INTRODUCERE 1

Niciodatll in istoria omenirii nus-a vorbit atit despre comunicare. Aceasta, se pare, trebuie sll rezolve toate problemele. Fericirea, egalitatea, satisfactia indivizilor ~i a grupurilor. in timp ce, se crede, conflictele ~i ideolo­giile se atenueazli.

Comunicarea invadeazli toate domeniile; in intreprin­deri, unde sectorul relatiilor umane devine predominant; iar marketingul care altlldatll viza produsul, lucreazli astllzi Ia ins~i imaginea firmei; in mediile politice, care nu mizeazli decit pe marketing politic ~i imagine publicll ~i care cred, acum, ell o linie politicll flirll ecou in son­daje nu este pe deplin inteleasll; in presa insll~i, unde ru­bricile ,comunicare" prospera; in audio-vizual, obiectul tuturor poftelor politice ~i publicitare; in publicitate, care intelege sa se onoreze ea insa~i numindu-se ,intre­prindere de comunicare"; in domeniul editorial, unde se produc carti standard, semi-industriale, ,carti Poilane", dupa frumosul cuvint al lui Marc Guillaume; in sfera religioasa, care nu este crutata ~i vrea de acum inainte sa ne dezvaluie un Dumnezeu amabil ~i prezentabil; in psihoterapiile individuate ~i de grup, care se vor ,comu­nicative"; in ~tiinta organizatiilor ~i a deciziei; in inse~i ~tiintele exacte, fizice ~i biologice contaminate de ter-

1 Din toatc temelc abordate in coleciia .,Quc-sais-je?", a se vedea Lucien Sfez, Critique de Ia communication, Lc Seuil, 1988. a 11-a edi!ie, adliugitl\ ~i revl\zutl\, 1990: a 111-a, 1992.

15

LUCIEN SFEZ

menul ,comunicare"; ~rit a vorbi, bineinteles, de inte­ligenta artificialit, de informaticit sau de ~tiintele cog­nitive. Curioasit ~i puternicit convergentit a acestor do­menii diferite. Consens transnational ~i. dupit cum se poate crede, o nouit ideologic, ba chiar o nouit religie mondialit in devenire.

Ceea ce conteazA este cit va trebui sit ne gitsim struc­turile comune, ceea ce leagit in mod real atitudini atit de diferite sub aceea~i tlamurit comunicativit. Toate aceste domenii care se prezintit a fi ,comunicative" relevit in mod real comunicarea? Toate comuniciiri/e relevit aceea~i definitie ~i sint identice? Pentru a ritspunde Ia aceste intrebitri, trebuie sit pornim de Ia observatiile de mai sus.

Nu se vorbe~te niciodatit cu atit patos despre comu­nicare decit intr-o societate care nu mai ~tie sit comunice cu ea insit~i. a citrei coeziune este contestatli, ale citrei valori se dezagregit, pe care simboluri prea uzate nu mai reu~esc sA le unifice. Societate centrifugA, lipsitA de reglaj. Or, nu a fost intotdeauna a~a. Nu se vorbea despre comunicare in Atena democraticA, intrucit comu­nicarea era principiul insu~i al societAtii. Era legAtura cuceritit de oameni in desprinderea lor din haos ~i care dAdea sens sistemului in toate fatetele sale: politicA, moralli, economicit, esteticA, raportul cu cosmosul. AceastA legAturA se numea phi/ia, prietenie politicA. Rousseau detesta comunicarea, pe care nu o voia instru­mentaiA ~i stima phi/ia, pe care o piasa, ca ~i grecii, in centrul ~i Ia baza intregii activitAti, in ,sfintenia" con­tractului situ. Comunicarea nu era o problemA nici pentru Cetatea cre~tinit, ~i pentru acelea~i motive: situatl\ Ia baza insit~i a cre~tinismului, comunicarea litrge~te spatiul grec pinit Ia limitele Universului.

Noi am pierdut astitzi mma acestor principii primare care asigurau coeziunea ansamblului: dispersare, con­fuzii, suprapuneri, Babel. Se vorbe~te din ce in ce mai mult, intelegem din ce in ce mai putin. Dumnezeu,

16

Comunicarea

Istoria, acest dumnezeu laicizat, vechile teologii fonda­toare ale marilor figuri simbolice, cum ar fi Egalitatea, Natiunea, Libertatea, au dispitrut ca mijloace de unifi­care. Or, toate aceste figuri permiteau sit se vadit mai clar, inlesneau situarea in lume, actiunea con~tientit. in aceastA cavitate sApatA de e~ecul lor se na~te comu­nicarea, ca o intreprindere disperatA de a lega analize specializate, medii compartimentate Ia maximum. Ca o nouit teologie, cea a timpurilor moderne, rod al confu­ziei valorilor ~i al fragmentitrilor impuse de tehnologie, Jacques Ellul ~i Scoala de Ia Frankfurt descoperirit coro­ziunea socialului de cittre tehnicit1

