Fondatã în 1994 cu avizul Ministerului Apelor, Pãdurilor ºi ProtecþieiMediului, sub patronajul Academiei Române prin Institutul de Speologie„Emil Racoviþã”, afiliatã la Uniunea Internaþionalã de Speologie (UIS),Afiliata la Federaþia de Speologie a Uniuni Europene (FSUE).Fondatoare a Coaliþiei Natura 2000 în România. Sentinþã civilã 17/PJ/95, CUI 7345236, 2511.1-899.1/ROL, deschis la BCR SucursalaUnirea, Bucureºti, 2511000013909484 Banca Transilvania Cluj.

Membri fondatori: Comisia Românã de Speologie Sportivã (CRSS) Societatea Ardeleanã de Speologie (SAS) Societatea Românã de Speologie ºi Carstologie (SRSC) Societatea Speologicã Bãnãþeanã (SSB) Grupul de Explorãri Subacvatice ºi Speologice (GESS)

Structura FRS: Biroul federal:

Preºedinte – Viorel Traian LASCUVicepreºedinte – Costache ROMANSecretar general – Cãlin VODÃSecretar – Ioana Cristina CIUMAªUDirector tehnic – Tudor MARINTrezorier – Evantia ROMAN

Departamente:• Relaþii Internaþionale – Costache ROMAN, Alexandra OPRIªAN

Publicaþii stãine – Ioana MELEG• Cadastru – Cristian GORAN• Audio-Vizual – Bogdan PETRESCU, Radu DUMITRU

Website – Diana POPA• Marketing – Rãzvan MARCHIª• Speomond – Andrei POSMOªANU, Paul DAMM

Comisii specializate:• Explorãri ºi Expediþii – Tiberiu TULUCAN• Educaþie-ªtiinþã – Paul DAMM• Protecþie – Mihai GLIGAN• Salvaspeo, Corpul Român Salvaspeo CORSA – Ionuþ LAÞCU• ªcoala Românã de Speologie, Asociaþia Românã de Educaþie

Speologicã ARES – Tudor MARIN, Cãlin VODÕ Canioane, Asociaþia Românã de Canioning – Felix PAPIU• Cenzori – Elisabeta FRÃÞILÃ, Emil CHIRILÕ Preºedinte de onoare – Marcian BLEAHU

Adrese de contact:Sediul central, persoanã contact TSediul central, persoanã contact TSediul central, persoanã contact TSediul central, persoanã contact TSediul central, persoanã contact Tudor MARINudor MARINudor MARINudor MARINudor MARINCasa Academiei, Institutul de Speologie Emil RacoviþãCalea 13 Septembrie nr. 13, sect. 5, 050711 BUCUREªTITel: +40 21 3188106 int. 2729, fax: +40 21 3188132E-mail: bucuresti@hotmail.com; frspeo@gmail.comwww.frspeo.ro

Sediul regional Cluj, responsabil Cãlin VODÃSediul regional Cluj, responsabil Cãlin VODÃSediul regional Cluj, responsabil Cãlin VODÃSediul regional Cluj, responsabil Cãlin VODÃSediul regional Cluj, responsabil Cãlin VODÃCalea Dorobanþilor 38, 400117 CLUJ NAPOCATel/fax: +40 264 593254E-mail: cluj@frspeo.ro

Centrul pentru Arii PCentrul pentru Arii PCentrul pentru Arii PCentrul pentru Arii PCentrul pentru Arii Protejate ºi Dezvoltare Durabilã Oradea,rotejate ºi Dezvoltare Durabilã Oradea,rotejate ºi Dezvoltare Durabilã Oradea,rotejate ºi Dezvoltare Durabilã Oradea,rotejate ºi Dezvoltare Durabilã Oradea,responsabil Presponsabil Presponsabil Presponsabil Presponsabil Paul IACOBAªaul IACOBAªaul IACOBAªaul IACOBAªaul IACOBAªP-þa 1 Decembrie 4-6, 410068 ORADEATel/fax: +40 259 472434; +40 359 410556E-mail: paul@apuseniexperience.ro

Sediul regional Reºiþa, responsabil Bogdan BÃDESCUSediul regional Reºiþa, responsabil Bogdan BÃDESCUSediul regional Reºiþa, responsabil Bogdan BÃDESCUSediul regional Reºiþa, responsabil Bogdan BÃDESCUSediul regional Reºiþa, responsabil Bogdan BÃDESCUStr. Sportului, bl. 5, Sc. 3, ap. 3, 320110 REªIÞATel/fax: +40 255 210914E-mail: aser_ro@hotmail.com

Editare Speomond, responsabil Andrei POSMOªANUEditare Speomond, responsabil Andrei POSMOªANUEditare Speomond, responsabil Andrei POSMOªANUEditare Speomond, responsabil Andrei POSMOªANUEditare Speomond, responsabil Andrei POSMOªANUStr. Lugojului 25, 410482 ORADEATel: +40 259 431069; +40 359 410557Fax: +40 259 431069E-mail: spelemat@rdsor.ro

Revistã editatã de Federaþia Românã de SpeologieRevistã editatã de Federaþia Românã de SpeologieRevistã editatã de Federaþia Românã de SpeologieRevistã editatã de Federaþia Românã de SpeologieRevistã editatã de Federaþia Românã de SpeologieCoperta 1: Cascada Rarang (140 m), insula Noua Britanie, PCoperta 1: Cascada Rarang (140 m), insula Noua Britanie, PCoperta 1: Cascada Rarang (140 m), insula Noua Britanie, PCoperta 1: Cascada Rarang (140 m), insula Noua Britanie, PCoperta 1: Cascada Rarang (140 m), insula Noua Britanie, Papua Noua Guinee, foto Tapua Noua Guinee, foto Tapua Noua Guinee, foto Tapua Noua Guinee, foto Tapua Noua Guinee, foto Tudor MARINudor MARINudor MARINudor MARINudor MARINCoperta 4: Roºia, jud. Bihor, foto Andrei POSMOªANUCoperta 4: Roºia, jud. Bihor, foto Andrei POSMOªANUCoperta 4: Roºia, jud. Bihor, foto Andrei POSMOªANUCoperta 4: Roºia, jud. Bihor, foto Andrei POSMOªANUCoperta 4: Roºia, jud. Bihor, foto Andrei POSMOªANUSecretari de redacþie: PSecretari de redacþie: PSecretari de redacþie: PSecretari de redacþie: PSecretari de redacþie: Paul DAMM, Andrei POSMOªANUaul DAMM, Andrei POSMOªANUaul DAMM, Andrei POSMOªANUaul DAMM, Andrei POSMOªANUaul DAMM, Andrei POSMOªANUGraficã ºi tehnoredactare: Andrei Graficã ºi tehnoredactare: Andrei Graficã ºi tehnoredactare: Andrei Graficã ºi tehnoredactare: Andrei Graficã ºi tehnoredactare: Andrei POSMOPOSMOPOSMOPOSMOPOSMOªªªªªANUANUANUANUANUTTTTTiparul executat la Piparul executat la Piparul executat la Piparul executat la Piparul executat la Pentaprint, str. Moldovei 9, Biharia, jud. Bihor, 2007entaprint, str. Moldovei 9, Biharia, jud. Bihor, 2007entaprint, str. Moldovei 9, Biharia, jud. Bihor, 2007entaprint, str. Moldovei 9, Biharia, jud. Bihor, 2007entaprint, str. Moldovei 9, Biharia, jud. Bihor, 2007

Revista SPEOMOND este editatã ºi tipãritã cu suportul financiar al S.C. Spelemat S.R.L.Responsabilitatea asupra conþinutului materialelor publicate revine în exclusivitate autorilor.

2 Papou 2005 .................................................... Tudor MARIN, Phillipe BENCE

14 Prima coborâre de canioane din Papua Noua Guinee .................. Tudor MARIN

20 Traversarea Ciurului ........................................ Dragoº PETRESCU, Rajka GÉZA

23 Cetãþile Rãdesei .................................................................. Paul-Erik DAMM

27 Peºtera din Mina Cerbului ..............................Victor URSU, Tamás BRUNCSÁK

29 Sistemul Berger ...................................................................... Tudor MARIN

33 Peºteri cu urme de locuire din Cheile Caraºului ....................... Mihaela VASILE

36 ªtiri externe

39 ªtiri interne

44 Speomedia

FEDERAÞIA ROMÂNÃ DE

S P E O L O G I E

2 SPEOMOND • 11 • 2006

Invitaþia. Context. Echipa.Expediþia „Papou 2005” a fost organi-zatã de Asociaþia Explos ºi s-a desfãºuratsub patronajul Federaþiei Franceze deSpeologie având statut de expediþienaþionalã. Din partea Asociaþiei Explos:Philippe Bence ºi Florence Guillot s-auocupat de cea mai mare parte a proble-melor organizatorice, dintre care cea maiimportantã a fost alcãtuirea unei echipe.Prima reuniune cu cei interesaþi a avutloc în aprilie 2003, imediat dupã întoar-cerea din altã expediþie: „Papou 2003”.Cu toate cã organizarea a durat aproape2 ani, echipa a suferit foarte multeschimbãri. Peste 50 de persoane aufigurat pe listele pentru Papou 2005, dardin diverse motive nu au rãmas în finaldecât 21 de speologi.

