameni.

Povestire introductivă

Imaginează-ți că este ziua ta de naștere. Prietenii tăi au sosit îmbrăcați frumos

și cu cadouri de toate formele și mărimile, împachetate în culori vii. Tortul este

minunat! Este o așa operă de artă, încât aproape că nici nu vrei să-l tai. Aproape.

Toată lumea se adună într-o cameră mare pentru a-ți cânta „La mulți ani!”, pentru a

te vedea deschizând cadourile și pentru a devora tortul și înghețata.

Nici nu începe bine cântecul, că cineva întrerupe: „Vreau bucata de tort din

colț, cu multă glazură!”

Vecinul de alături strigă: „Nu cred. Eu am pus ochii pe ea de când am văzut

tortul.”

„E-a mea!”, comentează un băiat cu vorbă domoală, destul de tare cât să poată

fi auzit de toată lumea.

„Tortul e minunat. Poate că ar fi bine ca nimeni să nu mănânce din el”,

sugerează altcineva. „Poate ar fi bine să-i facem o poză și să o multiplicăm ca toți

să-și amintească ce tort minunat a fost.”

Toți se uită șocați la băiatul timid care a făcut sugestia. Tăcerea se rupe când

un băiat vecin izbucnește: „Ești în toate mințile? Nu am venit aici pentru o poză cu

tortul! Îl vom tăia pe frumosul ăsta!”

O ceartă frenetică ia amploare constant, până când Sally țipă: „Liniște!” Toată

lumea se uită fix la ea cum își adună cuvintele pentru unul dintre faimoasele ei

discursuri. „Vă purtați toți ca niște animale. Suntem aici ca să sărbătorim pe – ăăă,

cum te cheamă? Ăăă, am uitat.”

Din nou toată lumea amuțește. „Da, cum te cheamă?” „Vezi numele pe

cadouri”, se oferă voluntar un alt puști.

„Cadourile! Corect! Ți-am adus cadouri! Hai să le deschidem!”

Mulțimea încuviințează. Încep să le desfacă sfâșiind ambalajul. Nu-ți vine să

crezi ce s-a întâmplat. Ai vrea să strigi: „Hei, oameni buni! Ce se întâmplă aici?

Este petrecerea de ziua mea de naștere!” Ei continuă să se joace din ce în ce mai

zgomotos. În cele din urmă, te duci la tine în cameră până pleacă ei. Când totul se

liniștește, te duci să vezi dezastrul. „Nici măcar nu-mi știu numele”, îți spui.

Nici nu îmi pot imagina cum e să se întâmple așa. Zilele de naștere sunt o

sărbătorire a unei persoane – a vieții unui om. Cadourile, tortul, petrecerea sunt

toate în legătură cu persoana respectivă. Această mică parabolă e intitulată de mine

„O petrecere pentru petrecere”. Dar unde este această persoană? În timp, Sabatul a

devenit o petrecere de sărbătorire a petrecerii. Oamenii nu au înțeles esențialul. O

petrecere este pentru o persoană. Sabatul este pentru tine. Un cadou. O sărbătorire

a Creației – în mod special încoronarea Creației, oamenii! Iată cum s-a întâmplat

asta în zilele lui Isus.

Viața lui Hristos

Marcu 2:23-28

„S-a întâmplat că, într-o zi de Sabat, Isus trecea prin lanurile de grâu. Ucenicii

Lui, pe când mergeau, au început să smulgă spice de grâu. Fariseii I-au zis: «Vezi,

de ce fac ei ce nu este îngăduit să facă în ziua Sabatului?» Isus le-a răspuns: «Oare

n-aţi citit niciodată ce a făcut David, când a fost în nevoie şi când a flămânzit el şi

cei ce erau împreună cu el? Cum a intrat în casa lui Dumnezeu, în zilele marelui

preot Abiatar, şi a mâncat pâinile pentru punerea înaintea Domnului, pe care nu

este îngăduit să le mănânce decât preoţii? Şi cum a dat din ele chiar şi celor ce erau

cu el?» Apoi le-a zis: «Sabatul a fost făcut pentru om, iar nu omul pentru Sabat;

aşa că Fiul omului este Domn chiar şi al Sabatului.»”

Legea lui Dumnezeu și Sabatul sunt doi dintre pilonii pe care se întemeiază mesajul adventist. Aspectul pe care e nevoie să-l evidențiem către tineri este importanța relațională formidabilă pe care o are Sabatul. În trecut, mulți au sugerat că Sabatul este un timp pentru familie. În vreme ce poate fi și ar fi bine să fie, timpul împreună cu familia nu este scopul esențial al Sabatului – cel mai important punct din respectarea Sabatului de ziua a șaptea este să fim „atenți” la Creatorul nostru. [n.tr.: Autorul a folosit expresia „mindful of our Creator”, despărțind apoi termenul „mindful” în cele două cuvinte din care e compus, „mind” (minte) + „full” (plin).] Cu mintea plină. Plină de harul lui Dumnezeu, frumusețe și lucrarea puternică pe care o face în viețile noastre și în lumea în care trăim.

Poți ilustra asta cu un ulcior de apă și o cană de apă. Umple cana pe jumătate cu apă. Adaugă alte substanțe precum suc, noroi, lapte etc. Niciuna din acestea nu este rea în sine. Cu toate acestea, este greu de descris combinația dintre ele. Pune cana într-o chiuvetă – ca să nu faci mizerie – și toarnă apă în cană cu ulciorul. Continuă să torni, chiar dacă se revarsă din cană, până când apa din cană este din nou curată. Apa pură este atenția deplină pe care Dumnezeu o vrea de la noi într-o zi pe săptămână.

Pe măsură ce cursanții înțeleg scopul esențial al Scripturilor și împărtășesc unii cu alții, ar fi bine să înceapă să se gândească la moduri de a ține Sabatul cu toată inima. Asta îi va face să nu uite ceea ce înseamnă el cu adevărat.

Noi credem

Sabatul

„Binefăcătorul Creator, după cele șase zile ale creațiunii, S-a odihnit în cea de-

a șaptea zi și a instituit Sabatul pentru toți oamenii, ca un monument de aducere

aminte al creațiunii. Porunca a patra a Legii de neschimbat a lui Dumnezeu cere

păzirea Sabatului zilei a șaptea ca zi de odihnă, de închinare și slujire, în armonie

cu învățătura și practica lui Isus, Domnul Sabatului. Sabatul este o zi de plăcută

comuniune cu Dumnezeu și cu alți credincioși. El este un simbol al răscumpărării

în Hristos, un semn al sfințirii noastre, o dovadă a loialității și o pregustare a

viitorului nostru veșnic în Împărăția lui Dumnezeu. Sabatul este semnul perpetuu

al lui Dumnezeu, al legământului veșnic dintre El și poporul Său. Păzirea plină de

bucurie a acestui timp sfânt, de seara și până seara, de la apus de soare până la apus

de soare, este o celebrare a actelor creatoare și răscumpărătoare ale lui

Dumnezeu.”1

Citește următoarele versete și rescrie-le cu propriile cuvinte, pe măsură ce le

adnotezi în Biblia ta:

a.Geneza 2:1-3

b. Exodul 20:8-11

c.Deuteronom 5:12-15

d. Exodul 31:13-17

e.Luca 4:16

f. Ezechiel 20:12,20

g.Matei 12:1-12

h. Isaia 58:13,14

i. Isaia 56:5,6

Alege, dintre versetele pe care le-ai studiat, un pasaj pe care vrei să-l memorezi

săptămâna asta și repetă-l în fiecare zi.

Cum să ne rugăm

În timp ce te rogi săptămâna aceasta, cere-I lui Dumnezeu să-ți arate moduri în

care să-ți aduci aminte de El și să păstrezi în minte că Sabatul este și o sărbătorire a

1 Seventh-day Adventists Believe, p. 249.

ta. Sună puțin ciudat, dar ești motivul acțiunii Sale creatoare și mântuitoare.

Bucură-te de asta.

Când cursanții își scriu listele, pune-i să împărtășească unii cu alții, iar apoi să aleagă cel puțin o sugestie pentru Sabatul următor. Încurajează-i ca, înainte de a pleca, să se angajeze că vor face lucrul respectiv, și asigură-te că vor împărtăși experiența mai târziu.

Mai mult decât cuvinte

Fă o listă de lucruri pe care le poți face pentru a sărbători și a fi în comuniune

cu Creatorul tău și împărtășește-le cu partenerul tău de studiu.

Intervievează pe cineva despre care tu crezi că umblă voios cu Dumnezeu în

ziua Sabatului. Întreabă-l:

Cu propriile cuvinte, ce crezi că înseamnă Sabatul?

Descrie cea mai memorabilă zi de Sabat pentru tine. Ce s-a întâmplat? Ce ai

făcut? De ce este aceasta o amintire frumoasă pentru tine?

Ce pasaj sau povestire din Biblie demonstrează cel mai mult, pentru tine,

importanța Sabatului?

În oglindă

Gândește-te la interviul tău și împărtășește câteva lucruri pe care le-ai înțeles.

Lecția 9 – Viața, moartea și învierea lui Hristos

Obiectiv: Cursanții se vor cufunda în povestiri care ilustrează semnificația vieții, morții și învierii lui Hristos, iar apoi vor hotărî cum vor răspunde cerințelor lui Hristos.

Povestirea introductivă le oferă cursanților provocarea de a găsi pasajele care descriu misiunea lui Hristos – declarații de tipul „am venit să...”. Această lecție prezintă scena Crucificării, iar cursanții vor avea răspunsurile lor față de această

scenă. Cere-le să sublinieze sau să încercuiască cuvintele, expresiile sau propozițiile care le transmit într-adevăr ceva despre însemnătatea vieții lui Hristos.

Pasajul pe care ne vom concentra este: „Dacă eşti Tu Fiul lui Dumnezeu, coboară-Te de pe cruce!” În mod evident, gloata a înțeles greșit ce a însemnat viața Lui.

Pune-i pe cursanți să alcătuiască o listă cu cei mai bine-cunoscuți oameni de astăzi. Apoi întreabă-i ce scopuri cred ei că au acești oameni în viață. Care ar fi mottourile lor? Comparați-le cu mottoul după care Își trăia viața Hristos – să slujească, să-Și dea viața ca răscumpărare, să caute pe cei pierduți, să trăiască Legea. Pune-i să discute de ce viața lui Hristos este atât de semnificativă.

Povestire introductivă

Napoleon Bonaparte a spus cândva:

„Îi cunosc pe oameni; și vă spun că Isus Hristos nu este un om oarecare. Nu

există comparație între El și oricare altă persoană din lume. Alexandru, Caesar,

Charlemagne și eu însumi am întemeiat imperii; dar pe ce fundații stau aceste

creații ale geniului nostru? Pe forță. Isus singur a fondat imperiul Său pe dragoste;

și până în ziua de astăzi milioane de oameni ar muri pentru El.”1

Să nu existe nicio neînțelegere în legătură cu scopul și planul lui Isus. El a

venit să: (subliniază expresia care descrie misiunea lui Hristos)

„Căci Fiul omului a venit nu ca să distrugă viețile oamenilor, ci să le salveze.”

(Luca 9:56)

„Să nu credeţi că am venit să stric Legea sau Prorocii; am venit nu să stric, ci

să împlinesc.” (Matei 5:17)

„Pentru că Fiul omului a venit să caute şi să mântuiască ce era pierdut.” (Luca

19:10)

„Între voi să nu fie aşa. Ci oricare va vrea să fie mare între voi să fie slujitorul

vostru; şi oricare va vrea să fie cel dintâi între voi să vă fie rob. Pentru că nici Fiul

omului n-a venit să I se slujească, ci El să slujească şi să-Şi dea viaţa ca

răscumpărare pentru mulţi.” (Matei 20:26-28)

1 Michael Green, 1500 Illustrations for Biblical Preaching, p. 47.

„Fariseii au văzut lucrul acesta şi au zis ucenicilor Lui: «Pentru ce mănâncă

Învăţătorul vostru cu vameşii şi cu păcătoşii?» Isus i-a auzit şi le-a zis: «Nu cei

sănătoşi au trebuinţă de doctor, ci cei bolnavi. Duceţi-vă de învăţaţi ce înseamnă:

„Milă voiesc, iar nu jertfă!” Căci n-am venit să chem la pocăinţă pe cei neprihăniţi,

ci pe cei păcătoşi.»” (Matei 9:11-13)

Ce descriere a postului! Se pare că meritam.

Viața lui Hristos

Matei 27:38-54

„Împreună cu El au fost răstigniţi doi tâlhari: unul la dreapta şi celălalt la

stânga Lui. Trecătorii îşi băteau joc de El, dădeau din cap şi ziceau: «Tu, care strici

Templul şi-l zideşti la loc în trei zile, mântuieşte-Te pe Tine însuţi! Dacă eşti Tu

Fiul lui Dumnezeu, coboară-Te de pe cruce!» Preoţii cei mai de seamă, împreună

cu cărturarii şi bătrânii, îşi băteau şi ei joc de El şi ziceau: «Pe alţii i-a mântuit, iar

pe Sine nu Se poate mântui! Dacă este El Împăratul lui Israel, să Se coboare acum

de pe cruce, şi vom crede în El! S-a încrezut în Dumnezeu: să-L scape acum

Dumnezeu, dacă-L iubeşte. Căci a zis: „Eu sunt Fiul lui Dumnezeu!”» Tâlharii

care erau răstigniţi împreună cu El, Îi aruncau aceleaşi cuvinte de batjocură. De la

ceasul al şaselea până la ceasul al nouălea s-a făcut întuneric peste toată ţara. Şi pe

la ceasul al nouălea, Isus a strigat cu glas tare: «Eli, Eli, lama sabactani?», adică:

«Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu, pentru ce M-ai părăsit?» Unii din cei ce

stăteau acolo, când au auzit aceste vorbe, au zis: «Strigă pe Ilie!» Şi îndată, unul

din ei a alergat de a luat un burete, l-a umplut cu oţet, l-a pus într-o trestie şi I-a dat

să bea. Dar ceilalţi ziceau: «Lasă să vedem dacă va veni Ilie să-L mântuiască.» Isus

a strigat iarăşi cu glas tare şi Şi-a dat duhul. Şi îndată perdeaua dinăuntrul

Templului s-a rupt în două, de sus până jos, pământul s-a cutremurat, stâncile s-au

despicat, mormintele s-au deschis, şi multe trupuri ale sfinţilor care muriseră au

înviat. Ei au ieşit din morminte, după învierea Lui, au intrat în sfânta cetate şi s-au

arătat multora. Sutaşul şi cei ce păzeau pe Isus împreună cu el, când au văzut

cutremurul de pământ şi cele întâmplate, s-au înfricoşat foarte tare şi au zis: «Cu

adevărat, Acesta a fost Fiul lui Dumnezeu!»”

Noi credem

Viața, moartea și învierea lui Hristos

„În viaţa Domnului Hristos, de desăvârşită ascultare de voinţa lui Dumnezeu,

în suferinţele Sale, în moartea şi învierea Sa, Dumnezeu a prevăzut singurul mijloc

de ispăşire pentru păcatul neamului omenesc, astfel ca aceia care prin credinţă

primesc această ispăşire să poată avea viaţa veşnică şi întreaga creaţiune să poată

înţelege mai bine sfânta şi infinita iubire a Creatorului. Această ispăşire desăvârşită

apără neprihănirea Legii lui Dumnezeu şi bunătatea caracterului Său, căci

condamnă păcatul nostru şi, în acelaşi timp, ea aduce împăcare şi regenerare,

asigură iertarea noastră. Moartea Domnului Hristos este înlocuitoare şi expiatoare.

Învierea Domnului Isus Hristos proclamă triumful lui Dumnezeu asupra forţelor

răului şi, acelora care acceptă ispăşirea, le asigură biruinţa finală asupra păcatului

şi a morţii. Ea declară domnia Domnului Isus Hristos, înaintea căruia fiecare

genunchi din Ceruri şi de pe Pămînt se va pleca.”2

Citește următoarele versete și rescrie-le cu propriile cuvinte, pe măsură ce le

adnotezi în Biblia ta:

a.Ioan 3:16

b. Isaia 53

c.1 Petru 2:21,22

d. 1 Ioan 2:2; 4:10

e.Coloseni 2:15

f. Filipeni 2:6-11

Alege, dintre versetele pe care le-ai studiat, un pasaj pe care vrei să-l memorezi

săptămâna asta și repetă-l în fiecare zi.

2 Seventh-day Adventists Believe, p. 106.

Prezintă-i cursantului tău ideea de a medita asupra Vieții lui Hristos. În mod clar, vorbim despre a ne concentra mințile asupra detaliilor vieții Lui, ca și când ne-am uita la un film sau am sta chiar acolo cu apostolii. Pune-i pe cursanți să facă o listă cu genul de lucruri pe care ar avea nevoie să le vizualizeze pentru a fi loiali cuvântului biblic (peisaj, modul în care apar oamenii, vremea, sunetele și mirosurile vieții în Orientul Mijlociu). Scopul este să-i învățăm pe tineri să vizualizeze povestirile biblice pentru ca acestea să devină mai reale pentru ei.

Cum să ne rugăm

Când te vei ruga săptămâna aceasta, gândește-te pur și simplu la lucrurile pe

care Hristos le-a făcut în timpul în care a fost pe Pământ – slujirea Lui, învățăturile

Lui, minunile și momente de vindecare și, în special, Calvarul.

Mai mult decât cuvinte

Cere cuiva despre care știi că studiază cu seriozitate viața lui Hristos să

răspundă la următoarele întrebări:

Dacă ai avea trei povestiri sau evenimente din viața lui Hristos pe care să le

împărtășești, pe care le-ai alege și de ce?

Care crezi că este cea mai importantă afirmație din cele patru evanghelii?

Împărtășește o experiență, o povestire sau un eveniment din viața ta, în care

viața lui Hristos a fost semnificativă pentru tine. (Dă-le timp pentru această

întrebare.)

În oglindă

Gândește-te la interviul tău și împărtășește câteva lucruri pe care le-ai înțeles.

Lecția 10 – Cina Domnului

Obiectiv: Cursanții vor înțelege importanța simbolurilor care le amintesc și le reînnoiesc credința și care, de asemenea, descoperă bucuria sacră pe care o experimentează credincioșii atunci când sărbătoresc harul împreună cu ceilalți.

Pune-i pe cursanți să facă sugestii de simboluri sau semne din viața de zi cu zi care au nevoie de foarte puține explicații. (De exemplu, o svastică, un brad de Crăciun sau un simbol al păcii.) Cere-le să explice semnificația fiecărui simbol. Pâinea și mustul de la Împărtășanie simbolizează moartea Domnului Isus. Spălarea picioarelor reprezintă slujirea Lui pentru oameni și smerenie. În timp ce majoritatea tinerilor nu au dificultăți în a înțelege ce reprezintă elementele, a trăi astfel de momente ca momente de reînnoire este mai greu de realizat.

Pune-i pe cursanți să se gândească la câteva povestiri biblice din Vechiul Testament, apoi să creeze un simbol pentru fiecare povestire și doar să scrie sau să deseneze simbolul pe o coală de hârtie. Apoi, partenerii lor pot ghici ce povestire este, uitându-se la simbol. Cheia este nu să fie greu, ci ușor de identificat.

Expresiile pe care ne vom concentra sunt: „Acesta este trupul Meu” și „Acesta este sângele Meu”. Când citiți secțiunile Povestirea introductivă și Viața lui Hristos, pune-i pe cursanți să se gândească la câteva moduri de a-i ajuta pe oameni să înțeleagă mai bine semnificația Împărtășaniei.

Povestire introductivă

Pentru mine, semnificația Împărtășaniei se centrează pe două evenimente care

au avut loc pe când aveam în jur de 11 ani.

Am crescut în credința Romano-Catolică. Îmi amintesc ordinea evenimentelor

din timpul ceremoniei de mesă. La un moment dat în timpul slujbei, eu am pășit în

față. Preotul a mers în spate, unde stăteau emblemele. El a luat pâinea și a înmuiat-

o în bolul cu vin. Cu reverență, mi-am ridicat capul și am deschis gura când preotul

mi-a întins pâinea înmuiată în vin. Gata. Am primit harul. Însă era un lucru care

mă deranja la acest proces. Masa – era pusă atât de departe. Masa harului era în

spatele bisericii, iar preotul era cel care trebuia să se ducă să aducă pâinea și vinul.

Mi-a venit de vreo două ori ideea de a evita preotul și de a merge singur să le iau –

dar nu ar fi fost o idee bună.

Totuși, când am luat parte la un serviciu de Sfânta Cină într-o mică biserică

adventistă, ca tânăr, am observat că masa era chiar în fața mea. Din locul în care

stăteam, puteam întinde mâna și o puteam apuca.

Lecția 1 – Moartea lui Hristos la Calvar îmi dă acces direct la Dumnezeu și la

harul Său. Înseamnă că nimeni nu stă între mine și harul extraordinar al lui

Dumnezeu.

„Deci fiindcă suntem socotiţi neprihăniţi, prin credinţă, avem pace cu

Dumnezeu, prin Domnul nostru Isus Hristos. Lui Îi datorăm faptul că, prin

credinţă, am intrat în această stare de har în care suntem; şi ne bucurăm în nădejdea

slavei lui Dumnezeu.” (Romani 5:1,2)

Lecția 2 – Moartea lui Hristos compensează din abundență pentru fiecare eșec

de-al nostru.

Am stat în spate, în biserică, în timp ce diaconii împărțeau tuturor simbolurile.

M-au trecut cu vederea. Eram destul de mare pentru a ști cum să fac tărăboi din

faptul că m-au ignorat, așa că am plănuit să mă bosumflu și să scot tot ce pot din

situația asta. Dar nu am avut ocazia. În timp ce plecam de la biserică, am dat mâna

cu pastorul White, iar acesta mi-a prins mâna și m-a condus prin hol, cerându-și

scuze pentru faptul că diaconii m-au trecut cu vederea la Cină. Nici n-am avut timp

să mă îmbufnez sau să obiectez. În câteva secunde eram în biroul lui, luând loc pe

scaunul din fața biroului său. A plecat câteva momente, revenind cu o farfurie din

argint plină cu pâine și două pahare mari pline cu un must de un roșu intens.

Pâinea nu era în bucăți mici cât un deget, din cea care se pierde printre molarul al

treilea și al patrulea. Bucățile erau mari. N-a zăbovit niciun moment. Și-a cerut din

nou scuze pentru faptul că am fost omis la Sfânta Cină, apoi s-a rugat pentru pâine

și must. Am stat acolo șocat de uimire. Când a spus „Amin!”, a observat că eram

șocat.

„Ce e în neregulă, Troy?”, a întrebat cu adevărat preocupat.

„Eu – ă – ă – ă – ei bine, ă – pâinea... adică – n-ar trebui să o rupem? Și

mustul?”, m-am fâstâcit.

El și-a revenit. „Troy”, a spus cu o voce caldă, dar serioasă, „harul și iertarea

lui Dumnezeu sunt din abundență, se revarsă din plin, mai mult decât putem noi

primi. Harul mare cere pâine mare. Iertarea din plin cere pahare de must pline.” S-a

apropiat de mine și mi-a spus: „Nu vreau să-ți amintești vreodată Cina aceasta cu

un sentiment de stomac gol. Vreau să fii sătul – acum mănâncă.” Pastorul White

era îndrăzneț și uneori dintr-o bucată. Dar vă garantez – am prins mesajul despre

harul lui Dumnezeu la Cină. Haideți să începem o revoluție în care să folosim

pahare mai mari. Ce spuneți?

Viața lui Hristos

Matei 26:20-30

„Seara, Isus a şezut la masă cu cei doisprezece ucenici ai Săi. Pe când mâncau,

El a zis: «Adevărat vă spun că unul din voi Mă va vinde.» Ei s-au întristat foarte

mult şi au început să-I zică unul după altul: «Nu cumva sunt eu, Doamne?» Drept

răspuns, El le-a zis: «Cel ce a întins cu Mine mâna în blid acela Mă va vinde.

Negreşit, Fiul omului Se duce după cum este scris despre El. Dar vai de omul acela

prin care este vândut Fiul omului! Mai bine ar fi fost pentru el să nu se fi născut!»

Iuda, vânzătorul, a luat cuvântul şi I-a zis: «Nu cumva sunt eu, Învăţătorule?»

«Da», i-a răspuns Isus, «tu eşti!» Pe când mâncau ei, Isus a luat o pâine; şi, după ce

a binecuvântat, a frânt-o şi a dat-o ucenicilor, zicând: «Luaţi, mâncaţi; acesta este

trupul Meu.» Apoi a luat un pahar şi, după ce a mulţumit lui Dumnezeu, li l-a dat,

zicând: «Beţi toţi din el; căci acesta este sângele Meu, sângele legământului celui

nou, care se varsă pentru mulţi, spre iertarea păcatelor. Vă spun că, de acum încolo

nu voi mai bea din acest rod al viţei, până în ziua când îl voi bea cu voi nou în

Împărăţia Tatălui Meu.» După ce au cântat cântarea, au ieşit pe Muntele

Măslinilor.”

În timp ce cursanții citesc și studiază următoarele pasaje, ar fi bine să ia în considerare unele lucruri pe care creștinii le fac ca pregătire pentru Cină (se cercetează pe sine, se pocăiesc, se confesează, slujesc, se închină lui Dumnezeu plini de voioșie, cu speranța celei de-a doua veniri).

Noi credem

Cina Domnului

„Cina Domnului este o participare la simbolurile trupului și sângelui lui Isus,

ca o expresie a credinței în El, Domnul și Mântuitorul nostru. În această experiență

a comuniunii, Hristos este prezent pentru a Se întâlni cu poporul Său și a-l întări.

Împărtășindu-ne cu bucurie, noi vestim moartea Domnului până ce El va reveni.

Pregătirea pentru Cina Domnului cuprinde cercetarea de sine, pocăința și

mărturisirea. Învățătorul a rânduit serviciul spălării picioarelor, care înseamnă o

reînnoire a curățirii, o expresie a dispoziției de a sluji unul altuia în umilință,

asemenea lui Hristos, și de a uni inimile noastre în dragoste. Serviciul Cinei este

deschis tuturor credincioșilor creștini.”1

Citește următoarele versete și rescrie-le cu propriile cuvinte, pe măsură ce le

adnotezi în Biblia ta:

a.1 Corinteni 10:16,17; 11:23-30

b. Matei 26:17-30

c.Apocalipsa 3:20

d. Ioan 6:48-63

e.Ioan 13:1-17

Alege, dintre versetele pe care le-ai studiat, un pasaj pe care vrei să-l memorezi

săptămâna asta și repetă-l în fiecare zi.

Ioan 17 înregistrează, într-un fel, adevărata rugăciune a Domnului. Este o rugăciune extraordinară pentru a te pregăti pentru Cină. Pune-i pe cursanți să găsească data următoarei Sfintei Cine și să stabilească o întâlnire pentru a se ruga împreună rostind această rugăciune. Pe măsură ce exersează această rugăciune, în timpul săptămânii, să găsească un mod de a trimite un mesaj partenerilor lor, anunțându-i că s-au rugat în acest fel pentru ei.

Cum să ne rugăm

1 Seventh-day Adventists Believe, p. 194.

Citește Ioan 17 și observă cum Isus Se roagă întâi pentru Sine, apoi pentru

apostolii Săi și, în final, pentru cei care vor crede datorită apostolilor. Roagă-te în

același fel: întâi pentru tine însuți, ca să fii una cu Dumnezeu. Apoi roagă-te pentru

prietenii tăi și pentru ceilalți credincioși din biserică. Și, în cele din urmă, roagă-te

pentru cei care ar putea veni la Isus datorită lor.

Mai mult decât cuvinte

Ia interviu cuiva din biserică, preferabil cuiva puțin mai mare decât tine.

Adresează-i următoarele întrebări:

Care este momentul cel mai memorabil de la o Sfântă Cină? De ce ți-a rămas în

minte?

Ce pasaj sau povestire din Scriptură te ajută cel mai mult să-ți amintești de

harul lui Dumnezeu?

Ce ritualuri sau obiceiuri îți vin în minte pe care tu le faci sau știi că alții le fac,

care te duc cu gândul la dragostea și prezența lui Dumnezeu?

În oglindă

Gândește-te la interviul tău și împărtășește câteva lucruri pe care le-ai înțeles.

Lecția 11 – Darurile spirituale

Obiectiv: Cursanții vor căuta să interacționeze cu Dumnezeu în legătură cu darurile lor spirituale și cu identitatea și scopul lor ca urmași ai lui Hristos, pe măsură ce învață să-I slujească lui Dumnezeu prin Duhul Său.

Acest studiu conține un chestionar cu 70 de întrebări. Planifică suficient timp pentru a-l completa împreună, sau fă-ți timp să răspundeți în altă zi când puteți discuta rezultatele împreună, tu și cursanții. Chestionarul ar trebui să vă ia în jur de

20-30 minute pentru a-l completa și a-l clasifica. Poate ar fi bine să te uiți la „Ce talanți ai în pungă?” și să aranjezi lecția corespunzător.

Următoarele două lecții tratează aspectele practice ale vieții bisericii. Tinerii care se pregătesc pentru botez au rareori o discuție amplă despre darurile lor spirituale. Dumnezeu binecuvântează cu daruri spirituale pe fiecare membru pentru a construi împărăția lui Dumnezeu prin biserică. Majoritatea celor botezați în America de Nord sunt copii, însă rareori experiența convertirii lor și botezul au de-a face cu înzestrarea lor. În acest studiu, începem un proces de descoperire a darurilor lor și îi trimitem în slujire activă. Biserica noastră nu poate suporta încă o decadă în care tinerii rămân spectatori și martori pasivi. Când lucrezi cu un tânăr, mai important decât orice altă activitate este să-l implici într-o lucrare plină de sens.

Povestirea introductivă clădește temelia pentru ideea că biserica are nevoie de toți membrii ei, că fiecare dintre ei are un rol. Cuvântul cheie este „necesar”. Pe măsură ce cursanții studiază această secțiune, invită-i să împărtășească o ocazie în care s-au simțit foarte necesari, foarte utili în lucrarea lui Dumnezeu.

Pasajul pe care ne vom concentra în acest studiu este: „Ai fost credincios în puține lucruri; te voi pune peste multe lucruri.”

Povestire introductivă

Într-o vacanță cu tinerii, cu cortul, i-am pus să încerce să construiască un fort –

însă fiecare membru din grup fie avea mâinile legate, fie picioarele legate, fie era

legat la ochi. La început, au bombănit, s-au împiedicat și s-au împuns cu bețe,

accidental. De obicei, le-a luat ceva vreme până s-au prins cum să-l facă.

Gândește-te: dacă tu ar trebui să construiești un fort în mijlocul pădurii, cu încă

doar doi oameni, cum ai proceda dacă ochii, picioarele sau mâinile tale nu ar

funcționa? (Împărtășește cu partenerul tău planul tău de acțiune.)

O echipă de băieți a reușit după ce aproape s-au omorât între ei. Un tânăr a

învățat că nu poți arunca lemne unei persoane legate la ochi – îți poți imagina cum

a descoperit lucrul acesta. Johnny putea vedea și își putea folosi mâinile, dar nu își

putea mișca picioarele, așa că au construit fortul acolo unde stătea el. Reuben, care

nu putea vedea (era legat la ochi), căra lemne, pietre și alte obiecte din pădure.

Frank, care putea merge și putea vedea, dar nu-și putea folosi mâinile, îl îndruma.

Curând, fortul a fost pus cap la cap, și am stat înăuntru, vorbim despre exercițiul

acesta. Cu toții aveam puncte tari și puncte slabe. Echipa avea nevoie de toate

punctele tari. Dacă lipsea unul, era vai. Același lucru se întâmplă și cu cei

credincioși. Dumnezeu ne dă tuturor daruri. Darurile sunt diferite, dar El Se

așteaptă să le folosim în lucrarea Lui. Gândește-te la parabola uneltelor din

magazia tâmplarului.

Imaginează-ți că uneltele din magazia unui tâmplar țin o conferință:

„Fratele Ciocan prezidă. Mai mulți au sugerat că ar fi bine să părăsească

conferința pentru că este prea gălăgios. Ciocanul a replicat: «Daca sunt nevoit să

plec din această magazie, și Fratele Șurub trebuie să plece. Trebuie să-l sucești și

să-l răsucești să-l faci să realizeze ceva.» Atunci, Fratele Șurub a vorbit și a spus:

«Dacă doriți, plec. Dar Sora Rindea trebuie să plece și ea. Toată munca pe care o

face e doar la suprafață. Eforturile ei nu au nicio profunzime.» La aceasta, Sora

Rindea a răspuns: «Va trebui, de asemenea, să se retragă și Sora Riglă, pentru că ea

mereu măsoară oamenii de parcă ea ar fi singura care e dreaptă.» Sora Riglă s-a

plâns apoi de Fratele Șmirghel: «Și tu ar trebui să pleci, pentru că ești atât de aspru

și îi rănești aiurea pe oameni.» În miezul întregii discuții, a pășit Tâmplarul din

Nazaret. Sosise să-Și înceapă ziua de lucru. Punându-Și șorțul, S-a îndreptat către

bancul de lucru pentru a face un amvon de unde să proclame Evanghelia. A folosit

ciocanul, șurubul, rindeaua, rigla, șmirghelul și toate celelalte unelte. La sfârșitul

zilei de lucru, când amvonul era gata, Fratele Fierăstrău s-a ridicat și a notat: «Frați

și surori, am remarcat că noi toți suntem lucrători împreună cu Domnul.»”1

Viața lui Hristos

Matei 25:14-30

„Atunci Împărăţia cerurilor se va asemăna cu un om care, când era să plece

într-o altă ţară, a chemat pe robii săi şi le-a încredinţat avuţia sa. Unuia i-a dat cinci

talanţi, altuia doi, şi altuia unul: fiecăruia după puterea lui; şi a plecat. Îndată, cel

ce primise cei cinci talanţi s-a dus, i-a pus în negoţ şi a câştigat cu ei alţi cinci

talanţi. Tot aşa, cel ce primise cei doi talanţi a câştigat şi el alţi doi cu ei. Cel ce nu

1 Nelson’s Complete Book of Stories, Illustrations and Quotes, p. 128.

primise decât un talant s-a dus de a făcut o groapă în pământ şi a ascuns acolo

banii stăpânului său. După multă vreme, stăpânul robilor acelora s-a întors şi le-a

cerut socoteala. Cel ce primise cei cinci talanţi a venit, a adus alţi cinci talanţi şi a

zis: «Doamne, mi-ai încredinţat cinci talanţi; iată că am câştigat cu ei alţi cinci

talanţi.» Stăpânul său i-a zis: «Bine, rob bun şi credincios; ai fost credincios în

puţine lucruri, te voi pune peste multe lucruri; intră în bucuria stăpânului tău!» Cel

ce primise cei doi talanţi a venit şi el şi a zis: «Doamne, mi-ai încredinţat doi

talanţi; iată că am câştigat cu ei alţi doi talanţi.» Stăpânul său i-a zis: «Bine, rob

bun şi credincios; ai fost credincios în puţine lucruri, te voi pune peste multe

lucruri; intră în bucuria stăpânului tău!» Cel ce nu primise decât un talant a venit şi

el şi a zis: «Doamne, am ştiut că eşti om aspru, care seceri de unde n-ai semănat şi

strângi de unde n-ai vânturat: mi-a fost teamă şi m-am dus de ţi-am ascuns talantul

în pământ; iată-ţi ce este al tău!» Stăpânul său i-a răspuns: «Rob viclean şi leneş!

Ai ştiut că secer de unde n-am semănat şi că strâng de unde n-am vânturat; prin

urmare se cădea ca tu să-mi fi dat banii la zarafi şi, la venirea mea, eu mi-aş fi luat

înapoi cu dobândă ce este al meu! Luaţi-i, dar, talantul şi daţi-l celui ce are zece

talanţi. Pentru că celui ce are i se va da, şi va avea de prisos; dar de la cel ce n-are

se va lua şi ce are! Iar pe robul acela netrebnic, aruncaţi-l în întunericul de afară:

acolo va fi plânsul şi scrâşnirea dinţilor.»”

Care sunt realitățile pe care le prezintă această povestire, cu referire la faptul că

Dumnezeu dă oamenilor daruri spirituale?

În timp ce își adnotează Biblia și parafrazează fiecare pasaj, cursanții să se gândească la oameni din biserică care au diverse daruri. Pune-i să personalizeze fiecare verset cu nume ale oamenilor cunoscuți. De exemplu: „Îmi dau seama că Pastorul Karl are darul de a preda”. Sau „Doamna Johnson este ca un constructor. Întotdeauna găsește o cale de a spune ce e potrivit pentru a-i face pe oameni să se simtă mai bine”. „Frank este mereu primul care vine și te ajută. E clar că darul lui este de a sluji și de a ajuta.” „Am observat că, atunci când Beverly spune ceva în biserică, oamenii ascultă, eu cred că ei simt că ceea ce ea spune este ceea ce Dumnezeu ar spune dacă ar fi aici.” Acest exercițiu îi va pregăti pe cursanți să se gândească la locul lor în biserică.

Noi credem

Darurile spirituale

„Dumnezeu a revărsat asupra tuturor membrilor bisericii Sale din orice

generație daruri spirituale, pe care fiecare membru trebuie să le folosească într-o

slujire plină de iubire și pentru binele comun al bisericii și al omenirii. Date prin

mijlocirea Duhului Sfânt, care dă fiecărui membru după cum voiește El, darurile

aduc cu ele toate aptitudinile și capacitățile de slujire de care are nevoie Biserica

pentru a îndeplini funcțiile ei stabilite de Dumnezeu. Conform Sfintelor Scripturi,

aceste daruri cuprind funcții în vederea slujirii, ca de exemplu slujba vindecării, a

credinței, profeției, predicării, învățăturii, administrării, împăcării, compasiunii,

slujirii din iubire până la sacrificiu de sine, pentru ajutorarea și încurajarea

oamenilor. Unii membri sunt chemați de Dumnezeu și înzestrați de Duhul Sfânt

pentru îndeplinirea funcțiilor recunoscute de către biserică în lucrarea de pastorație,

evanghelistică, apostolică și de învățare, necesare în mod deosebit pentru

pregătirea membrilor în vederea lucrării de slujire, pentru dezvoltarea bisericii și

atingerea maturității spirituale, cum și pentru promovarea unității credinței și

cunoașterii de Dumnezeu. Când membrii folosesc aceste daruri spirituale, ca niște

slujitori credincioși ai harului felurit al lui Dumnezeu, biserica este ocrotită de

influențele distructive ale falselor învățături și progresează cu puterea de creștere

ce vine de la Dumnezeu și se zidește în credință și dragoste.”2

Citește următoarele versete și rescrie-le cu propriile cuvinte, pe măsură ce le

adnotezi în Biblia ta:

a.Romani 12:4-8

b. 1 Corinteni 12:9-11,27,28

c.Efeseni 4:8,11-16

d. Faptele Apostolilor 6:1-7

e.1 Timotei 3:1-13

f. 1 Petru 4:10,11

2 Seventh-day Adventists Believe, p. 206.

Alege, dintre versetele pe care le-ai studiat, un pasaj pe care vrei să-l memorezi

săptămâna asta și repetă-l în fiecare zi.

Cum să ne rugăm

Când te rogi, săptămâna aceasta, cere-I lui Dumnezeu să te învețe ce vrea El să

faci în biserica Sa. Apoi, în timp ce răspunzi la chestionarul „Ce talanți ai în

pungă?”, invită-L pe Dumnezeu să-ți arate cum îți poți pune în practică darurile.

Asigură-te că vor completa chestionarul împreună, astfel încât să poată discuta rezultatele ca grup. Ca orice chestionar, este un produs uman. Dar totuși caută să cunoască autodescrierea cursanților, fiind o bază de la care se va putea pleca pentru considerații și experimente ulterioare. Dacă un cursant obține un punctaj mare la secțiunea de leadership, nu înseamnă că este dovedit științific că acesta este un lider. Mai degrabă, pur și simplu înseamnă că leadershipul este ceva pentru care ar fi bine să se roage și să practice, pentru că e posibil ca Dumnezeu să-i fi oferit darul de a lucra ca lider în biserică. Singurul mod de a afla rezultatul final este să te implici realmente. Același principiu funcționează în privința oricărui alt dar.

Pune-i pe cursanți să citească instrucțiunile de la începutul chestionarului, ca să-și poată ajuta partenerii. Poate ar vrea să le spună părinților și pastorului sau altor lideri din biserică la ce lecție au ajuns și să descrie sumar ce conține această lecție, astfel încât adulții să-i poată ajuta pe parcursul acestui proces. Scopul este să-i ajute pe cursanți să-și simtă chemarea pentru slujire în viața bisericii. Când au terminat chestionarul și au rezultatele, ar fi bine să-i întrebe pe partenerii lor despre concluzii. Întreabă-i: „Ai fost surprins de punctajul obținut? Cum te simți în legătură cu secțiunile în care ai obținut punctaj mare? Din cele șapte daruri spirituale pe care se concentrează acest chestionar, simți că cel la care ai obținut cel mai mare punctaj este ceva ce te interesează? De ce da/de ce nu? Ești dispus să experimentezi câteva dintre activitățile din biserică pentru a vedea dacă e cu adevărat un dar pe care îl ai?”

Un alt mod de a primi confirmări în legătură cu darurile pe care Dumnezeu le-a dat cursanților este să-i pui să ceară sfaturi și păreri de la oameni după voia lui Dumnezeu. Poate fi vorba de un profesor, o rudă, un instructor de la Școala de Sabat sau de la Exploratori – oricine l-ar putea cunoaște pe cursant suficient de bine încât să împărtășească cum simt ei că Dumnezeu l-a înzestrat pe respectivul tânăr. Întrebări care pot fi adresate unui asemenea adult includ: „Ce exemple poți da care să demonstreze că acest anumit dar (cel la care s-a obținut punctaj mai mare) este în viața lui Susie? Pentru ce alte daruri (cele cu punctaje mai mici) ați recomanda ca Susie să se roage și să le acorde atenție? De ce? La ce activități specifice i-ați recomanda să participe pentru a o ajuta să-și descopere darurile spirituale?”

Nu există o formulă magică, ci doar să-I permitem Duhului Sfânt să ne îndrume și să ne angajeze în activități care edifică slujirea și misiunea bisericii. Cel mai mare indicator al înzestrării este succesul într-un anumit domeniu.

Mai mult decât cuvinte

Completează chestionarul „Ce talanți ai în pungă?”, împreună cu partenerul sau

cu grupul. Împărtășește cu ceilalți rezultatele și fă planuri despre cum să descoperi

moduri de a-ți folosi darurile în serviciul lui Dumnezeu.

Scrie o scrisoare pastorului tău sau comitetului spunându-le ce daruri crezi că

ai și învită-i să te pună la lucru. Vezi ce se întâmplă.

Intervievează pe cineva cunoscut, care a avut un impact în biserică sau în

comunitate. Folosește următoarele întrebări:

Spuneți-mi o povestire sau o experiență din viața dumneavoastră în care

Dumnezeu a putut folosi darurile dumneavoastră într-un mod special.

Cum ați explica ideea că diferitele daruri sunt egale? Este darul predicării mai

valoros decât darul slujirii tăcute din culise? Explicați cum funcționează lucrurile

acestea.

Ce sfat aveți pentru cineva ca mine care vrea să-I slujească lui Dumnezeu prin

biserica aceasta?

În oglindă

Gândește-te la interviul tău și împărtășește câteva lucruri pe care le-ai înțeles.

Caută 1 Timotei 4:12 și notează în jurnal câteva idei pe care le ai despre cum

poți aplica acest verset la viața ta. Fii concret.

Lecția 12 – Biserica

În mod special atunci când căutăm să ne descoperim darurile spirituale, studiul bisericii și al vieții ei este o parte importantă a vieții ca adventist de ziua a șaptea.

Obiectiv: Cursanții își vor aprofunda cunoștințele despre ceea ce sunt membrii bisericii în lumina descrierii biblice a bisericii și a vieții acesteia.

Tablourile cu „înainte” și „după” din Noul Testament descriu clar două grupuri diferite de credincioși. În vreme ce numele lor este același, atitudinile și acțiunile lor se schimbă mult pe parcursul câtorva săptămâni. Întreabă-i pe cursanți ce a făcut diferența. (Chiar înainte ca Hristos să meargă la ceruri, El a promis Duhul Sfânt. Când a venit Duhul Sfânt, oamenii au început să trăiască diferit.)

Spune-le cursanților să se gândească la o ocazie în care poate au văzut și ei lucruri asemănătoare în biserica lor și roagă-i să împărtășească câteva dintre acestea.

Expresia pe care ne vom concentra este: „Sunteți martori ai acestor lucruri.” Biserica este un corp de credincioși care diferă prin darurile pe care le au și care sunt unici prin personalitățile lor, dar sunt uniți în misiune.

Povestire introductivă

Fotografiile „înainte” și „după” pot părea uneori foarte convingătoare. Odată,

în timp ce stăteam la coadă într-un magazin alimentar, m-am uitat la un tabloid,

numai după ce am verificat să văd dacă mă observă cineva cunoscut. Nu voiam să-

mi fie înțeleasă greșit curiozitatea educațională. În timp ce studiam pozele cu

„înainte” și „după” care împânzeau paginile tabloidului, am observat o

caracteristică comună – oamenii din pozele „înainte” nu zâmbeau, însă cei din

pozele „după” o făceau. Fie că era vorba de pierdere în greutate sau coafuri, bronz

sau machiaj, în pozele „înainte” oamenii nu zâmbeau niciodată. Cei din pozele

„după” întotdeauna zâmbeau.

Privește această imagine „înainte” și „după” din Biblie și vezi ce crezi.

Înainte

„Au început să se întrebe unii pe alţii cine din ei să fie acela care va face lucrul

acesta. Între apostoli s-a iscat şi o ceartă, ca să ştie care din ei avea să fie socotit ca

cel mai mare.” (Luca 22:23,24)

După

„Toţi cei ce credeau erau împreună la un loc şi aveau toate de obşte. Îşi

vindeau ogoarele şi averile, şi banii îi împărţeau între toţi, după nevoile fiecăruia.

Toţi împreună erau nelipsiţi de la Templu în fiecare zi, frângeau pâinea acasă şi

luau hrana cu bucurie şi curăţie de inimă. Ei lăudau pe Dumnezeu şi erau plăcuţi

înaintea întregului norod. Şi Domnul adăuga în fiecare zi la numărul lor pe cei ce

erau mântuiţi.” (Faptele Apostolilor 2:44-47)

Asta da schimbare. Și scopul fiecărui set de poze „înainte” și „după” este să-ți

vândă un produs, o idee sau un serviciu. Deci ce îi transformă pe discipolii egoiști,

centrați pe sine în slujitori altruiști? Este ceea ce s-a petrecut între momentul de

ceartă și momentul ospățului împărtășit. Isus le-a dat o misiune, un mesaj și

puterea de a le face.

În povestirea care urmează, care a fost misiunea pe care a dat-o Isus? Care a

fost mesajul pentru lume? Și care a fost „puterea” care să le permită să izbutească?

Viața lui Hristos

Luca 24:36-53

„Pe când vorbeau ei astfel, Însuşi Isus a stat în mijlocul lor şi le-a zis: «Pace

vouă!» Plini de frică şi de spaimă, ei credeau că văd un duh. Dar El le-a zis:

«Pentru ce sunteţi tulburaţi? Şi de ce vi se ridică astfel de gânduri în inimă? Uitaţi-

vă la mâinile şi picioarele Mele, Eu sunt; pipăiţi-Mă şi vedeţi: un duh n-are nici

carne, nici oase, cum vedeţi că am Eu.» (Şi, după ce a zis aceste vorbe, le-a arătat

mâinile şi picioarele Sale.) Fiindcă ei, de bucurie, încă nu credeau şi se mirau, El

le-a zis: «Aveţi aici ceva de mâncare?» I-au dat o bucată de peşte fript şi un fagure

de miere. El le-a luat şi a mâncat înaintea lor. Apoi le-a zis: «Iată ce vă spuneam

când încă eram cu voi, că trebuie să se împlinească tot ce este scris despre Mine în

Legea lui Moise, în Proroci şi în Psalmi.» Atunci le-a deschis mintea, ca să

înţeleagă Scripturile. Şi le-a zis: «Aşa este scris şi aşa trebuia să pătimească Hristos

şi să învie a treia zi dintre cei morţi. Şi să se propovăduiască tuturor neamurilor, în

Numele Lui, pocăinţa şi iertarea păcatelor, începând din Ierusalim. Voi sunteţi

martori ai acestor lucruri. Şi iată că voi trimite peste voi făgăduinţa Tatălui Meu;

dar rămâneţi în cetate până veţi fi îmbrăcaţi cu putere de sus.» El i-a dus afară până

spre Betania. Şi-a ridicat mâinile şi i-a binecuvântat. Pe când îi binecuvânta, S-a

despărţit de ei şi a fost înălţat la cer. După ce I s-au închinat, ei s-au întors în

Ierusalim cu o mare bucurie. Şi tot timpul stăteau în Templu şi lăudau şi

binecuvântau pe Dumnezeu. Amin.”

Noi credem

Biserica

„Biserica este comunitatea credincioșilor care recunosc și mărturisesc pe Isus

Hristos ca Domn și Mântuitor. În continuarea poporului lui Dumnezeu din

timpurile Vechiului Testament, suntem chemați să ieșim din lume, să ne strângem

laolaltă pentru rugăciune, pentru comuniune, pentru învățarea Cuvântului, pentru

celebrarea Sfintei Cine, pentru slujirea întregii omeniri și proclamarea pe plan

mondial a Evangheliei. Biserica își trage autoritatea de la Hristos, care este

întruparea Cuvântului, și din Sfintele Scripturi, care sunt Cuvântul scris. Biserica

este familia lui Dumnezeu; adoptați de El și devenind copiii Lui, membrii ei trăiesc

pe baza noului legământ. Biserica este corpul lui Hristos, o comunitate a credinței,

al cărei Cap este Isus Hristos. Biserica este mireasa pentru care Hristos a murit, ca

El să poată s-o sfințească și s-o curățească. La întoarcerea Sa în triumf, El va

prezenta Sieși o biserică glorioasă, credincioasă în decursul tuturor veacurilor,

răscumpărată cu sângele Său, neavând vreo pată sau zbârcitură, ci sfântă și fără

prihană.”1

Citește următoarele versete și rescrie-le cu propriile cuvinte, pe măsură ce le

adnotezi în Biblia ta:

a.Geneza 12:3

1 Seventh-day Adventists Believe, p. 134.

b. Faptele Apostolilor 7:38

c.Efeseni 4:11-15; 3:8-11

d. Matei 28:19,20

e.Matei 16:13-20; 18:17,18

f. Efeseni 2:19-22; 1:22,23; 5:23-27

g.Coloseni 1:17,18

Alege, dintre versetele pe care le-ai studiat, un pasaj pe care vrei să-l memorezi

săptămâna asta și repetă-l în fiecare zi.

Cum să ne rugăm

Dacă te-ai putea ruga pentru o imagine cu biserica ta „înainte” și „după”, ce

schimbări ai spera să vezi? Care ar fi sursa acelor schimbări?

Mai mult decât cuvinte

Intervievează pe cineva care are o dragoste profundă pentru biserica sa locală.

Folosește următoarele întrebări:

Ce îți place cel mai mult la comunitatea ta locală? Ce ți-ar plăcea să schimbi?

Împărtășește o povestire sau o experiență pe care ai avut-o, care te inspiră să

rămâi devotat slujirii bisericii.

Care pasaj sau povestire din Scriptură îți vorbește în mod special despre cum ar

fi bine să trăim ca un corp de credincioși?

În oglindă

Gândește-te la interviul tău și împărtășește câteva lucruri pe care le-ai înțeles.

Lecția 13 – Moartea și învierea

Obiectiv: Cursanții vor integra perspectiva biblică asupra morții și învierii într-o încredere în Hristos plină de speranță.

Povestirea introductivă și incidentul din viața lui Hristos descriu două procesiuni, una plină de bucurie și de viață, iar cealaltă plină de durere și de disperare. În vreme ce Isus trezește pe cineva la viață din moarte în numai câteva situații, acest episod anume înfățișează în mod clar imaginea morții și a stăpânirii ei temporare asupra vieților oamenilor lui Dumnezeu. Povestea văduvei din Nain este în mod special dramatică. Isus întrerupe înmormântarea făcând patru lucruri: 1. El a văzut-o pe femeie în suferința și durerea ei. Văduvă fiind, mai fusese în acest cimitir. De vreme ce fiul care îi murise era singurul ei fiu, acum ea rămânea singură. Când a văzut-o Isus, scena L-a tulburat în adâncul sufletului Lui. 2. El i-a spus cuvinte de încurajare și de speranță. De fapt, El i-a spus să nu plângă, poate nu cel mai politicos lucru pe care îl poți spune la o înmormântare, dar El deja se îndrepta spre coșciug. 3. El Și-a pus mâna în fața coșciugului și a oprit înmormântarea. În gândirea ebraică, să atingi un mort te făcea necurat. Dar El Și-a ridicat mâna să spună: „Moartea se oprește aici. Pe acest om îl mai păstrez în viață.” 4. El l-a trezit pe băiat din moarte cu cuvintele gurii Sale și l-a înapoiat pe fiu mamei lui.

Întreabă-i pe cursanți dacă au fost vreodată la o înmormântare. Ce își amintesc despre această slujbă? Dar despre oameni? Dar despre cuvintele și acțiunile celorlalți?

Adu la întâlnirea de studiu un ziar local și citiți împreună anunțurile de decese. Întreabă-i pe cursanți ce cred că ar fi scris Petru, Pavel sau Însuși Hristos într-un mesaj de condoleanțe adresat membrilor familiei.

Alege, dintre cele patru afirmații, pe cea pe care o consideri cea mai puternică cu privire la moarte și la înviere. 1. Isus a văzut-o. 2. El a spus „Nu plânge”. 3. A oprit înmormântarea cu mâna Lui. 4. L-a chemat la viață pe băiat și l-a înapoiat mamei lui.

Povestire introductivă

Cu semințe pentru păsări încă în părul meu și cu parbrizul plin de cremă de ras,

ruj și panglici colorate, am apăsat butonul care încuie ușile mașinii mele. Acel

sunet a exprimat siguranță, protecție. Protejare de frații și prietenii mei. M-am uitat

la mireasa mea și am oftat ușurat. Nu prea mă simțeam căsătorit, cu toate

festivitățile, festele, împunsăturile și îmbrățișările de la revedere. Dar acum

plecasem în luna de miere și vreo două săptămâni de vacanță.

Cu cât ne îndepărtam de biserică, cu atât deveneam mai încântați. În timp ce

vorbeam, soția mea, Julie, a privit peste umărul meu și mi-a arătat ceva la stânga

mea. Iată-l, un polițist pe o motocicletă, la un metru și jumătate de mașina noastră,

holbându-se la mine. Fața lui avea o privire fixă, pe care am recunoscut-o din

experiențe anterioare. „Acum ce-am mai făcut?”, am spus ca pentru mine. Probabil

că am spus mai tare decât de obicei, pentru că, în acel moment, fața lui s-a luminat

cu un zâmbet și mi-a făcut un semn spunându-mi „Bravo!”. Înroșindu-mă, i-am

făcut cu mâna, iar el m-a depășit. Ce ușurare!

În timp ce Julie și cu mine vorbeam despre planurile noastre – plajă,

snorkeling, băuturi tropicale non-alcoolice de fructe și mult soare – brusc, am

călcat frâna. Mașina a scârțâit ușor. „Ce se întâmplă aici? Semaforul este verde și

toată lumea este...” În timp ce mașinile din fața noastră traversau intersecția ușor,

am observat micile steaguri portocalii. Mi-au întrerupt șirul de nemulțumiri. N-am

mai scos niciun cuvânt.

Mi-a apărut în minte cât de ciudat păreau toate astea. Două procesiuni. Una

plină de bucurie, de viață și de asteptări pline de speranță, cealaltă legată de

moarte, de durere și de o tristețe de necrezut. Doar imaginea acelor mașini care

treceau putea fura bucuria din mijlocul celei mai mari petreceri. A trecut și ultima

mașină și era rândul nostru să trecem, așa că am înaintat, dar nu fără să fim pe

gânduri. Doar gândul morții îi oprește pe oameni în drumurile lor – face să

înceteze glumele, bucuria, speranța, fericirea. Ni se pune ca un nod în gât. Nu

puteam rosti niciun cuvânt.

Știam din copilărie că la înmormântări nu spui multe. Doar arăți că îți pasă și

că suferi împreună cu familia și cu prietenii. Așa că nu spui niciun cuvânt. Asta

doar dacă nu ești Isus și tot scopul vieții Tale este să se termine cu înmormântările.

Trebuie să vezi povestea asta! În vreme ce eu tac la înmormântări, Isus rostește

cele mai neașteptate cuvinte pe care le-ai auzit vreodată, iar apoi – ei bine, vezi tu

singur ce crede Isus despre înmormântări.

Viața lui Hristos

Luca 7:11-17

„În ziua următoare, Isus Se ducea într-o cetate numită Nain. Împreună cu El

mergeau ucenicii Lui şi norod mult. Când S-a apropiat de poarta cetăţii, iată că

duceau la groapă pe un mort, singurul fiu al maicii lui, care era văduvă; şi cu ea

erau o mulţime de oameni din cetate. Domnului, când a văzut-o, I S-a făcut milă de

ea şi i-a zis: «Nu plânge!» Apoi S-a apropiat şi S-a atins de raclă. Cei ce o duceau

s-au oprit. El a zis: «Tinerelule, scoală-te, îţi spun!» Mortul a şezut în capul oaselor

şi a început să vorbească. Isus l-a dat înapoi maicii lui. Toţi au fost cuprinşi de

frică, slăveau pe Dumnezeu şi ziceau: «Un mare proroc S-a ridicat între noi; şi

Dumnezeu a cercetat pe poporul Său.» Vestea aceasta despre Isus s-a răspândit în

toată Iudeea şi prin toate împrejurimile.”

Pe măsură ce studiezi condiția omenirii în moarte și în înviere, ține minte că juniorii reacționează bine dacă le prezinți fapte clare. Mărește-le încrederea în Cuvântul lui Dumnezeu amplificând atributele cheie ale morții și învierii. De exemplu: „Ioan 11 Îl arată pe Isus vorbind despre moarte ca un somn.” „Morții nu știu nimic.” „Când Isus vine, întâi vor învia cei morți în Hristos.”

Noi credem

Moartea și învierea

„Plata păcatului este moartea. Dar Dumnezeu, care singur are nemurirea, va da

viața veșnică celor răscumpărați ai Săi. Până în ziua aceea însă, moartea este o

stare de inconștiență pentru toți oamenii. Când Domnul Hristos, care este viața

noastră, Se va arăta, neprihăniții înviați și cei neprihăniți în viață vor fi glorificați și

luați ca să întâmpine pe Domnul lor. A doua înviere, învierea celor nelegiuiți, va

avea loc după o mie de ani.”1

1 Seventh-day Adventists Believe, p. 348. (traducere din original)

Citește următoarele versete și rescrie-le cu propriile cuvinte, pe măsură ce le

adnotezi în Biblia ta:

a. Romani 6:23

b. 1 Timotei 6:15,16

c. Eclesiastul 9:5,6

d. Psalmi 146:3,4

e. Ioan 11:11-14

f. Coloseni 3:4

g. 1 Corinteni 15:51-54

h. 1 Tesaloniceni 4:13-17

i. Ioan 5:28,29

j. Apocalipsa 20:1-10

Alege, dintre versetele pe care le-ai studiat, un pasaj pe care vrei să-l memorezi

săptămâna asta și repetă-l în fiecare zi.

Cum să ne rugăm

Când vă rugați săptămâna aceasta, aduceți-vă aminte de cei care au nevoie de

alinare și de speranța învierii. Poate veți putea scrie un bilet cuiva care a pierdut pe

cineva drag și să-i împărtășiți promisiunile de înviere.

Mai mult decât cuvinte

Intervievează pe cineva despre care crezi că a participat la mai multe

înmormântări în viața lui. Folosește următoarele întrebări:

Care este lucrul cel mai însuflețitor și mai încurajator pe care l-ai auzit sau l-ai

văzut la o înmormântare?

Ce pasaj sau povestire din Biblie îți dă cel mai mult alinare cu privire la moarte

și înviere?

Ce putem face pentru oamenii care pierd pe cineva drag, iar necredincioșii cu

greu ar putea face?

În oglindă

Gândește-te la interviul tău și împărtășește câteva lucruri pe care le-ai înțeles.

Lecția 14 – A doua venire

Când vă întâlniți săptămâna aceasta, amintește-ți să-i pui pe cursanți să împărtășească ce au înțeles din interviurile pe care le-au luat.

Obiectiv: Cursanții vor înțelege a doua venire a lui Hristos și vor experimenta certitudinea personală de care au parte credincioșii, în timp ce veghează și lucrează pentru ziua aceea.

Povestirea introductivă este scurtă, pentru că lecția cuprinde trei parabole pe care le vom urmări. În ele, Isus descrie cum sunt oamenii lui Dumnezeu la venirea Sa sau ceea ce fac ei atunci. 1. Cinci fecioare sunt pregătite pentru Venire, nu pentru că ele vegheau (toate adormiseră până când el a sosit), ci pentru că aveau ulei mai mult. 2. Stăpânul a dat bani fiecăruia dintre muncitorii săi. Majoritatea s-au descurcat bine și au folosit darul în mod înțelept. Când a revenit, stăpânul i-a răsplătit – pe toți, cu excepția celui care a ales să nu-și folosească talantul pentru lucrarea stăpânului. Când Isus revine, El ne va găsi folosind cu credincioșie darurile pe care ni le-a dat pentru slava Sa. 3. Parabola despre oi și capre se axează pe ce vor face oamenii la revenirea Sa. Oamenii lui Dumnezeu vor fi agenți activi în a aduce speranță, alinare și îngrijire oamenilor în suferință.

Expresiile pe care ne vom concentra sunt cele care descriu felul oamenilor de-a fi, nu timpul când va reveni Hristos.

Povestire introductivă

Unele semne de circulație mă fac să mă prăpădesc de râs. „Încet se lucrează”

sau „Încet se joacă copii”. Cea care îmi place cel mai mult se află în vitrina

restaurantului fast-food Taco Bell, în apropiere de casa mea. Indicatorul spune:

„Tejghea pentru mașini” [n.tr.: engl.: Slow men at work. Slow children at play.

Drive through window]. Nu sunt sigur că ăsta e mesajul pe care vor să-l transmită.

Indicatoare sunt peste tot.

„Fiți atenți la semne”, a spus predicatorul. Putem interpreta asta în două

moduri diferite. Poate însemna: „Ține ochii larg deschiși pentru că indicatoarele de

care ai nevoie sunt chiar în fața ta”. Poate fi, de asemenea, un avertisment pentru a

nu căuta semne deloc. Sună ciudat? Matei 24 și 25 sunt în întregime despre

„Căutarea semnului”. Iată:

„El a şezut jos pe Muntele Măslinilor. Şi ucenicii Lui au venit la El la o parte şi

I-au zis: «Spune-ne, când se vor întâmpla aceste lucruri? Şi care va fi semnul

venirii Tale şi al sfârşitului veacului acestuia?»” (Matei 24:3)

Bine, lingviștilor! Cuvântul „semn” – este la singular sau plural? Vă rog să

spuneți „singular”. Mulțumesc. Deci, dacă semnul este singular, câte semne trebuie

să căutăm? Haideți, nu e întrebare-capcană. Răspunsul este „unu”. Dar războaiele

și veștile de războaie, cutremurele și antihriștii, inundațiile, uraganele și mesia

falși? Citiți Matei 24:3-29 și pune pe o listă toate „semnele” pe care le vezi. Acum

citește următorul verset:

„Atunci se va arăta în cer semnul Fiului omului, toate seminţiile pământului se

vor boci şi vor vedea pe Fiul omului venind pe norii cerului cu putere şi cu o mare

slavă.” (versetul 30)

L-ai văzut? „Semnul” celei de-a doua veniri a lui Hristos este cea de-a doua

venire a lui Hristos. Dar celelalte lucruri? Se pare că pe Dumnezeu Îl interesează ce

fac oamenii atunci când El va veni a doua oară, mai mult decât evenimentele care

indică timpul revenirii Sale. Mă puteți numi nebun, dar cele trei parabole din Matei

25 vorbesc toate despre ce înseamnă de fapt „să fii pregătit”.

Viața lui Hristos

Matei 25:1-13

„Atunci Împărăţia cerurilor se va asemăna cu zece fecioare care şi-au luat

candelele şi au ieşit în întâmpinarea mirelui. Cinci din ele erau nechibzuite, şi cinci

înţelepte. Cele nechibzuite, când şi-au luat candelele, n-au luat cu ele untdelemn;

dar cele înţelepte, împreună cu candelele, au luat cu ele şi untdelemn în vase.

Fiindcă mirele zăbovea, au aţipit toate şi au adormit. La miezul nopţii, s-a auzit o

strigare: «Iată mirele, ieşiţi-i în întâmpinare!» Atunci toate fecioarele acelea s-au

sculat şi şi-au pregătit candelele. Cele nechibzuite au zis celor înţelepte: «Daţi-ne

din untdelemnul vostru, căci ni se sting candelele.» Cele înţelepte le-au răspuns:

«Nu; ca nu cumva să nu ne ajungă nici nouă nici vouă; ci mai bine duceţi-vă la cei

ce vând untdelemn şi cumpăraţi-vă.» Pe când se duceau ele să cumpere untdelemn,

a venit mirele: cele ce erau gata au intrat cu el în odaia de nuntă şi s-a încuiat uşa.

Mai pe urmă, au venit şi celelalte fecioare şi au zis: «Doamne, Doamne, deschide-

ne!» Dar el, drept răspuns, le-a zis: «Adevărat vă spun că nu vă cunosc!» Vegheaţi,

dar, căci nu ştiţi ziua, nici ceasul în care va veni Fiul omului.”

Matei 25:14-29

„Atunci Împărăţia cerurilor se va asemăna cu un om care, când era să plece

într-o altă ţară, a chemat pe robii săi şi le-a încredinţat avuţia sa. Unuia i-a dat cinci

talanţi, altuia doi, şi altuia unul: fiecăruia după puterea lui; şi a plecat. Îndată, cel

ce primise cei cinci talanţi s-a dus, i-a pus în negoţ şi a câştigat cu ei alţi cinci

talanţi. Tot aşa, cel ce primise cei doi talanţi a câştigat şi el alţi doi cu ei. Cel ce nu

primise decât un talant s-a dus de a făcut o groapă în pământ şi a ascuns acolo

banii stăpânului său. După multă vreme, stăpânul robilor acelora s-a întors şi le-a

cerut socoteala. Cel ce primise cei cinci talanţi a venit, a adus alţi cinci talanţi şi a

zis: «Doamne, mi-ai încredinţat cinci talanţi; iată că am câştigat cu ei alţi cinci

talanţi.» Stăpânul său i-a zis: «Bine, rob bun şi credincios; ai fost credincios în

puţine lucruri, te voi pune peste multe lucruri; intră în bucuria stăpânului tău!» Cel

ce primise cei doi talanţi a venit şi el şi a zis: «Doamne, mi-ai încredinţat doi

talanţi; iată că am câştigat cu ei alţi doi talanţi.» Stăpânul său i-a zis: «Bine, rob

bun şi credincios; ai fost credincios în puţine lucruri, te voi pune peste multe

lucruri; intră în bucuria stăpânului tău!» Cel ce nu primise decât un talant a venit şi

el şi a zis: «Doamne, am ştiut că eşti om aspru, care seceri de unde n-ai semănat şi

strângi de unde n-ai vânturat: mi-a fost teamă şi m-am dus de ţi-am ascuns talantul

în pământ; iată-ţi ce este al tău!» Stăpânul său i-a răspuns: «Rob viclean şi leneş!

Ai ştiut că secer de unde n-am semănat şi că strâng de unde n-am vânturat; prin

urmare se cădea ca tu să-mi fi dat banii la zarafi şi, la venirea mea, eu mi-aş fi luat

înapoi cu dobândă ce este al meu! Luaţi-i, dar, talantul şi daţi-l celui ce are zece

talanţi. Pentru că celui ce are i se va da, şi va avea de prisos; dar de la cel ce n-are

se va lua şi ce are!”

Matei 25:31-46

„Când va veni Fiul omului în slava Sa cu toţi sfinţii îngeri, va şedea pe scaunul

de domnie al slavei Sale. Toate neamurile vor fi adunate înaintea Lui. El îi va

despărţi pe unii de alţii cum desparte păstorul oile de capre; şi va pune oile la

dreapta, iar caprele la stânga Lui. Atunci Împăratul va zice celor de la dreapta Lui:

«Veniţi binecuvântaţii Tatălui Meu de moşteniţi Împărăţia care v-a fost pregătită

de la întemeierea lumii. Căci am fost flămând, şi Mi-aţi dat de mâncat; Mi-a fost

sete, şi Mi-aţi dat de băut; am fost străin, şi M-aţi primit; am fost gol, şi M-aţi

îmbrăcat; am fost bolnav, şi aţi venit să Mă vedeţi; am fost în temniţă, şi aţi venit

pe la Mine.» Atunci cei neprihăniţi Îi vor răspunde: «Doamne, când Te-am văzut

noi flămând şi Ţi-am dat să mănânci? Sau fiindu-Ţi sete şi Ţi-am dat de ai băut?

Când Te-am văzut noi străin şi Te-am primit? Sau gol şi Te-am îmbrăcat? Când

Te-am văzut noi bolnav sau în temniţă şi am venit pe la Tine?» Drept răspuns,

Împăratul le va zice: «Adevărat vă spun că, ori de câte ori aţi făcut aceste lucruri

unuia din aceşti foarte neînsemnaţi fraţi ai Mei, Mie Mi le-aţi făcut.» Apoi va zice

celor de la stânga Lui: «Duceţi-vă de la Mine, blestemaţilor, în focul cel veşnic

care a fost pregătit diavolului şi îngerilor lui! Căci am fost flămând, şi nu Mi-aţi

dat să mănânc; Mi-a fost sete, şi nu Mi-aţi dat să beau; am fost străin, şi nu M-aţi

primit; am fost gol, şi nu M-aţi îmbrăcat; am fost bolnav şi în temniţă, şi n-aţi venit

pe la Mine.» Atunci Îi vor răspunde şi ei: «Doamne, când Te-am văzut noi

flămând, sau fiindu-Ţi sete, sau străin, sau gol, sau bolnav, sau în temniţă, şi nu Ţi-

am slujit?» Şi El, drept răspuns, le va zice: «Adevărat vă spun că, ori de câte ori n-

aţi făcut aceste lucruri unuia dintre aceşti foarte neînsemnaţi fraţi ai Mei, Mie nu

Mi le-aţi făcut.» Şi aceştia vor merge în pedeapsa veşnică, iar cei neprihăniţi vor

merge în viaţa veşnică.”

În timp ce cursanții parafrazează fiecare verset și își adnotează Bibliile, confirmați învățătura clară că a doua venire va fi un eveniment concret, personal, vizual, audibil, care distruge moartea și zguduie pământul, care marchează finalul erei păcatului și începutul erei slavei.

Potrivit cu povestirile de mai sus, cum arată oamenii care sunt pregătiți pentru

revenirea lui Hristos? Cu ce își ocupă ei timpul?

Noi credem

A doua venire

„A doua venire a Domnului Hristos este binecuvântata nădejde a bisericii,

marele apogeu al Evangheliei. Venirea Mântuitorului va fi literală, personală,

vizibilă și mondială. Când El va reveni, morții neprihăniți vor fi înviați și,

împreună cu neprihăniții, cei vii vor fi glorificați și luați la cer, dar cei nelegiuiți

vor muri. Împlinirea aproape completă a majorității profețiilor, împreună cu

condițiile existente în prezent în lume, arată faptul că venirea Domnului Hristos

este iminentă. Timpul acestui eveniment nu a fost descoperit, de aceea suntem

îndemnați să fim gata în orice vreme.”1

Citește următoarele versete și rescrie-le cu propriile cuvinte, pe măsură ce le

adnotezi în Biblia ta:

a. Apocalipsa 1:7

b. Matei 24:43,44

c. 1 Tesaloniceni 4:13-18

d. 1 Corinteni 15:51-54

e. 2 Tesaloniceni 1:7-10; 2:8

f. Apocalipsa 14:14-20

g. Apocalipsa 19:11-21

h. Matei 24

1 Seventh-day Adventists Believe, p. 332.

i. 2 Timotei 3:1-5

j. 1 Tesaloniceni 5:1-6

Alege, dintre versetele pe care le-ai studiat, un pasaj pe care vrei să-l memorezi

săptămâna asta și repetă-l în fiecare zi.

Cum să ne rugăm

În această săptămână, roagă-te pentru un duh de pregătire. Roagă-te, pe

parcursul zilei, pentru prietenii tăi, rudele tale și pentru alte persoane din

comunitatea ta. Fă din această săptămână un timp pentru a te ruga pentru alții.

Mai mult decât cuvinte

Ia un interviu unei persoane din biserica ta care are cel puțin 50 de ani.

Folosește următoarele întrebări:

Ce evenimente te-au făcut să gândești „Sigur Hristos vine anul acesta”?

Ce aspect legat de a doua venire aștepți cu nerăbdare?

Ce vrei să faci sau să fii surprins făcând, atunci când Isus revine pe norii de

slavă?

În oglindă

Gândește-te la interviul tău și împărtășește câteva lucruri pe care le-ai înțeles.

Lecția 15 – Mileniul și sfârșitul păcatului

La începutul acestui studiu, recapitulează împreună cu grupa de cursanți părțile relevante legate de a doua venire și încheiați cu o discuție despre interviurile lor.

Subiecte din lecția de săptămâna trecută:Cei morți în Hristos sunt aduși la viață (cei răi rămân în morminte).Cei vii care sunt în Hristos vor fi înălțați în văzduh pentru a-L întâlni.Cei vii care sunt pierduți vor muri din cauza strălucirii.Subiecte din lecția de săptămâna aceasta:Cei neprihăniți vor trăi cu Hristos în Rai.Cei morți vor rămâne în mormintele lor până vor trece o mie de ani, când

Hristos îi va învia pentru a fi judecați și va curăța Pământul complet prin foc.Obiectiv: Cursanții vor vedea compasiunea și dreptatea lui Dumnezeu când va

îndepărta păcatul din Univers pentru totdeauna.Povestirea introductivă descrie cât de surprinzător va fi sfârșitul, în special în

lumina celor despre care am crezut că vor încheia cu succes cursa spirituală. Ideea povestirii este să nu ne concentrăm pe cine credem noi că va fi sau nu va fi acolo, ci să ne concentrăm pe alergarea noastră în cursă. Cei o mie de ani vor oferi timp pentru întrebări și o căutare temeinică după căile lui Dumnezeu. Când se va sfârși, vom ști fără îndoială că Dumnezeu a fost nu doar drept, ci și îndurător. Pedeapsa finală a celor răi este dreaptă și potrivită, iar toți cei pierduți vor fi de acord că a fost propria lor alegere. Este vital să ne amintim că Dumnezeu ne permite să ne alegem locuința veșnică. Calomnia plină de înșelăciune a lui Satana îl acuză pe Dumnezeu că este nedrept, poruncitor și că Se folosește de puterea Lui împotriva creaturilor Sale. Dar într-o zi le va fi tuturor clar că păcatul este rezultatul unei minciuni pe care a spus-o Lucifer. Păcatul, ne promite Dumnezeu, nu se va mai ridica niciodată.

În Viața lui Hristos, pasajul pe care ne vom concentra este: „Adevărat vă spun că atunci când va sta Fiul omului pe scaunul de domnie al măririi Sale, la înnoirea tuturor lucrurilor, voi, care M-aţi urmat, veţi şedea şi voi pe douăsprezece scaune de domnie şi veţi judeca pe cele douăsprezece seminţii ale lui Israel. Şi oricine a lăsat case, sau fraţi, sau surori, sau tată, sau mamă, sau nevastă, sau feciori, sau holde, pentru Numele Meu, va primi însutit şi va moşteni viaţa veşnică. Dar mulţi din cei dintâi vor fi cei din urmă, şi mulţi din cei din urmă vor fi cei dintâi.”

Povestire introductivă

Cursele în jurul blocului deveniseră un mod foarte răspândit de a petrece

timpul liber în cartierul nostru. Oricine se putea alătura. De obicei, câștigau fetele,

pentru că erau cu puțin mai mari decât noi. Îmi plăcea foarte tare să le urmăresc

cum dădeau startul și cum, cinci minute mai târziu, se năpusteau de după colț,

pufăind, gâfâind, mormăind în fuga lor până la linia de sosire. Gregg era șansa

noastră de a câștiga, și se părea că a câștigat o dată cursa pentru că fetele s-au

împiedicat unele de altele la start. Până s-au ridicat fetele și au intrat din nou în

cursă, băieții ajunseseră la colțul străzii. Cu ochii pe linia de sosire, mi-am plănuit

dansul victoriei. Mi l-am imaginat pe Gregg venind de după colț, cu părul său lung

și sârmos în vânt, urmat de ceilalți atleți hotărâți.

