Figura marelui Stefan in trilogia lui Delavrancea

Apus de Soare:

Stefan,desi batran si ranit la picior,isi vrea inapoi Pocutia,. A trecut o luna de la plecarea lui Stefan la razboi, iarMaria nu a primit nici o veste. Este ingrijorata de ce s-ar fi putut intampla. Bogdan, insa,si-a pierdut un ochi..Moghila vine cu vesti catre Maria. Stefan este biruitor si cu aceeasi rana la picior.

Fetelor li se porunceste sa plece, dar Oana, insa, se ascunde dupa colacul depiatra al putului.Stefan soseste,rezemat de umarul doctorului Cesena, cel ce l-a consultat in ziua cu pricina.Ulea,Dragan Stava~r raman singuri si comploteaza impotriva lui Bogdan (pt tron), vrandu-l pe Stefanita.. Oana, aude despre complot Si merge in odaia lui Stefan,pentru a-l instiinta de ce avea sa se intample..La aflarea vestilor,Stefan hotaraste sa abdice infavoarea lui Bogdan in ziua ce urmeaza. A doua zi Rares apare si isi marturiseste dragostea pentru Oana,iar Stefan ii da consintamantul cu o conditie, acesta trebuie sa mearga pana la mama sa calare pe unul din caii de la curte pentru a o instiinta. S-au adunat Bogdan,Moghila si toti postelnicii,clucerii,vornicii,ostasii…imbracati de sarbatoare la cererea lui Moghila. Stefan intra la bratul sotiei sale. Dupa ce tine un discurs,il aseaza pe Bogdan pe tron si da sa ii sarute mana,dar se rostogoleste in bratele Mariei si ale doctorului Cesana.  

Oana este in odaia lui Stefan,care Stefan se trezeste si si-I spune Oanei ca este tatal ei.. Afara se aud strigate. Se cere domnia lui Stefanita. La auzul acestor vorbe,Stefan se ridica si iese afara cu sabia in mana. Il ucide pe Ulea, iar poporul striga acum ,,Traiasca Bogdan !” Moare linistit, Bogdan e domn.

Stefan, desi este batran, este prezentat ca un domnitor exemplar.

Nu sta in cetate sa-si vada de batranete, ci lupta pentru poporul sau. Ca oamenii sa nu spuna despre el ca este un om slab, ascunde faptul ca este ranit la picior. Ultimul act al vietii sale, daruita patriei, e un pas spre nemurire. Nu sta pe ganduri si actioneaza , murind cu “moldova” pe buze.

Poporul il numeste “maritul”- dupa amretia gandurilor si faptelor sale Traieste autentic, are complexitate, dar simte nevoia de afectiune(isi iubeste sotia, copiii,

ostasii), sufera, iubeste, devinde erou cand situatia o cere ceea ce-l face grandios. Isi iubeste sotia (“ Maria si Moldova e totuna”)

Autorul il intelege si admira pe domnitorul Stefan, contruandu-l in piesa lui ca fiind un om care insufla viata.

Viforul:

Forta de personaj: desi fizic nu aim exista, simbolul rep. de Stefan continua sa existe si in Viforul, ca si in Luceafarul ca un criteriu. El da mai mult relief ideei de baza in a doua drama.

Prezenta lui Stefan traieste in mintea si sufletul unor barbati, fostu tovarasi de arme cu Stefan. In ei este prezenta memoria vie a domnitorului care punea binele MOldovei mai presus de toate. Prcatic, in razboiul dintre Stefanita (care e un fel de Richard al III-lea) si boierimea, cei din urma sunt “personajul” pozitiv

Este evident ca ceea ce pentru Stefan era ratiune si linie de conduita nu exista pentru Stefanita

La boieri se manifesta dragostea pt Moldova si respectul autoritatii domnesti.

Luceafarul:

In cea de-a treia partea a trilogiei, Stefan este prezent prin fiul lui, Petru Rares. Spre dosebire de prima parte, autorul nu se mai axeaza pe fapte. Petru are visuri mari si

visurile nu sunt numai ale sale, ci si ale autorului pt vremurile de atunci. Se expun ganduri cu specifica rezonanta pentru romani

Cu toate astea, drama Luceafarul este destul de subreda, fiind dorita o continuare a modului in care a fost scrisa Apus de Soare.

Petru Rares si epoca lui n-au mai gasit certitudinea din vremea lui Stefan. Delavrancea a vrut sa-l atribuie lui Petru factura lui Stefan si Mare, dar epoca lui era alta.

In piesa nu exista conflictul unificator. Intelegem totusi, ca Petru a dus mai departe politica de intarire a autoritatii domnesti, principalii dusmani fiind boierii care l-au urat si care l-au vandut polonilor si turcilor.

Eroul isi iubea tara. Moldovenii sunt egali in drepturi prin dragostea de pamant si vitejia lor (nimic pentru sine, totul pentru Moldova” )

Iubirea de tara da momente si emotie, dar “luceafarul” ramane mia mult o povestire istorica