De ce este atât de greu sã ai o echi-pã? În primul rând participanþii trebuiesã aibã timp liber, adicã în medie 2 luni.Trebuie sã aibã bani, suma necesarã esteîntre 5.000 ºi 7.000 € pentru o persoanã.Trebuie sã aibã o sãnãtate perfectã ºi nuîn ultimul rând un bun nivel tehnic în

speologie, experienþã în astfel de acti-vitãþi ºi o disponibilitate fizicã ºi maiales psihicã.

Având toate aceste probleme cuechipa care se schimba foarte des,responsabilii expediþiei au hotãrât sãinvite câte o persoanã ºi din alte þãri cucare existau relaþii anterioare în dome-niul speologiei.

Invitaþia pe care am primit-o de laPhilippe Bence m-a onorat ºi am fãcuttoate eforturile pentru a putea participa.O astfel de oportunitate poate nu þi seoferã decât o datã în viaþã, deci trebuiesã profiþi de ea. ªtiam ce este în Papuadin povestiri, citisem cãrþile celor careau fost acolo ºi rapoartele de expediþiedepuse la federaþie. Unul din paradi-surile speologice de pe glob este PapuaNoua Guinee! Acum îmi dau seama dece orice speolog îºi doreºte sã ajungãacolo.

Participanþii la expediþie au fost:Judicaël Arnaud, Jacques Bast, PhilippeBence, Bertrand Blanchet, SébastienDelmas, Marc Faverjon, Fabrice Fillols,

Barnabé Fourgous, Tristan Godet, OlivierGuérard, Flo Guillot, Jean Héraud, Jean-Marc Honiat, Tudor Marin, LaurentMestre, Yoann Rocco, Lionel Ruiz,Yannis Rung, Raphi Sauzéat, MarieViaggi, Anne-Lise Widmer.

De ce Papou 2005?În urma unor prospecþiuni realizatede cãtre speologii francezi în anul 2000,în zona Vãii Bairaman din MasivulNakanai, au fost organizate 2 expediþii(în anii 2002 ºi 2003).

Deoarece în cursul expediþiei dinanul 2003 au fost identificate mai multeobiective care nu au putut fi abordateatunci, a apãrut nevoia organizãriiacestei noi expediþii, de data aceastainternaþionalã, o expediþie cu obiectiveºtiinþifice multidisciplinare.

Un alt motiv a fost ºi acela de a punebazele colaborãrii cu ultimul sat izolatdin junglã, satul Maito. Pentru localniciiacestui sat s-a realizat un proiect decaptare ºi amenajare a unei surse de apãpotabilã.

Proiectul „Papua 2005” a apãrut ºica urmare a faptului cã zona reprezintã,încã, unul din puþinele locuri din lumecare a fost explorat, dar nu îndeajuns,pentru a fi cunoscutã în totalitate dinpunct de vedere geografic, geologic,hidrogeologic, etnografic, cultural,medical ºi mai ales speologic.

Cadru naturalMasivul Nakanai situat în Insula NouaBritanie din Papua Noua Guinee este unvis pentru speologii din lumea întreagã.Aici se aflã un teren explorativ care nueste accesibil decât câtorva speologicare se încumetã sã ajungã în acestemeleaguri total izolate. Masivul Nakanaiare o suprafaþã de 5500 kmp ºi este situatîn centru Insulei Noua Britanie. Cel maiînalt vârf are altitudinea 2185 m. Toatãzona carsticã este acoperitã de junglaecuatorialã aflatã încã în stare primarã,

Tudor MARIN • „Focul Viu” Bucureºti, Phillipe BENCE • „Explos” Ariège

SPEOMOND • 11 • 2006 3

Papou 2005Papou 2005

aproape nelocuitã ºi absolut virginã dinpunct de vedere al explorãrilor.

Papua Noua Guinee. Dateistorice.Insula Noua Guinee a fost populatã deacum aproximativ 25.000 de ani depopoare melaneziene. Primul europeancare a descoperit insula a fost naviga-torul portughez Antonio d’Abreu în anul1511. Jorge de Menezes a fost primulexplorator care a acostat pe insulã înanul 1526. Spaniolii revendicã insula în1546 ºi o denumesc Novo Guinea,deoarece cred cã localnicii care o popu-leazã sunt la fel cu cei din Africa de Vest(Guineea Ecuatorialã, Guineea Bissau ºiGuineea).

Începând cu secolul al XVIII-leabritanicii revendicã insula, dar apoiolandezii o cuceresc în 1828. Companiaolandezã a indiilor orientale ia în stãpâ-nire jumãtatea vesticã a Insulei NouaGuinee (care acum este teritoriu Indone-zian). Restul teritoriilor nestãpânite deolandezi sau englezi sunt anexate degermani în anul 1884 sub numele Kaiser-Wilhems-Land (mare parte a statuluiPapua Noua Guinee de azi). Germanadevine limbã oficialã.

Începând cu 1883 guvernul austra-lian începe sã ocupe teritorii în zona desud-est a insulei impunând limba en-glezã ca limbã oficialã. În 1914 trupeleaustraliene ocupã tot teritoriul german.La sfârºitul Primului Rãzboi Mondial,insula devine „Teritoriul Noua Guinee”ºi se aflã sub mandat australian cusupervizarea Societãþii Naþiunilor.

Începând cu anul 1931 se face creºti-narea populaþiilor din tot mai multe zone.

Între 1942 ºi 1945 aproape tot Arhi-pelagul Papua Noua Guinee este stã-pânit de japonezi.

Dupã cel de-al Doilea Rãzboi Mon-dial arhipelagul rãmâne sub tutela

Australiei ºi sub supraveghere ONU.Olanda abandoneazã partea de vest aInsulei Noua Guinee care intrã în ad-ministrarea Indoneziei.

Pe data de 6 septembrie 1975 seproclamã independenþa statului PapuaNoua Guinee.

Context geografic ºi geologicPapua Noua Guinee se situeazã între141° ºi 160° longitudine esticã ºi 1° ºi12° latitudine sudicã. Este formatã dintr-o insulã principalã ºi o puzderie deinsule de diferite mãrimi. Statul PapuaNoua Guinee deþine partea esticã ainsulei Noua Guinee, a doua insulã camãrime pe glob dupã Groenlanda.Partea vestica a insulei Noua Guineeeste provincia indonezianã Irian Java(Noua Guinee Olandezã).

Insula centralã Noua Guinee are întotal o suprafaþã de 868.000 kmp din care461.691 kmp reprezintã Papua NouaGuinee. În afarã de insula principalãexistã peste 600 de insule rãspândite laest ºi nord de insula principalã. Dintreaceste insule se pot aminti: ArhipelagulBismark cu Insula Noua Britanie, NouaIrlandã ºi Manus, partea de nord ainsulelor Solomon cu Bougainville ºiBuka, Arhipelagul Louisiade, InsuleleTrobiand ºi Entrecasteaux.

Caracteristica dominantã a insuleiprincipale este un complex de lanþurimuntoase înalte, cu înãlþimi medii de3000 m, cu vãi alpine ºi multe platouri.Cel mai mare vârf este Mont Wilhelm de4706 m.

Capitala se afla la Port Moresby ceare 200.000 de locuitori. Populaþiaactualã este estimatã la 5,2 milioane delocuitori. Densitatea medie a populaþiei(11 locuitori/kmp) este micã comparativcu cea a þãrilor din jur.

Locuitorii din Papua prezintã o marediversitate atât din punct al fizionomieicât ºi al culturilor pe care le reprezintã.Totuºi ei se considerã ca fãcând partedin familia melanezianã. În Papua sevorbesc peste 800 de limbi ºi dialecte.Limba oficialã este engleza dar se maivorbesc ºi Pidgin ºi Motu.

Climatul este ecuatorial-tropical.Ora oficialã este cu 8 ore înainte de orade iarnã a României.

Noua Britanie este cea mai mareinsulã din Arhipelagul Bismark, aflatã laN-E insulei Noua Guinee. Cel maiimportant oraº este Kokopo (vecheacapitalã a fost oraºul Rabaul), cu 25.000de locuitori. Insula are ºi un golf mare:Kimbe Bay, situat în zona centralã acoastei nordice. Vechea capitalã Rabaula fost distrusã în 1994 de erupþia Vulca-nului Tavurvur. Astãzi capitala s-a mutat20 km mai la sud în oraºul Kokopo.

AnimalePapua se aflã în primele 5 þãri din punctde vedere al biodiversitãþii: 21.000 despecii de plante mari, 242 specii demamifere ºi 762 de specii de pãsãri. Esteþara cu cele mai multe specii endemice,datoritã aºezãrii sale, departe de alteþinuturi populate cu alte specii.

Expl

os-P

apou

200

5

Expl

os-P

apou

200

5

4 SPEOMOND • 11 • 2006

Insula este gazda numeroaselor spe-cii de marsupiale incluzând bandicoot(ºobolan de Malabar), sugar glider(planor al trestiei de zahãr), cuscuºi,oposum ºi wallabie. Mai existã porcisãlbatici, ºerpi, ºopârle ºi nu în ultimulrând crocodili de Noua Guinee (croco-dili de apã sãratã – printre cele mai mariexemplare capturate în lume, ajung la otonã greutate ºi 8 m lungime). În vestulinsulei se gãsesc 28 de specii de lilieci,majoritatea consumând fructe.

