Fibrom Uterin – Simptome, Cauze, Factori De Risc

Fibromul uterin este o excrescenta benigna a uterului, care apare adesea la femeile de varsta fertila. Fibromul uterin nu este asociat cu un risc crescut de cancer uterin si aproape niciodata nu se transforma in cancer.

De regula 3 din 4 femei dezvolta fibroame uterine candva pe parcursul vietii, dar majoritatea nu sunt constiente de prezenta lor, deoarece fibroamele uterine nu provoaca, de multe ori, vreun simptom. Medicul poate descoperi fibroame intamplator in timpul unui examen pelvin sau in urma unei ecografii de rutina.

In general, fibromul uterin necesita rar tratament. Terapia medicala si procedurile chirurgicale pot micsora sau elimina fibroame daca acestea genereaza disconfort sau simptome suparatoare. Rar, fibroamele pot necesita tratament de urgenta in cazul in care provoca durere brusca, sau sangerari menstruale foarte abundente.

Simptome ale fibromului uterin

La femeile care prezinta simptome, cele mai frecvent reprezentate simptome de fibrom uterin includ:

Sangerari menstruale abundente, cu cheaguri

Sangerari intermenstruale

1

Durere la nivelul abdomenului inferior

Senzatia de presiune la nivelul vezicii urinare, mictiuni frecvente

Senzatia de balonare abdominala, de presiune rectala

Rar, un fibrom poate cauza durere acuta atunci cand irigatia cu sange este depasita. Lipsit de nutrienti, fibromul incepe sa moara. Resturile fibromului degenereaza si pot infiltra tesuturile inconjuratoare, cauzand durere si febra. Un fibrom care atarna de un pedicul in interiorul sau in afara uterului (fibrom pediculat) poate determina dureri prin rasucirea pediculului (strangulare) si oprirea irigarii cu sange.

Localizarea fibromului influenteaza in mod direct semnele si simptomele:

Fibrom submucos. Fibroamele care se dezvolta in cavitatea interiora a uterului (fibroame submucose) sunt considerate a fi responsabile in primul rand de sangerarile prelungite, menstruatiile dificile si sunt o problema pentru femeile care isi doresc o sarcina.

Fibrom subseros. Fibroamele care se proiecteza la exteriorul uterului (fibroame subseroase) pot, uneori sa genereze compresiune pe vezica urinara, rezultatul fiind simptome urinare suparatoare. Daca fibroamele se dezvolta in partea din spate a uterului, pot apasa fie pe rect, cauzand constipatie, sau pe nervii coloanei vertebrale, cauzand dureri de spate.

2

Localizarile fibromului uterin

Cauzele fibromului uterin

Fibromul uterin se dezvolta din tesutul muscular neted al uterului numit in termeni medicali miometru. O singura celula se reproduce in mod repetat, creand in cele din urma o masa distincta de tesuturile vecine.

3

Modurile de crestere a unui fibrom uterin variaza:- Unele fibroame uterine pot continua si creasca lent- Fibroame uterine pot ramane de aceeasi marime- Se pot micsora pe cont propriu de-a lungul timpului.

Fibroamele variaza extrem de mult si in ceea ce priveste dimensiunea, de la nedetectabila de catre ochiul uman, la mase voluminoase care pot denatura si mari uterul. Ele pot fi unice sau multiple, in cazuri extreme, extinzand uterul atat de mult incat acesta ajunge pana la coaste.

Cauza fibromului uterin nu este inca pe deplin cunoscuta, dar umatorii factori sunt favorizanti:

Modificari genetice. Fibroamele au numeroase modificari genetice, fiind astfel foarte diferite de celulele normale ale muschiul uterin.

Hormoni. Estrogenii si progesteronul, doi hormoni care stimuleaza dezvoltarea mucoasei uterine in timpul fiecarui ciclu menstrual si pregatirea sarcinii, par sa determine si sa promoveze cresterea de fibroame. Fibroamele contin numerosi receptori pentru estrogen si progesteron intr-un numar mai mare decat celulele normale ale muschiului uterin.

Alte substante chimice. Substantele care ajuta organismul sa mentin tesuturi, cum ar fi factorii de crestere, poate afecta cresterea fibromului.