• Agent de fragmen­tare, ba chiar de diluare a legitturilor simbolice, ea se impune atunci cind acestea deja au slitbit. Ea pretinde atunci sl\ ingrijeascit organismul pe care tot ea 1-a con­dus Ia agonie. Sl\-1 ingrijeascA, printr-o cre~tere a tehni­cilor, pe care le nume~te tehnologii de comunicare. Se vor remarca toate tehnologiile de avangardit; spun toate, de Ia biotehnologii Ia inteligenta artificiaiA, de Ia audio-vizual Ia marketing ~i Ia publicitate, toate se inrit­dAcineazA intr-un principiu unic: comunicarea. Comu­nicarea intre om ~i naturit (biotehnologie), intre oameni ~i societate (audio-vizual ~i publicitate), intre om ~i

dublura sa (inteligenta artificiaiA); comunicarea care ridicit in slitvi convivialitatea, apropierea sau chiar re­latia de prietenie (friendship) cu calculatorul. Comuni­carea devine Vocea unicit, ce singurli poate unifica un univers care a pierdut pe drum orice alt referent. SA co­municitm. Sit comunicitm prin instrumentele care au slit­bit, in mod precis, comunicarea. latit paradoxul in care sintem aruncati.

1 Despre La teclmiqtte ott /'enjett du siecle. A. Colin, 1954, in u' systeme teclmicien, CalmannUvy, 1977. Habcrmas, La technique et Ia science comme ideologie, Gallimard, 1973: Horkheimer, Theorie traditiomrelle t't tlu!orie critique, Gallimard, 1974.

17

LUCIEN SFEZ

Ne indica calea de urmat: critica comunicarii devine o critica a tehno-comunicarii. Lucrul trebuie sa treaca printr-o demontare a strategiilor acestei tehnocomunicari ~i a atitudinilor diverse, contradictorii, lncurcate ~i con­fuze, care ne slnt proprii 1• A lntelege aceste strategii lnseamna a lntelege gestionarea traditionala a comu­nicarii ~i e~ecul actual (I); lnseamna a lua cuno~tinta de teoriile explicative ale acestui e~ec (II); lnseamna a lncerca, printr-o metoda noua, sa eludam gravele con­fuzii ale comunicarii de azi (Ill).

I. -JGestionarea traditionala a comunicarii

Metaforele ma~inii ~i ale organismului dezvolta separat una de cealalta doua conceptii ale comunicarii.

Ca reprezentare, comunicarea este un mijloc util de a lega elementele stocastice, atomizate, pentru a obtine legatura puternica pe care o cere viata In societate: ierarhii. legaturi verticale ~i orizontale, reprezentare a reprezentarii prin semne ~i semnale2

•

Ca expresie, comunicarea este legatura interna ~i

participare totala. Daca anumite etape ~i ierarhii slnt . necesare pentru a lnnoda lntre ele clemente care, prin definitie, slnt deja ni~te totalitati, scopul este acela de a face apel Ia niveluri specifice de legatura, pentru dome­nii particulare.

Aceste conceptii intluenteaza politicul pe care II penetreaza. Astfel, am putea lntelege cum comunicarea sociala, In toate constitutiile democratice din Grecia antica plna In zilele noastre, ia rind pe rind forma unei

1 Vezi Alain Cotta, L'lromme au travail, Fayard, 1987, indeosebi capitolul VII. 2 Pentru reprezentarea politica, vezi Fran~ois d' Arcy ~i altii, La representation, Economica, 1985.

18

Comunicarea

viziuni reprezentative ~i a unei -viziuni expresive, care l~i conjuga efectele intr-o viziume politica numita, in L'enfer et /e paradis1

, ,politica simbolica".

0 politicli simbolicli- Se vede bine, pentru o poli­tic!!. generalizata a comunicari i, cum actioneaza aceste doua moduri de legatura. Pe d.e o parte, o reprezentare care multiplica semnele ~i semnele semnelor, pentru a incerca sa regaseasca realul concret al indivizilor ~i al grupurilor, care erijeaza subiecrti-reprezentante, cu decu­pajele lor teritoriale ~i sociale ~i care se smulge curind din sine catre o mecanica de separare, ditre o totala derealizare. Pe de alta parte, o viziune expresiva a co­municarii repara aceste divizitJni, prezentlnd o legatura de alt tip: o leglitura simbolicli. Apellnd Ia cultura, tra­ditii, memori i ale trecutului sub forma de imagini ,semnificative", ea tinde catre i:nterpretare.

Vizizme holisticii. Fiecare, individ sau grup, este reclamat de o totalitate In care se atla integral, de care se leaga din interior. Marile sarl>atori ale comunicarii so­ciale, sacralizare a legaturii, care vine, Ia momentul po­trivit, pentru a remedia explczia semnelor. Cu toate acestea, a reclama sau a recurge (Ia) nu trebuie confun­date. Pentru ca una din cele cloua conceptii sa o poata remedia pe cealalta, trebuie o d iferenta. Se cere un fel de antidot sau de contragreutate. Trebuie ritual ~i ordine In comunicarea fuzionala. Este necesara imaginea fuzio­nala In program pentru a se as igura succesul. Totul este ca sa aiba un ,exterior" ~i un ,interior".

