FILOSOFIA DREPTULUI

sinteze

Prelegeri (tematica pentru examen)

I. Filosofie si drept.Obiectul si problematica filosofiei dreptului

a) intrebari fundamentale ce preocupa omul la nivel filosofic(a se vedea lucrarea “Logica” – “ce pot sa stiu?”;”ce trebuie sa fac?”;”ce imi este ingaduit sa sper?”;”ce este omul?”).

b) teoria cunoasterii - “ce este realitatea?”(lucrarea “Parabola pesterii” – Republica.

II. Momente din filosofia dreptului ca istorie

a) antichitate – Socrate,Platon,Aristotel si Cicero.

b) evul mediu – Aureliu Augustin si Toma de Aquino.

c) epoca moderna – Immanuel Kant,Georg Wilhelm Hegel,Montesquieu si Thomas Holbes.

d) epoca contemporana – Giorgio Del Vecchio si Mircea Djuvara.

III. Metode de studiu utilizate de catre filosofia dreptului

a) ce se intelege prin metoda de studiu.

b) clasificarea metodelor si descrierea lor: metoda inductiva,metoda deductiva,metoda logica,metoda istorica si metoda sociologica.

pg. 1

IV. Scoli si curente in universul juridic

a) scoala dreptului natural.

b) scoala istorica a dreptului.

c) pozitivismul in drept.

d) utilitarismul in drept.

V. Axiologia dreptului.Dreptul si valorile sociale.

a) pluralismul valorilor sociale.

b) perspectiva axiologica sistematica.

c) drept si valoare.

pg. 2

I. Filosofie si drept.Obiectul si problematica filosofiei dreptului

- etimologic cuvantul filosofie provine din greaca veche : “philia” – dragoste si “sophia” – intelepciune;

- filosoful are o perspectiva aparte asupra lumii,deosebita de cea a unui om de stiinta (ex. Platon considera ca filosofia “se naste din uimire”; iar Aristotel adauga sentimentul de mirare al omului fata de lucruri pe care altii nici nu le iau in considerare);

- folosofia se afla pretutindeni,unde omul,prin gandire,devine constient de sine,ea este prezenta peste tot pentru ca omul cand gandeste,filosofeaza.

Obiectul filosofiei dreptului

- se determina pornind de la identificarea acestei ramuri a filosofiei in cadrul filosofiei practice,filosofia dreptului studiaza “conceptul universal al dreptului” – G.Del Vecchio,iar Hegel – “filosofia dreptului studiaza ideea dreptului,conceptul dreptului si realizarea acestuia”

- filosofia dreptului este disciplina care defineste dreptul in universalitatea sa logica,cerceteaza originile si caracterele generale ale dezvoltarii sale interne si il pretuieste dupa idealurile justitiei,afirmat de ratiunea pura => filosofia dreptului este acea ramura sau parte a filosofiei care priveste dreptul in esenta sa universala,spre deosebire de stiinta dreptului care studiaza dreptul in natura si caracterele sale particulare.

Necesitatea filosofiei dreptului

- sunt 4 mari intrebari si raspunsuri care preocupa omul la nivel universal:

1.“ce pot sa stiu?”;( Logica)

2.”ce trebuie sa fac?”;

3.”ce imi este ingaduit sa sper?”;

4.”ce este omul?”.

pg. 3

1. “ce pot sa stiu?” – se refera la limitele ratiunii umane => doctrina este deosebit de diversa,astfel,exista adepti,potrivit carora – date fiind capacitatile dovedite stiintific,ale creierului uman,procesul de cunoastere s-ar limita strict la aceste capacitati;exista insa si adepti ai teoriei infinitului,sustinute de argumente precum acela,potrivit caruia “cine poate sa aiba o viziune asupra universului,poseda si o capacitate nelimitata de cunoastere”.

2. ”ce trebuie sa fac?” – raspunsul acestei intrebari are in vedere,mai ales latura etica,morala a continutului si a conduitei fiecarei fiinte care odata inzestrata prin informatie la maximul capacitatii sale de asimilare,se poate simti atat de puternica incat nu ar trebui sa i se limiteze manifestarea externa.

3. ”ce imi este ingaduit sa sper?” – se ridica mai multe probleme in legatura cu atingerea in buna masura a locului si rolului omului in univers;practic,cea mai complicata controversa legata de fiinta umana.