Pãsãri ºi insectePãdurile tropicale din Noua Britaniesunt gazdã pentru 193 de specii defluturi dintre care se poate aminti ceamai mare molie (molia femelã Herculesare o anvergurã a aripilor de 9,3 cm).Cele mai multe specii de fluturi din lumese gãsesc aici. Peste 700 de specii depãsãri zboarã peste insulã, printre care ºicelebra pasãre a paradisului, precum ºitucanul.

CoraliGolful Kimbe Bay deþine mai mult de60% din speciile de corali din întregulbazin Indo-Pacific.

PeºtiÎn 1994 cercetãtorii au amintit cã înKimbe Bay se aflã peste 860 de specii depeºti de recif, depãºind diversitateaInsulelor Hawai ºi a întregului ArhipelagCaraibian. Kimbe Bay este gazda ºi acelui mai mic cãluþ de mare din lume:cãluþul de mare pygmy (Hippocampusbargibanti) de ¾ inch.

Geologia Insulei Noua BritanieStructura reliefului este rezultatul com-primãrii între placa continentalã austra-lianã ºi placa oceanicã a Pacificului.Acest contact între plãci a creat în Eocenun lanþ vulcanic în zona de sud a insuleiprin ridicarea lavei submarine.

În Pleistocen un alt lanþ vulcanic s-aformat mai spre nord, caracterizat demari vulcani activi care acum reprezintãnord-vestul Insulei Noua Britanie.

Zonele calcaroase foarte carstificateîn prezent au rezultat în urma unei sedi-mentãri de platformã sau de bordurã-de-platformã în Oligo-miocen. Începând cusfârºitul Miocenului ºi Plio-quaternaraceste calare au fost ridicate din cauzamiºcãrii plãcilor tectonice.

Cercetãrile fãcute de Richard Maireºi apoi Philippe Audra au arãtat cãvaloarea estimatã a dizolvãrii specifice

este de aproximativ 300 mc/kmp/an,luând în considerare precipitaþiile dintr-un sat de pe malul mãrii. În munþicantitatea de precipitaþii se multiplicã cuun factor de 2,57. Astfel avem una dintrecele mai mari valori cunoscute la oraactualã în lume. Mai mult, aceste valorinu þin cont de eroziunea mecanicã ºi detransportul particulelor în suspensie.Aceastã valoare este unul din principaliifactori care explicã amploarea ºi rapi-ditatea de dezvoltare a carstului dinMasivul Nakanai.

Acest masiv este alcãtuit din calcareformate în Miocenul inferior ºi mediu detip bioclastic (cu urme coraliene ºi dediverse alge) cu sedimentare de plat-formã.

Porozitatea acestor calcare ajunge la22%, ceea ce face dificilã plantareaamarajelor de diverse tipuri: spituri,gujoane, broche-uri pentru echipãrile deTSA.

VulcaniiInsula Noua Britanie face parte din zonacea mai activã din punct de vedereseismic a planetei: Centura de foc aPacificului. Aici se concentreazã între 5ºi 10% din activitatea seismicã mondi-alã. Practic în fiecare zi sunt câteva zecide cutremure dintre care doar cele caredepãºesc gradul IV sunt simþite. Întimpul expediþiei cel mai mare cutremura avut 5,2 grade ºi nu a produs pagubemateriale.

Vulcanul TavurvurÎn cãldarea Rabaul se aflã VulcanulTavurvur situat în nordul insulei NouaBritanie. Vulcanul a avut erupþii devas-

tatoare în anii 1878, 1937 ºi 1994.Cãldarea Rabaul se aflã la joncþiunea atrei plãci tectonice. La sud de Rabauleste placa mãrii Solomon ce suferã osubducþie sub placa Bismark. În spre esteste placã oceanicã a Pacificului. Arculvulcanic Noua Guinee - Noua Britanieîncepe la vest de Maram, coasta de norda insulei Papua Noua Guinee ºi seterminã la nord de Rabaul. Doar sectorulNoua Britanie din acest arc are caracte-risticile clasice ale unui arc insular: unºanþ submarin adânc în sud, o zonãseismicã înclinatã ce merge spre nord ºiun ºir de vulcani pe marginea insulei,opusã ºanþului.

Geologia zonei ce înconjoarã cãlda-rea Rabaul este tipicã arcurilor vulcanicetinere din Pacific. Datoritã poziþiei saleneobiºnuite, oraºul Rabaul este vulnera-bil la oricare din urmãtoarele pericole:explozii ºi curgeri piroclastice, gazeotrãvitoare, seisme vulcanice, tsunami,ploi de noroi etc. În timpul multorerupþii vulcanice sunt aruncate în aer deexplozii sau sunt împinse în sus odatã cucoloana de erupþie, fragmente de rocisau lavã. Acestea sunt de origine piro-clasticã ºi formeazã un depozit piroclastcând ajung pe pãmânt. Aceste fragmentenumite ºi „tephra” constau din: materi-ale litice dense, cristale, zgurã vulcanicã,piatra ponce sau orice combinaþie demai sus cu dimensiuni de la 2-6 mmpânã la 64 mm în blocuri ºi bombe.Cãderile de tephra la erupþia din 1937 aufost responsabile de numãrul mare demorþi din imediata apropiere a vulca-nului. În 1937, locuitorii de pe o razã de2-3 km, nu au avut nici o ºansã de scã-

Papou 2005Papou 2005

Expl

os-P

apou

200

5

SPEOMOND • 11 • 2006 5

pare deoarece vitezele de dezvoltare aerupþiei ºi de cãdere a tephra au fostfoarte mari. În 1994, cãderea de cenuºãfierbinte a deteriorat clãdirile ºi a distruscopacii din oraºul Rabaul. Toate clãdi-rile din imediata apropiere a vulcanuluis-au distrus în doar o orã printr-o combi-naþie de curgeri piroclastice ºi cãderi decenuºã. Clãdirile de pânã la 8 km distan-þã au fost afectate serios. Adâncimeacenuºii fierbinþi care a ars oraºul Rabaulîn 1994 a fost de 75 cm.

Dupã dezastrul din 1994, capitalaInsulei Noua Britanie s-a mutat 20 kmmai la sud în noul oraº Kokopo, undeeste acum centrul administrativ ºi noulaeroport „Tokua”.

Acþiuni similare în Papua NouaGuineeÎntre 1978 ºi 2004 s-au desfãºurat 15expediþii speologice în Papua. Partici-panþii au fost: australieni, englezi,francezi, spanioli, elveþieni ºi polonezi.Aproape 100 km de galerii de peºterã aufost exploraþi în premierã în 30 de ani.Cu toate acestea nu a fost exploratãdecât o micã parte din acest teritoriufabulos. Cea mai importantã cavitate dinzonã este Avenul Muruck, ce are odenivelare de -1178 m, fiind cea maiadâncã peºterã din emisfera sudicã.

În anul 2000 o echipã francezã aplecat într-o expediþie de recunoaºtere.Realizând mai multe zboruri cu eli-copterul ºi studiind hãrþile zonei ºiaerofotogramele s-a descoperit cã ValeaBairaman ascunde încã foarte multepentru speologi. Au fost vãzute pentruprima datã chei foarte înguste cu pereþide peste 1000 m, resurgenþe foarteputernice ºi platouri carstice enorme peambele pãrþi ale Vãii Bairaman. Astfels-a confirmat interesul pentru aceastãzonã încã neexploratã. Dar pentru aajunge aici trebuie trecute multe dificul-tãþi deoarece zona nu a fost cãlcatã deoameni. Masivul Bairaman este sãlbaticºi foarte departe de orice aºezare ome-neascã. Ultimul sat izolat din junglã esteMaito care ºi el se aflã la 8 ore de mersde pe malul mãrii. Dupã mai multediscuþii cu localnicii a fost obþinut acor-dul verbal de a le cãlca teritoriile. În anul2000 localnicii din Maito nu cunoºteauMasivul Bairaman ºi nici nu existaupoteci care sã urce spre platou.

În 2002 ºi 2003 s-au desfãºurat douãexpediþii speologice franceze în zonarespectivã, care au fost încununate desucces. Aproximativ 14 km de galerii

explorate ºi multe alte perspective sedeschideau chiar la plecarea din martie2003.

Meteo. Climã. Riscuri ºi maladiitropicaleClima este umedã în general iar numelesezonului secetos nu rãmâne decât unnume, neavând nici o legãturã cu reali-tatea. Practic aici plouã aproape înfiecare dupã-amiazã, iar o datã la douã,trei zile este înregistratã o ploaie toren-þialã ce poate ajunge la un debit de150 mm/mp. De obicei, dacã cerul esteacoperit dimineaþa, riscul de ploaie estescãzut pentru dupã-amiazã. Dar datoritãaºezãrii insulei Noua Britanie întreMarea Bismark ºi Marea Salomon, cu-renþii de aer circulã foarte repede, astfelcã aici nu poþi spune niciodatã cevasigur în materie de vreme.

Totuºi dupã câteva zile fãrã ploaie sepoate spune cã vegetaþia ºi solul potabsoarbe mai bine efectele unei ploi maiimportante. Acest lucru constituie unavantaj pentru echipele care se aflã înpeºterã.