Nerespectlnd aceasta lege, te atli fie In delirul ratiu­nii reprezentationale, fie in ·haosul expresiv. Fie chiar, ~i este punctul central al lucrarii noastre Critica comunicii­rii, regasirea in cele doua deliruri, flira deosebire. Con­fuzie a subiectului ~i a obiectu lui, a emitatorului ~i a re-

1 L. Sfez, L'enfer etle paradis, PUF, 1978.

19

LUCIEN SFEZ

ceptorului, a realitlitii ~i a fictiunii. Pierderea sentimen­tului realitlitii ~i pierderea sensului. Cum s-a ajuns aici?

Sli chemlim in ajutor teoriile explicative.

II. - Teoriile explicative

Putem evidentia trei teorii principale:

• teoria lui JUrgen Habermas; • teoria lui Jacques Ellul; • teoria lui Pierre Legendre.

1. Teoria actiunii comunicative a lui Jllrgen Habermas

A) Te=ele lui Habermas - Putem presupune ell. societatea , tine" de acte de comunicare care leagl!. elementele civile intre ele. Aceste acte sint indreptate clltrc o infelegere sau cl!.tre un succes. Dacl!. cele din urml!.- actele vizind succesele - sint ra­p011ate Ia intreprinderi comune ~i cer un program, o confrun­tare a intentiilor, a compromisurilor ~i. intr-un cuvint, a actelor politice care tree prin rational, actele indreptate cl!.tre in!ele­gere sint ceva mai greu de conturat, cl!.ci majoritatea scapi!. analizei rationale. Elc se instaleazA intr-adevl!.r pe ni~te cle­mente a priori. necunoscute chiar de cei care le pun in prac­ticl!.. Acest a priori pe care il putem considcra orizont cultural, form!!. de viall!. cu inalt continut simbolic. ceca ce nu se spune. dar este implicit: obiceiuri, comportamentc mo~tenite. Aceastl!. notiunc de Lebenswelt Habermas o imprumutl!. de Ia fenome­nologic (Husser!), o cl!.utare a unui consens dincolo de ratiuni ~i justificliri. Dar tchnica comunicationall!.. prin mass-media, se substituie in mare ml!.surl!. modurilor de intelegere traditio­nate. care sin! limbajul zilnic ~i culturile subiacente, Ia care acest limbaj face apel. Or, in Lebenswelt. exist!!. un holism de bazA. Totul este dat cu u~urintl!. ca venind de Ia sine. ~i nu e problematizat decit in mod incidental.

Aici putem rczuma contributia lui Habermas: comunicarea este in social, in limba care este social!!.. in implicit. in prejudecatl!.. Comunicarea nu este mecanicl!., ci comprehen­sivl\. Ea apare Ia suprafatll, in momcntul rupturilor. Lumea

20

Comunicarea

vietii cste adcmenitl\. ,.tchnicizatl\" de actori responsabili. Este transformatl!. ~i colonizatl\. Dar are incl\ ~ansele sale. .. Cu condilia. bineinteles, sl!. scape strategiilor liniare ale succesului ~i sl!. se orienteze cl!.trc lnfelegere. Cl!.ci strategia succesului nu poate asigura transmiterea valorilor.

B) Critica tezelor lui Habermas - Se observll mai intii regimul dihotomiilor Ia care ne repune Habcrmas. intelegerea se opune succesului, societatea critic!\ - Statului, manipulatul - manipulatorului. Binele ~i rl\ul, umbra ~i lumina, ca ~i

opozitiile inrl!.dl\cinate in utopia unci rcconcilieri definitive intre oameni. intre ace~tia ~i naturl\. Cl\ acest mit, mereu rein­vial. s-a numit domnia lui Dumnezeu pe plimint sau, mai tirziu, comunism. nu se pare sl\-1 deranjeze pe profetul nostru ... Cu cit analizele sale sint mai fine ~i aprofundate in aval, cu alit el rl\mine mut in fata acestor supozitii naive. Mai ales. nu sc gllse~te nimic in operl!. care sll ne informczc asupra comunicl!.rii astazi. Generalitl'lti. un decor care poate servi drept ghid: acesta este aportul intentiei sale filozofice, realmentc critice.

Dar. dacll - ~a cum afirmll Habermas - comunicarea este in inima legl\turii sociale (ca ~i falsa comunicare care legi­timeazA dominatia). este curios sl\ nu gl!.se~ti nici o referintl'l Ia ceca ce eu numesc .,tehnologiile spiritului", care sint in miezul practicilor comunicative de astllzi. Nimic despre inteligenta artificial!\, nimic despre ~tiinta cognitivl\, nimic despre pro­greselc biologiei. nimic despre psihoterapiilc individuate sau de masl\; nimic despre schimbllrile de paradigm!\ in ~tiinte, indisociabilc de teoriile comunicl!.rii, nimic sau doar gencra­litllti despre lingvisticl\. A trata comunicarea farl\ a face loc acestor domenii, farl!. a le insera intr-un aparat critic, nu inseamnll eli tratezi despre comunicare. ~i a crede eli prin cri­tica facutll comuniclirii prin mass-media se epuizeazl\ pro­blema- inseamnli a lua un copac drept pl\dure.