4. ”ce este omul?” – raspunsul aici le cuprinde pe toate celelalte la un loc,respectiv intrebarea ”ce este omul?”;sensul existentei umane poate fi apreciat ca fiind acela potrivit caruia,omul este dator ca pornind de la “datul propriei sale fiinte”,sa desavarseasca un contruct al fiintei sale.

*********

- scoala juridica romaneasca s-a asezat atunci cand a facut saltul spre filosofia dreptului pe doua mari curente ale gandirii : cel care apartine scolii germane a filosofiei dreptului,reprezentata prin Kant si a celui care apartine scolii italiene de filosofie – Giorgio Del Vecchio;

- potrivit lui Giorgio Del Vecchio – filosofia ar cuprinde o impartire in filosofia teoretica,care l-a randul ei se subdivide in teoria existentei si teoria cunoasterii;precum si in filosofia practica care este compusa din filosofia morala si folosofia dreptului;

- categoria esentiala,dominanta in teoria cunoasterii,dominate de Platon,este cea a ideilor,lumea ideilor fiin practice => atunci cand vorbim despre abordarea

pg. 4

deontologica in cadrul filosofiei dreptului,a fenomenului cunoscut,sub denumirea de drept,ne preocupam foarte precis de ideea de justitie.

II. Momente din filosofia dreptului ca istorie

a) antichitate – Socrate,Platon,Aristotel si Cicero.

Socrate (469 i.Hr. - 399 i.Hr.)

- este parintele filosofiei,el nu a scris nimic;tot ce se cunoaste este de la discipolii sai; învățătura și activitatea sa neconformistă a platit-o cu viata,dupa ce a fost condamnat la moarte si silit sa se sinucida;

- insusindu-si pe deplin maxima scrisa pe frontispiciul templului lui Apollo din Delphi: "Cunoaște-te pe tine însuți",Socrate invata ca scopul omului nu este acumularea unui mare numar de cunostinte ci dragostea de intelepciune(filosofia) – “aceasta virtute”,spune el,”care este stiinta despre bine si adevar,consta in efortul omului de a se studia pe sine,spre a descoperi in propriul sau suflet ceea ce este insasi fiinta sa,valoarea universala si eterna “binele”.

- el spunea “nimeni nu face rau in mod voit ci din nestiinta,din faptul ca ignoreaza cautarea binelui si a raului” – in aceasta privire,Socrate,nu numai ca a afirmat “fericirea sufleteasca consta intr-o comportare moderata,corecta,dreapta si in respectarea aproapelui,a legilor,a cetatii si a zeilor”,iar cand prietenii sai au vrut sa-l salveze de la moarte,el a refuzat si a demonstrat,prin exemplul tragicului sau sfarsit ca omul trebuie sa se supuna legilor,chiar si cand acestea sunt nedrepte sau aplicate nedrept.

- filosoful antic grec Socrate, care a plătit cu viața pentru învățătura și activitatea sa neconformistă, a fost achitat în 2012 după 2500 de ani de la moarte, într-un proces rejudecat, simbolic, în Grecia, fiind reprezentat de zece avocați și apărători ai drepturilor omului, rejudecarea procesului fiind organizată de Fundația Onassis.

pg. 5

Platon (427 i.Hr. – 347 i.Hr.)

- la 20 de ani îl cunoaște pe Socrate, rămânând alături de el vreme de 8 ani, până la moartea acestuia;a fost discipolul lui Socrate si invatatorul lui Aristotel;

- este principalul filosof care a scris despre Socrate si i-a publicat operele nescrise;

- a fondat la Atena,Academia din Atena – cel mai important centru de cultura al Greciei antice,predand 30 de ani;

- operele sale – 35 de descrieri in forma de dialog(Dialoguri de tinerete,Dialoguri de tranzitie,Dialoguri de batranete) si 13 scrisori (dintre care doar una, a șaptea, pare a fi autentică);

- in “Republica” precum si in “Legile”,Platon isi expune propria doctrina despre idei si fiinta;tot in “Republica” spune ca omul este prizonierul perceptiilor,caci el este sensibil,drept,ceea ce fiinteaza.

Aristotel (384 i.Hr. – 322 i.Hr.)

- este cunoscut drept cel mai original discipol a lui Platon;operele sale se impart in patru categorii: opere de logica,metafizica,opere naturaliste,opere de etica,politica si retorica poetica; ex:”Politica”,”Etica Nicomahica”.

Cicero ( 106 i.Hr. – 43 i.Hr.)