Viitura este aici cel mai mare risc ºitrebuie avut foarte mare grijã deoarecenu se poate beneficia de o prognozãmeteo. Singurul ajutor poate fi unbarometru de la ceas.

Dacã totuºi este viiturã aceasta estefoarte puternicã ºi are un timp de tranzitfoarte scurt mai ales în zonele verticale.Cu cât ne apropiem de sifoane cu atâttranzitul dureazã mai mult, ajungând înanumite peºteri ºi la 2 sãptãmâni. Nive-lul de umplere identificat este foartemare, ceea ce denotã o cantitate mare deprecipitaþii.

Cea mai bunã strategie de explorarepentru peºterile expuse la viiturã, este sãintri în subteran la ora 20.00, pe o vremeseninã ºi sã ieºi afarã pânã la ora 10.00dimineaþa.

Temperaturile sunt foarte mari însezonul secetos. La malul mãrii seajunge frecvent la 40°C la umbrã ziua ºi30°C noaptea. În munþi este un pic mai„rece”, adicã noaptea sunt 20-23° iarziua se poate ajunge la 30-32°C. Laaceastã cãldurã se adaugã ºi umezealacare este de aproape 100%. Toate acestecondiþii mi s-au pãrut dificil de suportatºi au reprezentat pentru mine una dintreproblemele peste care a trebuit sã trec.Perioada mea de adaptare la condiþiileclimatice a fost de o sãptãmânã. Practicîn aceste condiþii este greu sã stai, numai vorbesc de a face un efort intens.

Deoarece ne aflãm foarte aproape deecuator (zona de explorare a fost situatãla aproximativ 4° latitudine sudicã)soarele este foarte puternic, iar riscul deinsolaþie, oftalmie ºi arsuri pe piele estefoarte mare. Razele soarelui cad aproapeperpendicular pe Pãmânt, astfel cã dacã15 minute umbli neprotejat poþi facearsuri pe piele care se vindecã în 3-4sãptãmâni. La fel am pãþit ºi eu carechiar în prima zi la Palmalmal nu amascultat sfaturile celorlalþi alegându-mãcu arsuri pe ceafã ºi frunte.

Purtarea ochelarilor de soare întreora 10.00 ºi ora 16.00 este neapãratnecesarã pentru a te proteja de oftalmie.

Boli tropicaleMalariaEste cea mai periculoasã boalã tropicalãcunoscutã pânã în prezent, care poate ficontactatã în Papua. Este o boalã para-zitarã întâlnitã în multe zone din lume ºieste parþial mortalã dacã nu este tratatãla timp ºi cum trebuie. Anual peste 1milion de oameni mor de malarie pe totglobul! Malaria omoarã un copil africanla fiecare 30 de secunde!

Anual peste 10.000 de turiºti carecãlãtoresc în zonele expuse se îmbol-nãvesc de malarie.

Cauza bolii este un parazit mono-celular numit plasmodium care estetransmis de la o persoanã la alta prinintermediul ciupiturilor femelei de þân-þar anofel. Perioada în care þânþarulciupeºte este între apusul ºi rãsãritulsoarelui.

Existã 4 tipuri de viruºi: Plasmodiumvivax, P. malariae, P. ovale ºi P. falci-parum. Dintre aceºtia Plasmodiumfalciparum poate provoca moartea dacãnu este tratat la timp ºi cu un tratamentadecvat stãrii în care se aflã bolnavul.

Malaria este o boalã complexã carepânã în prezent nu are un vaccin sau untratament universal acceptat ºi eficace100%. Astfel fiecare dintre cei 21 caream fost în Papua, am încercat sã neprotejãm cât mai mult chiar dacã nu afost cel mai comod de fiecare datã. Cutoate astea 2 colegi francezi s-au îmbol-nãvit de malarie, fiind infectaþi cuPlasmodium vivax. Boala a debutat laexact 5 luni de la ieºirea din zona derisc! Unul dintre ei a fãcut criza chiarcând se afla în România ºi numai medi-camentele pe care le-am avut din Papual-au salvat. Practic în România eºticondamnat la moarte dacã ai o crizã demalarie deoarece pe piaþã nu existã

Papou 2005Papou 2005

6 SPEOMOND • 11 • 2006

medicamente pentru tratament, deoareceboala a fost eradicatã în anii ’50!

Tratamentul preventiv pe care eu l-amfãcut, cu LARIAM, este unul dintre celemai bune, dar din pãcate are foarte multeefecte adverse, începând de la dureri decap ºi terminând cu halucinaþii saupsihoze uºoare. Cel mai tare eu le-amresimþit la întoarcerea din expediþie înperioada de reacomodare din România.

Malaria este o boalã dificilã deoareceeste ºi greu de depistat dupã simptome.

Alte boli tropicale care pot fi contac-tate în Papua sunt: encefalitã, meningitã,hepatitã A sau B, difterie, tetanos, poli-omelitã. Pentru toate acestea am urmato schemã de vaccinare la Spitalul deBoli Tropicale de la Bucureºti.

Problemele medicale cele mai frec-vente în timpul expediþiei au fost: diaree,conjunctivitã, iritaþii diverse ale pielii,plãgi uºoare infectate din cauza mediu-lui ambiant, micoze mai ales la talpapiciorului ºi afecþiuni ale antebraþelor ºiarticulaþiilor în general. Tot tratamentulmedical a fost asigurat de cãtre MarieViaggi, medicul expediþiei, cãreia mulþidintre noi îi suntem recunoscãtori.

Toatã apa bãutã în timpul ºederii înPapua a fost tratatã cu pastile de Aquatabspentru purificare ºi deparazitare.

Trei membrii ai expediþiei s-au re-întors în Franþa cu probleme medicalecare nu au putut fi diagnosticate!

Cu toate acestea, bolile nu te aºteaptãchiar aºa peste tot. Dacã sunt respectateanumite reguli de conduitã ºi igienã ºidacã ai un anumit sistem imunitarputernic, poþi termina expediþia fãrãprobleme medicale majore.

Expediþia „Papou 2005” a fost primacare nu a chemat elicopterul prin staþiepentru a evacua un speolog cu o proble-mã medicalã deci putem spune cã amscãpat uºor per total!

Transport. Aventuri pentru unromân „încã venit din est”Una din aventuri este transportul pânã înPapua. Pentru a ajunge la Palmalmal,practic ultimul sat de la marginea jungleia trebuit sã schimb 5 avioane într-untimp cumulat de peste 48 de ore. Colegiifrancezi au schimbat chiar 7 avioanepentru a ajunge în Palmalmal.

Aventura mea adevãratã a începutînsã pe aeroportul din Manila. Acolo amfost blocat de autoritãþile filipineze ºi deresponsabilii de la Air Niugini, deoareceîmi trebuia vizã ca român pentru a mãîmbarca într-un zbor spre Papua! Dacã

vã vine sã credeþi, îþi trebuie vizã pentruPapua! Acest lucru nu mi-a fost comu-nicat de compania KLM care cunoºteaaceste lucruri. Surprinderea mea a fosttotalã, când, dupã 3 ore de parlamentãriam fost scos afarã din aeroport ºi m-amtrezit în „jungla” unui oraº de 12 mili-oane de locuitori Manila. Singur, înManila la ora 23.00, am fost imediat luatîn primire de taximetriºtii care au vãzutîn mine o potenþialã victimã. Un oraº altuturor posibilitãþilor ºi mai ales alþepelor care se ascund la fiecare colþ.Dupã mai mulþi bani cheltuiþi pe taxi ºipe hotel, triplu decât ar fi fost în modreal, am reuºit dupã 2 zile sã obþin vizamult doritã de la Consulatul statuluiPapua Noua Guinee. Un mare ajutorpentru mine a reprezentat AmbasadaRomâniei la Manila ºi în special domnulAmbasador Radu Homescu. Aici laambasadã am gãsit o adevãratã familiecare mi-a ghidat paºii în acest oraºdeosebit de ceea ce suntem obiºnuiþi înEuropa. Pânã la plecare m-am aflat încustodia Ambasadei, lucru care m-a feritde multe neplãceri în Manila.

Dupã obþinerea vizei am fost nevoitsã stau o sãptãmânã în Manila deoarececãtre Papua nu este decât un zbor la ºaptezile. ªi aici am avut emoþii pânã în ultimaclipã deoarece nu existau locuri ºi riscamsã fiu redirectat prin Singapore, dartrebuia sã mai plãtesc 650 de dolari!ªederea mea a fost mult mai plãcutã înultimele zile, alãturi de românii caretrãiesc acolo, în special Dan, Traian ºi Lilicãrora le mulþumesc pentru gãzduireaoferitã.

Toatã aceastã sãptãmânã pierdutã înManila, a condus la ieºirea mea din pla-nificarea iniþialã a expediþiei. Astfel atrebuit sã merg singur pânã în satulPalmalmal, deoarece colegii mei francezideja plecaserã în junglã aproape toþi.