2. Jacques Ellul: Tehnici ~i societate

A) Caracterele sistemului tehnic' - Sistemul tehnic supriml!. distinctia obiect/subiect. Sistemul, care se vrea

1 Vezi Le systeme teclrnicien, Calmann-Levy, 1977.

21

I I, I

LUCIEN SFEZ

neutru. neutralizeaza tot ce il inconjoarli. F!lrli sA se identitice cu societatea. marcata de rezistentele sale ~i irationalitatea sa. el o intluenteaz.A in profunzime. Totul devine schimblitor. socialul devine abstract. Realul ~i fictivul devin similare. Limbajul pierde din magia sa cind trece prin sita analizei structurale. Decizia nu mai exista. absorbita de complexitatea structurilor. Cetateanul devine ,indoctrinaC1, ~i omul politic este victima iluziilor de liberiate. Sistemul tehnic nu antre­neaza nici un continut. nu suscita nici un sens: cl este totu~i determinant. caci da forma unificata a comporiamentelor ~i a structurilor. Este puterca insl\~i. Existll tehniciz.area dragostei. a rcligiei ~i a artei: arta imprumuU\ trl\saturi de Ia tehnica~ . Eroarea lui Malraux a fost considerabill\: cl a inscris arta con­temporanrt in continuitatea clasicli. in vreme ce aici apare ade­varata ruptura ·cu ceca ce fusese esenta sa. Limbajul explo­deazl\. ca ~i societatea: este sfir~itul comunicl!rii. /\lienarea to­tala. provocata de tchnicA, ar inglldui . sc pare. sa primeascl\ iertarea. Dar tehnica este incapabilli sa mcdiatizeze, sli simbo­lizeze. Se vrea ea insll~i mediatoare exclusivli. Ea este auto­simbolizatoare. aruncind in intuneric toate celelalte simbolici. devenite din acest punct arhaice ~i neintemeiate. De fapt. Ellul vrea revenirca subiectului. a intentiei. a sensului. a transmiterii (comunicarea) dincolo de toate aceste obiecte sau operatii.

13) Contrilmtia lui Jacques Ellul - Doua puncte principale apar imcdiat. Primul: caracteristicile sistemului tchnic care impic­didi comunican.:a. caci o ncutralizcaza fi·agmcntincl ~i divizind Ia infinit oamcnii intre ci. Babel mod..:m. modclul unci noi pedepsc divine. /\1 doilca: teologia tehnicii. Prin aceasta alicnarc totalll pe care o provoaca. ca dcclan~azl\ comunicari spccifice potrivitc stn1cturii sale. Eu nu-i voi repro~ lui Ellul faptul de a nu fi ales comunicarea ca obicct de analiz,'\.

C) Critica lui Ellul - Dar cind. incidental, cl tratca?ll tehnologiile comunicllrii rlimine imprecis ~i adesea inexact1.

1 Propagandes, A. Colin, 1963. 2 L'cmpire dunmrsens . PUF, 1980. 3 Sa tincm cont. de asemcnea, ell Le systt~me teclrnicien a fost publicata in 1977 ~i nu este aici decit retlcctarea discutiilor ambicntc pc aceastll teml\.

22

Comunicarea

Eu nu pot. in nici un caz. sa implii1A~esc rninia sa impotriva ordinatorului binar. care ar impiedica orice gindire dialecticA, cAci el confundii aici lirnbajul digital intern al calculatorului (lii de altfel provizoriu) cu lirnbajul programat, care se imbo­giitc~te zilnic1. Eu nu mai pot, in nici un caz. sli accept ideea. astAzi rcfuzatt\ de toti spcciali~tii, ell un calculator nu inseamna dccit operatii ce aplict\ un program uman, care le este impus din exterior: idee nepotrivitii. adcvllratA ~i falsa in acela~i timp, cllci calculatorul. tarii .. a gindi" cum cred citeva spirite pri­mare. se ang(\jcazii in circuite neprevazute. adesea intimplll­toarc. Estc. deci. ncintemeiat. cum sugerea:zlt Ellul, sl\ opunem decizia umanii. capabilii de sclectie, ~i calculatorul. capabil nurnai d..: reproducere. Dimpotrivll. calculatorul poate cumula propriile sale riscuri cu riscurile umane. s1'1 stirnuleze reflectia, sA d..:a nalitere Ia ceva nou.

Dar aceste erori nu dirninucaz.'\ rnarea contributie a analizclor lui Ellul.

3. Pierre Legendre: dragostea de absolut - ,.ldeologia comuniciirii universalc ~i fantasmele limbii totale i~i dau curs tiber ca o continuare natural1'1 a civilizatiei romane''2. Fantasmll a puterii nclimitate.

