FENOMENUL “COPIII

STRĂZII”

FENOMENUL “COPIII STRĂZII”:

- realizarea unei analize sociale a fenomenului trebuie să ia în considerare mai multe aspecte semnificative:cunoaşterea cauzelor şi a împrejurărilor care au determinat ajungerea copiilor în stradă;cunoaşterea perioadei de când se află în stradă şi a regiunilor de provenienţă a acestora;

analiza socială a fenomenului: relațiile cu familia;starea  de  sănătate  şi  relațiile cu diferite  instituții  de  profil;  relația  cu poliția;modul de viață  în stradă  (apartenența la  anumite  grupuri,  mijloace  de procurare  a  veniturilor  şi  a  hranei, consumul de droguri, sexualitate ş.a.).

Tipuri de interventii majore privind prevenirea fenomenului

“copiii strazii”

- sunt posibile trei tipuri de intervenţii majore:

1 -programe de prevenire;2 -programe de integrare în familii sau

în substitute ale acestora; 3 -programe de sprijin focalizate pe

copiii străzii.

1. programe de prevenirea fenomenului “copiii străzii”

 ‐ vizează sprijinul: familiilor cu mulți copii, a familiior monoparentale, a  celor  cu dificultăți  financiare  şi  risc de abandon, precum şi sprijinirea  copiilor  din  instituțiile  de protecție socială pentru a limita ajungerea în stradă;

2 ‐programe de  integrare  în  familii  sau în substitute ale acestora şi atunci când această  soluție  nu  este  posibilă, reintegrarea în instituții de ocrotire pentru a reduce numărul copiilor din stradă;     3  ‐programe  de  sprijin  focalizate  pe copiii  străzii  (acordarea  de  hrană, imbracăminte,  asistență medicală),  atunci când  reintegrarea  implică  activități  de durată.

Intervenția  pentru  “îmbunătățirea  vieții  in stradă”‐ acest  tip  de  intervenție  a  vizat  diferite aspecte:‐sprijin pentru eliberarea actelor de identitate,‐asigurarea de hrană şi îmbrăcăminte,‐medierea  relațiilor  cu  instituțiile  medicale  în situații de criză,‐medierea relațiilor cu  familia naturală sau  familia extinsă.Toate  aceste  activități  nu  au  fost  decât componente  intermediare  ale  procesului  de RECUPERARE  ŞI REINTEGRARE   A COPIILOR STRĂZII.

Demersuri recuperative şi de integrare a copiilor străzii

Scopul  principal  al  asistenței  sociale  privind  copiii străzii este acela de a scoate copilul din mediul stradal  şi de  a‐l  forma  şi  pregăti  pentru  viața socială şi activitate.Corectarea, compensarea  şi educarea sunt componente ale  procesului  de  recuperare,  în  care  sunt  incluse metodologii specifice, adaptate la specificul fiecărui individ, urmărind să faciliteze integrarea şi adaptarea.

Terapia complexă a recuperării ‐ trebuie să țină seama de o serie de factori subiectivi şi obiectivi:‐vârsta  cronologică  şi  mentală  (dezvoltării  funcțiilor psihice) a copilului, evoluție, ‐durata vieții in stradă,‐prezența sau absența unei dizabiltăți, ‐nivelul educațional,‐starea psihică a copilului,‐consumul de droguri,‐timpul şi durata abuzurilor la care a fost supus,‐posibilitatea evoluției ulterioare în formele concrete de activitate pentru care va fi pregătit copilul respectiv.

Forme ale recuperării copiilor străzii:‐ învățare/autoeducație, ‐ psihoterapie,  ‐ terapie ocupațională ş.a.Recuperarea prin învățare se realizează cu metode şi procedee diferite, în funcție de forma învățării şi de particularitățile individuale. Activitatea de învățare va fi mai eficientă dacă va începe sub o formă organizată, încă de la vârsta preşcolară, aceasta va fi predominant afectivă şi motivațională, fiind însoțită, întotdeauna, în cazul copiilor străzii, de o altă formă şi anume învățarea morală.

Recuperarea  prin  psihoterapie:  refacerea  psihică  şi psihologică;se  reuşeşte  să  se  înlăture  stările  psihice conflictuale,  sentimentele de  inferioritate, unele  însuşiri negative  ale  personalității,  se  consolidează  trăsăturile pozitive cu motivații superioare pentru activitate; Jocul, activitate principală la vârsta copilăriei prin care 

copilul  exersează  viitoarele  comportamente,  este un  act de imaginație care răspunde nevoii imperioase a copilului de a se exprima.Recuperarea  prin  terapie  ocupațională:  integrarea 

acestora  într‐o activitate cu  caracter  social, prin care  îşi pot  valorifica,  la  maxim,  potențialul  fizic  şi  psihic; solicitările trebuie adaptate  la posibilitățile  fiecărui copil pentru  a  evita  descurajarea  şi  scăderea  interesului  în raport  cu  activitatea  (în    cazul  în  care nu poate  să  facă față); important  este  să  se  creeze  buna  dispoziție  şi  să 

perceapă  că  activitatea  desfăşurată  prezintă  importanță pt. ei şi societate.

Efectele  optime  ale  recuperării  se 

apreciază  în condițiile formării unor  calități fizice  şi psihice, care să permită copiilor străzii să ajungă la:formarea simțului de responsabilitate şi autocontrol,formarea unor comportamente adecvate la situație,însuşirea  de  abilități  intelectuale  şi  a  dexterităților manuale,capacitatea de a comunica prin limbaj oral şi scris,obținerea unui nivel de autonomie personală,conturarea unor interese cât mai diverse.

APLICAȚIE :

DE  ANALIZAT “FENOMENUL COPIII COPIILOR STRĂZII”.