Zborul cu Compania Air Niugini peruta Manila - Port Moresby - Rabaul afost o surprizã plãcutã, datoritã confor-tului ºi serviciilor oferite. Ceea ce estemai ciudat ca din tot avionul sã nu fiidecât singurul alb, iar toþi ceilalþi se uitãla tine ºi încearcã sã te întrebe ce faci peacolo ºi unde mergi. În primele zile nucunoºteam papuaºii ºi sincer m-amtemut dupã experienþele neplãcute cufilipinezi. Numai cã papuaºii se aflã lapolul opus ca ºi comportament.

Practic eu am zburat pe ruta Bucureºti- Amsterdam - Manila - Port Moresby -Rabaul - Palmalmal, pe un traseu cedepãºeºte 20.000 km!

Organizarea ºi obiectiveleexpediþieiExpediþia s-a desfãºurat în perioada 11ianuarie - 14 martie 2005. Speologii s-audeplasat spre Papua în trei ture la osãptãmânã distanþã. Planificarea expe-diþiei a fost foarte stufoasã dar bine pusãla punct de Phil ºi Flo.

A existat o echipã care s-a ocupat decumpãrãturi în Kokopo ºi Palmalmal.Toatã mâncarea ºi lucrurile necesarepentru tabãrã au fost cumpãrate dinPapua. Tot aceastã echipã s-a ocupat deîmpachetarea tuturor cumpãrãturilor ºide transportul lor cu vaporul pe rutaKokopo-Palmalmal (aproximativ 2,5 t).

Papou 2005Papou 2005

Expl

os-P

apou

200

5

SPEOMOND • 11 • 2006 7

O echipã formatã din patru speologia plecat înainte pentru a gãsi locultaberei de bazã ºi a defriºa un spaþiupentru heliport.

Alte douã echipe s-au ocupat dediscuþiile cu localnicii ºi de angajareacelor ºase papuaºi care au stat tot timpulcu noi în junglã. Periplul lor s-a desfãºu-rat în patru sate de la marginea junglei:Bairaman, Vilapuna, Serenguna ºiMaito.

O echipã formatã din trei speologifrancezi s-a ocupat de prospecþiuniledeasupra junglei, cu ajutorul paramo-toarelor (o paraºutã propulsatã de unmotor). Cavitãþile sau dolinele vãzutedin paramotor erau salvate pe GPS,apoi seara erau comunicate prin staþieechipelor care plecau a doua zi pedirecþii clare. Astfel s-a economisitmult timp ºi efort în tãierea potecilordin junglã.

O altã echipã a avut ca sarcinã heli-portajul tuturor echipamentelor din satulPalmalmal pânã în tabãra de bazã. Totbagajul colectiv ºi personal al partici-panþilor, care a ajuns în final la 3 tone,a trebuit cântãrit ºi organizat pentru a fiurcat de elicopter. Din aceastã echipã amfãcut ºi eu parte. Tot noi am realizat unzbor de prospecþiune în amonte, pânã laizvoarele Vãii Bairaman pentru a reperaobiective pentru expediþia noastrã saualte expediþii viitoare.

Coordonarea pe teren ºi în timp afost excelentã (mai ales cu ajutorulstaþiilor radio) astfel încât pe data de 1februarie 2005 toþi speologii erau întabãra de bazã. Aceasta a fost situatã peo creastã îngustã, la altitudinea de 1220m, deasupra unui abrupt din MareleCirc al Vãii Bairaman. Deschiderea ºi

priveliºtea din tabãrã a fost extra-ordinarã, depãºind 30 km în liniedreaptã. Acest amplasament a contri-buit la starea de spirit mai bunã aspeologilor, faþã de expediþiile ante-rioare claustrate într-un dreptunghidefriºat în plinã junglã, fãrã nici operspectivã vizualã.

Dupã douã zile de organizare admi-nistrativã a taberei ºi a bivuacurilorpersonale, s-a trecut la explorarea pro-priu-zisã. S-au echipat mai multe tabereavansate pentru a micºora timpii pierduþicu marºurile de apropiere. Astfel avândun confort minimal se putea sta 2-3 zileîntr-o tabãrã avansatã pentru a lucra la opeºterã sau pentru a explora o anumitãzonã. Dupã aceastã perioadã echiparevenea la bazã pentru refacere.

S-au deschis aproximativ 10 km denoi poteci în junglã.

Echipament ºi tehnici folositeÎn timpul expediþiei s-au folosit mate-riale lejere pentru 95% din explorãri:corzi de 9 mm, 8 mm ºi 7 mm, bucle dedyneema, carabiniere ultrauºoare Faderssau verigi Speedy, plãcuþe Lucky, ama-raje de tip AS etc. Echipãrile s-au fãcutîn mare parte cu gujoane de 8 mmdiametru ºi lungimea de 10-12 cm.Stânca este foarte friabilã mai ales înprimii 50 m ai unui aven fapt pentru caree aproape imposibil de plantat spiturisigure. Pentru plantarea gujoanelor amavut 3 perforatoare conectate la bateriide 12V de tip Pb-Gel de 7 Ah. Burghielefolosite au fost numai Hilti.

Pentru escaladele artificiale s-aufolosit: perforatoare, Bara Raumer cuscãrþe speciale de escaladã, gujoane de8 mm dar ºi de 10 mm, plãcuþe cu bucle

de asigurare intermediarã legate directprin ele etc.

Pentru cartare s-au folosit 3 laser-metre ºi 3 busole optice cu clinometruîncorporat cu precizie de gradul IV.

La coborârea de canion s-au folosit3 corzi de 60 m cu diametrul de 10,5mm ºi o coardã de rezervã de 8 mm de60 m. Amarajele au fost fãcute cugujoane sau spituri în funcþie de stâncã.

JunglaJungla este unul din factorii care deose-beºte o expediþie în Papua de orice alt felde explorare speologicã. Prima încer-care este aventura de a ajunge la guraunei peºterii. Parcursul prin junglã esteimpresionant. Tot ceea ce citeºti sauvizionezi înainte de a ajunge acolo nu secomparã cu realitatea. Jungla este opãdure în stare primarã, nealteratã deprezenþa omului sau a altor factoripoluatori. Ultimul sat din junglã esteMaito care se aflã la o altitudine de600 m. De aici trebuie sã mergi 2-3 zileîn continuu pentru a ajunge în zona pecare am explorat-o. Aºa-zisa potecã nua existat pânã în anul 2002 când s-aufãcut primele incursiuni în platoul de pepartea dreaptã a Vãii Bairaman. Junglaeste o pãdure foarte deasã, plinã devegetaþie, care trãieºte ºi pulseazã alãturide tine în orice moment. Verdele sãucrud, toate sunetele ºi aromele pe care lerãspândeºte, vietãþile sale nocturne,ceaþa de care este însoþitã aproape tottimpul fac din junglã un univers unic ºimiraculos. Unul dintre colegii francezispunea cã „Jungla este o experienþãsacrã”.

Pãdurea este practic etajatã în douãpãrþi. Existã foarte multe plante ce nu

Papou 2005Papou 2005Ex

plos

-Pap

ou 2

005

Expl

os-P

apou

200

5

8 SPEOMOND • 11 • 2006

depãºesc 2 m înãlþime, dar care suntfoarte dese ºi de o varietate foarte mare.Deasupra sunt arborii seculari ce depã-ºesc 30 m înãlþime ºi au trunchiurigigantice de peste 3-4 m în diametru.Printre aceºti arbori impunãtori existãpâlcuri de bambuºi ºi palmieri care seridicã la înãlþimi mai mici.

Tot acest univers se lasã descoperit,uneori mai greu, alteori prea uºor, dar defiecare datã îþi dã o lecþie pe care sigurnu o uiþi. Insectele sunt cele mai pre-zente, mai ales pe frunzele pline de rouãale tuturor plantelor. Existã o varietatefoarte mare de fluturi ºi pãsãri dintrecare se remarcã de departe prin fru-museþe ºi semeþie: Tucanul ºi PasãreaParadis. Existã 2 specii de ºerpi pitoncare nu sunt veninoºi.

Solul este totdeauna umed ºi alu-necos, un fel de noroi continuu pe carealuneci în permanenþã. Niciodatã nu ºtiidacã te poþi þine de o plantã sau nu.Uneori se rup, alteori rezistã. Dacã serup riºti o cãdere care te poate accidentadestul de grav. Dacã totuºi rezistã ºi tepoþi sprijini, atunci trebuie sã fii foarteatent sã nu te rãneºti în palmã la con-tactul cu ele. Tãiatul cu maceta rezervã

întotdeauna surprize. Uneori ne-amtrezit cu crengi care au cãzut de la 20 mdirect pe noi! Alteori bambuºii s-au ruptdupã direcþii numai de ei ºtiute rãnindu-ne la mânã sau la picior. O miºcaregreºitã te poate accidenta uneori fatal,deci fãrã relaxare când se lucreazã cumaceta! Oricum mai mult de 800-1000m de potecã în linie dreaptã nu se pottãia într-o zi. ªi aºa apoi toate articu-laþiile braþului suferã din cauza efortuluifãcut. În comparaþie cu ceea ce este înjunglã, potecile de la noi de pe muntesunt adevãrate autostrãzi!