A) A comunica inseamnii a prme in comun - Ea. cornu­nicarea. estc norrnativii. Ea transmite - pune in comun - ceca cc nu trebuic sii raminii personal. Ea constll in a folosi legAtura politicll. dctenninatll de comunitatca in care ne na~tem. $i aceasta prin intcnm:diul dreptului, care creeaza diferenta $i produce alteritatea. perrnitind idcntiticarea. Familia estc deci intemeiatii politic. ~i tatiil nu este decit o tictiune care trimih: Ia ceca cc fondeazii sistemul. Politica civilizeazii obiectul mitic prin putcrea do.: a reprezenta toate tictiunilc succesive ale transm iteri i.

B) Lcctiile despre comunicarea industrialii - Sii incerciim acum sii prcci:dtrn obiectul comunicllrii in opera lui Legendre ~i sii facem apel Ia opera sa Cuvinte poetice sciipate din text sau Lec{ii despre comrmicarea industrialti . apiirutii in 1982.

1 Yczi Pylischyn. Computation et cognition. Bradf()rd Book. 1984. 2 L 'empire de Ia verite. Fayard, 1983.

23

i j

;1 \

LUCIEN SFEZ

,Detest cuvintul comunicare. Din punct de vedere social, cuvintul cste imperiul fortei ; comunicarea estc o dogmli, o retea de propozitii care ne trimit Ia principiul autoritiitii"1. Noi ciiutiim astiizi sl\ nu fim manipulati. Vorbllrie a scienti~tilor care pretind sll climine jocul imaginar al puterii ascunsc. Or, comunicarea nu arc a garanta realitatea, sau a da satisfac~ie, sau a satisfacc obicctivitatea. Este o momealii, veselii, euforica ~i este aici pentru a ascunde violenta. pentru a reface fatada. Este convocata astfel in mod teatral. .,bazindu-se pe imbccilitatea ~i infantilismul nostru''. Dar. cind miza scientista este criticatl\ ~i demontatl\, miza poeticii apare. Trebuie atunci sii ne mutl\m. schimbind registrul ~i discursul. ,.Problemele de comunicare ridicii intrebarea drepturilor noastre poetice"2

•

Aportul esential al lui Legendre rczidii in clogiul ccnzurii institutionalc; ccnzurii care ~azl\ numero~i intermediari intre Absolut. lnexprimabil (Eiohim pentru evrei) ~i noi. Cl\ci colajul cu absolutul, cu mama, cu Tatl\1 ca a doua mama cu Statui fondator. cu Textul ini~ial frlrii subiect - este dclir ~i conduce Ia nebunie. Legendre ne face sii vedem toate aspectele posibile ale acestui colaj: de Ia psihosomaticienii care ne fac sA ne lipsim de propriul timp, trlrl\ a percepe eli incon~tientul este el insu~i divizat. Ia teoreticienii managementului, care inteleg sl\-~i impunii adevl\rul lor publicitar direct, Ia fanatis­mele religioase sau politice, prin care vor sa ne facii sa aderl\m Ia c o r p u I s u v e r a n, frlrii nici o pregiitire. Toate acestea existA inexprimabil, implicit - necesare Dorintei, sl\nl\tl\~ii,

reproducerii. $i ~tiinta insl\~i. in vointa sa de a explica, nu va reu~i nimic. in afarl\ de a adl\uga iarl\~i comentarii suplimentare Ia dogmatica initiall\.

C) Critica lui Legendre- Este inutil sl\-1 criticl\m indelung pe Legendre. Se va observa numai ell defectul metodei nu este decit reversul calitiitilor sale striilucitoare: reperind de foarte depa11e. de foarte sus, el aplatizeazl\ din nou actualitatea in mod magistral.. . ~i se abtine sl\ o analizeze cu acee~i minutiozitate ca decretele lui Gratian.

I Paroles poetiques echappees du texte, p. 9. 2 Op. cit. , p. 243.

24

Comunicarea

Nu uitllm inspiratia sa, dar vom prefera aici sii frlurim arme cu blltaie mijlocie. lovind tinta .. comunicarc" in mod mai precis.

III. - Trei metafore, trei viziuni despre lume

Vom prezenta aici succesiv metoda noastrli, care intelege sli analizeze totalitatea fenomenelor ~i a celor mai eterogene domenii ale comuniclirii, identificindu-le cu trei metafore fundamentale, ce trimit Ia trei viziuni despre lume. Metaforele sint ni~te insulite imaginare care motiveazli cercetarea ~i creeaza zone de atractie pentru concepte. Ele tes o lume de presupozitii care lu­creazli in surdina ~i bintuie modul nostru de a con­ceptualiza, de a inventa sau de a cerceta. Exemplu: fie spiritul un spatiu care inglobeazli, ~i ideile ni~te conti­nuturi, ele insele continind cuvinte care le exprimli, iatli o serie legatli de metafore care nu sint strliine metaforei mai generale a ma~inii.