Însă, în schimb, am fost șocat să văd cum Christina a apărut prima, cu părul ei

lung și negru zburând în bătaia vântului. Următoarea apăru Tonya. Apoi Shonna.

Ce se întâmplă aici?, mi-am spus în gând. Rânjeau în timp ce treceau linia de

sosire. „Ai face bine să te duci să-i ajuți pe amicii tăi, Troy”, au spus în bătaie de

joc și au făcut propriul dans al victoriei.

Sărind pe bicicleta mea, am descoperit la scurt timp ce se întâmplase. De la

distanță, îl puteam auzi pe unul dintre vecinii noștri grădinari strigând: „Plantele

mele noi... abia ieri am plantat semințele pentru gazon și uite ce ați făcut...

iresponsabililor... obraznicilor... păcătoșilor...” De îndată, mi-am întors bicicleta.

Pasămite, băieții au încercat o scurtătură prin curtea vecinului și au fost prinși

asupra faptei.

Când mă gândesc la ziua aceea, mă gândesc că sfârșitul lumii poate fi

asemănător. Cei o mie de ani seamănă mult cu linia de sosire pe care toată lumea

stă cu ochii ațintiți și se miră de ce turnură au luat lucrurile. La ce fel de întrebări

crezi că va trebui să răspundă oamenii? Ce crezi că va fi nevoie să ne explice Isus?

Înainte ca cei răi să primească pedeapsa, de ce anume vom vrea noi să fim siguri?

Marea luptă are legătură cu reputația lui Dumnezeu. Satana a răspândit un zvon

subtil, dar foarte înșelător: Dumnezeu este aspru, exigent, cu cerințe prea mari și,

dacă ești împotriva Lui, ești ca și mort. Nu aș putea sluji unui astfel de Dumnezeu

decât din frică. Când poporul lui Dumnezeu, care va fi în viață la venirea Sa, și cei

care sunt aduși la viață vor merge cu El în orașul din ceruri, ce vom avea noi

nevoie să știm? Sunt sigur că o mare parte din ceea ce va avea loc îmi rămâne

necunoscută, dar un lucru de care sunt sigur este că vom vedea începutul, mijlocul

și sfârșitul luptei cosmice dintre bine și rău. Când unii despre care noi credem că

vor trece linia de sosire nu o vor face, vom avea nevoie să știm de ce. Când se va

porni focul, nu doar că vom înțelege că Dumnezeu a făcut ce era corect, ci vom

cânta din inimă lauda că El a făcut tot posibilul pentru a-i salva pe toți – excepție

făcând a-i salva împotriva voinței lor. E greu de înțeles – dar e foarte real.

Uneori ne e teamă, sau ne tulburăm, sau pur și simplu încercăm să prezicem ce

se va întâmpla în timpul acela. Un lucru este sigur: vom fi cu toții de acord că

Dumnezeu este drept și că El este bun.

Viața lui Hristos

Matei 19:16-30

„Atunci s-a apropiat de Isus un om şi I-a zis: «Învăţătorule, ce bine să fac, ca să

am viaţa veşnică?» El i-a răspuns: «De ce mă întrebi: „Ce bine?” Binele este unul

singur. Dar dacă vrei să intri în viaţă, păzeşte poruncile.» «Care?», I-a zis el. Şi

Isus i-a răspuns: «Să nu ucizi; să nu preacurveşti; să nu furi; să nu faci o

mărturisire mincinoasă; să cinsteşti pe tatăl tău şi pe mama ta şi să iubeşti pe

aproapele tău ca pe tine însuţi.» Tânărul I-a zis: «Toate aceste porunci le-am păzit

cu grijă din tinereţea mea; ce-mi mai lipseşte?» «Dacă vrei să fii desăvârşit», i-a

zis Isus, «du-te de vinde ce ai, dă la săraci şi vei avea o comoară în cer! Apoi vino

şi urmează-Mă.» Când a auzit tânărul vorba aceasta, a plecat foarte întristat; pentru

că avea multe avuţii. Isus a zis ucenicilor Săi: «Adevărat vă spun că greu va intra

un bogat în Împărăţia Cerurilor. Vă mai spun iarăşi că este mai uşor să treacă o

cămilă prin urechea acului, decât să intre un bogat în Împărăţia lui Dumnezeu.»

Ucenicii, când au auzit lucrul acesta, au rămas uimiţi de tot şi au zis: «Cine poate,

atunci, să fie mântuit?» Isus S-a uitat ţintă la ei şi le-a zis: «La oameni lucrul acesta

este cu neputinţă, dar la Dumnezeu toate lucrurile sunt cu putinţă.» Atunci Petru a

luat cuvântul şi I-a zis: «Iată că noi am lăsat tot şi Te-am urmat; ce răsplată vom

avea?» Isus le-a răspuns: «Adevărat vă spun că atunci când va sta Fiul omului pe

scaunul de domnie al măririi Sale, la înnoirea tuturor lucrurilor, voi, care M-aţi

urmat, veţi şedea şi voi pe douăsprezece scaune de domnie şi veţi judeca pe cele

douăsprezece seminţii ale lui Israel. Şi oricine a lăsat case, sau fraţi, sau surori, sau

tată, sau mamă, sau nevastă, sau feciori, sau holde, pentru Numele Meu, va primi

însutit şi va moşteni viaţa veşnică. Dar mulţi din cei dintâi vor fi cei din urmă, şi

mulţi din cei din urmă vor fi cei dintâi.»”

În timp ce cursanții studiază evenimentele din timpul celor o mie de ani și distrugerea celor răi, pune-i să facă o cronologie.

Noi credem

Mileniul și sfârșitul păcatului

„Mileniul este domnia de o mie de ani a Domnului Hristos cu sfinții Săi în

ceruri, între prima și a doua înviere. În acest timp, morții cei nelegiuiți vor fi

judecați; pământul va fi în totul pustiu, fără ființe omenești vii, care să-l locuiască,

ci ocupat doar de Satana și îngerii săi. La sfârșitul mileniului, Domnul Hristos cu

sfinții Săi și Cetatea cea Sfântă vor coborî din ceruri pe Pământ. Morții cei

nelegiuiți vor fi atunci înviați și, împreună cu Satana și îngerii lui, vor înconjura

cetatea; dar foc va coborî de la Dumnezeu și-i va arde și va curăți Pământul.

Universul va fi astfel eliberat pentru totdeauna de păcat și de păcătoși.”1

Citește următoarele versete și rescrie-le cu propriile cuvinte, pe măsură ce le

adnotezi în Biblia ta:

a.Apocalipsa 20

b. 1 Corinteni 6:2,3

c.Ieremia 4:23-26

d. Apocalipsa 21:1-5

e.Maleahi 4:1

f. Ezechiel 28:18,19

Alege, dintre versetele pe care le-ai studiat, un pasaj pe care vrei să-l memorezi

săptămâna aceasta și repetă-l în fiecare zi.

Cum să ne rugăm

1 Seventh-day Adventists Believe, p. 362.

Gândește-te la versetele pe care le-ai studiat. Dumnezeu ți-a dat suficiente

informații pentru a te face să ai încredere în ce privește viața ta acum și în zilele

care vor veni. În săptămâna aceasta, roagă-te cu mulțumire pentru ceea ce

Dumnezeu a făcut și pentru ceea ce promite să facă la sfârșit.

Mai mult decât cuvinte

Ia un interviu cuiva, adresându-i următoarele întrebări:

Cum ar putea un Dumnezeu al dragostei să distrugă lumea cu foc? Nu-ți pare

acesta un lucru aspru? Explică.

Ce povestire sau pasaj din Biblie îți dă cel mai mult încredere și asigurare că

viața ta este în siguranță în mâinile lui Dumnezeu?

În oglindă

Gândește-te la interviul tău și împărtășește câteva lucruri pe care le-ai înțeles.

Lecția 16 – Noul Pământ

Una dintre frumusețile mesajului adventist este imaginea de ansamblu pe care ne-o prezintă despre Dumnezeu, caracterul Său și planul Său pentru oameni. Învățătura despre Noul Pământ îl încurajează mult pe credincios, pentru că putem avea încredere că vom trăi veșnic în incredibila bucurie și dragoste a Mântuitorului.

Obiectiv: Cursanții vor descoperi planul extraordinar al lui Dumnezeu pentru restabilirea și recrearea Pământului. Lecția va căuta să creeze moduri care să-i ajute să-și dezvolte realitatea unui loc numit Paradis.

Uneori auzim vorbindu-se despre viața pe Noul Pământ de parcă ar depinde de noi. Însă tâlharul de pe cruce este un exemplu bun de om care lasă toate detaliile în seama lui Dumnezeu.

Imaginează-ți că ai ocazia să alegi orice vrei de ziua ta. Cei mai mulți s-ar gândi: „Cât de mult este prea mult?” Însă totul depinde de cel care oferă. Nu vreau

să minimalizez ceea ce Hristos are în plan pentru mine, zicând: „Mă voi da cu snowboardul în veșnicie și voi avea părul verde crud.” Trebuie să învățăm să avem încredere în Dumnezeu. O întrebare pe care le-o poți adresa cursanților este: „În ce se va asemăna viața pe Noul Pământ cu viața de acum? Ce va fi diferit?” Pune-i pe cursanți să arunce o privire peste ultimele pagini ale cărții The Great Controversy (n.tr.: tradusă în română sub titlul Marea Luptă) și să citească împreună câteva dintre paragrafele care descriu existența pe Noul Pământ, în mod special paginile 675, 676 (n.tr.: din original), în care Ellen White descrie în ce fel vom trăi pe Noul Pământ și în Noul Ierusalim.

Povestire introductivă

Îmi place orezul foarte mult. Însă după câteva săptămâni petrecute în Asia,

eram nerăbdător să mănânc un cartof. Paste. Un burrito. Orice, dar nu orez. Când

m-a întrebat soția mea: „Ce vrei să mănânci când te întorci de la aeroport?”, am

răspuns: „Nu contează – orice, în afară de orez.” Iar ea a înțeles.

Cum ai descrie Paradisul? Cum vor arăta casele? Cât de înalți vor fi arborii

mango? Chiar vor fi peste tot arbori cu gogoși umplute cu ciocolată? – asta a spus

în predica sa evanghelistul care a venit la mine în biserică. Voi fi sincer cu voi. Nu-

mi pasă cum va arăta Noul Pământ. Aș putea mânca orice se află acolo o întreagă

nesfârșită veșnicie – chiar și orez. Ce mă voi bucura să nu existe acolo sunt

următoarele titluri de ziar:

„Mamă și copil bătuți crunt de soț beat. Ambii sunt în stare critică.”

„Incendiul a luat viața unui băiat de 12 ani.”

„O fetiță în vârstă de patru ani a pierdut lupta împotriva cancerului.”

„Băiețel de trei ani moare într-un accident tragic.”

„Rata infracțiunilor comise din ură crește, iar minoritățile locale trăiesc cu

frică.”

„Incidența violurilor a crescut în campusurile colegiilor.”

„Bombe, războaie, victime inocente.”

Aș putea continua – dar ai prins ideea. Să fii în siguranță, oricum ar fi Noul

Pământ, e în regulă pentru mine. De ce? Privește!

„Apoi am văzut un cer nou şi un pământ nou; pentru că cerul dintâi şi pământul

dintâi pieriseră, şi marea nu mai era. Şi eu am văzut coborându-se din cer, de la

Dumnezeu, cetatea sfântă, Noul Ierusalim, gătită ca o mireasă împodobită pentru

bărbatul ei. Şi am auzit un glas tare care ieşea din scaunul de domnie şi zicea: «Iată

cortul lui Dumnezeu cu oamenii! El va locui cu ei, şi ei vor fi poporul Lui, şi

Dumnezeu Însuşi va fi cu ei. El va fi Dumnezeul lor. El va şterge orice lacrimă din

ochii lor. Şi moartea nu va mai fi. Nu va mai fi nici tânguire, nici ţipăt, nici durere,

pentru că lucrurile dintâi au trecut.» Cel ce şedea pe scaunul de domnie a zis: «Iată,

Eu fac toate lucrurile noi.» Şi a adăugat: «Scrie, fiindcă aceste cuvinte sunt

vrednice de crezut şi adevărate.»” (Apocalipsa 21:1-5)

(Subliniază cele trei lucruri despre Noul Pământ pe care le aștepți cu nerăbdare.

Împărtășește-le cu partenerul tău de studiu.)

Imaginează-ți-l pe tâlharul de pe cruce. Crezi că se gândea la gogoși cu

ciocolată și la arborii mango? Nici gând. Probabil se gândea: „Dacă e adevărat

ceea ce spune, stau de partea acestui tip cât e veșnicia de lungă.”

Viața lui Hristos

Luca 23:39-43

„Unul dintre tâlharii răstigniţi Îl batjocorea şi zicea: «Nu eşti Tu Hristosul?

Mântuieşte-Te pe Tine Însuţi şi mântuieşte-ne şi pe noi!» Dar celălalt l-a înfruntat

şi i-a zis: «Nu te temi tu de Dumnezeu, tu, care eşti sub aceeaşi osândă? Pentru noi

este drept, căci primim răsplata cuvenită pentru fărădelegile noastre; dar Omul

acesta n-a făcut niciun rău.» Şi a zis lui Isus: «Doamne, adu-Ţi aminte de mine,

când vei veni în Împărăţia Ta!» Isus a răspuns: «Adevărat îţi spun că astăzi vei fi

cu Mine în rai.»”

Noi credem

Noul Pământ

„Pe Noul Pământ, în care va locui neprihănirea, Dumnezeu a pregătit un cămin

veșnic pentru cei răscumpărați și un mediu desăvârșit pentru viața veșnică, pentru

iubire, bucurie și pentru a învăța în prezența Lui. Căci aici Dumnezeu Însuși va

locui cu poporul Său, iar moartea și suferința vor dispărea. Marea luptă va fi

încheiată și nu va mai fi păcat. Toate lucrurile, însuflețite și neînsuflețite, vor

declara că Dumnezeu este dragoste; și El va domni veșnic. Amin.”1

Citește următoarele versete și rescrie-le cu propriile cuvinte, pe măsură ce le

notezi în Biblia ta:

a.2 Petru 3:13

b. Isaia 35

c.Isaia 65:17-25

d. Matei 5:5

e.Apocalipsa 21:1-7; 22:1-5; 11:15

Alege, dintre versetele pe care le-ai studiat, un pasaj pe care vrei să-l memorezi

săptămâna aceasta și repetă-l în fiecare zi.

Acum este timpul să ne antrenăm pentru viața pe Noul Pământ. Acest exercițiu este începutul unui stil de viață. Un cursant a îngrădit o bucată de pământ de 5x5 metri și a plantat o viță de vie. O ține curată, fără buruieni, ca semn de aducere aminte pentru zilele ce vor veni. Pune-i pe cursanți să se gândească la câteva lucruri de zi cu zi pe care le pot face pentru a trăi ca și când Raiul deja ar fi venit.

Cum să ne rugăm

Când te vei ruga, săptămâna aceasta, adu-ți aminte de cei care au disperată

nevoie de un strop de Rai chiar acum.

Mai mult decât cuvinte

1 Seventh-day Adventists Believe, p. 374.

Ia un interviu cuiva despre care crezi că s-a gândit la Rai și la Noul Pământ.

Folosește următoarele întrebări:

Ce îți dorești cel mai mult la Noul Pământ? Ce îți va lipsi cel mai mult?

Ce promisiune din Scriptură te ajută cel mai mult să înțelegi cum va fi Raiul?

De ce crezi că păcatul nu va mai domni niciodată pe Noul Pământ?

În oglindă

Gândește-te la interviul tău și împărtășește câteva lucruri pe care le-ai înțeles.

Lecția 17 – Administrarea creștină

Odată ce am analizat evenimentele majore (moartea, învierea, a doua venire, cei o mie de ani, noul pământ), acum ne concentrăm atenția pe cum să trăim vieți care să Îi dea slavă Mântuitorului și care să pregătească lumea noastră pentru Împărăția lui Dumnezeu.

Până în acest punct, probabil că tu și cursanții tăi ați stabilit o rutină în activitățile întreprinse – interviu, adnotarea Bibliei, rugăciune și slujire, împărtășirea ideilor, gândire și notarea în jurnal.

Obiectiv: Cursanții își vor aprofunda cunoștințele despre cum Dumnezeu îi cheamă pe credincioși la o predare completă a vieților lor, a resurselor lor și a inimilor lor pentru lucrarea și slava Împărăției Sale.

În lumina evenimentelor pe care tocmai le-am studiat, cu greu un credincios ar intra în discuții conflictuale pe tema banilor, a împodobirii sau a muzicii adecvate. Sarcina liderilor și a instructorilor este să se raporteze la imaginea de ansamblu atunci când vorbesc despre îndatoririle vieții creștine.

Lecțiile de la 1 la 12 pun temelia relației noastre cu Dumnezeu și unul cu altul. Lecțiile de la 13 la 16 examinează evenimente care constituie, de-a lungul istoriei, planul lui Dumnezeu de mântuire. În cele din urmă, lecțiile 17-21 vor explora metode practice de a trăi creștinește.

Cheia pentru a preda această secțiune este să oferi un model de trăire pozitivă, plină de bucurie, adânc înrădăcinată în adevărurile pe care le-am studiat până la acest moment.

În această lecție vom studia despre slujirea creștină. Povestirile introductive descriu un stil de viață după modelul Cerului de a oferi, de a împărtăși, de altruism.

Pe măsură ce citesc povestirile, pune-i pe cursanți să remarce „nesocotința” celor darnici. Adresează întrebarea: „În ce fel cei darnici din cele două povestiri sunt nesocotiți? Cu privire la ce sunt ei nesocotiți? La ce anume, totuși, se gândesc ei?”

Expresia pe care ne vom concentra în secțiunea Viața lui Hristos este: „Ea a făcut un lucru frumos față de Mine.” Timpul pe care I-l oferim lui Hristos, energia noastră, banii noștri sunt lucruri personale. Femeia I-a dat ceva. Ceea ce oferim, cu toate că poate oferim direct unei biserici, în realitate Îi oferim Lui.

Povestire introductivă

„Mai am mărunt în scrumiera din mașină. Pot merge să-l aduc?”, a întrebat

Rebeca în timp ce descărca teancuri de bancnote șifonate în ambele mele mâini. Ea

și alți cursanți din grupa mea începuseră să răspundă la o solicitare pentru

rugăciune. Finley avea nevoie de un bilet de avion pentru a putea participa la

înmormântarea mamei sale biologice. Părinții lui adoptivi nu-și puteau permite să-i

plătească biletul pentru a zbura în cealaltă parte a țării, așa că grupa mea a luat

asupra ei această sarcină. Finley era unul dintre oamenii care oferă. Indiferent cine

avea nevoie de ajutor la mate, stătea noaptea la telefon sau după școală, până

târziu. Cei care primiseră ajutor de la Finley voiau să-i dăruiască și ei ceva, în mod

concret. Tema dimineții era „Cu orice preț – tot ce avem pentru Finley”. Nu mă

așteptasem la asemenea răspuns:

„Poftim actele mașinii mele. Este distrusă, iar cimitirul de mașini îmi oferă 50

dolari pe ea, astăzi. Nu e mult, dar asta e ceea ce am.”

O fată a plecat de la oră fără învoire și a întrerupt antrenamentul de baschet

pentru a face o mică strângere de fonduri. S-a întors cu 36 dolari, spunând: „Echipa

de baschet tocmai mi-a dat asta”, în timp ce punea banii pe biroul meu.

Părea ireal. Iată 26 de elevi de liceu. Acum se plângeau de costul mesei de

prânz, iar în clipa următoare își verificau portofelele să vadă ce le-a mai rămas de

oferit. Când nu aveau bani, ofereau din timpul lor. Dacă asta nu era de ajuns,

găseau mai mult din ambele. „Cu orice preț – tot ce avem pentru Finley.” De ce o

asemenea reacție?

Cred că avea de-a face cu Finley. Darurile sale constante i-au făcut pe oameni

să ofere așa cum oferea el. Asta e tot ce încerca să facă pentru Isus femeia din

următoarea povestire – să ofere înapoi așa cum El i-a dat ei. Nu are legătură cu

numărul de dolari cheltuiți, ci cu mărimea inimii care oferă. Imaginează-ți: cum ar

arăta astăzi un cadou ca acela? Pe măsură ce citești această povestire, gândește-te

la cât de mult a costat-o pe femeie acest act de bunătate, nu doar în bani.

Viața lui Hristos

Marcu 14:1-9

„După două zile era praznicul Paştilor şi al Azimelor. Preoţii cei mai de seamă

şi cărturarii căutau cum să prindă pe Isus cu vicleşug şi să-L omoare. Căci ziceau:

«Nu în timpul praznicului, ca nu cumva să se facă tulburare în norod.» Pe când

şedea Isus la masă, în Betania, în casa lui Simon, leprosul, a venit o femeie care

avea un vas de alabastru cu mir de nard curat, foarte scump; şi, după ce a spart

vasul, a turnat mirul pe capul lui Isus. Unora dintre ei le-a fost necaz şi ziceau: «Ce

rost are risipa aceasta de mir? Mirul acesta s-ar fi putut vinde cu mai mult de trei

sute de lei şi să se dea săracilor.» Şi le era foarte necaz pe femeia aceea. Dar Isus

le-a zis: «Lăsaţi-o în pace; de ce-i faceţi supărare? Ea a făcut un lucru frumos faţă

de Mine; căci pe săraci îi aveţi totdeauna cu voi şi le puteţi face bine oricând voiţi,

dar pe Mine nu Mă aveţi totdeauna. Ea a făcut ce a putut; Mi-a uns trupul mai

dinainte, pentru îngropare. Adevărat vă spun că, oriunde va fi propovăduită

Evanghelia aceasta, în toată lumea, se va istorisi şi ce a făcut femeia aceasta, spre

pomenirea ei.»”

Pe măsură ce cursanții își adnotează Bibliile și parafrazează versetele, încurajează-i să observe pasajele care descriu cum a plănuit Dumnezeu căi concrete pentru ca poporul Său să răspândească în întreaga lume vestea bună a dragostei lui Dumnezeu.

Gândește-te la următoarea definiție a zecimii:„În Vechiul Testament, scopul oferirii unui cuantum de 10% era de a veni în

întâmpinarea nevoilor materiale ale leviților, ale străinilor, ale orfanilor și ale

văduvelor (Deuteronom 26:12,13). Zecimea era o exprimare a recunoștinței poporului lui Dumnezeu față de El. Elementul de bază în privința zecimii era recunoașterea dreptului de proprietate a lui Dumnezeu asupra întregului Pământ.”1

Noi credem

Administrarea creștină a bunurilor vieții

„Noi suntem administratori ai bunurilor lui Dumnezeu, care ne-a încredințat

timpul și ocaziile, capacitățile și mijloacele materiale, binecuvântările pământului

și resursele lui. Noi suntem răspunzători față de El pentru buna lor folosire. Noi

recunoaștem drepturile Lui de proprietar prin slujire plină de credincioșie față de

aproapele nostru, cum și prin faptul că Îi înapoiem zecimea și dăm daruri pentru

vestirea Evangheliei, pentru susținerea și dezvoltarea bisericii Sale. Administrarea

este un privilegiu ce ne este dat de Dumnezeu pentru creșterea în dragoste și

biruință asupra egoismului și lăcomiei. Un bun administrator se bucură de

binecuvântarea ce vine asupra altora, ca rod al credincioșiei lui.”2

Citește următoarele versete și rescrie-le cu propriile cuvinte, pe măsură ce le

adnotezi în Biblia ta:

a.Geneza 1:26-28; 2:15

b.1 Cronici 29:14

c.Hagai 1:3-11

d.Maleahi 3:8-12

e.1 Corinteni 9:9-14

f. Matei 23:23

g.2 Corinteni 8:1-15

h.Romani 15:26,27

1 Nelson’s Illustrated Bible Dictionary.

2 Seventh-day Adventists Believe, p. 268.

Alege, dintre versetele pe care le-ai studiat, un pasaj pe care vrei să-l memorezi

săptămâna aceasta și repetă-l în fiecare zi.

Când te rogi, săptămâna aceasta, fă un legământ cu Dumnezeu să-I fii

credincios oferindu-I nu doar banii tăi, ci și timpul și talentele tale – după cum și

El ți-a oferit ție.

Mulți tineri din biserică nu știu prea bine pentru ce sunt zecimile și darurile. Este util să le arăți clar cum diversele fonduri au legătură atât cu biserica globală, cât și cu cea locală. Zecimile nu rămân în comunitatea locală, ci se împart prin toată lumea, pentru lucrarea bisericii ca întreg. Darurile strânse în fiecare Sabat rămân în comunitatea locală pentru a plăti întreținerea, resursele și activitățile pe care le întreprinde. Ca membru al unei biserici locale, fiecare ar fi bine să dea ceea ce Dumnezeu a poruncit (zecimea) și, de asemenea, și un dar pentru a ajuta la întreținerea și păstrarea bisericii în funcțiune.

Mai mult decât cuvinte

Ia interviu unei persoane care are copiii la liceu sau de vârstă mai mare.

Folosește următoarele întrebări:

În ce moment din viața dumneavoastră a intervenit Dumnezeu în mod

miraculos ca rezultat al credincioșiei dumneavoastră în privința zecimii și

darurilor?

De ce credeți că ne este greu să ne raportăm la lucrurile noastre sau chiar la

timpul nostru ca fiind ale lui Dumnezeu, și nu ale noastre?

Ce cuvinte de înțelepciune aveți, pentru cineva de vârsta mea, cu privire la

daruri și la lucrarea în biserică?

În oglindă

Gândește-te la interviul tău și împărtășește câteva lucruri pe care le-ai înțeles.

Scrie despre felurile în care Dumnezeu te-a binecuvântat și ți-a dat motive pentru a

fi recunoscător.

Lecția 18 – Comportamentul creștin

Când cursanții se întâlnesc pentru a începe o nouă lecție, pune-i să-și ia câteva momente pentru a împărtăși ceea ce au înțeles din interviu și din alte povestiri pe care poate le-au auzit despre modul minunat al lui Dumnezeu de a le oferi cele necesare oamenilor care s-au cheltuit pe ei înșiși pentru cauza Sa.

Obiectiv: Cursanții vor înțelege importanța unei vieți trăite după principiile pe care Dumnezeu le-a dat copiilor Săi, ca ei să poată avea viață din belșug.

Punctul central al următorului pasaj din secțiunea Viața lui Hristos descrie diferența dintre stilul de viață al hoțului și stilul de viață al Mântuitorului: „Hoțul vine numai ca să fure, să omoare și să prăpădească; Eu am venit ca ei să poată avea viață... din belșug.”

Cursanții pot avea întrebări, însă cei care sunt convertiți în inimile lor nu au nicio problemă să-și dorească să trăiască viața bună. Folosesc o ilustrație pentru a descrie lupta cu privire la deciziile pentru stilul de viață. Hrănim pe unul dintre cei doi câini – pe câinele bun (albastru) sau pe câinele rău (roșu). Acești doi câini sunt, în fiecare moment, în război. Dacă îl hrănești pe cel roșu mai mult decât pe cel albastru, acesta câștigă lupta de fiecare dată. Sau dacă îl hrănești pe cel albastru și-l lași nemâncat pe cel roșu, câinele albastru va ieși victorios. Dar dacă-i hrănești în mod egal, devine o luptă sângeroasă și obositoare. Când vine vorba de standardele creștine, inspiră-l pe cursant ca, în lumina imaginii de ansamblu, să aleagă calea cea mai bună.

Povestire introductivă

Întrebări care mă sperie de moarte:

„Ce filme sunt OK de vizionat?”

„Ce e în neregulă la felul în care mă îmbrac?”

„E ceva rău la muzica mea – nu vorbește ea despre... viața reală?”

„Isus a mâncat carne! Vor fi oameni care nu vor fi mântuiți pentru asta? Biblia

nu spune...”

Și așa mai departe...

Știi de ce acest gen de întrebări mă sperie? Pentru că multe dintre ele nu sunt

de fapt întrebări reale, ci afirmații personale deghizate. Viețuirea creștină nu

înseamnă a vedea care părți din „lume” se potrivesc, după lege, în viața noastră, ci

înseamnă a vedea cum pot viețile noastre să aducă o mireasmă a iubirii lui

Dumnezeu în lumea noastră. Mireasmă? Am spus „mireasmă”?

Nu, Paul a spus. Uite:

„Mulţumiri fie aduse lui Dumnezeu, care ne poartă totdeauna cu carul Lui de

biruinţă în Hristos şi care răspândeşte prin noi, în orice loc, mireasma cunoştinţei

Lui. În adevăr, noi suntem, înaintea lui Dumnezeu, o mireasmă a lui Hristos printre

cei ce sunt pe calea mântuirii şi printre cei ce sunt pe calea pierzării.” (2 Corinteni

2:14,15)

Inima lui Dumnezeu bate plină de bucurie când singura noastră pasiune în viață

este să radiem în jurul nostru bunătatea și minunăția Lui. Pe măsură ce lumea

noastră devine mai întunecată, e nevoie ca noi, copii ai lui Dumnezeu, să luminăm

mai puternic, să lucrăm mai cu spor, să oferim mai mult, să cântăm mai tare, să fim

o mireasmă mai puternică. Nu pare potrivit, dar dacă te apropii de o brutărie, știi ce

este. Și când treci cu mașina pe lângă un sconcs mort, pe stradă, toată lumea

observă.

Și celelalte întrebări? Cred că depinde pe cine întrebi. Dacă speranța ta este să

potrivești în lumea ta ceea ce îți dorești tu, atunci ai deja răspunsurile tale. Dar

dacă dorința ta este să-I dai lui Isus totul, atunci cauți răspunsuri la El și în

Cuvântul Lui – sunt acolo!

Când fiul meu și cu mine tropăiam prin grădina din spatele casei, plină de

zăpadă, m-am întors să mă uit înapoi. Micuțul era epuizat. Picioarele lui scurte

cădeau în stratul gros de zăpadă și fiecare pas era o trudă. Însă el voia să-și

croiască propriul drum. L-am așteptat să mă prindă din urmă. Apoi, când am

continuat, m-am uitat din nou înapoi și, spre surprinderea mea, l-am descoperit pe

fiul meu pășind chiar în urma mea, la pas vioi. „Hai mai repede, melcule!”, mă

dojeni el. Găsise secretul – mergea pe urmele tatălui său. Sunt două metode de a

merge: pe propriul tău drum, sau pe urmele lui Hristos. Isus a vorbit despre cele

două vieți diferite pe care poți alege să le trăiești.

Viața lui Hristos

Ioan 10:7-16

„Isus le-a mai zis: «Adevărat, adevărat vă spun că Eu sunt Uşa oilor. Toţi cei

ce au venit înainte de Mine sunt hoţi şi tâlhari; dar oile n-au ascultat de ei. Eu sunt

Uşa. Dacă intră cineva prin Mine, va fi mântuit; va intra şi va ieşi şi va găsi

păşune. Hoţul nu vine decât să fure, să înjunghie şi să prăpădească. Eu am venit ca

oile să aibă viaţă, şi s-o aibă din belşug. Eu sunt Păstorul cel bun. Păstorul cel bun

Îşi dă viaţa pentru oi. Dar cel plătit, care nu este păstor şi ale cărui oi nu sunt ale

lui, când vede lupul venind, lasă oile şi fuge; şi lupul le răpeşte şi le împrăştie. Cel

plătit fuge, pentru că este plătit şi nu-i pasă de oi. Eu sunt Păstorul cel bun. Eu Îmi

cunosc oile Mele, şi ele Mă cunosc pe Mine, aşa cum Mă cunoaşte pe Mine Tatăl

şi cum cunosc Eu pe Tatăl; şi Eu Îmi dau viaţa pentru oile Mele. Mai am şi alte oi,

care nu sunt din staulul acesta; şi pe acelea trebuie să le aduc. Ele vor asculta de

glasul Meu, şi va fi o turmă şi un Păstor.»”

Pentru a folosi analogia cu un pom fructifer, ce ar crede cursanții dacă ar intra într-o livadă de meri în timpul sezonului de recoltă și ar găsi un pom fără fructe? Ceva cu siguranță e în neregulă, dar nu ai fi sigur care ar putea fi problema. Dacă pomul ar fi noduros și lipsit de frunze, ai ști că probabil e uscat. Sau să presupunem că pomul ar avea frunze și mere roșii, frumoase – dar ar fi amestecate cu castraveți de un verde intens. Ai ști că ceva e clar în neregulă. Dacă acești pomi îi reprezintă pe credincioșii din biserică, cum ar explica cursanții diferitele tipuri de pomi?

Sugerează-le cursanților ca, pe măsură ce își adnotează Bibliile și parafrazează fiecare verset, să se gândească la ce fel de roade ar vrea să aibă anul acesta.

Noi credem

Comportamentul creștin

„Noi suntem chemați să fim un popor evlavios care gândește, simte și

acționează în armonie cu principiile cerului. Pentru ca Duhul să refacă în noi

caracterul Domnului nostru, noi trebuie să ne angajăm numai în acele lucruri care

vor produce în viața noastră aceeași curăție, sănătate și bucurie manifestate în viața

Domnului Hristos, în viața noastră. Aceasta înseamnă că distracțiile și plăcerile

noastre trebuie să fie la cele mai înalte standarde ale bunului gust și frumuseții

creștine. În timp ce recunoaștem deosebirile dintre diferite civilizații,

îmbrăcămintea noastră trebuie să fie simplă, decentă și de bun gust, așa cum stă

bine acelora a căror adevărată frumusețe nu constă în împodobirea exterioară, ci în

podoaba nepieritoare a unui duh blând și smerit. Iar pentru că trupurile noastre sunt

temple ale Duhului Sfânt, noi trebuie să avem grijă de ele, într-un mod inteligent.

Pe lângă mișcare fizică și odihnă corespunzătoare, noi trebuie să adoptăm cea mai

sănătoasă dietă cu putință și să ne abținem de la hrana necurată arătată în Sfintele

Scripturi. Deoarece băuturile alcoolice, tutunul și folosirea iresponsabilă a

medicamentelor și narcoticelor sunt dăunătoare pentru corpurile noastre, noi

trebuie să ne abținem de la folosirea lor. În schimb, trebuie să ne angajăm în tot

ceea ce aduce gândurile și corpurile noastre în ascultare de Hristos, care dorește să

fim sănătoși, folositori și plini de bucurie și bunătate.”1

Citește următoarele versete și rescrie-le cu propriile cuvinte, pe măsură ce le

adnotezi în Biblia ta:

a. Romani 12:1,2

b. 1 Ioan 2:6

c. Efeseni 5:16-26

d. Filipeni 4:8

e. 1 Petru 3:1-4

f. 1 Corinteni 6:19,20

g. Levitic 11

h. 3 Ioan 2

1 Seventh-day Adventists Believe, p. 278.

Alege, dintre versetele pe care le-ai studiat, un pasaj pe care vrei să-l memorezi

săptămâna aceasta și repetă-l în fiecare zi.

Pune-i pe cursanți să discute cu partenerii lor cum s-a schimbat viața lor devoțională de când au început aceste lecții. Invită-i să împărtășească ce este diferit la felul în care se roagă acum, față de cum se rugau înainte.

Cum să ne rugăm

Când te rogi în această săptămână, fă o listă cu câteva dintre domeniile vieții

tale cu care te simți inconfortabil, din pricina a ceea ce ai studiat în această lecție.

Acestea sunt lucruri pe care le faci care te pot duce mai aproape de Hristos sau nu.

Roagă-L pe Dumnezeu să-ți dea curaj să faci ceva în privința lor.

Mai mult decât cuvinte

Ia un interviu cuiva a cărui viață chiar strălucește pentru Dumnezeu. Folosește

următoarele întrebări:

Cine te-a influențat cel mai mult în deciziile pe care le-ai luat cu privire la

trăirea fiecărei zile pentru Hristos? Cum ți-a influențat deciziile pe care le-ai luat

cu privire la îmbrăcăminte, distracție, trai sănătos etc.?

Ce pasaj sau povestire din Biblie îți vorbește despre cum să trăiești o viață

plină de evlavie într-o lume lipsită de evlavie?

Crezi că ar fi bine să existe o deosebire clară între creștini și restul lumii? În ce

moduri crezi că ar fi bine ca ei să fie diferiți și în ce moduri ar fi bine să se

amestece cu lumea?

În oglindă

Gândește-te la interviul tău și împărtășește câteva lucruri pe care le-ai înțeles.

Scrie despre câteva dintre alegerile și legămintele pe care vrei să le faci astăzi cu

privire la stilul tău de viață.

Lecția 19 – Căsătoria și familia

Înainte de a începe această lecție despre căsătorie și familie, cursanții vor împărtăși ceea ce au înțeles în urma interviurilor lor. Trecerea de la ultima lecție la aceasta are de-a face cu felul în care deciziile personale în privința stilului de viață modelează felul în care vom fi mai târziu în viață. Ray Pritchard a spus: „Noi luăm decizii, iar deciziile noastre ne transformă pe noi.” (n.tr.: joc de cuvinte în limba engleză: “We make decisions and our decisions make us.”) Acest lucru este cu siguranță adevărat în privința felului în care un individ abordează căsătoria.

Obiectiv: Cursanții vor discuta planul original al lui Dumnezeu pentru familie și cauza pentru sfâșierea care chinuie astăzi familiile, pe măsură ce cursanții își stabilesc ținte pentru propriile vieți, bazate pe Scriptură.

Povestirea introductivă descrie familia ideală, comparând gâștele cu pescărușii. Pune-i pe cursanți să se gândească la o familie (dar nu cu voce tare) care este reprezentativă pentru fiecare dintre tipurile de relații – gâștele cooperante și altruiste sau pescărușii independenți și competitivi.

Întreabă-i ce activități zilnice poate avea o familie pentru a dezvolta în timp o „formație de zbor în formă de V” ca cea a stolului de gâște. Cere-le să fie concreți. Care sunt câteva atitudini și acțiuni pentru a evita stilul de viață pe care îl au pescărușii?

Pasajele pe care ne vom concentra în secțiunea Viața lui Hristos sunt cele referitoare la sare și la lumină. Sarea este o metaforă interesantă pentru că această substanță are atât de multe utilizări. Pune-i pe cursanți să alcătuiască o listă cu lucrurile pentru care este bună sarea.

Ia două solnițe din sticlă transparentă și pune într-una zahăr, iar în cealaltă sare. Când le ții la distanță, este greu de spus care este sare și care este zahăr. Cere-le cursanților să spună care-i care. Când am făcut asta cu clase întregi, jumătate le-au ghicit greșit. Întreabă-i pe cursanți ce învățături despre familie pot reieși din această ilustrație și cum să-ți dai seama dacă sunt sănătoase sau nu.

Adevărul este că, atunci când o familie începe să se destrame, surprinde, de obicei, pe toată lumea, iar până descoperă ceilalți și văd problemele, este adesea prea târziu. Sunt șanse mari ca tu să ții aceste cursuri cu unul sau doi tineri care vin din familii destrămate sau separate.

Povestire introductivă

Independență. Țările se luptă pentru ea. Adolescenții o cer. Majoritatea

oamenilor, astăzi, consideră independența o virtute pozitivă. Părinții de studenți

așteaptă cu nerăbdare ca fiicele și fiii lor adulți să devină independenți. Vreau ca

fiul meu să fie independent ca să se poată încălța singur. Dar Dumnezeu niciodată,

niciodată nu a vrut ca noi să fim singuri.

„Domnul Dumnezeu a zis: «Nu este bine ca omul să fie singur; am să-i fac un

ajutor potrivit pentru el.»” (Geneza 2:18)

Așa începe o familie, nevoia de un partener, o comunitate, o echipă care să ne

ajute să creștem spre Dumnezeu și planul Său ales. Ilustrația care surprinde acest

plan este pentru mine diferența dintre pescăruși și gâștele canadiene:

„Libertatea îl încântă pe un pescăruș. Când zboară singur, își împinge cu putere

aripile spre spate, se înalță mai sus și mai sus, iar apoi se năpustește în jos, în

rotocoale maiestuoase. Cu toate astea, în stol, pescărușul este o pasăre diferită.

Maiestuozitatea sa se dizolvă în conflicte între membrii stolului și în cruzime.

Concepte precum împărtășirea și bunele maniere nu există printre pescăruși. Sunt

fioros de competitivi și de geloși, încât, dacă legi o panglică de piciorul unui

pescăruș, făcându-l să iasă în evidență, îl condamni la moarte. Ceilalți din stolul

său îl vor ataca furioși cu ghearele și ciocurile lor, lovind prin pene și carne pentru

a-l face să sângereze. Vor continua până va deveni un morman însângerat.

Gâsca sălbatică. Stolul în formă de V în care zboară le ajută să zboare cu mai

multă ușurință și viteză. Poziția din vârf este cea mai dificilă, din cauza rezistenței

vântului, așa că gâștele ocupă această poziție prin rotație, la fiecare câteva minute.

Cel mai ușor zbor este pe cele două laturi ale formației, în spate, iar gâștele mai

puternice le permit celor mai tinere, celor mai slabe sau celor vârstnice să ocupe

aceste poziții.”1

Se evidențiază mai multe fapte. 1. Dumnezeu ne-a creat ca indivizi, fiecare

dintre noi prețios și unic pentru Tatăl din cer. 2. Dumnezeu a creat indivizi pentru a

trăi împreună în armonie pentru scopul Său. 3. Rezultatul unității în familie este

bucurie și succes. 4. Puterea unei familii armonioase este mai mult decât o mică

lanternă în pădure – este un reflector care luminează puternic în întuneric.

1 Michael Green, 1500 Illustrations for Biblical Preaching, p. 146.

Viața lui Hristos

Matei 5:13-16

„Voi sunteţi sarea pământului. Dar dacă sarea îşi pierde gustul, prin ce îşi va

căpăta iarăşi puterea de a săra? Atunci nu mai este bună la nimic decât să fie

lepădată afară şi călcată în picioare de oameni. Voi sunteţi lumina lumii. O cetate

aşezată pe un munte nu poate să rămână ascunsă. Şi oamenii n-aprind lumina ca s-

o pună sub obroc, ci o pun în sfeşnic, şi luminează tuturor celor din casă. Tot aşa să

lumineze şi lumina voastră înaintea oamenilor, ca ei să vadă faptele voastre bune şi

să slăvească pe Tatăl vostru care este în ceruri.”

În ce feluri o familie, de orice dimensiuni sau forme, poate fi mărturie pentru

alții? Dacă știi o familie care este o lumină, scrie-le un bilet anonim, mulțumindu-

le pentru exemplul lor. (Fă asta împreună cu partenerul tău.)

Încurajează-i pe cursanți să scrie scrisorile împreună cu partenerul lor.Pe măsură ce își adnotează Bibliile și parafrazează următoarele pasaje, pune-i

să împărtășească care cred ei că sunt părțile cele mai importante pentru a clădi o căsătorie eternă.

Noi credem

Căsătoria și familia

„Instituția căsătoriei a fost întemeiată de Dumnezeu în Eden. Isus a proclamat-

o ca unire pentru toată viața dintre un bărbat și o femeie, într-o părtășie plină de

iubire. Pentru creștin, legământul căsătoriei este făcut cu Dumnezeu ca și cu

tovarășul de viață și trebuie să se realizeze numai între persoane ce împărtășesc o

credință comună. Iubirea reciprocă, onoarea, respectul și responsabilitatea

constituie însăși baza acestei legături, care trebuie să reflecte iubirea, sfințenia,

fidelitatea și permanența relațiilor dintre Hristos și biserica Sa. Cu privire la divorț,

Isus a învățat că persoana care divorțează de tovarășul de viață, cu excepția

cazurilor de adulter, și se recăsătorește cu altcineva, comite adulter. Deși relațiile

în unele familii pot să se îndepărteze de ideal, într-o căsătorie în care partenerii

care se încred total unul în celălalt și în Hristos, ei pot obține unitatea plină de

iubire, prin călăuzirea Duhului și instruirea bisericii. Dumnezeu binecuvântează

familia și urmărește ca membrii ei să se ajute unul pe altul, spre o deplină

maturitate. Părinții trebuie să-și crească astfel copiii încât aceștia să iubească și să

asculte de Dumnezeu. Prin exemplul și cuvintele lor, ei trebuie să-i învețe că

Domnul Hristos este autorul iubitor al disciplinei, totdeauna binevoitor, care le

poartă de grijă și care dorește ca ei să devină membri ai corpului Său, familia lui

Dumnezeu. Unitatea crescândă a familiei constituie unul dintre semnele distinctive

ale ultimei solii a Evangheliei.”2

Citește următoarele versete și rescrie-le cu propriile cuvinte, pe măsură ce le

adnotezi în Biblia ta:

a.Geneza 2:18-25

b.Matei 19:3-9

c.2 Corinteni 6:14

d.Efeseni 5:21-33

e.Matei 5:31,32

f. Exod 20:12

g.Efeseni 6:1-4

h.Proverbe 22:6

Alege, dintre versetele pe care le-ai studiat, un pasaj pe care vrei să-l memorezi

săptămâna asta și repetă-l în fiecare zi.

În această săptămână, pune-i pe cursanți să se încurajeze reciproc să facă tot ce pot pentru a construi o atmosferă de pace și de bucurie în căminele lor. O analogie care poate fi de ajutor implică diferența dintre un termostat și un termometru. Termometrul reflectă și înregistrează pur și simplu temperatura curentă, însă termostatul reglează temperatura. Dacă ar trebui să fie 24 de grade, termostatul face tot ce e nevoie – pornește căldura sau aerul condiționat – pentru a face ca în cameră să fie temperatura necesară. Cum pot ei să fie ca un termostat în săptămâna asta? Dar fii atent să nu faci să pară că fericirea și unitatea depind complet de ei. Tinerii pot purta povara vinovăției pentru destrămarea familiei.

2 Seventh-day Adventists Believe, p. 294.

Cum să ne rugăm

Roagă-te pentru fiecare dintre membrii familiei tale, în mod individual, pe

parcursul acestei săptămâni. Roagă-L pe Dumnezeu să te ajute să fii o

binecuvântare pentru familia ta, în loc să fii o povară. Spune-i partenerului tău ce

vei face pentru a atinge acest scop săptămâna aceasta. Fii concret. (Sunați-vă unul

pe altul, în timpul săptămânii, pentru a vă aminti.)

Încurajează-i pe cursanți să facă tot ce pot pentru a-și ajuta familiile. Pune-i să se sune unul pe celălalt, pe parcursul săptămânii, pentru a-și aminti reciproc despre țintele lor.

Mai mult decât cuvinte

Ia un interviu unui părinte despre care crezi că are multe de împărtășit despre

importanța unei familii pentru misiunea bisericii lui Dumnezeu. Întreabă:

Care credeți că sunt cele mai importante instrumente pentru a ajuta familia să

crească împreună, cu membrii mai apropiați unul de celălalt?

Cine v-a fost exemplu pentru viața de familie și care sunt lucrurile pe care

aceștia le fac și care au creat o asemenea impresie în mintea dumneavoastră?

Ce pasaj sau povestire din Biblie este ceea ce vă ajută cel mai mult, în rolul

dumneavoastră de părinte? Dar ca soț/soție?

Ce sfat ați oferi unui tânăr care se gândește cu cine să se căsătorească?

În oglindă

Gândește-te la interviul tău și împărtășește câteva lucruri pe care le-ai înțeles.

Lecția 20 – Lucrarea Domnului Hristos în Sanctuarul Ceresc

Pune-i pe cursanți să împărtășească din experiențele lor ca „gâște” sau „termostat” din timpul săptămânii trecute. De asemenea, dă-le un minut sau două pentru a împărtăși ceea ce au înțeles ei din interviurile pe care le-au luat.

Pe măsură ce intri în doctrina despre Sanctuar, este important să-ți amintești că această doctrină este ceea ce noi am numi un stâlp al credinței adventiste. Dacă privești în ansamblu la Scriptură, nu poți evita mesajul Sanctuarului.

Obiectiv: Cursanții vor examina detaliat semnificația și scopul Sanctuarului (pe Pământ și în ceruri) și vor descoperi incredibila semnificație a evenimentelor care marchează începutul mișcării adventiste.

Povestirea introductivă ne prezintă Mielul. Poporul Israel, cu toate că a trăit și a inspirat chiar aerul din Sanctuar, tot nu era pregătit pentru un Mesia care a venit ca un miel. Însă Ioan L-a văzut pe Isus și a știut fără îndoială Cine era. Nu era un general, un politician sau un războinic, ci un Miel. Serviciul de la Sanctuar este centrat pe miel, și astfel este centrat pe Hristos.

Expresia pe care ne vom concentra este: „Iată Mielul lui Dumnezeu care ridică păcatul lumii!” Afirmația nu are niciun sens fără Sanctuar. Pe măsură ce veți studia Sanctuarul de pe Pământ, veți vedea că urmează tiparul Sanctuarului din cer.

Povestire introductivă

Isus nu a fost primul om pe care oamenii L-au considerat a fi Mesia. De fapt,

El a venit la 60 de ani după câțiva așa-numiți mesia. După moartea Sa, un grup de

rebeli sălbatici, cu idei politice și religioase, a făcut multă zarvă. Numiți Ziloți, ei

căutau să năruie Roma, oficial cu oficial, soldat cu soldat. Buni la mânuirea unui

cuțit, nu aveau nicio problemă să găsească un loc pentru el, pe când se strecurau

de-a lungul străzilor aglomerate, pline de soldați. Mai erau numiți și Sicari, sau

cuțitarii.

„Fortificați cu noțiuni apocaliptice despre iminenta venire a unui mesia

Davidic, ei erau nerăbdători să lupte împotriva romanilor. Au luat controlul asupra

Ierusalimului, la începutul războiului, apărându-l cu un fanatism care făcea

imposibilă orice soluție în afara distrugerii orașului.”1

Mulți dintre conducători se considerau a fi Mesia, iar ideea lor de revoluție era

să aducă înapoi gloria Israelului prin vărsare de sânge și forță. De-a lungul acestui

1 Albert Bell, Exploring the New Testament World, p. 39.

secol de pretinși mesia, Isus a urcat malurile râului Iordan fără să bată vreo tobă și

să scuture vreo sabie deasupra capului sau să rostească strigătul de război al unor

rebeli frenetici. Isus a venit la apă ca să fie botezat. Cel care a stat înaintea lui Ioan

în apă nu avea să fie un lider de succes doar pe termen scurt. Lucrarea Lui, ca cea a

altor lideri dinaintea Lui, avea să implice cuțit și sânge, dar nu cuțitul unui ucigaș

și sângele unor soldați antrenați, ci sângele Său. Lupta Sa avea să fie diferită de cea

a tuturor celorlalți, prin faptul că El avea să fie singurul care să moară. De aceea

putea Ioan să spună: „Iată Mielul lui Dumnezeu care ridică păcatul lumii.” Asta da

revoluție. Dar de ce miei și de ce sânge?

Uită-te la povestire întâi, iar apoi, pe măsură ce studiezi scopul și semnificația

Sanctuarului, vei observa trei jucători importanți în serviciul de la Sanctuar, pe

care nu-i poți trece cu vederea: păcătosul, mielul și marele preot.

Crede-mă, când vine vorba despre păcat și planul lui Dumnezeu de a mântui și

a restaura Pământul, Sanctuarul este esența pe care nu o poți trece cu vederea. Vei

observa că nu există lideri militari, nu există vreun gură-spartă care să fluture un

cuțit și să bată toba – doar un păcătos, un miel și marele preot. Asta a văzut Ioan

când L-a văzut pe Isus apropiidu-Se. Ce vei vedea tu?

Viața lui Hristos

Ioan 1:29-37

„A doua zi, Ioan a văzut pe Isus venind la el şi a zis: «Iată Mielul lui

Dumnezeu care ridică păcatul lumii! El este Acela despre care ziceam: „După mine

vine un Om care este înaintea mea, căci era înainte de mine. Eu nu-L cunoşteam,

dar tocmai pentru aceasta am venit să botez cu apă: ca El să fie făcut cunoscut lui

Israel.”» Ioan a făcut următoarea mărturisire: «Am văzut Duhul coborându-Se din

cer ca un porumbel şi oprindu-Se peste El. Eu nu-L cunoşteam; dar Cel ce m-a

trimis să botez cu apă mi-a zis: „Acela peste care vei vedea Duhul coborându-Se şi

oprindu-Se este Cel ce botează cu Duhul Sfânt.” Şi eu am văzut lucrul acesta şi am

mărturisit că El este Fiul lui Dumnezeu.» A doua zi, Ioan stătea iarăşi cu doi din

ucenicii lui. Şi, pe când privea pe Isus umblând, a zis: «Iată Mielul lui

Dumnezeu!» Cei doi ucenici l-au auzit rostind aceste vorbe şi au mers după Isus.”

O privire asupra Sanctuarului

Elementele Sanctuarului arată slujirea lui Hristos pentru noi, nu numai la

Calvar, ci și astăzi, în ceruri. De fapt, Sanctuarul a fost și încă este despre Isus.

Schiță Sanctuar

Ce este Sanctuarul?

Curtea conținea altarul arderii de tot și ligheanul.

Cortul Sanctuarului avea două părți: Sfânta și Sfânta Sfintelor. Sfânta găzduia

sfeșnicul cu șapte brațe, masa punerii înainte și altarul tămâierii. Sfânta Sfintelor

conținea cufărul legământului, cu Cele Zece Porunci, scrise de Dumnezeu pe două

table de piatră. Doi heruvimi de aur stăteau cu fața unul către celălalt, iar în

mijlocul capacului era tronul milei.

Ce s-a întâmplat la Sanctuar?

Ca păcătos, aduceai o jertfă (de obicei un miel) și îți puneai mâinile peste

animalul fără vină. Animalul era ucis în timp ce tu îți mărturiseai păcatele, astfel

punându-le, într-un fel, asupra victimei. Marele preot stropea cu sângele

animalului altarul arderii sau în Sfânta. Zilnic, păcătoșii își transferau păcatele

asupra Sanctuarului prin ceea ce numim jertfele zilnice. Cei care își mărturiseau

păcatele plecau iertați.

Sanctuarul era curățat o dată pe an, un eveniment pe care Scriptura îl numește

Ziua Ispășirii. În esență, era o zi a judecății pentru toți cei care pe parcursul anului

își mărturisiseră păcatele. Era un timp de reverență solemnă. În Ziua Ispășirii,

leviții aduceau la sanctuar doi țapi. Un țap, „țapul lui Dumnezeu”, era jertfit.

Celălalt era țapul de trimis în pustie. Marele preot jertfea țapul lui Dumnezeu și

ducea sângele acestuia în Sfânta Sfintelor. Marele preot intra în această încăpere o

dată pe an și numai în această zi specială. El stropea tronul milei cu sângele

țapului. Apoi, marele preot se întorcea în Sfânta și stropea cu sânge altarul

tămâierii. În cele din urmă, se întorcea în curte, unde punea sângele pe altarul

arderii de tot.

După ce aceste lucruri erau făcute, marele preot își punea mâinile pe capul

celuilalt țap (țapul de trimis în pustie) și mărturisea păcatele întregului popor al lui

Israel, din întregul an, și le punea simbolic asupra țapului. Un levit trimitea țapul în

pustie să rătăcească până la moarte, cu păcatele poporului Israel.

Ce înseamnă?

Dumnezeu i-a arătat lui Moise Sanctuarul din ceruri, iar Moise a construit apoi

un model al Sanctuarului ceresc. Părțile Sanctuarului au o semnificație și un scop

extraordinare. Serviciul de la Sanctuar demonstra cele două părți ale slujirii lui

Hristos (lucrarea de mijlocire și lucrarea de judecată).

Prima parte (Curtea și Sfânta)

Când oamenii își mărturiseau păcatele deasupra mielului, iar marele preot îl

jertfea și îl așeza pe altar, aceasta simboliza jertfa lui Hristos pe Calvar.

(Amintește-ți cum Ioan Botezătorul a spus „Iată Mielul lui Dumnezeu care ridică

păcatul lumii”.)

Ligheanul, plin cu apă, ilustrează botezul și iertarea păcatelor precum apa spală

păcatul omului vechi.

În Sfânta, masa punerii înainte Îl reprezintă pe Hristos, Pâinea Vieții (Ioan

6:35). Sfeșnicul îl arată pe Hristos ca lumina lumii (Ioan 8:12). Altarul tămâierii

ilustrează felul în care Hristos mijlocește pentru păcătoși (Ioan 17).

A doua parte (Sfânta Sfintelor)

Slujba din a doua parte este una de judecată. Adevărul despre păcat este că, cu

toate că există iertare pentru păcat, cineva trebuie să plătească. Cufărul

legământului este un simbol nepieritor pentru neschimbătoarea lege a neprihănirii

lui Dumnezeu. Este important să ne amintim că legea lui Dumnezeu face necesare

jertfa, sângele și moartea. Păcatul (încălcarea legii) aduce moarte. Cufărul

reprezintă tronul lui Dumnezeu, unde dreptatea Lui cere un răspuns la problema

păcatului.

Țapul trimis în pustie îl portretizează pe Satana, care este alungat din Sanctuar

cu păcatele oamenilor. Astfel, dreptatea a fost făcută. Păcatul, moartea și rușinea

mor odată cu cel responsabil pentru ele.

Sanctuarul nu reprezintă un ritual deplasat, cerut de un Dumnezeu mânios care

vrea sânge. Nu, ci dimpotrivă; este un moment în care să participi alături de

Dumnezeu și să vezi un Dumnezeu iubitor care tratează problema păcatului

făcându-Se El Însuși plata pentru păcat. Scriptura are multe povestiri drăguțe

despre dragostea lui Dumnezeu. Dar serviciul de la Sanctuar nu este drăguț - este

dragostea lui Dumnezeu triumfând asupra efectelor reci și crude ale păcatului. Deși

nu este drăguț, ne aduce salvarea.

Pe măsură ce citești pasajele de mai jos care descriu Sanctuarul ceresc și planul

de mântuire al lui Dumnezeu, citește și capitolele 23 și 24 din cartea Marea Luptă,

pentru o explicație mai detaliată a serviciului de la Sanctuar și a slujirii lui Hristos

în Sanctuar.

Noi credem

Lucrarea Domnului Hristos în Sanctuarul ceresc

„Există un Sanctuar în ceruri, adevăratul tabernacol, ridicat nu de om, ci de

Domnul. În el, Domnul Hristos slujește în favoarea noastră, punând la dispoziția

credincioșilor binefacerile jertfei Sale ispășitoare, aduse odată pentru totdeauna pe

cruce. El a inaugurat activitatea Sa ca Marele nostru Preot și a început lucrarea Sa

de mijlocire la data înălțării Sale. În 1844, la sfârșitul perioadei profetice de 2300

de zile, El a intrat în cea de-a doua și ultima fază a slujirii Sale ispășitoare. Ea este

o lucrare a judecății de cercetare, care este o parte a eliminării definitive a tuturor

păcatelor, simbolizată de către curățirea Sanctuarului ebraic din vechime în Ziua de

ispășire. În acel serviciu simbolic, Sanctuarul era curățit cu sângele animalelor

jertfite, dar lucrurile cerești sunt curățite cu sacrificiul desăvârșit al sângelui lui

Isus Hristos. Judecata de cercetare descoperă ființelor cerești care dintre cei morți

dorm în Hristos și astfel, în El, sunt socotiți vrednici de a avea parte de prima

înviere. Ea arată, de asemenea, care dintre cei vii sunt în Hristos, păzind poruncile

lui Dumnezeu și credința lui Isus Hristos, și în El, deci, sunt gata pentru înălțarea

în Împărăția Sa cea veșnică. Această judecată apără dreptatea lui Dumnezeu în

salvarea acelora care cred în Isus. Ea declară că aceia care au rămas credincioși lui

Dumnezeu vor primi Împărăția. Terminarea acestei lucrări a Domnului Hristos va

marca încheierea timpului de probă al omenirii înaintea celei de-a doua veniri a

Domnului Hristos.”2

Citește următoarele versete și rescrie-le cu propriile cuvinte, pe măsură ce le

adnotezi în Biblia ta:

a. Evrei 8:1-5; 4:14-16

b. Daniel 7:9-27; 8:13,14; 9:24-27

c. Numeri 14:34

d. Ezechiel 4:6

e. Levitic 16

f. Apocalipsa 14:6,7; 20:12; 14:12; 22:12

Alege, dintre versetele pe care le-ai studiat, un pasaj pe care vrei să-l memorezi

săptămâna asta și repetă-l în fiecare zi.

Care parte din serviciul de la Sanctuar crezi că e cea mai importantă? De ce?

Asupra căror aspecte mai ai întrebări? Împărtășește-le cu partenerul tău.

Această rugăciune este creată pentru a-i ajuta pe cursanți să experimenteze, în timp ce se roagă, frumusețea Sanctuarului. Juniorii au o imaginație bogată, însă,

2 Seventh-day Adventists Believe, p. 312.

pentru că acesta nu este un tip de exercițiu cu care ei să se simtă confortabil în public sau în cadrul unui grup, pune-i să-l facă singuri, acasă.

Cum să ne rugăm

Când te rogi, săptămâna aceasta, imaginează-ți că ești în Sanctuar și gândește-

te la cum trebuie să fi fost în deșert sau la Ierusalim, în timpul unei jertfe.

1. Intră cu laudă (Psalm 100). „Dragă Dumnezeu, vreau să-Ți dau mărire

pentru felul în care iubești oamenii...”

2. Mărturisește-ți păcatele (1 Ioan 1:8,9). „Doamne, Tu știi cum Te-am

dezamăgit săptămâna aceasta... vreau să-Ți mărturisesc cât de mult am

nevoie de iertarea Ta...”

3. Cere curățarea spirituală prin Cuvânt (Tit 3:5,6). „Tată, Tu mi-ai vorbit în

Cuvântul Tău despre cum vrei să trăiesc...”

4. Cere botezul cu Duhul Sfânt (Galateni 5:22-25). „Doamne, Te rog, pune

Duhul Tău asupra mea ca eu să am prezența Ta cu mine pe parcursul întregii

zile...”

5. Primește putere pentru întreaga zi (Ioan 6:32,33 și Romani 13:12-14). „Isus,

dă-mi puterea și curajul de care am nevoie să fiu ce tu vrei să fiu...”

6. Mijlocește cu Dumnezeu (Filipeni 1:3,4). „Tată, pentru că Tu ceri să aducem

înainte Ta nevoile și dorințele noastre, Îți cer să mă ajuți în...”

7. Experimentează comuniunea intimă cu Dumnezeu (Psalm 16:8, 11). „Tată,

mulțumesc pentru că ai făcut posibil asta... Simt că ești cu mine acum și

vreau să trăiesc așa fiecare zi...”

Mai mult decât cuvinte

Intervievează un pastor, un profesor, un om mai în vârstă sau pe cineva despre

care crezi că știe semnificația și scopul Sanctuarului. Adresează următoarele

întrebări:

Care credeți că este cea mai semnificativă parte a serviciului din Sanctuar?

Care povestire sau pasaj din Scriptură vă amintește cel mai mult de măreața

lucrare de mântuire a lui Dumnezeu?

Pentru ce credeți că este Sanctuarul din ceruri?

În oglindă

Gândește-te la interviul tău și împărtășește câteva lucruri pe care le-ai înțeles.

Lecția 21 – Rămășița și misiunea bisericii

Pune-i pe cursanți să-și ia câteva minute pentru a împărtăși rezultatele interviurilor din timpul ultimei săptămâni.

Obiectiv: Cursanții vor descoperi responsabilitatea minunată și sacră de a-i invita pe oameni să-L cunoască pe Mântuitor și să se unească pentru a comunica lumii adevărul Evangheliei.

Povestirile care deschid această lecție implică tineri care au ales să rămână credincioși lui Isus, în ciuda circumstanțelor nefavorabile sau a presiunii din jurul lor. Rămășița nu este un grup exclusivist, de atotștiutori, ci un grup de oameni care doar se întâmplă să fie la locul potrivit, la momentul potrivit, cu ochii deschiși și cu mințile atente. Conceptul cheie al rămășiței nu este puritatea, ci misiunea lor.

Aspectul asupra căruia să-și concentreze atenția cursanții, în secțiunea Viața lui Hristos, nu este o expresie, ci un cuvânt. Întreabă-i pe cursanți dacă pot ghici ce este. Nu e nevoie să citești mult din verset până găsești cuvântul „Mergi!”. Ia un exemplar din Anuarul Bisericii Adventiste de Ziua a Șaptea și pune-i pe cursanți să-l răsfoiască. Pune-i să studieze numele și locurile. În timp ce se uită, spre exemplu, la India, să-și imagineze miile care vor ajunge să-L cunoască pe Hristos săptămâna aceasta. Toți cei care devin creștini adventiști de ziua a șaptea trebuie să lase ca misiunea rămășitei să pătrundă adânc în inimile lor.

Povestire introductivă

Șase spectatori stăteau în liniște, în timp ce vehiculul pleca în viteză de la locul

faptei. Două femei care plecau dintr-un magazin, cu brațele pline de sacoșe, au

văzut cum o camionetă a pierdut controlul și s-a izbit de o mașină parcată. Un

domn și o doamnă în vârstă, care stăteau la fereastră într-un restaurant italian, s-au

uitat cu groază cum șoferul camionetei a dat în marșarier și a plecat în goană. În

timp ce vorbea la un telefon public, o adolescentă a urmărit accidentul cu ochii

holbați de surprindere și spunând despre accident persoanei cu care conversa.

Căutând un moment liber în trafic, un om de afaceri aștepta să iasă din parcare

când – buf! – camioneta a zdrobit o mașină parcată chiar în fața mașinii lui. Notând

numărul de înmatriculare al camionetei pe un plic, a luat apoi telefonul să sune la

poliție. Șase oameni au fost martorii întregului eveniment. Șase martori? Poate,

poate nu.

Unii văd asemenea evenimente și se prefac că nu au văzut nimic. Mulți refuză

să se implice și să depună mărturie, gândindu-se că va fi altcineva care să o facă.

Alții se întreabă: „De ce să mă bag eu?”, în timp ce își caută o scuză de genul „Nu

e treaba mea”. Totuși, sunt unii care văd o nelegiuire, cooperează și iau parte la a

se face dreptate. Tu ce ai face?

Martorii nu doar văd, ci sunt și doritori să depună mărturie pentru ceea ce au

văzut. Îți poți imagina ce frustrant ar fi pentru Isus ca toți acești oameni care au

mers alături de El, au vorbit cu El și au fost martori la minunile din viața Lui să

refuze să răspândească cuvântul? Dar leproșii care au fost vindecați, orbii care au

fost făcuți să vadă – ei au dat mărturie! Când Isus i-a chemat pe ucenicii Săi să fie

martori în întreaga lume, erau doar un număr mic, cel puțin 11, poate 100. Însă de-

a lungul istoriei, Dumnezeu a avut oameni care au vrut să fie martori credincioși,

cu orice preț.

Kevin citea cu credincioșie din Biblia lui, în fiecare noapte. Când eu și prietenii

lui am fost într-o excursie cu corturile, am observat că alții nici măcar nu și-au

adus Bibliile, cu atât mai puțin să citească dintr-una. În prima noapte, Kevin a citit

în timp ce ceilalți se țineau de glume, fiind gălăgioși, plini de entuziasmul primei

nopți în pădure. Băieții l-au remarcat că citea din Biblie. Dimineața, în timp ce

luau micul dejun în jurul focului, cineva a întrebat: „Unde e Kevin?”. El adunase

niște lemne și revenea tocmai când altcineva tocmai spunea: „E probabil pe afară,

citește din Biblia lui”. Mai mulți băieți au râs, dar jenați. Știau cu toții că vorbele

acestea erau o glumă negândită la adresa lui Kevin, dar nimeni nu a spus nimic

când el și-a descărcat brațele de lemne lângă foc. „Glumeam, Kevin!”, chicoti

băiatul căreia i-o luase gura înaintea gândurilor. Restul se uitară unul la altul jenați,

iar curând erau plecați la treburi băiețești.

După-amiază, l-am întrebat pe Kevin dacă l-a deranjat remarca făcută pe seama

lui. S-a înroșit la față și a ezitat puțin, dar apoi a spus: „Da, mă simt cam ciudat că

îmi iau Biblia cu mine, dar e ceva ce am făcut dintotdeauna.”

„Ce crezi că gândesc prietenii tăi despre tine?”, am întrebat eu mai departe.

„Ei bine”, a început el încet, în timp ce un rânjet se năștea în colțurile gurii

sale, „s-au dat pe brazdă. În seara asta, vor să le citesc cu voce tare.” Iar eu

credeam că am un băiat delicat, pe care trebuie să-l protejez pe toată durata

excursiei noastre. În schimb, s-a dovedit a fi un martor puternic, cu o misiune

clară. Îi câștiga pe prietenii lui, chiar în fața ochilor mei!

Andrew țâșnește din apă în timp ce biserica aplaudă de bucurie la decizia lui de

a se boteza. Hristos i-a câștigat inima când a aflat despre mesajul adventist de la un

evanghelist, la televizor. El merge la un liceu de stat, într-un oraș măricel din nord-

vest, așa că l-am întrebat: „Andrew, de ce nu vii la școală la academie? Ți-ar

plăcea foarte de tare!”

Fața lui vădea surprindere. „Pastore Troy, sunt singurul adventist din școală.”

Mă privea de parcă afirmația lui explica totul. Atunci am văzut. Chiar în fața mea

stătea un misionar matur, în pielea unui adolescent. Când citești misiunea la care i-

a chemat Isus pe discipolii Săi, să știi lucrul următor: primii misionari ai bisericii

nu erau cu mult mai în vârstă decât tine.

Viața lui Hristos

Matei 28:19,20

„Duceţi-vă şi faceţi ucenici din toate neamurile, botezându-i în Numele Tatălui

şi al Fiului şi al Sfântului Duh. Şi învăţaţi-i să păzească tot ce v-am poruncit. Şi

iată că Eu sunt cu voi în toate zilele, până la sfârşitul veacului. Amin.”

Noi credem

Rămășița și misiunea bisericii

„Biserica universală este compusă din toți aceia care cred cu adevărat în

Hristos. Dar, în zilele sfârșitului, un timp de apostazie foarte răspândit, o rămășiță

a fost chemată să păzească poruncile lui Dumnezeu și credința lui Isus. Această

rămășiță anunță sosirea ceasului judecății, proclamând mântuirea prin Hristos și

vestind apropierea revenirii Sale. Această proclamare este simbolizată prin cei trei

îngeri din Apocalipsa 14; ea coincide cu lucrarea judecății din ceruri și are ca efect

o lucrare de pocăință și reformă pe Pământ. Fiecare credincios este chemat să

participe personal la această lucrare mondială de mărturisire.”1

Citește următoarele versete și rescrie-le cu propriile cuvinte, pe măsură ce le

adnotezi în Biblia ta:

a. Apocalipsa 12:17; 14:6-12; 18:1-4

b. 2 Corinteni 5:10

c. Iuda 3:14

d. 1 Petru 1:16-19

e. 2 Petru 3:10-14

f. Apocalipsa 21:1-14

Alege, dintre versetele pe care le-ai studiat, un pasaj pe care vrei să-l memorezi

săptămâna asta și repetă-l în fiecare zi.

1 Seventh-day Adventists Believe, p. 152.

Cum să ne rugăm

Când te rogi săptămâna aceasta, roagă-L pe Dumnezeu să-ți amintească de

oportunități de a fi martor. Gândește-te la momente din rutina ta în care poți

împărtăși un cuvânt de încurajare.

O altă opțiune ar fi: cursanții să ia interviu fie unui misionar obișnuit, fie unui student misionar care s-a întors din misiune. Pune-i să întrebe despre oameni, biserică și misiunea de peste granițe. Una dintre provocările pe care le adresez întotdeauna tinerilor este de a începe să economisească și să sacrifice pentru a merge într-o excursie de misiune pe termen scurt, înainte de a termina liceul.

Mai mult decât cuvinte

Ia interviu cuiva despre care crezi că este un martor pentru alți oameni.

Folosește următoarele întrebări:

Cine este rămășița și cum se raportează Biserica Adventistă la acel grup de

oameni?

Care credeți că sunt semnele cheie ale poporului lui Dumnezeu în zilele din

urmă? Cum arată ei, ce fac și cum i-ați caracteriza dumneavoastră?

Împărtășește o povestire sau o experiență din viața ta când ai fost cel mai

mândru că ești creștin adventist de ziua a șaptea.

Înainte să termine acest studiu, cursanții ar trebui să facă trei lucruri împreună cu partenerii lor.

1. Să-și ia cinci minute pentru a răsfoi ghidul de studiu și să se gândească la lucrurile pe care le-au scris în secțiunea În oglindă. Ar fi bine ca amândoi partenerii să se uite la ce au făcut împreună.

2. Să se roage pentru a fi martori credincioși, ca parte din biserica rămășiței.

3. Să continue să-și amintească unul altuia, în lunile care urmează, de angajamentele pe care amândoi le-au făcut cu Hristos și cu biserica Sa.

În oglindă

Gândește-te la interviul tău și împărtășește câteva lucruri pe care le-ai înțeles.

Gândește-te la cum poți fi credincios misiunii pe care Isus a dat-o acum mulți ani.

Asemenea lui Isus: Adolescenți

Lecţia 1 – Sfintele Scripturi

Obiectiv: Cursanții vor descoperi scopul, persoana și puterea Cuvântului lui Dumnezeu în viața credinciosului.

Povestirea introductivă demonstrează dilema dintre a crede ceea ce oamenii îți spun și ceea ce vezi. Este adevărat, mai ales în viața spirituală, că tindem să credem ceea ce vedem în loc să credem ceea ce spune Dumnezeu. Scopul acestei povestiri este să ne facă să ne gândim la modul în care ne raportăm la Cuvântul lui Dumnezeu.

Povestire introductivă

Stăteam în spatele mulțimii, privind spectacolul de magie din mall. Mai

intrigant decât magicianul, însă, era fata de lângă mine. A țipat ca o țeavă spartă

când magicianul a tăiat o femeie în două.

„E în regulă, scumpo”, i-a spus tatăl ei. „Femeia aceea nu a fost tăiată în

două cu adevărat. Este doar un truc. Vino, să facem cunoștință cu magicianul și el

îți va arăta că femeia nu a pățit nimic.”

La sfârșitul spectacolului tatăl a condus-o pe fata lui pe scenă. „Scuzați-mă,

domnule, dar trucul dumneavoastră cu tăiatul în două a tulburat-o foarte mult pe

fiica mea, Chelsea. Puteți să-i spuneți că tăiatul în două este doar un truc?”

„Păi, ăăă, da, desigur femeia este acum bine, întreagă...”

„Dar vă rog să-i arătați lui Chelsea că femeia este bine.”

După 15 minute de negocieri, magicianul și-a dezvăluit secretul, cu

atitudinea unei maimuțe care renunță la ultima banană. „Desigur că este bine. Este

chiar aici.”

Dar pentru că asistenta magicianului se schimbase de costum fetița nu a

recunoscut-o. Ironic, chiar și după ce magicianul i-a arătat trucul pas cu pas, copila

tot nu l-a crezut. Faptul că a văzut cum se face nu a făcut-o să creadă.

Nu este umitor cum refuzăm să credem ceea ce este în mod cert real? De

exemplu, știința continuă să documenteze efectele fatale ale fumatului, cu toate

acestea oamenii continuă să fumeze. Într-o lumea împăienjenită de boli cu

transmitere sexuală, tinerii continuă să fie la fel de imorali. Biblia există de secole

întregi și s-a dovedit a fi un îndrumar demn de încredere. Cu toate acestea, mulți

oameni îi ignoră sfaturile.

De ce? Pentru că tindem mai degrabă să credem trucul magic decât dovezile.

Gândiți-vă la pilda pe care Isus a spus-o despre omul bogat și Lazăr.

Aspectul asupra căruia trebuie să ne concentrăm în această povestire nu sunt flăcările, tortura, disperarea sau fenomenul supranatural. Motivul pentru care este folosită această povestire este problema de a avea încredere în Scriptură în loc de ceea ce vedem. „Avraam a răspuns: «Au pe Moise şi pe proroci; să asculte de ei.» «Nu, părinte Avraame», a zis el, «ci dacă se va duce la ei cineva din morţi, se vor pocăi.» Şi Avraam i-a răspuns: «Dacă nu ascultă pe Moise şi pe proroci, nu vor crede nici chiar dacă ar învia cineva din morţi.»”

Gândește-te la câteva scenarii asemănătoare; cum ar fi să întrebi persoana care vinde la alimentară cum se aterizează un avion, să rogi un maestru croitor să te învețe neurochirurgie, sau să întrebi un scriitor cum se plătesc impozitele. Mai găsește și altele.