Factori de risc pentru fibrom uterin

Sunt putini factori de risc cunoscuti pentru fibrom uterin, altii inafara de a fi o femeie de varsta reproductiva. Alti factori care pot avea un impact asupra dezvoltarii fibromul uterin includ:

Ereditatea. Daca mama sau sora dumneavoastra a avut fibroame uterine, aveti un risc crescut de asemenea de a dezvolta fibroame uterine.

Rasa. Femeile de culoare sunt mai susceptibile de a dezvolta fibroame uterine decat femeile din alte grupuri rasiale. In plus, femeile de culoare dezvolta fibrome la varste mai tinere, si sunt, de asemenea, susceptibile de a prezenta fibroame de dimensiuni mai mari.

Sarcina si nasterea copilului. Sarcina si nasterea par sa aiba un efect de protectie si pot scadea riscul de a dezvolta fibrome uterine.

Diagnosticul de fibrom uterin  se realizează printr-un simplu examen ginecologic. Examenul ecografic efectuat frecvent pentru aprecierea cu exactitate a numărului şi dimensiunilor nodulilor fibromatoşi vine să întărească diagnosticul.

  Alegerea alternativei terapeutice aparţine medicului ginecolog tinând seama de numărul şi localizarea fibroamelor, severitatea simptomelor, vârsta pacientei şi dorinţa acesteia de a mai avea copii. Femeile cu fibrom uterin ce nu prezintă nici un simptom (durere sau sângerare) nu necesită tratament, este necesară doar o urmărire periodică – examen ginecologic şi ecografic.

  În prezent  medicului ginecolog  are mai multe opţiuni de tratament al femeilor cu fibrom uterin:

4

tratamentul medicamentos;

excizia chirurgicală a nodulilor fibromatoşi- miomectomie;

excizia parţială sau totală a uterului transformat tumoral de către nodulii fibromatoşi- histerectomie subtotală sau totală.

  Tratmentul medicamentos se adresează preponderent pacientelor cu fibroame uterine de mici dimensiuni, simptomatice, aflate spre sfârşitul perioadei reproducăroare, aproape de menopauză, perioadă în care datorită nivelelor hormonale foarte scăzute aceste fibroame   scad semnificativ în dimensiuni.

  Tot din această grupă terapeutică fac parte agoniştii de GnRH şi modulatorii de receptori progesteronici, medicamente ce realizează supresia indirectă a funcţiei ovariene realizând astfel un profil hormonal de pseudomenopauză cu efect de scădere până la 50%, respectiv 25% a dimensiunilor fibromului. Aceste medicamente se folosesc  preoperator la pacientele ce vor să-şi conserve funcţia fertilă, după urmarea acestui tratament timp de 3 luni putându-se realiza o operaţie miniminvazivă de extirpare doar a nodulilor fibromatoşi şi conservarea uterului.

  Tehnicile moderne de  distrugere intrauterină a nodulilor fibromatoşi prin mioliză laparoscopică sau prin embolizare a arterei uterine deşi promiţătore din punct de vedere al caracterului lor minim invaziv, sunt grevate de complicaţii şi o rată scăzută de obţinere a sarcinilor (aproximativ 30%).

  Extirparea nodulilor fibromatoşi la pacientele ce vor să-şi pastreze capacitatea de procreere se poate realiza pe cale histeroscopică, laparoscopică, pe cale vaginală sau abdominală. Alegerea uneia din căile de abord depinde în primul rând de localizarea nodulilor fibromatoşi şi de numărul acestora. Abordarea histeroscopică, laparoscopică sau vaginală reprezintă pentru pacientă cea mai bună alegere, necesitând spitalizare pe o perioadă scurtă 2-3 zile şi recuperare rapidă a pacientei.

  Extirparea uterului transformat tumoral de către fibroame se poate realiza prin abordare minim invazivă pentru pacientă pe cale vaginală sau laparoscopică, sau în cazul uterelor de mari dimensiuni prin incizie abdominală. Extirparea totală sau subtotală a uterului pe cale vaginală reprezintă cea mai bună alternativă pentru aceste paciente, fiind lipsită de orice cicatrice vizibilă, iar recuperarea pacientei se face extrem de rapid.

5