Nopþile petrecute în junglã suntexperienþe care te marcheazã ºi ar trebuiîncercate ºi de cei care au început sã taiepãdurile tropicale în neºtire. Existã omuzicã a junglei care se aude numainoaptea! Toatã forfota vietãþilor dintimpul nopþii ºi liniºtirea lor treptatãodatã cu rãsãritul soarelui, un pãianjengigant cu care te trezeºti pe faþã sau unmiriapod pe care-l gãseºti dimineaþã înbocanc sunt amintiri ale junglei pe carenimeni nu le poate uita. Acest plãmân alplanetei încã trãieºte ºi noi oameniitrebuie sã-l protejãm!

Cele mai importante cavitãþi dinplatou

Avenul Melchior MaluAvenul Melchior Malu a fost descoperitde mine, împreunã cu Laurent Mestre ºiSebastian Delmas chiar în a doua zi deprospecþiuni în junglã. Dupã mai multeture de explorãri ºi echipãri s-a ajuns lao denivelare -236 m ºi dezvoltare de1352 m. Superlativul acestui aven estecascada Oussa care are 97 m de cãdere

de apã ºi este situatã într-o salã înaltã de150 m cu un diametru de minim 100 m.Un spaþiu enorm, un fenomen carsticdeosebit ºi niºte momente unice în viaþaunui speolog. Pentru mine a fost cea maifrumoasã peºterã pe care am fãcut-o înPapua. Avalul acestui aven corespundecu zona amonte a avenului 7012 ºi seterminã din pãcate cu un sifon îngust,dar plonjabil.

Avenul 7012Explorarea sa a fost începutã în expe-diþia din 2003. Atunci speologii s-auoprit la cota -399 pe buza unui puþ dinlipsã de timp ºi de corzi. Primul avenatacat la revenirea din 2005 a fost„7012” dar din pãcate explorarea sa afost opritã de un sifon la cota -423.Aºteptãrile speologilor au fost înºelatede data asta. „7012” este un aven com-plex, frumos concreþionat, acvatic pealocuri, are 2 pseudosifoane, deci estefoarte expus la viiturã. A fost explorat ºicartat numai în timpul nopþilor. Debu-teazã cu un puþ de 80 m ºi în zona finalãa râului subteran are galerii ºi sãli demari dimensiuni.

Avenul Dom MaluA fost descoperit spre sfârºitul expediþieiîn zona „1001 intrãri”. Explorarea sa acondus la o denivelare de -270 ºi s-aoprit: pe o ramurã din lipsã de timp, iarpe cealaltã din cauza riscului crescut deviiturã. Zona finalã este formatã dingalerii înguste întrerupte de puþuri mici,fãrã curent de aer, tot drenajul apeifãcându-se prin secþiuni foarte mici. Totîn aceastã zonã a mai fost explorat unaven de -104 m care se terminã într-unsifon. Zona „1001 intrãri” constituie un

Papou 2005Papou 2005Ex

plos

-Pap

ou 2

005

Expl

os-P

apou

200

5

Avenul Melchior Malu

Avenul 7012

SPEOMOND • 11 • 2006 9

potenþial speologic important dar nu aputut fi exploratã în totalitate din cauzalipsei de timp.

În timpul expediþiei au mai fostexplorate încã 40 de peºteri, dar maireduse ca dimensiuni sau fãrã continuãriimportante.

Peºteri explorate în Marele Circal Vãii Bairaman

Peºtera LaliCea mai mare cavitate exploratã înExpediþia „Papou 2005” a fost peºteraLali. Dezvoltarea sa depãºeºte 5 km iardenivelarea a ajuns la +270 m. În zonafinalã au fost escaladate mai multehornuri promiþãtoare cu curent de aer.Explorãrile au fost oprite fie de sifoane,fie de galerii impenetrabile care dre-neazã ape din platoul de deasupra.Pentru a ajunge la cota +254 m au fostescaladate cu tehnici artificiale 14cascade dintre care cea mai importantãare 19 m.

Peºtera a fost exploratã în mai multeture organizate din tabãrã avansatãBairaman. Ea este formatã din 2 galeriiprincipale: o galerie fosilã superb con-creþionatã, care a fost botezatã: CristalLand ºi o galerie activã care atinge cotamaximã de +270 m. La explorarea ºicartarea galeriei active am participat ºieu. Pot spune cã m-am simþit exact ca înSura Mare din România.

Debitul mediu al galeriei este de 0,5mc/s. La ieºire apare încã un afluentputernic de 2,5 mc/s. Parcurgerea gale-riei implicã trecerea prin râul subteran,prin cascade, intrarea completã în apã,treceri în apnee cât ºi traversarea a 2lacuri.

Lali are un portal înalt de 25 m, iarîn zona de intrare are o colonie de liliecigigant ce se hrãnesc cu fructe. Dimen-siunile aripilor desfãcute ajung la 1 m.

Pentru a intra în peºtera Lali s-arealizat o escaladã artificialã de 35 m.Râul subteran în zona sifonului aval areun debit de 2mc/s.

Peºtera RarangEste una dintre cele mai spectaculoasedin Masivul Bairaman. Debuteazã înmijlocul unei faleze de 800 m cu ocascadã de 140 m. Aceastã cascadã afost escaladatã la artificial în trei zile,folosind perforatoare cu acumulatori ºibara Raumer. Ajungerea la intrarea înpeºterã a fost unul din marile succese aleExpediþiei „Papou 2005”. Din pãcatepeºtera se opreºte la un sifon impe-netrabil la numai 250 m de intrare.Debitul cascadei este de 0,5 mc/s.

Descoperirea surprizã: PeºteraMarana KepateLa terminarea expediþiei a fost des-coperitã o peºterã chiar lângã satulPalmalmal, conform indicaþiilor local-nicilor. Peºtera Marana Kepate conþinevestigii arheologice: gravuri rupestre ºioseminte umane. Dupã 4 zile de muncãau fost colectate o serie de probe ºi dateimportante. Primele concluzii aratã cãpeºtera a fost folositã probabil ca loc dedepozitare a mãºtilor pentru bãºtinaºi ºia fost un spaþiu rezervat numai bãrba-þilor. Osemintele aduc mai multe pro-bleme decât rãspunsuri. Ele par a fi mairecente decât picturile ºi gravurilerupestre. Totuºi urmele de pe ele nu potfi explicate: s-au produs în urma unuirãzboi, a unui ritual de sacrificare sausunt urme de canibalism? Poate studiileaprofundate care se vor face pe acestevestigii sã poatã aduce rãspunsuri.Oricum dupã primele estimãri par a fiunele dintre cele mai vechi oseminteumane gãsite în Papua Noua Guinee.Încã o datã se demonstreazã cã peºterileau fost locuite de oamenii primitivi ºipot pãstra probe care în junglã s-audistrus de multã vreme.

Colectarea de fauna cavernicolã afost fãcutã în marea majoritate a peº-terilor, speciile capturate fiind transmisespecialiºtilor pentru studiu.

Coborârea de canion înpremierã pe Valea NgapaenaÎmpreunã cu Barnabe Fourgous ºi TristanGodet am realizat prima coborâre decanion din Papua Noua Guinee, pe valeaNgapaena. Canionul are o denivelaretotalã de 770 m iar în final are Cascada

Papou 2005Papou 2005Ex

plos

-Pap

ou 2

005

Expl

os-P

apou

200

5

Peº tera Lali

Cascada Rarang

10 SPEOMOND • 11 • 2006

Poupouli de 198 m. Aventura extra-ordinarã a acestei coborâri este relatatãîntr-un articol separat din acest numãr alRevistei Speomond.

Coborârea pe râul Bairaman –aventurã 101%La plecarea din junglã am realizatîmpreunã cu Tristan coborârea râuluiBairaman din tabãra avansatã pânã lavãrsarea în Marea Salomon. Acesta areun debit în zona medianã de 10-15 mc/siar la vãrsare ajunge la 30 mc/s. Pemaluri se vãd urmele curgerii din sezo-nul ploios când debitele sunt mult maimari. Traseul pe care l-am fãcut areaproximativ 35 km. Râul are dificultãþiîntre gradul 1 ºi gradul 3 pe o scarãpentru caiac în ape de munte.

Prima porþiune strãbate un defileulung de câþiva kilometri în care pereþiiau înãlþimi de 1000 m ºi sunt totalîmpãduriþi. Zona de vãrsare în MareaSalomon ajunge la un estuar lat decâteva sute de metri.

Coborârea s-a fãcut în timp de 2 zile,cu un bivuac de o noapte la mijloc ºi aimplicat: citirea miºcãrilor periculoaseale apei înainte de fiecare dificultate,lungi marºuri pe malurile râului prinplaja de galeþi, porþiuni de înot în aperepezi, sectoare lungi de înot în ape mailiniºtite dar adânci cu curenþi profunzi,traversãri de pe un mal pe altul în funcþiede conformaþia râului, escaladareabolovanilor de pe maluri, sãrituri în apãetc.

Practic am fost perfect autonomi dintoate punctele de vedere, nu am avut niciun punct de reper în timpul coborârii, nuam avut la noi staþie radio sau GPS ºi amavut mâncare pentru numai 2 zile.Coborârea nu a fost deloc uºoarã, lasosire fiind amândoi epuizaþi de efort ºide alimentaþia foarte slabã din ultimele4 zile când am rãmas singuri ºi în tabãraavansatã. Orice problemã am fi avut pe

râul Bairaman, se putea transforma într-un dezastru ºi ar fi dat planificareaexpediþiei peste cap. Cel mai repede arfi ajuns la noi cineva în douã zile.