Viața lui Hristos

Luca 16:19-31

„Era un om bogat care se îmbrăca în porfiră şi in subţire; şi în fiecare zi

ducea o viaţă plină de veselie şi strălucire. La uşa lui, zăcea un sărac, numit Lazăr,

plin de bube. Şi dorea mult să se sature cu firimiturile care cădeau de la masa

bogatului; până şi câinii veneau şi-i lingeau bubele. Cu vremea, săracul a murit; şi

a fost dus de îngeri în sânul lui Avraam. A murit şi bogatul, şi l-au îngropat. Pe

când era el în locuinţa morţilor, în chinuri, şi-a ridicat ochii în sus, a văzut de

departe pe Avraam şi pe Lazăr în sânul lui şi a strigat: «Părinte Avraame, fie-ţi

milă de mine şi trimite pe Lazăr să-şi înmoaie vârful degetului în apă şi să-mi

răcorească limba; căci grozav sunt chinuit în văpaia aceasta.» «Fiule», i-a răspuns

Avraam, «adu-ţi aminte că, în viaţa ta, tu ţi-ai luat lucrurile bune, şi Lazăr şi-a luat

pe cele rele; acum aici, el este mângâiat, iar tu eşti chinuit. Pe lângă toate acestea,

între noi şi între voi este o prăpastie mare, aşa ca cei ce ar vrea să treacă de aici la

voi sau de acolo la noi să nu poată.» Bogatul a zis: «Rogu-te, dar, părinte

Avraame, să trimiţi pe Lazăr în casa tatălui meu; căci am cinci fraţi, şi să le

adeverească aceste lucruri, ca să nu vină şi ei în acest loc de chin.” Avraam a

răspuns: «Au pe Moise şi pe proroci; să asculte de ei.» «Nu, părinte Avraame”, a

zis el, «ci dacă se va duce la ei cineva din morţi, se vor pocăi.» Şi Avraam i-a

răspuns: «Dacă nu ascultă pe Moise şi pe proroci, nu vor crede nici chiar dacă ar

învia cineva din morţi.»”

Întrebări deschise

Crezi că e mai ușor să crezi ceea ce vezi cu ochii sau să crezi ceea ce s-a

scris cu ani în urmă în Biblie? De ce?

Înainte de a citi din Scripturi, roagă-i pe cursanți să se întrebe: „Dacă ar trebui să spui cuiva ce crezi despre această carte (Biblia), cum ai formula totul într-o singură propoziție?”

Noi credem

Sfintele Scripturi

Isus vorbea cu conducătorii religioși atât de explicit pentru că știa că ei

cunoșteau Scriptura, dar nu o trăiau. Citește declarația de mai jos și subliniază-ți

versetele în Biblie.

„Sfânta Scriptură [...] constituie Cuvântul scris al lui Dumnezeu, transmis

prin inspiraţie divină, prin oameni sfinţi ai lui Dumnezeu, care au vorbit şi au scris

mişcati de Duhul Sfânt.”1 Tot ceea ce avem nevoie pentru a fi salvați ne stă la

dispoziție în Biblie. În Biblie, Dumnezeu ni Se descoperă pe Sine și pe noi în

relație cu El. Ne arată o imagine a lui Dumnezeu demnă de încredere și devine un

ghid pentru oamenii care Îl urmează pe El.

1 Seventh-day Adventists Believe, p. 4.

a. 2 Petru 1:20,21

b. 2 Timotei 3:16

c. Evrei 1:1-2

d. Evrei 4:12

e. Ioan 5:39

f. Psalmi 119:105

g. Proverbe 30:5

h. 1 Tesaloniceni 2:13

i. Iacov 1:22-25

Care versete te ajută cel mai mult să înțelegi scopul Bibliei?

Scrie o declarație scurtă cu privire la ce crezi despre Biblie.

Cum să ne rugăm

Citește Psalmul 119 și vezi ce Îi spune David lui Dumnezeu în rugăciune

despre Scriptură. Scrie-I o rugăciune scurtă lui Dumnezeu despre ceea vrei să-I

spui despre Cuvântul Său.

Mai mult decât cuvinte

Intervievează un cunoscut cu privire la credința lor în Biblie. Iată câteva

întrebări pe care le poți pune:

1. În ce moment al vieții tale ai ajuns să ai încredere în Biblie ca fiind

Cuvântul lui Dumnezeu pentru tine?

2. Când a fost Biblia o sursă de putere pentru tine? Ai avut vreun moment în

care te-ai îndoit de Cuvântul lui Dumnezeu?

3. Dacă ai putea alege o singură povestire din Bibile pe care să o spui pentru

a ajuta un prieten să-l cunoască pe Dumnezeu, pe care ai alege-o? De ce?

În oglindă

Gândește-te la cât de importantă este Biblia în viața ta acum. Scoate ea în

evidență anumite lucruri pe care ai vrea să le schimbi la tine?

Amintește-le cursanților să facă aplicațiile practice de la sfârșitul acestei lecții (Cum să ne rugăm, Mai mult decât cuvinte, În oglindă) și fii pregătit pentru a discuta despre gândurile și experiențele lor săptămâna viitoare.

Lecţia 2 – Trinitatea

Înainte de a începe lecția, roagă-i pe cursanți să povestească despre interviurile lor. Ca lider, ajută-i în această activitate. Este puțin ciudat pentru ei să intervieveze un adult, dar le va fi de folos să audă răspunsurile acestora.

Obiectiv: Cursanții vor întâlni misterul și relația minunată a Trinității și vor vedea cum un Dumnezeu invizibil devine real.

Povestirea introductivă nu este chiar o povestire, ci sunt citate și declarații ale unor skateboarderi faimoși. Revista i-a întrebat pe aceștia: „Crezi în Dumnezeu?” Răspunsurile lor arată dacă cred în Dumnezeu, dar și ceea ce cred despre El. Pe măsură ce citesc aceste declarații, roagă-i pe cursanți să evalueze fiecare răspuns. Întreabă-i pe adolescenți: „De unde au aceste informații despre Dumnezeu?” Această întrebare este importantă pentru credincioși pentru că avem aceste informații deoarece Dumnezeu a ales să ni le descopere în Cuvântul Său. Este evident că unii au idei, convingeri și păreri, dar mare parte dintre acestea sunt bazate pe surse nebiblice.

Povestire introductivă

Revista Transworld Skateboarding a pus câtorva skateboarderi faimoși

întrebarea „Crezi în Dumnezeu?” Iată câteva dintre răspunsurile lor:

„Nu cred în sensul tradițional de ființă supremă. Cred mai degrabă că e o

forță unificată în lume.” – Tony Hawk

„Cred în creierul meu: Dumnezeu este acolo și e foarte mic… Suntem aici

jos, omule. Nu știm ce se întâmplă. Tot ce știm e că nu știm.” – Tim O’Connor

„Nu știu dacă există o formă fizică, dar cred [în Dumnezeu] sub o formă sau

alta.” – Rick Howard

„Da, cred. Cred în Dumnezeu și cred că fiecare are o interpretare proprie

despre cum e Dumnezeu și cine este Dumnezeul lor. Nu sunt foarte aproape de

dumnezeul meu acum, dar cu siguranță cred în Dumnezeu.” – Reese Forbes

„Cred că e ceva. Nu știu dacă e cineva, femeie sau bărbat. Nu aș putea să-ți

spun ce e. Dar cu siguranță e ceva mai mare decât noi. Simt că am fost creați

cumva, dar dacă cred în Dumnezeu? Nu socotesc că cred în Dumnezeu, pentru că

Dumnezeu este doar o denumire pe care noi i-am dat-o. La fel cum aș putea să-mi

numesc skateboardul dumnezeu, înțelegi?” – Ricky Oyola

„Nu, nu cred. Pur și simplu nu-L văd. Pentru mine nu este real. Am senzația

că e ceva acolo ca oamenilor să nu le fie frică de moarte – ceva în care să spere. Eu

sunt doar carne și oase și apoi s-a sfârșit.” – Rick McCrank

„Cred în ceva, înțelegi? Dar nu știu destule despre Dumnezeu, înţelegi? Știu

că vreau să cred… Simt un fel de spirit. Poate dacă te simți bine cu privire la tine și

ceea ce faci… poate că asta este ceea ce există.” – Brad Staba

„Absolut. Sunt sigur pentru că orice trebuie să provină de undeva. Nu poate

să provină din nimic. Și știm cu toții că există o forţă care separă binele de rău.” –

Rob Dyrdek

„Nu. Nu cred în Dumnezeu. Cred că atunci când voi muri, voi putrezi în

pământ la fel ca oricare alt animal.” – Moses Itkonen

„Bineînțeles că cred în Dumnezeu. Dacă nu crezi în Dumnezeu, atunci crezi

despre tine că ești Dumnezeu.” – Jamie Thomas1

Ce crezi despre părerile lor cu privire la Dumnezeu? Mie mi-au venit câteva

gânduri în minte când am citit răspunsurile lor:

Dumnezeul pe care Îl cunosc nu numai că vrea să-L cunoaștem personal, dar

chiar face tot posibilul ca acest lucru să se întâmple.

Dumnezeul pe care Îl cunosc este o persoană, are cailtățile unei persoane,

pentru că noi am fost creați „după chipul Său”.

Singura modalitate de a-L cunoaște pe Dumnezeu cu adevărat este prin

modurile în care El ni Se descoperă – în primul rând prin Scriptură.

Pe măsură ce studiezi despre Trinitate, analizează acestă întâlnire

supranaturală cu Hristos și gândește-te la ce înseamnă să crezi în Dumnezeu și să-

L cunoști.

Această lecție este despre Trinitate. Un număr mic de pasaje conțin toți membrii Sfintei Treimi în aceeași secțiune. Acesta este unul dintre pasaje. Roagă

1 Transworld Skateboarding, p. 78.

unul dintre cursanți să sublinieze cuvintele sau propozițiile care se referă fie la Tatăl, fie la Fiul, fie la Duhul Sfânt.

Viața lui Hristos

Luca 24:36-49

„Pe când vorbeau ei astfel, Însuşi Isus a stat în mijlocul lor şi le-a zis: «Pace

vouă!» Plini de frică şi de spaimă, ei credeau că văd un duh. Dar El le-a zis:

«Pentru ce sunteţi tulburaţi? Şi de ce vi se ridică astfel de gânduri în inimă? Uitaţi-

vă la mâinile şi picioarele Mele, Eu sunt; pipăiţi-Mă şi vedeţi: un duh n-are nici

carne, nici oase, cum vedeţi că am Eu.» (Şi, după ce a zis aceste vorbe, le-a arătat

mâinile şi picioarele Sale.) Fiindcă ei, de bucurie, încă nu credeau şi se mirau, El

le-a zis: «Aveţi aici ceva de mâncare?» I-au dat o bucată de peşte fript şi un fagure

de miere. El le-a luat şi a mâncat înaintea lor. Apoi le-a zis: «Iată ce vă spuneam

când încă eram cu voi, că trebuie să se împlinească tot ce este scris despre Mine în

Legea lui Moise, în Proroci şi în Psalmi.» Atunci le-a deschis mintea, ca să

înţeleagă Scripturile. Şi le-a zis: «Aşa este scris şi aşa trebuia să pătimească Hristos

şi să învie a treia zi dintre cei morţi. Şi să se propovăduiască tuturor neamurilor, în

Numele Lui, pocăinţa şi iertarea păcatelor, începând din Ierusalim. Voi sunteţi

martori ai acestor lucruri. Şi iată că voi trimite peste voi făgăduinţa Tatălui Meu;

dar rămâneţi în cetate până veţi fi îmbrăcaţi cu putere de sus.»”

Acesta este unul dintre pasajele din Biblie care Îi menționează pe Fiul, Tatăl și

Duhul Sfânt împreună.

Ce poți spune despre diferitele roluri ale membrilor Sfintei Treimi din

această povestire?

Doctrina Trinității pune mintea la încercare. Oameni învățați și teologi încearcă să-L descrie pe Dumnezeu de secole. Scopul acestei lecții nu este să-L definească sau să-L descrie pe Dumnezeu, ci să-L facă cunoscut. Cum poți cunoaște pe cineva pe care nu îl înțelegi? Răspunsul la această întrebare este că nimeni nu poate să cunoscă pe cineva pe deplin. Putem cunoaște doar ceea ce ne descoperă acea persoană.

Pe măsură ce cursanții caută fiecare verset, vor face două lucruri deodată: vor parafraza și vor nota un șir de referințe (pune-i să-și facă un ghid de referință pe subiecte la începutul Bibliei, ca să poată găsi pasajele mai târziu).

Asigură-te că înțeleg cum să-şi însemneze Biblia. Dacă începi să îţi scrii şi tu în Biblie odată cu ei, le va fi mai ușor. Notează numele lecției și primul verset din studiu la începutul Bibliei (de exemplu, „1 - Scripturile a. 2 Petru 1:20,21”), apoi mergi la 2 Petru 1:20,21, citește versetele, apoi scrie în ghidul de studiu o parafrazare scurtă a acestor versete. Pune participanții să facă același lucru. Pune-i să-și sublinieze versetul în Biblie (pot folosi creioane colorate și să folosească o anumită culoare în funcție de studiu sau să folosească un creion și o riglă – cum vor) și lângă verset să scrie următorul verset din studiu (1 b. 2 Timotei 3:16). Continuați acest proces de căutare a versetelor, de parafrazare și creați astfel un șir de referințe. Cu timpul se vor descurca singuri și vor nota totul mai repede.

Noi credem

Trinitatea

„Există un singur Dumnezeu: Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt, o unitate a trei

Persoane coexistând din veşnicie. Dumnezeu este nemuritor, atotputernic,

atotcunoscător, mai presus de toate şi pretutindeni prezent. El este infinit şi mai

presus de înţelegerea omenească, dar cunoscut totuşi prin faptul că S-a descoperit

pe Sine. El este pentru totdeauna vrednic de închinare, adorare şi slujire de către

întreaga creaţiune.”2

Trinitatea

a. Deutoronom 6:4

b. Matei 28:19,20

c. 2 Corinteni 13:14

Dumnezeu Tatăl

„Dumnezeu Tatăl cel veşnic este Creatorul, Izvorul, Susţinătorul şi Stăpânul

întregii creaţiuni. El este drept şi sfânt, milos şi îndurător, încet la mânie, plin de

2 Seventh-day Adventists Believe, p. 16.

bunătate şi credincioşie. Calităţile şi capacităţile manifestate în Fiul şi Duhul Sfânt

caracterizează, de asemenea, pe Tatăl.”3

a. Geneza 1:1

b. Ioan 3:16

c. Ioan 14:8-11

Dumnezeu Fiul

„Dumnezeu Fiul cel veșnic S-a întrupat în Isus Hristos. Prin El au fost create

toate lucrurile, prin El se descoperă caracterul lui Dumnezeu, se aduce la

îndeplinire mântuirea neamului omenesc și lumea este judecată. De-a pururi

Dumnezeu adevărat, El a devenit, de asemenea, om adevărat, Isus Hristos. El a fost

conceput de Duhul Sfânt și născut din fecioara Maria. El a trăit și a fost ispitit ca

orice ființă omenească, dar a exemplificat în viața Lui, în mod desăvârșit,

neprihănirea și iubirea lui Dumnezeu. Prin minunile Sale, El a manifestat puterea

lui Dumnezeu și a fost recunoscut ca fiind Mesia, Cel făgăduit de Dumnezeu. De

bună voie, El a suferit și a murit pe cruce pentru păcatele noastre și în locul nostru,

și a fost înviat din morți, S-a înălțat la cer, ca să slujească în Sanctuarul ceresc în

favoarea noastră. El va veni iarăși în slavă pentru a aduce eliberarea finală

poporului Său și restatornicirea tuturor lucrurilor.”4

a. Ioan 1:1-3,14

b. Luca 1:35

c. Coloseni 1:13-20

d. Ioan 10:30

Dumnezeu Duhul Sfânt

„Dumnezeu Duhul cel veșnic a fost activ împreună cu Tatăl și cu Fiul în

lucrarea creațiunii, a întrupării și a răscumpărării. El i-a inspirat pe scriitorii

3 Seventh-day Adventists Believe, p. 28.

4 Seventh-day Adventists Believe, p. 36.

Sfintelor Scripturi. El a umplut viața Domnului Hristos cu putere. El atrage și

convinge ființele omenești și, pe aceia care răspund, El îi renaște și îi transformă

după chipul lui Dumnezeu. Trimis de Tatăl și de Fiul spre a fi totdeauna cu copiii

Săi, El revarsă daruri spirituale asupra bisericii, împuternicind-o pentru a da

mărturie despre Hristos și, în armonie cu Scripturile, o conduce în tot adevărul.”5

a. Geneza 1:1,2

b. Ioan 14:16-18,26

c. Faptele Apostolilor 1:8

d. Efeseni 4:11,12

Ce crezi despre Trinitate și care crezi că ar fi cel mai bun mod de a descrie

toate părțile Sale?

Cum să ne rugăm

Când te vei ruga săptămâna aceasta, vorbește deschis și sincer despre ce

crezi că este adevărat în legătură cu Dumnezeu. Cere-I să ți se descopere în cât mai

multe moduri posibile. Citește cu rugăciune din Biblie și descoperă ceea ce vrea să

spună despre Sine.

Mai mult decât cuvinte

Intervievează un profesor săptămâna aceasta. Folosește întrebările

următoare:

Când ai început să înțelegi Trinitatea?

Cum ai explica acest lucru unui copil de clasa a 4-a?

Ce știi cu certitudine despre Trinitate și în legătură cu ce mai ai încă

întrebări?

În oglindă

5 Ibid., p. 58.

Notează-ți gândurile cu privire la taina existenței lui Dumnezeu.

Împărtășește gândurile și întrebările cu partenerul tău.

Continuă să le reamintești cursanților de-a lungul săptămânii (e-mail sau telefon) să îndeplinească activitățile aplicate, mai ales interviurile. Ai putea spune: „Știu că viața e aglomerată pentru toți și că e ușor să fii distras. Ce crezi, poți să-ți iei puțin timp joi seară să suni sau să trimiți un mesaj și să-i anunți și pe ceilalți, să vă amintiți să vă îndepliniți activitățile?” Scopul este să pună partea de ucenicie pe lista lor de priorități. Acest lucru este o luptă zilnică și adesea este un proces încet. Nu există nicio formulă magică, doar să tragi din greu.

Lecţia 3 – Marea Luptă

Înainte de a începe discuția pentru acestă lecție, întreabă-i pe studenţi: „Ce

ați învățat cel mai mult din interviul vostru? Ce lucruri ați aflat pe care le știați

deja? Cum v-a ajutat să înțelegeți mai bine subiectul?” Astfel de întrebări ar trebui

să-i stârnească să vorbească. Apreciază-i atunci când împărtășesc: „Apreciez ceea

ce ai spus. Mă bucur că ai ales această persoană pentru interviul tău.” Apreciază-i

de fiecare dată când răspund. Nu o fac cu ușurință, dar se va întâmpla tot mai des

dacă le arăţi că preţuieşti ceea ce spun. La acest stadiu ei sunt foarte sensibili în

legătură cu ceea ce cred oamenii despre ei și au nevoia să știe că admirăm și

apreciem contribuția lor.

Obiectiv: Participanții vor observa natura răului și problemele esențiale

despre cum oamenii pot înțelege mai bine caracterul lui Dumnezeu, precum

trăsăturile de libertate, voință, dragoste și război.

Întrebarea deschisă încearcă să ajungă la centrul comportamentului uman

și a percepțiilor. După ce împărtășesc ceea ce cred și motivele pentru care cred,

roagă-i să aducă exemple pentru ambele tabere. Iată un exemplu: rasiștii care comit

infracțiuni din ură au anumite convingeri care le determină comportamentul.

Rasiștii nu sunt violenți la întâmplare și nu se uită apoi la cei pe care i-au rănit și

spun: „Îi urăsc foarte tare pe acești oameni.” Violența este determinată de

convingerile lor. Un exemplu pentru cineva ale cărui acțiuni determină

convingerile ar putea fi o persoană care se urcă la volan după ce a băut și căreia nu

i se pare că face vreun lucru greșit pentru că nu a lovit pe nimeni – cel puțin nu

încă.

Acest studiu este depre cum Satana încearcă să ne schimbe percepția despre

Dumnezeu. Marea luptă este despre reputația lui Dumnezeu și dacă noi putem să

avem încredere în El și în Cuvântul Său.

Întrebări deschise

Fie/Sau

„Convingerile îmi determină acțiunile mele” sau „Acțiunile mele îmi

determină convingerile”. (Explică)

Poți să găsești exemple pentru ambele situații?

Povestirea introductivă demonstrează cum oamenii Îl percep pe Dumnezeu

folosind o ilustrație cu un vecin al cărui caracter și personalitate ies la iveală la

cină. Scopul acestei povestiri este să înțelegem că percepțiile noastre sunt

puternice. Ceea ce credem despre alții va afecta modul în care relaționăm cu ei.

Povestire introductivă

„Art Linkletter a văzut un băiat mâzgălind pe o foaie de hârtie. «Ce

desenezi?», a întrebat Linkletter.

«Desenez portretul lui Dumnezeu.»

«Nu poți face asta, pentru că nimeni nu știe cum arată Dumnezeu.»

«Vor ști după ce termin», a răspuns băiatul cu încredere.”1

A. W. Tozer a spus odată că cel mai important lucru este ceea ce credem

despre Dumnezeu. Percepțiile – modul în care privim lucrurile – sunt puternice.

Percepția pe care am avut-o despre vecinul meu m-a speriat de moarte. Dl. Rob era

înalt și osos, cu o mustață gri și un măr a lui Adam de mărimea… ei bine, de

mărimea unui măr. Din cauză că arăta atât de ciudat mă făcea să fiu agitat.

Într-o seară, când eram la masă, Dl. Rob a făcut un lucru care mi-a schimbat

total modul în care îl priveam. Mă uitam la el agitat pentru că nu puteam ști când

avea să atace. Pe la mijlocul mesei, expresia lui s-a schimbat din înfricoșătoare în

nătângă. Am chicotit. Fața lui s-a schimbat, pentru o clipă, din nou în

înfricoșătoare și apoi a redevenit nătângă. Din acel moment am fost captivat de el.

Precum explozia finală a unor artificii ceremoniale, Dl. Rob și-a

contorsionat fața, repetând rapid, într-un spectacol senzațional, toate fețele pe care

le făcuse pe parcursul mesei. Am scuipat toată mâncarea din gură ca un vulcan și

1 Erwin Lutzer, Ten Lies About God, p. 1.

am început să râd incontrolabil. Am râs atât de tare încât mâncarea mi-a ieșit pe

nas, pe urechi și chiar pe ochi. Mama și tata s-au uitat speriați la mine, în timp ce

Dl. Rob și-a îndreptat privirea spre farfuria lui, ca și cum nimic nu s-ar fi

întâmplat. Deși am fost pedepsit pentru manierele mele, mi-am schimbat total

părerea despre vecinul meu slăbănog. Nu era un ciudat – era grozav de amuzant.

Dl. Rob a devenit o parte dragă a familiei mele și în anii ce au urmat am văzut în el

ceea ce familia mea deja știa – un om luminos, amuzant și grijuliu, a cărui pasiune

în viață era să creeze un moment artistic de surpriză.

Percepții. Lupta dintre Hristos și Satana este despre percepții și convingeri.

Lucifer – pătat de mândrie și exaltare de sine – L-a văzut pe Dumnezeu ca tiran.

Rezultatul a fost că i-a înșelat pe îngeri și acum caută să convingă lumea să creadă

o minciună despre caracterul lui Dumnezeu. Ideea principală? Ținta săgeților

înflăcărate ale lui Satana este mintea noastră – ceea ce credem despre Dumnezeu și

ceea ce credem că Dumnezeu crede despre noi. Dacă Satana reușește să ne

schimbe perspectiva doar puțin, este suficient pentru a păta, chiar distruge relația

noastră cu Tatăl ceresc. Observă lupta din viața lui Isus.

Acestă povestire este puțin stranie pentru că Isus face o faptă bună, dar conducătorii (care deja își formaseră o părere despre Isus) atribuie fapta Sa plină de har diavolului. Întreabă-i pe participanți: „Cum se aseamănă această întâmplare cu situația din Eden dintre Adam, Eva și șarpele?”

Viața lui Hristos

Luca 11:14-20

„Isus a scos dintr-un bolnav un drac care era mut. După ce a ieşit dracul,

mutul a grăit, şi noroadele s-au mirat. Dar unii ziceau: «El scoate dracii cu

Beelzebul, domnul dracilor.» Alţii, ca să-L ispitească, Îi cereau un semn din cer.

Isus le-a cunoscut gândurile şi le-a zis: «Orice împărăţie dezbinată împotriva ei

este pustiită; şi o casă dezbinată împotriva ei se prăbuşeşte peste alta. Deci, dacă

Satana este dezbinat împotriva lui însuşi, cum va dăinui împărăţia lui, fiindcă ziceţi

că Eu scot dracii cu Beelzebul? Şi dacă Eu scot dracii cu Beelzebul, fiii voştri cu

cine îi scot? De aceea ei înşişi vor fi judecătorii voştri. Dar, dacă Eu scot dracii cu

degetul lui Dumnezeu, Împărăţia lui Dumnezeu a ajuns până la voi.»”

Roagă-i pe cursanți să citească declarația de credință și să împărtășească întrebările sau comentariile cu partenerii lor. De asemenea, după ce parafrazează pasajul și-și construiesc șirul de referințe, roagă-i să împărtășească cu partenerii lor ce cred ei că Biblia vrea să zică.

Această doctrină acoperă toată istoria noastră – de la începuturi până la sfârșit. Motivul pentru care mulți nu-și predau viețile lui Dumnezeu este că nu-și pot imagina cum ar putea să iubească și să slujească unui Dumnezeu care permite ca oamenii nevinovați să sufere. Satana a fost foarte eficient cu privire la această amăgire. Întreabă-i pe cursanți dacă știu pe cineva care crede că Dumnezeu este responsabil pentru suferința din lume. Cum ar răspunde ei unei asemenea persoane?

Noi credem

Marea Luptă

„Întreaga omenire este în prezent cuprinsă în marea luptă dintre Hristos şi

Satana, cu privire la caracterul lui Dumnezeu, legea Sa şi suveranitatea Sa asupra

Universului. Acest conflict a început în cer, atunci când o fiinţă creată şi înzestrată

cu libertatea de a alege, prin înălţarea de sine, a devenit Satana, vrăjmaşul lui

Dumnezeu, care a dus la revolta unei părţi a îngerilor. El a introdus spiritul de

rebeliune în lumea aceasta atunci cînd a dus în păcat pe Adam şi pe Eva. Acest

păcat al omului a avut ca rezultat deformarea chipului lui Dumnezeu în omenire,

dezordine în lumea creată şi, în cele din urmă, nimicirea ei în timpul potopului.

Privită de întreaga creaţiune, această lume a devenit arena conflictului universal,

din care în cele din urmă Dumnezeul iubirii va fi îndreptăţit. Pentru a ajuta pe

poporul Său în această luptă, Domnul Hristos trimite pe Duhul Sfînt şi pe îngerii

Săi credincioşi să-l călăuzească, să-l ocrotească şi să-l susţină pe calea mântuirii.”2

a. Apocalipsa 12:4-9

b. Isaia 14:12-14

2 Seventh-day Adventists Believe, p. 98.

c. Ezechiel 28:12-18

d. Geneza 3

e. Geneza 6-8

f. 2 Petru 3:6

g. 1 Corinteni 4:9

Care verset îți vorbește cel mai mult despre acest subiect? De ce?

Ce crezi despre războiul dintre Hristos și Satana? Descrie în câteva

propoziții cum i-ai explica aceste lucruri unui copil de clasa a 3-a.

Cum să ne rugăm

Ia-ți puțin timp și notează toate caracteristicile lui Dumnezeu pe care le știi.

În rugăciunile de săptămâna aceasta vorbește cu El despre trăsăturile pe care le

iubești și pentru care ești recunoscător și vorbește și despre calitățile pe care nu

prea le înțelegi.

Mai mult decât cuvinte

Intervievează un student și pune-i următoarele întrebări:

În ce mod s-a schimbat părerea ta despre Dumnezeu în ultimii zece ani?

Când ai fost cel mai conștient de lupta dintre bine și rău? Descrie momentul

și evenimentele care au avut loc.

Ce sfat i-ai da unui adolescent care caută să afle cum este Dumnezeu „cu

adevărat” în această lume care Îl interpretează și Îl prezintă greșit?

În oglindă

Gândește-te la războiul dintre Hristos și Satana. Cum crezi că era atunci

când a început? Cum crezi că se va sfârși?

Lecţia 4 – Experiența mântuirii

Amintește-ți să le spui cursanților să împărtășească gândurile și răspunsurile adunate din interviuri.

Căderea umanității în păcat ne-a creat tuturor nevoia de un Salvator. Această lecție este despre experiența încrederii în harul lui Hristos, a primirii iertării Sale și a unei relații noi cu El.

Obiectiv: Cursanții vor intra în viețile celor care au fost pierduți, găsiți și regenerați pentru a experimenta puterea salvatoare a harului lui Dumnezeu în viețile lor.

Întrebările deschise nu au răspunsuri corecte sau greșite. Permite-le cursanților să spună de ce au așezat povestirile într-o anumită ordine. Așa vei afla ce apreciază cel mai mult din experiența salvării.

Întrebări deschise

Ordonează povestirile în funcție de cât de puternic este mesajul salvării: 1 –

cel mai puternic și 5 – cel mai puțin puternic.

_____Povestirea femeii care a fost prinsă în adulter și salvată de la omorârea cu

pietre

_____Povestirea lui Zacheu și conversația sa cu Isus și stilul său de viață nou

_____Leprosul care a venit la Isus pentru a fi vindecat

_____Povestirea tâlharului de pe cruce care a primit viața veșnică prin credință

_____Femeia care a atins haina lui Isus și a fost vindecată

De ce le-ai pus în această ordine?

Povestirea introductivă este despre experiența de a fi pierdut și găsit. Mulți tineri cresc în Biserica Adventistă și știu ce e bine să crezi și să spui, dar le este greu să experimenteze să fie pierduți. Știi cu adevărat cum e să fii pierdut? În această lecție ei vor deveni conștienți de cât de pierduți suntem și vor fi copleșiți de harul uimitor al lui Dumnezeu, care ne caută și ne găsește.

Povestire introductivă

Mă uitam pe geamul autobuzului și totul era în ceață. Nu, nu aveam lacrimi

în ochi și nici nu luasem ceva halucinogen. Nici nu sufeream de depresie sau

confuzie. Era vremea când era la modă lookul „umed” și cumva reușeam mereu să

mă așez pe un loc unde geamul era murdar de gel de păr cleios. Îmi era mereu

somn în cele două ore cât dura călătoria mea cu autobuzul, dar mă luptam cu

somnul de teamă să nu mă ating de geamul murdar. În ziua respectivă am adormit.

Din fericire capul mi s-a dus pe spate și mi-a protejat părul.

M-am trezit când am auzit vocea șoferului strigând: „Ultima stație!” Când

am sărit de pe scaun m-a luat un fior rece, vazând că autobuzul era gol. „Trebuie să

cobori aici, amice”, mi-a zis șoferul. Am încercat să găsesc un geam curat pentru a

vedea împrejurimile, dar nu recunoșteam nimic.

„Unde suntem?”

Șoferul s-a uitat la mine neîncrezător. „Ți-ai ratat stația, așa-i?” Am coborât

din autobuz într-o zonă necunoscută și-mi venea să plâng. Era cinci după-masa, iar

părinții mei erau undeva blocați în trafic și nu aveau să fie acasă prea curând. Eram

pierdut. Singur.

Claxonul unei mașini m-a smuls din suferință. O prietenă de la școală a oprit

lângă stație. Christina s-a aplecat pe geam și mi-a strigat, mai tare decât era nevoie:

„Ai uitat să cobori?” Era mai mult o declarație decât o întrebare (îi plăcea să mă

umilească în public). Dar nu mi-a păsat cât de tare a strigat, eram bucuros să o văd

pe Christina cu mama ei. Mergeam împreună pe aceeași rută și atunci când a

coborât și nu m-a văzut și pe mine coborând și-a imaginat că am adormit sau nu

eram atent. „Când am văzut că nu ai coborât, am decis să vin după tine. În sfârșit

te-am ajuns din urmă.”

Am fost tentat să-i spun: „De fapt, voiam să fac niște cumpărături în zonă.”

Dar în loc să fac asta am sărit în mașină și i-am mărturisit: „Am adormit și m-am

trezit prea târziu.” Amândouă s-au uitat la părul meu, știau cât de periculos era să

adormi pe autobuz. „Nici nu pot să vă zic cât de bucuros sunt să vă văd.” Tot

drumul până acasă inima mi-a stat în gât și zâmbetul pe față – era bine să nu fiu

„pierdut”.

A fi pierdut și a fi găsit sunt două experiențe extraordinar de diferite și ceea

ce se întâmplă între ele este o călătorie incredibilă. Pilda fiului rispitor este o

poveste despre experiența salvării. Pe măsură ce o citești, subliniază părțile și

cuvintele cheie care vorbesc despre cum suntem salvați și din ce suntem salvați.

Te poți concentra pe mai multe fraze din acest pasaj. Roagă-i pe cursanți să efectueze activitățile și apoi roagă-i să împărtășească aspectele pe care ei le consideră importante.

Viața lui Hristos

Luca 15:10-24

„«Tot aşa, vă spun că este bucurie înaintea îngerilor lui Dumnezeu pentru un

singur păcătos care se pocăieşte.» El a mai zis: «Un om avea doi fii. Cel mai tânăr

din ei a zis tatălui său: „Tată, dă-mi partea de avere ce mi se cuvine.” Şi tatăl le-a

împărţit averea. Nu după multe zile, fiul cel mai tânăr a strâns totul şi a plecat într-

o ţară depărtată, unde şi-a risipit averea ducând o viaţă destrăbălată. După ce a

cheltuit totul, a venit o foamete mare în ţara aceea, şi el a început să ducă lipsă.

Atunci s-a dus şi s-a lipit de unul din locuitorii ţării aceleia, care l-a trimis pe

ogoarele lui să-i păzească porcii. Mult ar fi dorit el să se sature cu roşcovele pe

care le mâncau porcii, dar nu i le dădea nimeni. Şi-a venit în fire şi a zis: „Câţi

argaţi ai tatălui meu au belşug de pâine, iar eu mor de foame aici! Mă voi scula, mă

voi duce la tatăl meu şi-i voi zice: «Tată, am păcătuit împotriva cerului şi

împotriva ta şi nu mai sunt vrednic să mă chem fiul tău; fă-mă ca pe unul din

argaţii tăi.»” Şi s-a sculat şi a plecat la tatăl său. Când era încă departe, tatăl său l-a

văzut şi i s-a făcut milă de el, a alergat de a căzut pe grumazul lui şi l-a sărutat

mult. Fiul i-a zis: „Tată, am păcătuit împotriva cerului şi împotriva ta, nu mai sunt

vrednic să mă chem fiul tău.” Dar tatăl a zis robilor săi: „Aduceţi repede haina cea

mai bună şi îmbrăcaţi-l cu ea; puneţi-i un inel în deget şi încălţăminte în picioare.

Aduceţi viţelul cel îngrăşat şi tăiaţi-l. Să mâncăm şi să ne înveselim; căci acest fiu

al meu era mort, şi a înviat; era pierdut, şi a fost găsit.” Şi au început să se

înveselească.»”

Roagă-i pe cursanți să citească declarația de credință și să împărtășească întrebările sau comentariile cu partenerii lor. De asemenea, după ce parafrazează pasajul și-și construiesc șirul de referințe, roagă-i să împărtășească cu partenerii lor ce cred ei că Biblia vrea să zică.

Multe denominațiuni cred în harul și puterea salvatoare a lui Dumnezeu. Unul dintre motivele pentru care a fost începută mișcarea protestantă este convingerea că suntem salvați prin harul lui Dumnezeu pe care îl primim prin credință. Un subiect atât complex nu poate fi rezumat în totalitate, dar la fel ca un portret sau un film de calitate, poți să te concentrezi asupra altui aspect de fiecare dată când te uiți la el. În timp ce studiați această învățătură, cel mai important lucru pe care îl poți face este să îngenunchezi cu elevii tăi și să înălțați o rugăciune de credință, acceptare și mulțumire pentru darul gratuit al harului și pentru iertarea lui Dumnezeu.

Noi credem

Experiența mântuirii

„În infinita Sa iubire şi milă, Dumnezeu a făcut pe Hristos, care n-a cunoscut

păcat, să fie păcat pentru noi, pentru ca în El noi să putem fi făcuţi neprihănirea lui

Dumnezeu. Conduşi de Duhul Sfînt, ne dăm seama de nevoia noastră, recunoaştem

păcătoşenia noastră, ne pocăim de nelegiuirea noastră şi manifestăm credinţa în

Isus, ca Domn şi Hristos, ca Înlocuitor şi Exemplu. Această credinţă, prin care

primim mântuirea, vine prin puterea divină a Cuvântului şi este darul harului lui

Dumnezeu. Prin Hristos, noi suntem îndreptăţiţi, înfiaţi ca fii şi fiice ale lui

Dumnezeu şi eliberaţi de sub stăpânirea păcatului. Prin Duhul, suntem născuţi din

nou şi sfinţiţi. Duhul reînnoieşte mintea noastră, scrie legea iubirii lui Dumnezeu în

inimile noastre şi ni se dă puterea de a trăi o viaţă sfântă. Rămânând în El, devenim

părtaşi de natură divină şi avem asigurarea mântuirii, acum şi în ziua judecăţii.”1

a. Ioan 3:16

b. Romani 3:21

1 Seventh-day Adventists Believe, p. 118.

c. 2 Corinteni 5:17-21

d. Galateni 4:4-7

e. Tit 3:3-7

f. Romani 8:14-17

g. Romani 10:17

h. Galateni 3:2

i. Romani 8:1-4

j. Romani 12:2

Care trei versete îți vorbesc în mod special despre experiența salvării? De

ce?

Gândește-te cum i-ai răspunde cuiva care te întreabă: „De unde știu dacă

merg în ceruri?”

Cum să ne rugăm

Acum că ai privit la ce înseamnă experiența salvării, înalță o rugăciune cu

partenerul tău prin care să recunoașteți că sunteți pierduți, credeți în darul harului

și acceptați asigurarea salvării cu bucurie și încredere. Continuați să vă rugați în

cursul săptămânii și să-I mulțumiți lui Dumnezeu pentru ce a făcut pentru voi la

Calvar.

Mai mult decât cuvinte

După ce Isus a vindecat un om care era posedat de demoni, i-a spus: „Du-te

acasă la ai tăi şi povesteşte-le tot ce ţi-a făcut Domnul şi cum a avut milă de tine.”

(Marcu 5:19)

Scrie o scrisoare unei persoane care a avut o influență mare asupra vieții

tale. Spune-i despre decizia ta de a-L primi pe Hristos în viața ta și mulțumește-i

pentru sprijinul oferit. Pune la poștă această scrisoare sau dă-i-o personal.

(Povestește pe scurt în ce mod te-a afectat scrisul acestei scrisori.)

Intervievează pe cinevea despre care crezi că a luat decizia de a-L urma pe

Hristos. Pune-i următoarele întrebări:

Când ai realizat prima dată că ai nevoie de un Salvator și când L-ai invitat pe

Hristos în inima ta? Care au fost circumstanțele și cum s-a întâmplat?

Te-ai îndoit vreodată de faptul că ești salvat? Dacă da, cum răspunzi acestor

îndoieli?

Ce pasaj biblic descrie cel mai bine experiența salvării pentru tine?

În oglindă

Gândindu-te la deciza ta de a-L urma pe Hristos, ce te entuziasmează și ce te

face să te îngrijorezi? Cum crezi că ar trebui să răspunzi acestor sentimente?

Lecţia 5 – Botezul

Întreabă-i pe cursanți: „Cum te-ai simțit când ai scris scrisoarea persoanei care a avut o influență asupra ta?” Roagă-i să împărtășească ce au scris și de ce cred că experiența a fost relevantă.

Obiectiv: Cursanții vor înțelege natura, scopul și privilegiul minunat al botezului.

Întrebări deschise

Când crezi că o persoană este pregătită pentru botez? De ce?

Care este cel mai memorabil botez la care ai participat? De ce?

Povestirea introductivă pune accent pe alegerea noastră de a-L revendica pe Dumnezeu ca Tată. Marea luptă ne descoperă că Dumnezeu nu ne forțează să facem voia lui, ci ne convinge să-L acceptăm ca Tată datorită dragostei Sale. Dumnezeu se bucură la botezul nostru, se bucură pentru că în sfârșit poate să ne revendice drept copii ai Săi de drept.

Povestire introductivă

O pildă: O adolescentă (o vom numi Susan) s-a enervat la un moment dat

atât de tare pe părinții ei încât a fugit de acasă. Într-o dimineață a scris un bilețel

plin de ură față de ei și l-a lăsat pe masă. „Acesta este certificatul meu de divorț”, a

scris. „Nu mai sunteți părinții mei. Nu mai sunt fiica voastră. Am plecat. Divorțul

este definitiv.” Și a plecat înainte să răsară soarele.

În mod obișnuit, atunci când tinerii fug de acasă, dau o tură de cartier, li se

face foame, uită de mânie și se întorc acasă. Susan nu a făcut așa. Când părinții s-

au trezit și au citit biletul, ea era deja departe. Fata a făcut autostopul și a ieșit din

stat, călătorind în altă parte a țării. Se simțea în sfârșit liberă. Între timp părinții o

căutau cu disperare. Poliția și FBI-ul au căutat-o pe Susan, dar nu au găsit-o

nicăieri. Trei ani și jumătate părinții au continuat să o caute, sperând să o găsească.

Într-o dimineață a sunat telefonul și o voce profundă a spus: „Cred că am

găsit-o pe fiica dumneavoastră. Este vie, dar face parte dintr-un cerc de prostituție

și droguri și din moment ce acum are 17 ani, nu o putem forța să se întoarcă acasă.

O putem întreba și, dacă acceptă, o scoatem de acolo și o aducem acasă. Vreți să-i

transmiteți un mesaj?”

„Da, spunteți-i că o iubim și că ne dorim să se întoarcă acasă”, a răspuns

mama.

Autoritățile au contactat-o pe fată, care era prea tânără pentru a locui pe

străzi și în hoteluri mizerabile. Când a primit mesajul de la părinții ei, viața goală

pe care o trăia acum nu semăna deloc cu amintirile vieții confortabile și sigure pe

care o avea acasă. S-a întors cu agenții poliției acasă.

Desigur, părinții ei au primit-o cu bucurie. Camera ei era neatinsă. Pozele

erau încă pe pereți. Vreme de mai multe săptămâni a încercat să se acomodeze în

casa copilăriei ei, dar ceva era ciudat. Relația dintre ei era ciudată. Deși părinții ei

nu au menționat nimic despre plecarea ei, ea își amintea de cuvintele scrise și

chinul la care și-a supus părinții.

Într-o dimineață a pus o foaie de hârtie pe masă pentru părinții ei. În susul

paginii erau scrise trei cuvinte: „Certificat de Adopție”. A compus o înțelegere de

adopție și a lăsat loc pentru semnăturile părinților. Tatăl ei s-a uitat confuz la ea și

i-a spus: „Susan, nu pot să semnez asta. Tu ești fiica mea. Noi am fost întotdeauna

părinții tăi. Nu am semnat hârtiile de divorț, și nu vom semna nici asta. Tu ești a

noastră, întotdeauna vei fi.”

Îmbrățișându-și părinții, Susan a început să plângă. „Știu ce simțiți pentru

mine. Actul acesta nu este pentru voi, ci pentru mine. Eu am ales să plec și așa

vreau să vă arăt că v-am ales din nou. Vreau să spun aceste lucruri. Vă rog faceți

acest lucru pentru mine, permiteți-mi să vă aleg oficial.” Părinții ei au înțeles și au

semnat hârtia. Un zâmbet s-a întins pe fața lui Susan când a semnat în dreptul

cuvântului „Fiică”.

Din punctul de vedere al lui Dumnezeu, noi am fost mereu copiii Săi. Din

cauza căderii noastre în păcat, eul nostru trebuie să moară și să fim născuți din nou.

Cuvântul care definește acest proces este botezul, o declarație publică și oficială a

deciziei de a face parte din familia Sa – de a fi copilul Său. Botezul este la fel ca

declarația lui Susan de adopție. Dar, crede-mă, atunci când se va întâmpla, tot cerul

va izbucni în strigăte de bucurie, când noi Îl numim „Tată” pe Cel pe care Îl

numeam Dumnezeu.

Observă cum oamenii veneau la Hristos pentru a-și declara supunerea față

de Dumnezeu și-l numeam Tată. Când faci această alegere, gândește-te la cuvintele

rostite la botezul lui Isus și recunoaște că Dumnezeu spune aceleași cuvinte și la

botezul tău.

Până la acel moment, botezul era pentru neamuri sau necredincioși, când alegeau să facă parte din Israel. Când alegeau acest lucru, trebuia să fie botezați și uneori circumciși pentru a fi considerați evrei. Evreii erau convinși că, dacă se nășteau evrei, făceau parte automat din familia lui Dumnezeu. Dar adevărul este că niciunul dintre noi nu suntem copiii lui Dumnezeu până când nu alegem să fim. Desigur, Dumnezeu ne privește pe toți ca fiind copiii Săi, dar devine oficial doar atunci când noi alegem să fim. Acesta este botezul. Faptul că evreii mergeu la Iordan indică faptul că în inimle lor avusese loc ceva măreț și că mesajul lui Ioan Botezătorul îi atinsese.

Observă cuvintele care s-au auzit din cer la botezul lui Isus. Întreabă-i pe participanți: „Dumnezeu spune aceste cuvinte la fiecare botez?”

Viața lui Hristos

Marcu 1:2-11

„După cum este scris în prorocul Isaia: «Iată, trimit înaintea Ta pe solul

Meu, care Îţi va pregăti calea… glasul celui ce strigă în pustiu: „Pregătiţi calea

Domnului, neteziţi-I cărările”», a venit Ioan care boteza în pustiu, propovăduind

botezul pocăinţei spre iertarea păcatelor. Tot ţinutul Iudeii şi toţi locuitorii

Ierusalimului au început să iasă la el; şi, mărturisindu-şi păcatele, erau botezaţi de

el în râul Iordan. Ioan era îmbrăcat cu o haină de păr de cămilă, şi împrejurul

mijlocului era încins cu un brâu de curea. El se hrănea cu lăcuste şi miere sălbatică.

Ioan propovăduia şi zicea: «După mine vine Cel ce este mai puternic decât mine,

căruia eu nu sunt vrednic să mă plec să-I dezleg curelele încălţămintei. Eu, da, v-

am botezat cu apă; dar El vă va boteza cu Duhul Sfânt.» În vremea aceea, a venit

Isus din Nazaretul Galileii şi a fost botezat de Ioan în Iordan. Şi îndată, când ieşea

Isus din apă, el a văzut cerurile deschise şi Duhul coborându-Se peste El ca un

porumbel. Şi din ceruri s-a auzit un glas care zicea: «Tu eşti Fiul Meu preaiubit, în

Tine Îmi găsesc toată plăcerea Mea.»”

Roagă-i pe cursanți să citească declarația de credință și să împărtășească întrebările sau comentariile cu partenerii lor. De asemenea, după ce parafrazează pasajul și-și construiesc șirul de referințe, roagă-i să împărtășească cu partenerii lor ce cred ei că vrea să zică Biblia.

După ce studiază această secțiune, roagă-i să-și noteze tot ceea ce vor să-I spună lui Dumnezeu prin botezul lor. Acesta poate fi un legământ de botez, într-un sens personal. Roagă-i să-și împărtășească fiecare legământul.

Noi credem

Botezul

„Prin botez, noi mărturisim credința noastră în moartea și învierea lui Isus

Hristos și dăm mărturie privind moartea noastră față de păcat și hotărârea noastră

de a umbla într-o viață nouă. În acest fel, noi recunoaștem pe Hristos ca Domn și

Mântuitor, devenim poporul Lui și suntem primiți ca membri de către biserica Sa.

Botezul este un simbol al unirii noastre cu Hristos, al iertării păcatelor noastre și al

primirii Duhului Sfânt. El se săvârșește prin scufundarea în apă și este condiționat

de mărturisirea credinței în Isus și de dovezile pocăinței de păcat. El urmează

instruirii în adevărurile Sfintelor Scripturi și acceptării învățăturilor ei.”1

a. Romani 6:1-6

b. Faptele Apostolilor 2:38

c. Faptele Apostolilor 16:30-33

d. Faptele Apostolilor 22:16

e. Coloseni 2:12,13

f. Matei 28:19,20

g. 1 Corinteni 12:13

Dintre toate pasajele care vorbesc despre botez, care îți vorbește personal

despre decizia de a te boteza? De ce?

Cum să ne rugăm

Când te rogi săptămâna aceasta, gândește-te la cuvintele lui Pavel: „Am fost

răstignit împreună cu Hristos, şi trăiesc… dar nu mai trăiesc eu, ci Hristos trăieşte

în mine. Şi viaţa, pe care o trăiesc acum în trup, o trăiesc în credinţa în Fiul lui

Dumnezeu care m-a iubit şi S-a dat pe Sine Însuşi pentru mine.” (Galateni 2:20)

Mai mult decât cuvinte

Fă-ți planul pentru botez: alege o dată, un loc, un pastor, cântecele, versetul,

mărturiile etc. Apoi, când faci aceste pregătiri, intervievează un prieten mai în

vârstă din biserică în legătură cu botezul. Pune-i următoarele întrebări:

Care a fost cea mai memorabilă parte a botezului tău?

Care crezi că este semnificația botezului?

1 Seventh-day Adventists Believe, p. 180.

Dacă ai putea să te pregătești din nou pentru botez, ce ai face diferit în

legătură cu planificarea evenimentului?

În oglindă

Gândește-te la decizia ta de a-L urma pe Hristos în botez. Ce evenimente,

oameni și experiențe te-au adus în fața acestei decizii?

Lecția 6 – Creațiunea

Când vă întâlniți pentru această lecție, roagă-i pe cursanți să împărtășească câteva gânduri despre interviurile lor.

Studiul Creațiunii poate merge în mai multe direcții: reflecția cu privire la natură și frumusețea acesteia; relația pe care o avem cu Dumnezeu, noi fiind coroana Creațiunii; sau problemele legate de creație și evoluție cu care se luptă lumea filosofică și cea științifică. Indiferent de direcția pe care vor merge discuțiile cu participanții, găsește o cale să spuneți împreună o rugăciune de laudă și mulțumire pentru ceea ce Dumnezeu a creat.

Obiectiv: Participanții vor discuta semnificația lui Hristos drept Creator și vor primi lucrarea Sa de recreare în viețile lor.

Întrebările deschise pornesc discuția despre cum putem să fim siguri și să greșim în același timp. Se întâmplă adesea în viața de zi cu zi, mai ales în căsnicie.

Întrebări deschise

Împărtășește un moment din viața ta când erai sigur că aveai dreptate și s-a

dovedit că nu aveai deloc dreptate. Cum te-ai simțiti?

Povestirea introductivă demonstrează că oamenii pot avea o logică îndoielnică și convingeri nefondate și totodată pot crede că au dreptate.

Povestire introductivă

„Un copil de opt ani fluturând o bancnotă de 100 de dolari? Spune că a

muncit pentru ea? Da. Sigur! A furat-o de undeva, pentru că la opt ani nu câștigi

bani.”

„Un agricultor care candidează la funcția de primar? Doar oamenii educați

sunt destul de inteligenți pentru politică. În niciun caz nu aș vota pentru el, pentru

că fermierii nu au de luat decizii importante.”

„Dacă se întâmplă să te îmbolnăvești sau să faci febră, cel mai bun remediu

este să aplici lipitori sau să faci o gaură în zona inflamată sau dureroasă, pentru a

lăsa sângele rău să iasă.”

Ce observi în aceste declarații? Sunt ridicole, lipsite de logică, pline de

prejudecăți și ignoranță. Deși sunt greșite, sunt reale și apărate cu încăpățânare.

L-am întrebat odată pe băiatul meu de patru ani: „Vrei să mergi să joci golf

cu mine și cu unchiul Mike la sfârșitul săptămânii?”

Mi-a răspuns fără ezitare: „Tati, nu pot veni pentru că nu am undiță.”

M-am scărpinat în cap o vreme, până mi-am amintit că ultima dată când am

fost în vacanță am stat la un hotel care avea poze cu golf și pescuit agățate în hol.

Cumva el le-a conectat. Nu prea poți avea una fără cealaltă, nu? Ideea e așa: multe

idei se nasc dintr-o logică deficitară sau dintr-o noțiune fantezită apărută în

gândurile cuiva.

În 1990, băiețelul de opt ani de la începutul povestirii a câștigat un concurs

de poezie „Papucii mei sunt prea strâmți”, iar premiul era o bancnotă de 100 de

dolari. Fermierul a devenit primar, câștigând cu o majoritate zdrobitoare. De ce?

Era genial și aproape tot orașul cunoștea spiritul său inovativ și capacitățile lui de a

lua decizii. Avea o diplomă în biologie, dar chiar dacă nu ar fi avut-o, rămâne în

picioare faptul că nu am văzut niciodată un fermier care să nu aibă mintea ascuțită.

La un anumit punct în istorie, vărsarea sângelui părea să fie un remediu logic. Dar

în ziua de azi, dacă cineva este bolnav, îi scurgi sângele din corp?

Cum au putut oameni gândi în acest mod? La fel ca în povestirea lui Isus

despre nevăzătorul vindecat, criticii eșuează să vadă adevărul pentru că deja cred

altceva. Încearcă să recunoști în povestirea de mai jos modele de gândire pe care le

regăsești la oameni și în ziua de azi. Discută cu partenerul tău ultimele două

propoziții ale povestirii.

Aspectul principal din secțiunea Viața lui Hristos este răspunsul ilogic, de necrezut și absurd cu privire la vindecarea produsă de Hristos: „Atunci unii din farisei au început să zică: «Omul acesta nu vine de la Dumnezeu, pentru că nu ţine Sabatul.» Alţii ziceau: «Cum poate un om păcătos să facă asemenea semne?» Şi era dezbinare între ei.” Dezbinare? Mai degrabă eroare. Cum pot oamenii să fie atât de orbi? Discutați această întrebare. Ce îi face pe oameni să fie atât de încăpățânați cu privire la ideile lor? De ce anume se tem?

Viața lui Hristos

Ioan 9:1-16

„Când trecea, Isus a văzut pe un orb din naştere. Ucenicii Lui L-au întrebat:

«Învăţătorule, cine a păcătuit: omul acesta sau părinţii lui, de s-a născut orb?»

Isus a răspuns: «N-a păcătuit nici omul acesta, nici părinţii lui; ci s-a născut aşa, ca

să se arate în el lucrările lui Dumnezeu. Cât este ziuă, trebuie să lucrez lucrările

Celui ce M-a trimis; vine noaptea, când nimeni nu mai poate să lucreze. Cât sunt în

lume, sunt Lumina lumii.» După ce a zis aceste vorbe, a scuipat pe pământ şi a

făcut tină din scuipat. Apoi a uns ochii orbului cu tina aceasta şi i-a zis: «Du-te de

te spală în scăldătoarea Siloamului» (care tălmăcit înseamnă: Trimis). El s-a dus, s-

a spălat şi s-a întors văzând bine. Vecinii şi cei ce-l cunoscuseră mai înainte ca

cerşetor, ziceau: «Nu este acesta cel ce şedea şi cerşea?» Unii ziceau: «El este.»

Alţii ziceau: «Nu; dar seamănă cu el.» Şi el însuşi zicea: «Eu sunt.» Deci i-au zis:

«Cum ţi s-au deschis ochii?» El a răspuns: «Omul acela, căruia I se zice Isus, a

făcut tină, mi-a uns ochii şi mi-a zis: „Du-te la scăldătoarea Siloamului şi spală-te.”

M-am dus, m-am spălat şi mi-am căpătat vederea.» «Unde este Omul acela?», l-au

întrebat ei. El a răspuns: «Nu ştiu.» Au adus la farisei pe cel ce fusese orb mai

înainte. Şi era o zi de Sabat când făcuse Isus tină şi-i deschisese ochii. Din nou,

fariseii l-au întrebat şi ei cum şi-a căpătat vederea. Şi el le-a zis: «Mi-a pus tină pe

ochi, m-am spălat, şi văd.» Atunci unii din farisei au început să zică: «Omul acesta

nu vine de la Dumnezeu, pentru că nu ţine Sabatul.» Alţii ziceau: «Cum poate un

om păcătos să facă asemenea semne?» Şi era dezbinare între ei.”

Roagă-i pe participanți să citească declarația de credință și să împărtășească întrebările sau comentariile cu partenerii lor.

După ce parafrazează pasajele de mai jos și le adnotează în Bibliile lor, roagă-i să împărtășească cu partenerii lor ceea ce cred ei că Dumnezeu încearcă să le spună.

Amintește-le cursanților că, atunci când creează lanțul de referințe despre istoria Creațiunii din Geneza 1 și 2, este recomandat să sublinieze propozițiile cheie și nu ambele capitole în totalitate. Este mai ușor de scos în evidență conturul săptămânii creaționale dacă subliniază doar părțile care descriu ceea ce a fost creat sau ziua în care a fost creat.

Până acum 100 de ani, lumea civilizată avea o singură teorie cu privirea la geneza Pământului. Pe parcursul acestui studiu, roagă-i pe cursanți să observe adorația și mirarea care provine din posibilitatea de a fi prieten cu Creatorul Universului.

Noi credem

Creațiunea

„Dumnezeu este Creator al tuturor lucrurilor și El a așezat în Scriptură

raportul autentic al activității Sale creatoare. În șase zile Dumnezeu «a făcut

cerurile și pământul» și toate ființele vii de pe pământ și S-a odihnit în ziua a

șaptea a acelei prime săptămâni. În acest fel, El a stabilit Sabatul ca un monument

permanent al încheierii lucrării Sale creatoare. Primul bărbat și prima femeie au

fost făcuți după chipul și asemănarea lui Dumnezeu, ca o încoronare a lucrării

creațiunii, dându-li-se stăpânire peste pământul întreg și fiind însărcinați cu

răspunderea de a se îngriji de el. Când lucrarea de creare a lumii a fost terminată,

ea era foarte bună, declarând slava lui Dumnezeu.”1

a. Geneza 1

b. Geneza 2

c. Exod 20:8-11

d. Psalmi 19:1-6

e. Psalmi 33:6,9

f. Psalmi 104

g. Evrei 11:3

1 Seventh-day Adventists Believe, p. 68.

Care verset îți vorbește cel mai mult despre subiectul Creațiunii?

Scrie o declarație care să descrie ceea ce crezi că este adevărat despre

lucrarea de creație a lui Dumnezeu.

Cum să ne rugăm

În Iov 38 până la 40:6, Dumnezeu îi amintește lui Iov cine este El.

Dumnezeu îi pune o serie de întrebări despre lumea creată, întrebări la care doar

Creatorul avea răspunsul. Citește-le și apoi citește răspunsul lui Iov din capitolul

40, versetele 4 și 5. Când te rogi săptămâna aceasta, roagă-te lui Dumnezeu ca unui

prieten apropiat și Creator puternic.

Mai mult decât cuvinte

Interviu: Invită pe cineva să-ți răspundă la următoarele întrebări:

Când ai fost cel mai tare impresionat de lucrarea de creație a lui Dumnezeu?

Descrie ce ai experminetat și motivul pentru care crezi că impresia a fost atât de

puternică.

Ce povestire sau pasaj din Scriptură iese în evidență ca dovadă a puterii

creatoare a lui Dumnezeu?

De ce crezi că evoluția este acceptată de atât de mulți oameni în ziua de azi?

În oglindă

Care crezi că sunt cele mai eficiente moduri de a rămâne aproape de

Dumnezeu Creatorul?

Lecția 7 – Legea lui Dumnezeu

Înainte de studiu, roagă-i pe cursanți să împărtășească câteva idei și gânduri din interviurile lor. Spune-le să-și noteze ceea ce oamenii le răspund în timpul interviului.

Obiectiv: Cursanții vor descoperi principiul primar al guvernării lui Dumnezeu (dragostea) și vor constata cum funcționează regulile Împărăției lui Dumnezeu.

Povestirea introductivă vorbește despre esența visului lui Dumnezeu pentru copiii Săi – faptul că legea dragostei va fi întipărită adânc în inimile noastre.

Povestire introductivă

Când eram în anul I de facultate, înainte să învăț să gătesc, am învățat să

încălzesc. Atunci când ești burlac, abilitatea culinară de a încălzi mâncare este cea

mai importantă cale de a nu muri de foame. În ziua de azi, majoritatea oamenilor

dezaprobă metodele arhaice de fierbere, coacere sau înăbușire. Încălzitul la

cuptorul microunde este calea optimă. Mâncarea care îmi testa cel mai puternic

talentul culinar era burrito (sendviș tradițional mexican – n.tr.) înghețat.

Într-o zi, m-am întors de la ore lihnit de foame, tânjind după ceva ieftin,

sățios și ușor de preparat. Inima mi-a căzut în stomacul gol când am deschis ușa la

frigider. Nu era nimic comestibil în el, așa că am încercat congelatorul. Și am găsit.

Mai multe burritouri înghețate. „Grozav, burrito înghețat!”, mi-am zis. „Acum

trebuie să stau pe lângă cuptorul cu microunde cel puțin două minute înainte să pot

mânca.” Mi s-a părut că a trecut un an întreg până când am auzit bipăitul

cuptorului. Am luat sendvișul din recipientul de plastic, dar din păcate era așa de

fierbinte încât a trebuit să-i dau drumul pe singurul spațiu liber de pe masă, păstrat

tocmai pentru situații de urgență de acest fel. Cu ajutorul câtorva ustensile, o

farfurie de unică folosință și un apetit de nestăvilit, m-am năpustit cu furculița

asupra burritoului. Furculița a intrat cu ușurință în tortilla (plăcintă de porumb care

înlocuiește pâinea – n.tr.), dar s-a oprit la jumătatea umpluturii. „Nu!” Era încă

înghețat. Căldură nu a ajuns până în centru ca să-l poată încălzi. Variante?

Încălzește-l sau halește-l! Dar ce au de-a face toate acestea cu legea lui Dumnezeu?

La un moment dat Isus a declarat: „Căci vă spun că, dacă neprihănirea

voastră nu va întrece neprihănirea cărturarilor şi a fariseilor, cu niciun chip nu veţi

intra în Împărăţia Cerurilor.” Asemenea vești îi făceau pe ascultătorii Săi să-și

piardă speranța pentru viața venșnică. De ce? Cu toții cunoșteau ascultarea de

neîntrecut a fariseilor. Era imposibil să-ți imaginezi pe cineva mai bun decât

aceștia. Dar Isus a spus clar că felul în care fariseii împlineau legea era asemenea

încălzirii unui burrito înghețat: căldura trebuie să ajungă în centrul burritoului

pentru ca acesta să fie bun de mâncat. Ioan s-a referit la acest lucru în felul

următor: „Căci dragostea de Dumnezeu stă în păzirea poruncilor Lui. Şi poruncile

Lui nu sunt grele; pentru că oricine este născut din Dumnezeu biruie lumea; şi ceea

ce câştigă biruinţa asupra lumii este credinţa noastră.” (1 Ioan 5:3,4) Pentru a avea

sens, dragostea și puterea lui Dumnezeu descoperite în legea Sa trebuie să aibă

legătură cu inima.

Frazele importante din acest pasaj vin din următoarea declarație: „Să nu credeţi că am venit să stric Legea sau Prorocii; am venit nu să stric, ci să împlinesc” și din cum arată această afirmație în viața de zi cu zi: „Dacă neprihănirea voastră nu va întrece neprihănirea cărturarilor şi a fariseilor...” Întreabă-i pe cursanți: „Cum se aseamănă fariseii cu un burrito înghețat? Puteți să vă gândiți și la altă ilustrație?”

Viața lui Hristos

Matei 5:17-20

„Să nu credeţi că am venit să stric Legea sau Prorocii; am venit nu să stric,

ci să împlinesc. Căci adevărat vă spun, câtă vreme nu va trece cerul şi pământul, nu

va trece o iotă sau o frântură de slovă din Lege, înainte ca să se fi întâmplat toate

lucrurile. Aşa că, oricine va strica una din cele mai mici din aceste porunci şi va

învăţa pe oameni aşa, va fi chemat cel mai mic în Împărăţia cerurilor; dar oricine le

va păzi şi va învăţa pe alţii să le păzească, va fi chemat mare în Împărăţia cerurilor.

Căci vă spun că, dacă neprihănirea voastră nu va întrece neprihănirea cărturarilor şi

a fariseilor, cu niciun chip nu veţi intra în Împărăţia cerurilor.”

Roagă-i pe cursanți să citească declarația de credință și să împărtășească întrebările sau comentariile cu partenerii lor. De asemenea, după ce parafrazează

pasajul și-și construiesc șirul de referințe, roagă-i să împărtășească cu partenerii lor ce cred ei că Dumnezeu vrea să le zică.

Dacă vrei, te poți uita în lecția „Legea lui Dumnezeu” pentru juniori și să citești ceea ce spune Ted Turner despre Cele Zece Porunci. Acest pasaj te-ar putea ajuta în prezentarea acestui punct de doctrină. Întreabă cursanții: „Care este scopul Legii? Cum putem asculta de Lege și în același timp să nu devenim legaliști?” În aceaste lecții, fiecare punct de doctrină este bazat pe ideea următoare: Cuvântul lui Dumnezeu ne comunică voia Sa. Sabatul, Creațiunea și salvarea, toate sunt bazate pe Cuvântul scris al lui Dumnezeu. Oamenii ar putea spune: „Adventiștii sunt numai cu legea, n-au treabă cu harul.” Întreabă-i pe cursanți: „Ai vrea să trăiești într-o biserică, comunitate sau lume care nu ține legea dragostei lui Dumnezeu? Îți imaginezi cum ar fi o asemenea viață?”

Noi credem

Legea lui Dumnezeu

„Marile principii ale Legii lui Dumnezeu sunt cuprinse în Cele Zece Porunci

şi exemplificate în viaţa Domnului Isus. Ele exprimă iubirea, voia şi hotărârile lui

Dumnezeu cu privire la comportarea şi relaţiile omului şi sunt obligatorii pentru

toţi oamenii din toate timpurile. Aceste precepte constituie baza legământului lui

Dumnezeu cu poporul Său şi etalonul după care se desfăşoară judecata lui

Dumnezeu. Prin intermediul Duhului Sfânt, ele scot în evidenţă păcatul şi trezesc

un simţământ al nevoii după un Mântuitor. Mântuirea este numai prin har şi nu

prin fapte, dar roada ei este ascultarea de porunci. Această ascultare dezvoltă

caracterul creştin şi are ca rezultat o stare de bine. Ea este o dovadă a iubirii

noastre faţă de Domnul şi a preocupării pentru concetăţenii noştri. Ascultarea care

vine din credinţă demonstrează puterea Domnului Hristos de a transforma viaţa şi

întăreşte în acest fel mărturisirea creştină.”1

a. Exod 20:1-17

b. Psalmi 40:7,8

c. Matei 22:36-40

d. Deuteronom 28:1-14

e. Matei 5:17-20

1 Seventh-day Adventists Believe, p. 232.

f. Ioan 15:7-10

g. 1 Ioan 5:3

h. Psalmi 19:7-14

Care verset îți vorbește cel mai mult despre acest subiect?

Creștin fiind, cum explici importanța legii și realitatea că am fost salvați prin

har, nu prin efortul nostru?

Cum să ne rugăm

Când te rogi săptămâna aceasta gândește-te la părțile din Legea lui

Dumnezeu pe care îți este greu să le împlineşti în mod constant. Vorbește în mod

specific cu Dumnezeu despre aceste probleme și invită-L să-ți amintească de ele și

să te facă puternic pentru a rămâne credincios.

Mai mult decât cuvinte

Pune următoarele întrebări unui tânăr pe care îl respecți și îl admiri:

Cum te-ai raportat la reguli când erai adolescent?

Când ai înțeles valoarea legii lui Dumnezeu în viața ta?

Cum poate o persoană să aibă legea lui Dumnezeu scrisă pe inimă? Cum ar

arăta viața unei asemenea persoane?

În oglindă

Gândește-te și notează poruncile pe care le vrei cel mai mult scrise pe inima

ta în acest moment al vieții tale.

Lecția 8 – Sabatul

Roagă-i pe participanți să împărtășească câteva lucruri pe care le-au învățat din interviurile lor.

Sabatul este o învățătură prețioasă și un stil de viață pentru adventiști. Suntem preocupați cu privire la cum să fim și cum să înțelegem ce înseamnă cu adevărat să fim păzitori ai Sabatului, dar Sabatul este o comoară care ne este foarte dragă.

Obiectiv: Cursanții vor explora frumusețea și promisiunea ce se găsește în ținerea Sabatului ca memorial al revendicării omenirii de către Dumnezeu.

Întrebările deschise vorbesc despre atitudinile și sentimentele pe care Isus le-a experimentat atunci când oamenii au întunecat scopul Sabatului.

Întrebări deschise

Când ai fost ultima dată atât de frustrat încât lucrurile ți-au scăpat de sub

control? Ce s-a întâmplat?

Această lecție abordează Sabatul într-un mod pasionat, fără a incita la mânie, pentru a-i inspira pe credincioși în legătură cu ce va face Hristos pentru noi ca să înțelegem că relația noastră cu Creatorul este chiar esența Sabatului.

Povestire introductivă

Graffiti-ul de pe zidul bisericii m-a făcut să fiu mai mult decât frustrat. Eram

de-a dreptul mânios! Băieții din cartier credeau că opera lor de artă era mai plăcută

vederii decât vopseaua noastră albă de pe zidurile bisericii. Îi știam pe cei care au

făcut-o, dar nu aș fi putut niciodată să-i prind în flagrant. Apoi mi-am amintit de

zilele tinereții mele, când eram asistentul decanului. Eu și decanul vopseam pereții

căminului, iar vopseaua nu se lipea – pur și simplu se decojea. „Ce e cu vopseaua

asta?”, ne-am întrebat cu voce tare. Tipul de la magazinul cu vopsele ne-a dat

răspunsul: vopsea epoxy. Singura chestie care se lipea de vopseaua epoxy era

vopseaua epoxy. O substanță uimitoare, făcută dintr-o parte vopsea și o parte lipici.

Amintindu-mi de această experiență, împreună cu prezbiterii am vopsit

zidurile bisericii cu vopsea epoxy și am așteptat. După aproximativ o săptămână

mi-am parcat mașina vizavi de biserică și am așteptat vandalii să-și facă treaba.

Dar nu au venit. Așa că m-am dus după ei în cartier. I-am găsit în fața curții cuiva,

păreau plictisiți și puși pe fapte rele. Sărind din mașină am strigat: „Băieți, trebuie

să veniţi la biserică să vedeți ce au făcut cu zidurile! Apoi am murmurat o

rugăciune să mă urmeze pe biciclete și skateboarduri înapoi la biserică. Am

așteptat, privind la pereții albi. Au venit râzând. (Fraierii.)

„Vedeți peretele ăsta?”, am întrebat eu mândru. „Nu arată grozav?”

Rânjetele lor s-au lățit în timp ce se uitau unii la ceilalți ca o grupă de vulturi

aplecați deasupra unui animal pe moarte. Probabil se gândeau că mi-am pierdut

mințiile sau că eram idiot. Erau la mâna mea. „Da, frate. Arată bine”, au râs ei.

„Mulțumesc”, am răspuns mândru. „Eu l-am vopsit.” „Sper că nu o să ți-l strice

nimeni, frate”, mi-a spus capul găștii, lipsit de sinceritate. Ceilalți au râs. „Da,

omule, ar fi o tragedie dacă ar veni cineva să-l măzgălească”, a adăugat un altul.

M-am arătat cât de șocat am putut. „Chiar crezi că cineva ar face asta?”, am

întrebat îngrijorat.

Au rânjit din nou. „Nu știu. Este un cartier destul de rău famat”, mi-a

răspuns conducătorul lor.

În acel moment am pus mâna pe un tub de vopsea pe care îl aveam în

mașină. „Vrei să spui așa?” După ce am agitat tubul de vopsea, am început să

vopsesc frenetic cu negru pereții bisericii. S-au uitat șocați la mine. Mi-am început

asaltul calm și apoi am explodat cu un strigat de care și Ilie ar fi fost mândru.

„Presupun că cineva ar încerca să vopsească acești pereți… dar nu s-ar întâmpla

nimic pentru că pereții bisericii acesteia sunt super-tratați, protejați de Duhul Sfânt,

rezistenți la păcat și impenetrabili de Satana!” Ochii îmi sclipeau cu frenezie.

Se uitau la mine cu teamă. Am zâmbit și le-am zis: „Nicio vopsea nu va

prinde la acești pereți. Încercați și voi.” Le-am întins apoi tubul de vopsea, dar nu

l-a luat nimeni. „Bine, băieți, trebuie să merg înapoi la serviciu”, le-am spus

politicos. „Poate o să ne mai vedem pe aici?” Apoi am plecat ridicând pumnul în

aer victorios.

Și Isus a fost frustrat de câteva ori. Într-una dintre ocazii a fost vorba de ceva

foarte valoros pentru El: Sabatul Său.

Mai important decât erau pentru mine pereții bisericii este Sabatul, legătura

lui Hristos cu oamenii. Dacă întrerupi legătura, El este mânios. Nu din egoism, ci

dintr-o inimă care bate cu dragoste puternică pentru creația Sa, și orice obstacol în

relația cu creația Îl mâniază. Privește la felul în care Isus vorbește despre cât de

importantă este păstrarea Sabatului.

Pasajul cel mai important din secțiunea Viața lui Hristos este: „Atunci, rotindu-Şi privirile cu mânie peste ei şi mâhnit de împietrirea inimii lor, a zis omului: «Întinde-ţi mâna!» El a întins-o, şi mâna i s-a făcut sănătoasă.”

Întreabă-i pe cursanți: „De ce era Isus atât de mânios? Ce părere ai despre un Salvator care se mânie în acest fel? Ce spune acest lucru despre cât de important este să avem dispoziția sufletească potrivită pentru Sabat?”

Viața lui Hristos

Marcu 3:1-5

„Isus a intrat din nou în sinagogă. Acolo se afla un om cu mâna uscată. Ei

pândeau pe Isus să vadă dacă-l va vindeca în ziua Sabatului, ca să-L poată învinui.

Şi Isus a zis omului care avea mâna uscată: «Scoală-te şi stai la mijloc!» Apoi le-a

zis: «Este îngăduit în ziua Sabatului să faci bine sau să faci rău? Să scapi viaţa

cuiva sau s-o pierzi?» Dar ei tăceau. Atunci, rotindu-Şi privirile cu mânie peste ei

şi mâhnit de împietrirea inimii lor, a zis omului: «Întinde-ţi mâna!» El a întins-o, şi

mâna i s-a făcut sănătoasă.”

Roagă-i pe cursanți să citească declarația de credință și să împărtășească întrebările sau comentariile cu partenerii lor. De asemenea, după ce parafrazează pasajul și-și construiesc șirul de referințe, roagă-i să împărtășească cu partenerii lor ce cred ei că Dumnezeu vrea să le zică.

Noi credem

Sabatul

„Binefăcătorul Creator, după cele șase zile ale creațiunii, S-a odihnit în cea

de-a șaptea zi și a instituit Sabatul pentru toți oamenii, ca un monument de aducere

aminte al creațiunii. Porunca a patra a Legii de neschimbat a lui Dumnezeu cere

păzirea Sabatului zilei a șaptea ca zi de odihnă, de închinare și slujire, în armonie

cu învățătura și practica lui Isus, Domnul Sabatului. Sabatul este o zi de plăcută

comuniune cu Dumnezeu și cu alți credincioși. El este un simbol al răscumpărării

în Hristos, un semn al sfințirii noastre, o dovadă a loialității și o pregustare a

viitorului nostru veșnic în Împărăția lui Dumnezeu. Sabatul este semnul perpetuu

al lui Dumnezeu, al legământului veșnic dintre El și poporul Său. Păzirea plină de

bucurie a acestui timp sfânt, de seara și până seara, de la apus de soare până la apus

de soare, este o celebrare a actelor creatoare și răscumpărătoare ale lui

Dumnezeu.”1

a. Geneza 2:1-3

b. Exod 20:8-11

c. Deuteronom 5:12-15

d. Exod 31:13-17

e. Luca 4:16

f. Ezechiel 20:12,20

g. Matei 12:1-12

h. Isaia 58:13,14

i. Isaia 56:5,6

Care verset îți vorbește cel mai mult despre acest subiect?

Ce crezi că vrea Dumnezeu să facem, să gândim și să experimentăm în

Sabat? De ce?

Cum să ne rugăm

Când te rogi săptămâna aceasta, începe să vorbești cu Dumnezeu deschis și

onest cu privire la experiența ta de Sabat. Indiferent dacă este vorba de ceva plin de

însemnătate sau de o luptă, ar trebui să discuți cu Domnul Sabatului despre darul

pe care ți l-a făcut. Roagă-te săptămâna aceasta pentru bucuria și frumusețea orelor

de Sabat, ca acestea să fie o binecuvântare pentru tine și pentru Dumnezeu.

1 Seventh-day Adventists Believe, p. 248.

Mai mult decât cuvinte

Caută cuvântul „Sabat” într-o concordanță biblică și concentrează-te pe

pasajele din cele patru evanghelii care descriu ceea ce a făcut Isus în Sabat. Începe

să plănuiești cu partenerul tău, cu un grup sau cu familia să faceți în Sabatul

următor lucruri de felul celor pe care Isus le făcea în Sabat. Este posibil să fie

nevoie să-ți reorganizezi puţin ziua.