I. A reprezenta sau Ma~ina - Prima atitudine, cea mai clasica: in fata constantei tehnologice se apeleazli Ia discursul ratiunii; existli primatul subiectului. Omul ~"limine fundamental liber fatli de tehnicli. El uzeazli de tehnicli, dar nu este subjugat de aceasta. Prepozitia cu are ci~tig de cauzli 1• ,Cu" tehnica omul realizeazli sarci­nile pe care el le stabile~te ~i rlimine stllpinul activitlltilor a cltror modalitate el a gindit-o. Este vorba de metafora ,ma~inii de comunicat" cu lumea: ma~ina este exterioarll

1 Aceste prepozitii : .,cu, in ~i prin", constituic o clasiticare foarte difcrita de cea a lui Don Ihde. in ,.Technics and Praxis, a philosophy of technology", in Boston Studies in the Philosophy of Science, D. Reidel publishing Company, 1979, vol. XXIV.

25

LUCIEN SFEZ

omu!ui, ~i el o folose~te pentru a guverna for1e1e naturii. Ma~ma este un simplu instrument prin care omul reali­zeazl:i o actiune _mai u~or. Folosirea tennenului ,ma~inl:i" nu este neutrl:i. l~tr-~m anume mod, el impune un lntreg ~nsar~~lu de notrunr ce tes relatii lntre ele, producind rmagmr, administrind In surdinl:i presupuneri.

A vorbi despre comunicare ca despre un mecanism antreneazl:i o serie de circumstante cu privire Ia subiectii care probabil II utilizeazl:i, cit ~i revenirea asupra ideii a ceea ce este o ma~inl:i. Ma~ina este un obiect. Subiectul este deosebit de ea. El o tolose~te ~i o stiiplne~te. Salvat subiectul. Existii aici o coincident!~ totalii a celor dou~ teorii cla~i_ce ale reprezentarii ~i ale comunicarii. ~mlndou~ se bazeazl:i pe tripartitii. Comunicarea. mtr-adeviir, face distinctia emitiitor-receptor ~i introduc~ lntre ele un canal. Reprezentarea face apel Ia un repr~zenta~t ~i Ia un reprezentat ~i le leagii printr-un medrator, mtors pe de o par1e ciitre lumea obiectivl:i, ~i de cealaltl:i par1e cl:itre semnul pe care-1 garanteaza. Rezultat: puteri considerabile, exclusive slnt acordate mediilor in ambele cazuri. Receptorul mesajului nu poate ~edt sl:i lnregistreze realitatea obiectivii transpor­tatl:i pnn canal. Reprezentantul are singur puterea de a garanta obiectivitatea.

2. A exprima sau Organismul - Aici obiectele ~ehni~e .. slnt ~.adrul nostru ,natural':: ciici sintem supu~i rmagm11 lum11 pe care ele o indue. In aceastii organizare In care noi sintem par1e a unui tot, ceea ce conteazii este a repera schimburile posibile ~i a analiza rolul ele­mentelor_ care formeazii acest lntreg pe care-1 numim univers. Intimplare ~i necesitate: regulile nu slnt stabilite o datl:i pentru totdeauna, se mentin cl:ii aleatoare iar identitatea unui subiect trebuie detinitii punc~ual. Prepozitia ,In" iese victorioasl:i. intr-o lume flicutii din obiecte tehnice. omul trebuie sa tina cont de organizarea

26

Comun icarca

complexii a ierarhiilor pe care le suportl:i. El este aruncat In lume", tehnicii ce devine natura sa. Ideea de

;tiiplnire se ~terge pentru a ll:isa loc celei de adaptare. Utilizind aceastii prepozitie ,In", omul se include lntr-un alt model, eel al organismului, care tine cont de o relatie internii a pl:irtilor ~i a intregului .

Metafora organismului guverneazl:i dezvoltl:irile unei ecologii universalizante, ~i noi giisim urma acestora intr-un mare numiir de teorii ale comuniciirii. Aplicatii Ia comunicare, expresia constituie o indiscutabill:i tlexibi­lizare a schemei reprezentative. Mijlocul de comunicare publici\ nu mai este acest personaj aparte, interpret al fumii obiective pentru un receptor pasiv. Mijlocul de comunicare publicl:i este In lume, cu acela~i rang ca ~i receptorul, a~a cum lumea este In el ~i In receptor. Mij­locul de comunicare publicii se instaleazl:i atunci in interstitiul minuscul al acestui continuu. El este exclusiv individul cunosciitor, capabil de enunturi drepte, adec­vate lumii. Fiecare este aici capabil de a ti propriul sl:iu mijloc de comunicare publicl:i. Fiecare este, in mod subiectiv. obiectiv in marea sa strl:iduintl:i de unire cu Iumea. ComunicareJdemocraticl:i Ia indemina tuturor.