- a fost avocat,filosof,cel mai bun orator;

- a scris despre rolul avocatilor;”Despre legi”,cea mai importanta lucrare a sa a spus: “exista un drept deasupra tuturor legilor omenesti care descinde din aceeasi ratiune din care descinde insasi ordinea universala”

pg. 6

b) evul mediu – Aureliu Augustin si Toma de Aquino.

Aureliu Augustin(354 - 430)

- Augustin este unul din cei mai influenți gânditori, poate cel mai influent dintre toți, mai ales dacă ținem seama de faptul că inclusiv platonismul a influențat gândirea medievală prin intermediul lui Augustin;

- punctul de plecare este lupta contra scepticismului si setea dupa adevarul absolut mai presus de orice indoiala care poate fi gasit in credinta;

- concepția lui a fost preluată și utilizată dogmatic pentru respingerea concepției aristotelice a lui Toma de Aquino. În vremea Reformei, a fost preluată în special concepția despre predestinare și istorie ca tămăduitoare.

- a fost primul filozof care a luat în considerare istoria ca fiind necesară pentru educarea oamenilor și pentru lichidarea răului.

Toma de Aquino(1225- 1274)

- continua ideea augustiniana,a superioritatii invataturii divine,asupra celor pamantesti,el spunea “legile naturii sunt un rezultat al celor divine,aici facand parte si dreptul natural”

c) epoca moderna – Immanuel Kant,Georg Wilhelm Hegel,Montesquieu si Thomas Holbes.

Immanuel Kant(1724-1804)

- prin Kant,filosofia incepe o era noua,importanata si depaseste cu mult limitele filosofiei dreptului;

- prin lucrarea sa “Logica” prezinta o clarificare,o diferentiere a trairii filosofice,folosind patru intrebari fundamentale care preocupa omul la nivel filosofic - “ce pot sa stiu?”;”ce trebuie sa fac?”;”ce imi este ingaduit sa sper?”;”ce este omul?”.

pg. 7

d) epoca contemporana – Giorgio Del Vecchio si Mircea Djuvara.

Giorgio Del Vecchio(1878 – 1970)

- a scris “Lucrarea justitiei”;a fost jurist,autor,profesor

Mircea Djuvara(1886- 1945)

- este o personalitate reprezentanta a culturii si folosofiei romanesti;

- pentru a arata o parte din personalitatea sa,G.Del Vecchio,spunea “este mai presus de toti… care prin vastitatea și profunzimea încercărilor sale trebuie să fie recunoscut nu numai ca cel mai mare gânditor roman, dar și ca unul dintre cei mai mari gânditori contemporani în domeniul filosofiei juridice"

III. Metode de studiu utilizate de catre filosofia dreptului

a) ce se intelege prin metoda de studiu – prin aceasta metoda se intelege,in general,calea urmata de gandire sau de actiunea practica in investigatiile lor,calea de urmat pentru a ajunge la adevar;

b) clasificarea metodelor si descrierea lor: metoda inductiva,metoda deductiva,metoda logica,metoda istorica si metoda sociologica – metode:

1) metoda inductiva – prin intermediul careia,pornindu-se de la un caz particular se ajunge la generalizarea acestuia sau,mai precis,la identificarea elementelor generale,caracteristice cazului particular;

2) metoda deductiva – parcurgerea drumului invers de la cazul general in spre cel particular;

3) metoda logica – aplicarea metodei logice in cercetarea juridica presupune utilizarea legitatilor,principiul operatiilor si procedurilor logice la nivelul standardelor stiintei,prin diversele sale ipostaze,clasice sau mai recente;

pg. 8

4) metoda istorica – reclama apelul sistematic la istorie – Marc Bloch,in lucrarea “Apologie pour l’histoire”spunea “faptele nu vorbesc decat celui care stie sa intrebe”

5) metoda sociologica – instituirea metodei sociologice este insolubil legata de nevoia cunoasterii stiintifice a vietii sociale => existenta dreptului este corelata existentei sociale si toate fenomenele sociale sunt fenomene juridice.