Intervievează pe cineva care crezi că umblă fericit cu Dumnezeu în Sabat.

Întreabă:

În cuvintele tale, împărtășește ce crezi că înseamnă ziua de Sabat.

Descrie care a fost Sabatul cel mai memorabil pentru tine. Ce s-a întâmplat?

Ce ai făcut? De ce este aceasta o amintire frumoasă?

Ce pasaj sau povestire din Biblie demonstrează importanța Sabatului?

În oglindă

Gândește-te la atitudinile și sentimentele pe care le ai în legătură cu Sabatul

și notează-ți câteva dintre gândurile tale în legătură cu ceea ce speri în umblarea ta

cu Dumnezeu – mai ales cea din Sabat.

Lecția 9 – Viața, moartea și învierea lui Hristos

Roagă-i pe participanți să împărtășească câteva lucruri pe care le-au învățat

din interviurile lor.

Obiectiv: Participanții se vor adânci în povestirile care descriu semnificația

vieții, morții și învierii și vor determina cum vor răspunde revendicării lui Hristos.

Povestirea introductivă este o discuție despre oroarea copiilor abandonați.

Hristos S-a simțit abandonat pe cruce și experiența Sa a fost un iad. De fapt, iadul,

moartea a doua, este ceea ce li se întâmplă celor care Îl refuză pe Hristos.

Povestire introductivă

Abandon. Singura întrebare mai presantă decât „De ce?” este „Cum?”: cum

pot o mamă și un tată să lase un bebeluș în gunoi?

„La câteva ore după ce a născut într-o cameră de motel, Abigail Caliboso și-

a lăsat copilul învelit într-un prosop pe podeaua unei toalete dintr-un șantier din

Delaware. Studenta de 19 ani din Woodbridge și tatăl bebelușului, Jose Ocampo,

18 ani, din Chantilly, erau prea speriați să le spună familiilor lor despre copil.”1

Cum se întâmplă un asemenea lucru? Articolul din Washington Post spune

că abandonul are loc adesea din cauza fricii, cei care fac fapte de abandon fiind

considerați în general „copii buni”. Au note bune, slujbe bune sau sunt sportivi

buni – pur și simplu oameni buni din familii bune care au făcut greșeli tragice. În

disperarea lor abandonează bebelușul pentru că rușina ar fi prea mare. De ce?

Cum? Iată câteva gânduri despre asta:

„Unii cercetători cred că în timpul nașterii poate avea loc o reacție psihotică

similară cu cea care are loc în situații extrem de stresante – de exemplu, soldați în

focul luptei – și că acea reacție poate constrânge o femeie să încerce să scape de

nou-născut. Alții susțin că abandonul sau pruncuciderea sunt acțiuni efectuate de o

femeie imatură și egoistă care este înnebunită de efectul pe care îl va avea un

bebeluș asupra vieții ei.”2

Pe cruce Isus a strigat: „Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu, pentru ce M-ai

părăsit?” Părăsit – durerea de a fi abandonat. Experimenta Dumnezeu, conform

specialiștilor, „o reacție psihotică”? Deși e posibil ca cei care își abandonează

copiii să nu fie în deplinătatea facultăților mintale, experiența lui Isus de a fi

abandonat de Tatăl pentru moarte pe cruce nu a fost o reacție, ci o acțiune

planificată: „Tatăl Mă iubeşte, pentru că Îmi dau viaţa, ca iarăşi s-o iau. Nimeni nu

Mi-o ia cu sila, ci o dau Eu de la Mine. Am putere s-o dau şi am putere s-o iau

iarăşi: aceasta este porunca pe care am primit-o de la Tatăl Meu.” (Ioan 10:17,18)

1 Washington Post, 20 octombrie 2000.

2 Washington Post, 20 octombrie 2000.

Abandon plănuit, premeditat și intenționat. Dar Dumnezeu nu este un

criminal – El este un campion! Nu a făcut-o pentru a Se proteja sau de teamă, ci a

făcut un sacrificiu din dragoste pentru omenire. Hristos a venit cu o minte limpede

să facă ceea ce a făcut.

Propoziția cea mai importantă din secțiunea Viața lui Hristos este: „Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu, pentru ce M-ai părăsit?” Viața lui Hristos a însemnat doar câțiva ani din istoria Pământului, iar Calvarul a reprezentat doar câteva momente, dar pentru ce am renunța la acele momente?

Viața lui Hristos

Matei 27:45-51

„De la ceasul al şaselea până la ceasul al nouălea s-a făcut întuneric peste toată

ţara. Şi pe la ceasul al nouălea, Isus a strigat cu glas tare: «Eli, Eli, lama

sabactani?», adică: «Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu, pentru ce M-ai părăsit?»

Unii din cei ce stăteau acolo, când au auzit aceste vorbe, au zis: «Strigă pe Ilie!» Şi

îndată, unul din ei a alergat de a luat un burete, l-a umplut cu oţet, l-a pus într-o

trestie şi I-a dat să bea. Dar ceilalţi ziceau: «Lasă să vedem dacă va veni Ilie să-L

mântuiască.» Isus a strigat iarăşi cu glas tare şi Şi-a dat duhul. Şi îndată perdeaua

dinăuntrul Templului s-a rupt în două, de sus până jos, pământul s-a cutremurat,

stâncile s-au despicat.”

Roagă-i pe cursanți să citească declarația de credință și să împărtășească întrebările sau comentariile cu partenerii lor. De asemenea, după ce parafrazează pasajul și-și construiesc șirul de referințe, roagă-i să împărtășească cu partenerii lor ce cred ei că Dumnezeu vrea să le zică.

În cartea Tragedia Veacurilor, Ellen White sugerează să petrecem o oră în fiecare zi meditând la viața lui Hristos, în mod special la ultimele momente. Întreabă-i pe cursanți: „Ce crezi că s-ar schimba în tine dacă ai face acest lucru?”

Noi credem

Viața, moartea și învierea lui Hristos

„În viaţa Domnului Hristos, de desăvârşită ascultare de voinţa lui

Dumnezeu, în suferinţele Sale, în moartea şi învierea Sa, Dumnezeu a prevăzut

singurul mijloc de ispăşire pentru păcatul neamului omenesc, astfel ca aceia care

prin credinţă primesc această ispăşire să poată avea viaţa veşnică şi întreaga

creaţiune să poată înţelege mai bine sfânta şi infinita iubire a Creatorului. Această

ispăşire desăvârşită apără neprihănirea Legii lui Dumnezeu şi bunătatea

caracterului Său, căci condamnă păcatul nostru şi, în acelaşi timp, ea aduce

împăcare şi regenerare, asigură iertarea noastră. Moartea Domnului Hristos este

înlocuitoare şi expiatoare. Învierea Domnului Isus Hristos proclamă triumful lui

Dumnezeu asupra forţelor răului şi, acelora care acceptă ispăşirea, le asigură

biruinţa finală asupra păcatului şi a morţii. Ea declară domnia Domnului Isus

Hristos, înaintea căruia fiecare genunchi din Ceruri şi de pe Pămînt se va pleca.”3

a. Ioan 3:16

b. Isaia 53

c. 1 Petru 2:21,22

d. 1 Ioan 2:2; 4:10

e. Coloseni 2:15

f. Filipeni 2:6-11

Care verset îți vorbește cel mai mult despre însemnătatea vieții lui Hristos?

Folosind cuvintele tale, cum ai descrie semnificația vieții, morții și învierii

lui Isus?

Cum să ne rugăm

Înainte să te rogi în această săptămână, răsfoiește prin evanghelii și citește

povestirile. Imaginează-ți tot ceea ce citești și apoi vorbește cu Dumnezeu despre

ceea ce vezi.

3 Seventh-day Adventists Believe, p. 106.

Mai mult decât cuvinte

Intervievează pe cineva familiar despre viața lui Isus. Întreabă:

Dacă ar trebui să alegi trei povestiri din viața lui Hristos pentru a arăta cuiva

despre cum a fost viața lui Isus, ce povestiri ai alege și de ce?

În oglindă

Gândește-te la ultimele momente din viața lui Hristos și încearcă să transpui

aceste gânduri, idei, sentimente și mirări în picturi, fraze, cântece etc.

Lecția 10 – Cina Domnului

Roagă-i pe participanți să împărtășească câteva lucruri pe care le-au învățat din interviurile lor. (Asigură-te că își notează aceste lucruri în caiete.)

Dumnezeu a intenționat ca Cina Domnului să fie o sărbătoarea măreață a harului lui Dumnezeu și a viziunii inspiratoare a celei de-a doua veniri a lui Hristos.

Obiectiv: Studenții vor înțelege importanța simbolurilor care le amintesc și le reînnoiesc credința și vor descoperi bucuria sfântă pe care credincioșii o experimentează când sărbătoresc harul împreună cu alții.

Întrebările deschise caută să-i ajute pe participanți să împărtășească întâmplări din viața lor care i-au surprins.

Întrebări deschise

Când ți s-a întâmplat să-ți fie dată lumea peste cap în câteva secunde? Cum

s-a întâmplat?

Povestirea introductivă va descrie cum viața i-a surprins pe ucenici în mai multe ocazii.

Povestire introductivă

„Înţelegeţi voi ce v-am făcut Eu?” E destul de greu să răspunzi la această

întrebare, nu-i așa? Mai ales dacă ești Petru sau unul dintre ceilalți ucenici, pentru

că ai fost deja martor la momente banale care s-au transformat în momente eterne

în câteva secunde.

Erai pe lac și pescuiai, o zi ca toate altele – și Bum! Isus o transformă în cea

mai fenomenală pescuire din istoria Galileii care s-a lăsat și cu năvoduri rupte.

Acum îl asculți pe Isus predicând în Templu și BUM!, ești martor la scandal,

înfruntarea, scrisul cu degetul pe nisip, aruncarea pietrelor pe jos, dispariția

acuzatorilor și victoria harului.

„Urcam pe munte”, își amintește unul dintre ucenici, „și dintr-odată, se

deschide cerul, suntem orbiți de lumină, îi vedem pe Moise și Ilie și auzim vocea

lui Dumnezeu! Ce se întâmplă?”

„Citea din Scriptură în biserică”, îşi amintește alt ucenic, „zicând: «Astăzi s-

au împlinit cuvintele acestea!» și apoi toți cei prezenți au încercat să-L arunce de

pe o stâncă.”

„În altă zi ne-am oprit la marginea drumului pentru a permite unui convoi de

înmormântare să treacă”, își amintește alt ucenic. „Îl priveam pe Isus. A aruncat o

privire mamei îndurerate și apoi dintr-odată era în mijlocul drumului cu mâinile

ridicate, zicând: «Opriți-vă!» În câteva secunde, băiatul mort a început să

vorbească! Nu o să uit niciodată momentul când Isus l-a pus pe acel băiat în fața

mamei lui viu, ca pe un cadou de Ziua Mamei ce aștepta să fie desfăcut. Nu voi

uita niciodată, niciodată ziua aceea.”

Se poate întâmpla în orice moment. Dacă ai umblat cu Isus, știi că totul se

poate schimba într-o clipită. Pâinea și mustul, apa și spălarea picioarelor. În acel

moment ucenicii au văzut istoria care îi aștepta: sacrificiul și slujirea. Acela care

avea să-i salveze prin vărsare de sânge avea să reînnoiască totul cu apă. Și Isus a

vrut să vadă dacă erau atenți. A folosit slujba împărtășaniei pentru a declara:

„Acesta este steagul nostru. Când îl veți vedea, aduceți-vă aminte ce semnifică.”

Privind la viața lui Isus, observi cât de important este pentru El ca noi „să

înțelegem” cât de prețioasă este această slujbă pentru biserică după ce El pleacă.

Propoziția cea mai importantă este: „Înţelegeţi voi ce v-am făcut Eu?” Isus a văzut că ucenicii Lui nu prea înțelegeau, dar știa că vor înțelege la un moment dat. Spălarea picioarelor și Cina cea de taină au devenit o instituție monumentală a Creștinismului prin sărbătorirea salvării de pe Calvar.

Viața lui Hristos

Ioan 13:1-12

„Înainte de praznicul Paştilor, Isus, ca Cel care ştia că I-a sosit ceasul să

plece din lumea aceasta la Tatăl, şi, fiindcă iubea pe ai Săi, care erau în lume, i-a

iubit până la capăt. În timpul Cinei, după ce diavolul pusese în inima lui Iuda

Iscarioteanul, fiul lui Simon, gândul să-L vândă, Isus, fiindcă ştia că Tatăl Îi

dăduse toate lucrurile în mâini, că de la Dumnezeu a venit şi la Dumnezeu Se duce,

S-a sculat de la masă, S-a dezbrăcat de hainele Lui, a luat un ştergar şi S-a încins

cu el. Apoi a turnat apă într-un lighean şi a început să spele picioarele ucenicilor şi

să le şteargă cu ştergarul cu care era încins. A venit deci la Simon Petru. Şi Petru I-

a zis: «Doamne, Tu să-mi speli mie picioarele?» Drept răspuns, Isus i-a zis: «Ce

fac Eu, tu nu pricepi acum, dar vei pricepe după aceea.» Petru I-a zis: «Niciodată

nu-mi vei spăla picioarele!» Isus i-a răspuns: «Dacă nu te spăl Eu, nu vei avea

parte deloc cu Mine.» «Doamne», I-a zis Simon Petru, «nu numai picioarele, dar şi

mâinile şi capul!» Isus i-a zis: «Cine s-a scăldat n-are trebuinţă să-şi spele decât

picioarele, ca să fie curat de tot; şi voi sunteţi curaţi, dar nu toţi.» Căci ştia pe cel

ce avea să-L vândă; de aceea a zis: «Nu sunteţi toţi curaţi.» După ce le-a spălat

picioarele, Şi-a luat hainele, S-a aşezat iarăşi la masă şi le-a zis: «Înţelegeţi voi ce

v-am făcut Eu?»”

Roagă-i pe cursanți să citească declarația de credință și să împărtășească întrebările sau comentariile cu partenerii lor. De asemenea, după ce parafrazează pasajul și-și construiesc șirul de referințe, roagă-i să împărtășească cu partenerii lor ce cred ei că Dumnezeu vrea să le zică.

Întreabă-i: „Cum i-ai explica unui copil de patru ani semnificația acestei sărbători?”

Noi credem

Cina Domnului

„Cina Domnului este o participare la simbolurile trupului și sângelui lui Isus,

ca o expresie a credinței în El, Domnul și Mântuitorul nostru. În această experiență

a comuniunii, Hristos este prezent pentru a Se întâlni cu poporul Său și a-l întări.

Împărtășindu-ne cu bucurie, noi vestim moartea Domnului până ce El va reveni.

Pregătirea pentru Cina Domnului cuprinde cercetarea de sine, pocăința și

mărturisirea. Învățătorul a rânduit serviciul spălării picioarelor, care înseamnă o

reînnoire a curățirii, o expresie a dispoziției de a sluji unul altuia în umilință,

asemenea lui Hristos, și de a uni inimile noastre în dragoste. Serviciul Cinei este

deschis tuturor credincioșilor creștini.”1

a. 1 Corinteni 10:16,17; 11:23-30

b. Matei 26:17-30

c. Apocalipsa 3:20

d. Ioan 6:48-63

e. Ioan 13:1-7

Care verset îți vorbește cel mai mult despre acest subiect?

Cum să ne rugăm

Săptămâna aceasta scrie-I lui Dumnezeu o rugăciune care subliniază ceea ce

vrei să-ți amintești când iei Cina. Poți începe rugăciunea cam așa: „Doamne, când

iau Cina vreau să-mi amintesc...” Fii specific, pentru că, cu cât gândurile noastre

sunt mai specifice, cu atât mai ușor ni le aminitm.

Mai mult decât cuvinte

Află când este programată următoarea Sfânta Cină în biserica ta și notează-ți

cu o săptămână înainte ce vrei să-ți amintești când participi. (Poți folosi un

1 Seventh-day Adventists Believe, p. 194.

calendar pentru a marca evenimentele.) Intervievează un prezbiter sau un diacon și

roagă-l să-ți răspundă la următoarele întrebări:

Care Sfânta Cină a fost cea mai memorabilă pentru tine? De ce?

De ce crezi că această slujbă este atât de importantă pentru fiecare membru

al bisericii? De ce este vitală pentru întreaga comunitate?

La ce te gândești atunci când speli picioarele altei persoane? Cum te simți

când cineva îți spală ție picioarele?

Ce îți trece prin minte și inimă când mănânci pâinea și bei mustul?

În oglindă

Gândește-te și notează-ți ce ai observat la Sfânta Cină și ce vrei să

experimentezi pe viitor.

Lecția 11 – Darurile spirituale

Roagă-i pe participanți să împărtășească câteva lucruri pe care le-au învățat din interviurile lor.

O parte din această lecție este despre darurile spirituale, dar o mare parte constă în inventarierea darurilor spirituale „Ce talanți ai în pungă?”. Asigură-te că participanții au destul timp să completeze inventarul și să-și pună întrebări unii altora cu privire la rezultate.

Obiectiv: Studenții vor căuta să interacționeze cu Dumnezeu în legătură cu darurile lor spirituale, identitatea și scopul lor de creștini, pe măsură ce învață să-I slujească lui Dumnezeu.

Întrebări deschise

Folosind axa de mai jos, indică ce număr crezi că reprezintă familia bisericii

tale în ceea ce privește participarea activă și responsabilitatea:

1 – Aproape toți membrii (90-100% dintre membri) fac lucrarea bisericii

5 – Doar câțiva (10-20% dintre membri) fac lucrarea bisericii

1         2          3         4         5

________________________________________________________________

Aproape toți                                 Doar câțiva

    De ce crezi că lucrurile stau așa în biserica ta? Ce schimbări ai vrea să vezi

în biserica ta când vine vorba de implicarea oamenilor?

Povestirea introductivă prezintă un plan foarte simplu, dar care funcționează. Așa cum face și planul lui Dumnezeu de a duce mesajul Bibliei până la marginile Pământului.

Povestire introductivă Nimic nu este mai competitiv decât jocul „Capturează Steagul”. Din păcate,

însă, când am învățat să-l jucăm eram la vârsta când fetele era mai înalte și mai

rapide decât băieții. Fetele de la noi din cartier erau mai puternice, mai rapide și

mai rele decât boxerii. Nu mai are rost să spun că ne băteau de fiecare dată.

De data aceasta, însă, avea să fie diferit. Matt avea un plan. Sau cel puțin de-

asta cred că ne-am strâns ciorchine în jurul lui. Fața lui era încordată. „Bine băieți,

trebuie să câștigăm de data asta. M-am săturat să tot pierdem. Am un plan!”

Ceilalți i s-au alăturat: „Da, asta avem nevoie. Un plan!”

Eram mai mic cu doi ani decât majoritatea dintre ei și mă uitam cu nerăbdare

cum toți tăceau și erau atenți. „Uite ce-o să facem”, a început Matt. Cineva și-a

scos capul în afară să vadă dacă fetele se apropiau să audă planul nostru. Nu făceau

asta.

„Toți se vor preface că păzesc steagul”, a continuat Matt. Toți ochii erau

ațintiți asupra lui pentru a auzi restul planlui. Matt doar se uita la noi ca și cum

tocmai ne spusese un secret de stat.

William a intervenit cu o voce subțire: „Ăsta e planul tău? Să ne prefacem că

păzim steagul? Asta numești tu plan?”

Matt era zdrobit. Apoi, revenindu-și, a zis: „Da, trebuie să ne prefacem că

știm ceva.”

„Dar nu știm”, a zis Freddie, reliefând evidentul.

„Așa e”, a răspuns Matt rânjind. „Dar în timp ce fetele se întreabă ce am pus

la cale, Troy se va furișa prin spatele parcului și le va lua steagul!”

Pentru moment toți s-au revoltat. „Troy nu poate trece de paza fetelor”, a

menționat unul dintre prietenii fratelui meu cu durere.

„Da, așa e”, au încunviințat restul.

Matt, ca un căpitan adevărat, i-a calmat pe toți și a zis: „Fetele nici nu-l vor

observa pe Troy! Niciodată nu-l observă!” (Am fost puțin ofensat de remarca asta.)

Dar atunci au început toți să se prindă, ca laptele, de genialitatea planului.

„Da, da, da”, au șoptit toți. „O să fie cu ochii pe noi și când vor vedea că nu

atacăm, se vor gândi la steagul nostru și nu-l vor păzi pe al lor.”

Ne-am risipit și am început să ne concentrăm asupra planului. Între timp,

speriat de moarte, am început să mă strecor neobservat pe lângă copaci spre

teritoriul fetelor. Eram în spatele inamicului, niciodată nu fusesem atât de aproape.

Steagul era la câțiva metri și, după cum a zis Matt, niciuna dintre fete nu îl păzea.

De fapt, stăteau în grup pentru a-și da seama care dintre băieți păzea steagul nostru.

M-am uitat la Matt și mi-a făcut un semn de încuviințare din cap. Inima îmi bătea

să iasă din pieptul meu de zece ani când am sărit alergând să iau steagul. Restul s-a

întâmplat ca prin ceață. Am ajuns în dreptul steagului și nimeni nu m-a observat.

Am pus mâna pe tricoul alb (steagul), care era pe o masă de picnic (fetele erau atât

de sigure pe ele încât nici nu-l ascundeau) și am luat-o la fugă spre teritoriul

nostru. În acel moment, băieții au început să se miște în zona periculoasă pentru a

le distrage pe fete, dar dintr-un motiv sau altul am început să râd cu hohote în timp

ce alergam. Era un amestec de batjocură și sărbătorire. Probabil că era puțin cam

devrem să râd, dar nu m-am putut abține. Cu toate astea, fetele au realizat care era

planul prea târziu pentru a mă prinde. După ce am trecut de granița teritoriului

nostru, băieții, care mă așteptau, s-au aruncat asupra mea cu strigăte de victorie.

Am făcut câteva dansuri victorioase în fața fetelor uluite. Știam că trucul ăsta nu

funcționează decât o dată – așa că am savurat momentul cât de mult am putut. Ce

mai zi. Cel puțin așa îmi amintesc eu că a fost.

„Ăsta e planul tău?”

„Asta numești tu plan?”

Imaginează-ți următoarea scenă – un sat întreg venind la Isus cu boli,

întrebări, demoni, îndoieli și temeri. Pe când ei se așezau înaintea Lui, Isus le-a

dezvăluit planul Lui pentru a repara totul. Vrei să auzi despre ce e vorba? Fii atent.

Nu sună a plan, dar dă-i o șansă – lasă-l să se așeze în mintea ta și vei vedea că

Isus nu este un visător nebun, ci un general înțelept al cărui plan are șanse să

funcționeze.

Pasajul asupra căruia este recomandat să vă concentrați atenția este: „Apoi Isus a chemat pe cei doisprezece ucenici ai Săi şi le-a dat putere...” Putere să ce? Ce au făcut ucenicii? Care a fost rezultatul?

Viața lui Hristos

Matei 9:35-10:1

„Isus străbătea toate cetăţile şi satele, învăţând pe norod în sinagogi,

propovăduind Evanghelia Împărăţiei şi vindecând orice fel de boală şi orice fel de

neputinţă care era în norod. Când a văzut gloatele, I s-a făcut milă de ele, pentru că

erau necăjite şi risipite ca nişte oi care n-au păstor. Atunci a zis ucenicilor Săi:

«Mare este secerişul, dar puţini sunt lucrătorii! Rugaţi, dar, pe Domnul secerişului

să scoată lucrători la secerişul Lui.» Apoi Isus a chemat pe cei doisprezece ucenici

ai Săi şi le-a dat putere să scoată afară duhurile necurate şi să tămăduiască orice fel

de boală şi orice fel de neputinţă.”

Care este planul?

Roagă-i pe cursanți să citească declarația de credință și să împărtășească întrebările sau comentariile cu partenerii lor. De asemenea, după ce parafrazează pasajul și-și construiesc șirul de referințe, roagă-i să împărtășească cu partenerii lor ce cred ei că Dumnezeu vrea să le zică.

Noi credemDarurile spirituale

„Dumnezeu a revărsat asupra tuturor membrilor bisericii Sale din orice

generație daruri spirituale, pe care fiecare membru trebuie să le folosească într-o

slujire plină de iubire și pentru binele comun al bisericii și al omenirii. Date prin

mijlocirea Duhului Sfânt, care dă fiecărui membru după cum voiește El, darurile

aduc cu ele toate aptitudinile și capacitățile de slujire de care are nevoie Biserica

pentru a îndeplini funcțiile ei stabilite de Dumnezeu. Conform Sfintelor Scripturi,

aceste daruri cuprind funcții în vederea slujirii, ca de exemplu slujba vindecării, a

credinței, profeției, predicării, învățăturii, administrării, împăcării, compasiunii,

slujirii din iubire până la sacrificiu de sine, pentru ajutorarea și încurajarea

oamenilor. Unii membri sunt chemați de Dumnezeu și înzestrați de Duhul Sfânt

pentru îndeplinirea funcțiilor recunoscute de către biserică în lucrarea de pastorație,

evanghelistică, apostolică și de învățare, necesare în mod deosebit pentru

pregătirea membrilor în vederea lucrării de slujire, pentru dezvoltarea bisericii și

atingerea maturității spirituale, cum și pentru promovarea unității credinței și

cunoașterii de Dumnezeu. Când membrii folosesc aceste daruri spirituale, ca niște

slujitori credincioși ai harului felurit al lui Dumnezeu, biserica este ocrotită de

influențele distructive ale falselor învățături și progresează cu puterea de creștere

ce vine de la Dumnezeu și se zidește în credință și dragoste.”1

a. Romani 12:4-8

b. 1 Corinteni 12:9-11,27,28

c. Efeseni 4:8,11-16

d. Faptele Apostolilor 6:1-7

e. 1 Timotei 3:1-13

f. 1 Petru 4:10,11

Care verset îți vorbește cel mai mult despre acest subiect?

Cum să ne rugăm

Atenție! Felul în care te vei ruga de acum înainte este periculos! Te

avertizez, dacă faci acest lucru viața ta se poate schimba în mod drastic.

Pe măsură ce completezi Chestionarul pentru daruri spirituale, cere-I lui

Dumnezeu să creeze pentru tine oportunități în care să-ți descoperi darurile

1 Seventh-day Adventists Believe, p. 206.

spirituale. Cere-I lui Dumnezeu să confirme ceea ce spun alții despre tine și ceea

ce simți că Dumnezeu îți cere să faci ca membru al bisericii Sale.

Mai mult decât cuvinte

Completează Chestionarul pentru daruri spirituale de la sfârșitul cărții. După

ce afli care sunt punctele tale tari, alege trei oameni în care ai încredere că vor fi

onești cu tine și care te cunosc destul de bine (un profesor, pastor, părinte, prieten

mai în vârstă, bunic, conducător al bisericii etc.). Roagă-i să comenteze rezultatele

tale în urma chestionarului și să răspundă la următoarele întrebări:

Ai văzut aceste calități sau daruri în mine? Cum? Când?

Mai sunt și alte calități cu care crezi că Dumnezeu m-a înzestrat, pe care ar

trebui să le iau în considerare?

Care crezi că ar fi cea mai bună modalitate prin care aș putea să fac o

diferență în lucrarea bisericii? Fii specific.

Tu și partenerul/grupul tău ar trebui să împărtășiți observații cu privire la

chestionar și interviu și apoi să cădeți de acord asupra unor activități pentru a

exersa și experimenta munca potrivită cu darurile voastre spirituale potențiale.

Acesta este singurul mod pentru a te asigura că la aceasta te cheamă Dumnezeu.

Scrie o scrisoare pastorului sau comitetului, sau vorbește cu ei personal,

împărtășindu-le rezultatele și experiența ta și cerându-le un loc în care să slujești.

În oglindă

Gândește-te și apoi scrie ceea ce simți cu privire la a fi un pion în lucrarea

lui Dumnezeu. Ce fel de impact vrei să ai asupra misiunii Bisericii Adventiste de

Ziua a Șaptea?

Lecția 12 – Biserica

Activitate: Amestecă mai multe arome de suc și apoi gustați. Întreabă-i pe cursanți dacă pot simți toate aromele odată. Apoi dă-le să mai guste o dată pentru a afla dacă pot detecta fiecare suc în parte. Am folosit această activitate pentru a descrie relația dintre daruri și lucrarea bisericii. Deși este posibil să detectezi arome individuale, în cele din urmă, ceea ce guști este produsul final (amestecul de sucuri) – lucrarea combinată a mai multor persoane care creează ceva măreț.

Obiectiv: Cursanții vor aprofunda cunoștințele lor cu privire la ceea ce sunt membrii bisericii în lumina descrierii biblice a bisericii și a vieții bisericești.

Ambele răspunsuri pot fi adevărate. Roagă-i pe cursanți să împărtășească cu partenerii lor în ce sens cred ei că ambele răspunsuri pot fi adevărate.

Întrebări deschise

Fie/Sau

Scopul bisericii este să stimuleze creșterea spirituală a credincioșilor sau să

slujească comunitatea cu dragoste creștină. Din punctul tău de vedere, ce ai alege

și de ce?

Are biserica nevoie de mijloace moderne ale schimbării sau de pionieri

credincioși ai vremurilor străbune?

Motivează-ți alegerile.

Noi comparăm analogia clasică a formației în „V” a gâștelor sălbatice cu independența și competiția pescărușului.

Povestire introductivă

Gândește-te la modurile în care oamenii au descris biserica: Un trup. O

familie. Un spital. O echipă. Un stol de gâște. Un mușuroi de furnici. Un stup de

albine. Un lanț. Și lista continuă cu analogii nenumărate care descriu natura și

scopul bisericii. Iată încă o povestire care descrie biserica.

„Există o legendă despre un sat din sudul Europei care se lăuda cu o biserică

numită «Casa celor multe lămpi». În secolul XVI, când a fost construită, arhitectul

nu a prevăzut-o cu niciun fel de lumină, cu excepția unui recipient în dreptul

fiecărui scaun, unde se putea pune o lampă. În fiecare duminică seara, când

oamenii se adunau, aduceau cu ei lămpi pe care le puneau în recipientul de lângă

scaun. Atunci când cineva lipsea, creștea întunericul și toți erau afectați. Prezența

regulată a fiecărei persoane lumina biserica.”1

Propoziția principală din secțiunea Viața lui Hristos este: „Când le-a văzut Isus credinţa”. Roagă-i pe studenți și partenerii lor să răspundă la una sau la toate întrebările următoare: „A cui credință a văzut-o Isus? De ce erau aceștia speciali? În ce fel este activitatea și comportamentul lor un exemplu bun despre cum ar trebui să fie viața de biserică?”

Sperăm ca comunitățile din care facem parte să spună despre biserica noastră: „Niciodată n-am văzut aşa ceva!”

Viața lui Hristos

Marcu 2:1-12

„După câteva zile, Isus S-a întors în Capernaum. S-a auzit că este în casă şi

s-au adunat îndată aşa de mulţi, că nu putea să-i mai încapă locul dinaintea uşii. El

le vestea Cuvântul. Au venit la El nişte oameni care I-au adus un slăbănog, purtat

de patru inşi. Fiindcă nu puteau să ajungă până la El, din pricina norodului, au

desfăcut acoperişul casei unde era Isus şi, după ce l-au spart, au coborât pe acolo

patul în care zăcea slăbănogul. Când le-a văzut Isus credinţa, a zis slăbănogului:

«Fiule, păcatele îţi sunt iertate!» Unii din cărturari, care erau de faţă, se gândeau în

inimile lor: «Cum vorbeşte Omul acesta astfel? Huleşte! Cine poate să ierte

păcatele decât numai Dumnezeu?» Îndată, Isus a cunoscut, prin duhul Său, că ei

gândeau astfel în ei şi le-a zis: «Pentru ce aveţi astfel de gânduri în inimile voastre?

Ce este mai lesne: a zice slăbănogului: „Păcatele îţi sunt iertate”, ori a zice:

„Scoală-te, ridică-ţi patul şi umblă”? Dar, ca să ştiţi că Fiul omului are putere pe

pământ să ierte păcatele, ție îţi poruncesc, a zis El slăbănogului, scoală-te, ridică-ţi

patul şi du-te acasă.» Şi îndată, slăbănogul s-a sculat, şi-a ridicat patul şi a ieşit

afară în faţa tuturor; aşa că toţi au rămas uimiţi şi slăveau pe Dumnezeu şi ziceau:

«Niciodată n-am văzut aşa ceva!»”

Roagă-i pe cursanți să citească declarația de credință și să împărtășească întrebările sau comentariile cu partenerii lor. De asemenea, după ce parafrazează

1 Nelson’s Complete Book of Stories, p. 127.

pasajul și-și construiesc șirul de referințe, roagă-i să împărtășească cu partenerii lor ce cred ei că Dumnezeu vrea să le zică.

Roagă-i pe cursanți să caute în concordanță cuvintele „biserică”, „adunare” și „credincioși”, astfel încât să afle ce spune Biblia despre viața în biserica nou-testamentală.

Noi credem

Biserica

„Biserica este comunitatea credincioșilor care recunosc și mărturisesc pe

Isus Hristos ca Domn și Mântuitor. În continuarea poporului lui Dumnezeu din

timpurile Vechiului Testament, suntem chemați să ieșim din lume, să ne strângem

laolaltă pentru rugăciune, pentru comuniune, pentru învățarea Cuvântului, pentru

celebrarea Sfintei Cine, pentru slujirea întregii omeniri și proclamarea pe plan

mondial a Evangheliei. Biserica își trage autoritatea de la Hristos, care este

întruparea Cuvântului, și din Sfintele Scripturi, care sunt Cuvântul scris. Biserica

este familia lui Dumnezeu; adoptați de El și devenind copiii Lui, membrii ei trăiesc

pe baza noului legământ. Biserica este corpul lui Hristos, o comunitate a credinței,

al cărei Cap este Isus Hristos. Biserica este mireasa pentru care Hristos a murit, ca

El să poată s-o sfințească și s-o curățească. La întoarcerea Sa în triumf, El va

prezenta Sieși o biserică glorioasă, credincioasă în decursul tuturor veacurilor,

răscumpărată cu sângele Său, neavând vreo pată sau zbârcitură, ci sfântă și fără

prihană.”2

a. Geneza 12:3

b. Faptele Apostolilor 7:38

c. Efeseni 4:11-15; 3:8-11

d. Matei 28:19,20

e. Matei 16:13-20; 18:17

f. Efeseni 2:19-22; 1:22,23; 5:23-27

g. Coloseni 1:17,18

Care verset îți vorbește cel mai mult despre acest subiect? De ce?

2 Seventh-day Adventists Believe, p. 134.

Cum să ne rugăm

Când te rogi săptămâna aceasta, invită-L pe Dumezeu să-ți vorbească despre

ce poți face pentru a trăi ca membru al trupului lui Hristos. Împărtășește cu El ceea

ce speri și apoi asumă-ți responsabilitatea pentru rolul tău în îndeplinirea misiunii.

Roagă-te pentru anumiți misionari din jurul lumii, care, deși sunt departe,

fac parte din același trup al lui Hristos.

Mai mult decât cuvinte

Interviu: Invită pe cineva care a petrecut mai multe decenii în biserică să-ți

răspundă la următoarele întrebări:

Cum crezi că s-a schimbat biserica de-a lungul anilor? În ce sens a rămas la

fel?

Care crezi că este scopul principal al Bisericii Adventiste de Ziua a Șaptea

ca întreg?

Cărui scop crezi că ar trebui să ne dedicăm?

Ce crezi că ar trebui să se întâmple în bisericile noastre pentru ca noi să

avem succes în misiunea noastră?

Ce ai vrea, în mod special, să-i vezi pe tineri făcând pentru „a fi o lumină” în

această comunitate?

În oglindă

Gândește-te și notează-ți speranțele și temerile cu privire la biserica ta

locală. Gândește-te la ce ai face pentru a fi un „mijloc modern de schimbare” sau

un „pionier al vremurilor străbune.”

Lecția 13 – Moartea și învierea

Înainte de a continua cu această secțiune nouă, roagă-i pe participanți să împărtășească câteva lucruri pe care le-au învățat din interviurile lor.

Următoarele patru lecții vor fi despre momentele finale ale istoriei Pământului și Lumea Nouă pentru care Hristos a murit pentru a ne-o dărui.

Obiectiv: Participanții vor integra perspectiva biblică asupra morții și învierii într-o încredere optimistă și sigură în Hristos.

Povestire introductivă

Un proverb vechi despre parașutism spune: „Nu căderea e ceea ce te

omoară, ci pământul.” Puțini oameni vor să experimenteze moartea. Rareori

oamenii se oferă voluntari bucuroși pentru a experimenta moartea, cu excepția

câtorva persoane în suferință sau induse în eroare.

Ce este moartea? Este un pas într-o experiență diferită? Ne reîncarnăm? Este

fericire instantă pentru cei care fac bine și teroare în flăcări pentru cei răi? Ceea ce-

i încurcă pe oameni atunci când discută despre moarte este faptul că discută despre

mijlocul conversației și nu despre întreaga conversație.

Janet, o studentă de-a mea, mergea pe coridorul școlii și a auzit o parte dintr-

o conversație. „Am intrat în birou și Frank bea; îți vine să crezi?”, a zis o fată alteia

în timp ce stăteau în fața vestiarelor. Îngrijorată de Frank, care în mod evident avea

o problemă cu băutura și era condamnat la o viață de alcoolic dacă nu interveneam

imediat, Janet a alergat spre biroul meu.

„De unde știi acest lucru, Janet?” Am întrebat-o puțin suspicios, după ce mi-

a povestit ce a spus acea fată.

„Am auzit niște fete vorbind despre asta pe coridor. Nu e nicio greșeală,

pastore Troy, trebuie să facem ceva”, m-a implorat.

L-am sunat pe Frank, dar nu era acasă. Așa că m-am dus la director pentru a

vedea dacă știe unde se află Frank. „Frank ar trebui să intre în operație cam pe

acum”, mi-a spus acesta zâmbind. „Trebuia să fie operat la genunchi dis-de-

dimineață, dar aparent operația a fost puțin amânată pentru că a uitat despre regula

fără lichide și a băut un sfert de litru de apă.”

Ce bine că am întrebat, mi-am zis.

Dacă Janet ar fi auzit începutul și sfârșitul conversației, ar fi descoperit mai

multe decât auzind doar mijlocul conversației. Acest lucru este valabil și în cazul

discuției despre moarte. Atunci când vorbim despre moarte, nu este prudent și nici

înțelept să sărim peste naștere sau înviere. Pe măsură ce studiezi acest fragment din

mintea lui Hristos, bagă de seamă că Isus este interesat în cea mai mare parte în a

discuta despre ziua învierii. Câteva întrebări la care trebuie să răspunzi pentru a te

ajuta să echilibrezi studiul acestui subiect includ: Ce este o ființă umană? Ce

înseamnă să fii în viață? Ce înseamnă să fii mort? Ce este învierea, cine va fi înviat

și cu ce scop? Este moartea sfârșitul nostru sau va fi un sfârșit al morții?

Pasajul cel mai important din secțiunea Viața lui Hristos este: „Şi voia Celui ce M-a trimis este să nu pierd nimic din tot ce Mi-a dat El, ci să-l înviez în ziua de apoi. Voia Tatălui Meu este ca oricine vede pe Fiul şi crede în El să aibă viaţa veşnică; şi Eu îl voi învia în ziua de apoi.”

Întreabă-i pe cursanți: „În ce fel este prezentată inima lui Dumnezeu în această secțiune a evangheliilor?”

Viața lui Hristos

Ioan 6:30-40

„«Ce semn faci Tu deci», I-au zis ei, «ca să-l vedem şi să credem în Tine?

Ce lucrezi Tu? Părinţii noştri au mâncat mană în pustiu, după cum este scris: „Le-a

dat să mănânce pâine din cer.”» Isus le-a zis: «Adevărat, adevărat vă spun că

Moise nu v-a dat pâinea din cer, ci Tatăl Meu vă dă adevărata pâine din cer; căci

Pâinea lui Dumnezeu este aceea care Se coboară din cer şi dă lumii viaţa.»

«Doamne», I-au zis ei, «dă-ne totdeauna această pâine.» Isus le-a zis: «Eu sunt

Pâinea vieţii. Cine vine la Mine nu va flămânzi niciodată; şi cine crede în Mine nu

va înseta niciodată. Dar v-am spus că M-aţi şi văzut, şi tot nu credeţi. Tot ce-Mi dă

Tatăl va ajunge la Mine; şi pe cel ce vine la Mine, nu-l voi izgoni afară: căci M-am

coborât din cer ca să fac nu voia Mea, ci voia Celui ce M-a trimis. Şi voia Celui ce

M-a trimis este să nu pierd nimic din tot ce Mi-a dat El, ci să-l înviez în ziua de

apoi. Voia Tatălui Meu este ca oricine vede pe Fiul şi crede în El să aibă viaţa

veşnică; şi Eu îl voi învia în ziua de apoi.»”

Roagă-i pe cursanți să citească declarația de credință și să împărtășească întrebările sau comentariile cu partenerii lor. De asemenea, după ce parafrazează

pasajul și-și construiesc șirul de referințe, roagă-i să împărtășească cu partenerii lor ce cred ei că Dumnezeu vrea să le zică.

Pe măsură ce participanții trec prin pasajele acestui subiect, asigură-te că au prilejul să-și pună întrebări unii altora. Studiul morții și al învierii este puternic, mai ales în ziua de azi când oamenii sunt atât de nesiguri cu privire la ce se întâmplă după moarte.

Noi credem

Moartea și învierea

„Plata păcatului este moartea. Dar Dumnezeu, care singur are nemurirea, va

da viața veșnică celor răscumpărați ai Săi. Până în ziua aceea însă, moartea este o

stare de inconștiență pentru toți oamenii. Când Domnul Hristos, care este viața

noastră, Se va arăta, neprihăniții înviați și cei neprihăniți în viață vor fi glorificați și

luați ca să întâmpine pe Domnul lor. A doua înviere, învierea celor nelegiuiți, va

avea loc după o mie de ani.”1

a. Romani 6:23

b. 1 Timotei 6:15,16

c. Eclesiastul 9:5,6

d. Psalmi 146:3,4

e. Ioan 11:11-14

f. Coloseni 3:4

g. 1 Corinteni 15:51-54

h. 1 Tesaloniceni 4:13-17

i. Ioan 5:28,29

j. Apocalipsa 20:1-10

Care verset îți vorbește cel mai mult despre acest subiect?

Dacă te-ar întreba cineva ce crezi despre moarte, ce ai răspunde?

Cum să ne rugăm

1 Seventh-day Adventists Believe, p. 348.

Când te rogi, gândește-te la diferitele aspecte ale vieții, morții și învierii cu

privire la care ai întrebări. Invită-L pe Dumnezeu să-ți dea înțelegere, alinare,

speranță și curaj.

Gândește-te dacă ai vrea să-I ceri lui Dumnezeu un prilej de a fi o sursă de

alinare pentru cineva care suferă după pierderea cuiva drag.

Mai mult decât cuvinte

Intervievează o persoană cunoscută din biserică, care a pierdut pe cineva

drag. (Asigură-te înainte că vrea să vorbească despre acest lucru.) Întreabă:

Ce povestiri sau pasaje din Scriptură ți-au oferit alinare în primă fază? Ce

povestiri sau pasaje din Scriptură reprezintă o alinare pentru tine azi? Având în

vedere ceea ce știi, dacă cineva te-ar întreba despre ce crezi că se întâmplă după

moarte, ce i-ai răspunde?

(Mulțumește-i și menționează în ce fel te ajută pe tine aceste informații.)

În oglindă

Gândește-te și scrie despre ziua învierii. Cum crezi că va fi?

Lecția 14 – A doua venire

Roagă-i pe participanți să împărtășească câteva lucruri pe care le-au învățat din interviurile lor.

Obiectiv: Cursanții vor înțelege însușirile cele de-a doua veniri a lui Hristos și vor experimenta asigurarea personală de care creștinii se pot bucura veghind și lucrând pentru ziua care se apropie.

Întrebări deschise

De acord/Nu sunt de acord

Majoritatea oamenilor care vor fi în viață la a doua venire a lui Hristos vor fi

pe deplin conștienți de evenimentele ce au loc și semnificația lor.

Povestirea introductivă amplifică nevoia după adevărul care străpunge dincolo de toate straturile superficiale ale vieților noastre.

Povestire introductivă

„Procesare limitată.” Mă privea clocotind de mânie.

„Poftim?” Am bâiguit, puțin șocat de privirea ei explozivă.

„Sunteți un procesor limitat”, mi-a răspuns cu răceală.

Am avut multe porecle în viață, unele pe drept, dar de cele mai multe ori

înțelegeam cât de cât la ce se referea persoana respectivă. Acum, însă, nu aveam

nici cea mai vagă idee ce însemna că sunt procesor limitat și, sincer, eram puțin

nesigur dacă era de bine sau de rău. Din atitudinea studentei mele am bănuit că a fi

un procesor limitat e un lucru rău. Pentru că i-am învățat pe studenții mei să fie

sinceri unii cu ceilalți, am folosit o abordare directă. „Ești nervoasă pe mine, nu-i

așa?”

„Da, sunt”, a izbucnit ea. „Lucram la proiectul de cercetare și am dat peste

articolul acesta care spune că sunteți un...”

„Procesor limitat?”, am completat eu.

„Da”, mi-a zis înmânându-mi articolul. „Ne-ați pus să scriem o lucrare

despre o problemă socială. Am ales să scriu despre criza mediului înconjurător.

Dumneavoastră faceți în mod constant lucruri iresponsabile față de mediu. Nu

procesați problemele! Asta vă face un...”

„OK”, am zis înainte să apuce să-mi mai zică iar așa. „Arată-mi la ce te

referi.” Mi-a indicat un pasaj dintr-un articol din Psychology Today care se

concentra asupra comportamentul oamenilor de Ziua Pământului. Iată citatul care

mă eticheta drept procesor limitat.

„Ignoranță. Ph. D. Robyn Dawes, profesor la Carnegie Mellon University,

dă vina pe procesarea limitată: Oamenii pur și simplu nu-și plasează

comportamentele zilnice într-un context ecologic, decizile lor sunt la modul

propriu nechibzuite.”1

1 “Why We Are Destroying the Earth”, Psychology Today, Martie-Aprilie 2000, p. 49.

M-am uitat la ea, așteptând să-mi explice mai departe. Mă prindeam destul

de greu de data asta.

„Folosiți toate luminile din clasă și nu avem nevoie decât de jumătate dintre

ele”, mi-a zis. „Apăsați doar pe o parte a întrerupătorului. Așa.” Se uita la mine ca

și cum încerca să explice ceva unui copil. Apoi, mergând spre coșul de gunoi, mi-a

scos sticla de apă de plastic, pe care o aruncam la sfârșitul fiecărei ore în gunoi. „Și

asta e îngrozitor. Aveți idee cât durează să se descompună?” Nu am răspuns. „Vă

rog, reciclați-vă sticlele de apă! Și hârtia. De ce nu putem trimite temele pe e-mail?

Scriem totul pe hârtie și nu e necesar.” În cele din urmă și-a terminat tirada. A

durat puțin, dar până la urmă m-am prins.

Frustrările lui Debbie erau reale și, în mare parte, adevărate. Știu probleme

legate de mediul nostru înconjurător, dar niciodată nu le-am lăsat să-mi schimbe

modul în care trăiesc în fiecare zi. Într-un anumit sens, cu toții suntem procesori

limitați și chiar și Isus ar fi de acord cu Debbie în legătură cu frustrările ei, în timp

ce mă privea zi de zi aruncând la gunoi sticle, hârtie și electricitate, fiind pe deplin

conștient de „adevăr”. Isus simte aceleași frustrări cu privire la rezistența noastră

față de mesajul Său. El i-a avertizat pe oamenii din timpul Său despre ziua

nimicirii (distrugerea Ierusalimului în 70 d. Hr.), dar ei nu au recunoscut semnele.

Înainte să revină, mulți vor fi auzit că Hristos se întoarce, mulți vor fi văzut

semnele și vor fi știut faptele, dar mesajul nu i-a atins niciodată. Cheia pentru noi

este să vedem, să auzim și să știm, dar mai mult de atât să permitem să ne schimbe

felul în care trăim.

Pasajul cel mai important din secțiunea Viața lui Hristos este: „Dacă ai fi cunoscut şi tu, măcar în această zi, lucrurile care puteau să-ţi dea pacea!” Intrarea triumfală în Ierusalim marchează un moment din viața lui Isus în care putem vedea imagini ale celei de-a doua veniri ale Sale. Mulțimile și emoțiile dispar repede și aceia care Îl aclamează pe Hristos curând vor cere să fie crucificat. Dar în luca 19:44, Isus este tulburat de Ierualim pentru că nu L-au recunoscut la vremea venirii lui Dumnezeu.

Viața lui Hristos

Luca 19:37-44

„Şi când S-a apropiat de Ierusalim, spre coborâşul Muntelui Măslinilor, toată

mulţimea ucenicilor, plină de bucurie, a început să laude pe Dumnezeu cu glas tare

pentru toate minunile pe care le văzuseră. Ei ziceau: «Binecuvântat este Împăratul

care vine în Numele Domnului! Pace în cer şi slavă în locurile preaînalte!» Unii

farisei din norod au zis lui Isus: «Învăţătorule, ceartă-Ţi ucenicii!» Şi El a răspuns:

«Vă spun că, dacă vor tăcea ei, pietrele vor striga.» Când S-a apropiat de cetate şi a

văzut-o, Isus a plâns pentru ea şi a zis: «Dacă ai fi cunoscut şi tu, măcar în această

zi, lucrurile care puteau să-ţi dea pacea! Dar acum, ele sunt ascunse de ochii tăi.

Vor veni peste tine zile, când vrăjmaşii tăi te vor înconjura cu şanţuri, te vor

împresura şi te vor strânge din toate părţile: te vor face una cu pământul, pe tine şi

pe copiii tăi din mijlocul tău; şi nu vor lăsa în tine piatră pe piatră, pentru că n-ai

cunoscut vremea când ai fost cercetată.»”

Roagă-i pe cursanți să citească declarația de credință și să împărtășească

întrebările sau comentariile cu partenerii lor. De asemenea, după ce parafrazează

pasajul și-și construiesc șirul de referințe, roagă-i să împărtășească cu partenerii lor

ce cred ei că Dumnezeu vrea să le zică.

Scriptura descrie a doua venire a lui Isus ca „Ziua aceea”, „Speranța

binecuvântată”, „Ziua arătării Domnului nostru”. Noul Testament conține multe

referințe cu privire la revenirea lui Hristos. Pe măsură ce participanții studiază

pasajele ce descriu modul în care Isus va reveni, spune-le să-și roage partenerii să

împărtășească ceea ce cred aceștia despre cât de aproape este revenirea lui Hristos.

Noi credem

A doua venire

„A doua venire a Domnului Hristos este binecuvântata nădejde a bisericii,

marele apogeu al Evangheliei. Venirea Mântuitorului va fi literală, personală,

vizibilă și mondială. Când El va reveni, morții neprihăniți vor fi înviați și,

împreună cu neprihăniții, cei vii vor fi glorificați și luați la cer, dar cei nelegiuiți

vor muri. Împlinirea aproape completă a majorității profețiilor, împreună cu

condițiile existente în prezent în lume, arată faptul că venirea Domnului Hristos

este iminentă. Timpul acestui eveniment nu a fost descoperit, de aceea suntem

îndemnați să fim gata în orice vreme.”2

a. Apocalipsa 1:7

b. Matei 24:43,44

c. 1 Tesaloniceni 4:13-18

d. 1 Corinteni 15:51-54

e. 2 Tesaloniceni 1:7-10; 2:8

f. Apocalipsa 14:14-20

g. Apocalipsa 19:11-21

h. Matei 24

i. 2 Timotei 3:1-5

j. 1 Tesaloniceni 5:1-6

Care verset îți vorbește cel mai mult despre acest subiect?

Cum să ne rugăm

Ia-ți timp să te gândești la lucrurile în care te complaci. Cere-I lui Dumnezeu

să-ți dea dragoste pentru cea de-a doua venire, astfel încât să poți spune la fel cum

spune Ioan în Apocalipsa: „Amin! Vino, Doamne Isuse!”

Mai mult decât cuvinte

Intervievează pe cineva cu vârsta peste 20 de ani și pune-i următoarele

întrebări:

În ce moment al vieții tale te-ai gândit că Dumnezeu va veni imediat?

2 Seventh-day Adventists Believe, p. 332.

Cum poți face ca realitatea venirii lui Isus să fie ceva ce experimentezi în

fiecare zi?

Care este povestirea sau pasajul tău preferat din Biblie despre cea de-a doua

venire a lui Hristos? Motivează-ți alegerea.

În oglindă

Gândește-te și scrie despre certitudinea pe care vrei să o ai în zilele din

urmă.

Lecția 15 – Mileniul și sfârșitul păcatului

Roagă-i pe participanți să împărtășească câteva lucruri pe care le-au învățat din interviurile lor.

Obiectiv: Studenții vor vedea mila și dreptatea lui Dumnezeu în eradicarea finală a păcatului.

Venirea lui Hristos și începutul mileniului transmit un sentiment de finalitate. Oameni își vor fi făcut alegerile despre unde vor să-și petreacă veșnicia. E gata. Povestirea introductivă descrie jocuri în care una dintre părți pare să fi câștigat, dar jocul încă nu este gata. Întreabă: „Cu ce atitudine trăim în timp ce așteptăm să se scurgă timpul și jocul să se termine?”

Povestire introductivă

    Acest lucru poate fi observat spre sfârșitul jocurilor de baschetbal. Una

dintre echipe conduce cu 20 de puncte, mai sunt 39 de secunde din joc, dar

echipele doar merg. Câștigătorii zâmbesc, cei învinși nu zâmbesc și toți așteaptă să

treacă timpul.

În fapt jocul e gata, dar ceasul trebuie să mai bată. Ultimele cuvinte ale lui

Isus pe cruce au fost „S-a isprăvit!” Această propoziție a sigilat pierderea Satanei

și sfârșitul morții. Păcatul fusese cucerit, Satana pierduse. Se terminase. Poți bate

mingea cât vrei, dar o realitate nu se va mai schimba – Satana e terminat, iar

păcatul și moartea nu vor mai apărea niciodată. Un asemenea lucru pare greu de

imaginat când vedem că păcatul afectează tot. Dar amintește-ți ce a spus Pavel:

„Când trupul acesta, supus putrezirii, se va îmbrăca în neputrezire, şi trupul

acesta muritor se va îmbrăca în nemurire, atunci se va împlini cuvântul care este

scris: «Moartea a fost înghiţită de biruinţă. Unde îţi este biruinţa, moarte? Unde îţi

este boldul, moarte?»” (1 Corinteni 15:54,55)

„S-a isprăvit!” Este strigătul Aceluia care deja câștigase. Și indiferent de ce

încearcă Satana – chiar și cele mai groaznice scenarii de distrugere pe care ți le poți

imagina – tot nu va schimba faptul că Isus a câștigat, credinciosul va fi înviat și

Satana, păcatul și moartea nu vor mai exista. Această noțiune este ceea ce a aprins

biserica primară. Nici tortura, nici persecuția, nici amenințarea nu le putea zgudui

credința. De ce? Pentru că jocul fusese câștigat, iar acum trebuia doar să aștepte să

treacă timpul.

Lupta dintre Hristos și Satana este gata. Dar tu și eu trebuie să alegem de

partea cărei echipe vrem să terminăm lupta. Nu pare să fie drept, dar imaginează-ți

că urmărești finalele NBA și, în ultimul minut, împreună cu prietenii tăi, vă puteți

alătura echipei câștigătoare. Conduce cu 50 de puncte. Alegerea este simplă – cel

puțin așa crezi. Apocalipsa vorbește despre acest lucru. (Subliniază frazele și

cuvintele care te ajută să înțelegi ceea ce se va întâmpla la sfârșit.)

„Fericiţi şi sfinţi sunt cei ce au parte de întâia înviere! Asupra lor a doua

moarte n-are nicio putere; ci vor fi preoţi ai lui Dumnezeu şi ai lui Hristos şi vor

împărăţi cu El o mie de ani.” (Apocalipsa 20:6)

„Cine are urechi să asculte ce zice bisericilor Duhul: «Cel ce va birui

nicidecum nu va fi vătămat de a doua moarte.»” (Apocalipsa 2:11)

„Dar, cât despre fricoşi, necredincioşi, scârboşi, ucigaşi, curvari, vrăjitori,

închinătorii la idoli şi toţi mincinoşii, partea lor este în iazul care arde cu foc şi cu

pucioasă, adică moartea a doua.” (Apocalipsa 21:8)

„Şi Moartea şi Locuinţa morţilor au fost aruncate în iazul de foc. Iazul de

foc este moartea a doua.” (Apocalipsa 20:14)

Poți alege să mori de moartea a doua sau Îi poți permite lui Isus să moară de

moartea a doua în locul tău. A făcut-o deja și a funcționat. De ce altceva mai ai

nevoie pentru a te decide să te alături echipei? Este simplu, dar de ce doar câțiva

văd cât de simplu e? Știu că ceasul încă bate, dar mai sunt doar câteva secunde.

Propoziția cea mai importantă din secțiunea Viața lui Hristos este: „S-a isprăvit.” Întreabă-i pe cursanți: „Ce s-a sfârșit la Calvar? La ce crezi că se referea Isus când a spus aceste cuvinte?” Odată, un dentist mi-a spus „Am terminat”. M-am relaxat pentru că tortura se încheiase. Degetele și uneltele lui erau încă în gura mea. „OK, cred că am rezolvat.” Apoi a adăugat „Sunt aproape gata; trebuie doar să...” Gata de-acum. Spune când ai terminat, dar să fie adevărat. Într-un fel, acest lucru este foarte asemănător cu cuvintele rostite de Hristos. Lucrarea finală are loc la sfârșit când auzim ecoul cuvintelor de la Calvar: „S-a isprăvit.” Focul cade, pământul este curățat și atunci se va sfârși cu totul.

Viața lui Hristos

Ioan 19:25-30

    „Lângă crucea lui Isus, stătea mama Lui şi sora mamei Lui, Maria, nevasta lui

Clopa, şi Maria Magdalena. Când a văzut Isus pe mama Sa, şi lângă ea pe ucenicul

pe care-l iubea, a zis mamei Sale: «Femeie, iată fiul tău!» Apoi, a zis ucenicului:

«Iată mama ta!» Şi, din ceasul acela, ucenicul a luat-o la el acasă. După aceea Isus,

care ştia că acum totul s-a sfârşit, ca să împlinească Scriptura, a zis: «Mi-e sete.»

Acolo era un vas plin cu oţet. Ostaşii au pus într-o ramură de isop un burete plin cu

oţet şi I l-au dus la gură. Când a luat Isus oţetul, a zis: «S-a isprăvit!» Apoi Şi-a

plecat capul şi Şi-a dat duhul.”

Roagă-i pe cursanți să citească declarația de credință și să împărtășească întrebările sau comentariile cu partenerii lor. De asemenea, după ce parafrazează pasajul și-și construiesc șirul de referințe, roagă-i să împărtășească cu partenerii lor ce cred ei că Dumnezeu vrea să le zică.

Scoate în evidență faptul că Dumnezeu îi va distruge pe păcătoși prin foc. Că la sfârșit nu vom mai avea întrebări, îndoieli, nici teamă de Dumnezeu sau căile Sale, vom avea doar o dragoste veșnică pentru preocuparea Sa neodihnită de a căuta oamenii și de a-i salva. Cei pierduți Îl vor fi respins pe Dumnezeu pe deplin. Dar ei vor fi primii care să recunoască: „Ai fost drept, just și bun.” Când va avea loc distrugerea celor răi, nu numai că vom fi de acord cu ceea ce Dumnezeu face, dar va avea și sens. Va fi un sfârșit milos pentru ei. Întreabă-i pe studenți: „În ce fel este distrugerea celor răi un act milos?”

Noi credem

Mileniul și sfârșitul păcatului

„Mileniul este domnia de o mie de ani a Domnului Hristos cu sfinții Săi în

ceruri, între prima și a doua înviere. În acest timp, morții cei nelegiuiți vor fi

judecați; pământul va fi în totul pustiu, fără ființe omenești vii, care să-l locuiască,

ci ocupat doar de Satana și îngerii săi. La sfârșitul mileniului, Domnul Hristos cu

sfinții Săi și Cetatea cea Sfântă vor coborî din ceruri pe Pământ. Morții cei

nelegiuiți vor fi atunci înviați și, împreună cu Satana și îngerii lui, vor înconjura

cetatea; dar foc va coborî de la Dumnezeu și-i va arde și va curăți Pământul.

Universul va fi astfel eliberat pentru totdeauna de păcat și de păcătoși.”1

   

a. Apocalipsa 20

b. 1 Corinteni 6:2,3

c. Ieremia 4:23-26

d. Apocalipsa 21:1-5

e. Maleahi 4:1

f. Ezechiel 28:18,19

Care verset îți vorbește cel mai mult despre acest subiect?

Pe măsură ce înțelegi evenimentele sfârșitului timpului și terminarea

existenței Satanei, desenează o axă a timpului pe care să notezi ce și când se va

întâmpla.

Cum să ne rugăm

Gândește-te la versetele pe care tocmai le-ai studiat. Dumnezeu ți-a dat

destule informații pentru a fi încrezător în legătură cu unde stai acum și zilele care

urmează. Roagă-te săptămâna aceasta cu recunoștință față de Dumnezeu pentru

ceea ce a făcut deja și pentru ceea ce promite că va face în zilele din urmă.

Mai mult decât cuvinte

1 Seventh-day Adventists Believe, p. 362.

Intervievează pe cineva folosind următoarele întrebări:

Cum explici cum un Dumnezeu al dragostei poate distruge lumea cu foc? Nu

ți se pare că e aspru?

Ce povestire sau pasaj din Biblie îți dă cea mai multă încredere și asigurare

că viața ta este în siguranță în mâinile lui Dumnezeu?

În oglindă

Gândește-te și scrie despre caracterul lui Dumnezeu, așa cum Îl vezi tu –

notează atât despre harul Său minunat, cât și despre faptul că îi va pedepsi pe

păcătoși cu foc. Cum se împacă aceste două aspecte din punctul tău de vedere?

Lecția 16 – Noul Pământ

Roagă-i pe participanți să împărtășească câteva lucruri pe care le-au învățat din interviurile lor.

Obiectiv: Cursanții vor descoperi planul minunat al lui Dumnezeu pentru Noul Pământ, încercând să ghicească cum va fi acesta. Pe de cealaltă parte, în momentele grele ne ajută și ne umple de speranță să ne imaginăm o viață mai bună decât ne putem închipui. Nu știu cum va fi viața pe Noul Pământ – tind să-L las pe Dumnezeu să mă surprindă. Întreabă-i pe cursanți: „Ai prefera să știi mai multe despre acesta, astfel încât să ai la ce să speri, sau mai degrabă ai prefera să ai încredere totală în planurile lui Dumnezeu, știind că nu vei fi dezamăgit?”

Povestire introductivă

Joe este un prieten de-al meu. Îl iubesc, dar e… ei, bine… e zgârcit. Nu-mi

place să spun asta, dar din moment ce și soția lui, Jenny, a spus-o, bănuiesc că pot

să o fac și eu. Joe câștigă destui bani încât să-i cumpere soției sale o mașină nouă,

dar nu o face. Nu voi dezvălui toate conversațiile pe care le avem pe această temă,

dar până la urmă Joe a cedat și am mers să-i cumpărăm soției sale o mașină nouă.

Deși Joe aproape a avut o cădere nervoasă negociind cu dealerul, am

cumpărat până la urmă mașina. (A trebuit, la modul propriu, să-i forțez mâna să

semneze cecul.) A vrut să fie o surpriză, așa că a parcat mașina lângă un restaurant.

Au avut o cină minunată. Apoi, când se pregăteau să plece, a spus: „Jenny, am un

cadou pentru tine, dar vreau să fie surpriză așa că o să te leg la ochi.”

Jenny primea rareori surprize de la el, așadar nu a vrut să strice momentul

punând prea multe întrebări. A condus-o spre mașina nouă, a descuiat mașina și a

deschis ușa. Un zâmbet mare s-a întins pe fața lui Jenny. Apoi, în timp ce se așeza

în mașina nou-nouță, a izbucnit în râs.

„Nu pot să cred că mi-ai cumpărat o mașină nouă”, a spus ea, fără să-și dea

legătura de la ochi jos.

„De unde știi că este o mașină nouă, Jenny? Nici nu ai văzut-o încă”, a zis

Joe șocat. „Nici nu ai mai avut până acum o mașină nouă, deci de unde știi?”

„Știu că este nouă pentru că miroase a nou”, a gângurit ea.

Joe a lăsat-o așa. Și așa ar trebui să facem și noi. Am auzit multe întrebări cu

privire la ce vom mânca, ce vom face și ce nu vom face sau cu cine vom fi

căsătoriți sau dacă vom fi căsătoriți în ceruri. Totul este fascinant, dar știu două

lucruri sigur:

1. Cerul va fi nou

2. Nu mă voi certa și nu voi fi dezamăgit de condițiile de acolo

Citește pasajele din Cuvântul lui Dumnezeu și permite-le să-ți dea o idee de

bază, și apoi poți visa mai departe. Mulți vor pune întrebări și vor presupune

lucruri despre cer, dar nu pierde esențialul, cum au făcut fariseii și saducheii din

vremea lui Hristos. Ei nu erau interesați de cer – voiau capul lui Isus. Ia în

considerare această povestire când studiezi despre cer și Noul Pământ.

Pasajul cel mai important din secțiunea Viața lui Hristos este: „Adevărat vă spun că nu este nimeni care să fi lăsat casă, sau fraţi, sau surori, sau tată, sau mamă, sau nevastă, sau copii, sau holde pentru Mine şi pentru Evanghelie şi să nu primească acum, în veacul acesta, de o sută de ori mai mult: case, fraţi, surori, mame, copii şi holde, împreună cu prigoniri; iar în veacul viitor, viaţa veşnică.” Nu numai că Dumnezeu nu ne va dezamăgi, El ne va recompensa din abundență. Observă, însă, prețul din această secțiune.

Viața lui Hristos

Marcu 10:17-31

Tocmai când era gata să pornească la drum, a alergat la El un om, care a

îngenuncheat înaintea Lui şi L-a întrebat: «Bunule Învăţător, ce să fac ca să

moştenesc viaţa veşnică?» «Pentru ce Mă numeşti bun?», i-a zis Isus. «Nimeni nu

este bun decât Unul singur: Dumnezeu. Cunoşti poruncile: «Să nu preacurveşti; să

nu ucizi; să nu furi; să nu faci o mărturisire mincinoasă; să nu înşeli; să cinsteşti pe

tatăl tău şi pe mama ta.» El I-a răspuns: «Învăţătorule, toate aceste lucruri le-am

păzit cu grijă din tinereţea mea.» Isus S-a uitat ţintă la el, l-a iubit şi i-a zis: «Îţi

lipseşte un lucru; du-te de vinde tot ce ai, dă la săraci, şi vei avea o comoară în cer.

Apoi vino, ia-ţi crucea şi urmează-Mă.» Mâhnit de aceste cuvinte, omul acesta a

plecat întristat de tot; căci avea multe avuţii. Isus S-a uitat împrejurul Lui şi a zis

ucenicilor Săi: «Cât de anevoie vor intra în Împărăţia lui Dumnezeu cei ce au

avuţii!» Ucenicii au rămas uimiţi de cuvintele Lui. Isus a luat din nou cuvântul şi

le-a zis: «Fiilor, cât de anevoie este pentru cei ce se încred în bogăţii să intre în

Împărăţia lui Dumnezeu! Mai lesne este să treacă o cămilă prin urechea unui ac,

decât să intre un om bogat în Împărăţia lui Dumnezeu!» Ucenicii au rămas şi mai

uimiţi şi au zis unii către alţii: «Cine poate atunci să fie mântuit?» Isus S-a uitat

ţintă la ei şi le-a zis: «Lucrul acesta este cu neputinţă la oameni, dar nu la

Dumnezeu; pentru că toate lucrurile sunt cu putinţă la Dumnezeu.» Petru a început

să-I zică: «Iată că noi am lăsat totul şi Te-am urmat.» Isus a răspuns: «Adevărat vă

spun că nu este nimeni care să fi lăsat casă, sau fraţi, sau surori, sau tată, sau

mamă, sau nevastă, sau copii, sau holde pentru Mine şi pentru Evanghelie şi să nu

primească acum, în veacul acesta, de o sută de ori mai mult: case, fraţi, surori,

mame, copii şi holde, împreună cu prigoniri; iar în veacul viitor, viaţa veşnică.

Mulţi din cei dintâi vor fi cei de pe urmă, şi mulţi din cei de pe urmă vor fi cei

dintâi.»”

Roagă-i pe cursanți să citească declarația de credință și să împărtășească întrebările sau comentariile cu partenerii lor. De asemenea, după ce parafrazează pasajul și-și construiesc șirul de referințe, roagă-i să împărtășească cu partenerii lor ce cred ei că Dumnezeu vrea să le zică.

După ce studenții au citit următoarele pasaje, roagă-i să descrie, într-un paragraf sau două, cum își imaginează că ar decurge o zi obișnuită pe Noul Pământ. Roagă-i să împărtășească ce au scris cu partenerii lor.

Noi credem

Noul Pământ

„Pe Noul Pământ, în care va locui neprihănirea, Dumnezeu a pregătit un

cămin veșnic pentru cei răscumpărați și un mediu desăvârșit pentru viața veșnică,

pentru iubire, bucurie și pentru a învăța în prezența Lui. Căci aici Dumnezeu Însuși

va locui cu poporul Său, iar moartea și suferința vor dispărea. Marea luptă va fi

încheiată și nu va mai fi păcat. Toate lucrurile, însuflețite și neînsuflețite, vor

declara că Dumnezeu este dragoste; și El va domni veșnic. Amin.”1

a. 2 Petru 3:13

b. Isaia 35

c. Isaia 65:17-25

d. Matei 5:5

e. Apocalipsa 21:1-7; 22:1-5; 11:15

Folosind cuvintele tale, împărtășește cum i-ai explica unui copil de grădiniță

cerul și Noul Pământ.

Cum să ne rugăm

Când te rogi săptămâna aceasta, cere-I lui Dumnezeu să te țină concentrat pe

un stil de viață asemănător cu cel de pe Noul Pământ.

Mai mult decât cuvinte

Intervievează pe cineva folosind următoarele întrebări:

De ce aștepți cel mai mult Noul Pământ?

Ce promisiuni din Scriptură te ajută cel mai mult să înțelegi cum va fi în

cer?

1 Seventh-day Adventists Believe, p. 374.

În oglindă

Gândește-te și scrie despre cum îți imaginezi că va fi Pământul după ce Isus

îl va reînnoi.

Lecția 17 – Administrarea creștină

Pe măsură ce înaintați în studiul despre cum putem să ne demonstrăm dragostea și loialitatea față de Dumnezeu, roagă-i pe cursanți să împărtășească câteva lucruri pe care le-au învățat din interviurile lor.

Obiectiv: Participanții vor aprofunda înțelegerea chemării lui Dumnezeu față de credincioși pentru a-și preda viețile, resursele și inimile în totalitate pentru lucrarea și gloria împărăției Sale.

Întrebările deschise pot părea similare, dar nu sunt. Ceea ce Dumnezeu vrea și ceea ce demonstrează angajamentul nostru pot fi lucruri diferite. De exemplu: Dumnezeu are nevoie sau vrea banii mei? Nu, nu așa de mult precum vrea mintea și inima mea. Dar eu pot demonstra starea inimii mele cel mai bine iubind ceea ce dețin mai puțin. Când studenții vor răspunde la întrebări, întreabă-i: „De ce ați ales această ordine?”

Întrebări deschise

Așază următoarele elemente în ordinea importanței lor din perspectiva ta. 1

– foarte important, 5 – cel mai puțin important. Ce vrea Dumnezeu cel mai mult de

la noi?

___ Timp

___ Slujire

___ Bani și resurse

___ Talente

___ Minte și Inimă

De ce?

Ordonează după ceea ce crezi că demonstrează cel mai bine angajamentul

nostru față de Dumnezeu:

___ Timp

___ Slujire

___ Bani și resurse

___ Talente

___ Minte și Inimă

Povestirea introductivă vorbește despre problema proprietății. Într-o lume care caută să dețină tot pe ce pune mâna, cum poate să restructureze felul în care trăim faptul că toate Îi aparțin lui Dumnezeu?

Povestire introductivă

„Dispari de pe proprietatea mea!”, a țipat fata.

„Trotuarul nu este proprietatea ta; este proprietatea guvernului, na!”, a spus

băiatul.

Cearta a continuat o vreme în timp ce eu greblam frunzele din curtea de

lângă locul unde avea loc lupta. Am realizat că obișnuiam să particip în certuri

aproape identice cu aceasta, dar că acum răbdarea mea pentru asemenea războială

era mică. Deși nu vreau să fiu cunoscut în cartier ca tatăl rău, mă săturasem. Ceea

ce am făcut ca să domolesc aroganța încăpățânată a trecătorului a fost puțin dubios.

Și deși nu obișnuiesc să fac asta, cred că a fost cel puțin distractiv.

Am intrat în casă și am sunat un prieten și am făcut niște aranjamente ca

băiatul de afară să vorbească direct cu guvernul despre pe a cui proprietate se afla.

Apoi m-am întors afară și am continuat să greblez frunzele, în timp ce fata țipa: „E

proprietatea mea! Dispari!”

„Pot să stau aici pe trotuar și să fac ce vreau pentru că e proprietatea

guvernului”, a răspuns băiatul.

Mi-a sunat mobilul. După ce am răspuns la telefon, am simulat o expresie de

îngriojorare și am menționat numele băiatului. „Billy? Da, e chiar aici.” Cred că

era prima dată când cineva l-a căutat pe telefonul mobil. „Billy, e pentru tine.”

„Eu?”, a întrebat neîncrezător. I-am dat telefonul și mă uitam la el,

abținându-mă cu greu să nu izbucnesc în hohote de râs. „Alo”, a spus Billy confuz.

Tăcea și asculta, dar se uita de jur împrejur să vadă dacă nu era cineva care îl

urmărea. Apoi, fără să mai spună nimic, mi-a dat telefonul și a plecat repede la el

acasă, privind în jur de parcă cineva îl urmărea. Din când în când Billy se oprea în

mijlocul drumului și se uita să-l găsească pe spionul nevăzut.

Problema drepturilor de proprietate a trotuarului este încă de actualitate în

cartierul meu. Dar pentru orice credincios în Hristos, Domnul este singurul

proprietar, nu doar al lucrurilor noastre, dar și al nostru. Pavel a spus: „Nu știți că

Îi aparțineți lui Hristos?”

În lumea noastră, oamenii se luptă să obțină și să dețină lucruri. Noi gândim:

Resursele noastre, Propriile noastre vieți sau E-al meu. „E viața mea!” – e ceea ce

zice un om obișnuit din ziua de azi. Dar creștinul, la botez, declară: „Nu e viața

mea.” Tu nu mai trăiești, ci Hristos trăiește în tine.

Dăruirea altruistă care vine din atitudinea cunoașterii Celui care deține tot ne

permite să contribuim la cauza lui Dumnezeu în locul intereselor noastre.

Observă felul în care Isus pune accentul pe dărurirea altruistă.

    Întreabă-i pe cursanți cum își pot da seama dacă motivația lor pentru dăruire,

voluntariat etc. rezultă dintr-un spirit pur altruist. Sugerează următorul test: roagă-i să se roage în privat cu partenerii lor și să se gândească la ceva ce pot dărui sau face pentru cineva. Trebuie să fie un sacrificiu. Apoi spune-le să facă fapta bună sau să dăruiască darul – dar să o facă în secret, fiind pe deplin conștienți că doar Tatăl din ceruri va ști sau va vedea ceea ce au făcut. Dacă ideea îi încântă, înseamnă că dăruiesc din inimă. Dacă nu se pot abține să nu se laude – chiar și cel mai mic indiciu – atunci aș întreba de ce e așa de important ca alții să știe.

Viața lui Hristos

Matei 6:1-4

„Luaţi seama să nu vă îndepliniţi neprihănirea voastră înaintea oamenilor, ca

să fiţi văzuţi de ei; altminteri, nu veţi avea răsplată de la Tatăl vostru care este în

ceruri. Tu, dar, când faci milostenie, nu suna cu trâmbiţa înaintea ta, cum fac

făţarnicii, în sinagogi şi în uliţe, pentru ca să fie slăviţi de oameni. Adevărat vă

spun că şi-au luat răsplata. Ci tu, când faci milostenie, să nu ştie stânga ta ce face

dreapta, pentru ca milostenia ta să fie făcută în ascuns; şi Tatăl tău, care vede în

ascuns, îţi va răsplăti.”

Roagă-i pe cursanți să citească declarația de credință și să împărtășească întrebările sau comentariile cu partenerii lor. De asemenea, după ce parafrazează pasajul și-și construiesc șirul de referințe, roagă-i să împărtășească cu partenerii lor ce cred ei că Dumnezeu vrea să le zică.