3. A confunda sau Frankenstein: tautismul Frankenstein este o metaforl:i ~i ,tautismul" este con­ceptul sl:iu . Metaforl:i ~i concept care corespund unei a treia atitudini: constanta tehnologicl:i este decisivii. Ea guverneaza viziunea lumii. Subiectul nu ex istl:i decit prin obiectul tehnic care ii fixeazl:i limitele ~i li detenninl:i calitl:itile. Tehnologia este discursul esentei. Ea expriml:i totul despre om ~i despre devenirea sa. Aici, prepozitia ,prin" ci~tigl:i. Prin tehnicl:i, omul poate exista, dar nu In afara oglinzii pe care ea i-o intinde. Cine ~tie, poate va fi eclipsat ca produciitor pentru a nu mai fi decit un pro­dus, ll:isind prior·itate ma~inii inteligente, ale d1rei lectii omul le va primi? AI treilea model metaforic este eel pe

27

JIUL DE SECURIT ATE ACTUAL I 187 1.1 . Factori de rise Ia adresa securitatii I 190 1.2. Mediul international de securitate I 204 1.3. Reflectarea intereselor nationale fundamentale

in strategiile de securitate ~i aparare na~onala I 21 0

JGIA- FACTOR DE STABILITATE SAU ~SA DE CONFLICT? I 225 2.1 . Religia ~i sistemul de securitate- pledoarie

pentru o geopoliticii-a religiilor I 226 2.2. Dimensiunea etnico-religioasii a conflictelor­

cazul european I 232 2.3. Noile mi~ciiri religioase I 238 2.4. Fundamentalismul religios - terorismul I 25 I

.IGIA -GENERA TO ARE DE PACE $1 URIT ATE I 260 3.1. Esenta umanitaristii a doctrinelor marilor

religii I 261 3.2. Securitatea persoanelor, a grupurilor de

persoane ~i a state lor - preocupare permanenta a marilor religii I 272

3.3. Contributia Ortodoxiei in promovarea pacii ~i securitiitii I 279

. 3. NECESIT ATEA COLABORARII DINTRE BISERICA ~I STAT I 287

ATIA DINTRE BISERICA $1 STAT IN TIUL ORTODOX I 287 1.1 . Relatia dintre Bisericii ~i Stat. Traditie ~i

perspective I 288 1.2. Misiunea sociall1 a Bisericii I 302 1.3. 0 viziune ortodoxii asupra relatiilor dintre

Bisericii ~i Stat I 307

3.2. ARM AT A $1 BISERICA; INSTITUTII FUNDAMENT ALE iN SPATIUL ROMANESC I 321

3.2.1. Armata ~i societatea I 322 3.2.2. Biserica ~i spatiul public I 328 3.2.3. Fundamentele colaboriirii dintre Armata ~i

Biserica I 331

CONCLUZII I 333

BIBLIOGRAFIE I 339

:A Sl DIMENSIUNEA SOCIAL.\ A SECURITATII

~ o ins!i~utic a ~t~tului, alaturi de celelalte institutii te.r J>?ht1c, admm~strativ sau juridic. Ea se distinge :c1fic1tatea r~lulm ~are ii revine in societate ~i •a poat~ folos1 forta m mod legal ~i sa indeplineasca e incredintate. Din asta se vede ca rolul esential al este lupta ~i eli principalul ei scop este fol;sirea for(~i. Scopul Bisericii este pastrarea ~i dezvoltarea ~ a l.nte~itAtii .~i fiintei nationale, insa mijloacele e B1senca actJOneazA sunt fundamental diferite. Bisericii constA in ·strAdania pentru modelarea

r credincio~ilor ei, in acela~i timp cetiiteni ai ,Anna" ei este cuvantul Evangheliei Mantuitorului stos ~i sAviir~irea Sfintelor Taine. olumul de. bi?I~ografie consultata scoate in evidenta ! autorulm (tmand cont de formarea lui), priceperea r~ 1-au . indrumat ~i coordonat ~i capacitatea de ~~ ~n.ahzA a tuturor celor implicati in proiect. ma1 dovede~te competenta ~i meticulozitate, matu­•ponsabilitate ~i o foarte documentata cunoa~tere. mod cert,. pe~tru ce.i interesati de subiect, dar ~i

:rcetarea ~tunt1ficA mllitarA ~i teologica lucrarea de i de un real ajutor ~i un ,instrument de lucru" de )S. ~oti c~titorii lucrArii se pot bucura de avantajul une1 CAJ11 ce dezbate o tema de actualitate cu idei

ferire Ia dimensiunea sociala a securitatii r~portata ura bisericii ortodoxe.

Prof. univ. dr. TEODOR FRUNZETI

Prefata

Precizam chiar de Ia inceput, faptul ca lucrarea: ,Biserica ~i dimensiunea sociala a securitatii" este eel putin prin titlu, pentru cititorul obi~nuit, in chip aparent contra­dictorie. Si pentru cei pu~i in situatia de a o fi acceptat ca proiect de cercetare, intr-o prima fazA a fost primit~ ~i

privitii cu rezerve. Elaborarea ei a fost un demers ancvoios, intrucat, se ~tie, Ia nivel de cercetare ~tiintifica n-au fost preocupari constante ~i sustinute care sA fi avut legatura cu subiectul, nici in spatiul militar nici in eel ecleziastic. Aceasta se datoreazii faptului ca tema nu permite o abordare unilaterala.