IV. Scoli si curente in universul juridic

a) scoala dreptului natural

- originea conceptului dreptului natural o gasim inca din antichitatea greaca;gandirea greaca era impregnata de caracterul sacru al legilor inradacinate in traditiile cele mai vechi;inca de atunci se facea distinctie intre legea naturala si legea scrisa;

- principiul major al dreptului natural este propria sa conservare;Hugo Grotius este considerat adevaratul intemeietor al scolii dreptului natural;natura sociabila si morala a omului conduce la ideea contractului social,la constituirea comunitatii umane;

- istoria dreptului natural este ratiunea umana;dreptul si autoritatea exista numai pentru protejarea individului care poseda drepturi inalienabile,spunea Thomas Holbes,iar functia contractului social este aceea de a apara drepturile naturale ale omului.

b) scoala istorica a dreptului – principalele teze ale scolii istorice:

1) dreptul se naste in mod spontan,ca si limba,se cristalizeaza in mod inconstient,se dezvolta in stransa legatura cu spiritul poporului;

2) dezvoltarea dreptului reprezinta un proces organic. Din acest punct de vedere, dreptul este un produs colectiv al desfasurarii istorice a vietii unui popor;

pg. 9

3) nu legea, ci cutuma reprezinta principalul izvor al dreptului si baza acestuia. În raport cu cutuma, legea nu are decât o importanta secundara, legea nu formeaza reglui constiente, ea nu poate face altceva decât sa capteze ceea ce s-a dezvoltat de la tine în viata sociala de-a lungul istoriei unui popor si sa-i asigure formularea.

4) legiuitorul este doar un organ al constiintei nationale, el nu dispune de o putere creatoare de drept. În acelasi timp, nu exista principii de drept predeterminate. Ca atare, codificarea dreptului nu este necesara, deoarece ea încearca sa modifice, în mod violent, starea de fapt si sa o constrânga sa intre într-un cadru rigid. În conceptia scolii istorice a dreptului, dreptul evolueaza lent, o data cu nevoile practice si cu mentalitatea unui popor. Aceasta concepttie, prin definitie, este ostila reformelor legislative.

5) legile nu au o valabilitate sau o aplicare universala, deoarece fiecare popor îsi dezvolta propriile obiceiuri juridice, propria Constitutie, dupa cum el are propria sa limba, propriile sale obiceiuri si traditii nejuridice.

c) pozitivismul in drept

- respinge orice idee de drept natural si admite exclusiv cunoasterea realitatii pozitive,juridice;

Tezele pozitivismului:

1) legile sunt comandamente ale fiintei umane;

2) nu este necesara raportarea dreptului la morala;

3) conceptele juridice merita studiate,dar separat de cercetarea istorica a cauzelor si a originii ideilor;

4) sistemul dreptului este un sistem logic,inchis,in care se pot deduce prin mijloace logice decizii juridice corecte avand la baza norme juridice prestabilite,fara luarea in considerare a scopurilor sociale,a politicii si a moralei.

d) utilitarismul in drept

- impotriva dreptului natural,sarcina dreptului este de a servi binele si de a evita raul,adica de a sluji utilitatea;

pg. 10

- utilitarismul promoveaza individualismul si egalitarismul,scopul final al legislatiei este maxima fericire pentru un numar cat mai mare de oameni.

V. Axiologia dreptului.Dreptul si valorile sociale.

a) pluralismul valorilor sociale.

b) perspectiva axiologica sistematica.

c) drept si valoare.

- axiologie – teoria generala a valorilor sau filosofia valorilor;cuvantul provine din greaca : axio = valoare si logos = studiu => studiul filosofiei de valori;studiaza in principal doua tipuri de valori : etica(insemnand comportamentul individual si social) si estetica(studiaza conceptul de frumusete si armonie)

- notiunea valorii este o notiune fundamentala pentru filosofie;filosofia explica lumea prin valori logice,ea arata cum se naste,cum evolueaza realitatea si apoi valoarea tuturor schmbarilor ei;

**valoarea – poate fi definita ca o relatie sociala in care se exprima pretuirea acordata unor obiecte sau fapte,naturale sau sociale,in virtutea unor corespondente a insusirilor acestora,cu trebuintele sociale ale unor comunitati umane,cu idealurile acesteia;

- conceptia lui Platon despre valori: “ scopul suprem al intregii cugetari platonice este promovarea unor valori: binele,frumosul,justul si armonia”

**clasificarea valorilor: valori econmice,juridice,politice,etice,istorice,estetice,religioase.

- Aristotel considera drept valoare,ceea ce multumeste o trebuinta;trebuintele sunt fizice si psihice;de aceea deosebeste doua feluri de valori si anume:valori morale si valori materiale si spune “un lucru care cu atat mai multa valoare cu cat multumeste o trebuinta mai imperioasa”;tot el a distins si a impartit valorile economice in doua: valoarea de schimb si valoare de intrbuintare.

pg. 11

pg. 12