Acest moment este optim pentru o recapitulare a lecțiilor despre „Biserică” și „Darurile spirituale”. Luați în considerare scopul bisericii înainte de a studia această secțiune. De ce? Pentru că conceptul administrării este strâns legat de misiunea noastră ca biserică. Banii noștri, resursele noastre, timpul și energia nu sunt pentru țintele personale, ci pentru țintele bisericii. Iubește biserica și misiunea sa. Atunci vom iubi și faptul de a ne „cheltui” pentru ea.

Roagă-i pe cursanți să-și întrebe partenerii: „Care gen de oboseală te face să te simți bine?” (Pentru mine, oboseala cea mai plăcută este aceea pe care o simt în avion când mă întorc dintr-o călătorie misionară. Sunt extenuat – dar pentru scopuri care vor fi veșnice.)

Noi credem

Administrarea creștină

„Noi suntem administratori ai bunurilor lui Dumnezeu, care ne-a încredințat

timpul și ocaziile, capacitățile și mijloacele materiale, binecuvântările pământului

și resursele lui. Noi suntem răspunzători față de El pentru buna lor folosire. Noi

recunoaștem drepturile Lui de proprietar prin slujire plină de credincioșie față de

aproapele nostru, cum și prin faptul că Îi înapoiem zecimea și dăm daruri pentru

vestirea Evangheliei, pentru susținerea și dezvoltarea bisericii Sale. Administrarea

este un privilegiu ce ne este dat de Dumnezeu pentru creșterea în dragoste și

biruință asupra egoismului și lăcomiei. Un bun administrator se bucură de

binecuvântarea ce vine asupra altora, ca rod al credincioșiei lui.”1

a. Geneza 1:26-28; 2:15

b. 1 Cronici 29:14

c. Hagai 1:3-11

d. Maleahi 3:8-12

e. 1 Corinteni 9:9-14

f. Matei 23:23

1 Seventh-day Adventists Believe, p. 268.

g. 2 Corinteni 8:1-15

h. Romani 15:26-27

Care verset îți vorbește cel mai mult despre acest subiect?

Cum i-ai explica conceptul de administrare unui copil de clasa a patra?

Cum să ne rugăm

Scrie-I o scrisoare lui Dumnezeu în care să-I dai toate lucrurile la care tinzi

să ții cu disperare. Roagă-te în mod regulat săptămâna aceasta pentru accepțiunea

că Dumnezeu este proprietarul și tu ești managerul de încredere.

Mai mult decât cuvinte

Intervievează pe cineva care are copii la facultate sau chiar mai mari. Pune

următoarele întrebări:

În care moment din viața ta Și-a făcut Dumnezeu simțită prezența în mod

miraculos ca rezultat al dărurii tale creștine?

De ce crezi că ne este greu să ne gândim la „lucrurile” noastre sau chiar și

„timpul” nostru ca aparținând lui Dumnezeu și nu nouă înșine?

Ce cuvinte înțelepte ai pentru cineva de vârsta mea în legătură cu dăruirea și

lucrul în biserică?

În oglindă

Gândește-te și scrie despre dorința ta de a face dăruirea și slujirea o parte

constantă din umblarea ta cu Dumnezeu.

Lecția 18 – Comportamentul creștin

Întreabă-i pe cursanți dacă în urma interviului de săptămâna trecută s-au simțit inspirați de viziunile asupra dăruirii pe care le-au întâlnit. Ce altceva au mai învățat din interviuri?

Obiectiv: Participanții vor înțelege importanța trăirii vieții după principiile pe care Dumnezeu le-a dat copiilor Săi pentru a experimenta o viață din belșug.

Întrebările deschise nu sunt întrebări-capcană, pur și simplu le cer participanților să determine la ce se referă expresia „a fi diferit de lume”. Procesul este important. Roagă-i să explice de ce au răspuns în felul în care au răspuns.

Întrebări deschise

De acord/Nu sunt de acord

Creștinii ar trebui să se deosebească de restul lumii prin modul în care se

îmbracă, se distrează și prin principii de sănătate.

Motivează-ți răspunsul.

Povestirea introductivă este despre cum angajamentele noastre față de o cauză sunt uneori date uitării atunci când ne dăm seama ce implicații au.

Povestire introductivă

Am citit această povestire și m-am gândit că ar fi un început bun pentru

studiul nostru cu privire la comportamentul creștin.

„Există o poveste despre doi bărbați newyorkezi care nu au plecat niciodată

din oraș. Au decis că s-au săturat de viața la oraș, așa că și-au cumpărat o fermă în

Texas pentru a trăi din rodul pământului, la fel ca strămoșii lor. Primul lucru de

care au decis că au nevoie a fost un măgar. Așadar, au mers la ferma vecină și l-au

întrebat pe fermier dacă are un măgar de vânzare. Acesta le-a răspuns: «Nu, mă

tem că nu.»

Erau dezamăgiți, dar în scurta lor vizită, unul dintre ei a văzut, sprijinită de

hambar, o grămadă de pepeni galbeni și a întrebat: «Ce sunt aceia?» Fermierul,

văzând că sunt șmecherași de la oraș, s-a decis să se distreze puțin. «Oh», a

răspuns el, «acelea sunt ouă de măgar». Cei doi orășeni s-au bucurat nespus la

auzul acestui lucru și au cumpărat unul dintre pepeni, apoi au plecat pe drumul cu

hârtoape spre ferma lor. Dintr-odată, au dat într-o groapă înșelătoare și pepenele a

sărit din spatele camionetei, s-a lovit de pământ și s-a spart. Văzând aceasta în

oglinda retrovizoare, șoferul a dat cu spatele să vadă dacă poate salva oul de

măgar.

Între timp, un iepure texan a venit sărind și a văzut pepenele spart în

mijlocul drumului. A țopăit până la el și, stând în mijlocul mizeriei, a început să

mănânce. Intră în scenă cei doi orășeni. Au văzut oul lor de măgar spărgându-se și

acum această creatură urecheată în mijlocul oului. Unul dintre bărbați a strigat:

«Oul nostru de măgar a eclozat! Hai să ne luăm măgarul!»

Dar văzându-i pe cei doi bărbați înaintând, iepurele a luat-o în toate

direcțiile cu cei doi orășeni pe urmele lui. Newyorkezii și-au dat toată silința să-l

prindă, dar în cele din urmă au cedat. Ambii bărbați au căzut obosiți la pământ,

respirând din greu, în timp ce iepurele se îndepărta. Ridicându-se într-un cot, unul

dintre bărbați i-a zis celuilalt: «Ei bine, cred că ne-am pierdut măgarul.» Celălalt

bărbat a dat din cap înverșunat. «Da, dar știi», a zis el, «oricum nu cred că voiam

să ar așa de repede.»”1

Când iei decizia de a-L urma pe Hristos, este un angajament. A fi creștin în

ziua de azi implică să renunți la lucrurile după care alții gonesc, să faci lucruri pe

care alții nici nu se gândesc să le facă și să trăiești o viață care se deosebește de

viețile celorlalți din lume. Merită? Nu și dacă angajamentul tău este doar pentru o

parte din timp sau o parte din viața ta sau o parte dintre obiceiurile tale sau o parte

dintre relațiile tale sau o parte din stilul tău de viață. Atunci nu merită. Dar

predarea totală, angajamentul complet, va aduce o viață care este abundentă. Fii

sigur de asta.

Pasajul cel mai important din secțiune Viața lui Hristos este: „Îi veţi cunoaşte după roadele lor. Culeg oamenii struguri din spini sau smochine din mărăcini? Tot aşa, orice pom bun face roade bune, dar pomul rău face roade rele. Pomul bun nu poate face roade rele, nici pomul rău nu poate face roade bune.” După cum spune pastorul meu: „Poți să spui că sunt de modă veche, dar eu încă cred că dacă ai credință, viața ta ar trebui să demonstreze acest lucru.” Întreabă-i pe studenți în ce fel modelează acest pasaj felul în care gândesc despre stilul lor de viață în acest moment.

Viața lui Hristos

Matei 7:15-29

1 James S. Hewett, Illustrations Unlimited, p. 98, 99.

„Păziţi-vă de prorocii mincinoşi! Ei vin la voi îmbrăcaţi în haine de oi, dar

pe dinăuntru sunt nişte lupi răpitori Îi veţi cunoaşte după roadele lor. Culeg

oamenii struguri din spini sau smochine din mărăcini? Tot aşa, orice pom bun face

roade bune, dar pomul rău face roade rele. Pomul bun nu poate face roade rele, nici

pomul rău nu poate face roade bune. Orice pom care nu face roade bune este tăiat

şi aruncat în foc. Aşa că, după roadele lor îi veţi cunoaşte. Nu oricine-Mi zice:

«Doamne, Doamne!» va intra în Împărăţia cerurilor, ci cel ce face voia Tatălui

Meu care este în ceruri. Mulţi Îmi vor zice în ziua aceea: «Doamne, Doamne! N-

am prorocit noi în Numele Tău? N-am scos noi draci în Numele Tău? Şi n-am

făcut noi multe minuni în Numele Tău?» Atunci le voi spune curat: «Niciodată nu

v-am cunoscut; depărtaţi-vă de la Mine, voi toţi care lucraţi fărădelege.» De aceea,

pe oricine aude aceste cuvinte ale Mele, şi le face îl voi asemăna cu un om cu

judecată care şi-a zidit casa pe stâncă. A dat ploaia, au venit şuvoaiele, au suflat

vânturile şi au bătut în casa aceea, dar ea nu s-a prăbuşit, pentru că avea temelia

zidită pe stâncă. Însă oricine aude aceste cuvinte ale Mele, şi nu le face, va fi

asemănat cu un om nechibzuit care şi-a zidit casa pe nisip. A dat ploaia, au venit

şuvoaiele, au suflat vânturile şi au izbit în casa aceea; ea s-a prăbuşit, şi prăbuşirea

i-a fost mare. După ce a sfârşit Isus cuvântările acestea, noroadele au rămas uimite

de învăţătura Lui; căci El îi învăţa ca unul care avea putere, nu cum îi învăţau

cărturarii lor.”

Roagă-i pe cursanți să citească declarația de credință și să împărtășească întrebările sau comentariile cu partenerii lor. De asemenea, după ce parafrazează pasajul și-și construiesc șirul de referințe, roagă-i să împărtășească cu partenerii lor ce cred ei că Dumnezeu vrea să le zică.

Diferența dintre standardele personale și principiile biblice este mare. Un principiu este un adevăr veșnic care se aplică la toți oamenii, toate locurile și toate timpurile. Este un ghid după care oamenii fac alegeri cu privire la stilul lor de viață. Standardele sunt scopuri specifice și comportamente pe care le aleg pentru a-și împlini scopurile sau pentru a trăi după principiile lor. Subiectul este sensibil. Întreabă-i pe studenți ce cred despre acest concept: în loc să ne concentrăm asupra a ceea ce putem și nu putem face fiind creștini, ar trebui să ne concentrăm atenția pe ceea ce ar trebui să facă un creștin. Cum ar trebui să arate unele dintre aceste „ar trebui să facă”? Cum ar arăta unele dintre „poate/nu poate să facă”?

Noi credem

Comportamentul creștin

„Noi suntem chemați să fim un popor evlavios care gândește, simte și

acționează în armonie cu principiile cerului. Pentru ca Duhul să refacă în noi

caracterul Domnului nostru, noi trebuie să ne angajăm numai în acele lucruri care

vor produce în viața noastră aceeași curăție, sănătate și bucurie manifestate în viața

Domnului Hristos, în viața noastră. Aceasta înseamnă că distracțiile și plăcerile

noastre trebuie să fie la cele mai înalte standarde ale bunului gust și frumuseții

creștine. În timp ce recunoaștem deosebirile dintre diferite civilizații,

îmbrăcămintea noastră trebuie să fie simplă, decentă și de bun gust, așa cum stă

bine acelora a căror adevărată frumusețe nu constă în împodobirea exterioară, ci în

podoaba nepieritoare a unui duh blând și smerit. Iar pentru că trupurile noastre sunt

temple ale Duhului Sfânt, noi trebuie să avem grijă de ele, într-un mod inteligent.

Pe lângă mișcare fizică și odihnă corespunzătoare, noi trebuie să adoptăm cea mai

sănătoasă dietă cu putință și să ne abținem de la hrana necurată arătată în Sfintele

Scripturi. Deoarece băuturile alcoolice, tutunul și folosirea iresponsabilă a

medicamentelor și narcoticelor sunt dăunătoare pentru corpurile noastre, noi

trebuie să ne abținem de la folosirea lor. În schimb, trebuie să ne angajăm în tot

ceea ce aduce gândurile și corpurile noastre în ascultare de Hristos, care dorește să

fim sănătoși, folositori și plini de bucurie și bunătate.”2

a. Romani 12:1,2

b. 1 Ioan 2:6

c. Efeseni 5:16-26

d. Filipeni 4:8

e. 1 Petru 3:1-4

f. 1 Corinteni 6:19,20

g. Levitic 11

h. 3 Ioan 2

2 Seventh-day Adventists Believe, p. 278.

Ce crezi că spun aceste pasaje despre cum ar trebui să trăim ca urmași ai lui

Hristos?

Care pasaj îți vorbește cel mai mult despre stilul tău de viață? De ce?

Cum să ne rugăm

Fă o listă cu domeniile din viața ta în care ai nevoie cel mai mult de

îndrumarea lui Dumnezeu.

Când te rogi săptămâna aceasta, începe fiecare zi cu rugăciunea care se

concentrează pe o parte anume a vieții tale și cere ajutorul și îndrumarea lui

Dumnezeu în facerea alegerilor.

Mai mult decât cuvinte

Ce angajamente sau ajustări vrei să faci pentru a-ți pune viața în armonie cu

planul măreț pe care Dumnezeu îl are pentru tine? Ce schimbări vei face? Ce vei

face și acum nu faci?

Intevievează un student sau pe cineva mai în vârstă și pune-i următoarele

întrebări:

Care sunt alegerile majore pe care a trebuit să le faci pentru standardele tale

personale de creștin?

Ce povestiri sau pasaje din Scriptură sunt îndrumări pentru ceea ce alegi să

mănânci, cu ce să te îmbraci sau la ce să participi?

Ce personaj biblic ai vrea să-ți fie exemplu? De ce?

În oglindă

Ce lucruri țin veșnic și ce lucruri dispar? Gândește-te și scrie despre cum te

raportezi la lucrurile temporare în comparație cu cele veșnice.

Lecția 19 – Căsătoria și familia

Înainte de a începe această lecție, roagă-i pe cursanți să împărtășească câteva lucruri pe care le-au învățat din interviurile lor.

Obiectiv: Cursanții vor discuta despre planul original al lui Dumnezeu cu privire la familie și motivul pentru care familiile din ziua de azi sunt defecte. De asemenea, ei își vor pune ținte bazate pe Scriptură pentru viața lor.

Întrebările deschise și întrebările de perspectivă sunt folositoare doar dacă îi întrebi pe cursanți de ce au răspuns în felul în care au făcut-o.

Întrebări deschise

Ordonează după importanță elementele despre care crezi că sunt necesare

într-o căsnicie de succes. 1 – cel mai important; 5 – cel mai puțin important

___ Comunicare

___ Atracție personală și fizică

___ Respect reciproc

___ Unire în țintele spirituale

___ Interese și activități comune

De ce?

Povestire introductivă

Căminul de bătrâni zumzăia de liceeni. Voiau să viziteze și să cânte și să-i

încurajeze pe bătrânii care locuiau în cămin. Am intrat într-una dintre camere unde

locuia un bărbat pe nume Henry. În afară de toate suferințele pe care le avea, nu

mai putea nici să vadă.

„Sunt orb de atâta timp încât nici nu-mi mai amintesc cum arată lucrurile”,

mi-a spus. (M-am gândit la acest lucru pentru un moment. Îmi imaginez cât de

dificil trebuie să fie să te naști orb și să nu ai cum să identifici lucrurile despre care

oamenii vorbesc. Și cum rămâne cu cei care au putut să vadă perfect înainte să

orbească? Mai pot să-și amintească și să vizualizeze în mintea lor acele imagini?

Nu știu.) „Îți amintești cum arăta peisajul tău preferat?”, am întrebat. „Nu”, mi-a

răspuns repede. „Îmi amintesc doar două lucruri: răsăritul de pe câmpul de grâu al

tatei și fața lui Sue Betty Lou Bender. Era cea mai frumoasă fată pe care am...”

Atenția mea a luat-o pe câmpii în timp ce mă întrebam Cine și-ar numi

copilul…? Oricum, își amintea două lucruri înainte ca lumea lui să se întunece –

răsăritul și acea fată. Două lucruri.

Majoritatea oamenilor nu pot nici măcar să-și imagineze o lume fără păcat.

Păcatul este o parte atât de mare din viața noastră încât folosim expresia „lumea”

pentru a descrie totalitatea a tot ceea ce este păcătos. Cu toate acestea, încă mai

avem două lucruri care să ne amintească de lumea perfectă pe care Dumnezeu a

creat-o: Sabatul și căsătoria. Acestea două sunt valoroase pentru Dumnezeu pentru

că reprezintă relația noastră cu El. Sabatul ne reamintește cine ne-a creat și cui

aparținem. Iar căsătoria este experiența a doi oameni care poate reflecta relația pe

care Dumnezeu vrea să o aibă cu noi. Deși căsnicia este departe de ceea ce

obișnuia să fie, ea încă mai are același loc în inima lui Dumnezeu, pe care îl avea și

în Eden. Observă că în deschiderea Evangheliei după Ioan Isus începe capitolul al

doilea cu o nuntă. Pe măsură ce studiezi despre dragostea lui Dumnezeu pentru

căsătorie, privește la „ce ar putea fi” în loc de „ce este”.

Pasajul cel mai important din secțiunea Viaţa lui Hristos este: „Acest început al semnelor Lui l-a făcut Isus în Cana din Galileea. El Şi-a arătat slava Sa, şi ucenicii Lui au crezut în El.” Dintre toate evangheliile, doar Ioan menționează miracolul de la nuntă. De ce crezi că Ioan a inclus această povestire în evanghelia sa? Nici un alt scriitor nu menționează acest incident. Roagă-i pe studenți să împărtășească cu partenerii lor ce l-a determinat pe Ioan să pună această povestire în evanghelie.

Viața lui Hristos

Ioan 2:1-12

„A treia zi s-a făcut o nuntă în Cana din Galileea. Mama lui Isus era acolo.

Şi la nuntă a fost chemat şi Isus cu ucenicii Lui. Când s-a isprăvit vinul, mama lui

Isus I-a zis: «Nu mai au vin.» Isus i-a răspuns: «Femeie, ce am a face Eu cu tine?

Nu Mi-a venit încă ceasul.» Mama Lui a zis slugilor: «Să faceţi orice vă va zice.»

Şi acolo erau şase vase de piatră, puse după obiceiul de curăţare al iudeilor; şi în

fiecare vas încăpeau câte două sau trei vedre. Isus le-a zis: «Umpleţi vasele acestea

cu apă.» Şi le-au umplut până sus. «Scoateţi acum», le-a zis El, «şi aduceţi

nunului.» Şi i-au adus: Nunul, după ce a gustat apa făcută vin – el nu ştia de unde

vine vinul acesta (slugile însă, care scoseseră apa, ştiau) – a chemat pe mire şi i-a

zis: «Orice om pune la masă întâi vinul cel bun; şi, după ce oamenii au băut bine,

atunci pune pe cel mai puţin bun; dar tu ai ţinut vinul cel bun până acum.» Acest

început al semnelor Lui l-a făcut Isus în Cana din Galileea. El Şi-a arătat slava Sa,

şi ucenicii Lui au crezut în El. După aceea S-a coborât la Capernaum împreună cu

mama, fraţii şi ucenicii Lui; şi acolo n-au rămas multe zile.”

Roagă-i pe cursanți să citească declarația de credință și să împărtășească întrebările sau comentariile cu partenerii lor. De asemenea, după ce parafrazează pasajul și-și construiesc șirul de referințe, roagă-i să împărtășească cu partenerii lor ce cred ei că Dumnezeu vrea să le zică.

Înainte de a continua studiul, roagă-i pe studenți să se gândească la această întrebare: dacă Dumnezeu a dat Sabatul și căsătoria înainte de păcat, după ce Dumnezeu va reface Pământul, va mai fi căsătoria o parte din lumea nouă? De ce da sau de ce nu?

Noi credem

Căsătoria și familia

„Instituția căsătoriei a fost întemeiată de Dumnezeu în Eden. Isus a

proclamat-o ca unire pentru toată viața dintre un bărbat și o femeie, într-o părtășie

plină de iubire. Pentru creștin, legământul căsătoriei este făcut cu Dumnezeu ca și

cu tovarășul de viață și trebuie să se realizeze numai între persoane ce împărtășesc

o credință comună. Iubirea reciprocă, onoarea, respectul și responsabilitatea

constituie însăși baza acestei legături, care trebuie să reflecte iubirea, sfințenia,

fidelitatea și permanența relațiilor dintre Hristos și biserica Sa. Cu privire la divorț,

Isus a învățat că persoana care divorțează de tovarășul de viață, cu excepția

cazurilor de adulter, și se recăsătorește cu altcineva, comite adulter. Deși relațiile

în unele familii pot să se îndepărteze de ideal, într-o căsătorie în care partenerii

care se încred total unul în celălalt și în Hristos, ei pot obține unitatea plină de

iubire, prin călăuzirea Duhului și instruirea bisericii. Dumnezeu binecuvântează

familia și urmărește ca membrii ei să se ajute unul pe altul, spre o deplină

maturitate. Părinții trebuie să-și crească astfel copiii încât aceștia să iubească și să

asculte de Dumnezeu. Prin exemplul și cuvintele lor, ei trebuie să-i învețe că

Domnul Hristos este autorul iubitor al disciplinei, totdeauna binevoitor, care le

poartă de grijă și care dorește ca ei să devină membri ai corpului Său, familia lui

Dumnezeu. Unitatea crescândă a familiei constituie unul dintre semnele distinctive

ale ultimei solii a Evangheliei.”1

    a. Geneza 2:18-25

    b. Matei 19:3-9

    c. 2 Corinteni 6:14

    d. Efeseni 5:21-33

    e. Matei 5:31,32

    f. Exod 20:12

    g. Efeseni 6:1-4

    h. Proverbe 22:6

Care verset îți vorbește cel mai mult despre acest subiect?

Cum să ne rugăm

Roagă-te săptămâna aceasta lui Dumnezeu pentru familia ta actuală și cere-I

lui Dumnezeu să te ajute să devii un membru activ în ea.

Mai multe decât cuvinte

Intervievează pe cineva, în afară de părinții tăi, despre care crezi că onorează

relația de căsnicie:

1 Seventh-day Adventists Believe, p. 294.

Care crezi că sunt cele mai importante abilități pe care trebuie să le ai ca

soț/soție? De ce crezi că sunt esențiale?

Ce pasaj sau povestire din Scriptură îți amintește de relația ta cu Dumnezeu

și cu soțul/soția ta?

Ce sfat ai da cuiva de vârsta mea despre căsătorie (ceva în afară de „mai

așteaptă să mai crești”)?

În oglindă

De ce crezi că Dumnezeu a construit întregul sistem al familiilor? Crezi că a

fost întâmplător sau intenționat? Cum crezi că vrea Dumnezeu să fie familiile?

Lecția 20 – Lucrarea Domnului Hristos în Sanctuarul Ceresc

Roagă-i pe participanți să împărtășească câteva lucruri pe care le-au învățat din interviurile lor.

Obiectiv: Studenții vor chestiona înțelesul și scopul Sanctuarului (pe Pământ și în cer) și vor descoperi semnificația incredibilă a evenimentelor care marchează începutul mișcării adventiste.

Întrebări deschise

Când ai fost distras de cineva în timp ce comunicai cu altcineva? Cum a

fost? Cum ai reacționat?

Povestirea introductivă este o tranziție a ceea ce Isus face în Templu.

Povestire introductivă

O prietenă predă artă copiilor. Cu abilitatea ei ar putea cu ușurință să se

descurce în lumea artei. Cu toate acestea, alege să predea artă copiilor – copii care

sunt orbi. Ea îi instruiește în aptitudinile de bază ale olăritului, o formă de artă în

care studenții ei pot crea obiecte și se pot exprima chiar dacă nu pot vedea.

Am trecut odată pe la ea să observ cum decurge cursul, dar studenții ei nu

lucrau. În schimb, stăteau cuminți pe scaunele lor, parcă așteptând-o pe dna

Robbins. „D-na Robbins e aici?”, am întrebat sfios.

„Nu, se ocupă de băieții răi”, mi-a spus o fată, întorcând capul în direcția

mea. „Se întoarce curând.”

Băieți răi? M-am gândit. Într-un curs de artă? Ieșind afară, am văzut-o pe

dna Robbins la o oarecare distanță vorbind cu un polițist. „Ce s-a întâmplat”, am

întrebat apoi.

„Câțiva liceeni mi-au deranjat ora făcând gălăgie și bătând în geam și

fugind. Fac asta de vreo săptămână și în sfârșit i-am prins.” A ridicat pumnul în aer

victorioasă.

„Ce ai făcut?”

„Am sunat un prieten de la secția de poliție și au venit trei mașini care i-au

înconjurat pe băieți și i-au dus înapoi la liceu. Am aranjat și ca bicicletele și

skateboardurile lor să fie sechestrate”, mi-a zis zâmbind.

„Nu e puțin cam drastic?” În timp ce ziceam asta mi-am dat seama că am

făcut o greșeală.

„Ai idee cât de greu este să predai artă copiilor orbi? Nici nu vreau să-ți mai

zic cât de complicat devine atunci când băieții ăștia îi sperie de moarte pe acești

copii!” Nu cred că voia să-i răspund. „Pentru unii dintre acești copii ora mea este

singura oportunitate pentru ei să creeze ceva”, a continuat ea, „așa că nu o să le

permit unor adolescenți lipsiți de minte și respect să se pună în calea celei mai

bune părți din ziua lor.” Inutil să vă spun că mă pârlisem. Am fost rapid de acord

cu măsurile ei și am plecat repede, cât mai aveam ocazia.

După ce m-am mai gândit, am concluzionat că reacția ei a fost adecvată. Mi-

a amintit de pasiunea lui Dumnezeu pentru poporul Său:

„Să-Mi facă un Locaş Sfânt, şi Eu voi locui în mijlocul lor.” (Exod 25:8)

„Eu voi locui în mijlocul copiilor lui Israel şi voi fi Dumnezeul lor. Ei vor

cunoaşte că Eu sunt Domnul Dumnezeul lor care i-am scos din ţara Egiptului ca să

locuiesc în mijlocul lor. Eu sunt Domnul Dumnezeul lor.” (Exod 29:45,46)

Dorința arzătoare a lui Dumnezeu este să fie aproape de noi. Vrea să-L

cunoaștem și în mod special să cunoaștem cum plănuiește să ne salveze. Nu vrea

ca nimic și nimeni să se pună în cale! Sanctuarul nu era doar un cort

supradimensionat pentru ritualuri lipsite de sens care să le dea ocupație oamenilor

cu activitate religioasă. Evlavia, sângele, sunetele, mirosul tămâii, rugăciunile

solemne, lumina, sentimentul că Dumnezeu este dincolo de următoarea ușă le-au

dat copiilor lui Israel oportunitatea de a locui cu Dumnezeu. Să nu te opui când

oamenii vor să fie aproape de Dumnezeu! La fel ca prietena mea zeloasă care

predă artă, Dumnezeu nu-i tolerează pe oamenii care îi distrag pe alții de la

scopurile mărețe ale vieții lor: aruncați o privire la Isus în Templu.

Templul era „locul” unde oamenii puteau veni să se închine, să aducă o

jertfă și să-I slujească lui Dumnezeu. Dar unii l-au transformat într-un circ plin de

negustori și escroci care negociau și-i opreau pe oameni din a-L vedea pe

Dumnezeu. Observă zelul pe care Isus îl avea pentru locul în care Dumnezeu și

umanitatea trebuia să se întâlnească.

În plus față de trocuri și vânzarea animalelor de jertfă la cele mai mari prețuri posibile, oamenii făceau și alte lucruri oribile în Templu. Intrarea estică era ocupată de călători care era interesați în afaceri și piețe. Templul era, ei bine… în drum, și cea mai eficientă rută către piețe era prin curțile Templului. Acest lucru ar fi fost inimaginabil în vremea lui David, cu atât mai mult pe vremea Exodului. Oamenii plăteau ca să treacă prin el. Templul devenise un birou vamal pentru trafic. Aceia care voiau să-L vadă pe Dumnezeu în slujbele de la Templu nu puteau.

Viața lui Hristos

Ioan 2:13-22

„Paştile iudeilor era aproape; şi Isus S-a suit la Ierusalim. În Templu a găsit

pe cei ce vindeau boi, oi şi porumbei, şi pe schimbătorii de bani şezând jos. A făcut

un bici de ştreanguri şi i-a scos pe toţi afară din Templu, împreună cu oile şi boii; a

vărsat banii schimbătorilor şi le-a răsturnat mesele. Şi a zis celor ce vindeau

porumbei: «Ridicaţi acestea de aici şi nu faceţi din Casa Tatălui Meu o casă de

negustorie.» Ucenicii Lui şi-au adus aminte că este scris: «Râvna pentru Casa Ta

Mă mănâncă pe Mine.» Iudeii au luat cuvântul şi I-au zis: «Prin ce semn ne arăţi că

ai putere să faci astfel de lucruri?» Drept răspuns, Isus le-a zis: «Stricaţi templul

acesta, şi în trei zile îl voi ridica.» Iudeii au zis: «Au trebuit patruzeci şi şase de

ani, ca să se zidească Templul acesta, şi Tu îl vei ridica în trei zile?» Dar El le

vorbea despre templul trupului Său. Tocmai de aceea, când a înviat din morţi,

ucenicii Lui şi-au adus aminte că le spusese vorbele acestea şi au crezut Scriptura

şi cuvintele pe care le spusese Isus.”

Elementele Sanctuarului arată slujirea lui Hristos pentru noi, nu numai la

Calvar, ci și astăzi, în ceruri. De fapt, Sanctuarul a fost și încă este despre Isus.

Schiță Sanctuar

Ce este Sanctuarul?

Curtea: altarul arderii de tot și ligheanul. Cortul Sanctuarului avea două

părți: Sfânta și Sfânta Sfintelor. Sfânta găzduia sfeșnicul cu șapte brațe, masa cu

pâinile pentru punerea înainte și altarul tămâierii.

În Sfânta Sfintelor se afla chivotul legământului, care conținea Cele Zece

Porunci scrise de Dumnezeu pe două table de piatră. Doi heruvimi de aur stăteau

unul în fața celuilalt și la mijlocul capacului se afla tronul milei.

Ce avea loc în Sanctuar?

Ca păcătos aduceai o jertfă (de obicei un miel) și-ți puneai mâinile pe capul

animalului nevinovat. Animalul era omorât după ce îți mărturiseai păcatele, astfel

transferându-le asupra victimei. Preotul stropea sângele animalului pe altarul

arderii de tot sau în Sfânta. În fiecare zi, oamenii își transferau păcatele asupra

Sanctuarului, un obicei numit jertfa zilnică. Oricine își mărturisea păcatele pleca de

acolo iertat.

Pentru că Sanctuarul deținea păcatele păcătosului, trebuia curățat o dată pe

an. Scriptura numește această curățare Ziua Ispășirii. În esență, era o zi a judecății

în care toți cei care și-au mărturisit păcatele de-a lungul anului era judecați. Era un

moment de evlavie și reverență solemnă. Leviții îi aduceau marelui preot doi țapi

în Ziua Ispășirii. Unul dintre țapi era sacrificat și era numit țapul Domnului, în

timp ce celălalt era țapul ispășitor. Marele preot sacrifica țapul pentru Domnul și

lua sângele în Sfânta Sfintelor. Marele Preot intra în această încăpere o dată pe an

și stropea sângele pe capacul ispășirii. Apoi se întorcea în Sfânta și stropea sânge

pe altarul tămâierii. Apoi mergea în curte, unde stropea sânge pe altarul arderii de

tot.

Apoi, Marele Preot își punea mâinile pe capul celuilalt țap (țapul ispășitor) și

mărturisea toate păcatele din an pentru toți copii lui Israel și le transfera astfel în

mod simbolic asupra țapului. Leviții trimiteau apoi țapul ispășitor în pustie unde

avea să moară pentru păcatele lui Israel.

Ce înseamnă acest lucru?

Dumnezeu i-a arătat lui Moise Sanctuarul Ceresc și cel pe care Moise l-a

construit a fost un model al celui din ceruri. Părțile din Sanctuar au o însemnătate

imensă și un scop. Slujba din Sanctuar exemplifică cele două părți din lucrarea lui

Hristos (lucrarea de mijlocire și lucrarea de judecată).

Prima parte (Curtea și Sfânta)

Când oamenii își mărturiseau păcatul asupra mielului și acesta era omorât și

pus pe altar, acest act reprezenta jertfa lui Hristos, care a murit la Calvar.

(Amintește-ți, Ioan Botezătorul a spus „Iată Mielul lui Dumnezeu care ridică

păcatul lumii.”)

Ligheanul umplut cu apă ilustrează botezul și iertarea păcatului, precum apa

spală omul vechi de păcat.

În Sfânta, masa pentru pâinea punerii înainte Îl reprezintă pe Hristos, care

este Pâinea Vieții (Ioan 6:35). Sfeșnicul simbolizează faptul că Isus este Lumina

lumii (Ioan 8:12). Altarul tămâierii descrie felul în care Hristos mijlocește pentru

păcătoși (Ioan 17).

A doua parte (Sfânta Sfintelor)

Lucrarea din al doilea compartiment implică judecată. Adevărul despre păcat

este că, deși există iertare, cineva trebuie să plătească. Chivotul legământului este

un simbol etern al legii neschimbătoare a dreptății lui Dumnezeu. Este important să

ne amintim că ceea ce face ca jertfa, sângele și moartea să fie necesare este legea

lui Dumnezeu. Păcatul (călcarea legii) aduce moarte. Chivotul reprezintă tronul lui

Dumnezeu, unde dreptatea Sa cere un răspuns pentru problema păcatului.

Țapul ispășitor îl reprezintă pe Satana, care este izgonit din Sanctuar

împreună cu păcatele poporului. Se face dreptate, pentru că păcatul, moartea și

rușinea mor odată cu cel care, până la urmă, este responsabil pentru ele.

Sanctuarul nu este un ritual dezgustător ordonat de un Dumnezeu mânios

care vrea sânge. Nu, ba chiar din contră, este un moment de participare și

observare a unui Dumnezeu iubitor și drept care rezolvă problema păcatului

devenind El Însuși plată pentru păcat. Scriptura are multe povestiri minunate

despre dragostea lui Dumnezeu, care sunt calde și plăcute. Dar serviciul din

Sanctuar nu este cald și plăcut – este dragostea lui Dumnezeu care cucerește

efectele reci și crude ale păcatului. Deși nu este frumos, salvează.

Pe măsură ce citești pasajele care descriu Sanctuarul Ceresc și planul lui

Dumnezeu de salvare, citește și capitolele 23 și 24 din cartea Marea Luptă pentru a

avea o explicație mai detaliată a lucrării din Sanctuar și a slujirii lui Hristos din

Sanctuar.

Roagă-i pe cursanți să citească declarația de credință și să împărtășească întrebările sau comentariile cu partenerii lor. De asemenea, după ce parafrazează pasajul și-și construiesc șirul de referințe, roagă-i să împărtășească cu partenerii lor ce cred ei că Dumnezeu vrea să le zică.

Noi credem

Lucrarea Domnului Hristos în Sanctuarul Ceresc

„Există un Sanctuar în ceruri, adevăratul tabernacol, ridicat nu de om, ci de

Domnul. În el, Domnul Hristos slujește în favoarea noastră, punând la dispoziția

credincioșilor binefacerile jertfei Sale ispășitoare, aduse odată pentru totdeauna pe

cruce. El a inaugurat activitatea Sa ca Marele nostru Preot și a început lucrarea Sa

de mijlocire la data înălțării Sale. În 1844, la sfârșitul perioadei profetice de 2300

de zile, El a intrat în cea de-a doua și ultima fază a slujirii Sale ispășitoare. Ea este

o lucrare a judecății de cercetare, care este o parte a eliminării definitive a tuturor

păcatelor, simbolizată de către curățirea Sanctuarului ebraic din vechime în Ziua de

ispășire. În acel serviciu simbolic, Sanctuarul era curățit cu sângele animalelor

jertfite, dar lucrurile cerești sunt curățite cu sacrificiul desăvârșit al sângelui lui

Isus Hristos. Judecata de cercetare descoperă ființelor cerești care dintre cei morți

dorm în Hristos și astfel, în El, sunt socotiți vrednici de a avea parte de prima

înviere. Ea arată, de asemenea, care dintre cei vii sunt în Hristos, păzind poruncile

lui Dumnezeu și credința lui Isus Hristos, și în El, deci, sunt gata pentru înălțarea

în Împărăția Sa cea veșnică. Această judecată apără dreptatea lui Dumnezeu în

salvarea acelora care cred în Isus. Ea declară că aceia care au rămas credincioși lui

Dumnezeu vor primi Împărăția. Terminarea acestei lucrări a Domnului Hristos va

marca încheierea timpului de probă al omenirii înaintea celei de-a doua veniri a

Domnului Hristos.”1

        a. Evrei 8:1-5; 4:14-16

b. Daniel 7:9-27; 8:13,14; 9:24-27

    c. Numeri 14:34

    d. Ezechiel 4:6

    e. Levitic 16

    f. Apocalipsa 14:6-7; 20:12; 14:12; 22:12

Care verset îți vorbește cel mai mult despre acest subiect?

Ce ai învățat despre planul de salvare ce nu știai deja sau ce nu înțelegeai

înainte?

Cum să ne rugăm

Când te rogi imaginează-ți-L pe Isus – Marele nostru Preot – rugându-se

pentru tine și luând rugăciunile tale înaintea Tatălui, ca mijlocitor perfect.

Gândește-te la ce face El acum pentru tine – judecându-te după bunătatea Sa – și

apoi roagă-te cu bucurie și încredere în terminarea lucrării Lui pentru tine.

Mai mult decât cuvinte

Intervievează un pastor, profesor, prezbiter sau pe cineva despre care crezi

că are cunoștințe solide despre însemnătatea și scopul Sanctuarului. Pune-i

următoarele întrebări:

Care crezi că este cel mai important element din slujba din Sanctuar?

1 Seventh-day Adventists Believe, p. 312.

Ce povestire sau pasaj din Biblie îți amintește cel mai mult de minunata

lucrare de salvare a lui Dumnezeu?

Ce crezi că înseamnă Sanctuarul Ceresc?

În oglindă

În timp ce te gândești la acest studiu, care crezi că este cea mai plină de

însemnătate parte?

Lecția 21 – Rămășița și misiunea bisericii

Roagă-i pe cursanți să reflecteze la interviurile pe care le-au efectuat în ultimele săptămâni. Care dintre ele a avut cel mai mare impact asupra lor și de ce? Care parte din studiu i-a ajutat cel mai mult să crească?

Pe parcursul acestei lecții, roagă-i să se roage împreună cu partenerii lor pentru a se devota total cauzei.

Obiectiv: Studenții vor descoperi responsabilitatea minunată și sfântă de a invita oamenii să-L cunoască pe Salvator și se vor uni pentru a răspândi adevărul Evangheliei în lume.

Povestire introductivă

Sfârșitul cărții Apocalipsa conține o provocare a credincioșiei. Poporul lui

Dumnezeu va avea la sfârșitul timpului o serie de semne care îi vor distinge de

ceilalți. Aceste semne, conform Bibliei, vor fi clare. Observă accentul pe care

Apocalipsa îl pune pe cei credincioși.

„Aici este răbdarea sfinţilor, care păzesc poruncile lui Dumnezeu şi credinţa

lui Isus.” (Apocalipsa 14:12)

„Nu te teme nicidecum de ce ai să suferi. Iată că diavolul are să arunce în

temniţă pe unii din voi, ca să vă încerce. Şi veţi avea un necaz de zece zile. Fii

credincios până la moarte, şi-ţi voi da cununa vieţii.” (Apocalipsa 2:10)

„Ei se vor război cu Mielul; dar Mielul îi va birui, pentru că El este Domnul

domnilor şi Împăratul împăraţilor. Şi cei chemaţi, aleşi şi credincioşi, care sunt cu

El, de asemenea, îi vor birui.” (Apocalipsa 17:14)

Este clar că la sfârșitul timpului poporul lui Dumnezeu va avea anumite

însușiri:

    1. Păzesc poruncile lui Dumnezeu.

    2. Vor fi persecutați pentru credința lor.

    3. Credința lor va fi o dragoste profundă stăruitoare pentru Isus și Cuvântul Său.

Următoarea ilustrație îmi amintește de rămășița poporului lui Dumnezeu de

la sfârșit:

„Când orașul Pompei a fost distrus de erupția vulcanului Vezuviu, au fost

mulți oameni îngropați în ruine. Unii dintre ei au fost găsiți în pivnițe, de parcă s-ar

fi dus acolo pentru siguranță. Unii au fost găsiți în camerele de sus ale clădirilor.

Dar unde a fost găsită santinela romană? Stătea la poarta orașului, unde a fost pusă

să stea de căpitan, cu mâinile încă pe armă. Acolo, în timp ce pâmântul se zguduia

sub el, acolo, în timp ce valul de cenușă și tăciune îl acoperea – nu și-a părăsit

postul. Și tot acolo, după o mie de ani, a fost găsit acest om credincios.”1

Isus le-a vorbit ucenicilor despre ce înseamnă a fi un urmaș autentic. În timp

ce citești declarația de mai jos, observă lupta dintre urmașii credincioși și cei care

care greșesc. Alege azi să fii unul dintre urmașii credincioși ai lui Dumnezeu.

Această povestire rezumă diferența dintre adevărata rămășiță și aceia care cred cu disperare că sunt rămășița ca drept de la naștere. Acest pasaj pe care ne vom concetra atenția este: „Dacă rămâneţi în Cuvântul Meu, sunteţi în adevăr ucenicii Mei.” Expresia „rămâneți în Cuvântul Meu” înseamnă mai mult decât a crede. Implică și „să faci sau să asculți”. Pe măsură ce participanții privesc la această întâmplare, întreabă-i ce paralele văd între modul de gândire al fariseilor și felul în care unii gândesc în ziua de azi.

Viața lui Hristos

Ioan 8:30-37

„Pe când vorbea Isus astfel, mulţi au crezut în El. Şi a zis iudeilor care

crezuseră în El: «Dacă rămâneţi în Cuvântul Meu, sunteţi în adevăr ucenicii Mei;

veţi cunoaşte adevărul, şi adevărul vă va face slobozi.» Ei I-au răspuns: «Noi

suntem sămânţa lui Avraam şi n-am fost niciodată robii nimănui; cum zici Tu:

„Veţi fi slobozi!”?» «Adevărat, adevărat vă spun», le-a răspuns Isus, «că oricine

trăieşte în păcat este rob al păcatului. Şi robul nu rămâne pururi în casă; fiul, însă,

rămâne pururi. Deci dacă Fiul vă face slobozi, veţi fi cu adevărat slobozi. Ştiu că

1 Michael Green, 1500 Illustrations for Biblical Preaching, p. 143.

sunteţi sămânţa lui Avraam; dar căutaţi să Mă omorâţi, pentru că nu pătrunde în

voi Cuvântul Meu.»”

Roagă-i pe cursanți să citească declarația de credință și să împărtășească întrebările sau comentariile cu partenerii lor. De asemenea, după ce parafrazează pasajul și-și construiesc șirul de referințe, roagă-i să împărtășească cu partenerii lor ce cred ei că Dumnezeu vrea să le zică.

După ce participanții vor fi trecut prin toate pasajele despre rămășiță, roagă-i să facă rost de o copie a Anuarului Adventiștilor de Ziua a Șaptea. Este un dosar ce conține toate organizațiile adventiste din lume, împărțite după poziționarea geografică. Spune-le să aducă și o hartă și un glob pământesc și să se uite prin anuar și să se roage pentru diferiți oameni, școli, spitale, misiuni și organizații din jurul lumii. Întreabă-i ce ar vrea ca alții să se roage pentru ei.

Noi credem

Rămășița și misiunea bisericii

„Biserica universală este compusă din toți aceia care cred cu adevărat în

Hristos. Dar, în zilele sfârșitului, un timp de apostazie foarte răspândit, o rămășiță

a fost chemată să păzească poruncile lui Dumnezeu și credința lui Isus. Această

rămășiță anunță sosirea ceasului judecății, proclamând mântuirea prin Hristos și

vestind apropierea revenirii Sale. Această proclamare este simbolizată prin cei trei

îngeri din Apocalipsa 14; ea coincide cu lucrarea judecății din ceruri și are ca efect

o lucrare de pocăință și reformă pe Pământ. Fiecare credincios este chemat să

participe personal la această lucrare mondială de mărturisire.”2

    a. Apocalipsa 12:17; 14:6-12; 18:1-4

    b. 2 Corinteni 5:10

    c. Iuda 3, 14

    d. 1 Petru 1:16-19

    e. 1 Petru 3:10-14

    f. Apocalipsa 21:1-14

Cum să ne rugăm

2 Seventh-day Adventists Believe, p. 152.

Când te rogi săptămâna aceasta, fă o listă cu domeniile din viața ta spirituală

în care vrei să devii mai credincios și apoi roagă-te pentru fiecare dintre ele în

fiecare zi a acestei săptămâni.

Mai mult decât cuvinte

Alege o persoană din biserica ta despre care crezi că este un urmaș

credincios a lui Hristos și pune-i următoarele întrebări:

Din înțelegerea ta a Bibliei, descrie cum crezi că va fi rămășița din zilele de

pe urmă.

Gândește-te la o persoană despre care crezi că poate fi caracterizată ca un

urmaș credincios al lui Hristos. Care sunt câteva dintre angajamentele și calitățile

acestei persoane?

În oglindă

Gândește-te la momentele finale ale istoriei Pământului, imaginează-ți cum

vor fi și notează ce speranțe și așteptări ai când lumea veche trece și cea nouă

începe.

Asemenea lui Isus: Tineri

Lecţia 1 – Sfintele Scripturi

Obiectiv: Cursanții vor descoperi autoritatea, scopul și puterea Cuvântului lui Dumnezeu în viața credinciosului.

Întrebările deschise caută să arate cât de dificil poate fi să comunici cu oamenii. Dacă ai doar două minute să trimiți un mesaj, care ar fi natura acestui mesaj? Probabil ai zice doar ce este absolut necesar.

Roagă-i pe cursanți să împărtășească răspunsurile cu partenerii lor. De ce au ales să comunice ceea ce și-au notat? Cum își imaginează că arată comunicarea cu oamenii din perspectiva lui Dumnezeu?

Întrebări deschiseA trebuit vreodată să trimiți un mesaj unei persoane, dar nu ai putut să faci

acest lucru din cauza unui obstacol în comunicare? Cum te-ai simțit? Împărtășește

întâmplarea.

Să presupunem că ai un copil de 12 ani. Ai două minute la dispoziție să-i

transmiți informația care i-ar fi de cel mai mare ajutor pentru supraviețuire și

fericire. Ce îi vei spune? (Notează-ți sfaturile.)

Povestirea introductivă are ca țintă explicarea rolului Scripturii din viața noastră de zi cu zi. În mod special la tineri, credința și convingerile există într-o parte a vieții lor separată de cea a acțiunilor, obiceiurilor și faptelor. Sarcina principală a tinerilor este să unească cele două părți. De la început avem nevoie să decidem în ce fel se va raporta această Carte la viețile noastre și cum ne vom reorganiza viețile pentru a trăi după mesajul ei.

Povestire introductivă

Nu sunt un tip senzațional atunci când vorbesc cu tinerii. Odată, totuși, nu

am rezistat tentației de a fi aspru. Când am început predica am anunțat „Destul! E

ridicol! Ce facem? Ce are de zis cartea asta ce este relevant și pentru noi?” Am

început să rup pagini la întâmplare din Biblie, mototolindu-le și aruncându-le pe

jos. Am avut chiar tupeul să calc câteva din ghemotoace în picioare.

Le captasem atenția! Exclamările răsunau în capelă ca focurile de armă pe

câmpul de bătălie. Studenții se holbau la mine cu groază, uimiți de tratamentul

meu blasfemic față de Sfânta Scriptură. Adulții mai în vârstă din spatele sălii au

început să murmure cum să scape de mine înainte de a influența și mai mult în rău

mințile tinere și inocente.

„Calmați-vă”, am zis în cele din urmă. „Toți cei care mă cunosc știu că nu aș

rupe niciodată o Biblie. Am luat doar un roman de dragoste și l-am pus în coperțile

Bibliei.” (Nu am nicio problemă cu defăimarea romanelor.) Tensiunea a cedat

puțin, dar înainte să pierd atenția grupului, am pus o întrebare: „Ce este mai grav –

distrugerea Cuvântului lui Dumnezeu în mod public sau ignorarea zilnică în tăcere

a acestuia?”

Este un mod șocant de a aborda subiectul Scripturii, dar gândește-te la

cuvintele pe care Ioan le-a scris cu ani în urmă. Scriitorii Bibliei au ales proverbele

și povestirile din Biblie pentru că acestea comunică ceea ce este vital să știm

despre Dumnezeu.

Pasajul cel mai important este: „Isus a mai făcut înaintea ucenicilor Săi multe alte semne care nu sunt scrise în cartea aceasta. Dar lucrurile acestea au fost scrise pentru ca voi să credeţi că Isus este Hristosul, Fiul lui Dumnezeu; şi, crezând, să aveţi viaţa în Numele Lui.” Asemenea scrisorii de două minute pe care studenții au scris-o mai devreme, Scriptura ne este dată pentru a ne echipa cu ceea ce avem nevoie. Conform Bibliei, ce speră Ioan să ducă aceasta la îndeplinire?

Viața lui Hristos

Ioan 20:24-31

„Toma, zis Geamăn, unul din cei doisprezece, nu era cu ei când a venit Isus.

Ceilalţi ucenici i-au zis deci: «Am văzut pe Domnul!» Dar el le-a răspuns: «Dacă

nu voi vedea în mâinile Lui semnul cuielor şi dacă nu voi pune degetul meu în

semnul cuielor şi dacă nu voi pune mâna mea în coasta Lui, nu voi crede.» După

opt zile, ucenicii lui Isus erau iarăşi în casă; şi era şi Toma împreună cu ei. Pe când

erau uşile încuiate, a venit Isus, a stat în mijloc şi le-a zis: «Pace vouă!» Apoi a zis

lui Toma: «Adu-ţi degetul încoace şi uită-te la mâinile Mele; şi adu-ţi mâna şi

pune-o în coasta Mea; şi nu fi necredincios, ci credincios.» Drept răspuns, Toma I-

a zis: «Domnul meu şi Dumnezeul meu!» «Tomo», i-a zis Isus, «pentru că M-ai

văzut, ai crezut. Ferice de cei ce n-au văzut, şi au crezut.» Isus a mai făcut înaintea

ucenicilor Săi multe alte semne care nu sunt scrise în cartea aceasta. Dar lucrurile

acestea au fost scrise pentru ca voi să credeţi că Isus este Hristosul, Fiul lui

Dumnezeu; şi, crezând, să aveţi viaţa în Numele Lui.”

Secțiunea Noi credem declară pe scurt doctrina fundamentală. Frumusețea credinței adventiste este dedicarea față de Cuvântul lui Dumnezeu, chiar dacă acest lucru înseamnă să spui „Aceasta este ceva ce nu am văzut niciodată până acum”. După ce participanții citesc declarațiile, roagă-i să se gândească în ce fel sunt alte religii sau denominațiuni diferite.

Noi credem

„Sfânta Scriptură [...] constituie Cuvântul scris al lui Dumnezeu, transmis prin

inspiraţie divină, prin oameni sfinţi ai lui Dumnezeu, care au vorbit şi au scris

mişcati de Duhul Sfânt.”1 Tot ceea ce ne trebuie pentru mântuire găsim în Biblie.

De fapt, prin Biblie, Dumnezeu ne descoperă cine este El şi cine suntem noi în

relaţie cu El. Biblia revelează o imagine demnă de încredere a lui Dumnezeu şi

devine ghidul autoritar pentru oamenii care-L urmează.

Roagă-i pe studenți să citească declarația de credință care rezumă ceea ce cred adventiștii de ziua a șaptea despre Sfânta Scriptură. Apoi roagă-i să citească fiecare verset și să scrie ceea ce cred că înseamnă.

Pe măsură ce cursanții caută fiecare verset, vor face două lucruri deodată: vor parafraza și vor nota un șir de referințe (pune-i să-și facă un ghid de referință pe subiecte la începutul Bibliei, ca să poată găsi pasajele mai târziu).

Asigură-te că înțeleg cum să-şi însemneze Biblia. Dacă începi să-ţi scrii şi tu în Biblie odată cu ei, le va fi mai ușor. Notează numele lecției și primul verset din studiu la începutul Bibliei (de exemplu, „1 – Scripturile a. 2 Petru 1:20-21”), apoi mergi la 2 Petru 1:20-21, citește versetul, apoi scrie în ghidul de studiu o parafrazare scurtă a acestui verset. Pune participanții să facă același lucru. Pune-i să-și sublinieze versetul în Biblie (pot folosi creioane colorate și să scrie cu o anumită culoare în funcție de studiu sau să folosească un creion și o riglă – cum vor) și lângă verset să scrie următorul verset din studiu: „1 b. 2 Timotei 3:16”.

1 Seventh-day Adventists Believe, p. 4.

Continuați acest proces de căutare a versetelor, de parafrazare și creați astfel un șir de referințe. Cu timpul se vor descurca singuri și vor nota totul mai repede.

Citește următoarele versete și parafrazează-le pe scurt folosind cuvintele

tale. Nu folosi aceleași cuvinte sau expresii din text – fii creativ!

a. 2 Petru 1:20,21

b. 2 Timotei 3:16

c. Evrei 1:1,2

d. Evrei 4:12

e. Ioan 5:39

f. Psalmi 119:105

g. Proverbe 30:5

h. 1 Tesaloniceni 2:13

i. Iacov 1:22-25

Care dintre aceste versete îți vorbește în mod special despre Cuvântul lui

Dumnezeu în viața ta? De ce?

Pe măsură ce cursanții studiază cu partenerii lor, roagă-i să împărtășească versetul sau pasajul care le-a atins inima și pune-i să explice de ce cred că este așa.

Pentru tineri, rezumarea și comunicarea esenței crezurilor lor este un exercițiu important. La sfârșitul fiecărei secțiuni de referințe, invită-i să le spună în cuvintele lor.

Întreabă-i: Care dintre aceste versete ți-a vorbit în mod special?Eu cred: Roagă-i să-și noteze ceea ce cred despre Biblie, bazat pe ceea ce

știu în acest moment.

Eu cred

Scrie ceea ce crezi despre Biblie, bazat pe ceea ce ai studiat până acum.

Cum să ne rugăm

„Cuvântul Tău este o candelă pentru picioarele mele şi o lumină pe cărarea

mea.” (Psalmi 109:105)

Scrie-I o rugăciune lui Dumnezeu despre o parte a vieții tale care are nevoie

de îndrumarea Cuvântului Său.

Interviurile personale le permit unui număr variat de oameni să interacționeze cu studentul. Asemenea interviuri sunt relativ ușor de executat și nu sunt deloc cronofage. Cheia este să selectezi persoana potrivită pentru interviu. Nu este întotdeauna o idee bună să aleagă pe cineva necunoscut. Oricum ar fi, scopul este să pună întrebări bine gândite.

Mai mult decât cuvinte

Intervievează o persoană cunoscută despre experiența ei cu privire la

încrederea în Cuvântul lui Dumnezeu. Iată câteva întrebări pe care le poți pune:

1. În care moment al vieții tale ai ajuns să crezi că Biblia este Cuvântul lui

Dumnezeu pentru tine?

2. În ce moment a fost Biblia o adevărat sursă de putere pentru tine? Ai avut

momente când te-ai îndoit de Cuvântul lui Dumnezeu?

3. Dacă ai putea să alegi doar o povestire din Biblie, pe care ai alege-o

pentru a ajuta un prieten să-L cunoască pe Dumnezeu? De ce?

Verificarea pământului

Ce tip de pământ te reprezintă cel mai mult (Matei 13:3-8; 18-23)? Cum poți

face pământul din inima ta să fie mai receptiv la Cuvântul lui Dumnezeu în viața

ta?

Această secțiune de jurnal va sugera o varietate de îndemnuri. Este o idee bună să obișnuiești studenții să-și noteze lucruri încă de la începutul studiului, chiar dacă nu pare să fie activitatea lor preferată. Impactul pe termen lung a reflecțiilor contemplatitve merită acest efort.

În oglindă

Dacă Dumnezeu ar avea doar două minute pentru a-ți transmite un mesaj

scris, scrie ce crezi că ți-ar spune – ai în vedere ceea ce știi despre scopul, persoana

și puterea Cuvântului Său.

Lecția 2 – Trinitatea

Lecția despre Sfintele Scripturi este ceva ce se dezvoltă pe parcursul întregului studiu. Experimentarea Cuvântului lui Dumnezeu este un proces, iar pe parcursul săptămânilor ce urmează este posibil ca perspectiva și dragostea studenților pentru Cuvântul lui Dumnezeu să crească.

Obiectiv: Studenții vor întâlni misterul și relația minunată a Sfintei Treimi și vor vedea cât de incredibil de real devine Dumnezeu.

Trinitatea este un subiect greu din multe puncte de vedere. Una dintre probleme are de-a face cu limitarea cunoștințelor și experienței umane. Știm doar ceea ce Dumnezeu ne-a descoperit. Din păcate, secole întregi ne-am chinuit să descriem și să definim divinitatea. „Cum explici un Dumnezeu cu trei nume?” „Este un Dumnezeu cu trei personalități?” „Un Dumnezeu care funcționează în trei feluri diferite?” Dacă aplicăm ceea ce am descoperit în Evanghelia lui Ioan săptămâna trecută, deși nu știm fiecare poveste și fiecare adevăr, știm destule ca să credem. Cheia este să nu încercăm să explicăm sau să definim Trinitatea; mai degrabă, sarcina creștinului este să cunoască Trinitatea.

Cele două Întrebări deschise caută să antreneze studenții și partenerii lor să se gândească la noțiunea că noi putem cunoaște oamenii (și pe Dumnezeu) doar în măsura în care aceștia ni se descoperă.

Întrebări deschise

La care membru al Trinității (Tatăl, Fiul, Duhul Sfânt) te raportezi cel mai

mult? De ce?

Cum crezi că te-ar descrie cel mai bun prieten al tău? Cât de bine crezi că te

cunoaște? Pe axa de mai jos, indică în ce măsură te înțelege persoana care te

cunoaște cel mai bine.

1             2            3             4             5

__________________________________________________________________

Te cunoaște foarte puțin                            Te cunoaște complet

Ți-ar plăcea să fii Moise și să primești acest răspuns de la Dumnezeu?

„Moise a zis lui Dumnezeu: «Iată, când mă voi duce la copiii lui Israel şi le

voi spune: „Dumnezeul părinţilor voştri m-a trimis la voi”, şi mă vor întreba: „Care

este Numele Lui?”, ce le voi răspunde?» Dumnezeu a zis lui Moise: «Eu sunt Cel

ce sunt.» Şi a adăugat: «Vei răspunde copiilor lui Israel astfel: „Cel ce Se numeşte

«Eu sunt» m-a trimis la voi.”»” (Exod 3:13,14)

„EU SUNT.” Ce fel de răspuns e ăsta? De ce trebuie să fie așa un mister?

Dă-mi o definiție clară a ceea ce Tu ești și cum să Te numesc și totul va fi OK.

Poate că ți-a trecut acest lucru prin minte. Dar Dumnezeu ne descoperă nu doar

ceea ce avem nevoie să cunoaștem, ci și ceea ce putem cunoaște. De ce atâta

mister? Nu este pentru că Dumnezeu se ascunde. El se folosește de orice cale

pentru a ne descoperi caracterul Său cât mai clar. Atunci când privim la cine este

Dumnezeu este important să avem în vedere două lucruri: 1. Dumnezeu S-a

descoperit pe Sine suficient de clar ca noi să-L putem iubi și să-I putem sluji. 2.

Dorința lui Dumnezeu este să ne descopere tot mai multe despre El în fiecare zi,

fiecăruia dintre noi.

Povestire introductivă

Eram în Africa cu un grup misionar, țineam întâlniri și ofeream servicii

medicale, când Jaci a înălțat o rugăciune memorabilă. Extenuată și epuizată fizic și

spiritual, s-a rugat: „Doamne, nu simt că aș avea ceva de dăruit azi. Tată,

împrumută-mi inima Ta azi și o voi dărui.”

Deși Jaci nu susține că știe totul despre Dumnezeu, ea știa destule despre El

pentru a realiza că are nevoie de El în acel moment. Poate că tot ce știa despre

Dumnezeu era „Eu sunt Cel ce sunt” – și ar fi fost de-ajuns. Pentru restul zilei

slujirea celorlalți a fost mai importantă decât propriul ei confort, mai importantă

decât grijile ei interioare și emoțiile contradictorii. Dacă ai fi întrebat-o, nu ar fi

susținut că știe totul despre Dumnezeu, nici nu ar fi zis că este mereu aproape de

El. Dar știa destule despre Dumnezeu și despre cum e El: altruist, plin de milă și cu

inima sfâșiată la vederea suferinței umane. Această listă de trăsături ar putea

continua la nesfârșit. De ce? Pentru că Dumnezeu încă ni Se descoperă. Dar pentru

acum, compasiunea și slujirea altruistă pot deveni un stil de viață. Jaci nu a mai

fost aceeași după acea experiență.

Trinitatea este un cuvânt pentru a-L descrie pe Dumnezeu – Tatăl, Fiul și

Duhul Sfânt. Ca și noi, Dumnezeu are personalitate. Are un caracter. Dar tot ce

putem ști despre El este ceea ne descoperă El. Problema, în înțelegerea Trinității,

apare atunci când încercăm să definim sau să explicăm în totalitate sau să definim

natura, personalitatea și persoana lui Dumnezeu. În loc „să-ți dai seama cum e”,

încearcă să-L lași pe Dumnezeu să ți Se descopere prin Cuvântul Său. Permite-I să-

ți arate inima Lui. Vei fi confuz dacă te concentrezi pe „ce e” Trinitatea, dar te vei

trezi schimbat când vei vedea „cine e” Trinitatea.

Partea cea mai importantă a secțiunii Viața lui Hristos sunt numele Tatălui, Fiului și Duhului Sfânt. Tindem să ne raportăm cel mai mult la Isus, din cauza umanității Sale. Odată ce devenim părinți putem să ne identificăm cu Tatăl, într-o oarecare măsură – dar Duhul Sfânt? Mulți cred că Duhul Sfânt este o forță, o putere sau o conștiință eterică. Hristos dezvăluie secretul Duhului Sfânt când menționează că „Iată că Eu sunt cu voi în toate zilele, până la sfârşitul veacului”. Când vei ajunge la lista cu versete despre Duhul Sfânt o să fie greu să îți dai seama dacă Isus se referă la Duhul Sfânt sau la Sine.

Viața lui Hristos

Matei 28:18-20

„Isus S-a apropiat de ei, a vorbit cu ei şi le-a zis: «Toată puterea Mi-a fost

dată în cer şi pe pământ. Duceţi-vă şi faceţi ucenici din toate neamurile, botezându-

i în Numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh. Şi învăţaţi-i să păzească tot ce

v-am poruncit. Şi iată că Eu sunt cu voi în toate zilele, până la sfârşitul veacului.»

Amin.”

Noi credem

Trinitatea

„Există un singur Dumnezeu: Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt, o unitate a trei

Persoane coexistând din veşnicie. Dumnezeu este nemuritor, atotputernic,

atotcunoscător, mai presus de toate şi pretutindeni prezent. El este infinit şi mai

presus de înţelegerea omenească, dar cunoscut totuşi prin faptul că S-a descoperit

pe Sine. El este pentru totdeauna vrednic de închinare, adorare şi slujire de către

întreaga creaţiune.”1

Citește următoarele versete și parafrazează-le pe scurt în cuvintele tale.

Gândește-te la ceea ce spun despre cine este Dumnezeu și ce putem cunoaște

despre El.

a. Deuteronom 6:4

b. Matei 28:19,20

c. 2 Corinteni 13:14

Dumnezeu Tatăl

„Dumnezeu Tatăl cel veşnic este Creatorul, Izvorul, Susţinătorul şi Stăpânul

întregii creaţiuni. El este drept şi sfânt, milos şi îndurător, încet la mânie, plin de

bunătate şi credincioşie. Calităţile şi capacităţile manifestate în Fiul şi Duhul Sfânt

caracterizează, de asemenea, pe Tatăl.”2

Citește următoarele versete și parafrazează-le pe scurt în cuvintele tale. Cum

este descris Tatăl în Cuvântul lui Dumnezeu?

a. Geneza 1:1

b. Ioan 3:16

c. Ioan 14:8-11

   

După ce ți-ai marcat aceste versete în Biblie, care trei caracteristici ale lui

Dumnezeu Tatăl sunt cele mai importante pentru tine? Care pasaje descriu aceste

calități?

Dumnezeu Fiul

1 Seventh-day Adventists Believe, p. 16.

2 Ibid., p. 28.

„Dumnezeu Fiul cel veșnic S-a întrupat în Isus Hristos. Prin El au fost create

toate lucrurile, prin El se descoperă caracterul lui Dumnezeu, se aduce la

îndeplinire mântuirea neamului omenesc și lumea este judecată. De-a pururi

Dumnezeu adevărat, El a devenit, de asemenea, om adevărat, Isus Hristos. El a fost

conceput de Duhul Sfânt și născut din fecioara Maria. El a trăit și a fost ispitit ca

orice ființă omenească, dar a exemplificat în viața Lui, în mod desăvârșit,

neprihănirea și iubirea lui Dumnezeu. Prin minunile Sale, El a manifestat puterea

lui Dumnezeu și a fost recunoscut ca fiind Mesia, Cel făgăduit de Dumnezeu. De

bună voie, El a suferit și a murit pe cruce pentru păcatele noastre și în locul nostru,

și a fost înviat din morți, S-a înălțat la cer, ca să slujească în Sanctuarul ceresc în

favoarea noastră. El va veni iarăși în slavă pentru a aduce eliberarea finală

poporului Său și restatornicirea tuturor lucrurilor.”3

    a. Ioan 1:1-3,14

    b. Luca 1:35

    c. Coloseni 1:13-20

    d. Ioan 10:30

După ce ți-ai marcat aceste versete în Biblie, care trei caracteristici ale lui

Dumnezeu Fiul sunt cele mai importante pentru tine? Care pasaje descriu cel mai

bine aceste calități?

Dumnezeu Duhul Sfânt

„Dumnezeu Duhul cel veșnic a fost activ împreună cu Tatăl și cu Fiul în

lucrarea creațiunii, a întrupării și a răscumpărării. El i-a inspirat pe scriitorii

Sfintelor Scripturi. El a umplut viața Domnului Hristos cu putere. El atrage și

convinge ființele omenești și, pe aceia care răspund, El îi renaște și îi transformă

după chipul lui Dumnezeu. Trimis de Tatăl și de Fiul spre a fi totdeauna cu copiii

3 Seventh-day Adventists Believe, p. 36.

Săi, El revarsă daruri spirituale asupra bisericii, împuternicind-o pentru a da

mărturie despre Hristos și, în armonie cu Scripturile, o conduce în tot adevărul.”4

a. Geneza 1:1,2

b. Ioan 14:16-18,26

c. Faptele Apostolilor 1:8

d. Efeseni 4:11,12

După ce ți-ai marcat aceste versete în Biblie, care trei caracteristici ale lui

Dumnezeu Duhul Sfânt sunt cele mai importante pentru tine? Care pasaje descriu

cel mai bine aceste calități?

Gândește-te la cum ai descrie persoana și lucrarea Duhului Sfânt unui copil.

Ce ilustrații sau analogii ai folosi?

Cum să ne rugăm?

Scrie o rugăciune fiecărei Persoane a Trinității, bazat pe ceea ce știi despre

Ele. Cere-I lui Dumnezeu să ți Se descopere mai mult săptămâna aceasta.

Dacă studenții din grup au nevoie de ajutor să găsească o persoană pentru interviu, pune-i să se intervieveze întâi între ei. Oricine ar fi acea persoană, alege mereu pe cineva din biserică care apreciază oportunitatea de a împărtăși.

Mai mult decât cuvinte

Interviu: Invită o persoană cunoscută care a studiat despre Trinitate să-și

împărtășească părerile cu tine într-un scurt interviu. Întreabă:

Cum descrii diferitele persoane ale Trinității? În ce modalități poți explica

relația Lor? De ce crezi că Biblia Îl descrie pe Dumnezeu în aceste trei

personalități?

În oglindă

4 Seventh-day Adventists Believe, p. 58.

Ia-ți câteva momente pentru a reflecta la ce ai descoperit săptămâna aceasta

despre Trinitate și nu înțelegeai înainte. Ce vrei să-I spui lui Dumnezeu azi despre

cine crezi tu că este?

Lecția 3 – Marea Luptă

La începutul acestei lecții, roagă-i pe cursanți să împărtășească cum au decurs interviurile lor și ce fel de răspunsuri au primit din această activitate.

Obiectiv: Participanții vor observa natura răului și problemele esențiale cu privire la felul în care oamenii pot înțelege mai bine caracteristicile lui Dumnezeu, precum libertatea, voința, dragostea și războiul.

Întrebări deschise

Oamenii te caracterizează ca fiind o persoană cu voință puternică sau ești

mai degrabă relaxat și calm? Care crezi că sunt câteva puncte tari și slabe ale

acestor două tipuri?

1 – Trăiesc în fiecare zi conștient de războiul dintre bine și rău.

5 – Rareori iau în considerare realitatea războiului supranatural ce are loc.

1             2              3           4            5

__________________________________________________________________

Conștient Rareori mă gândesc

Dacă ai călători în țări unde războiul stă să izbucnească, ai simți tensiunea

constantă din acel loc. Oamenii trăiesc fiind conștienți de proximitatea inamicului.

Americanii se gândeau rar la siguranța și securitatea lor până la 11 Septembrie

2001. Când terorismul a atacat Statele Unite, a devenit clar faptul că inamicul este

în apropiere.

Unul dintretre scopurile noastre din această lecție este să acceptăm realitatea că acest război există și, fie că îți place sau nu, tu faci parte din el. Povestirea introductivă descrie abordarea jucăușă a băieților buni și răi de pe terenul de joacă. Dar secțiunea Viața lui Hristos are patru locuri unde lupta este foarte reală.

Când te uiți la aceste povestiri, ia în considerare următoarele întrebări: „Care este unghiul de abordare al Satanei? Ce încearcă să facă cu Isus? Cum vor afecta aceste hărțuieli viața și misiunea lui Hristos?”

Povestire introductivă

Fiul meu s-a uitat peste umăr la copiii care țipau și se alergau la locul de

joacă. A venit la mine să raporteze situația bătăliei ce a erupt între două grupuri.

„Fetele astea încearcă să ne prindă”, a turuit mândru fiul meu, „și eu sunt unul

dintre băieții răi!” Apoi s-a uitat să vadă reacția mea la autoproclamarea sa de băiat

rău.

Am zâmbit. „Pe ele, răule!” Și a plecat la război. În scurt timp cele trei fete

l-au capturat și l-au pus în „închisoare”. Până la urmă, e doar un joc, nu? Fete

bune, băieți răi?

Fiul meu și-a dorit întotdeauna să fie băiatul rău. Ca să fiu sincer – asta m-a

îngrijorat puțin. De ce? Băieții răi sunt, ei bine, răi. Viața reală nu este un loc de

joacă. Când trăim prin rutina fiecărei zile, există un război peste tot în jurul nostru,

cu oameni reali și victime reale. La sfârșitul zilei nu e la fel de ușor ca atunci când

te scuturi de praful de la locul de joacă, te duci acasă să mănânci un sendviș și să

faci „băiță”. Cea mai periculoasă atitudine pe care o poți avea în timpul unui

război, probabil, este noțiunea eronată că nu există război, nu există pericol și nu

există nicio tabără de partea căreia să lupți.

Isus a intrat în zona de război când S-a născut. Dar vizita Sa din pustie,

pentru a se pregăti pentru misiunea Sa, este un punct special în care s-a intensificat

lupta dintre Hristos și Satana. Privește la marea luptă dintre Hristos și Satana din

pustie, văzând cele două armate ciocnindu-se, și gândește-te la ce înseamnă acest

război.

   

Propoziția cea mai importantă este: „Dacă, dar, Te vei închina înaintea mea, toată va fi a Ta.” În versetele ce urmează Satana Îl ispitește pe Isus să evite Calvarul – să aleagă o altă cale mai degrabă decât calea Tatălui.

Viața lui Hristos

Luca 4:1-13

„Isus, plin de Duhul Sfânt, S-a întors de la Iordan şi a fost dus de Duhul în

pustiu, unde a fost ispitit de diavolul timp de patruzeci de zile. N-a mâncat nimic în

zilele acelea; şi, după ce au trecut acele zile, a flămânzit. Diavolul I-a zis: «Dacă

eşti Fiul lui Dumnezeu, porunceşte pietrei acesteia să se facă pâine.» Isus i-a

răspuns: «Este scris: „Omul nu va trăi numai cu pâine, ci cu orice cuvânt care iese

din gura lui Dumnezeu.”» Diavolul L-a suit pe un munte înalt, I-a arătat într-o

clipă toate împărăţiile pământului şi I-a zis: «Ţie Îţi voi da toată stăpânirea şi slava

acestor împărăţii; căci mie îmi este dată şi o dau oricui voiesc. Dacă, dar, Te vei

închina înaintea mea, toată va fi a Ta.» Drept răspuns, Isus i-a zis: «Înapoia Mea,

Satano! Este scris: „Să te închini Domnului Dumnezeului tău şi numai Lui să-I

slujeşti.”» Diavolul L-a dus apoi în Ierusalim, L-a aşezat pe streaşina acoperişului

Templului şi I-a zis: «Dacă eşti Fiul lui Dumnezeu, aruncă-Te jos de aici; căci este

scris: „El va porunci îngerilor Lui să Te păzească” şi: „ei Te vor lua pe mâini, ca

nu cumva să Te loveşti cu piciorul de vreo piatră.” Isus i-a răspuns: «S-a spus: „Să

nu ispiteşti pe Domnul Dumnezeul tău.”» După ce L-a ispitit în toate felurile,

diavolul a plecat de la El, până la o vreme.”

Fraza cea mai important din acest pasaj este: „Atunci a început să-i înveţe că Fiul omului trebuie să pătimească mult, să fie tăgăduit de bătrâni, de preoţii cei mai de seamă şi de cărturari, să fie omorât, şi după trei zile să învie. Le spunea lucrurile acestea pe faţă. Petru însă L-a luat deoparte şi a început să-L mustre. Dar Isus S-a întors şi S-a uitat la ucenicii Săi, a mustrat pe Petru şi i-a zis: «Înapoia Mea, Satano!»” Petru nu-și putea imagina că Isus va fi ucis. Conflictul implică calea omului versus calea lui Dumnezeu.

Marcu 8:27-33

„Isus a plecat cu ucenicii Săi în satele Cezareii lui Filip. Pe drum le-a pus

următoarea întrebare: «Cine zic oamenii că sunt Eu?» Ei I-au răspuns: «Ioan

Botezătorul; alţii: Ilie; alţii: unul din proroci.» «Dar voi», i-a întrebat El, «cine

ziceţi că sunt Eu?» «Tu eşti Hristosul!», I-a răspuns Petru. Isus le-a poruncit cu

tărie să nu spună nimănui lucrul acesta despre El. Atunci a început să-i înveţe că

Fiul omului trebuie să pătimească mult, să fie tăgăduit de bătrâni, de preoţii cei mai

de seamă şi de cărturari, să fie omorât, şi după trei zile să învie. Le spunea lucrurile

acestea pe faţă. Petru însă L-a luat deoparte şi a început să-L mustre. Dar Isus S-a

întors şi S-a uitat la ucenicii Săi, a mustrat pe Petru şi i-a zis: «Înapoia Mea,

Satano! Fiindcă tu nu te gândeşti la lucrurile lui Dumnezeu, ci la lucrurile

oamenilor.»”

Propoziția cea mai importantă din acest pasaj este rugăciunea în care Isus I-o spune Tatălui: „Depărtează de la Mine paharul acesta! Totuşi, facă-se nu ce voiesc Eu, ci ce voieşti Tu.” Greutatea păcatului este apăsătoare. Isus acceptă voința Tatălui Său – și Satana este din nou învins.

Marcu 14:32-38

„S-au dus apoi într-un loc îngrădit, numit Ghetsimani. Şi Isus a zis

ucenicilor Săi: «Şedeţi aici până Mă voi ruga.» A luat cu El pe Petru, pe Iacov şi

pe Ioan şi a început să Se înspăimânte şi să Se mâhnească foarte tare. El le-a zis:

«Sufletul Meu este cuprins de o întristare de moarte; rămâneţi aici şi vegheaţi!»