Cele mai delicate momente: când amintrat într-un contracurent care ne-a lipitde o stâncã de unde am ieºit foarte greuºi când am fost surprins de o rapidãfoarte puternicã care m-a scos afarã 100m mai jos, aproape KO, noroc cã amavut cascã!

În timpul coborârii am identificatmai multe resurgenþe pe ambele maluri.

Am ajuns împreunã cu Tristan laîntâlnirea din satul Bairaman cu oîntârziere de numai 30 min. Colegiinoºtri au coborât din tabãrã prin junglã.

Ce pot sã spun dupã aceastã cobo-râre? Cine face acest lucru trebuie sã îiplacã apa…

Bivuacul de lângã VulcanulTavurvurS-au organizat douã bivuacuri subcerul liber la numai 300 m de VulcanulTavurvur pentru observarea, fotografi-erea ºi filmarea acestuia. La primulbivuac am participat ºi eu împreunã cu

Papou 2005Papou 2005

Yoann ºi Jean. În timpul dimineþii amfãcut o incursiune pânã la baza vulca-nului unde se aflau pietre încã caldearuncate de vulcan. Mãrimea acestoravaria între 5 cm ºi 3 m în diametru!

Practic am stat 12 ore în una din celemai periculoase zone de pe planetã, înapropierea unui vulcan gri, care nuprevesteºte prin nimic o explozie catas-trofalã faþã de una obiºnuitã.

La al doilea bivuac, BarnabeFourgous realizeazã un zbor cu paramo-torul deasupra Vulcanului Tavurvur.Tristan Godet ºi Lionel Ruiz urcã pânãaproape de buza vulcanului. Senzaþiiletrãite în noaptea petrecutã la bazavulcanului au fost unice: sunetul scos devulcan, intensitatea erupþiilor (o erupþieputernicã în fiecare orã, o erupþie lafiecare 5 minute), vibraþia solului ºi avegetaþiei înconjurãtoare etc.

Rezultatele expediþiei

Rezultate Explorative• Explorarea ºi topografierea în pre-

mierã a peste 11 km de galerii depeºterã.

Expl

os-P

apou

200

5

Vulcanul Tavurvur

SPEOMOND • 11 • 2006 11

Papou 2005Papou 2005

• Explorarea unui numãr de peste 50de peºteri ºi avene în premierã.

• Explorarea celei mai mari peºteri dinMasivul Bairaman, Pestera Lali,dezvoltare totalã 5,3 km, denivelareplus +270 m.

• Atingerea cotei de minus -423 m, înMasivul Bairaman, în peºtera 7012.

• Coborârea în premierã a celei maimari cascade subterane din PapuaNoua Guinee, denivelare minus -97m, peºtera Melchior Malu.

• Urcarea cascadei Rarang, (denive-lare 140 m) prin tehnici de escaladãartificialã ºi explorarea peºteriiRarang, pe o lungime de 250 m. Es-calada a durat 3 zile, lungimea totalãa escaladei fiind de peste 300 m.

• Au fost tãiate noi poteci în junglaecuatorialã, totalizând peste 10 km.

Rezultate ªtiinþifice• Explorarea peºterii Marana-Kepate,

în care au fost gãsite gravuri rupestreºi osemintele a cel puþin doi indiviziumani. Toate desenele ºi probele co-lectate se aflã în studiul specialiºtilor

ºi dupã primele estimãri se pare cãeste vorba despre o descoperirefoarte importantã pentru istoria ºicultura Insulei Noua Britanie.

• A fost realizatã harta hidrogeologicãa Masivului Bairaman, folosindmetoda colorãrii succesive a cursu-rilor subterane de apã ºi coroborarea observaþiilor realizate în diversepuncte de monitorizare.

• S-a realizat cercetarea multidisci-plinarã a Masivului Bairaman.Având în vedere complexitatea

materialul cules în aceastã expediþie, seestimeazã cã un prim raport explorativ ºiºtiinþific sã fie finalizat pânã la sfârºitulanului 2006. (Spre exemplu, RaportulExpediþiei „Papua 2002” fost finalizat îndecembrie 2004 ºi conþine aproximativ300 de pagini de text ºi imagini, precumºi 84 de hãrþi).

Rezulate Socio-Culturale• Susþinerea financiarã a ºcolii din

satul Maito. Din fondul comun alexpediþiei, precum ºi din banii perso-nali ai speologilor, au fost achitate

taxele necesare, furnizarea rechizi-telor ºi remunerarea profesoruluipentru ca 36 de copii din satul Maitosã poatã beneficia de educaþie pentruprima datã, în cadrul unei ºcoli.

• Ca activitate premergãtoare proiec-tului „Apã pentru Maito”, prevãzut ademara în noiembrie 2006, s-auderulat în cadrul Expediþiei Papua2005 acþiuni de educaþie ºi pregãtirea populaþiei locale. Proiectul vadebuta în noiembrie 2006.

• Au fost realizate demersurile pentrudeclararea Masivului Nakanai, arienaturalã protejatã de maximã impor-tanþã ºi înscrierea sa în lista de patri-moniu a Organizaþiei NaþiunilorUnite - O.N.U.

• Expediþia a avut în planul de acþiuneºi activitãþi de susþinere a conser-vãrii biodiversitãþii ºi de promo-vare a dezvoltãrii durabile a zonei.Astfel, au avut loc mai multe întâl-niri cu autoritãþile locale, pentrustabilirea demersurilor în vedereadeclarãrii Masivului Nakanai caparc naþional ºi pentru evaluareaposibilitãþilor de promovare turis-ticã a zonei pe scarã mai largã.Totodatã, s-au analizat premiselecontinuãrii colaborãrii pentru expe-diþiile viitoare.

Rezultate umanitare• Au fost donate peste 50 kg de medi-

camente satelor Maito, Serenguna,Wilapuna ºi Bairaman.

• Pe parcursul a 10 zile, medicul expe-diþiei a acordat tratamente gratuitetuturor locuitorilor celor 4 sate men-þionate mai sus.

Rezultate media• Au fost realizate 26 de ore de film

video la exterior ºi în peºterã.• Au fost realizate peste 7000 de

fotografii.

12 SPEOMOND • 11 • 2006

PerspectiveAvând în vedere foarte bunele relaþiistabilite de speologii francezi în Papuaºi mai ales în Insula Noua Britanie,acþiunile de acest tip vor continua.Obiectivele încã nu lipsesc în MasivulNakanai ºi chiar în masivul Bairaman înzona „1001 intrãri” sau la nord de tabãrade bazã din 2002.

Începând cu luna noiembrie 2006 vadebuta proiectul „Apã pentru Maito”.Colegul francez Olivier Vidal va mergeîn Insula Noua Britanie ºi în satul Maitopentru a începe lucrãrile la acest proiect.Proiectul va fi finalizat în anul 2007,înaintea sezonului ploios.

În anul 2006 s-a desfãºurat în peri-oada ianuarie-martie, o expediþie deexplorare în Insula Noua Britanie,Masivul Nakanai, zona Ora. Aceastãexpediþie a avut drept scop principalfinalizarea formalitãþilor necesaredeclarãrii Masivului Nakanai drept arienaturalã protejatã. Dupã realizarea ºisemnarea hârtiilor necesare, acest colþde rai – Masivul Nakanai – va fi ferit deagresiunea întreprinderilor chineze ºimalaeziene de exploatare forestierã.Pãdurea ecuatorialã se va putea dezvoltaîn continuare aºa cum a fost de laînceputuri. Printre localnici se va accen-tua ideea de a obþine venituri din turism,deoarece cadrul natural permite acestlucru. Deja localnicilor li s-a explicat,inclusiv de cãtre noi, ce înseamnã sã faciturism, cum trebuie fãcut astfel încât sãnu aduci nici un prejudiciu mediuluiînconjurãtor ºi cum trebuie atras unturist în aceste peisaje paradisiace.Explorãrile din 2006 au adus peste 10km de galerii în premierã.

În anul 2007 este programatã expe-diþia „Sifoane sub Junglã”. Expediþia vafi organizatã de cãtre Federaþia Francezãde Speologie. Expediþia se va desfãºuraîn Masivul Nakanai ºi va avea ca obiec-tiv principal plonjarea sifoanelor (galeriiverticale scufundate) care au opritexplorarea în cele mai interesantecavitãþi din masiv (în care s-au opritexplorãrile din expediþiile anterioare).

Pentru anul 2008 se întrevede oexpediþie de explorare în zona carsticãde lângã oraºul Rabaul-Kokopo, carepare foarte promiþãtoare dupã aerofoto-gramele pe care le-am vãzut în Papuasau în Insula Noua Irlandã.

În urma expediþiei Papua 2005 s-aureîntãrit bunele relaþii de colaborareîntre speologii francezi ºi cei români,chiar am putea spune cã s-au stabilit noipunþi de colaborare. În virtutea acestorlucruri pot afirma cã sper la o viitoareECHIPÃ ROMÂNEASCÃ care sã parti-cipe la o expediþie de explorare speo-logicã în Papua Noua Guinee, în peri-oada 2006-2009.