Istoria mai recentA a Romiiniei ne oferA posibilitatea sA constatam cii incercarea promotorilor ateismului, fie ei ~i organizati in state totalitare, de a rupe oamenii de convin­gerile lor religioase s-a dovedit un e~ec total.

Evenimentele din decembrie 1989, care s-au desta­~urat cu participarea armatei Romane, in qvasitotalitatea ei, de partea manifestantilor ~i sub influienta unor puternice manifestari ale credintei religioase oprimate, a fost, potrivit evaluiirii anali~tilor ~i speciali~tilor, punctul initial al situArii ulterioare a celor douA institutii, biserica ~i armata, pe primele locuri ale increderii populatiei.

Angajarea Romiiniei in procesul de constituire ~i

consolidare a statului de drept, de edificare ~i dezvoltare a democratiei constitutionale precum ~i de aderare Ia NATO ~i Uniunea Europeanii a presupus ~i presupune transformari

::A Sl DIMENSIUNEA SOCIALA A SECURITATII

! ~i profunde ale tuturor domeniilor de manifestare a ii romane~ti insotite de prezervarea ~i dezvoltarea in e conditii a valorilor milenare ale poporului roman. ~rmata Romanli a fost, in acest proces, printre pri­stitutii care au inteles nevoia trasformarii, a plani­~i a in~ptuit-o devenind prin aceasta promotor at tiirii Ia NATO ~i Uniunea Europeana, dar ~i at reve­

traditiile definitorii ale romanilor. in acest context, 'roximativ o jumlitate de secol de abscnta din spatiul a formelor organizate -de manifestare religioasa, s-a Ia ,institutia" preotului militar prin intermediul

;-a realizat o fericita simbiozli ~i conexiune intre ~i BisericA. )bservand realitlitile nationale ~i internationale ale ni din ce in ce mai complexe, dinamice ~i conflic­late in plin proces de continentalizare ~i globalizare, nte d,e modificare a paradigmelor securitatii, ne-am sA analizAm rolul pe care biserica il are ~i-1 poate a, in viitorul previzibil, in ecuatia de securitate. :ercetarea in zona de contact dintre sacru ~i social, and socialul inseamnli - credincio~ii ~i doctrina so­Bisericii Ortodoxe - Ia interferenta cu securitatea a, trasforma demersul intr-o analiza oarecum spe­;liferitli. .ucrarea analizeazA ~i dimensiunea religioasa a me­te securitate intern ~i international ~i tendintele i acestuia in contextul actual al complexitatii cres-multiplicarii exponentiate a rclatiilor ~i intcrdcpen­sociale, precum ~i a aparitiei unor noi tipuri de

1i, specifice societatii informationale, dar ~i noilor ri ce au lcglitura cu exacerbarea conceptuala a unor : religioase apartinand unor religii ~i sisteme filozo­gioase. lbservand ca riscurile ~i ameninti'irile Ia adresa 1ii de natura informationala, economico-financiara,

Prefa{£1

ecologica sau culturali'i apar tot mai frecvcnt pc agcndelc de tucru ale institutiilor responsabile cu securitatea nationala, am extrapolat analiza prin prisma doctrinci sociale a Bisericii asupra fenomenelor care dctermina agresarea ~i destructurarea matricelor simbolice care confcra identitatc unei natiuni, care conduc sau pot conduce Ia alterarea sau ~tergerea memoriei sociale, Ia acultu~alitate etc. ~i am. dorit sa subliniem faptul ca securitatea natJOnala, cu toate dtmen­siunile pe care le implica, inclusiv cca rcligioasa. arc nevoic de noi strategii.

Biscrica Ortodoxa a fost, cstc ~i va fi, atata timp cat pliroma" bisericii este constituita din ,socialul" statului, ~nul din ,actorii" principali ai sccnei factorilor de puterc, constituind unul dintre ,instrumentcle" prin intermediul carora pot fi diminuate, daca nu chiar eliminate o parte din riscurile Ia adresa securitatii .

Pentru observatorii fenomenului, influienta Bisericii este semnificativa asupra securitatii nationale ~i internatio­nale, mai ales in epoca post-moderna care reconfigureaza granitele simbolice trasate de limbli ~i cultura dupa criterii desemnate de noile perceptii individuate ~i colective ale conceptelor de spatiu politic, cultural, economic, identitar ~i mai nou religios.

Pentru cei care au o amintire nu pe deplin lamurita a termenului ,securitate" ~i a inclircaturii lui, vor gasi in lu­crare argumentele necesare sa nu pastrcze aversiune pentru termeni nevinovati, inci'ircati cu o conotatie negativli de institutii nevrednice de aducere aminte.

AUTORUL

La PrJZllicul Intriirii in lerusalim a Mantuitorului lisus Hristos - 2012