Apoi a mers puţin mai înainte, S-a aruncat la pământ şi Se ruga ca, dacă este cu

putinţă, să treacă de la El ceasul acela. El zicea: «Ava – adică: Tată – Ţie toate

lucrurile Îţi sunt cu putinţă; depărtează de la Mine paharul acesta! Totuşi, facă-se

nu ce voiesc Eu, ci ce voieşti Tu.» Şi a venit la ucenici, pe care i-a găsit dormind.

Şi a zis lui Petru: «Simone, tu dormi? Un ceas n-ai fost în stare să veghezi?

Vegheaţi şi rugaţi-vă, ca să nu cădeţi în ispită; duhul este plin de râvnă, dar trupul

este neputincios.»”

Partea cea mai importantă din scena de la Calvar este: „Dacă eşti Tu Fiul lui Dumnezeu, coboară-Te de pe cruce!” Putea Hristos să facă acest lucru? Salvarea noastră depinde de refuzul Său de a Se salva pe Sine. Marea luptă dintre Hristos și Satana a început de foarte mult timp, dar esența luptei dintre ei este între voia Tatălui și voia sinelui.

Matei 27:39-43„Trecătorii îşi băteau joc de El, dădeau din cap şi ziceau: «Tu, care strici

Templul şi-l zideşti la loc în trei zile, mântuieşte-Te pe Tine însuţi! Dacă eşti Tu

Fiul lui Dumnezeu, coboară-Te de pe cruce!» Preoţii cei mai de seamă, împreună

cu cărturarii şi bătrânii, îşi băteau şi ei joc de El şi ziceau: «Pe alţii i-a mântuit, iar

pe Sine nu Se poate mântui! Dacă este El Împăratul lui Israel, să Se coboare acum

de pe cruce, şi vom crede în El! S-a încrezut în Dumnezeu: să-L scape acum

Dumnezeu, dacă-L iubeşte. Căci a zis: „Eu sunt Fiul lui Dumnezeu!”»”

Împarte acest studiu între tine și partenerul tău. Fiecare dintre voi să ia o

povestire și să pună următoarele întrebări:

1. Subliniază sau încercuiește versetul care crezi că este cheia înțelegerii

povestirii.

2. Descrie lupta care are loc în povestire.

3. În ce fel este adversarul în război cu Isus? Ce caută Satana să

îndeplinească?

4. În ce fel răspunde Isus și de ce crezi că răspunde așa?

5. Cum descriu aceste povestiriM luptă? Conform acestor povestiri, despre

ce este Marea luptă cu adevărat? (Limitează-ți răspunsurile la o propoziție.)

Împărtășiți răspunsurile, apoi lucrați împreună la următoarele întrebări:

1. Cu ce Îl ispitește Satana constant pe Isus?

2. Cum ai descrie răspunsul lui Isus la aceste dileme? Care este atitudinea

Sa?

3. Într-o propoziție sau două, spune care era voia lui Dumnezeu despre care

Isus a spus în grădină „Totuşi, facă-se nu ce voiesc Eu, ci ce voieşti Tu...”

4. Ce crezi că presupune din partea noastră să fim în stare să facem această

rugăciune în orice situație? În ce circumstanțe îți este cel mai dificil să te predai

voiei lui Dumnezeu?

Roagă-i pe studenți să citească declarația de credință care rezumă ceea ce cred adventiștii de ziua a șaptea despre Marea luptă. Apoi roagă-i să citească fiecare verset și să scrie ceea ce cred că înseamnă.

Una dintre cele mai importante caracteristici ale mesajului adventist este imaginea de ansamblu pe care o oferă în legătură cu originea păcatului și planul de mântuire.

Noi credem

Marea Luptă

Marea Luptă iese în evidență din peisajul vieții lui Hristos la fel ca niște

stânci mari ce își fac drum din pământ. Războiul dintre Hristos și Satana este și va

fi întotdeauna despre Eu versus altruism. Este un război al voințelor – voința ta

versus voința lui Dumnezeu.

„Întreaga omenire este în prezent cuprinsă în marea luptă dintre Hristos şi

Satana, cu privire la caracterul lui Dumnezeu, legea Sa şi suveranitatea Sa asupra

Universului. Acest conflict a început în cer, atunci când o fiinţă creată şi înzestrată

cu libertatea de a alege, prin înălţarea de sine, a devenit Satana, vrăjmaşul lui

Dumnezeu, care a dus la revolta unei părţi a îngerilor. El a introdus spiritul de

rebeliune în lumea aceasta atunci cînd a dus în păcat pe Adam şi pe Eva. Acest

păcat al omului a avut ca rezultat deformarea chipului lui Dumnezeu în omenire,

dezordine în lumea creată şi, în cele din urmă, nimicirea ei în timpul potopului.

Privită de întreaga creaţiune, această lume a devenit arena conflictului universal,

din care în cele din urmă Dumnezeul iubirii va fi îndreptăţit. Pentru a ajuta pe

poporul Său în această luptă, Domnul Hristos trimite pe Duhul Sfînt şi pe îngerii

Săi credincioşi să-l călăuzească, să-l ocrotească şi să-l susţină pe calea mântuirii.”1

a. Apocalipsa 12:4-9

b. Isaia 14:12-14

c. Ezechiel 28:12-18

d. Geneza 3

e. Geneza 6-8

f. 2 Petru 3:6

g. 1 Corinteni 4:9

1 Seventh-day Adventists Believe, p. 98.

Care verset îți vorbește cel mai profund despre conflictul dintre Hristos și

Satana? De ce?

În timp ce îți construiești șirul de referințe, gândește-te ce cuvânt crezi că ar

descrie cel mai bine problema Marii lupte.

Fie că fac exercițiile practice (Cum să ne rugăm, Mai mult decât cuvinte, În oglindă) împreună sau separat, spune-le să-și ia câteva momente pentru a analiza și împărtăși câteva dintre experiențele lor cu partenerii.

Eu cred

Gândește-te cum i-ai răspunde cuiva care întreabă: „Cum pot crede sau sluji

unui Dumnezeu care permite celor nevinovați să sufere și celor vinovați să scape

nepedepsiți?”

Când privești în Scriptură la ceea spune despre cum păcatul a început și cum

Dumnezeu alege să îl rezolve, cum ai explica ce ai descoperit cuiva care nu știe

prea multe despre Biblie?

Cum să ne rugăm

Când te rogi „Tată, facă-se voia Ta, nu a mea”, fii explicit cu Dumnezeu în

legătură cu lucrurile care par să fie voia Sa și cu lucrurile pe care le vrei tu.

Mai mult decât cuvinte

Isus a ales să facă voia Tatălui Său și a mers pe calea aleasă de Tatăl –

singur în pustie, în conflict cu un prieten apropiat, în mijlocul unei decizii

importante, în fața lumii la Calvar. Singur. Printre prieteni. În fața unor decizii

mari. Gândindu-te la deciziile și luptele cărora trebuie să le faci față în viața ta,

gândește-te la căi tangibile de a-ți aminti că te afli în mijlocul unui război spiritual.

Fă aceste căi vizibile și practice. Eu îmi pun bucăți de scotch albastru pe vârful

adidașilor, ca atunci când alerg (singur) să-mi amintesc de voia Tatălui pentru viața

mea. Lângă telefon (unde iau decizii) mi-am lipit de birou: „Nu voia mea, ci voia

Ta”. Poți să-ți creezi căile tale proprii. Vechiul Testament este plin de simboluri

care au rămas în memoria credincioșilor.

Interviu: Întreabă pe cineva cum ar rezolva această dilemă:

Multor oameni le este dificil să se raporteze la un Dumnezeu care pare că e

incapabil sau nu vrea să răspundă la lucrurile rele care li se întâmplă oamenilor

inocenți din lume. Cum explici un Dumnezeu iubitor oamenilor când atât de mulți

oameni nevinovați suferă? Cum mă raportez la un Dumnezeu care pare departe sau

distant?

În oglindă

În ce fel vezi Marea luptă în viața ta? Dar în cei din jurul tău? Reflectă la cât

de orb sau conștient ești de lupta aceasta dintre bine și rău, un război între voia

umană și voia lui Dumnezeu.

Lecția 4 – Experiența mântuirii

Mare parte a războiului dintre Hristos și Satana se dezlănțuie pentru oamenii pe care Dumnezeu îi numește „copiii Săi”. Înainte de a continua cu această lecție, luați puțin timp pentru ca studenții să împărtășească din interviurile lor.

Obiectiv: Studenții vor intra în viețile celor care au fost pierduți, găsiți și refăcuți, pentru a experimenta puterea harului salvator al lui Dumnezeu în viețile lor.

Punctul central al acestei lecții nu este să rezolve toate problemele și întrebările legate de salvare, ci să răspundă la ceea ce ne spune Scriptura.

Povestirea despre Sabrina face clar adevărul harului uimitor al lui Dumnezeu. Harul lui Dumnezeu face mai mult decât să ierte – el reface. La un moment dat, către sfârșitul acestei lecții, roagă-i pe studenți să îngenuncheze cu partenerii lor și să primească acest dar împreună.

Întrebări deschise

În care moment al vieții tale te-ai simțit cel mai departe de Dumnezeu? Ce

te-a ajutat să te apropii de El în acele momente?

Povestire introductivă

„Asta-i viața.” Aceasta era una dintre expresiile ei preferate, o propoziție pe

care o folosea atunci când lucrurile nu se întâmplau așa cum voia sau cum se

aștepta. O cunoșteam doar din micile declarații pe care le făcea în fața prietenilor ei

în gelateria în care am lucrat o vreme când eram în liceu. Sabrina era cu câțiva ani

mai tânără decât mine, dar tot îmi era teamă de ea. Era mereu îmbrăcată în negru,

iar părul ei vopsit în negru și slinos îi acoperea ochii. Deși vorbea rar, atunci când

o făcea, cuvintele ei prezentau ceea ce părul ei încerca să ascundă – viața ei era

goală, chiar lipsită de speranță.

Evitam să fiu eu acela care o întreba pe Sabrina „Pot să te ajut?” Deși am

reușit să scap de această experiență de câteva ori în timpul verii, odată nu am avut

de ales. A comandat înghețată – două cupe de ciocolată neagră. Când i-am înmânat

înghețata m-am holbat la încheieturile ei când a întins mâna după înghețată.

Mânecile ei lungi i s-au ridicat și au scos la lumină câte un tatuaj pe interiorul

fiecărei încheieturi – o lamă. Cine și-ar tatua o lamă de ras pe încheieturi? Sabrina.

Am sărit, din instinct, cornetul s-a răsturnat și acel moment penibil și teribil a

continuat până i-am refăcut înghețata.

Mai târziu, în același an, am reușit chiar să am o conversație cu ea. Pe când

închideam magazinul într-o seară, am întrebat-o despre tatuajele ei. „Nu știu”, mi-a

răspuns. „Mă gândesc des să mă sinucid, dar nu am tupeu, așa că m-am tatuat în

loc. Viața mea nu a fost prea grozavă. Asta-i viața.”

Aș vrea să zic că m-am rugat pentru ea sau cu ea. Dar nu am făcut-o. Eram

la fel de pierdut ca și ea – doar că nu știam. M-am întors la gelaterie doi ani mai

târziu când îmi vizitam orașul natal. Pe când studiam tuburile familiare de

înghețată, am auzit o propoziție familiară: „Pot să te ajut?” Am privit în sus – era

Sabrina. Dar nu cea pe care o cunoșteam. Cred că era prima dată când i-am văzut

ochii. Aproape nu-mi venea să cred că era ea. Am vorbit în timp ce-mi pregătea

înghețata. „Sabrina, ce s-a întâmplat?” A trebuit să întreb. Mi-a explicat cum L-a

cunoscut pe Hristos printr-un prieten și cum încerca să-și refacă viața. Când m-am

uitat la brațele ei, am văzut dovada unor operații dureroase de îndepăratare a

tatuajelor. A zâmbit. „A durut?”

„Da, dar asta-i viața”. A spus-o cu pace de data asta, făcându-mă să cred că

de data aceasta însemna ceva diferit. Am plecat cu o încredere nouă în puterea lui

Dumnezeu de a restaura complet viața cuiva și am început să mă gândesc să-L las

să transforme și viața mea.

De multe ori Isus a descris darul salvării ca „viață”. Scriptura descrie

experiența convertirii ca naștere:

„Dar tuturor celor ce L-au primit, adică celor ce cred în Numele Lui, le-a dat

dreptul să se facă copii ai lui Dumnezeu; născuţi nu din sânge, nici din voia firii

lor, nici din voia vreunui om, ci din Dumnezeu.” (Ioan 1:12,13)

O asemenea naștere este de obicei un rezultat al puterii mesajului lui

Dumnezeu de salvare prin Cuvântul Său:

„Fiindcă aţi fost născuţi din nou nu dintr-o sămânţă care poate putrezi, ci

dintr-una care nu poate putrezi, prin Cuvântul lui Dumnezeu, care este viu şi care

rămâne în veac.” (1 Petru 1:23)

„El, de bunăvoia Lui, ne-a născut prin Cuvântul adevărului, ca să fim un fel

de pârgă a făpturilor Lui.” (Iacov 1:18)

„Asta-i viața”. Sau „Asta da viață”. Aplică aceste două expresii despre viață

pe această povestire din viața lui Hristos în care Isus demonstrează într-un mod

minunat experiența salvării în restaurarea unui om care moare de lepră.

Nicio altă povestire nu pare să capteze efectele păcatului așa cum o face vindecarea leprei. Întreaga povestire este plină de propoziții importante. Cursanții pot alege propriul lor exemplu.

Viața lui Hristos

Marcu 1:40-45

„A venit la El un lepros, care s-a aruncat în genunchi înaintea Lui, Îl ruga şi-

I zicea: «Dacă vrei, poţi să mă cureţi.» Lui Isus I s-a făcut milă de el, a întins

mâna, S-a atins de el şi i-a zis: «Da, voiesc, fii curăţat!» Îndată l-a lăsat lepra, şi s-a

curăţat. Isus i-a poruncit cu tot dinadinsul, i-a spus să plece numaidecât şi i-a zis:

«Vezi să nu spui nimănui nimic; ci du-te de te arată preotului şi adu pentru

curăţarea ta ce a poruncit Moise, ca mărturie pentru ei.» Dar omul acela, după ce a

plecat, a început să vestească şi să spună în gura mare lucrul acesta, aşa că Isus nu

mai putea să intre pe faţă în nicio cetate; ci stătea afară, în locuri pustii, şi veneau

la El din toate părţile.”

În ce fel se aseamănă experiența leprosului și vindecarea sa cu experiența

noastră cu păcatul și salvarea?

Roagă-i pe studenți să citească declarația de credință care rezumă ceea ce cred adventiștii de ziua a șaptea despre cum poate un om să experimenteze darul mântuirii. Apoi roagă-i să citească fiecare verset și să scrie ceea ce cred că înseamnă.

În timp ce multe denominațiuni cred în neprihănire prin credință, nu știu să fie un rezumat mai profund și mai bine formulat decât cel ce urmează:

Noi credem

Experiența mântuirii

„În infinita Sa iubire şi milă, Dumnezeu a făcut pe Hristos, care n-a cunoscut

păcat, să fie păcat pentru noi, pentru ca în El noi să putem fi făcuţi neprihănirea lui

Dumnezeu. Conduşi de Duhul Sfînt, ne dăm seama de nevoia noastră, recunoaştem

păcătoşenia noastră, ne pocăim de nelegiuirea noastră şi manifestăm credinţa în

Isus, ca Domn şi Hristos, ca Înlocuitor şi Exemplu. Această credinţă, prin care

primim mântuirea, vine prin puterea divină a Cuvântului şi este darul harului lui

Dumnezeu. Prin Hristos, noi suntem îndreptăţiţi, înfiaţi ca fii şi fiice ale lui

Dumnezeu şi eliberaţi de sub stăpânirea păcatului. Prin Duhul, suntem născuţi din

nou şi sfinţiţi. Duhul reînnoieşte mintea noastră, scrie legea iubirii lui Dumnezeu în

inimile noastre şi ni se dă puterea de a trăi o viaţă sfântă. Rămânând în El, devenim

părtaşi de natură divină şi avem asigurarea mântuirii, acum şi în ziua judecăţii.”1

Ce spun aceste pasaje despre experiența mântuirii?

    a. Ioan 3:16

    b. Romani 3:21

    c. 2 Corinteni 5:17-21

1 Seventh-day Adventists Believe, p. 118.

    d. Galateni 4:4-7

    e. Tit 3:3-7

    f. Romani 8:14-17

    g. Romani 10:17

    h. Galateni 3:2

    i. Romani 8:1-4

    j. Romani 12:2

Care pasaje îți vorbesc cel mai mult despre puterea salvatoare a lui

Dumnezeu? Cum ai descrie experiența salvării unei alte persoane? Ce este și cum

poți să o obții?

Cum să ne rugăm

Citește 1 Ioan 5:13,14. Când te rogi, concentrează-te să-I mulțumești lui

Dumnezeu cu încredere pentru că ți-a oferit darul salvării. Poți să scrii rugăciunea

pe o hârtie, dacă vrei.

Mai mult decât cuvinte

Interviu: Invită pe cineva să-ți împărtășească povestirea convertirii sale.

Întreabă:

Cum ai ajuns să-ți predai viața lui Hristos? Care au fost circumstanțele

experienței tale de salvare? Cum trăiești într-o lumea a păcatului fiind sigur că ești

salvat? Cum îți reamintești de acea experiență?

Citește Marcu 5:18-20.

Spune-i unei persoane despre siguranța și bucuria pe care o simți fiind

„salvat”.

În oglindă

Ia-ți câteva momente de reflecție. De ce crezi că este dificil să experimentezi

darul mântuirii în lumea noastră azi? Ce obstacole sunt? Ce putem face pentru a le

permite oamenilor să primească darul gratuit al harului lui Dumnezeu în lumea

noastră ocupată?

Lecția 5 – Botezul

Înainte de a începe studiul despre botez, roagă-i pe cursanți să-și ia un moment pentru a împărtăși ce au învățat din interviurile și celelalte aplicații din săptămâna care a trecut.

Roagă-i pe studenți să discute despre botezul partenerului lor, dacă nu au făcut-o deja.

Obiectiv: Studenții vor înțelege natura, scopul și privilegiul minunat al botezului.

În acest studiu vom descrie relația noastră cu Tatăl prin diferite relații pe care le experimentăm pe Pământ: naștere, adopție și căsătorie. Experiența botezului este în multe feluri precum o adopție. Dar atunci când Dumnezeu ne adoptă, relația devine mai directă decât cea dintre oameni.

Întrebări deschise

Sunt de acord/Nu sunt de acord

Botezul este obligatoriu pentru cei care vor să fie salvați.

Povestire introductivă

Nașterea (experiența mântuirii), adopția (botezul) și căsătoria (legea lui

Dumnezeu) ne ajută să înțelegem ce înseamnă să fim într-o relație cu Dumnezeu.

Când ne naștem, primim viață. Cuvântul lui Dumnezeu, mesajul mântuirii, vine la

noi, credem și îl primim. De obicei, când suntem născuți, suntem născuți într-o

familie. Iar, din moment ce suntem păcătoși, numim experiența nașterii noastre

spirituale „a fi născut din nou”. Biblia folosește ideea de adopție pentru a descrie

viața nouă pe care o avem în „familia lui Dumnezeu”. (În lecția următoare vom

discuta despre căsătorie. Prin ea începe o familie nouă – și faci parte dintr-o alta.)

    Biblia folosește aceste trei experiențe pentru a descrie cum relaționează

credincioșii cu Dumnezeu și familia Sa. Această lecție este despre experiența

schimbătoare de viață a botezului.

„După înmormântarea bunicii sale, Gary răsfoia Biblia uzată a bunicii și și-a

găsit numele pe pagina registrului de familie. Se aștepta să vadă numele său acolo,

dar nu se aștepta să vadă cuvântul ce era scris lângă – ADOPTAT. Gary era

derutat, rănit și mânios că nimeni nu i-a spus niciodată acest lucru. Nu a fost cea

mai bună cale să afle cum a ajuns în acea familie.”1

Adopție. Am folosit analogia într-o predică pe care am ținut-o la un centru

de tineret. După cântarea de sfârșit, un tânăr a venit la mine și mi-a spus: „Mersi

pentru predică. Dar când ai vorbit despre cum devenim copiii lui Dumnezeu prin

adopție nu prea ai menționat despre cum te simți când ești ales.” Avea dreptate.

Ratasem această perspectivă în totalitate. „Eu am fost adoptat”, a continuat, „și

pentru mine cel mai bun lucru din adopție e că, deși părinții mei biologici nu m-au

păstrat, cineva m-a ales. Înțelegi cât de important este să experimentezi cu adevărat

cum e să fii ales?” Nu înțelesesem, dar în acea seară Neal m-a ajutat să înțeleg.

Am căutat în Scriptură și am găsit asta:

„În El, Dumnezeu ne-a ales înainte de întemeierea lumii, ca să fim sfinţi şi

fără prihană înaintea Lui, după ce, în dragostea Lui, ne-a rânduit mai dinainte să

fim înfiaţi prin Isus Hristos, după buna plăcere a voii Sale, spre lauda slavei harului

Său pe care ni l-a dat în Preaiubitul Lui.” (Efeseni 1:4-6)

Ales. În lumea noastră păcătoasă și decăzută, Hristos folosește adopția

pentru a descrie intrarea noastră într-o viață nouă în familia Sa. El te-a ales pe tine.

Hristos a declarat:

„Nu voi M-aţi ales pe Mine; ci Eu v-am ales pe voi; şi v-am rânduit să

mergeţi şi să aduceţi rod, şi roada voastră să rămână, pentru ca orice veţi cere de la

Tatăl, în Numele Meu, să vă dea.” (Ioan 15:16)

Hristos „ne-a ales” înainte ca noi să visăm măcar să-L alegem pe El. Dar

observă că ne arătăm acceptarea harului Său „primind” și „crezând”. Ioan descrie

această experiență în contextul lui Ioan Botezătorul care invita oamenii să

răspundă Salvatorului și să fie născuți în familia lui Dumnezeu. Vorbește cu

1 Warren Wiersbe, Being a Child of God, p. 21.

partenerul tău despre semnificația „credinței și primirii” și a „dreptului de a te

numi copil al lui Dumnezeu”.

Pasajul cel mai important este: „Celor ce L-au primit, adică celor ce cred în Numele Lui, le-a dat dreptul să se facă copii ai lui Dumnezeu; născuţi nu din sânge, nici din voia firii lor, nici din voia vreunui om, ci din Dumnezeu.” Acest pasaj descrie drepturile pe care le avem acum ca copii de drept, crezând și primindu-L pe Hristos.

Viața lui Hristos

Ioan 1:10-13

„El era în lume, şi lumea a fost făcută prin El, dar lumea nu L-a cunoscut. A

venit la ai Săi, şi ai Săi nu L-au primit. Dar tuturor celor ce L-au primit, adică celor

ce cred în Numele Lui, le-a dat dreptul să se facă copii ai lui Dumnezeu; născuţi nu

din sânge, nici din voia firii lor, nici din voia vreunui om, ci din Dumnezeu.”

Când te gândești la propriul tău botez, în ce fel ideea de adopție și intrare

într-o familie nouă îți modelează ceea ce crezi despre botez?

Roagă-i pe studenți să citească declarația de credință care rezumă ceea ce cred adventiștii de ziua a şaptea despre botez. Apoi roagă-i să citească fiecare verset și să scrie ceea ce cred că înseamnă.

Noi credem

Botezul

„Prin botez, noi mărturisim credința noastră în moartea și învierea lui Isus

Hristos și dăm mărturie privind moartea noastră față de păcat și hotărârea noastră

de a umbla într-o viață nouă. În acest fel, noi recunoaștem pe Hristos ca Domn și

Mântuitor, devenim poporul Lui și suntem primiți ca membri de către biserica Sa.

Botezul este un simbol al unirii noastre cu Hristos, al iertării păcatelor noastre și al

primirii Duhului Sfânt. El se săvârșește prin scufundarea în apă și este condiționat

de mărturisirea credinței în Isus și de dovezile pocăinței de păcat. El urmează

instruirii în adevărurile Sfintelor Scripturi și acceptării învățăturilor ei.”2

2 Seventh-day Adventists Believe, p. 180.

a. Romani 6:1-6

b. Faptele Apostolilor 2:38

c. Faptele Apostolilor 16:30-33

d. Faptele Apostolilor 22:16

e. Coloseni 2:12,13

f. Matei 28:19,20

g. 1 Corinteni 12:13

Care este declarația ta de credință cu privire la botez?

Cum să ne rugăm

Citește rugăciunea pe care Isus I-o oferă Tatălui în Ioan 17. Gândește-te la

ce a cerut Isus atunci când S-a rugat pentru Sine, pentru ucenicii Săi și pentru toți

cei care aveau să devină ucenicii Săi de-a lungul timpului. Tu ești unul dintre aceia

pentru care El S-a rugat în urmă cu 2000 de ani. Vorbește cu Hristos în rugăciune

despre rugăciunea Sa și gândește-te să-I ceri câteva dintre lucrurile pe care El le-a

cerut pentru tine.

Mai mult decât cuvinte

Decide-te în ce fel vrei să fie botezul tău memorabil. Planifică evenimentul

într-un asemenea mod încât să fie o declarație plină de însemnătate atât pentru

Dumnezeu, cât și pentru credincioși cu privire la decizia ta. Care sunt câteva

lucruri care ai vrea să aibă loc, să fie spuse sau să fie experimentate în această

ocazie?

Interviu: Invită pe cineva să împărtășească semnificația botezului lor.

Ce i-a motivat să ia decizia de a fi botezați?

Ce s-a întâmplat la botezul lor ce nu vor uita niciodată?

Cum își reamintesc însemnătatea botezului lor?

În oglindă

O parte din botez este intrarea ta în familia bisericii. Cum te vezi făcând

parte din această familie? Ce vrei să faci pentru a sluji ca membru al familiei lui

Dumnezeu în biserica ta? Ce vei oferi familiei bisericii, despre care crezi că va

ajuta misiunea acesteia?

Lecția 6 – Creațiunea

Înainte de a începe studiul despre creațiune, roagă-i pe cursanți să-și întrebe partenerii ce parte a lecțiilor le-a fost de cel mai mare ajutor.

Obiectiv: Cursanții vor discuta semnificația lui Hristos ca Creator și vor primi lucrarea Sa de recreare în viețile lor.

Lecțiile Asemenea lui Isus caută să atragă fiecare credincios într-o relație profundă și eternă cu Isus și biserica Sa. Creațiunea este o parte puternică a acestui scop pentru că Isus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, este în mod personal responsabil de creație. Adesea, în discuțiile despre creațiune, oamenii – încununarea creției –sunt scăpați din vedere. Îmi plac plajele frumoase și surprizele montane, dar inima lui Dumnezeu a tresărit atunci când inima omului a bătut prima dată. De ce? Pare un mister pentru noi, dar cred că răspunsul este ascuns în înțelesul frazei „creați după chipul și asemănarea Sa”. Ce crezi că înseamnă acest lucru? Ia-ți timp să răspunzi la această întrebare.

Povestire introductivă

Eram pierdut în labirintul de portrete de hârtie expuse la grădiniță și mă

uitam de jur împrejur pentru a descoperi opera de artă creativă a fiului meu.

Picturile de pe pereți erau grozave. Liniile lor zimțate și culorile țipătoare vorbeau

despre pasiune și integritate individuală. Sau ceva de genul – nu sunt ceea ce ai

numi un expert în artă. Dar sunt un expert în localizarea lucrărilor fiului meu.

Semnul distinctiv al genialităţii sale artistice este un simplu abțibild pe care-l

aplică pe toate desenele sale. Nicio acțiune artistică nu este completă fără un

asemenea abțibild. Poate să fie o floare, o insectă, dar nota de final, încununarea,

este în mod inevitabil „Abțibildul”.

Am recunoscut repede desenul care părea să fie al fiului meu. În colțul din

stânga sus al unei creații în acuarelă de neidentificat era un abțibild roșu-negru cu o

gărgăriță. „Îl vezi pe al meu, tati?”, m-a întrebat înflăcărat.

Cu mândria tatălui lui Van Gogh am răspuns: „Bineînțeles. Ce abțibild

frumos!”

Cu o încredere în sine nonșalantă fiul meu mi-a răspuns: „Știu!”

Amplificarea frumuseții creației lui Dumnezeu este semnătura de calitate a

lucrării Sale, mândria operei Sale creative – un bărbat și o femeie. Au nume, fețe și

identități – la fel ca mine și ca tine. Umanitatea iese în evidență ca un abțibild

impresionant pe o lucrare deja frumoasă, semnalând gândurile cele mai mândre ale

lui Dumnezeu: Este al Meu și este bun. Ce creație! Ce creator! Privește povestea:

„Dumnezeu a făcut pe om după chipul Său, l-a făcut după chipul lui

Dumnezeu; parte bărbătească şi parte femeiască i-a făcut.” (Geneza 1:27)

„Iată cartea neamurilor lui Adam. În ziua când a făcut Dumnezeu pe om, l-a

făcut după asemănarea lui Dumnezeu. I-a făcut parte bărbătească şi parte

femeiască, i-a binecuvântat şi le-a dat numele de «om», în ziua când au fost

făcuţi.” (Geneza 5:1,2)

De ce sunt oamenii o parte atât de vitală a creațiunii? Creatorul îi face pe

bărbat și pe femeie după chipul și asemănarea Sa. Noi suntem abțibildul de pe

creația Sa. Uită pentru un moment felul în care suntem azi. Imaginează-ți fața lui

Dumnezeu (dacă poți) plină de mândrie atunci când l-a creat pe Adam și pe Eva și

când a zis că „toate sunt foarte bune”. Cine este acest Dumnezeu care creează

creaturi după chipul Său, ca El?

„El ne-a izbăvit de sub puterea întunericului şi ne-a strămutat în Împărăţia

Fiului dragostei Lui, în care avem răscumpărarea, prin sângele Lui, iertarea

păcatelor. El este chipul Dumnezeului celui nevăzut, Cel întâi născut din toată

zidirea. Pentru că prin El au fost făcute toate lucrurile care sunt în ceruri şi pe

pământ, cele văzute şi cele nevăzute: fie scaune de domnii, fie dregătorii, fie

domnii, fie stăpâniri. Toate au fost făcute prin El şi pentru El.” (Coloseni 1:13-16)

Ai înțeles? Mai citește un verset:

„După ce a vorbit în vechime părinţilor noştri prin proroci, în multe rânduri

şi în multe chipuri, Dumnezeu, la sfârşitul acestor zile, ne-a vorbit prin Fiul pe care

L-a pus moştenitor al tuturor lucrurilor şi prin care a făcut şi veacurile.” (Evrei

1:1,2)

Creatorul, cel care pune o ștampilă asupra lumii cu o imagine a Sa, sub

forma omenirii, este Fiul, Isus Hristos. Pe cât este de minunată realitatea lucrării de

creație a lui Dumnezeu, pe atât de frumoasă este realitatea angajamentului Său de a

ne reface drept creaturi prețioase ale Sale, devenind unul dintre noi.

Fraza cea mai importantă din Viața lui Hristos este: „Nimic din ce a fost făcut n-a fost făcut fără El.” Deși limbajul lui Ioan este filosofic, faptul că Isus este un agent activ la Creațiune amplifică angajamentul Său față de rasa umană. Creatorul devine una cu creația Sa.

Viața lui Hristos

Ioan 1:1-14

„La început era Cuvântul, şi Cuvântul era cu Dumnezeu, şi Cuvântul era

Dumnezeu. El era la început cu Dumnezeu. Toate lucrurile au fost făcute prin El; şi

nimic din ce a fost făcut n-a fost făcut fără El. În El era viaţa, şi viaţa era lumina

oamenilor. Lumina luminează în întuneric, şi întunericul n-a biruit-o. A venit un

om trimis de Dumnezeu: numele lui era Ioan. El a venit ca martor, ca să

mărturisească despre Lumină, pentru ca toţi să creadă prin el. Nu era el Lumina, ci

el a venit ca să mărturisească despre Lumină. Lumina aceasta era adevărata

Lumină, care luminează pe orice om, venind în lume. El era în lume, şi lumea a

fost făcută prin El, dar lumea nu L-a cunoscut. A venit la ai Săi, şi ai Săi nu L-au

primit. Dar tuturor celor ce L-au primit, adică celor ce cred în Numele Lui, le-a dat

dreptul să se facă copii ai lui Dumnezeu; născuţi nu din sânge, nici din voia firii

lor, nici din voia vreunui om, ci din Dumnezeu. Şi Cuvântul S-a făcut trup şi a

locuit printre noi, plin de har şi de adevăr. Şi noi am privit slava Lui, o slavă

întocmai ca slava Singurului născut din Tatăl.”

Trăim înt-o lume care adesea ne oprește din a vedea frumusețea Creatorului

și a creației Sale. Unii argumentează că nu există un Creator, că doar șansa a dat

naștere existenței vieții pe Pământ cu milioane de ani în urmă. Dar cei care cred

raportul Bibliei cu privire la începuturile noastre sunt înfiorați de Creator și

întreabă: „Cine este acest Dumnezeu uimitor care a creat lumea la viață prin

suflarea Sa?”

Întrebări deschise

Ce crezi că înseamnă să fii făcut după „chipul și asemănarea lui

Dumnezeu”? Ce licăriri din Dumnezeu mai vezi în alți oameni?

Roagă-i pe studenți să citească declarația de credință care rezumă ceea ce cred adventiștii de ziua a şaptea despre creațiune. Apoi roagă-i să citească fiecare verset și să scrie ceea ce cred că înseamnă.

Amintește-le cursanților că, atunci când creează lanțul de referințe despre poveștile Creației din Geneza 1 și 2, este recomandat să sublinieze propozițiile cheie și nu ambele capitole în totalitate. Este mai ușor de scos în evidență conturul săptămânii creaționale dacă subliniază doar părțile care descriu ceea ce a fost creat sau ziua în care a fost creat.

Noi credem

Creațiunea

   „Dumnezeu este Creator al tuturor lucrurilor și El a așezat în Scriptură

raportul autentic al activității Sale creatoare. În șase zile Dumnezeu «a făcut

cerurile și pământul» și toate ființele vii de pe pământ și S-a odihnit în ziua a

șaptea a acelei prime săptămâni. În acest fel, El a stabilit Sabatul ca un monument

permanent al încheierii lucrării Sale creatoare. Primul bărbat și prima femeie au

fost făcuți după chipul și asemănarea lui Dumnezeu, ca o încoronare a lucrării

creațiunii, dându-li-se stăpânire peste pământul întreg și fiind însărcinați cu

răspunderea de a se îngriji de el. Când lucrarea de creare a lumii a fost terminată,

ea era foarte bună, declarând slava lui Dumnezeu.”1

a. Geneza 1

b. Geneza 2

1 Seventh-day Adventists Believe, p. 68.

c. Exod 20:8-11

d. Psalmi 19:1-6

e. Psalmi 33:6,9

f. Psalmi 104

g. Evrei 11:3

Eu cred

Scrie propria declarație de credință cu privire la gloria creației. Poți alege să

te concentrezi pe frumusețe, unicitate și însemnătatea acestui eveniment sau te poți

decide să scrii despre convingerile tale în lumina ideilor actuale despre evoluție.

Cum să ne rugăm

În rugăciunile de săptămâna aceasta, conversează cu Dumnezeu despre

evenimentul creației. Poți să citești Geneza 1, să meditezi și să vorbești cu

Dumnezeu despre ce s-a întâmplat în fiecare zi a creațiunii. În cele din urmă, în

lumina minunii puterii creatoare a lui Dumnezeu, laudă-L pe Dumnezeu în această

săptămână pentru talentul Său creativ.

Mai mult decât cuvinte

Geniul creativ a lui Dumnezeu ne este descoperit în mai multe feluri. Cum

poți demonstra gloria lui Dumnezeu în lumea naturală sau în felul în care îți trăiești

viața ca încoronoare a lucrării Sale? Gândește-te la câteva căi palpabile de a face

acest lucru.

Interviu: Folosește următoarele întrebări:

Ce loc de pe Pământ îți amintește cel mai mult de puterea creatoare a lui

Dumnezeu și de ce? Ce experiență sau eveniment din viața ta te face să te gândești

la Creațiune? Ai avut vreodată o conversație cu cineva care nu crede în Dumnezeul

Creator? Descrie conversația și ceea ce ați discutat.

În oglindă

Scrie câteva gânduri în timp ce meditezi la crearea lumii, mai ales la

încununarea evenimentului – crearea oamenilor. Cum Îl glorificăm pe Dumnezeu

cu viețile noastre ca abțibild pe creația Sa? Reflectă la pasajul acesta și scrie-ți

gândurile și perspectiva.

Apocalipsa 14:7

„El zicea cu glas tare: «Temeţi-vă de Dumnezeu şi daţi-I slavă, căci a venit

ceasul judecăţii Lui; şi închinaţi-vă Celui ce a făcut cerul şi pământul, marea şi

izvoarele apelor!»”

Lecția 7 – Legea lui Dumnezeu

Înainte de a începe această lecție, roagă-i pe studenți să împărtășească ce au învățat din interviurile de săptămâna trecută.

Obiectiv: Cursanții vor descoperi principiul de bază al guvernării lui Dumnezeu (dragostea) și vor determina cum funcționează regulile împărăției lui Dumnezeu.

Povestirea introductivă conectează limbajul juridic și atitudinile rudelor prin alianță (n.tr.: engl. in-laws). O asemenea relație este sortită pierii de la început dacă singura legătură este cea juridică.

Povestire introductivă

Am auzit toate glumele, mai ales în cadrul nunților, despre temutele rude

prin alianță. Ele sunt oamenii care devin familia ta prin actul căsătoriei cu unul

dintre membrii familiei lor. (Aceasta este definiția mea). Așadar, când m-am

căsătorit cu Julie, mama lui Julie a devenit soacra mea – „mamă după lege” (n.tr.:

engl. mother-in-law). Deși conceptul nu este greu de priceput, nu-mi place

termenul „după lege”. Mulți au sentimente inconfortabile și stângace față de socrii

lor, dar eu îi iubesc atât de mult încât nici nu folosesc cuvântul „lege” pentru a

descrie relația cu ei. Dragostea descrie relația mea cu Julie și familia ei. Nu îi

iubesc doar pentru că sunt legat în mod legal de ei. Sunt mândru să fiu asociat cu

ei, pentru persoanele care sunt. Relația noastră s-ar stinge dacă ar fi bazată doar pe

o asociere juridică. Există două puncte importante în relația cu socrii: (1) căsnicia –

evident vitală și (2) mentalitatea noii familii. Acum aparțin de un grup mai mare

care iubește aceiași oameni pe care îi iubesc și eu.

Privește la felul în care Scriptura folosește analogia căsniciei pentru a

descrie felul în care relaționăm cu Dumnezeu:

„Cum se uneşte un tânăr cu o fecioară, aşa se vor uni fiii tăi cu tine; şi cum

se bucură mirele de mireasa lui, aşa Se va bucura Dumnezeul tău de tine.” (Isaia

62:5)

Curge dragoste din această analogie. Putem vedea ce simte Dumnezeu

pentru noi, copiii Săi. În Ieremia, El Își amintește de ascultarea copiilor lui Israel

cu aceeași atitudine și devoțiune profundă ca a fericirii conjugale:

„Du-te şi strigă la urechile cetăţii Ierusalimului: «Aşa vorbeşte Domnul:

„Mi-aduc aminte încă de dragostea pe care o aveai când erai tânără, de iubirea ta,

când erai logodită, când Mă urmai în pustiu, într-un pământ nesemănat.”»”

(Ieremia 2:2)

Pe măsură ce studiezi legea lui Dumnezeu, observă-L pe Isus cum încearcă

să arate că baza legii este un răspuns al dragostei și devoțiunii totale. Nu este doar

o listă de reguli care să-ți conducă viața, ci un mod de exprimare a modului în care

îi onorăm pe cei pe care îi iubim. Când ne apropiem de viața în familia lui

Dumnezeu, nu trebuie să avem o atitudine de asociere juridică, ci una de asociere

din dragoste.

Conform Scripturii, Legea era mai mult decât Cele Zece Porunci. Era

constituită din cele cinci cărți ale lui Moise, Profeții, Psalmii și întregul Vechi

Testament, după cum îl cunoaștem noi, dar și o tradiție orală.

Privește la scena din pasajul de mai jos și împărtășește gândurile tale cu

privire la felul în care Dumnezeu vrea ca noi să ne raportăm la lege și cum să o

facem plină de sens și practică.

Propoziția cea mai importantă din secțiunea Viața lui Hristos este: „Să iubeşti pe Domnul Dumnezeul tău cu toată inima ta, cu tot sufletul tău şi cu tot cugetul tău.” Dragostea este cuvântul legal.

Viața lui Hristos

Matei 22:34-40

„Când au auzit fariseii că Isus a astupat gura saducheilor, s-au strâns la un

loc. Şi unul din ei, un învăţător al Legii, ca să-L ispitească, I-a pus întrebarea

următoare: «Învăţătorule, care este cea mai mare poruncă din Lege?» Isus i-a

răspuns: «Să iubeşti pe Domnul Dumnezeul tău cu toată inima ta, cu tot sufletul

tău şi cu tot cugetul tău. Aceasta este cea dintâi şi cea mai mare poruncă. Iar a

doua, asemenea ei, este: Să iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi. În aceste două

porunci se cuprinde toată Legea şi Prorocii.»”

Mulți oameni din ziua de azi ignoră Cele Zece Porunci pentru că sunt reguli

expirate care nu mai au aplicare. Citind Cele Zece Porunci, întreabă-te: „Cum ar fi

această lume dacă am respecta poruncile?” Cât de aproape crezi că suntem de acest

moment? Crezi că vom ajunge vreodată acolo? Dacă da, ce va înlocui legea lui

Dumnezeu?

Una dintre neînțelegerile pe care ceilalți le au cu privire la adventism este că predicăm legalismul. Este posibil ca Biserica Adventistă să aibă oameni legaliști care practică legalismul, dar ceea ce predică despre relația dintre lege și har este clar, biblic și plin de sens pentru credincioși.

Roagă-i pe studenți să citească declarația de credință care rezumă ceea ce cred adventiștii de ziua a șaptea despre legea lui Dumnezeu. Apoi roagă-i să citească fiecare verset și să scrie ceea ce cred că înseamnă.

Noi credem

Legea lui Dumnezeu

„Marile principii ale Legii lui Dumnezeu sunt cuprinse în Cele Zece Porunci

şi exemplificate în viaţa Domnului Isus. Ele exprimă iubirea, voia şi hotărârile lui

Dumnezeu cu privire la comportarea şi relaţiile omului şi sunt obligatorii pentru

toţi oamenii din toate timpurile. Aceste precepte constituie baza legământului lui

Dumnezeu cu poporul Său şi etalonul după care se desfăşoară judecata lui

Dumnezeu. Prin intermediul Duhului Sfânt, ele scot în evidenţă păcatul şi trezesc

un simţământ al nevoii după un Mântuitor. Mântuirea este numai prin har şi nu

prin fapte, dar roada ei este ascultarea de porunci. Această ascultare dezvoltă

caracterul creştin şi are ca rezultat o stare de bine. Ea este o dovadă a iubirii

noastre faţă de Domnul şi a preocupării pentru concetăţenii noştri. Ascultarea care

vine din credinţă demonstrează puterea Domnului Hristos de a transforma viaţa şi

întăreşte în acest fel mărturisirea creştină.”1

a. Exod 20:1-17b. Psalmi 40:7,8c. Matei 22:36-40d. Deuteronom 28:1-14e. Matei 5:17-20f. Ioan 15:7-10g. 1 Ioan 5:3h. Psalmi 19:7-14

Folosind cuvintele tale, descrie în ce fel crezi că se raportează legea la cei care sunt salvați prin harul lui Dumnezeu și primiți în familia Sa.

Cum să ne rugăm

Când te rogi, gândește-te la felul în care păstrarea legii lui Dumnezeu ți-ar

schimba viața. Dacă ar fi să te decizi să ții poruncile Sale, ce ar trebui să faci? Ce

ar trebui să nu mai faci?

Scrie-I o rugăciune lui Dumnezeu despre angajamentele pe care va trebui să

le faci pentru fiecare poruncă și cum acestea îți vor face viața mai bună. Alege în

fiecare zi o altă poruncă la care să meditezi și pentru care să te rogi.

Mai mult decât cuvinte

Interviu: Invită pe cineva să-ți răspundă la următoarele întrebări:

Cum explici echilibrul dintre a fi salvat prin harul lui Dumnezeu și a asculta

de legea lui Dumnezeu?

Cum îți afectează calitatea vieții cotidiene păzirea poruncilor?

Care poruncă crezi că ar schimba lumea cel mai mult dacă toată lumea ar fi

convinsă de aceasta și ar începe să o păstreze?

1 Seventh-day Adventists Believe, p. 232.

Cercetarea caracterului

Săptămâna aceasta încearcă să cunoști pe cineva mai bine. Pune-i întrebări

care să ajungă la esența a cine e cu adevărat. De exemplu: „Ce îți place să faci cu

adevărat?”, sau: „Ce vrei să devii?” Pe măsură ce începi să cunoști această

persoană, gândește-te la felul în care poți începe să-L cunoști pe Dumnezeu mai

bine.

Fă o listă cu câteva lucruri pe care vrei să le cunoști despre caracterul lui

Dumnezeu, cine este El și cum este El. Citește și reflectă la rugămintea lui Filip:

„Arată-ne pe Tatăl.” (Ioan 14:6-10)

În oglindă

În ce fel te-a ajutat acest studiu să vezi mai clar caracterul lui Dumnezeu? În

ce moduri descoperă legea lui Dumnezeu felul în care este El?

Lecția 8 – Sabatul

Roagă-i pe studenți să împărtășească ce au învățat din interviurile și exercițile de săptămâna aceasta.

Obiectiv: Cursanții vor explora frumusețea și promisiunea care există în păstrarea Sabatului, ca aducere aminte permanentă a revendicării umanității a lui Dumnezeu.

Întrebările deschise/de perspectivă îți vor permite să te concentrezi asupra aspectului Sabatului care crezi că are nevoie de subliniere. De exemplu, te poți concentra în acest studiu asupra clarificării a felului în care, când și de ce ar trebui păstrat Sabatul.

Întrebări deschise

Ordonează după importanță (1 – cel mai important, 5 – cel mai puțin

important)

Sabatul este despre:

___ Slujirea altora cu dragoste

___ Odihna de munca fizică

___ Închinarea alături de ceilalți credincioși

___ Timpul cu familia

___ Oprirea activităților normale pentru a comunica cu Dumnezeu

Povestire introductivă

Este un fapt bine cunoscut că nu toți studenții învață la fel. Unii învață

vizual, alții cu ajutorul muzicii și alții folosindu-și mâinile. Această zi, despre care

urmează să povestesc, avea să devină unul dintre acele momente din sălile de curs

în care toți au ceva de învățat, mai ales profesorul.

Clasa era compusă aproape exclusiv din studenți de anul I, care urmau un

curs despre viața și lucrarea lui Hristos. Ca profesor am conceput o serie de căi

pentru a-i angaja într-o descoperire activă a tematicilor din evanghelii. Cu toate

aceastea, nu aș fi putut niciodată – nici într-o mie de ani – să concep un plan atât

de puternic încât fiecare student să plece fiind o persoană diferită.

Era Ziua Veteranilor. De obicei plănuiam o discuție în care studenții puteau

spune ceva prin care să aprecieze veteranii din viața lor. Dar uitasem total de

sărbătoare. Ceea ce e și mai dificil de imaginat este faptul că singurul student care

nu era în anul I servise în Vietnam. Lucrările lui John, care descriau ororile

războiului – prieteni omorâți, sate decimate – împleteau adevărurile minunate ale

Salvatorului în experiența sa traumatică. El își împărtășea șocul și mânia pe care o

simțea când s-a întors acasă, unde țara pentru care și-a riscat viața să o protejeze îl

trata rău. Cum am putut să uit de aceste lucruri tocmai în acea zi?

Am realizat abia în primele minute ale cursului. Pe când studenții completau

un test, am privit spre calendar – Ziua Veteranilor. Când și-au predat lucrările am

crezut că pot salva situația. „Câți dintre voi au știut că azi e Ziua Veteranilor?”, am

întrebat. M-au privit gol. John se uita în tăcere la banca sa, fără a vrea să ridice

privirea.

„Așa e; la alte facultăți nu trebuie să se vină azi la școală!”, a observat unul

dintre studenți.

Un altul i s-a alăturat: „Știu, această facultate ne jefuiește în mod constant de

zilele noastre libere legale.” Ceilalți au murmurat în acord cu ei și în aer începuse

să plutească speranța că le voi da liber. Începusem să-mi doresc să mă înghită

pământul.

„Avem nevoie de o zi liberă.”

„Am atât de mult de învățat.”

„E o zi națională, ca Ziua Muncii!”

„Ar trebui să fim plecați cu cortul.”

Am aruncat o privire la John în timp ce studenții se holbau la mine. Fața sa

era roșie, fie de rușine, fie de mânie – nu puteam să-mi dau seama. S-a făcut

liniște. Gravitatea momentului începea să-și facă loc în mințile câtorva studenți,

care și-au amintit de prima zi, când ne-am prezentat fiecare. John a menționat

atunci că se afla la facultate datorită unei burse pe care o primise în urma slujirii

sale în Marină.

Realizând că nu puteam să evit sau să rezolv tensiunea, mi-am asumat

responsabilitatea uitării de această zi. Cerându-mi scuze în mod personal față de

John, am menționat celorlalți prezenți că John servise în Vietnam. Un student

grijuliu din primul rând a întrebat încet: „Cum a fost acolo?”

Nimeni nu mai pusese o astfel de întrebare niciodată, care să capteze atenția

tuturor. John, deși era vizibil rușinat, a menționat pe scurt detaliile elementare ale

războiului din Vietnam – vremea, oamenii, terenul și condițiile de trai. Se făcuse

din nou liniște. „Ai pierdut vreodată un prieten în luptă?”, a întrebat cineva.

Întrebările și răspunsurile au continuat pentru restul orei. Ziua Veteranilor devenise

ceea ce trebuia să fie de la bun început.

Sabatul își pierduse frumusețea și onoarea pentru mulți din timpul lui

Hristos. Regulile și condițiile puse l-au ținut ascuns de scopul său inițial. Îl vedem

pe Isus din nou încercând să zguduie oamenii din subestimarea religiei și trezind o

experiență care demonstra harul lui Dumnezeu și puterea Sa măreață în viețile

ființelor create de El.

Pasajul cel mai important apare la sfârșitul povestirii, când Isus îi critică pe farisei pentru ipocrizia lor, zicând: „Oare în ziua Sabatului nu-şi dezleagă fiecare din voi boul sau măgarul de la iesle şi-l duce de-l adapă? Dar femeia aceasta, care

este o fiică a lui Avraam şi pe care Satana o ţinea legată de optsprezece ani, nu trebuia oare să fie dezlegată de legătura aceasta în ziua Sabatului?” Nu rata ținta semnificației Sabatului – femeia. Sabatul era despre ea și Creatorul ei. Însăși esența păstrării Sabatului trebuie să aibă mai mult de-a face cu oamenii decât orice altceva.

Viața lui Hristos

Luca 13:10-16

„Isus învăţa pe norod într-o sinagogă în ziua Sabatului. Şi acolo era o femeie

stăpânită de optsprezece ani de un duh de neputinţă; era gârbovă şi nu putea

nicidecum să-şi îndrepte spatele. Când a văzut-o Isus, a chemat-o şi i-a zis:

«Femeie, eşti dezlegată de neputinţa ta.» Şi-a întins mâinile peste ea: îndată s-a

îndreptat şi slăvea pe Dumnezeu. Dar fruntaşul sinagogii, mâniat că Isus săvârşise

vindecarea aceasta în ziua Sabatului, a luat cuvântul şi a zis norodului: «Sunt şase

zile în care trebuie să lucreze omul; veniţi, dar, în aceste zile să vă vindecaţi, şi nu

în ziua Sabatului!» «Făţarnicilor», i-a răspuns Domnul, «oare în ziua Sabatului nu-

şi dezleagă fiecare din voi boul sau măgarul de la iesle şi-l duce de-l adapă? Dar

femeia aceasta, care este o fiică a lui Avraam şi pe care Satana o ţinea legată de

optsprezece ani, nu trebuia oare să fie dezlegată de legătura aceasta în ziua

Sabatului?»”

Când studiezi adevărul Sabatului zilei a șaptea, ia în considerare următoarele

întrebări:

Care este scopul Sabatului?

În ce fel a dat Isus un exemplu de păstrare a Sabatului?

Cum Îl putem onora pe Dumnezeu cu timpul nostru în ziua a șaptea a

săptămânii?

Roagă-i pe studenți să citească declarația de credință care rezumă ceea ce cred adventiștii de ziua a șaptea despre Sabat. Apoi roagă-i să citească fiecare verset și să scrie ceea ce cred că înseamnă.

Am auzit cu toții o sumedenie de motive pentru a ține prima zi a săptămânii drept sfântă în loc de Sabatul evreiesc. Îmi amintesc că am citit un comentariu al Genezei care susținea că Dumnezeu S-a odihnit în ziua a șaptea, dar că nu a ordonat nimănui să facă același lucru. Pentru multe denominațiuni, pur și simplu

implică prea multe lucruri chiar și să-și imagineze să păstreze Sabatul zilei a șaptea.

Noi credem

Sabatul

„Binefăcătorul Creator, după cele șase zile ale creațiunii, S-a odihnit în cea

de-a șaptea zi și a instituit Sabatul pentru toți oamenii, ca un monument de aducere

aminte al creațiunii. Porunca a patra a Legii de neschimbat a lui Dumnezeu cere

păzirea Sabatului zilei a șaptea ca zi de odihnă, de închinare și slujire, în armonie

cu învățătura și practica lui Isus, Domnul Sabatului. Sabatul este o zi de plăcută

comuniune cu Dumnezeu și cu alți credincioși. El este un simbol al răscumpărării

în Hristos, un semn al sfințirii noastre, o dovadă a loialității și o pregustare a

viitorului nostru veșnic în Împărăția lui Dumnezeu. Sabatul este semnul perpetuu

al lui Dumnezeu, al legământului veșnic dintre El și poporul Său. Păzirea plină de

bucurie a acestui timp sfânt, de seara și până seara, de la apus de soare până la apus

de soare, este o celebrare a actelor creatoare și răscumpărătoare ale lui

Dumnezeu.”1 (Creează un șir de referințe în Biblia ta și notează-ți lucrurile care nu-

ți sunt clare sau care au o însemnătate anume.)

a. Geneza 2:1-3

b. Exod 20:8-11

c. Deuteronom 5:12-15

d. Exod 31:13-17

e. Luca 4:16

f. Ezechiel 20:12,20

g. Matei 12:1-12

h. Isaia 58:13,14

i. Isaia 56:5,6

Cum să ne rugăm1 Seventh-day Adventists Believe, p. 248.

Vorbește cu Dumnezeu despre ce iubești cu adevărat cu privire la ziua

Sabatului și despre ceea ce te frustrează sau în legătură cu ce ești confuz.

Mai mult decât cuvinte

Interviu: Invită pe cineva să-ți împărtășească perspectiva lui asupra

experienței Sabatului. Întreabă:

Descrie cel mai de însemnătate Sabat pe care l-ai avut vreodată.

Care este motivul principal pentru care ții Sabatul? În ce fel modelează

acesta relația ta cu Dumnezeu?

După ce principii sau criterii alegi ce să faci și ce să nu faci în ziua

Sabatului?

Când termini acest studiu, recitește pasajul din Viața lui Hristos și planifică-

ți următorul Sabat după modelul dat de Isus. Fă-o împreună cu alți credincioși care

au aceeași dorință de a-și reaminti cine este Dumnezeu și de ce vrea să ne oprim și

să ne amintim de creația Sa. (Notează-ți lucrurile pe care vrei să le faci și

împărtășește-le cu partenerul și prietenii tăi.)

În oglindă

Meditează la următoarea declarație: „Păstrarea Sabatului biblic poate fi o

invadare în viața ta.” În ce fel ne invadează Sabatul stilul de viață?

Reflectă la felul în care Sabatul ne poate reorienta prioritățile, relațiile și

experiența spirituală.

Ce se va schimba în viața ta acum că înțelegi scopul Sabatului și bucuria

care te așteaptă?

Lecția 9 – Viața, moartea și învierea lui Hristos

Înainte de a începe acest studiu, roagă-i pe cursanți să împărtășească ce au învățat din interviurile de săptămâna aceasta.

Obiectiv: Studenții se vor afunda în povestirile care descriu semnificația vieții, morții și învierii lui Hristos și apoi se vor decide cum vor răspunde cererilor lui Hristos.

Povestire introductivă

„Pe vremea timpurilor grele, în întunericul iernii, într-un sat de eschimoși

din Alaska, un tânăr cu un curaj de neegalat iese în gerul aspru pentru a căuta

mâncare pentru poporul său. Înarmat cu un băț ascuțit și compasiune pentru sătenii

înfometați, se plimbă, anticipând atacul ursului polar. Neavând o teamă naturală de

ei, ursul polar atacă și mănâncă oameni. Pentru a fi atacat, vânătorul eschimos își

flutură brațele și sulița pentru a mânia ursul și pentru a-l face să se ridice pe

picioarele din spate; și atunci, vânătorul îndreaptă sulița spre inima ursului, acesta

căzând cu toată greutatea pe suliță. Având inima străpunsă, ursul mai trăiește

destul cât să rănească sau să ucidă acest nobil vânător. Familia și prietenii iubitori

pornesc apoi pe urmele sale, în afara satului, și găsesc mâncarea pentru a

supraviețui și dovada unui curaj profund.”1

Ilustrația descrie în mod minunat curajul, angajamentul față de familie și

prieteni și dispoziția de a-și da viața pentru cei dragi. Dar analogiile de acest gen

au probleme.

Una dintre ele implică fapul că un vânător curajos își riscă viața pentru

supraviețuirea celor dragi. Problema? Știu o mulțime de oameni atei care și-ar risca

viața pentru familia lor, cu atât mai mult pentru copiii lor. În mod cert și au aș

face-o. Dacă ar trebui să aleg între mine și fiul meu cu păr bălai și rânjetul lui

dezarmant, mi-aș da viața pentru el. Sunt sigur că chiar și cei care susțin că sunt

sceptici sau atei ar face la fel. Eschimosul face ceea ce oricine ar face pentru cei

dragi. Tu nu ai face același lucru? Diferența este că Hristos a înfruntat ursul (să

zicem) pentru toți – oricine. Indiferent dacă ei Îl iubeau sau nu. Romani 5:8 spune:

„Dar Dumnezeu Îşi arată dragostea faţă de noi prin faptul că, pe când eram noi încă

păcătoşi, Hristos a murit pentru noi.” Adică, pe când eram încă inamicii Lui: plini

de ură, răzvrătiți, nerecunoscători, inconsistenți, antipatici, psihotici, perverși,

nebuni și fără niciun merit. Adevărul este că, deși mi-aș da viața pentru fiul meu 1 James S. Hewett, Illustrations Unlimited, p. 68, 69.

fără să stau pe gânduri, mă îndoiesc că aș muri pentru inamicul meu. Dar Isus a

făcut-o.

Cealaltă problemă ridicată de această ilustrație este noțiunea că acel

eschimos curajos putea sau nu să supraviețuiască. Există o șansă să

supraviețuiască, cu cicatrici sau chiar și fără un picior sau o mână. Ne asumăm

riscuri mereu. Dar când Hristos a venit ca bebeluș, a fost destinat morții – morții pe

cruce. Nu avea de ales, nu avea cum altfel să te salveze pe tine și pe mine. În

Ghetsemani, Isus a înțeles în mod clar că voia Tatălui era calea crucii. Avea, de

fapt, să experimenteze o separare oribilă de Tatăl. Sfântul Dumnezeu avea să-L

considere păcătos astfel încât eu și cu tine să fim „neprihăniți înaintea lui

Dumnezeu”. Era un lucru sigur. Avea să moară și avea să fie teribil.

Problema finală are legătură cu cei din iglu – adică noi. Eu și cu tine am

merge pe urmele eschimosului curajos pentru că ar însemna supaviețuirea noastră.

Din nefericire, mulți rămân în iglu și nu fac niciodată călătoria până la Calvar

pentru a primi harul salvator care vine de la Fiul sacrificat. Credem că putem

supraviețui iernii pe cont propriu. Este prea frig afară pentru a părăsi igluul. Nu

avem încălțările potrivite sau suntem prea ocupați cu decorarea interioară a

igluului. E nebunesc, știu. Dar ăștia suntem.

C.S. Lewis a evidențiat un lucru interesant când a spus: „Un om care ar fi

fost un om simplu și ar fi spus lucrurile pe care Isus le spunea nu ar fi fost un

învățător moral prea grozav. Ar fi ori un lunatic – la același nivel cu cel care crede

că e un ou fiert – ori ar fi dracul din iad. Trebuie să alegi. Fie acest om a fost și este

Fiul lui Dumnezeu, fie a fost un nebun sau mai rău.”2

Isus a menționat rar de ce a venit pe Pământ. Dar putem vedea o frântură din

scopul lui Dumnezeu pentru a trimite pe Fiul Său în lume în fiecare conversație.

Observă ceea ce a spus despre Sine și reflectă la fiecare declarație și ce înseamnă

misiunea Sa pentru tine, când te predai cu totul Lui.

Când studenții citesc următoarele pasaje din secțiunea Viața lui Hristos, roagă-i să sublinieze propozițiile care demonstrează misiunea și scopul vieții lui Hristos.

2 C. S. Lewis, Mere Christianity, p. 40, 41.

Viața lui Hristos

Matei 9:11-13

„Fariseii au văzut lucrul acesta şi au zis ucenicilor Lui: «Pentru ce mănâncă

Învăţătorul vostru cu vameşii şi cu păcătoşii?» Isus i-a auzit şi le-a zis: «Nu cei

sănătoşi au trebuinţă de doctor, ci cei bolnavi. Duceţi-vă de învăţaţi ce înseamnă:

„Milă voiesc, iar nu jertfă!” Căci n-am venit să chem la pocăinţă pe cei neprihăniţi,

ci pe cei păcătoşi.»”

Matei 20:20-28

„Atunci mama fiilor lui Zebedei s-a apropiat de Isus împreună cu fiii ei şi I

s-a închinat, vrând să-I facă o cerere. El a întrebat-o: «Ce vrei?» «Porunceşte», I-a

zis ea, «ca, în Împărăţia Ta, aceşti doi fii ai mei să şadă unul la dreapta şi altul la

stânga Ta.» Drept răspuns Isus a zis: «Nu ştiţi ce cereţi. Puteţi voi să beţi paharul

pe care am să-l beau Eu şi să fiţi botezaţi cu botezul cu care am să fiu botezat Eu?»

«Putem», I-au zis ei. Şi El le-a răspuns: «Este adevărat că veţi bea paharul Meu şi

veţi fi botezaţi cu botezul cu care am să fiu botezat Eu; dar a şedea la dreapta şi la

stânga Mea nu atârnă de Mine s-o dau, ci este păstrată pentru aceia pentru care a

fost pregătită de Tatăl Meu.» Cei zece, când au auzit, s-au mâniat pe cei doi fraţi.

Isus i-a chemat şi le-a zis: «Ştiţi că domnitorii Neamurilor domnesc peste ele, şi

mai-marii lor le poruncesc cu stăpânire. Între voi să nu fie aşa. Ci oricare va vrea

să fie mare între voi să fie slujitorul vostru; şi oricare va vrea să fie cel dintâi între

voi să vă fie rob. Pentru că nici Fiul omului n-a venit să I se slujească, ci El să

slujească şi să-Şi dea viaţa ca răscumpărare pentru mulţi.»”

Luca 19:5-10

„Isus, când a ajuns la locul acela, Şi-a ridicat ochii în sus şi i-a zis: «Zachee,

dă-te jos degrabă, căci astăzi trebuie să rămân în casa ta.» Zacheu s-a dat jos în

grabă şi L-a primit cu bucurie. Când au văzut lucrul acesta, toţi cârteau şi ziceau:

«A intrat să găzduiască la un om păcătos!» Dar Zacheu a stat înaintea Domnului şi

I-a zis: «Iată, Doamne, jumătate din avuţia mea o dau săracilor; şi, dacă am

năpăstuit pe cineva cu ceva, îi dau înapoi împătrit.» Isus i-a zis: «Astăzi a intrat

mântuirea în casa aceasta, căci şi el este fiul lui Avraam. Pentru că Fiul omului a

venit să caute şi să mântuiască ce era pierdut.»”

Matei 5:17,18

„Să nu credeţi că am venit să stric Legea sau Prorocii; am venit nu să stric,

ci să împlinesc. Căci adevărat vă spun, câtă vreme nu va trece cerul şi pământul, nu

va trece o iotă sau o frântură de slovă din Lege, înainte ca să se fi întâmplat toate

lucrurile.”

Roagă-i pe studenți să citească declarația de credință care rezumă ceea ce cred adventiștii de ziua a șaptea despre viața, moartea și învierea lui Hristos. Apoi roagă-i să citească fiecare verset și să scrie ceea ce cred că înseamnă.

Gândește-te la acest citat din Tragedia Veacurilor: „Ar fi bine pentru noi să petrecem o oră în fiecare zi, meditând la viața lui Hristos. Ar trebui să o luăm pas cu pas și să permitem imaginației noastre să priceapă fiecare scenă, în mod special cele de la sfârșit. Astfel, reflectând la sacrificiul Său pentru noi, credința noastră în El va fi mai constantă, dragostea noastră va fi trezită și vom deveni insuflați de spiritul Său. Dacă vrem să fim salvați trebuie să învățăm lecția penitenței și a umilinței la piciorul crucii.” (p. 83)

Întreabă participanții ce cred că s-ar schimba în ziua lor dacă ar începe-o așa. Fii specific.

Noi credem

Viața, moartea și învierea lui Hristos

„În viaţa Domnului Hristos, de desăvârşită ascultare de voinţa lui

Dumnezeu, în suferinţele Sale, în moartea şi învierea Sa, Dumnezeu a prevăzut

singurul mijloc de ispăşire pentru păcatul neamului omenesc, astfel ca aceia care

prin credinţă primesc această ispăşire să poată avea viaţa veşnică şi întreaga

creaţiune să poată înţelege mai bine sfânta şi infinita iubire a Creatorului. Această

ispăşire desăvârşită apără neprihănirea Legii lui Dumnezeu şi bunătatea

caracterului Său, căci condamnă păcatul nostru şi, în acelaşi timp, ea aduce

împăcare şi regenerare, asigură iertarea noastră. Moartea Domnului Hristos este

înlocuitoare şi expiatoare. Învierea Domnului Isus Hristos proclamă triumful lui

Dumnezeu asupra forţelor răului şi, acelora care acceptă ispăşirea, le asigură

biruinţa finală asupra păcatului şi a morţii. Ea declară domnia Domnului Isus

Hristos, înaintea căruia fiecare genunchi din Ceruri şi de pe Pămînt se va pleca.”3

Creează un șir de referințe cu următoarele pasaje din Biblie și comentează în

dreptul fiecăruia ceea ce îți spune despre unde te afli în viața ta azi.

a. Ioan 3:16

b. Isaia 53

c. 1 Petru 2:21,22

d. 1 Ioan 2:2; 4:10

e. Coloseni 2:15

f. Filipeni 2:6-11

Cum să ne rugăm

Imaginează-ți momentele finale din viața lui Hristos la Calvar. În timp ce-ți

imaginezi scena, ascultă vocile, simte ura din aer. După ce meditezi la cruce,

spune-I lui Dumnezeu ceea ce simți că trebuie să-I spui. Dacă Dumnezeu ți-ar

vorbi în lumina crucii, ce crezi că ar spune despre viața ta acum?

Mai mult decât cuvinte

Interviu: Întreabă pe cineva despre care știi că meditează la lucrurile

spirituale următoarele lucruri:

Dacă ai avea doar trei povestiri sau evenimente de împărtășit despre viața lui

Hristos, pe care le-ai alege și de ce?

Care crezi că este cel mai important enunț din cele patru evanghelii?

Împărtășește o experiență, povestire sau eveniment din viața ta când viața lui

Hristos a avut o însemnătate specială pentru tine. (Dă-i timp să răspundă.)

Găsim în Biblie povestiri esențiale care fac mesajul Scripturii real și

schimbător de vieți. Ce momente din viața ta au fost fundamentale? (Alege trei.)

3 Seventh-day Adventists Believe, p. 106.

În oglindă

În ce fel te-a ajutat acest studiu despre viața și misiunea lui Isus? Despre ce

ai vrea să știi mai multe?

Lecția 10 – Cina Domnului

Înainte de a începe acest studiu, roagă-i pe cursanți să împărtășească ce au învățat din interviurile și exercițiile de săptămâna aceasta.

Obiectiv: Cursanții vor înțelege importanța simbolurilor care le reamintesc și reînnoiesc credința lor și în același timp vor descoperi bucuria sfântă pe care credincioșii o pot experimenta sărbătorind harul împreună cu ceilalți.

Din păcate, multe biserici raportează un număr scăzut de membri prezenți în Sabatele în care se serbează Cina Domnului. De ce crezi că oamenii tind să evite serviciul de împărtășire?

Povestire introductivă

Coliziunea era iminentă. Eu mă grăbeam să iau colțul, iar Karen, care se

îndrepta spre mine, nu se uita în jur și nici nu se aștepta ca eu să vin cu viteză de

după colț. Duceam lipsă de diaconi în acel Sabat, așa că alergam în jurul bisericii,

cu mâinile strânse pe tava argintie cu păhărele de must și bucățele de pâine. Chiar

în momentul în care ne-am ciocnit mâ gândeam: Sper că nu vine nimeni de după

colț, pentru că dacă vine… Bum! Mustul a zburat în toate direcțiile în timp ce

păhărelele se rostogoleau pe jos. Karen avea stropi de must pe rochia ei galbenă.

Eram ultima persoană peste care voia sau se așteapta să dea – în mod literal.

„Îmi pare rău!”, a strigat ea. „Bănuiesc că te întrebi de ce plec.”

„Păi, de fapt, acum sunt puțin cam ud, deci nu am avut prea mult timp să mă

gândesc încotro te îndrepți. Pleci pentru că este Sabatul Cinei?” (Dacă ăsta ar fi

fost motivul, mamă, ce i-aș mai fi zis.)

A dat din cap. „Nu am știut că e azi și în ultima vreme… ăăă… nu cred că ar

trebui să iau Cina azi.”

Am ridicat păhărelele și pâinea și le-am pus înapoi pe tavă. „Te-ar deranja

să-mi spui de ce simți că nu ar trebui să participi?”

Și-a întors privirea. „Pur și simplu nu am fost prea aproape de Dumnezeu în

ultima vreme și nu cred că merit să iau Cina.”

M-am gândit un moment la ceea ce a zis. „Karen, vreau să știi că atunci când

ești departe de Dumnezeu ești cel mai pregătit să iei Cina. Cina nu este pentru cei

care sunt pregătiți; este pentru aceia care sunt conștienți de păcătoșenia lor și care

vor să-și amintească de lucrarea plină de har a lui Dumnezeu de la Calvar. Când te

simți departe, atunci ai cea mai mare nevoie. Cu toții uităm semnificația

sacrificului lui Hristos, așa că facem acest serviciu divin pentru a ne aminti, nu

pentru a arăta cât suntem de pregătiți. În plus, dacă nu participi la Sfânta Cină,

pastorul tău te va alerga și te va boteza cu must până îți revizuiești atitudinea!”, i-

am spus zâmbind strâmb. S-a uitat la mine și a râs. Ne-am întors în biserică și ea s-

a așezat, iar eu am mers la bucătărie să iau must.

În timpul momentului de mărturisire, Karen s-a ridicat și a spus congregației

despre coliziunea ei. „Am simțit nevoia să stau departe. Cred că ceea ce își dorește

Satana cel mai mult este să ne facă să plecăm atunci când speranța lui Dumnezeu

ne trage tot mai aproape.”

Incidentul ne-a amintit tuturor de harul uimitor a lui Dumnezeu. „Faceți

acest lucru spre amintirea mea”, a spus Isus. „Amintiți-vă de Mine.” Uneori

ezitarea noastră implică conștientizarea puternică a păcatului. Nu te-ai putea lovi

(exceptând cazul lui Karen) de o oportunitate mai bună de a primi har. Cina este

pentru aceia care știu că au nevoie.

De ce te folosești pentru a-ți reaminti de lucrurile importante din viața ta? O

listă? O sfoară în jurul degetului? În lumea noastră alertă este ușor să uităm și cele

mai importante lucruri. Dumnezeu a intenționat ca Cina Domnului să fie o aducere

aminte activă (la fel cum Sabatul este o aducere amintere a lui Dumnezeu ca

Creator) că Hristos este Salvatorul și Domnul nostru. Citește următoarele versete și

observă în ce fel această cină este mai mult decât o „ultimă masă”.

Pasajul cel mai important din lecția despre Cina Domnului este încorporat în inima serviciului: „Acesta este sângele Meu, sângele legământului celui nou, care se varsă pentru mulţi.” Pentru mulți? Deși cei prezenți erau puțini, experiența serbării Cinei Domnului a devenit una dintre caracteristicile majore ale bisericii. Întreabă cursanții în ce fel ar putea o biserică să îmbogățească sau să aprofundeze însemnătatea serviciului.

Viața lui Hristos

Marcu 14:17-26

„Seara, Isus a venit cu cei doisprezece. Pe când şedeau la masă şi mâncau,

Isus a zis: «Adevărat vă spun că unul din voi, care mănâncă cu Mine, Mă va

vinde.» Ei au început să se întristeze şi să-I zică unul după altul: «Nu cumva sunt

eu?» «Este unul din cei doisprezece», le-a răspuns El, «şi anume, cel ce întinde

mâna cu Mine în blid. Fiul omului, negreşit, Se duce după cum este scris despre El.

Dar vai de omul acela prin care este vândut Fiul omului! Mai bine ar fi fost pentru

el să nu se fi născut.» Pe când mâncau, Isus a luat o pâine; şi, după ce a

binecuvântat, a frânt-o şi le-a dat, zicând: «Luaţi, mâncaţi, acesta este trupul Meu.»

Apoi a luat un pahar şi, după ce a mulţumit lui Dumnezeu, li l-a dat, şi au băut toţi

din el. Şi le-a zis: «Acesta este sângele Meu, sângele legământului celui nou, care

se varsă pentru mulţi. Adevărat vă spun că, de acum încolo, nu voi mai bea din

rodul viţei, până în ziua când îl voi bea nou în Împărăţia lui Dumnezeu.» După ce

au cântat cântările de laudă, au ieşit pe Muntele Măslinilor.”

Luca 24:30,31

„Pe când şedea la masă cu ei, a luat pâinea; şi, după ce a rostit

binecuvântarea, a frânt-o şi le-a dat-o. Atunci li s-au deschis ochii şi L-au

cunoscut; dar El S-a făcut nevăzut dinaintea lor.”

Roagă-i pe studenți să citească declarația de credință care rezumă ceea ce cred adventiștii de ziua a șaptea despre Cina Domnului. Apoi roagă-i să citească fiecare verset și să scrie ceea ce cred că înseamnă.

Când credincioșii participă la Cina Domnului, acest lucru reprezintă și o serbare plină de speranță a celei de-a doua veniri a lui Hristos. Isus a promis că nu va mai bea din rodul viței până când nu vom fi împreună în împărăția Sa. Pe

măsură ce studiază pasajele care descriu semnificația Cinei Domnului nostru, încurajează studenții să facă un angajament decisiv de a lua parte la acest dar al aducerii aminte.

Noi credemCina Domnului

„Cina Domnului este o participare la simbolurile trupului și sângelui lui Isus,

ca o expresie a credinței în El, Domnul și Mântuitorul nostru. În această experiență

a comuniunii, Hristos este prezent pentru a Se întâlni cu poporul Său și a-l întări.

Împărtășindu-ne cu bucurie, noi vestim moartea Domnului până ce El va reveni.

Pregătirea pentru Cina Domnului cuprinde cercetarea de sine, pocăința și

mărturisirea. Învățătorul a rânduit serviciul spălării picioarelor, care înseamnă o

reînnoire a curățirii, o expresie a dispoziției de a sluji unul altuia în umilință,

asemenea lui Hristos, și de a uni inimile noastre în dragoste. Serviciul Cinei este

deschis tuturor credincioșilor creștini.”1

a. 1 Corinteni 10:16,17; 11:23-30

b. Matei 26:17-30

c. Apocalipsa 3:20

d. Ioan 6:48-63

e. Ioan 13:1-7

Cum să ne rugăm

Scrie o rugăciune lui Dumnezeu, concentrându-te pe ceea ce îți amintești cel

mai bine de la Calvar și sacrificiul pe care Hristos l-a plătit pentru tine acolo.

Invită-L pe Dumnezeu să-ți amintească și pe alte căi de relația ta cu El.

Mai mult decât cuvinte

    Ia parte la un serviciu divin de împărtășire sau participă la o cină memorială

a morții Domnului. Fă acest lucru cu prietenii tăi sau cu partenerul tău de studiu.

Reflectă la momentele de la Calvar și apoi planifică evenimentul.

Interviu: Invită pe cineva să-ți răspundă la următoarele întrebări:1 Seventh-day Adventists Believe, p. 194.

Împărtășește cea mai memorabilă Cină. De ce a fost atât de specială?

Cum poate o persoană să experimenteze adevărata semnificație a Cinei și să

o facă cât mai plină de însemnătate posibil?

În ce fel este spălarea picioarelor o parte importantă din experiența Cinei?

În oglindă

Reflectă la părțile din relația ta cu Dumnezeu despre care tinzi să uiți și

notează-ți câteva idei care te pot ajuta să-ți amintești de lucrarea plină de har a lui

Dumnezeu din viața ta.

   

Lecția 11 – Daruri spirituale

Înainte de a începe această lecție, înălțați o rugăciune specială ca Dumnezeu să vă îndrume în timpul petrecut împreună.

Obiectiv: Cursanții vor căuta să interacționeze cu Dumnezeu cu privire la darurile lor spirituale, identitatea lor și scopul lor de creștini, învățând să-I slujească lui Dumnezeu în spiritul Său.

Într-un fel, subiectul darurilor spirituale poate fi unul dintre cele mai importante studii pe care o persoană tânără le poate parcurge. Nu pentru că doctrina este superioară, ci pentru că nevoia de lucrători în Biserica Adventistă este mare. Studiul lui Roger Dudley, desfășurat de-a lungul a zece ani, pentru a determina de ce tinerii adventiști părăsesc biserica, a scos la iveală faptul că 50% pleacă până la vârsta de 25 de ani. De ce? Are prea puțin de-a face cu învățăturile bisericii și are totul de-a face cu lucrul pentru Hristos. Spune-le studenților că orice ar face, trebuie să ducă la bun sfârșit descoperirea darurilor pe care Dumnezeu li le-a oferit pentru a răspândi evanghelia. Trup. Unitate. Părți. Egalitate. Construiește. Cuvintele sunt toate o parte dintr-o metaforă puternică a vieții bisericii.

Povestire introductivă

De fiecare dată când cumpăr ceva important fac două lucruri: (1) cumpăr o

garanție extinsă și (2) mă rog. Mă rog pentru că dacă ceea ce cumpăr se strică, nu

am niciun fel de talent mecanic pentru a repara. Îmi amintesc că lucram cu tata la

mașină. Când m-a rugat să-i dau șurubelnița în cruce (n.tr.: engl. Phillips

screwdriver), am ieșit din garaj și am mers spre casa lui Phillip (locuia cam șase

case mai încolo) pentru a împrumuta șurubelnița lui. Nu aveam habar de ce aceasta

era așa de specială, dar am făcut ceea ce mi-a cerut tata. Întorcându-mă cu

șurubelnița lui Phillip, i-am dat-o tatălui meu anunțând cu mândrie: „Poftim!”

„Unde ai fost?”, m-a întrebat scoțându-și capul de sub capotă.

„Am fost să-ți aduc șurubelnița lui Phillip!” Zâmbind, mi-a explicat

diferența dintre șurubelnița în cruce și una normală. Deși acum știu diferența dintre

acestea două, tot nu mă pricep să folosesc vreuna dintre ele.

Unii oameni sunt făcuți pentru anumite sarcini. Dumnezeu ne-a creat cu

abilități diferite. Unele le învățăm și le dezvoltăm în timp, iar altele le moștenim.

Pot să mă forțez să învăț muzică sau să cânt la un instrument muzical, dar

adevărații muzicieni au muzica în sânge. Sunt pasionați de ea. Fie că înveți o

abilitate, fie că te-ai născut cu ea, rămâne în picioare faptul că Dumnezeu are

nevoie de tine și de abilitățile tale. Când te predai lui Dumnezeu, Îi predai și

abilitățile tale pentru scopul misiunii trupului lui Hristos.

„Vă îndemn, dar, fraţilor, pentru îndurarea lui Dumnezeu, să aduceţi

trupurile voastre ca o jertfă vie, sfântă, plăcută lui Dumnezeu: aceasta va fi din

partea voastră o slujbă duhovnicească.” (Romani 12:1)

Aceasta înseamnă închinarea la Dumnezeu. Nu înseamnă să stai liniștit în

biserică câte o oră, două, de două ori pe săptămână. Închinare este predare totală

lui Dumnezeu. Privește cum Isus i-a îndrumat pe ucenici să facă lucrarea în slujba

lui Dumnezeu.

Autoritate. Observă cuvintele lui Hristos: „Iată că v-am dat putere să călcaţi peste şerpi şi peste scorpioni şi peste toată puterea vrăjmaşului: şi nimic nu vă va putea vătăma”. Deși nu am dorința de a umbla printre scorpioni și șerpi, mesajul este clar: Dumnezeu se așteaptă de la noi să lucrăm.

Viața lui Hristos

Luca 10:1-20

„După aceea Domnul a mai rânduit alţi şaptezeci de ucenici şi i-a trimis doi

câte doi înaintea Lui, în toate cetăţile şi în toate locurile pe unde avea să treacă El.

Şi le-a zis: «Mare este secerişul, dar puţini sunt lucrătorii! Rugaţi, dar, pe Domnul

secerişului să scoată lucrători la secerişul Său. Duceţi-vă; iată, vă trimit ca pe nişte

miei în mijlocul lupilor. Să nu luaţi cu voi nici pungă, nici traistă, nici încălţăminte

şi să nu întrebaţi pe nimeni de sănătate pe drum. În orice casă veţi intra, să ziceţi

întâi: «Pacea să fie peste casa aceasta!» Şi dacă va fi acolo un fiu al păcii, pacea

voastră va rămâne peste el; altminteri ea se va întoarce la voi. Să rămâneţi în casa

aceea şi să mâncaţi şi să beţi ce vi se va da; căci vrednic este lucrătorul de plata sa.

Să nu umblaţi din casă în casă. În oricare cetate veţi intra, şi unde vă vor primi

oamenii, să mâncaţi ce vi se va pune înainte; să vindecaţi pe bolnavii care vor fi

acolo şi să le ziceţi: «Împărăţia lui Dumnezeu s-a apropiat de voi.» Dar în oricare

cetate veţi intra, şi nu vă vor primi, să vă duceţi pe uliţele ei şi să ziceţi: «Scuturăm

împotriva voastră chiar şi praful din cetatea voastră care s-a lipit de picioarele

noastre; totuşi să ştiţi că Împărăţia lui Dumnezeu s-a apropiat de voi.» Eu vă spun

că în ziua judecăţii va fi mai uşor pentru Sodoma decât pentru cetatea aceea. Vai

de tine, Horazine! Vai de tine, Betsaido! Căci dacă ar fi fost făcute în Tir şi Sidon

lucrările puternice care au fost făcute în voi, demult s-ar fi pocăit stând în sac şi

cenuşă. De aceea, în ziua judecăţii, va fi mai uşor pentru Tir şi Sidon decât pentru

voi. Şi tu, Capernaume, vei fi înălţat oare până la cer? Vei fi coborât până în

Locuinţa morţilor. Cine vă ascultă pe voi pe Mine Mă ascultă; şi cine vă

nesocoteşte pe voi, pe Mine Mă nesocoteşte; iar cine Mă nesocoteşte pe Mine

nesocoteşte pe Cel ce M-a trimis pe Mine.» Cei şaptezeci s-au întors plini de

bucurie şi au zis: «Doamne, chiar şi dracii ne sunt supuşi în Numele Tău.» Isus le-a

zis: «Am văzut pe Satana căzând ca un fulger din cer. Iată că v-am dat putere să

călcaţi peste şerpi şi peste scorpioni şi peste toată puterea vrăjmaşului: şi nimic nu

vă va putea vătăma. Totuşi să nu vă bucuraţi de faptul că duhurile vă sunt supuse;

ci bucuraţi-vă că numele voastre sunt scrise în ceruri.»”

Hristos a trimis fiecare ucenic. Nu știu cum i-a pus pe perechi. Nu știu care

dintre ei s-a dus unde. Dar Isus i-a împuternicit să lucreze. Fiecare avea un rol de

jucat. Același lucru este valabil și pentru noi. Fiecare credincios a primit un dar –

un dar spiritual – pentru a-l folosi pentru construirea împărăției lui Dumnezeu pe

Pământ. Unii au daruri puține, alții au multe, dar fiecare dar este la fel de valoros,

și biserica are nevoie de toate darurile pentru ca misiunea ei să aibă succes.

Ce este un dar spiritual?

Când sau cum este dat?

Cum pot să descopăr ceea ce Dumnezeu vrea ca eu să fac?

Roagă-i pe studenți să citească declarația de credință care rezumă ceea ce cred adventiștii de ziua a șaptea despre darurile spirituale. Apoi roagă-i să citească fiecare verset și să scrie ceea ce cred că înseamnă.

În timp ce citesc și subliniază fiecare verset, ar trebui să se gândească la două întrebări:

1. Ce îi cheamă Dumnezeu să facă?2. Cum ar arăta biserica dacă ar îmbrățișa total ceea ce predică?

Noi credem

Darurile spirituale

„Dumnezeu a revărsat asupra tuturor membrilor bisericii Sale din orice

generație daruri spirituale, pe care fiecare membru trebuie să le folosească într-o

slujire plină de iubire și pentru binele comun al bisericii și al omenirii. Date prin

mijlocirea Duhului Sfânt, care dă fiecărui membru după cum voiește El, darurile

aduc cu ele toate aptitudinile și capacitățile de slujire de care are nevoie Biserica

pentru a îndeplini funcțiile ei stabilite de Dumnezeu. Conform Sfintelor Scripturi,

aceste daruri cuprind funcții în vederea slujirii, ca de exemplu slujba vindecării, a

credinței, profeției, predicării, învățăturii, administrării, împăcării, compasiunii,

slujirii din iubire până la sacrificiu de sine, pentru ajutorarea și încurajarea

oamenilor. Unii membri sunt chemați de Dumnezeu și înzestrați de Duhul Sfânt

pentru îndeplinirea funcțiilor recunoscute de către biserică în lucrarea de pastorație,

evanghelistică, apostolică și de învățare, necesare în mod deosebit pentru

pregătirea membrilor în vederea lucrării de slujire, pentru dezvoltarea bisericii și

atingerea maturității spirituale, cum și pentru promovarea unității credinței și

cunoașterii de Dumnezeu. Când membrii folosesc aceste daruri spirituale, ca niște

slujitori credincioși ai harului felurit al lui Dumnezeu, biserica este ocrotită de

influențele distructive ale falselor învățături și progresează cu puterea de creștere

ce vine de la Dumnezeu și se zidește în credință și dragoste.”1

a. Romani 12:4-8

b. 1 Corinteni 12:9-11,27,28

c. Efeseni 4:8,11-16

d. Faptele Apostolilor 6:1-7

e. 1 Timotei 3:1-13

f. 1 Petru 4:10,11

Asigură-te că studenții completează chestionarul împreună, astfel încât să poate discuta rezultatele. La fel ca oricare alt instrument, chestionarul disponibil este făcut de om. Acesta caută să se conecteze la autocaracterizarea studenților, punând astfel la dispoziție o bază pentru discuții și experimente viitoare. Dacă un student are un punctaj mare în domeniul leadershipului, nu înseamnă că este un lider dovedit științific. Înseamnă pur și simplu că leadershipul este ceva pentru care ar trebui să se roage și pentru care ar trebui să exerseze, pentru că este posibil ca Dumnezeu să-i fi dăruit funcția de a fi lider în biserică. Singura cale de a ști rezultatul final este să devii implicat. Acest lucru este valabil pentru oricare alt dar.

Roagă-i pe studeniți să citească instrucțiunile de la începutul chestionarului pentru a-i ajuta pe partenerii lor. Ar putea să le spună părinților și pastorului sau altor conducători ai bisericii unde se află în studiu și să le descrie pe scurt despre ce este această lecție, astfel încât și aceștia să-l ajute în proces. Scopul este să le permită cursanților să priceapă care este chemarea lor pentru a sluji în viața bisericii. Când au terminat testul și au obținut rezultatele, pune-i să analizeze împreună cu partenerii lor ceea ce au descoperit. Întreabă-i: „Ai fost surprins de punctajul tău? Ce sentimente ai față de domeniul (domeniile) în care ai obținut cel mai mare punctaj? Dintre toate cele șapte daruri pe care este construit acest chestionar, simți că darul pentru care ai obținut cel mai mare punctaj este ceva care te interesează? De ce da/de ce nu? Ești dispus să experimentezi câteva activități diferite din biserică pentru a vedea dacă acesta este cu adevărat un dar al tău?”

Un alt mod de a confirma darurile pe care Dumnezeu ni le-a dat este să întrebăm oamenii spirituali să ne spună părerea lor și să ne sfătuiască. Un profesor, un instructor de Școala de Sabat sau exploratori sau oricine cunoaște persoana în cauză destul de bine poate spune în ce mod crede că Dumnezeu a binecuvântat această persoană. Întrebări de utilizat: „Ce exemple poți oferi care demonstrează acest dar anume (punctaj maxim) din viața lui Susie? Pentru ce alte daruri (punctaje mai mici) îi recomanzi lui Susie să se roage și să le acorde atenție? De ce? Ce activități specifice i-ai recomanda lui Susie pentru a o ajuta să descopere darurile ei spirituale?”

1 Seventh-day Adventists Believe, p. 206.

Nu există nicio formulă magică, alta decât a permite Duhului să ne îndrume și să ne angajeze în activități care construiesc lucrarea de mărturisire și misiunea bisericii. Un indicator al darurilor este succesul.

Parcurgeți chestionarul pentru daruri spirituale (vezi Anexa A) și vezi ce

daruri crezi că ai. Compară rezultatele tale cu cele ale partenerului tău sau a

grupului și discutați despre ce simțiți în legătură cu acestea.

Cum să ne rugăm

Rugăciune focalizată

Mulțumește-I lui Dumnezeu pentru darurile specifice pe care crezi că ți le-a

dat. Menționează-le pe nume și cere-I lui Dumnezeu să le confirme în viața ta.

(Poate face acest lucru doar după ce începi să îndeplinești acele sarcini.)

Mai mult decât cuvinte

Din moment ce Dumnezeu a intenționat ca darurile spirituale să construiască

trupul lui Hristos (biserica), scrie o scrisoare pastorului și/sau comitetului bisericii

în care să descrii ce daruri crezi că ai și în care să le ceri să te implice sau să-ți

permită să lucrezi pentru misiunea bisericii.

Gândește-te la câteva sarcini specifice pe care le poți face pentru a dezvolta

darurile tale și începe să meditezi și să împărtășești ceea ce se întâmplă cu tine pe

măsură ce devii ceea ce te-a desemnat Dumnezeu să fii.

În oglindă

Reflectă la experiențele tale cu darurile spirituale din această săptămână. Ce

speri să se întâmple cu sluijrea ta în următoarele luni? Ce speranțe ai în legătură cu

felul în care acestea te vor ajuta să devii mai mult asemenea lui Isus?

Lecția 12 – Biserica, trupul lui Hristos

Înainte de a începe această lecție, roagă-i pe studenți să împărtășească câteva gânduri și experiențe în lumina studiului despre darurile spirituale. Ce cred că îi cheamă Dumnezeu să facă?

Obiectiv: Studenții își vor aprofunda cunoștințele despre ceea ce sunt membrii în lumina descrierilor biblice a bisericii și a vieții bisericii.

Roagă-i pe studenți să împărtășească răspunsurile de la secțiunea Întrebări deschise și să explice de ce au răspuns în felul în care au făcut-o.

Povestirea introductivă are două puncte care se raportează la viața bisericii:

1. Orice mișcare de revoluție începe cu o persoană.2. E nevoie de o echipă de oameni pentru a sluji.

Întrebări deschise

Fie/Sau

Este scopul principal al bisericii să pună la dispoziție un loc pentru

credincioși unde să crească sau să se concentreze în a ajunge la necredincioși?

Arată unde crezi că se află biserica ta pe axa de mai jos.

1 – Plină de viață, puternică și eficientă

5 – Sfărâmată și dezbinată, cu doar câteva părți funcționale

1              2            3             4             5

__________________________________________________________________

De ce crezi că biserica ta este așa?

Povestire introductivă

În afară de pauză și ora de sport, pauza de masă nu mai are concurenți pe

parcursul unei zile școlare. Într-o zi am vizitat-o pe soția mea, care lucra la

dezvoltarea unui program de dezvoltare pentru elevi și astfel m-am trezit petrecând

pauza de masă în clasa I. Mi-a făcut plăcere să mă uit la elevi cum foșneau prin

clasă pungile de hârtie și cutiile mici de lapte. Totuși, un băiat cu păr creț și foarte

roșcat a rămas în bancă. Inima mi s-a urcat în gât când am auzit pe cineva

anunțând cu voce tare ceea ce era evident pentru oricine privea: „Billy nu are

mâncare”.

La început am crezut că remarca lui a fost crudă. Dar înainte să pot

reacționa, întreaga clasă a intrat în acțiune. Ceea ce a urmat mi-a imprimat în minte

pentru totdeauna cea mai frumoasă imagine a unei comunități. Fiecare elev a

început să rupă bucăți din sendvișurile lor cu unt de arahide și gem și le-au pus pe

o tavă ce trecea din mână în mână. Nu am văzut cine a trimis tava inițial. Pungile

de chipsuri au început să pocnească și au umplut tava de plastic maro cu mostre

din toate aromele cunoscute de elevii de clasa I din jurul lumii, plus o jumătate de

banană, tone de morcovi și tulpini de țelină și o comoară de prăjituri rupte în două.

Când în sfârșit cineva a așezat tava plină de mâncare în fața puștiului flămând, un

zâmbet timid i s-a întins pe fața lui dulce și pistruiată.

Rușinat? Puțin. Bucuros de nu se poate de festinul potrivit pentru cinci elevi

de clasa I ce se întindea înaintea lui? Nici nu se pune problema.

De fapt, am câteva întrebări. Cine a început tava? Când au învățat să facă

asta? De ce nu mi-am uitat eu prânzul? „Unde au învățat să facă asta?”, l-am

întrebat pe învățător. Mi-a zâmbit. „S-a întâmplat acum câțiva ani când un elev de-

al meu își împărțea prânzul cu oricine și-l uitase acasă. Au început să participe toți

și apoi a devenit un fel de regulă nescrisă a clasei. Când cineva își uită prânzul,

toată lumea ajută.” Modul simplu în care acești copii au creat o comunitate în clasa

lor m-a uimit.

Când îmi amintesc de acea zi mă lovesc două adevăruri. 1. Când cineva

dăruiește, ceea ce dăruiește este așa de abundent încât cei care sunt ajutați

experimentează harul lui Dumnezeu ce dă peste. 2. Revoluția „prânzului uriaș” a

început cu un copil.

Isus a început biserica cu o persoană care în sfârșit îi înțelesese menirea. Ce

a vrut să spună cu adevărat? Era Petru noul lider al bisericii? Vorbea Isus despre

Sine ca fiind stânca?

Cred că ceea ce putem spune este că Petru avea o cale lungă înainte. Putem

spune și că intrarea în biserică nu se face prin Petru. Isus pur și simplu a spus „Voi

începe biserica cu tine”.

Biserica – este ea o clădire? O organizație? Diferitele simboluri ale

Scripturii ce sunt folosite pentru a descrie biserica sunt ferestre puternice prin care

vedem cum este Dumnezeu și cum ne-a creat ca oameni care se dezvoltă în

comunități. Citește următoarea povestire biblică și vezi ce crezi despre ceea ce

descrie.

„Pe această piatră voi zidi Biserica Mea”. Vreme de secole creștinii s-au luptat asupra sensului „pietrei”. Unii sugerează că este Isus și că vorbește despre El atunci când îi spune lui Petru „tu eşti Petru (piatra mică), şi pe această piatră (El Însuși) voi zidi Biserica Mea”. O altă interpretare este înțelegerea clasică că Petru este piatra și că din el o linie întreagă de lideri vor succede unul altuia. Totuși, o altă modalitate de a privi această „piatră” este ceea ce a spus Petru, care a inițiat întreaga discuție. Petru a anunțat că Isus era Hristosul, Fiul lui Dumnezeu. Mărturia este „piatra”. Și o altă idee este că Isus începe construirea bisericii cu fiecare persoană pe rând. Începe cu Petru și continuă cu fiecare persoană care mărturisește același lucru. Tu ce crezi că este „piatra”?

Viața lui Hristos

Matei 16:13-18

„Isus a venit în părţile Cezareii lui Filip şi a întrebat pe ucenicii Săi: «Cine

zic oamenii că sunt Eu, Fiul omului?» Ei au răspuns: «Unii zic că eşti Ioan

Botezătorul; alţii: Ilie; alţii: Ieremia sau unul din proroci.» «Dar voi», le-a zis El,

«cine ziceţi că sunt?» Simon Petru, drept răspuns, I-a zis: «Tu eşti Hristosul, Fiul

Dumnezeului celui viu!» Isus a luat din nou cuvântul şi i-a zis: «Ferice de tine,

Simone, fiul lui Iona; fiindcă nu carnea şi sângele ţi-au descoperit lucrul acesta, ci

Tatăl Meu care este în ceruri. Şi Eu îţi spun: tu eşti Petru, şi pe această piatră voi

zidi Biserica Mea, şi porţile Locuinţei morţilor nu o vor birui.»”

Roagă-i pe studenți să citească declarația de credință care rezumă ceea ce cred adventiștii de ziua a șaptea despre Biserică. Apoi roagă-i să citească fiecare verset și să scrie ceea ce cred că înseamnă.

Întreabă-i pe cursanți ce cred despre declarația din introducerea cărții The Acts of the Apostles: „Biserica este autoritatea stabilită de Dumnezeu pentru salvarea oamenilor. A fost organizată pentru slujire și misiunea ei este să ducă Evanghelia lumii. De la început planul lui Dumnezeu a fost ca prin biserică să fie reflectată lumii deplinătatea și destoinicia Sa. Membrii bisericii, aceia pe care i-a chemat din întuneric la lumină, trebuie să arate gloria Sa. Biserica este depozitul bogățiilor harului lui Hristos și, în cele din urmă, prin biserică se va face o declarație «pentru ca domniile şi stăpânirile din locurile cereşti să cunoască azi, prin Biserică, înţelepciunea nespus de felurită a lui Dumnezeu.» (Efeseni 3:10)” (The Acts of the Apostles, p. 9)

Noi credem

Unitatea trupului lui Hristos

„Biserica este comunitatea credincioșilor care recunosc și mărturisesc pe

Isus Hristos ca Domn și Mântuitor. În continuarea poporului lui Dumnezeu din

timpurile Vechiului Testament, suntem chemați să ieșim din lume, să ne strângem

laolaltă pentru rugăciune, pentru comuniune, pentru învățarea Cuvântului, pentru

celebrarea Sfintei Cine, pentru slujirea întregii omeniri și proclamarea pe plan

mondial a Evangheliei. Biserica își trage autoritatea de la Hristos, care este

întruparea Cuvântului, și din Sfintele Scripturi, care sunt Cuvântul scris. Biserica

este familia lui Dumnezeu; adoptați de El și devenind copiii Lui, membrii ei trăiesc

pe baza noului legământ. Biserica este corpul lui Hristos, o comunitate a credinței,

al cărei Cap este Isus Hristos. Biserica este mireasa pentru care Hristos a murit, ca

El să poată s-o sfințească și s-o curățească. La întoarcerea Sa în triumf, El va

prezenta Sieși o biserică glorioasă, credincioasă în decursul tuturor veacurilor,

răscumpărată cu sângele Său, neavând vreo pată sau zbârcitură, ci sfântă și fără

prihană.”1

a. Geneza 12:3

b. Faptele Apostolilor 7:38

c. Efeseni 4:11-15; 3:8-11

d. Matei 28:19,20

e. Matei 16:13-20; 18:17,18

1 Seventh-day Adventists Believe, p. 134.

f. Efeseni 1:22,23; 2:19-22; 5:23-27

g. Coloseni 1:17,18

Ce ar trebui să fie biserica pentru membrii săi și pentru lumea din jurul lor?

Cum poți echilibra lipsurile personale cu impactul puternic pe care

credincioșii îl au când se adună pentru a face lucrarea lui Dumnezeu?

De ce este biserica atât de importantă pentru răspândirea evangheliei în

lume?

Cum să ne rugăm

Există o diferență imensă între gladiator și spectator. Unul este activ în

luptă; celălalt doar privește. Bisericile au nevoie disperată de gladiatori, nu de

spectatori. Vorbește cu Dumnezeu despre această problemă și invită-L pe

Dumnezeu să-ți vorbească în mod personal despre cum poți schimba congregația ta

locală. Întreabă-L despre misiunea pe care o are pentru tine.

Mai mult decât cuvinte

Obține un anuar al Adventiștilor de Ziua a Șaptea, răsfoiește-l și citește

numele, locurile și misiunile din jurul lumii. Deși fiecare biserică locală este o

unitate, în același timp, suntem cu toții conectați la nivel global atunci când ne

închinăm, credem și lucrăm pentru aceeași cauză. Ia anuarul și un glob, caută

câteva dintre misiunile menționate în anuar și roagă-te în mod specific pentru

misiunile bisericii din zona pentru care te simți îndrumat să te rogi. Poți scrie o

scrisoare în care să întrebi conducători locali cum merg lucrurile și pentru ce poți

să te rogi pentru ei.

În oglindă

Reflectă la impactul pe care congregația o are asupra vieții tale. Care sunt

câteva calități cu care tu participi? Cum vezi rolul tău ca membru în trupul lui

Hristos? Cum vezi darurile tale contribuind la întreg?

Lecția 13 – Moartea și învierea

La începutul acestei lecții, roagă-i pe studenți să vorbească despre cei dragi pe care i-au pierdut sau despre înmormântările la care au participat de curând.

Obiectiv: Cursanții vor integra perspectiva biblică asupra morții și învierii într-o încredere plină de speranță în Hristos.

Povestirea introductivă este o invitație de a privi moartea dintr-o perspectivă mai largă. Majoritatea oamenilor, când pierd pe cineva drag, nu pot vedea imaginea de ansamblu la fel de bine ca cei care nu trec prin suferință.

Povestire introductivă

„Un băiat și tatăl său călătoreau cu mașina când o albină a intrat prin geamul

deschis. Băiatul era atât de alergic la veninul de albină încât atât el cât și tatăl său

știau că viața lui era în pericol. În timp ce băiatul a început să sară frenetic în sus și

să încerce să evite albina agitată, tatăl a întins mâna calm și a apucat albina. Când

și-a deschis mâinile, albina și-a luat din nou zborul, terorizându-l pe băiat. Apoi

tatăl a spus: «Privește, fiule», ridicându-și palma în care se afla acul albinei, «nu

mai are ac; nu te mai poate răni.»”1

Experiența este asemănătoare cu cea a acelora care se încred în Hristos –

acul morții nu ne mai poate răni. Începem studiul despre condiția umană în moarte

cu o povestire în care Isus se găsește în mijlocul celui mai sfâșietor scenariu

omenesc: moartea cuiva drag. De fapt, trei povestiri din viața lui Hristos descriu

reacția lui Dumnezeu față de moarte. Moartea este un rezultat al păcatului și

păcatul este dușmanul Salvatorului. Citește cele trei povestiri și discutați unii cu

ceilalți despre ce spune fiecare dintre acestea despre puterea morții.

Secțiunea Viața lui Hristos prezintă câteva întâmplări în care Isus cucerește imediat moartea și reface viața individului. Citește aceste povestiri și subliniază părțile care crezi că sunt cele mai importante.

Viața lui Hristos

Ioan 11:1-44

1 Michael Green, 1500 Illustrations for Biblical Preaching, p. 96.

„Un oarecare Lazăr din Betania, satul Mariei şi al Martei, sora ei, era

bolnav. – Maria era aceea care a uns pe Domnul cu mir şi I-a şters picioarele cu

părul ei, şi Lazăr cel bolnav era fratele ei. – Surorile au trimis la Isus să-I spună:

«Doamne, iată că acela pe care-l iubeşti este bolnav.» Dar Isus, când a auzit vestea

aceasta, a zis: «Boala aceasta nu este spre moarte, ci spre slava lui Dumnezeu,

pentru ca Fiul lui Dumnezeu să fie proslăvit prin ea.» Şi Isus iubea pe Marta şi pe

sora ei şi pe Lazăr. Deci când a auzit că Lazăr este bolnav, a mai zăbovit două zile

în locul în care era; şi în urmă a zis ucenicilor: «Haidem să ne întoarcem în

Iudeea.» «Învăţătorule», I-au zis ucenicii, «acum de curând căutau iudeii să Te

ucidă cu pietre, şi Te întorci în Iudeea?» Isus a răspuns: «Nu sunt douăsprezece

ceasuri în zi? Dacă umblă cineva ziua nu se poticneşte, pentru că vede lumina

lumii acesteia; dar dacă umblă noaptea, se poticneşte, pentru că n-are lumina în

el.» După aceste vorbe, le-a zis: «Lazăr, prietenul nostru, doarme; dar Mă duc să-l

trezesc din somn.» Ucenicii I-au zis: «Doamne, dacă doarme, are să se facă bine.»

Isus vorbise despre moartea lui, dar ei credeau că vorbeşte despre odihna căpătată

prin somn. Atunci Isus le-a spus pe faţă: «Lazăr a murit. Şi mă bucur că n-am fost

acolo, pentru voi, ca să credeţi. Dar acum, haidem să mergem la el.» Atunci Toma,

zis Geamăn, a zis celorlalţi ucenici: «Haidem să mergem şi noi să murim cu El!»

Când a venit Isus, a aflat că Lazăr era de patru zile în mormânt. Şi, fiindcă Betania

era aproape de Ierusalim, cam la cincisprezece stadii, mulţi din iudei veniseră la

Marta şi Maria, ca să le mângâie pentru moartea fratelui lor. Când a auzit Marta că

vine Isus, I-a ieşit înainte; iar Maria şedea în casă. Marta a zis lui Isus: «Doamne,

dacă ai fi fost aici, n-ar fi murit fratele meu! Dar şi acum, ştiu că orice vei cere de

la Dumnezeu Îţi va da Dumnezeu.» Isus i-a zis: «Fratele tău va învia.» «Ştiu», I-a

răspuns Marta, «că va învia la înviere, în ziua de apoi.» Isus i-a zis: «Eu sunt

Învierea şi Viaţa. Cine crede în Mine, chiar dacă ar fi murit, va trăi. Şi oricine

trăieşte şi crede în Mine nu va muri niciodată. Crezi lucrul acesta?» «Da,

Doamne», I-a zis ea, «cred că Tu eşti Hristosul, Fiul lui Dumnezeu, care trebuia să

vină în lume.» După ce a spus aceste vorbe, s-a dus şi a chemat în taină pe sora sa

Maria şi i-a zis: «A venit Învăţătorul şi te cheamă.» Maria, cum a auzit, s-a sculat

iute şi s-a dus la El. Căci Isus nu intrase încă în sat, ci era tot în locul unde Îl

întâmpinase Marta. Iudeii care erau cu Maria în casă şi o mângâiau, când au văzut-

o sculându-se iute şi ieşind afară, au mers după ea, căci ziceau: «Se duce la

mormânt, ca să plângă acolo.» Maria, când a ajuns unde era Isus şi L-a văzut, s-a

aruncat la picioarele Lui şi I-a zis: «Doamne, dacă ai fi fost aici, n-ar fi murit

fratele meu.» Isus, când a văzut-o plângând, pe ea şi pe iudeii care veniseră cu ea,

S-a înfiorat în duhul Lui şi S-a tulburat. Şi a zis: «Unde l-aţi pus?» «Doamne», I-au

răspuns ei, «vino şi vezi.» Isus plângea. Atunci iudeii au zis: «Iată cât îl iubea de

mult!» Şi unii din ei au zis: «El, care a deschis ochii orbului, nu putea face ca nici

omul acesta să nu moară?» Isus S-a înfiorat din nou în Sine şi S-a dus la mormânt.

Mormântul era o peşteră la intrarea căreia era aşezată o piatră. «Daţi piatra la o

parte», a zis Isus. Marta, sora mortului, I-a zis: «Doamne, miroase greu, căci este

mort de patru zile.» Isus i-a zis: «Nu ţi-am spus că, dacă vei crede, vei vedea slava

lui Dumnezeu?» Au luat, dar, piatra din locul unde zăcea mortul. Şi Isus a ridicat

ochii în sus şi a zis: «Tată, Îţi mulţumesc că M-ai ascultat. Ştiam că totdeauna Mă

asculţi; dar vorbesc astfel pentru norodul care stă împrejur, ca să creadă că Tu M-ai

trimis.» După ce a zis aceste vorbe, a strigat cu glas tare: «Lazăre, vino afară!” Şi

mortul a ieşit cu mâinile şi picioarele legate cu fâşii de pânză şi cu faţa înfăşurată

cu un ştergar. Isus le-a zis: «Dezlegaţi-l şi lăsaţi-l să meargă.»”

Marcu 5:35-43

„Pe când vorbea El încă, iată că vin nişte oameni de la fruntaşul sinagogii

care-i spun: «Fiica ta a murit; pentru ce mai superi pe Învăţătorul?» Dar Isus, fără

să ţină seamă de cuvintele acestea, a zis fruntaşului sinagogii: «Nu te teme, crede

numai!» Şi n-a îngăduit nimănui să-L însoţească, afară de Petru, Iacov şi Ioan,

fratele lui Iacov. Au ajuns la casa fruntaşului sinagogii. Acolo Isus a văzut o zarvă,

şi pe unii care plângeau şi se tânguiau mult. A intrat înăuntru şi le-a zis: «Pentru ce

faceţi atâta zarvă şi pentru ce plângeţi? Copila n-a murit, ci doarme.» Ei îşi băteau

joc de El. Atunci, după ce i-a scos afară pe toţi, a luat cu El pe tatăl copilei, pe

mama ei şi pe cei ce-L însoţiseră şi a intrat acolo unde zăcea copila. A apucat-o de

mână şi i-a zis: «Talita, cumi», care tălmăcit înseamnă: «Fetiţo, scoală-te îţi zic!»

Îndată fetiţa s-a sculat şi a început să umble; căci era de doisprezece ani. Ei au

rămas încremeniţi. Isus le-a poruncit cu tărie să nu ştie nimeni lucrul acesta; şi a zis

să dea de mâncare fetiţei.”

Luca 7:11-17

„În ziua următoare, Isus Se ducea într-o cetate numită Nain. Împreună cu El

mergeau ucenicii Lui şi norod mult. Când S-a apropiat de poarta cetăţii, iată că

duceau la groapă pe un mort, singurul fiu al maicii lui, care era văduvă; şi cu ea

erau o mulţime de oameni din cetate. Domnului, când a văzut-o, I S-a făcut milă de

ea şi i-a zis: «Nu plânge!» Apoi S-a apropiat şi S-a atins de raclă. Cei ce o duceau

s-au oprit. El a zis: «Tinerelule, scoală-te, îţi spun!» Mortul a şezut în capul oaselor

şi a început să vorbească. Isus l-a dat înapoi maicii lui. Toţi au fost cuprinşi de

frică, slăveau pe Dumnezeu şi ziceau: «Un mare proroc S-a ridicat între noi; şi

Dumnezeu a cercetat pe poporul Său.» Vestea aceasta despre Isus s-a răspândit în

toată Iudeea şi prin toate împrejurimile.”

Citind aceste povestiri, ce întrebări sau gânduri îți vin în minte? Cum ne

afectează modul în care privim moartea felul în care tărim? Ce cred prietenii și

familia ta despre moarte și înviere?

Roagă-i pe studenți să citească declarația de credință care rezumă ceea ce cred adventiștii de ziua a șaptea despre moarte și înviere. Apoi roagă-i să citească fiecare verset și să scrie ceea ce cred că înseamnă.

Roagă-i pe cursanți să împărtășească acest pasaj cu partenerii lor și să se întrebe reciproc: „În ce fel se aseamănă oamenii din timpul lui Hristos cu oamenii din ziua de azi? În ce fel sunt diferiți?”

„În aceste timpuri sistemele păgâne își pierdeau puterea pe care o aveau asupra oamenilor. Oamenii erau sătui de mascarade și fabule. Tânjeau după o religie care putea satisface inima. În timp ce lumina adevărului părea să se fi retras dintre oameni, erau suflete care căutau lumina și care erau pline de dezorientare și tristețe. Erau însetați după cunoașterea Dumnezeului celui viu, după o asigurare a vieții dincolo de mormânt”. (The Desire of Ages, p. 32. – n.tr.: rom.: Tragedia Veacurilor)

Noi credem

Moartea și învierea

   „Plata păcatului este moartea. Dar Dumnezeu, care singur are nemurirea,

va da viața veșnică celor răscumpărați ai Săi. Până în ziua aceea însă, moartea este

o stare de inconștiență pentru toți oamenii. Când Domnul Hristos, care este viața

noastră, Se va arăta, neprihăniții înviați și cei neprihăniți în viață vor fi glorificați și

luați ca să întâmpine pe Domnul lor. A doua înviere, învierea celor nelegiuiți, va

avea loc după o mie de ani.”2

a. Romani 6:23

b. 1 Timotei 6:15,16

c. Eclesiastul 9:5,6

d. Psalmi 146:3,4

e. Ioan 11:11-14

f. Coloseni 3:4

g. 1 Corinteni 15:51-54

h. 1 Tesaloniceni 4:13-17

i. Ioan 5:28,29

j. Apocalipsa 20:1-10

Ce pasaj îți vorbește cel mai mult despre promisiunea lui Dumnezeu pentru

viața de dincolo?

Cum să ne rugăm

Care pasaje din Scriptură te-au ajutat cel mai mult să faci față perspectivei

morții? În rugăciunile tale către Dumnezeu, vorbește deschis cu El despre viața,

viitorul tău și ziua învierii.

2 Seventh-day Adventists Believe, p. 348.

Mai mult decât cuvinte

Interviu: Găseşte pe cineva care a pierdut pe cineva drag în ultimul an şi

roagă-i să împărtășească pasajele sau povestirile din Scriptură care le-au adus cea

mai multă alinare. Întreabă:

În ce mod afectează felul în care privești moartea și învierea felul în care

trăiești fiecare zi?

În oglindă

Gândește-te la ce ai vrea ca oameni să spună la înmormântarea ta. Nu vreau

să par morbid, dar cum ai vrea să fie înmormântarea ta și de ce? Cum ne ajută ceea

ce știm despre moarte și înviere să trăim într-o lume în care oamenii mor?

Lecția 14 – A doua venire

Întreabă-i pe studenți: „În ce fel te-a ajutat interviul în mod personal? Ce ai învățat?”   

Obiectiv: Participanții vor înțelege atributele celei de-a doua veniri a lui Hristos și vor experimenta asigurarea personală de care credincioșii se bucură văzând și lucrând pentru ziua care se apropie.

Materialul introductiv crește dintr-o reacție față de o abordare temătoare și încordată a celei de-a doua veniri. Din nu ştiu ce motiv, unii oameni cred că dacă cunosc data venirii lui Hristos, acest lucru le permite să fie pregătiţi. În povestire, partea importantă este nu ceea ce se înâmplă la timpul stabilit, ci cum trăiesc credincioşii până atunci.

Povestire introductivă

Într-o seară luam cina cu unul dintre foștii colegi de liceu și vorbeam despre

a doua venire a lui Hristos. Ca adolescent am avut multe întrebări despre acest

subiect. La fel și Joey. „Nu avem toate răspunsurile”, spunea tatăl său, „dar știm tot

ceea ce trebuie să știm. Cel mai bun mod de a te pregăti pentru cea de-a doua

venire este să trăiești fiecare zi ca și cum ar fi ultima.”

„Am încercat asta o dată”, i-a spus Joey, „și m-ai pedepsit pentru o lună.”

În mod evident, răspunsul „Trăiește fiecare zi ca și cum ar fi ultima” rareori

funcționează în ziua de azi și probabil nu a funcționat bine nici măcar pentru

ucenici, când Isus le-a menționat faptul că va pleca și că se va întoarce.

„Există o poveste despre un bărbat dintr-un oraș mare care era pe drum spre

un interviu pentru un loc de muncă într-o companie de succes. Pieptănat, purtând

un costum frumos și mirosind a parfum scump, bărbatul mergea spre sediul

corporației. În timp ce aștepta liftul, un om de serviciu bătrân a trecut pe lângă el, a

alunecat pe podeaua umedă și a căzut într-o poziție ciudată. Tânărul bărbat a râs în

sinea sa de umorul în stilul Stan și Bran, fără să-i pese că bătrânul ar fi putut fi

rănit. De fapt, a pășit peste omul de serviciu, a urcat în lift, a mers la etajul 29 și a

intrat în sala de recepție a firmei. Curând a fost strigat și a fost condus într-un birou

frumos. A fost salutat de femeia care avea să conducă interviul. Era președintele

companiei. Ea a spus imediat: „Apropo, pe drum încoace ai văzut pe cineva care

avea nevoie de ajutor?” „Da”, a răspuns bărbatul, „un om de serviciu bătrân a căzut

în fața mea când așteptam liftul.” „Te-ai oprit să-l ajuți?”, a întrebat femeia. „Nu,

pentru că eu cred în promptitudine și nu am vrut să întârzii la acest interviu

important.” „Desigur”, a spus șefa companiei, „dar, vedeți dumneavoastră, acela a

fost interviul!”1

Data și ora celei de-a doua veniri nu trebuie să ne fie cunoscute, mai degrabă ar trebui să știm ceea ce Hristos are pentru noi de făcut în timp ce așteptăm. Hristos caută să ne distragă inimile îngrijorate de la data venirii Sale și să le concentreze asupra lucrării Duhului Sfânt din viața noastră în timp ce așteptăm.

Această propoziție populară din Ioan 14 („Să nu vi se tulbure inima… Mă voi întoarce şi vă voi lua cu Mine, ca acolo unde sunt Eu, să fiţi şi voi”) este mai plină de însemnătate atunci când realizezi că următoarele două capitole sunt despre cum Isus nu ne părăsește niciodată cu adevărat. El rămâne cu noi prin Duhul Sfânt. Lucrarea fără cusur continuă prin Duhul Sfânt care lucrează prin noi până la venirea lui Hristos.

Viața lui Hristos

1 James W. Moore, When You’re a Christian, the Whole World Is From Missouri, p. 139.

Ioan 14:1-20

    „«Să nu vi se tulbure inima. Aveţi credinţă în Dumnezeu şi aveţi credinţă în

Mine. În casa Tatălui Meu sunt multe locaşuri. Dacă n-ar fi aşa, v-aş fi spus. Eu

Mă duc să vă pregătesc un loc. Şi după ce Mă voi duce şi vă voi pregăti un loc, Mă

voi întoarce şi vă voi lua cu Mine, ca acolo unde sunt Eu, să fiţi şi voi. Ştiţi unde

Mă duc şi ştiţi şi calea într-acolo.» «Doamne», I-a zis Toma, «nu ştim unde Te

duci; cum putem să ştim calea într-acolo?” Isus i-a zis: «Eu sunt Calea, Adevărul şi

Viaţa. Nimeni nu vine la Tatăl decât prin Mine. Dacă M-aţi fi cunoscut pe Mine,

aţi fi cunoscut şi pe Tatăl Meu. Şi de acum încolo Îl veţi cunoaşte; şi L-aţi şi

văzut.» «Doamne», I-a zis Filip, «arată-ne pe Tatăl, şi ne este de ajuns.» Isus i-a

zis: «De atâta vreme sunt cu voi şi nu M-ai cunoscut, Filipe? Cine M-a văzut pe

Mine a văzut pe Tatăl. Cum zici tu, dar: „Arată-ne pe Tatăl”? Nu crezi că Eu sunt

în Tatăl, şi Tatăl este în Mine? Cuvintele pe care vi le spun Eu, nu le spun de la

Mine; ci Tatăl, care locuieşte în Mine, El face aceste lucrări ale Lui. Credeţi-Mă că

Eu sunt în Tatăl, şi Tatăl este în Mine; credeţi cel puţin pentru lucrările acestea.

Adevărat, adevărat vă spun că cine crede în Mine va face şi el lucrările pe care le

fac Eu; ba încă va face altele şi mai mari decât acestea, pentru că Eu Mă duc la

Tatăl; şi orice veţi cere în Numele Meu, voi face, pentru ca Tatăl să fie proslăvit în

Fiul. Dacă veţi cere ceva în Numele Meu, voi face. Dacă Mă iubiţi, veţi păzi

poruncile Mele. Şi Eu voi ruga pe Tatăl, şi El vă va da un alt Mângâietor, care să

rămână cu voi în veac; şi anume Duhul adevărului, pe care lumea nu-L poate

primi, pentru că nu-L vede şi nu-L cunoaşte; dar voi Îl cunoaşteţi, căci rămâne cu

voi şi va fi în voi. Nu vă voi lăsa orfani, Mă voi întoarce la voi. Peste puţină vreme,

lumea nu Mă va mai vedea, dar voi Mă veţi vedea; pentru că Eu trăiesc, şi voi veţi

trăi. În ziua aceea, veţi cunoaşte că Eu sunt în Tatăl Meu, că voi sunteţi în Mine şi

că Eu sunt în voi.»”

Roagă-i pe studenți să citească declarația de credință care rezumă ceea ce cred adventiștii de ziua a șaptea despre a doua venire a lui Isus. Apoi roagă-i să citească fiecare verset și să scrie ceea ce cred că înseamnă.

Deși am subliniat faptul că nu trebuie să ne preocupe timpul celei de-a doua veniri, versetele care construiesc această doctrină vorbesc în mare parte despre acel timp, scenele disperate de ură și greșeli și modul fizic în care Hristos se va întoarce. Lumea așteaptă cu sinceritate un mesaj clar despre sfârșit și Biserica Adventistă de Ziua a Șaptea are o minunată poveste de spus. Pe măsură ce ne apropiem de Judecata de Apoi este necesar să-ți marchezi aceste pasaje în mod clar în Biblie și să ți le așezi în minte.Noi credem

A doua venire

„A doua venire a Domnului Hristos este binecuvântata nădejde a bisericii,

marele apogeu al Evangheliei. Venirea Mântuitorului va fi literală, personală,

vizibilă și mondială. Când El va reveni, morții neprihăniți vor fi înviați și,

împreună cu neprihăniții, cei vii vor fi glorificați și luați la cer, dar cei nelegiuiți

vor muri. Împlinirea aproape completă a majorității profețiilor, împreună cu

condițiile existente în prezent în lume, arată faptul că venirea Domnului Hristos

este iminentă. Timpul acestui eveniment nu a fost descoperit, de aceea suntem

îndemnați să fim gata în orice vreme.”2

a. Apocalipsa 1:7

b. Matei 24:43,44

c. 1 Tesaloniceni 4:13-18

d. 1 Corinteni 15:51-54

e. 2 Tesaloniceni 1:7-10; 2:8

f. Apocalipsa 14:14-20

g. Apocalipsa 19:11-21

h. Matei 24

i. 2 Timotei 3:1-5

j. 1 Tesaloniceni 5:1-6

Cum să ne rugăm

2 Seventh-day Adventists Believe, p. 332.

Scrie o rugăciune lui Dumnezeu despre așteptările tale cu privire la

întoarcerea Sa. Gândește-te la atitudinile pe care vrei să le dezvolți în inima ta

despre „sfârșit”.

Mai mult decât cuvinte

Alege o zi din săptămâna ce urmează pentru a pune în practică trăirea ca și

cum Isus ar veni în acea zi. Cu ce lucruri crezi că îți vei petrece timpul? Ce

întreruperi vei permite să-ți schimbe programul? Îndeplinește-ți activitățile zilnice

ca și cum Isus ar putea apărea în orice moment și în același timp realizează ce te-a

chemat El să fii. (În alte cuvinte – nu lipsi de la școală, serviciu, dentist etc.)

Găsește-ți un partener într-un prieten și căutați să trăiți cu o atitudine de așteptare.

În oglindă

Descrie în detaliu venirea lui Hristos așa cum ți-o imaginezi. Include sunete,

mirosuri, scene și descrie modul în care Îl percepi pe Isus și fața Sa când sosește.

Lecția 15 – Mileniul și sfârșitul păcatului

Înainte de a începe această lecție, roagă-i pe studenți să împărtășească ceea ce au apreciat cel mai mult din ultimul studiu.

Obiectiv: Cursanții vor vedea compasiunea și dreptatea lui Dumnezeu când va îndepărta păcatul definitiv.

Povestirea introductivă construiește pe simțul dreptății care încă există în oamenii păcătoși. Lucrurile ar trebui să fie diferite. Filosofii vorbeau despre această emoție intrinsecă care se raportează la nedreptate. Copilului îi era clar că durerea pe care o simțea nu era cum trebuia să fie lucrurile. De ce? Cum? În timp ce Dumnezeu se ocupă de problema păcatului, noi tânjim ca lucrurile să fie diferite.

Povestire introductivă

„Urăsc asta!”, plângea fiul meu în timp ce se uita la mine, lacrimile

curgându-i pe obraji. „Nu e drept! Urăsc bubele!” Tăietura de pe genunchiul său

sângera destul cât să-l sperie și durerea de la zgârieturile de lângă ea îl înfuriau pe

băiatul meu de patru ani atât de tare încât, printre lacrimi, se auzeau strigăte de

mânie. „Vreau să înceteze! Când nu o să mă mai doară, tati?”

Aș fi putut să-i menționez că viața lipsită de durere la care credea că are

dreptul nu există, că durerea nu era un atac asupra lui, ci că este realitatea trăirii

într-o lume plină de păcat. Aș fi putut să-i spun „Obișnuiește-te cu asta!”

Înainte de a mă da pe mâna autorităților, vreau să știți că nu i-aș dori aceste

gânduri nimănui, cu atât mai puțin să le spun fiului meu de patru ani. De ce?

Pentru că Tatăl nostru din ceruri are altceva plănuit cu care „să ne obișnuim”.

În timp ce efectele păcatului cresc în jurul nostru, răspunsul credincioșilor

nu este să le ignore, să le scuze, să le evite sau să le accepte. Dumnezeu va pune

capăt suferinței și va invita pe toată lumea care are încredere în harul Său „să se

obișnuiască cu ceva nou – un stil nou de viață, de respirație și de creștere. Stilul

vechi va dispărea. Dumnezeu se va asigura de aceasta. Dar în dispariția stilului

vechi trebuie să ne obișnuim să trăim în stilul nou.

Isus descrie o vreme a judecății când va expune păcatul pentru ceea ce este

și va dezvălui harul lui Dumnezeu în toată deplinătatea sa. El îi avertizează pe

oameni să fie serioși cu privire la păcat și la planul minunat de eliminare a lui

pentru totdeauna.

Cursanții ar trebui să aibă în vedere două aspecte atunci când studiază mileniul și felul în care Dumnezeu se ocupă în cele din urmă de păcat:

1. „Temeţi-vă de Acela care, după ce a ucis, are puterea să arunce în gheenă”. În alte cuvinte, orice ai face, nu deveni unul dintre acei oameni care nu numai că își pierd viețile, ci și sufletele.

2. „Nu se vând oare cinci vrăbii cu doi bani? Totuşi niciuna din ele nu este uitată înaintea lui Dumnezeu. Şi chiar perii din cap, toţi vă sunt număraţi. Deci să nu vă temeţi: voi sunteţi mai de preţ decât multe vrăbii.” Aceia a căror viață eternă se află în Salvator nu au de ce să se teamă. Păcatul și moartea nu-i pot atinge.

Viața lui Hristos

Luca 12:1-10

„În vremea aceea, când se strânseseră noroadele cu miile, aşa că se călcau

unii pe alţii, Isus a început să spună ucenicilor Săi: «Mai întâi de toate, păziţi-vă de

aluatul fariseilor, care este făţărnicia. Nu este nimic acoperit, care nu va fi

descoperit, nici ascuns, care nu va fi cunoscut. De aceea, orice aţi spus la întuneric

va fi auzit la lumină; şi orice aţi grăit la ureche, în odăiţe, va fi vestit de pe

acoperişul caselor. Vă spun vouă, prietenii Mei: să nu vă temeţi de cei ce ucid

trupul, şi după aceea nu mai pot face nimic. Am să vă arăt de cine să vă temeţi.

Temeţi-vă de Acela care, după ce a ucis, are puterea să arunce în gheenă; da, vă

spun, de El să vă temeţi. Nu se vând oare cinci vrăbii cu doi bani? Totuşi niciuna

din ele nu este uitată înaintea lui Dumnezeu. Şi chiar perii din cap, toţi vă sunt

număraţi. Deci să nu vă temeţi: voi sunteţi mai de preţ decât multe vrăbii. Eu vă

spun: pe oricine Mă va mărturisi înaintea oamenilor îl va mărturisi şi Fiul omului

înaintea îngerilor lui Dumnezeu; dar cine se va lepăda de Mine înaintea oamenilor

va fi lepădat şi el înaintea îngerilor lui Dumnezeu. Şi oricui va vorbi împotriva

Fiului omului i se va ierta; dar oricui va huli împotriva Duhului Sfânt nu i se va

ierta.»”

Roagă-i pe studenți să citească declarația de credință care rezumă ceea ce cred adventiștii de ziua a șaptea despre mileniu și sfârșitul păcatului. Apoi roagă-i să citească fiecare verset și să scrie ceea ce cred că înseamnă.

În timp ce mulți au întrebări cu privire la ce vom face în timpul mileniului, răspunsul meu este că vom face orice este necesar pentru a preveni aparița păcatului. Problema cu care se confruntă Universul este legată de caracterul lui Dumnezeu. Este El aspru și prea exigent? Au avut oamenii cu adevărat o șansă reală de a fi salvați? În cele din urmă, nu vom mai avea întrebări, îndoieli sau temeri față de Dumnezeu și căile Sale, ci doar dragoste veșnică pentru dorința Sa neobosită de a salva oameni. Când vine distrugerea celor răi, nu numai că vom fi de acord cu ceea ce face Dumnezeu, dar va avea și sens.

Noi credem

Mileniul și sfârșitul păcatului

„Mileniul este domnia de o mie de ani a Domnului Hristos cu sfinții Săi în

ceruri, între prima și a doua înviere. În acest timp, morții cei nelegiuiți vor fi

judecați; pământul va fi în totul pustiu, fără ființe omenești vii, care să-l locuiască,

ci ocupat doar de Satana și îngerii săi. La sfârșitul mileniului, Domnul Hristos cu

sfinții Săi și Cetatea cea Sfântă vor coborî din ceruri pe Pământ. Morții cei

nelegiuiți vor fi atunci înviați și, împreună cu Satana și îngerii lui, vor înconjura

cetatea; dar foc va coborî de la Dumnezeu și-i va arde și va curăți Pământul.

Universul va fi astfel eliberat pentru totdeauna de păcat și de păcătoși.”1

   

a. Apocalipsa 20

b. 1 Corinteni 6:2,3

c. Ieremia 4:23-26

d. Apocalipsa 21:1-5

e. Maleahi 4:1

f. Ezechiel 28:18,19

  Cum să ne rugăm

Când te rogi, fă o listă cu toate lucrurile despre care vrei să vorbești cu

Dumnezeu pe parcursul mileniului. Știind că Dumnezeu caută să te pregătească

pentru ceruri, cărui păcat vrea să-i pună capăt în viața ta?

Mai mult decât cuvinte

Discută cu cineva despre cum ar putea fi când nu va mai fi păcatul. Încearcă

să-i încurajezi pe aceia care au nevoie de speranța unui sfârșit drept și apoi reflectă

la experiența ta cu acea persoană.

În oglindă

Gândește-te la frumusețea celor o mie de ani; de asemenea, încearcă să

petreci ceva timp întrebându-te cum va fi să trăiești fără efectele păcatului și scrie-

ți gândurile pe o foaie de hârtie.

Lecția 16 – Noul Pământ

1 Seventh-day Adventists Believe, p. 362.

Roagă-i pe cursanți să se gândească la lecția anterioară când vă întâlniți. Mai au întrebări la care nu au primit răspuns?

Obiectiv: Studenții vor descoperi planul minunat al lui Dumnezeu de restaurare și recreare a Pământului și vor căuta să creeze căi prin care pot nutri realitatea unui loc numit Paradis.

Povestirea introductivă examinează propriile noastre presupuneri cu privire la cer. În ce fel afectează concepțiile noastre modul în care îl vedem? Care este diferența dintre Cer și Noul Pământ?

Povestire introductivă

„Ah. Ăsta-i raiul”, a spus prietenul meu. Dar pentru mine nu era rai! Eram

într-o barcă mică pe ocean și singurul lucru care era oarecum asemănător cu ceva

drăguț era siguranța vestei de salvare de care mă țineam încleștat. Nu prea sunt o

persoană de apă, dar prietenul meu nu s-a putut gândi la alt loc minunat de pe

pământ decât undeva unde să fie pierdut pe apă, fără vânt, fără mâncare și fără

pământ!

Deși nu am fost niciodată în rai, eram sigur că ăsta nu era raiul. Dar ce este

raiul și cum va fi cu adevărat? Imaginile cu harfe și nori, cu oameni înaripați care

plutesc precum fluturi celești nu sunt biblice – și nici nu sunt ceva la care m-aș

referi ca „Acesta e raiul”. Cum va fi raiul? Este o întrebare populară dar

periculoasă. Singura cale de a da cât de cât un răspuns este prin comparații – sau

contraste. Apostolul Ioan ne spune cum nu va fi raiul. Apocalipsa 21:4 descrie

cerul ca nemaiavând moarte, suferință, plânset sau durere.

Dacă ar fi să descrii cerul, cum ai face-o?

Noul Pământ este un mod mai bun de a vedea planul original al lui

Dumnezeu pentru umanitate. Când ne gândim la Paradis, nu ne imaginăm

apartamente în nori – evocăm un loc real. Dar cum este cu adevărat Paradisul?

Întreabă hoțul de pe cruce. Isus îi dă o invitație personală la o viață bună.

Privește și vei vedea:

Viața cu adevărat bună nu este doar absența răului. Poți să-ți imaginezi ce îi trecea prin cap tâlharului de pe crucea de lângă Isus? Realizează ceea ce cere când declară „Adu-Ți aminte de mine…”? Când Isus îi oferă promisiunea vieții eterne în Paradis, crezi că tâlharul se gândea la cât de bine va fi să nu mai trebuiască să

sufere toate lucrurile rele din viața sa? Nu, se gândea: Nu o să-L scap niciodată din vedere pe acest Salvator. Noul Pământ este mai mult decât absența păcatului – este prezența lui Hristos și viața pe care El Și-a dorit dintotdeauna ca noi să o trăim.

Viața lui Hristos

Luca 23:39-43

„Unul din tâlharii răstigniţi Îl batjocorea şi zicea: «Nu eşti Tu Hristosul?

Mântuieşte-Te pe Tine Însuţi şi mântuieşte-ne şi pe noi!» Dar celălalt l-a înfruntat

şi i-a zis: «Nu te temi tu de Dumnezeu, tu, care eşti sub aceeaşi osândă? Pentru noi

este drept, căci primim răsplata cuvenită pentru fărădelegile noastre; dar Omul

acesta n-a făcut niciun rău.» Şi a zis lui Isus: «Doamne, adu-Ţi aminte de mine,

când vei veni în Împărăţia Ta!» Isus a răspuns: «Adevărat îţi spun că astăzi vei fi

cu Mine în rai.»”

Roagă-i pe studenți să citească declarația de credință care rezumă ceea ce cred adventiștii de ziua a șaptea despre Noul Pământ. Apoi roagă-i să citească fiecare verset și să scrie ceea ce cred că înseamnă.

Întrebări pentru ei: În ce fel va fi viața de pe Noul Pământ la fel ca viața de acum? În ce fel va fi total diferită?

Noi credem

Noul Pământ

„Pe Noul Pământ, în care va locui neprihănirea, Dumnezeu a pregătit un

cămin veșnic pentru cei răscumpărați și un mediu desăvârșit pentru viața veșnică,

pentru iubire, bucurie și pentru a învăța în prezența Lui. Căci aici Dumnezeu Însuși

va locui cu poporul Său, iar moartea și suferința vor dispărea. Marea luptă va fi

încheiată și nu va mai fi păcat. Toate lucrurile, însuflețite și neînsuflețite, vor

declara că Dumnezeu este dragoste; și El va domni veșnic. Amin.”1

a. 2 Petru 3:13

b. Isaia 35

c. Isaia 65:17-25

d. Matei 5:5

e. Apocalipsa 21:1-7; 22:1-5; 11:151 Seventh-day Adventists Believe, p. 374.

Cum să ne rugăm

Meditează la puterea creativă a lui Hristos și roagă-te pentru părțile din viața

ta pe care vrei ca Dumnezeu să le recreeze. Ce vrei să fie nou în inima ta azi?

Mai mult decât cuvinte

Isaia ne spune că pe Noul Pământ vom planta vii – adică vom face lucruri

cotidiene. Se pare că avem câteva idei palpabile de cum va fi viața pe Noul

Pământ. Plantează o sămânță sau o floare în grădina ta sau la fereastră ca simbol al

speranței tale pentru Noul Pământ. Nu numai că îți va aminti de bucuria ce vine; îți

va dezvolta experiența credinței și sper că va aprofunda realitatea Noului Pământ

în mintea ta.

În oglindă

Meditează la felul în care Noul Pământ se raportează la planul de salvare.

Lecţia 17 – Administrarea creștină

Cu ocazia întâlnirii cursanţilor pentru această lecţie, pune-i să petreacă un timp reflectând şi împărtăşind înţelegerile pe care le-au dobândit în interviurile lor.

Lecţiile 1-12 au clădit fundamentul relaţiei noastre cu Dumnezeu şi cu ceilalți.Lecţiile 13-16 clădesc evenimentele imaginii de ansamblu care încadrează

planul de mântuire al lui Dumnezeu în istorie.Lecţiile 17-21 se concentrează pe moduri practice de a trăi cu încrederea că

suntem copii ai lui Dumnezeu.Obiectiv: Cursanţii îşi vor întări înţelegerea modului în care Dumnezeu îi

cheamă pe credincioşi la o predare completă a vieţilor, a resurselor şi a inimilor lor pentru lucrarea şi gloria împărăţiei Sale.

Aşezarea întrebărilor într-un clasament poate ajuta la clarificarea priorităţilor unei persoane. În această situaţie, de fapt, nu este vreo ordine mai bună decât alta, ci doar ceea ce reflectă situaţia curentă a vieţii noastre. Pune cursanţii să împărtăşescă cu partenerii lor răspunsurile şi motivele pentru care au răspuns astfel.

Întrebări deschise

    Pune în ordine (1 – cel mai mare sacrificiu; 5 – cel mai mic sacrificiu)

    În viaţa mea, cel mai mare sacrificiu pentru mine ar fi să ofer:

    __ Bani

    __ Timp pentru lucru în biserică

    __ Aptitudini pentru slujire

    __ Energia mea pentru cauze bune

    __ Păreri şi idei preconcepute

Povestirea introductivă clădeşte fundamentul adevăratei ucenicii. Cea mai mare dorinţă a lui Dumnezeu este să creştem în a-L plăcea. Dintre toate calităţile necesare unui caracter uman, altruismul este primul pe listă. Alegerea de a ne dărui total lucrării bisericii nu este una des întâlnită, dar este o dovadă puternică a faptului că înţelegem cui aparţine totul.

Povestirea introductivă

„Cu mult timp în urmă, un om de afaceri din Londra, foarte generos și devotat

lui Dumnezeu, a fost solicitat să facă o donaţie pentru un proiect caritabil.

Aşteptările erau foarte mici întrucât omul de afaceri suferise recent o mare pierdere

în urma distrugerii unora dintre vapoarele sale. Însă, spre uimirea conducătorilor

acţiunii de caritate, acesta a donat de aproximativ zece ori mai mult decât era

aşteptat să ofere proiectului. Întrebat cum de a fost posibil să ofere atât de mult, în

ciuda dificultăţilor economice, omul de afaceri a replicat: «Este adevărat, am

suferit o mare pierdere în urma distrugerii acestor vase, însă acesta este principalul

motiv pentru care vă ofer atât de mult; pentru că trebuie să fiu mai atent decât eram

înainte în responsabilitatea de administrare, până ce nu-mi va fi luată în

întregime.»”1

Cu toate că nu sunt sigur dacă omul a dat din teama de a pierde totul sau dintr-

o reală convingere că administrarea sa L-ar putea lăuda pe Dumnezeu, concluzia

este clară. Luaţi aminte, ca adevăr pentru veşnicie, că Dumnezeu este marele 1 Michael Green, 1500 Illustrations for Biblical Preaching, p. 162, 163.

dătător şi jertfitor altruist şi că El se aşteaptă ca noi, copiii Lui, să-I urmăm

exemplul. Există multe moduri în care putem oferi, şi creştinii sunt provocaţi să fie

altruişti în oricare dintre ele, nu doar în unele. Bani, timp, talente, energie, pasiune,

interese, relaţii, posesiuni, reputaţie – toate acestea sunt aspecte care pot vorbi din

plin despre dragostea îndurătoare şi altruistă a lui Hristos. Se pare că femeia de la

templu a înţeles acest lucru.

  

Pasajul asupra căruia trebuie să ne concentrăm atenţia este momentul decisiv în care Isus spune: „Adevărat vă spun că această văduvă săracă a dat mai mult decât toţi cei ce au aruncat în vistierie; căci toţi ceilalţi au aruncat din prisosul lor, dar ea, din săracia ei, a aruncat tot ce avea, tot ce-i mai rămăsese ca să trăiască.” Pune-i pe cursanţi să se întrebe dacă sunt pregătiţi să renunţe la ei înşişi aşa cum a făcut femeia. Ce este necesar să se întâmple în inimile şi vieţile lor, pentru ca acest tip de predare să aibă loc?   

Viaţa lui Hristos

Marcu 12:41-44

„Isus şedea jos în faţa vistieriei Templului şi Se uita cum arunca norodul bani

în vistierie. Mulţi, care erau bogaţi, aruncau mult. A venit şi o văduvă săracă şi a

aruncat doi bănuţi, care fac un gologan. Atunci Isus a chemat pe ucenicii Săi şi le-a

zis: «Adevărat vă spun că această văduvă săracă a dat mai mult decât toţi cei ce au

aruncat în vistierie; căci toţi ceilalţi au aruncat din prisosul lor, dar ea, din săracia

ei, a aruncat tot ce avea, tot ce-i mai rămăsese ca să trăiască.»”

Pune-i pe cursanţi să citească declaraţia de mai jos, care rezumă ceea ce crede Biserica Adventistă de Ziua a Şaptea despre administrarea creştină. Apoi, pune-i să citească fiecare verset şi să scrie ce cred ei că înseamnă, pe măsură ce caută trimiterile versetelor în Bibliile lor.

Observaţi cuvintele „drepturile Lui de proprietar”. În timp ce cursanţii analizează împreună viaţa pe care Dumnezeu vrea să o aibă credincioşii, pune-i să discute despre rolul pe care cuvintele „drepturile Lui de proprietar” îl joacă în formularea atitudinilor şi percepţiilor noastre în privinţa dăruirii.

Noi credem

Administrarea creștină

„Noi suntem administratori ai bunurilor lui Dumnezeu, care ne-a încredințat

timpul și ocaziile, capacitățile și mijloacele materiale, binecuvântările pământului

și resursele lui. Noi suntem răspunzători față de El pentru buna lor folosire. Noi

recunoaștem drepturile Lui de proprietar prin slujire plină de credincioșie față de

aproapele nostru, cum și prin faptul că Îi înapoiem zecimea și dăm daruri pentru

vestirea Evangheliei, pentru susținerea și dezvoltarea bisericii Sale. Administrarea

este un privilegiu ce ne este dat de Dumnezeu pentru creșterea în dragoste și

biruință asupra egoismului și lăcomiei. Un bun administrator se bucură de

binecuvântarea ce vine asupra altora, ca rod al credincioșiei lui.”2

a. Geneza 1:26-28; 2:15

b. 1 Cronici 29:14

c. Hagai 1:3-11

d. Maleahi 3:8-12

e. 1 Corinteni 9:9-14

f. Matei 23:23

g. 2 Corinteni 8:1-15

h. Romani 15:26-27

Cum să ne rugăm

Când te vei ruga săptămâna aceasta, fă o listă cu toate lucrurile care au valoare

pentru tine şi oferă-le, unul câte unul, lui Dumnezeu, pentru folosire în interesul

lucrării Sale. Mărturiseşte atitudinile de genul „ce-i al meu e-al meu” pe care,

poate, le-ai avut şi încredinţează-ţi întreaga viaţă lui Dumnezeu.

Ai în vedere o rugăciune care-i oferă lui Dumnezeu viitorul tău: partener de

viaţă, carieră, facultate etc.

2 Seventh-day Adventists Believe, p. 268.

Mai mult decât cuvinte

Adresează următoarele întrebări cuiva care are copii la facultate sau chiar mai

mari:

Când, în viaţa dumneavoastră, Dumnezeu a rezolvat problemele în mod

miraculos, ca rezultat al dăruirii dumneavoastră pline de credincioșie?

De ce credeți că ne este greu să considerăm că lucrurile noastre, sau chiar

timpul nostru, Îi aparţin lui Dumnezeu, şi nu nouă?

Ce cuvinte de înţelepciune aveți, pentru cineva de vârsta mea, despre dăruire şi

lucrare în biserică?

În oglindă

Gândeşte-te şi scrie despre lucrurile pentru care ți-ai da viaţa. Ce te-ar motiva

să lucrezi pentru Evanghelie?

Lecţia 18 – Comportamentul creştin

   

Înainte de a avansa la studiul comportamentului creştin, pune-i pe cursanţi să-şi amintească lecţia de săptămâna trecută şi să împărtăşească reciproc orice cunoștință dobândită în urma chestionarelor, activităţilor sau a altor exerciţii.

Obiectiv: cursanţii vor înţelege importanța de a-şi trăi vieţile după principiile pe care Dumnezeu le-a lăsat copiilor Săi.

Povestirea introductivă demască realitatea stilului de viaţă, examinând gândirea celor care trăiesc sub străzile oraşului New York. Aceasta caută să dezvolte noţiunea că există două lumi în care putem trăi şi pentru care putem trăi. Satana scoate în cale lucruri pe care nimeni nu le vrea – totuşi, mulţi „înghit” ceea ce el le oferă. Pare lipsit de judecată, mai ales în povestirea aceasta, dar oamenii încearcă în multe feluri să evite adevărul că drumul lui Dumnezeu aduce viaţă, bucurie şi sens. Calea lui Satana distruge, corupe şi îi schilodeşte pe cei care o urmează.

Povestirea introductivă

Sub oraşul New York trăiesc oameni care, dintr-un motiv sau altul, au ales să

sălăşluiască în canalizări. Cei fără adăpost, bolnavii psihic, cei frânţi, paria

societăţii, cei care odată au fost cineva, dependenţii de droguri, cei fără minte,

inadaptaţii – se îngrămădesc cu toţii sub străzile unuia dintre cele mai renumite

oraşe ale lumii.

Jennifer Toth, un reporter, i-a studiat pe cei ce trăiau în tuneluri. În cartea sa

The Mole People (n.tr.: rom.: Oamenii cârtiţă), Jennifer citează un dialog purtat cu

un bărbat care i-a acordat un interviu în schimbul unui prânz gratuit:

Flacko, un conducător aspirant al subteranului, a spus: „Dacă aş fi la conducere

aş pune sus un semn mare, pe o platformă, pe care aş scrie: «Haideţi jos! Toată

lumea-i binevenită! Veniţi să trăiţi liberi – liberi de chirii, liberi de taxe,

independenţi, liberi ca Mandela!»”

„Când se opri din zâmbet, deveni serios şi se aplecă peste masa noastră din

restaurantul chinezesc… «Dacă scrii această carte», spuse el, «spune-le că

tunelurile îţi fură viaţa. Nimeni nu ar trebui să vină aici jos... oricine este aici jos

ştie asta. Ei n-o vor spune, dar o ştiu.»”1

Pare să fie jocul înşelătorului, nu-i aşa? Isus a spus: „Hoţul nu vine decât să

fure, să înjunghie şi să prăpădească. Eu am venit ca oile să aibă viaţă, şi s-o aibă

din belşug.” (Ioan 10:10)

Speranţa lui Dumnezeu este că alţii vor vedea slava Sa în noi – în felul în care

trăim, muncim şi ne jucăm. Însă întrebarea „Atunci, cum trăim?” nu a fost una

foarte întâlnită în ultima vreme, deoarece mulţi sunt de părere că provocarea lui

Dumnezeu de a trăi vieţi sfinte contrazice mesajul harului şi că, dacă mântuirea

este gratuită, noi nu trebuie să facem nimic în schimbul darului lui Dumnezeu.

Priveşte pasajele din Scriptură care descriu tipul de viaţă pe care Dumnezeu

vrea să o trăim. Lumea din subteran şi minciunile care promovează o „cale mai

bună” sunt zgomotoase şi constrâng, însă Hristos nu joacă acest joc. El nu ne va

seduce într-o dependenţă. Ai văzut autocolantul de pe unele maşini „Dependent de

1 Jennifer Toth, The Mole People, p. 233.

Isus”? Este un Isus nepotrivit. Dependenţele sunt o formă de sclavie. Ele îţi răpesc

puterea voinţei, făcând aparent imposibil să alegi altceva. Dar Isus nu este acesta.

Sinceritatea, puritatea, credincioşia, împlinirea, frumuseţea şi bucuria sunt câteva

dintre experienţele de viaţă la care Hristos cheamă pe fiecare credincios. O alta

este ascultarea. Îţi poţi imagina că Hristos – ştiind cât de mult însemni tu pentru El

– ar vrea pentru tine ceva mai puţin decât tot ce-i mai bun? Nici gând.

Cei mai mulți oameni știu asta. Scriptura face alternativele clare. Priveşte în

Biblie şi convinge-te.

Fraza pe care trebuie să ne concentrăm este ultimul rând: „Să lumineze lumina voastră înaintea oamenilor, ca ei să vadă faptele voastre bune şi să slăvească pe Tatăl vostru care este în ceruri.” Nu este suficient pentru cineva să se abţină de la aspecte ale vieţii care îl distrug; acesta trebuie, de asemenea, să se concentreze să facă fapte care îi fac pe oameni să-L laude pe Dumnezeu. Pune-i pe cursanţi să acorde câteva minute pentru a împărtăşi opinia lor despre cum ar putea arăta în viaţa reală afirmaţiile de mai sus.

Viaţa lui Hristos

Matei 5:13-16

„«Voi sunteţi sarea pământului. Dar dacă sarea îşi pierde gustul, prin ce îşi va

recăpăta iarăşi puterea de a săra? Atunci nu mai este bună la nimic decât să fie

lepădată afară şi călcată în picioare de oameni. Voi sunteţi lumina lumii. O cetate

aşezată pe un munte nu poate să rămână ascunsă. Şi oamenii n-aprind lumina ca s-

o pună sub obroc, ci o pun în sfeşnic şi luminează tuturor celor din casă. Tot aşa să

lumineze şi lumina voastră înaintea oamenilor, ca ei să vadă faptele voastre bune şi

să slăvească pe Tatăl vostru care este în ceruri.»”

Pune-i pe cursanţi să citească declaraţia de mai jos, care rezumă ceea ce Biserica Adventistă de Ziua a Şaptea crede despre comportamentul creştin şi despre stilul de viaţă asemănător cu cel al lui Hristos. Apoi pune-i să citească fiecare verset şi să scrie ce cred ei că înseamnă, pe măsură ce caută trimiterile versetelor în Bibliile lor.

Tematica standardelor creştine a generat multe discuţii şi chiar controverse, între creştinii din Biserica Adventistă, din cauza naturii foarte personale a subiectului. Aveţi în vedere principiile după care Dumnezeu i-a invitat pe copiii Săi să trăiască.

Noi credem

Comportamentul creștin

„Noi suntem chemați să fim un popor evlavios care gândește, simte și

acționează în armonie cu principiile cerului. Pentru ca Duhul să refacă în noi

caracterul Domnului nostru, noi trebuie să ne angajăm numai în acele lucruri care

vor produce în viața noastră aceeași curăție, sănătate și bucurie manifestate în viața

Domnului Hristos, în viața noastră. Aceasta înseamnă că distracțiile și plăcerile

noastre trebuie să fie la cele mai înalte standarde ale bunului gust și frumuseții

creștine. În timp ce recunoaștem deosebirile dintre diferite civilizații,

îmbrăcămintea noastră trebuie să fie simplă, decentă și de bun gust, așa cum stă

bine acelora a căror adevărată frumusețe nu constă în împodobirea exterioară, ci în

podoaba nepieritoare a unui duh blând și smerit. Iar pentru că trupurile noastre sunt

temple ale Duhului Sfânt, noi trebuie să avem grijă de ele, într-un mod inteligent.

Pe lângă mișcare fizică și odihnă corespunzătoare, noi trebuie să adoptăm cea mai

sănătoasă dietă cu putință și să ne abținem de la hrana necurată arătată în Sfintele

Scripturi. Deoarece băuturile alcoolice, tutunul și folosirea iresponsabilă a

medicamentelor și narcoticelor sunt dăunătoare pentru corpurile noastre, noi

trebuie să ne abținem de la folosirea lor. În schimb, trebuie să ne angajăm în tot

ceea ce aduce gândurile și corpurile noastre în ascultare de Hristos, care dorește să

fim sănătoși, folositori și plini de bucurie și bunătate.”2

a. Romani 12:1,2

b. 1 Ioan 2:6

c. Efeseni 5:16-26

d. Filipeni 4:8

2 Seventh-day Adventists Believe, p. 278.

e. 1 Petru 3:1-4

f. 1 Corinteni 6:19,20

g. Levitic 11

h. 3 Ioan 2

Cum să ne rugăm

Fiţi sinceri cu Dumnezeu, în rugăciunile voastre, în privinţa aspectelor din

viaţa voastră care nu par să fie ceea ce El Îşi doreşte pentru noi. Vorbiţi deschis cu

Dumnezeu despre cum vă simţiţi în legătură cu schimbările pe care credeţi că El vă

cere să le faceţi.

Mai mult decât cuvinte

Împărtăşeşte cu un coleg sau prieten angajamentele sau deciziile tale de a

trăi în acord cu visurile lui Dumnezeu pentru tine. Acest coleg sau prieten te poate

ajuta şi îţi poate aduce aminte de alegerea ta.

În oglindă

Gândeşte-te ce legătură crezi că există între o viaţă îmbelşugată şi planul de

mântuire al lui Dumnezeu. Ce legătură este între trăirea unor vieţi sfinte şi ceea ce

s-a petrecut la Calvar?

Lecţia 19 – Căsătoria şi familia

   

La începerea studiului despre căsnicie şi planul lui Dumnezeu pentru familie, pune-i pe cursanţi să discute cu partenerii lor de studiu despre unele dintre hotărârile pe care le-au luat pentru a-L lăuda pe Dumnezeu cu stilul lor de viaţă. Ce părţi ale studiului trecut au ajutat cel mai mult în luarea unor astfel de hotărâri?

Obiectiv: Cursanţii vor discuta despre planul iniţial al lui Dumnezeu pentru familie şi despre cauza fenomenului de distrugere care loveşte familiile astăzi. De asemenea, având la bază Scriptura, ei îşi vor stabili ţinte pentru vieţile lor.

Povestirea introductivă descrie ceea ce a devenit un fenomen comun, întâlnit în multe case de pe mapamond – „oamenii se îndrăgostesc şi pierd dragostea.” Această idee nu se potriveşte cu felul în care Dumnezeu a ales să Îşi iubească creaţia. În adâncul inimii dragostei lui Dumnezeu pentru umanitate locuieşte singurul adevăr care are puterea de a salva orice căsnicie aflată la un pas de eşec: umilinţa. Umilinţa nu înseamnă ura de sine; ea înseamnă uitarea de sine.

Povestirea introductivă

Mica masă rotundă pentru micul dejun stătea captivă între cuplul furios. Deşi

numai câţiva centimetri îi separau pe cei doi, păreau a se uita unul la altul din

capetele opuse ale unei mese foarte lungi, din acelea regale, de unde abia vezi

persoana aflată la celălalt capăt. Se părea că Gloria şi Ron se aflau la finalul

căsniciei lor. Aceasta se erodase încet timp de 23 de ani, şi acum singurul lor

subiect de discuţie era felul în care fiecare dintre ei se simţea în legătură cu

propriile-i nevoi şi faptul că acestea nu fuseseră satisfăcute.

Eşecul şi prăbuşirea multor relaţii îşi au rădăcinile într-o preocupare pentru

sine: nevoile mele, drepturile mele, aşteptările mele, sentimentele mele. Opusul

este valabil pentru căsniciile în curs de creştere: responsabilitatea mea este aceea

de a îndeplini nevoile partenerului meu – nevoile pe care am promis că le voi

satisface. Robert Orben vorbeşte despre acest principiu:

„Începem căsnicia cu speranţa împlinirii însă, de multe ori, găsim frustrare.

Propriile noastre trăsături nevrotice sunt amplificate de faptul că partenerul nostru

de viaţă are un alt set de tendinţe nevrotice. În loc să căutăm împlinire pentru noi

înşine, principalul scop ar trebui să fie acela de a împlini nevoile celuilalt. Numai

în acest fel vor fi împlinite şi nevoile noastre.”

În timp ce căsnicia este mai mult decât simpla întâmpinare a nevoilor celeilalte

persoane (nu uitaţi că unele dintre ele pot fi satisfăcute doar de Hristos), se pare că

ruinarea căsniciei începe cu prioritizarea eului. Opusul este de asemenea adevărat:

atunci când cealaltă persoană are prioritate pentru tine, majoritatea frustrărilor tale

se pierd în fundal.

Mulţi au renunţat la această unire sacră ce a început în Eden. Pare că ei privesc

la căsnicie cu titlu de încercare şi cu o oarecare reţinere. Cum favorizăm, tu şi eu,

dezvoltarea acestei frumoase relaţii într-un context onorant? Aceasta începe în

tinereţe dar, mai ales, începe cu felul în care Îl iubim pe Dumnezeu întâi. Vezi tu,

să iubeşti o altă persoană cu propriile tale probleme umane, păcătoase, produce o

experienţă incompletă – una care nu întotdeauna se termină cu bine. Dar să-L

iubeşti întâi şi deplin pe Dumnezeu te face pe tine un premiu pentru căsnicie. A şti

că Hristos reprezintă cea mai bună pregătire pentru căsnicie.

Întreabă-i pe Ron şi pe Gloria. Acesta este punctul de la care au plecat după

decenii de îndepărtare. Au început cu Hristos. Pe măsură ce au privit spre

Mântuitor, inimile lor s-au întors de la o concentrare asupra sinelui la una asupra

celuilalt. Au învăţat să se iubească unul pe celălalt, nu cu uraganul romantic

caracteristic îndrăgostiţilor adolescenţi, ci cu o dragoste nouă, reală, dumnezeiască,

aceasta făcând o uriaşă schimbare în căsnicia lor.

Observă faptul că încă din zilele lui Hristos, străduinţa de a păstra o căsnicie

era reală. Găsim multă ciorovăială şi contradicţie pe tema regulilor divorţului şi a

recăsătoririi și, în acest context, multe argumente şi-au ratat ţinta a ceea ce ar fi

trebuit, de fapt, să spună – nu cum ar trebui să divorţăm, ci cum putem învăţa să

iubim aşa cum a intenţionat Dumnezeu.

„«De aceea va lăsa omul pe tatăl său şi pe mama sa şi se va lipi de nevasta sa, şi cei doi vor fi un singur trup.» Aşa că nu mai sunt doi, ci un singur trup. Deci, ce a împreunat Dumnezeu, omul să nu despartă.” De ce este greu de păstrat acest tip de unire?

Viaţa lui Hristos

Matei 19:1-9

„După ce a sfârşit Isus cuvântările acestea, a plecat din Galileea şi a venit în

ţinutul Iudeii, dincolo de Iordan. După El au mers multe gloate; şi acolo a vindecat

pe cei bolnavi. Fariseii au venit la El şi, ca să-L ispitească, I-au zis: «Oare este

îngăduit unui bărbat să-şi lase nevasta pentru orice pricină?» Drept răspuns, El le-a

zis: «Oare n-aţi citit că Ziditorul, de la început i-a făcut parte bărbătească şi parte

femeiască şi a zis: „De aceea va lăsa omul pe tatăl său şi pe mama sa şi se va lipi

de nevasta sa, şi cei doi vor fi un singur trup”? Aşa că nu mai sunt doi, ci un singur

trup. Deci, ce a împreunat Dumnezeu, omul să nu despartă.» «Pentru ce, dar», I-au

zis ei, «a poruncit Moise ca bărbatul să dea nevestei o carte de despărţire şi s-o

lase?» Isus le-a răspuns: «Din pricina împietririi inimilor voastre a îngăduit Moise

să vă lăsaţi nevestele; dar de la început n-a fost aşa. Eu, însă, vă spun că oricine îşi

lasă nevasta, afară de pricină de curvie, şi ia pe alta de nevastă preacurveşte.»”

Pune-i pe cursanţi să citească declaraţia de mai jos, care rezumă ceea ce Biserica Adventistă de Ziua a Şaptea crede despre căsnicie şi familie. Apoi pune-i să citească fiecare verset şi să scrie ce cred ei că înseamnă, pe măsură ce caută trimiterile versetelor în Bibliile lor.

Asemenea multor învăţături ale lui Hristos, unitatea în cămin nu este dificil de înţeles, dar este greu de realizat. Se pare că secretul unei căsnicii de succes stă în calităţile altruiste practicate de un cuplu devotat.

Noi credem

Căsătoria și familia

„Instituția căsătoriei a fost întemeiată de Dumnezeu în Eden. Isus a proclamat-

o ca unire pentru toată viața dintre un bărbat și o femeie, într-o părtășie plină de

iubire. Pentru creștin, legământul căsătoriei este făcut cu Dumnezeu ca și cu

tovarășul de viață și trebuie să se realizeze numai între persoane ce împărtășesc o

credință comună. Iubirea reciprocă, onoarea, respectul și responsabilitatea

constituie însăși baza acestei legături, care trebuie să reflecte iubirea, sfințenia,

fidelitatea și permanența relațiilor dintre Hristos și biserica Sa. Cu privire la divorț,

Isus a învățat că persoana care divorțează de tovarășul de viață, cu excepția

cazurilor de adulter, și se recăsătorește cu altcineva, comite adulter. Deși relațiile

în unele familii pot să se îndepărteze de ideal, într-o căsătorie în care partenerii

care se încred total unul în celălalt și în Hristos, ei pot obține unitatea plină de

iubire, prin călăuzirea Duhului și instruirea bisericii. Dumnezeu binecuvântează

familia și urmărește ca membrii ei să se ajute unul pe altul, spre o deplină

maturitate. Părinții trebuie să-și crească astfel copiii încât aceștia să iubească și să

asculte de Dumnezeu. Prin exemplul și cuvintele lor, ei trebuie să-i învețe că

Domnul Hristos este autorul iubitor al disciplinei, totdeauna binevoitor, care le

poartă de grijă și care dorește ca ei să devină membri ai corpului Său, familia lui

Dumnezeu. Unitatea crescândă a familiei constituie unul dintre semnele distinctive

ale ultimei solii a Evangheliei.”1

    a. Geneza 2:18-25

    b. Matei 19:3-9

    c. 2 Corinteni 6:14

    d. Efeseni 5:21-33

    e. Matei 5:31,32

    f. Exod 20:12

    g. Efeseni 6:1-4

    h. Proverbe 22:6

Cum să ne rugăm

Vorbeşte deschis cu Dumnezeu despre speranţele şi temerile tale în privinţa

căsătoriei. Spune-i în mod special cum ai vrea să se implice El în alegerea unui

partener de căsătorie. Ia decizii în rugăciune săptămâna aceasta şi încredinţează-le

lui Dumnezeu, apoi împărtăşeşte-le cu partenerul tău de studiu.

Mai mult decât cuvinte

Scrie-i o scrisoare perechii tale (nu-i nevoie să aibă un nume deocamdată, nici

să fie o persoană reală). Descrie cum ai vrea să fie căsnicia ta şi ce angajamente

eşti dispus să-ţi iei. Ai putea include în scrisoarea ta angajamentul de a-ţi păstra

1 Seventh-day Adventists Believe, p. 294.

puritatea de acum până la momentul căsătoriei. Poate că ai dori să dezvălui cele

mai adânci speranţe pentru relaţia ta. O astfel de scrisoare nu este o pierdere de

timp. Păstrează scrisoarea – ea să-ţi amintească promisiunile pe care le faci de a-L

onora pe Dumnezeu şi pe viitorul partener – cu toate că poate încă nu ştii cine este

el sau ea.

În oglindă

Gândeşte-te care este legătura dintre relaţia de căsătorie şi întregul plan de

mântuire. Cum ne arată căsătoria dorinţa lui Dumnezeu de a relaţiona cu noi?

   

Lecţia 20 – Lucrarea Domnului Hristos în Sanctuarul Ceresc

Înainte de a privi minunatul mesaj al Sanctuarului, pune-i pe cursanţi să împărtăşească ceea ce au învăţat din interviurile lor şi cum le-a vorbit în mod personal studiul despre căsătorie şi familie. Ce decizii au luat în legătură cu viitorul lor?

Obiectiv: Cursanţii vor urmări sensul şi scopul Sanctuarului, atât pe Pământ cât şi în cer, şi vor descoperi incredibila semnificaţie a evenimentelor care marchează începutul mişcării adventiste.

Povestirea introductivă duce cu gândul la probleme de dreptate şi corectitudine. Cineva trebuie să plătească. Doar iertarea nu face pe nimeni just. Dacă cineva fură şi apoi îşi cere iertare, el va fi doar iertat. Lucrarea Sanctuarului, încă de la începutul timpului, a tot arătat calea lui Dumnezeu de a restabili omenirea.

Povestirea introductivă

„Am spus că-mi pare rău!”

„Minunat, Troy! Acum, tot ce trebuie să faci, este să găseşti bani pentru a plăti

paguba.”

„Să plătesc paguba! Dar nu am bani. Cum să plătesc paguba? Am spus că îmi

pare rău, nu-i destul?”

„În ciuda așteptărilor, nu. În acest caz, «Îmi pare rău!» nu este destul. «Îmi

pare rău!» şi 68 de dolari este destul, chiar şi aşa, mă întreb dacă te-ai gândit la

cum vei face rost de bani.”

Cum pot fi atât de insensibili? Tata şi vecinul erau complet absurzi şi, ca să nu

mai spun, de-a dreptul necreștini. Unde le era mila? Unde erau îndurarea şi iertarea

lor? Ce s-a întamplat cu „te iert şi uit”? În schimb, am simţit mai mult „te iert după

ce plăteşti datoria!” Cât de biblic sună asta?

Gândeşte-te la următoarele scenarii:

Într-un proces, juraţii îl găsesc pe inculpat vinovat de violul şi uciderea a șase

adolescente. În sala de judecată, el anunţă:

„Recunosc că am comis aceste crime teribile şi îmi pare foarte, foarte rău.

Promit că nu se va mai întâmpla.”

„Curtea îţi recunoaşte vina şi mărturisirea”, declară judecătorul, „şi, atâta timp

cât promiţi că nu se va mai întâmpla, eşti liber.”

Cum sună asta? Îţi seamănă a îndurare? Nu? De ce simţi o nevoie disperată de

a face dreptate? Nu este suficientă iertarea?

Şi, dacă este, de ce a trebuit să moară Isus pe cruce? De ce nu a putut

Dumnezeu doar să ne ierte şi atât? Calvarul este exemplul clar că Dumnezeu nu

tolerează păcatul. El nu face cu mâna și cele rele dispar pur şi simplu. Adevărul dur

este că, în lumea lui Dumnezeu, dacă alegi să păcătuieşti, cineva trebuie să

plătească pentru asta. Dar este un lucru bun că lumea este a lui Dumnezeu, pentru

că altfel, acel „cineva” am fi putut fi tu şi eu.

Acesta nu este un concept al Noului Testament, este la fel de vechi ca păcatul

şi la fel de real ca lumina zilei. Şi la fel de veche ca problema este şi soluţia.

Dumnezeu, în lucrarea Sa din Sanctuarul Vechiului Testament, i-a învăţat pe copiii

lui Israel ce este cu adevărat harul. Harul reprezintă sânge, plată, moarte, curăţire,

judecată, iertare, schimbare, vindecare, încredere şi acceptare a realităţii severe, dar

în acelaşi timp minunate, că, într-o zi, un Salvator va veni – nu vor mai fi miei – şi

va plăti pentru păcatele noastre.

Punctul culminant a fost la Calvar. În timp ce Isus este în totalitate condamnat

și ucis pentru păcatele noastre, cortina din templu este sfâşiată. Dumnezeu Îl

judecă pe Isus de parcă El ar fi în locul tău şi al meu, şi ne judecă pe tine şi pe

mine ca şi când noi am fi în locul lui Isus.

Pasajul pe care să ne concentrăm este: „Şi, când Isus a strigat din nou, atunci şi-a dat sufletul. În acel moment, cortina templului s-a sfâşiat în două de sus până jos.” Ce semnificaţie are acest lucru asupra studiului nostru despre Sanctuar?

Viaţa lui Isus

Matei 27:45-54

„De la ceasul al şaselea până la ceasul al nouălea s-a făcut întuneric peste toată

ţara. Şi pe la ceasul al nouălea, Isus a strigat cu glas tare: «Eli, Eli, lama

sabactani?», adică: «Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu, pentru ce M-ai părăsit?»

Unii din cei ce stăteau acolo, când au auzit aceste vorbe, au zis: «Strigă pe Ilie!» Şi

îndată, unul din ei a alergat de a luat un burete, l-a umplut cu oţet, l-a pus într-o

trestie şi I-a dat să bea. Dar ceilalţi ziceau: «Lasă să vedem dacă va veni Ilie să-L

mântuiască.» Isus a strigat iarăşi cu glas tare şi Şi-a dat duhul. Perdeaua dinlăuntrul

Templului se rupe. Şi îndată perdeaua dinăuntrul Templului s-a rupt în două, de

sus până jos, pământul s-a cutremurat, stâncile s-au despicat, mormintele s-au

deschis, şi multe trupuri ale sfinţilor care muriseră au înviat. Ei au ieşit din

morminte, după învierea Lui, au intrat în sfânta cetate şi s-au arătat multora.

Sutaşul şi cei ce păzeau pe Isus împreună cu el, când au văzut cutremurul de

pământ şi cele întâmplate, s-au înfricoşat foarte tare şi au zis: «Cu adevărat, Acesta

a fost Fiul lui Dumnezeu!»”

Pune-i pe cursanţi să citească declaraţia de mai jos, care sintetizează ceea ce crede Biserica Adventistă de Ziua a Şaptea despre Sanctuarul din cer. Apoi pune-i să citească fiecare frază şi să scrie pe hârtie ce cred ei că transmite aceasta, în timp ce caută trimiterile aferente în Bibliile lor.

Noi credem

Lucrarea Domnului Hristos în Sanctuarul Ceresc

„Există un Sanctuar în ceruri, adevăratul tabernacol, ridicat nu de om, ci de

Domnul. În el, Domnul Hristos slujește în favoarea noastră, punând la dispoziția

credincioșilor binefacerile jertfei Sale ispășitoare, aduse odată pentru totdeauna pe

cruce. El a inaugurat activitatea Sa ca Marele nostru Preot și a început lucrarea Sa

de mijlocire la data înălțării Sale. În 1844, la sfârșitul perioadei profetice de 2300

de zile, El a intrat în cea de-a doua și ultima fază a slujirii Sale ispășitoare. Ea este

o lucrare a judecății de cercetare, care este o parte a eliminării definitive a tuturor

păcatelor, simbolizată de către curățirea Sanctuarului ebraic din vechime în Ziua de

ispășire. În acel serviciu simbolic, Sanctuarul era curățit cu sângele animalelor

jertfite, dar lucrurile cerești sunt curățite cu sacrificiul desăvârșit al sângelui lui

Isus Hristos. Judecata de cercetare descoperă ființelor cerești care dintre cei morți

dorm în Hristos și astfel, în El, sunt socotiți vrednici de a avea parte de prima

înviere. Ea arată, de asemenea, care dintre cei vii sunt în Hristos, păzind poruncile

lui Dumnezeu și credința lui Isus Hristos, și în El, deci, sunt gata pentru înălțarea

în Împărăția Sa cea veșnică. Această judecată apără dreptatea lui Dumnezeu în

salvarea acelora care cred în Isus. Ea declară că aceia care au rămas credincioși lui

Dumnezeu vor primi Împărăția. Terminarea acestei lucrări a Domnului Hristos va

marca încheierea timpului de probă al omenirii înaintea celei de-a doua veniri a

Domnului Hristos.”1

    Elementele Sanctuarului ne subliniază lucrarea lui Hristos, nu numai la Calvar,

dar şi astăzi în cer. La urma urmei, Sanctuarul a vorbit şi încă vorbeşte despre Isus.

1 Seventh-day Adventists Believe, p. 312.

Ce este Sanctuarul?

În curtea Sanctuarului se aflau altarul pentru arderile de tot şi ligheanul de

aramă.

Cortul era împărţit în două: Sfânta şi Sfânta Sfintelor. Sfânta găzduia sfeşnicul

de aur cu şapte braţe, masa de pâinilor pentru punerea înainte şi altarul tămâierii.

În Sfânta Sfintelor se afla Chivotul Legii, în care erau depuse Cele Zece Porunci

scrise de Dumnezeu pe două plăci de piatră. Doi heruvimi de aur stăteau faţă în

faţă pe capacul ispăşirii.

Ce se întâmpla?

Ca păcătos, aduceai o jertfă, de obicei un miel, şi îţi aşezai mâinile peste

animalul nevinovat. Animalul era ucis în timp ce tu îţi mărturiseai păcatele,

luându-le, într-un fel, şi punându-le apoi asupra victimei. Preotul stropea cu

sângele mielului altarul arderilor de tot din Sfânta. Numit „Jertfa zilnică”, acest

ritual transfera păcatul asupra Sanctuarului. Cei care îşi mărturiseau păcatele

plecau de acolo iertaţi. Pentru că acum, Sanctuarul purta păcatele păcătosului,

marele preot trebuia să facă o slujbă de curăţare o dată pe an în Ziua Ispăşirii. În

această zi, Dumnezeu judeca pe fiecare om care şi-a mărturisit păcatele în cursul

anului. Această zi era un timp de veneraţie şi smerenie solemnă. Marele preot

alegea doi ţapi în Ziua Ispăşirii. Pe unul dintre ei îl aducea ca jertfă; acesta se

numea „ţapul Domnului”. Celălalt era ţapul ispăşitor. Marele preot sacrifica ţapul

Domnului, lua sângele acestuia şi intra cu el în Sfânta Sfintelor. El intra în această

încăpere doar o dată pe an, în această zi specială. Marele preot stropea cu sânge

capacul ispăşirii, apoi se întorcea în Sfânta şi împrăştia sângele pe altarul tămâierii.

La sfârşit, ieşea în curte, unde stropea cu sânge altarul pentru arderile de tot.

După ce termina, marele preot îşi punea mâinile pe capul celui de-al doilea ţap,

mărturisea păcatele întregului popor Israel, făcute în anul care trecuse, şi, în mod

simbolic, le tranfera asupra ţapului ispăşitor. Un levit lua ţapul ispăşitor şi îl ducea

în sălbăticie, ca să hoinărească până la moarte, purtând încă păcatele lui Israel.

Ce înseamnă aceasta?

Dumnezeu i-a arătat lui Moise Sanctuarul din cer, iar cel pe care

conducătorul poporului Israel l-a construit apoi a fost o reproducere a celui ceresc.

Diferitele elemente ale Sanctuarului au semnificaţii şi scopuri nemaipomenite.

Slujba de la Sanctuar arată cele două părţi ale lucrării lui Hristos: lucrarea de

mijlocire și lucrarea de judecată.

Prima parte (Curtea Sanctuarului şi Sfânta)

Când oamenii îşi mărturiseau păcatele, aşezându-le asupra mielului, şi acesta

era ucis şi pus pe altar, aceasta simboliza jertfa lui Hristos pe Calvar. Aminteşte-ți,

Ioan Botezătorul spunea: „Iată Mielul lui Dumnezeu care ridică păcatul lumii!”

Ligheanul de aramă umplut cu apă ilustrează botezul şi iertarea păcatelor, apa

curăţând păcatul omului vechi.

În Sfânta, masa pâinilor pentru punerea înainte Îl descrie pe Hristos, care este

Pâinea vieţii (Ioan 6:35). Sfeşnicul simbolizează faptul că Isus Hristos este Lumina

lumii (Ioan 8:12). Şi altarul tămâierii proclamă modul în care Hristos mijloceşte

pentru păcătoşi (Ioan 17).

Partea a doua (Sfânta Sfintelor)

Lucrarea din cea de-a doua încăpere implică judecata. Adevărul despre păcat

este acela că, deşi Dumnezeu aduce iertare pentru păcat, dreptatea cere ca cineva

să plătească pentru el. Chivotul Legii este simbolul veşnic a neschimbătoarei legi a

dreptăţii lui Dumnezeu. Este important să ne amintim că cea care face să fie

necesară jertfa, sângele şi moartea este legea lui Dumnezeu. Păcatul (încălcarea

legii, fărădelegea) aduce moartea. Chivotul reprezintă tronul lui Dumnezeu, unde

dreptatea pretinde un răspuns la problema păcatului.

Ţapul ispăşitor îl descrie pe Satana, pe care Dumnezeu îl izgoneşte din

Sanctuar. Dreptatea este împlinită. Păcatul, moartea şi ruşinea mor împreună cu cel

care le-a iniţiat.

Sanctuarul nu este un ritual bolnav al unui Dumnezeu furios, care doreşte

vărsare de sânge. Nu, dimpotrivă, acesta ne permite să fim martori ai unui

Dumnezeu iubitor dar drept, care tratează problema păcatului prin a deveni El

Însuşi plată pentru el. Scriptura are multe povestiri drăguțe despre dragostea lui

Dumnezeu. Dar serviciul de la Sanctuar nu este drăguț – este dragostea lui

Dumnezeu triumfând asupra efectelor reci și crude ale păcatului. Deși nu este

drăguț, ne aduce salvarea.

Pe măsură ce citeşti pasajele care descriu Sanctuarul din cer şi planul de

mântuire al lui Dumnezeu, deschide la capitolele 23 şi 24 din cartea Marea Luptă,

pentru mai multe explicaţii despre lucrarea Sanctuarului şi lucrarea lui Isus în

Sanctuar.

    a. Evrei 8:1-5; 4:14-16

b. Daniel 7:9-27; 8:13,14; 9:24-27

    c. Numeri 14:34

    d. Ezechiel 4:6

    e. Levitic 16

    f. Apocalipsa 14:6-7; 20:12; 14:12; 22:12

Cum să te rogi

În timp ce te rogi lui Dumnezeu, fii răspunzător pentru vina şi păcatul tău şi

acceptă cu încredere judecata Lui asupra ta.

Mai mult decât cuvinte

În această săptămână, pe lângă găsirea unei modalități de a ierta pe cineva care

ti-a greşit, găsește și o modalitate de a-l trata ca şi cum nu ţi-a greşit niciodată mai

înainte. Nu este vorba doar de a ierta o faptă rea, ci de a ţi-o aminti cu milă.

În oglindă

Ia în considerare în ce fel Sanctuarul trebuie să-i fi ajutat pe copiii lui Israel să

înţeleagă harul. De asemenea, care sunt obstacolele unui astfel de sistem?

Gândeşte-te la felul în care ne raportăm noi la dreptate şi la cum şi când o

revendicăm. Ce poţi învăţa din acest subiect despre caracterul misterios al lui

Dumnezeu?

Lecţia 21 – Rămășița și misiunea bisericii

Înainte de a studia ultima lecţie din acest ciclu, pune-i pe cursanţi să împărtăşească partenerilor lor de studiu ceea ce i-a ajutat cel mai mult din studiul despre Sanctuar.

Obiectiv: Cursanţii vor descoperi responsabilitatea minunată şi sacră de a invita pe alţii să-L cunoască pe Salvator şi să se unească în a răspândi lumii adevărul despre Evanghelie.

Povestirea introductivă pur şi simplu descrie responsabilitatea incomodă şi uneori ciudată de a fi cel care poartă mesajul.

Povestirea introductivă

„Spune-i tu.”

„Nu vreau să-i spun eu, spune-i tu.”

Discuţia a continuat aşa cu cei doi băieţi care încercau să decidă cine să-i spună

tatălui lor vestea că au rupt cheia de la maşină chiar înăuntrul încuietorii uşii

acesteia.

Eu stăteam în maşină, aşteptând-o pe soţia mea să ridice nişte lucruri de la

magazin, şi priveam goana băieţilor de la intrarea în magazin, prin parcare, spre

maşina parcată lângă a mea. Deşi băiatul mai mare (probabil cu vreun an) era la

conducere, băiatul mai mic l-a întrecut chiar când făceau ultimii câţiva paşi spre

mașina verde cu lambriuri din lemn pe laterale. Evident, încercând amândoi să

ocupe locul din faţă, râdeau în timp ce se luau la trântă pentru el. Nu am putut

vedea ce s-a întâmplat, dar am ştiut momentul când s-a întâmplat. Amândoi s-au

oprit şi s-au holbat la încuietoarea uşii şoferului, apoi s-au uitat unul la celălalt.

Cheia se rupsese în încuietoare. Acum aveau să decidă cine să-i spună tatălui lor

despre cheia ruptă.

Cine va aduce mesajul celor care au nevoie să-l audă? Mi-am amintit de multe

ori acea experienţă, pentru că de multe ori eu am fost cel care trebuia să ducă

vestea. Vestea bună că „mama ta a ieşit din operaţie şi va fi bine”, că „ai absolvit

anul”, sau că „ai fost ales să fii unul dintre angajaţii noştri”. Apoi erau ocazii când

veştile erau mai mult decât dezamăgitoare. „Nu ai intrat în echipă”, sau, la fel de

devastatoare, „ea doreşte să fiţi doar prieteni”. (Cine îşi doreşte să aducă astfel de

veşti?). „Îmi pare rău, dar fratele tău nu a supravieţuit accidentului.”

Copiii lui Dumnezeu nu au fost niciodată majoritari. De-a lungul istoriei,

mulţimi întregi de oameni au respins Cuvântul lui Dumnezeu, planul Lui şi dorinţa

inimii Sale. De cele mai multe ori este greu de imaginat că atâţia oameni dau de-a

dreptul uitării adevărul lui Dumnezeu. Aceasta îmi aminteşte de o cursă cros

organizată de un anumit colegiu. „La un campionat al NCAA ţinut acum câţiva

ani, concurenţii alergau pe o anumită rută şi, la un moment dat, s-au pomenit în

faţa unei dileme. Aparent erau două direcţii care păreau rezonabile. Nesigură pe ce

cale să o apuce, mulţimea aglomerată a început să-i urmeze pe primii alergători

care deja se hotărâseră. Toţi în afară de Mike Delcavo. El a ştiut că ceilalţi

mergeau pe drumul greşit şi a încercat să-i convingă de aceasta. A început să

alerge în direcţia opusă, stăruind de ceilalţi să-l urmeze, dar majoritatea

alergătorilor l-au ignorat, iar unii dintre ei chiar au râs de el. Doar patru alergători

l-au urmat pe Delcavo. Ceilalţi 123 au alergat în cealaltă direcţie. Dintre cei 128 de

concurenţi, doar Mike şi încă alţi patru alergători au ales direcţia corectă.”1

Rămăşiţa reprezintă un grup de oameni căruia i s-a dat responsabilitatea de a

duce mesajul. Caracterul mesajului şi conţinutul lui vin de la Dumnezeu. Poporul

ales reprezintă instrumentul cu care Dumnezeu va duce vestea. Copiii lui Israel au

avut privilegiul de a proclama gloria şi minunăţia lui Dumnezeu naţiunilor care nu-

l cunoşteau pe divinul Creator. Rolul mesagerului este simplu: să cunoşti mesajul

și să-l transmiţi mai departe.

Isus a stat în faţa ucenicilor Săi şi le-a dat aceeaşi poruncă. El avea o solie, iar

ei trebuia să o transmită mai departe.

Viaţa lui Hristos

Matei 28:19,20

„Duceţi-vă şi faceţi ucenici din toate neamurile, botezându-i în Numele Tatălui

şi al Fiului şi al Sfântului Duh. Şi învăţaţi-i să păzească tot ce v-am poruncit. Şi

iată că Eu sunt cu voi în toate zilele, până la sfârşitul veacului. Amin.”

Cum crezi că s-au simţit ucenicii în faţa unei astfel de provocări?

După toate disputele pe care le-au avut despre care dintre ei să fie cel dintâi, cu

ce atitudine au abordat ei această misiune? De ce?

Cum ai caracteriza lucrarea specială a ucenicilor de la sfârşitul lucrării

Domnului Hristos? Cum ai descrie misiunea noastră specială în lumea de astăzi?

Pune-i pe cursanţi să citească declaraţia de mai jos, care sintetizează ceea ce crede Biserica Adventistă de Ziua a Şaptea despre rămăşiţă şi despre misiunea bisericii. Apoi îndeamnă-i să citească fiecare frază şi să scrie ceea ce cred ei că aceasta transmite, în timp ce caută în Bibliile lor versetele corespunzătoare.

De asemenea, pune-i să discute cu partenerii lor de studiu despre diferitele straturi ale „bisericii”. Ce este unic şi special în legătură cu Biserica Adventistă de Ziua a Şaptea în lumina misiunii sale?

1 Daniel Schaeffer, The Bush Won’t Burn and I’m All Out of Matches, p. 67.

Noi credem

Rămășița și misiunea bisericii

„Biserica universală este compusă din toți aceia care cred cu adevărat în

Hristos. Dar, în zilele sfârșitului, un timp de apostazie foarte răspândit, o rămășiță

a fost chemată să păzească poruncile lui Dumnezeu și credința lui Isus. Această

rămășiță anunță sosirea ceasului judecății, proclamând mântuirea prin Hristos și

vestind apropierea revenirii Sale. Această proclamare este simbolizată prin cei trei

îngeri din Apocalipsa 14; ea coincide cu lucrarea judecății din ceruri și are ca efect

o lucrare de pocăință și reformă pe Pământ. Fiecare credincios este chemat să

participe personal la această lucrare mondială de mărturisire.”2

    a. Apocalipsa 12:17; 14:6-12; 18:1-4

    b. 2 Corinteni 5:10

    c. Iuda 3, 14

    d. 1 Petru 1:16-19

    e. 1 Petru 3:10-14

    f. Apocalipsa 21:1-14

Cum să te rogi

Când te rogi, ce vrei să Îl inviți pe Dumnezeu să facă în viaţa ta, ca să îţi dea

posibilitatea să porţi mesajul Său? Ce doreşti ca El să facă în tine, apoi prin tine?

Mai mult decât cuvinte

Găseşte pe cineva pe care cunoşti sau cu care eşti familiarizat şi care, după

părerea ta, iubeşte misiunea Bisericii. Întreabă-l ce este cel mai semnificativ pentru

el în ceea ce priveşte credinţa adventistă. De ce este adventist de ziua a şaptea?

Care este rolul nostru în zilele din urmă?

2 Seventh-day Adventists Believe, p. 152.

În oglindă

Cum vezi tu biserica ta purtând această misiune până la revenirea lui Isus? Ce

crezi că ar trebui să facem mai mult şi ce crezi că ar trebui să facem mai puţin,

pentru a săvârşi lucrarea noastră?

Anexa A

Ce talanți ai în pungă?

Chestionar pentru darurile spiritualeChestionar pentru darurile spirituale pentru tineri

„Ce talanți ai în pungă?” este o abordare simplă de a găsi și a pune în aplicare darurile noastre spirituale. Sarcina bisericii orientate spre misiune și iubitoare de misiune este să întrebe „Ce talanți ai în pungă?” În alte cuvinte: „Ce se află în copiii noștri ce poate modela semnificativ biserica și o poate face să înainteze?”

1. Indică dacă fiecare declarație este

Aproape niciodată        Rar        Uneori       Frecvent        Aproape întotdeauna

__________________________________________________________________

1             2             3             4             5

De exemplu, o afirmație poate fi „Sunt foarte frustrat când aud oamenii

vorbind despre ceva și nefăcând nimic în acel sens”.

Dacă nu te simți „aproape niciodată” așa, încercuiești nr. 1. Dacă te superi

„frecvent” din acest motiv, încercuiești nr. 4.

2. Când răspunzi tuturor afirmațiilor, pune numărul corespunzător fiecărei

întrebări în zona gri deschis din coloana din dreapta. Ar trebui să ai 10 numere în

fiecare coloană. Adună totalul pentru fiecare coloană și scrie punctajul în

dreptunghiul de la sfârșitul tabelului.

3. Punctajele mari sunt în zonele darurilor pe care este posibil să le ai. Pentru

a ști cu siguranță este nevoie să pui în practică acele daruri și pe măsură ce ai

succes poți deveni tot mai sigur în legătură cu felul în care te-a înzestrat

Dumnezeu.

„Avem felurite daruri, după harul care ne-a fost dat: cine are darul prorociei

să-l întrebuinţeze după măsura credinţei lui. Cine este chemat la o slujbă să se ţină

de slujba lui. Cine învaţă pe alţii să se ţină de învăţătură. Cine îmbărbătează pe alţii

să se ţină de îmbărbătare. Cine dă să dea cu inimă largă. Cine cârmuieşte să

cârmuiască cu râvnă. Cine face milostenie s-o facă cu bucurie.” (Romani 12:6-8)

Abordarea Asemenea lui Isus cu privire la darurile spirituale este bazată pe

Romani 12:6-8. Unele studii despre darurile spirituale au până la 24 de daruri

diferite în inventarul lor. Pentru tineri, folosim acest pasaj din Romani pentru că

simplifică darurile în șapte categorii mari, care sunt mai ușor de administrat.

În cele ce urmează avem un rezumat al acestor daruri cu o explicație scurtă

și un exemplu de cum ar putea arăta manifestat într-o persoană tânără.

Profeția

Vorbind înțelepciunea lui Dumnezeu

Termenul de profeție poate să sperie oamenii pentru că aduce cu sine tot

felul de idei, de la chemarea focului din cer până la posibilitatea de a vedea în

viitor. Deși aceste experiențe pot avea loc, darul profeției are mai mult de-a face cu

abilitatea unei persoane de a înțelege și de a vorbi cu înțelepciune din partea lui

Dumnezeu. Persoanele care au acest dar au abilitatea de a fi „pe aceeași frecvență”

cu Dumnezeu într-un mod special. Aceștia tind să vorbească și să meargă

împotriva presiunii de grup. Poate fi văzut în felul în care o persoană tânără

încearcă să convingă oamenii să facă „ceea ce trebuie”. Nu vrem să evităm

posibilitatea ca ei să aibă „vise și viziuni”, dar de cele mai multe ori acest dar

implică curaj și caracter și a fi foarte receptiv.

Slujitorul

Aceia care doar vor să rezolve lucruri sunt de o valoare imensă pentru

biserică. Când Dumnezeu locuiește în asemenea persoane, pot avea loc lucruri

minunate pentru El. În timp ce unii vor vrea doar să facă planuri, ajutoarele fac

liste cu ce lucruri trebuie făcute și le fac. Ei se simt cel mai bine când sunt la lucru

și chiar dacă detaliile par înjositoare, ei văd felul în care lucrurile mici își găsesc

locul în imaginea de ansamblu. Poate fi văzut în copiii care vor mereu să ajute,

sunt mereu voluntari și nu pot sta locului pentru foarte mult timp.

Învățătorul/Studentul

Am combinat darul învățătorului și pe cel al studentului care învaţă de la el

pentru că majoritatea învățătorilor buni iubesc să învețe. În biserică le place să

studieze și să descopere adevărul și, de asemenea, se bucură să găsească cele mai

bune căi de comunicare a acestuia. Astfel de copii nu numai că iubesc atunci când

înţeleg, dar se și bucură de felul în care fac descoperirile și sunt dispuși să-i ajute și

pe alții să învețe.

Ziditorul

Ziditorii au abilitatea de a provoca și a-i întări pe alții cu cuvintele și faptele

lor. Este numit adesea darul încurajării şi vine de la ideea de a construi o casă.

Zidim o casă pas cu pas și nu e nevoie decât de un băț de dinamită sau un cutremur

să fie distrusă complet. Același lucru este valabil și pentru cuvintele și faptele

noastre. Cuvintele și acțiunile negative pot distruge rapid, dar afirmațiile pozitive

construiesc puţin câte puţin. Ziditorul are abilitatea specială de a spune lucrul

potrivit la timpul potrivit. Dorind să-i încurajeze pe oameni cu acțiunile și

cuvintele lor, ei tind să fie oameni pozitivi și proactivi.

Dăruitorul

Aceia care dăruiesc cu bucurie timpul, talentul, serviciile și resursele lor

pentru fapte bune sunt numiți dăruitori. Nu trebuie să aibă mulți bani pentru a avea

acest dar – majoritatea tinerilor nu au. Dar spiritul lor de sacrificu și generozitatea

lor au lipici. Ceea ce îi antrenează în acest fel de a trăi nu este aparența de a fi o

persoană generoasă, ci faptul că ei se simt bine ajutându-i pe alții și dăruind timpul,

lucrurile și energia lor.

Liderul

Oamenii au idei diferite despre ce înseamnă să fii lider. Cuvântul (n.tr.: engl.

leader) înseamnă în mod literal „să stai în față” sau „să conduci”. Unii cred că este

persoana cea mai gălăgioasă. Una dintre cele mai bune definiții ale leadershipului

este „abilitatea de a-i influența pe alții”. Acest lucru merge în ambele sensuri, atât

negativ, cât și pozitiv. Ai auzit vreuna dintre poveștile pe care liderii buni le spun

despre copilăria lor – toate problemele pe care le-au cauzat? Cumva, totuşi, erau

capabili să-i influențeze pe alții. Cei mai buni lideri sunt cei care ţin să-i implice pe

alții în loc să facă ei înșiși totul. Un lider care trebuie să facă totul este de obicei un

slujitor în funcția nepotrivită.

Compasiune

Darul compasiunii este înclinația naturală de a arăta milă și de a ajuta și a

aduce vindecare în viața altei persoane. Dacă cineva este singur, flămând sau

suferă, darul compasiunii îi mișcă sufletul. Asemenea persoane simt că trebuie să

facă ceva în legătură cu o problemă. Poți vedea acest dar în aceia care reacționează

la nedreptate. Atunci când există o oportunitate de a face o diferență, ei devin parte

din vindecare. Diferența dintre o persoană cu darul compasiunii și cineva care este

slujitor este aceea că compasiunea vede durerea cuiva mai repede decât alții.

Întrebări Răspunsuri Daruri

Aproape

niciodată

Rar Uneori Frecvent Aproa

pe

întotd

euna

Sunt foarte

sensibil cu

privire la

ce e bine

și ce nu e

bine.

1 2 3 4 5

Sunt prima

persoană

care sare

în ajutorul

altora.

1 2 3 4 5

Îmi place

să conduc

oameni.

1 2 3 4 5

Simt

atunci

când alții

suferă și le

vin în

ajutor.

1 2 3 4 5

Simt că

este slujba

mea să

continui să

le pun la

dispoziție

celor mai

amărâți

decât mine

resursele

1 2 3 4 5

mele.

Vreau ca

oamenii să

lucreze

împreună.

1 2 3 4 5

Nu-mi

plac

jocurile în

care

oamenii

pot pierde.

1 2 3 4 5

Cred că

Biblia este

adevărul.

1 2 3 4 5

Vreau să

fiu

apreciat

pentru

sarcinile

pe care le

fac pentru

alții.

1 2 3 4 5

Am o

viziune cu

privire la

viitor.

1 2 3 4 5

Nu-mi

place să

mă

concentrez

1 2 3 4 5

pe răul din

alții.

Am

încredere

că

Dumnezeu

se va

îngriji de

mine.

1 2 3 4 5

Termin

multe

sarcini la

timp.

1 2 3 4 5

Deciziile

majore

sunt grele

de luat

pentru

mine.

1 2 3 4 5

Simt că

Dumnezeu

îmi

vorbește

direct.

1 2 3 4 5

Îmi este

mai ușor

să fac

lucruri

pentru alții

decât să-i

1 2 3 4 5

ascult și să

vorbesc cu

ei.

Îmi plac

țintele și

preocupări

le noi.

1 2 3 4 5

Vreau ca

ceilalți să

fie fericiți.

1 2 3 4 5

Nu vreau

ca ceilalți

să știe cât

de mult

dau din

resursele

mele.

1 2 3 4 5

Am un

respect

deosebit

față de cei

mai în

vârstă

decât

mine.

1 2 3 4 5

Mă simt

cel mai

bine atunci

când toți

ceilalți

1 2 3 4 5

sunt

fericiți.

Vreau să

le spun

altora ceea

ce

Dumnezeu

mi-a spus.

1 2 3 4 5

Văd

nevoile

altora și

acționez.

1 2 3 4 5

Îi respect

pe cei care

sunt mai în

vârstă

decât mine

și pe cei

care sunt

mai

înțelepți

decât

mine.

1 2 3 4 5

Nu-mi

place să

rănesc cu

vorbele și

faptele

mele.

1 2 3 4 5

Dacă nu 1 2 3 4 5

pot dărui

bani sau

obiecte,

dăruiesc

din timpul

meu.

Mă înțeleg

bine cu

oamenii,

indiferent

de vârstă.

1 2 3 4 5

Când alții

sunt în

suferință

îmi e greu

să mă

concentrez

la altceva.

1 2 3 4 5

Pot fi

aspru și

direct când

vorbesc cu

oamenii.

1 2 3 4 5

Nu pot

renunța la

un proiect

până nu e

complet în

cel mai

bun mod

1 2 3 4 5

posibil.

Vreau să

lucrez cu

un grup

bun de

oameni

pentru a

îndeplini o

sarcină.

1 2 3 4 5

Sufăr când

îi văd pe

alții în

durere și

tristețe.

1 2 3 4 5

Îmi place

să mă

dăruiesc

pe mine și

resursele

mele.

1 2 3 4 5

Simt că

ajut cel

mai mult

atunci

când sunt

pus în

conducere.

1 2 3 4 5

Tind să

cred ceea

ce-mi spun

1 2 3 4 5

alți

oameni.

Uneori am

o stimă de

sine

scăzută.

1 2 3 4 5

Prefer să

fiu condus.

1 2 3 4 5

Nu le spun

altora

atunci

când

critica m-a

rănit.

1 2 3 4 5

Nu vreau

să fiu

centrul

atenției.

1 2 3 4 5

Dau mereu

10% din

câștigurile

mele și

alte daruri.

1 2 3 4 5

Dacă

oamenilor

nu le place

de mine

sau ce fac,

nu mă

supăr.

1 2 3 4 5

Simt că îi

pot ajuta

pe alții

rugându-

mă.

1 2 3 4 5

Nu-mi

place să

greșesc cu

privire la

părerile pe

care le am.

1 2 3 4 5

Îmi este

mai ușor

să fac o

treabă eu

decât să

găsesc pe

cineva

care să o

facă.

1 2 3 4 5

Sunt bun

la găsirea

persoanelo

r care să

ajute

cauza.

1 2 3 4 5

Îmi place

să îi caut

pe cei care

sunt

1 2 3 4 5

bolnavi

sau care

par

supărați.

Îmi place

să

înveselesc

oamenii

prin ceea

ce donez

altora.

1 2 3 4 5

Nu-mi

place să

fac muncă

detaliată.

1 2 3 4 5

Nu suport

să văd

oameni

certându-

se sau

urându-se.

1 2 3 4 5

Vreau să-i

văd pe alții

să crească

în relația

lor cu

Hristos.

1 2 3 4 5

Uneori

ajut așa de

mult încât

1 2 3 4 5

nu mă

concentrez

pe nevoile

spirituale

ale altora.

Îmi place

ca viața

mea să fie

organizată.

1 2 3 4 5

Nu vreau

ca oamenii

să se simtă

excluși sau

singuri

1 2 3 4 5

Dorința

mea cea

mai mare

este să

împărtășes

c cu alții

ceea ce

Isus a

făcut

pentru

mine pe

cruce.

1 2 3 4 5

Îmi este

foarte ușor

să le spun

altora cum

1 2 3 4 5

mă simt.

Observ

repede

când

ceilalți se

simt

excluși.

1 2 3 4 5

Știu,

atunci

când alții

vorbesc,

dacă

cuvintele

lor sunt de

la

Dumnezeu

.

1 2 3 4 5

Îmi place

să fiu

ospitalier.

1 2 3 4 5

Tind să fiu

dependent

de muncă.

1 2 3 4 5

Mi-ar

plăcea să

vizitez o

țară săracă

și să-i ajut

pe cei de

acolo.

1 2 3 4 5

Mă bucur

să renunț

la lucruri

ca alții să

poată trăi

o viață mai

bună.

1 2 3 4 5

Îmi place

să visez la

moduri

mai bune

de a

rezolva

lucruri.

1 2 3 4 5

Tind să mă

gândesc la

sentimente

le celuilalt.

1 2 3 4 5

Vreau să

ajut în

răspândire

a

Evangheli

ei și

schimbare

a vieților

oamenilor.

1 2 3 4 5

Sunt

primul

care își

1 2 3 4 5

oferă

ajutorul

când

există o

sarcină ce

trebuie

îndeplinită

.

Mă implic

trup și

suflet în

lucrul pe

care-l fac

sau

organizația

din care

fac parte.

1 2 3 4 5

Comunic

cu oamenii

față în

față, nu în

grupuri

mari.

1 2 3 4 5

Administr

ez bine

banii.

1 2 3 4 5

Simt că

trebuie să

câștig

atunci

1 2 3 4 5

când joc

un joc.

Îmi dau

seama

când

oameni mă

mint.

1 2 3 4 5

TOTAL

P S Î Z D L C

P = Profeție Î = Învățător D = Dăruitor C = Compasiune

S = Slujitor Z = Ziditor L = Lider

Anexa B

Întrebări pentru secțiunile „Viața lui Hristos” de folosit în grupele mici de

studiu

Lecția 1

Ioan 20:24-31

1. După trei ani de misiune, mesajul lui Hristos părea să nu fi atins oamenii

– nu doar pe Toma, ci și pe mulți alții. În timp ce Hristos făcea multe fapte de

bunătate, mulți dintre urmașii Săi cei mai apropiați aveau întrebări cu privire la

cine era. De ce crezi că este adevărat acest lucru?

2. De ce crezi că Toma nu era cu ucenicii atunci când L-au văzut prima dată

după înviere?

3. Cât timp a durat până când Toma chiar l-a văzut pe Isus? De ce crezi că a

durat așa de mult ca cei doi să se întâlnească?

4. Ce dovadă aveau Toma și ceilalți ucenici pentru a-L ști cu adevărat pe

Isus? Crezi că a-L vedea pe Hristos este suficient pentru a ști și crede?

5. Te vezi ca fiind o persoană care crede sau mai degrabă o persoană

sceptică?

6. În Ioan 20:30,31, ce avem în ceea ce privește cunoașterea lui Isus și ce nu

avem? Conform lui Ioan, este acest lucru suficient? De ce?

Lecția 2

Matei 28:18-20

1. Ce cuvinte ai folosi pentru a descrie pe tatăl tău sau pe mama ta? Descrie

pe unul dintre părinți în cel mult 25 de cuvinte.

2. Este această descriere adevărată? Este precisă? Este completă? În ce fel

este înțelegerea noastră față de Dumnezeu completă/incompletă?

3. Cum putem sluji unui Dumnezeu pe care nu-L cunoaștem întru totul?

4. Unde vedem dovada Trinității de-a lungul vieții lui Hristos? Dar de-a

lungul Bibliei?

5. În ce fel se raportează „Cei trei care sunt Una” Unii la Ceilalți? Sunt

separați? Au roluri și abilități diferite?

6. Folosind cuvintele tale, descrie ceea ce crezi despre Trinitate.

Lecția 3

Luca 4:1-13

Marcu 8:27-33

Marcu 14:32-38

Matei 27:39-43

1. De ce crezi că S-a dus Isus în pustie? Care a fost motivația Sa?

2. Ce este important în legătură cu faptul că a fost acolo vreme de 40 de

zile?

3. Când Satana Îl ispitește pe Isus, începe zicând: „Dacă ești Fiul lui

Dumnezeu...” De ce face asta, care este planul său?

4. Ce era cel mai tentant pentru Isus dintre cele trei teste? Care este tentația

„adevărată” pentru Isus? În ce fel sunt aceste ispite diferite de cele cu care ne

înfruntăm noi? În ce fel se aseamănă?

5. Ce este important din felul în care Isus răspunde acestor ispite?

6. Când a mai fost Isus ispitit în acest fel?

7. Despre ce este războiul dintre bine și rău? Ce ispită folosește Satana

constant cu Isus?

8. Cu ai descrie răspunsul lui Isus la aceste dileme? Cu ce fel de atitudine

reacționează El?

9. Descrie într-o propoziție sau două deosebirea dintre voia lui Dumnezeu și

voia lui Isus în grădină (atunci când Isus a zis „Facă-Se voia Ta, nu voia Mea...”).

10. De ce crezi că am avea nevoie noi pentru a fi în stare să spunem această

rugăciune în orice situaţie? Ce circumstanțe sunt cele mai dificile pentru a-ți preda

voința lui Dumnezeu?

Lecția 4

Marcu 1:40-45

1. Pe cine cunoști despre care știi că e intangibil?

2. Pe cine crezi că Îi este mai greu lui Dumnezeu să salveze: pe cei ale căror

vieți păcătoase îi țin departe, sau pe cei care nu cred că sunt prea departe de

Dumnezeu?

3. Descrie ce știi despre leproșii din vremea lui Hristos.

4. Ce este important din declarația leprosului „Dacă vrei poți să mă cureți”?

Discutați atitudinea leprosului în legătură cu starea sa și încrederea sa în abilitățile

lui Isus.

5. Care este diferența dintre milă, simpatie și empatie? Cum se potrivește

compasiunea cu aceste trei cuvinte?

6. Ce crezi că este important din faptul că Isus l-a „atins” și că i-a spus

„vreau”?

7. Te-ai gândit vreodată la cum a fost acel moment al vindecării? Împărtășiți

unii cu ceilalți felul în care vă imaginați că a avut loc acest miracol.

8. De ce crezi că Isus i-a spus să se arate preotului și să treacă prin ritualul

de curățire? Citește Levitic 14:1-9 și vezi dacă poți face o conexiune între acest

ritual și lucrarea lui Hristos pe cruce. Există vreo legătură? Dintre cele două păsări,

care reprezintă lepra? Ce simbolizează cealaltă pasăre?

9. În ce fel a influențat mărturia leprosului lucrarea lui Hristos? Împărtășește

cu grupul tău un moment în care povestea de convertire a cuiva a avut un efect

mare asupra relației tale cu Dumnezeu.

10. În ce fel suntem și noi ca lepra și în ce mod reflectă această poveste

atitudinea lui Hristos față de păcătoși?

11. În ce fel este experiența leprosului cu lepra și vindecarea la fel ca

experiența noatră cu păcatul și salvarea.

Lecția 5

Ioan 1:10-13

1. Citește Ioan 3:1-12. „Învăţătorule, ştim că eşti un Învăţător venit de la

Dumnezeu.” Cum afectează concepţia lui Nicodim despre cine e Isus felul în care

vorbește cu Isus? Dacă Isus este doar atât: „un învățător venit de la Dumnezeu”?

Schimbă acest lucru felul în care se raportează la Hristos? În ce fel?

2. Discutați despre ceea ce credeți că se întâmplă în inima lui Nicodim în

timp ce așteaptă căderea serii pentru a-L vizita pe Isus. Ce fel de persoană crezi că

e?

3. Ce rol joacă semnele miraculoase în stabilirea autenticităţii lucrării lui

Isus? Împrăștie miracolele sale toate îndoielile cu privire la El ca fiind Mesia?

4. Cum ai defini împărăția lui Dumnezeu? Ce este o împărăție?

5. Ce crezi că înseamnă să fii născut din nou? Citind răspunsul lui Nicodim,

de ce crezi că îi era atât de greu să înțeleagă despre ce vorbește Isus?

6. Gândeşte-te la declarația: „Lucrurile spirituale trebuie judecate spiritual.”

(vezi 1 Corinteni 2:14)

7. La ce crezi că se referea Isus când a spus „născut din apă și din Duh”?

(Ioan 3:5)

8. De ce este „bătaia vântului” o metaforă bună pentru lucrarea Duhului

Sfânt din viața unei persoane? Împărtășește un moment din experiența ta când

Duhul ți-a vorbit în șoaptă și a lucrat cu tine într-un mod personal și privat.

9. După ce citiți Ioan 1:10-13, discutați pașii principali pentru a fi născut din

Dumnezeu sau născut din nou.

10. Gândește-te la o vreme din relația ta cu Dumnezeu când ai devenit nou.

Ce a inițiat predarea ta? Cum ai răspuns?

11. „Născuţi nu din sânge, nici din voia firii lor, nici din voia vreunui om, ci

din Dumnezeu.” Când te gândești la cuvântul „adopție”, cum se potrivește acest

concept cu experiența nașterii din nou? În ce fel este botezul o experiență a nașterii

din nou diferită de o naștere normală?

Lecția 6

Ioan 1:1-14

1. Când ai strigat pe cineva în public și apoi ai văzut că nu era persoana care

credeai că e, ce s-a întâmplat?

2. Ce este important în legătură cu faptul că Isus a participat în mod activ la

Creațiune? (Coloseni 1:13-16; Evrei 1:1,2)

3. De ce crezi că Ioan îşi începe evanghelia în felul în care o face? Compară

declarația sa introductivă cu cele ale celoralalte evanghelii. Apoi, compară

începutul cărții 1 Ioan cu cel al Apocalipsei și vezi ce descoperi.

4. Propoziția „În El era viața” (Ioan 1:4) este puternică. Cum vedem această

idee activă în viața lui Isus? Dă câteva exemple în care crezi că Isus a probat

această propoziție.

5. Propoziția „Viața era lumina oamenilor” (versetul 4) este de asemenea

puternică. Cum a fost viața lui Isus o lumină pentru oamenii din acele timpuri? În

ce fel se aseamănă întunericul lor cu al nostru?

6. Explică sensul declarației „Cuvântul S-a făcut trup şi a locuit printre noi,

plin de har şi de adevăr. Şi noi am privit slava Lui” (versetul 14). Cum se

raportează aceasta la crearea lumii? De asemenea, explică această declarație în

lumina Sanctuarului din Vechiul Testament. (Exod 29:45,46; 24:16; 40:34)

7. Cum vezi cele două atribute „har și adevăr” demonstrate în viața lui Isus?

Lecția 7

Matei 22:34-40

1. Împărtășește un moment din viața ta când cineva ți-a pus o întrebare

„capcană”. Cum ai răspuns?

2. Cum ai fi răspuns la întrebarea pusă de învățătorul Legii lui Isus? Ce

poruncă ai fi ales? De ce?

3. Cunoști pe cineva care pare să Îl iubească pe Dumnezeu „cu toată inima

lui, cu tot cugetul lui și cu toată puterea lui”? Cum a influențat viața lui viața ta?

    4. De ce crezi că Isus a citat Deuteronom 6:4-6 în loc de una dintre Cele

Zece Porunci? Ce ne spune răspunsul Său despre felul în care să ne raportăm la

Legea lui Dumnezeu?

5. Când ai avut un moment când ai simțit că Îl iubești pe Dumnezeu cu toată

inima, cu tot cugetul și cu toată puterea? Descrie ce se întâmpla în viața ta în acel

moment.

6. Cum reușește Isus să evite întrebările lipsite de sens și să răspundă doar la

cele care au sens?

7. „În aceste două porunci se cuprinde toată Legea şi Prorocii” spune că

întregul Vechi Testament este legea lui Dumnezeu. Gândiți-vă la unele dintre

pasajele și povestirile faimoase din Vechiul Testament și puneți-le în una dintre

cele două categorii ale acestor două porunci.

Lecția 8

Luca 13:10-16

1. Poți să te gândești la un moment din viața ta când ipocrizia cuiva te-a

înfuriat?

2. Când „ai cântat vioara a doua” sau te-ai concentrat asupra a ceea ce era

mai puțin important?

3. Discutați cum ar putea fi descrisă condiția femeii în ziua de azi.

4. Care crezi că gândeau oamenii că era sursa bolii ei?

5. Când Isus a văzut-o, a eliberat-o. Timp de 18 ani a fost în suferință. Ce

este important în legătură cu faptul că Isus „vede” și „eliberează” oamenii? Cum se

potrivește Sabatul cu această idee?

6. Când conducătorii erau indignați de faptul că Isus a vindecat în Sabat, ce

ți-a trecut prin minte când ai citit cuvintele lor? Cum te-ai simțit?

7. Crezi că Isus a considerat vindecarea ca fiind muncă? Chiar dacă ar fi

făcut-o, crezi că și-ar fi schimbat răpunsul? De ce da/de ce nu?

8. În ce fel se leagă analogia cu boul/măgarul și fiica lui Avraam de

motivațiile conducătorilor religioși?

9. Dacă pentru Isus Sabatul este despre eliberarea oamenilor, cum s-ar

schimba Sabatale tale dacă ar fi să urmezi același exemplu?

Lecția 9

Citiți pasajele ca grup sau pe perechi – fiecare pereche va citi un pasaj.

Matei 9:11-13

Matei 20:20-28

Luca 19:5-10

Matei 5:17,18

    Reflectă la următoarele întrebări:

1. Ce se întâmplă în fiecare pasaj ce Îl determină pe Isus să facă o

declarație?

2. Ce spune Isus că a venit să facă/să fie?

3. Cum vezi acest lucru împlinit specific în viața și lucrarea Sa?

4. Citește Ioan 20:30,31 și 21:24,25. Ce spun aceste pasaje despre povestirile

pe care le avem din viața lui Hristos? Și ce spun despre multele povestiri pe care

nu le avem? Care este scopul povestirilor despre viața Sa?

5. C. S. Lewis a spus: „Un om care ar fi fost un om simplu și ar fi spus

lucrurile pe care Isus le spunea nu ar fi fost un învățător moral prea grozav. Ar fi

ori un lunatic – la același nivel cu cel care crede că e un ou fiert – ori ar fi dracul

din iad. Trebuie să alegi. Fie acest om a fost și este Fiul lui Dumnezeu, fie a fost un

nebun sau mai rău.” Cum răspunzi acestei afirmații? Pe ce bază este această

afirmație adevărată?

Lecția 10

Marcu 14:17-26

1. Ce sărbătoare îți amintește cel mai mult de ceea ce a intenționat

Dumnezeu să sărbătorească în acea zi? Ce aspecte par să fie trecute cu vederea cel

mai mult?

2. Descrie cea mai memorabilă Cină a Domnului la care ai fost prezent sau

la care ai participat.

3. Când Isus a anunțat trădarea unuia dintre ucenici, cum crezi că a schimbat

acest lucru dispoziția celor prezenți? De ce crezi că trădătorii primesc o mustrare

atât de aspră („era mai bine pentru ei să nu se fi născut”)?

4. Care este însemnătatea dată simbolurilor (pâinea și vinul) din cadrul Cinei

Domnului?

5. Când Isus promite că va aștepta până Se întoarce pentru a lua această

masă cu noi, cum face acest lucru ca serviciul divin al împărtăşirii să fie mai sfânt?

6. Cum poți experimenta binecuvântările lui Dumnezeu la comuniune atât

personal, cât și ca biserică? Care sunt câteva căi de a aprofunda importanța și

însemnătatea acestei experiențe în biserica ta?

Lecția 11

Luca 10:1-20

1. Când te-au rugat alții să faci ceva pentru care nu erai calificat sau

pregătit? Împărtășește experiența.

2. Cum ai caracteriza tipul lucrării la care Hristos Își cheamă urmașii?

Descrie nivelul de dificultate a sarcinilor cu care Isus i-a provocat pe ucenici.

3. Ce pregătire aveau? De ce abilități aveau cea mai mare nevoie pentru

această sarcină?

4. De ce crezi că Isus i-a trimis doi câte doi?

5. Când Isus spune „cine vă respinge pe voi, Mă respinge pe Mine”, ce

spune acest lucru despre natura lucrării la care i-a chemat pe ucenici? Cum te

raportezi tu la respingere?

6. Când ucenicii s-au întors din lucrare, au împărtășit experiențele cu

bucurie. Crezi că au fost toate pline de succes? Ce povestiri au spus?

7. „Hristos ne cheamă să fim credincioși, nu de succes.” Cum se raportează

această propoziție la povestirea de mai sus? Cât din comportamentul nostru de

creștini depinde de reacțiile altora?

Lecția 12

Matei 16:13-18

1. Cărei persoane din biserică i s-ar duce dorul dacă ar pleca? De ce? (Nu

spune pastorul.)

2. Ce metaforă sau simbol ai folosi pentru a descrie biserica ta? De ce ai ales

acest simbol?

3. Ce crezi că încearcă Isus să-I învețe prin întrebările despre identitatea Sa?

4. „Cine spui/spuneți că sunt?” (n.tr.: engl. Who do you say I am?) – această

întrebare era pentru ucenici sau doar pentru Petru? De ce?

5. Cât de mult crezi că știau ucenicii despre cine era Isus cu adevărat?

6. Cum crezi că i-a descoperit Dumnezeu acest lucru lui Petru?

7. „Tu eşti Petru, şi pe această piatră voi zidi Biserica Mea.” Această

afirmație a stârnit multe certuri în trecut. Putem să o interpretăm în diferite feluri.

Gândește-te care dintre ele are cel mai mult sens pentru tine: (1) piatra la care Isus

se referă este El Însuși – nu Petru. Isus spune pur și simplu „Tu ești Petru (piatra

mică), dar pe această piatră – arătând spre El – voi zidi Biserica Mea”. (2) Piatra

este mărturia lui Petru cu privire la Isus ca Domn, semnificând că fundația e

construită pe mărturiile credincoșilor. (3) Piatra este Petru și aici începe

conducerea supremației papale. (4) Piatra este Petru și Isus spune doar că biserica

va fi construită pe oameni, oamenii care mărturisesc „cine sunt Eu”.

8. Citește Faptele Apostolilor 2:44-47 și imaginează-ți cum ar fi să trăiești

într-o asemenea biserică. Ce s-ar întâmpla cu comunitatea ta dacă biserica ar

începe să facă asemenea lucruri? Ce ar fi necesar pentru a porni o asemenea

revoluție? Este acest lucru ceva de care ai fi interesat?

Lecția 13

Citiți pasajele ca grup sau pe perechi – fiecare pereche va citi un pasaj.

Ioan 11:1-44

Marcu 5:35-43

Luca 7:11-17

1. În ce moment din viaţa ta a fost foarte reală teama de moarte? Cum ai

rezolvat acea teamă?

2. Cu ce atitudine abordează Isus scena morții? Cum se poartă față de cei

dragi și cei morți?

3. Ce înseamnă că cu un cuvânt, o suflare sau o atingere biruiește Isus

moartea? În ce fel atrage un asemenea Salvator oamenii?

4. De crezi că evangheliile includ aceste trei povestiri? Ce spune aceasta

despre Dumnezeu, moarte, înviere și speranță care nu este menționat în alte

povestiri?

5. Cum răspunde morţii cineva care se încrede în Hristos? Deși credem, nu

avem încă temeri? Cum trăim atunci?

Lecția 14

Ioan 14:1-20

1. În ce moment din viața ta ți-a promis cineva ceva despre care credeai că

este imposibil de îndeplinit?

2. Cât de bine crezi că au înțeles ucenicii misiunea lui Isus? Care sunt câteva

dintre părțile vieții și lucrării Sale pe care le-a fost greu să le creadă?

3. Ucenicii sunt în mod evident îngrijorați și tulburați de felul în care

vorbeşte Isus. De ce crezi că nu mai aveau stare când Isus a menționat că pleacă?

4. „Mă voi întoarce şi vă voi lua cu Mine.” Chiar și în lumina pasajelor care

vorbesc despre o relație profundă și eternă, de ce trezește a doua venire a lui Isus o

anumită teamă, chiar și în mințile credincioșilor?

5. Notează-ți versetele care descriu rolul Duhului Sfânt în viețile noastre în

timp ce lucrăm și așteptăm venirea Sa. Ce are de-a face lucrarea Duhului Sfânt cu a

doua venire a lui Hristos?

6. În ce fel este diferită atitudinea noastră cu privire la a doua venire de cea a

ucenicilor când au auzit aceste cuvinte direct de pe buzele lui Isus?

7. Gândește-te la mesajul cele de-a doua veniri a lui Hristos. Cât de străin

este acesta pentru lumea în care trăim? Crezi că oamenii din ziua de azi sunt

interesați sau dispuși să audă despre asemenea lucruri? De ce da sau de ce nu?

8. Practică prezența Duhului Sfânt în această săptămână. Care sunt câteva

căi practice pentru a fi conștient de Duhul lui Dumnezeu în viața ta?

Lecția 15

Luca 12:1-10

1. Când ai crezut că motivele cuiva sunt pure ca mai apoi să afli că te-au

înșelat? Cum te-ai simțit? Ne fac asemenea experiențe sceptici sau suspicioși?

2. De ce crezi că este atât de dificil să discerni motivația unei persoane?

3. Petreceți câteva minute vorbind despre ce se întâmplâ în jurul acestui

pasaj și despre circumstanțele cuvintelor lui Isus pentru ucenicii Săi. În ce fel este

scena frenetică un adaos față de lucrurile grele pe care Isus le spune în povestire?

5. Discutați modul serios în care Isus îi avertizează pe ucenici despre

problemele decepției, ale judecății și ale loialității. Unde vezi aceste teme discutate

în aceste pasaje (decepție, judecată, loialitate) și ce spune Isus despre ele?

6. Cum explici natura aspră a lui Hristos (versetele 4 și 5) și în același timp

cuvintele de alinare, speranță și afirmare (versetele 6 și 7)?

7. Cât de importantă este pentru Hristos mărturia publică? Cum afectează

mărturia pentru Hristos relația noastră cu El?

8. Oamenii sunt ființe complexe. Când Hristos va pune capăt păcatului,

păcătoșilor și lui Satana cu foc, cum vom ști că Dumnezeu a fost drept în pedeapsa

Sa?

Lecția 16

Luca 23:39-43

1. „Prima impresie nu este întotdeauna corectă.” În ce fel s-a dovedit acest

lucru ca fiind adevărat pentru tine? Când a trebuit să-ți schimbi părerea despre

cineva după ce ai aflat mai multe despre el?

2. Când cei doi sunt răstigniți cu Isus, este ostilitatea lor inițială față de

Hristos ceva la care te-ai aștepta? Cum se contrazice „Nu ești tu Hristosul?

Mântuieşte-Te pe Tine Însuţi şi mântuieşte-ne şi pe noi!” cu însăși scopul morții

lui Hristos la Calvar?

3. Cum ai caracteriza cererea tâlharului convertit? Curajoasă? Obraznică? La

nimereală? Explică.

4. În ce fel este experiența noastră similară cu cea a tâlharului de pe cruce?

În ce fel este diferită?

5. Rai – crezi că atunci când tâlharul aude acest cuvânt se gândește la copaci

și cascade, iepurași care țopăie liberi pe o pajiște verde? Ce crezi că înseamnă

„raiul” pentru acest om căruia tocmai i s-a oferit acest dar?

6. Ce înseamnă raiul pentru noi?

Lecția 17

Marcu 12:41-44

1. Care este locul tău preferat în care să stai și să te uiți la oameni? De ce?

2. Ai prins pe cineva făcând o faptă bună când credea că nu este văzut de

nimeni? Ce s-a întâmplat?

3. Gândește-te la atitudinea ta când dăruiești la biserică. Cum ai descri-o?

4. Compară dăruitorii din această povestire. În mintea lui Hristos, ce ar fi

nevoie să dăruiască cei bogați pentru ca să dăruiască la fel de mult ca văduva?

5. Gândește-te la modurile diferite în care oamenii pot fi putrezi de bogați și

în același timp săraci lipiți pământului. În ce sens ești bogat și în ce sens ești sărac?

În ce fel te ajută conștiența acestui lucru în umblarea ta cu Dumnezeu?

6. Pe cine cunoști care este un „dăruitor” la fel ca văduva (nu neapărat bani,

ci și timp, talente, energie, dragoste)?

7. De ce crezi că includ evangheliile această poveste? Ce adevăruri crezi că

ne învață?

8. În ce fel crezi că vei fi diferit din cauza studiului acestui pasaj?

Lecția 18

Matei 5:13-15

1. Cine ai spune că are cea mai mare influență asupra ta ca creștin? De ce?

2. De ce reprezintă stilul de viață și alegerile personale o dezbatere atât de

aprinsă în bisericile creștine?

3. De ce este sarea o metaforă puternică pentru viața creștină? Ce atribute ale

sării o fac utilă pentru ceilalți?

4. De ce este lumina o metaforă puternică pentru viața creștină? Ce atribute

ale luminii o fac utilă pentru ceilalți?

5. Ce ai schimba în stilul tău de viață dacă ar fi să folosești ideile de „sare” și

„lumină” pentru a calibra fiecare decizie pe care o iei? „Sunt lumina lumii atunci

când…?”

6. Găsiți în grupă căi specifice prin care puteți pune în aplicare conceptele de

„sare” și „lumină” în stilul vostru de viață. Stabiliți câteva ținte pentru această

săptămână pentru a fi „sare” și „lumină” în scenarii specifice.

Lecția 19

Matei 19:1-9

1. Gândește-te la trei cupluri căsătorite pe care la admiri (dintre care măcar

unul să aibă copii). De ce i-ai ales pe aceștia? Descrie fiecare căsnicie într-un

cuvânt.

2. Iată că fariseii pun din nou o întrebare nesinceră. Cum transformă Isus

întrebarea lor „capcană” într-un moment plin de învățătură?

3. Isus declară în mod clar că nunta și căsnicia înseamnă că două persoane

devin o singură persoană. Discutați despre căile diferite prin care acest lucru se

aplică la relația de căsătorie.

4. Ce este important în declarația „Ce a unit Dumnezeu…”?

5. În ce fel este același și azi motivul pentru care Dumnezeu a permis

divorțul în Vechiul Testament, „din cauza împietrii inimilor lor”? În ce fel este

diferit?

6. Care ar trebui să fie răspunsul creștin la o căsnicie care se destramă? Cum

ar trebui oamenii să fie o sursă de ajutor? Ce ar trebui biserica să facă?

7. Care sunt câteva dintre țintele tale pe care le ai în pregătirea de a deveni

un partener evlavios pentru căsătorie?

Lecția 20

Matei 27:45-54

1. În ce moment al vieții tale ai simțit că Dumnezeu e departe?

2. În ce moment al vieții tale ai simțit apropierea Sa cel mai mult?

3. Când Isus a strigat „Pentru ce M-ai părăsit?”, era adevărat că Dumnezeu Îl

părăsise? Dacă da, de ce? Sau Isus s-a simțit abandonat, în timp ce Dumnezeu era

încă în apropiere? Ce semnifică acest strigăt sfâșietor pentru Isus, dar și pentru

noi?

4. Ce crezi că înseamnă cu adevărat faptul că perdeaua din templu s-a rupt în

două?

5. Ce crezi că a cauzat diferența de atitudine a sutaşului față de Hristos? Ce

l-a făcut să-și schimbe părerea cu privire la cine era Isus?

6. Citește Matei 1:23, 18:20 și 28:20. Ce propoziție sau idee pare să se

repete de-a lungul cărții Matei? În ce fel demonstrează viața lui Hristos scopul

planului lui Dumnezeu de a construi un Sanctuar? (Exod 29:45,46)

Lecția 21

Matei 28:19,20

1. Cum crezi că s-au simțit ucenicii în fața unei asemenea provocări?

2. Având în vedere toate problemele pe care le-au avut ucenicii înainte cu

privire la cine are întâietate, cu ce atitudine îți imaginezi că au abordat această

sarcină? De ce?

3. Cum ai caracteriza lucrarea specială a ucenicilor la sfârșitul lucrării lui

Isus?

4. Cum ai descrie lucrarea noastră specială în lumea de azi?

5. Ce lucrări și proiecte specifice crezi că ai putea face pentru a contribui la

finalizarea misiunii lui Dumnezeu pe Pământ?

Asemenea lui Isus este un curs pentru botez nou și revoluționar. Adaptat pentru o

varietate de stiluri de învățare, acesta este bazat pe povestiri, centrat pe Hristos,

interactiv și croit pentru anumite grupe de vârstă. Lecțiile explică doctrinele

Bisericii Adventiste prin povestiri, întrebări interactive, marcări ale Bibliei,

învățare prin reflecție și experiență și interviuri care implică întreaga biserică în

proces.

Alte culegeri de lecții caută doar să umple mintea cu fapte. Asemenea lui Isus caută

să conducă studentul într-o relație, apoi în prietenie, închinare, ucenicie,

leadership, stăpânire și, în cele din urmă, în mentorat, astfel încât noul ucenic

devine implicat în facerea de noi ucenici pentru Hristos. Cel care învață devine

învățător. Mai mult decât un curs pentru botez, acesta este un curriculum pentru

ucenicie creștină.

Asemenea lui Isus le permite tinerilor să fie mentori pentru alți tineri, să-i conducă

la Hristos și să-i pregătească pentru botez. Testele pe teren au arătat că un tânăr de

16 ani poate face lucrarea unui pastor și unui învățător chiar cu mai mult succes.

Folosiți Asemenea lui Isus în biserica voastră și priviți cum tinerii voștri sunt

însuflețiți de angajament și devoțiune față de Hristos.

Troy Fitzgerald este pastor asociat de tineret și evanghelizare în cadrul bisericii

Walla Walla College. De asemenea, el conduce MIA (Misiune în Acțiune), o

organizație locală de servicii ce caută „să ofere un pahar de apă rece” oamenilor în

nevoie. El locuiește în statul Washington împreună cu soția sa, Julia, și cei doi

copii, Cameron și Morgan.