FinanciarBugetul meu personal a depãºit suma de7000 euro, aici incluzând toate cheltu-ielile (inclusiv cele neprevãzute dinFilipine) ºi echipamentul individual ºicolectiv pe care o parte îl aveam înaintede expediþie. Bugetul total al expediþieia depãºit suma de 100.000 euro

SponsoriParticiparea mea la Expediþia „Papou2005” nu ar fi fost posibilã fãrã sprijinulfinanciar al Federaþiei Române deSpeologie ºi al firmei S.C. Sensiblu –

sponsor principal cât ºi al firmelor: AgerGrup, Spelemat România, Alpin Expe,The Learning Bussines, The LearningAdventure, Trend Furniture, cãrora lemulþumesc încã o datã pe aceastã cale cãmi-au oferit aceastã oportunitate extra-ordinarã.

EpilogCineva spunea cã peºterile sunt peste totla fel. Aproape adevãrat ºi pentru celedin Masivul Nakanai. Pânã la urmãdificultãþile sunt ceva relativ, iar dimen-siunile ºi cifrele nu sunt decât ceva caresã ne facã sã ne simþim mai buni decâtalþii. „Superlativele” ºi „recordurile” aufost ºi rãmân acolo neschimbate chiar ºidupã ce oamenii le „descoperã”.

Papua Noua Guinee este o þarãsurprinzãtoare mai ales prin comporta-mentul localnicilor: totdeauna zâmbitoriºi vorbãreþi, gata sã te ajute în oricesituaþie, gata sã împartã cu tine tot ce au,curioºi din fire, niciodatã mânaþi degânduri sau sentimente ascunse faþã destrãini. Nicãieri în lume nu am vãzutoameni care sã râdã atât de mult ºi nucred cã sunt chiar cei mai fericiþi.

De departe cea mai mare surprizãpentru mine au fost papuaºii! Totuºidupã 2 luni trãite acolo, încã nu îmi potda seama cum ne vãd ei pe noi ºi cegândesc despre pasiunile noastre ºidespre toatã expoziþia de echipament ºimateriale pe care o datã la doi-trei anioamenii albi o fac în Masivul Nakanai.Ceva care vine ºi pleacã de fiecare datã,dar ceva care nu ºtim ce urme lasã înconºtiinþa colectivã ºi individualã.

Peisajul natural este deosebit ºiîndreptãþeºte panoul cu care eºti întâm-pinat la sosirea pe aeroport: „Bine aþivenit în Paradis”. Da, „Paradisul” esteacolo în insule, acolo unde îºi duc viaþaîn comun aceºti oameni simpli, neafec-

Expl

os-P

apou

200

5

Expl

os-P

apou

200

5

Papou 2005Papou 2005

SPEOMOND • 11 • 2006 13

taþi de aºa-zisa civilizaþie, dar care suntmult mai curaþi sufleteºte decât noi. Casã vã puteþi bucura ºi dvs. de acele plajeminunate cu ape turcoaz ºi cu nisip alb,cu palmieri ºi cu recife de corali, oame-nii vor trebui cât mai repede sã înveþe sãprotejeze natura ºi sã ofere o ºansã dedezvoltare ºi unei þãri mai mici, dar carepoate este cea mai frumoasã din lume!

Am trãit timp de 2 luni împreunã cuspeologii francezi, papuaºii ºi magnificajunglã ecuatorialã, experienþe care m-aumarcat, m-au fãcut sã mã cunosc maibine ºi sã pot aprecia mai corect ceea cese întâmplã în jurul meu. Viaþa în junglã,în condiþii de izolare mi-a dezvãluit noifaþete ale personalitãþii mele ºi m-a fãcutsã îmi pun multe întrebãri.

Un „Paradis” nu poate fi înþeles cuadevãrat numai dintr-o singurã incur-siune, fapt pentru care îmi doresc sã mairevin încã o datã în Papua. Bibliografie

COLECTIV: Raportul Expediþiei„Explorations sous la Jungle 2002”

COLECTIV: Raportul Expediþiei „Papou2003”, colectiv

Philippe BENCE, Florence GUILLOT:

Expl

os-P

apou

200

5

Papou 2005Papou 2005

Raportul preliminar al Expediþiei„Papou 2005”

Florence GUILLOT: Raportul preliminaral studiului Peºterii „Marana Kepate”

COLECTIV: Nakanai 1978-1998, 20 deani de explorãri

14 SPEOMOND • 11 • 2006

Ideea coborârii de canion ne-a venituitându-ne în fiecare zi din tabãrade bazã cãtre valea care se deschi-

dea în versantul stâng al Marelui Circ alVãii Bairaman. Cu ajutorul unei luneteputernice montatã pe un trepied amstudiat valea Ngapaena care practic taiemuntele în douã ºi se varsã în afluentulrâului Bairaman numit de localniciPoupouli.

Conform organizãrii expediþieitrebuia sã coborâm în tabãra avansatãdin Marele Circ al Vãii Bairaman deoa-rece cele douã peºteri nou descoperite:Lali ºi Rarang trebuiau explorate ºicartate pânã la capãt. De ce sã nu ofacem printr-un canion în premierã? Pepotecã ar fi fost mult prea monoton.

Ceea ce ne-a atras cel mai mult a fostultima cascadã, care de altfel se vedea ºicel mai bine, ºi pe care am estimat-o lacel puþin 150 m denivelare.

Echipa s-a format ad-hoc, dupã odiscuþie pe care am avut-o cu TristanGodet ºi Barnabe Fourgous – Bab, îndupã-amiaza zilei de 13 februarie 2005.

Cei doi colegi francezi au breveteprofesionale în Franþa pentru speologieºi coborâri de canioane, lucrând practicca ghizi în perioada aprilie-octombrie înfiecare an. Cum toþi suntem atraºi decanioane, avem o oarecare experienþã îndomeniu ºi ne cunoaºtem destul de bine,cred cã vom face o echipã excelentã.

Zilele de 14 ºi 15 februarie le-amconsacrat pregãtirilor acestei ture, darfãrã a neglija responsabilitãþile pe care leaveam în cadrul expediþiei: dezechipa-rea avenelor Melchior Malu ºi 7012,continuarea prospecþiunilor prin junglãîn partea de sud a taberei de bazã,treburile administrative de fiecare zi etc.

În seara de 14 februarie am terminatbagajele ºi nu micã ne-a fost mirareacând am constatat cã avem 7 banane,dintre care 4 de tip transporter iar cele-lalte 3 de tip clasic. Am cântãrit bagajulºi… surprizã, când am vãzut cã avem

aproape 100 kg. ªi asta numai în treiinºi!

Dupã ce ne-am dezmeticit puþin, amhotãrât sã trimitem pe 15 februarie,adicã a doua zi, o echipã formatã din 2papuaºi, care sã ne ducã 2 banane pânãîntr-un loc, care atunci credeam cã nepermite intrarea în canion. Era foarteclar cã nu puteam sã mergem pânã acolocu atâtea bagaje! Nu ºtiu cum o sãmergem de acolo mai departe, dar vomvedea cã doar vrem aventurã.

De ce aveam atâtea lucruri cu noi?Pãi în primul rând eram pregãtiþi pentrubivuac în orice condiþii (junglã, peretesau chiar tabãra avansatã care practic eraþinta noastrã finalã), aveam mâncarepentru minim 4 zile, camerã de filmat cuacumulatori ºi casete, perforator la 12Vcu 2 acumulatori de 7Ah, 50 de plachetecu verigi pentru echiparea canionului,50 de gujoane de 8 mm, trusã de spituricu 20 de spituri, 3 corzi de 60 m de 10,5mm diametrul ºi o coardã de rezervã de60 m cu diametrul de 8 mm, diversebucle, staþii de emisie-recepþie, tot echi-pamentul individual pentru canioane ºispeologie, neoprene, trusa de primajutor ce includea medicamente ºi ungu-ente contra afecþiunilor tropicale, trusãcompletã de cartare, 2 macete ºi nu înultimul rând aveam rezerve de apãpentru numai o zi.

Practic eram perfect autonomi pen-tru minim 4 zile cu încã o rezervã severãde 2-3 zile pentru alimente. Da, dar cuce preþ… 100 de kg de bagaje !

Dupã calculele noastre, coborârea decanion ne va lua 2 zile, urmând ca apoisã ajungem în tabãra avansatã dinMarele Circ al Vãii Bairamanului undese aflã alþi colegi de-ai noºtri. Eu chiarîmi propusesem sã nu mai urc din nou întabãra de bazã ci sã rãmân acolo pânã lasfârºitul expediþiei.

Ziua de 15 februarie am consacrat-ocompactãrii ºi reducerii bagajelor pe câtposibil. Rezultatele nu au fost prea

fructuoase fapt pentru care m-am culcatcu gândul la grãmada de banane pe caretrebuia sã o coborâm pe acea vale necu-noscutã.

Iatã cã a venit ºi ziua cea mare! Nesculãm la ora 06.00 ºi dupã un mic dejunrapid, reuºim sã plecãm la ora 07.00 dintabãrã. Suntem însoþiþi de 2 papuaºi carene vor ajuta la cãrat 2 banane pânã undevor începe sã se teamã de înãlþime. Acolone vor lãsa ºi bagajele ca ºi în alte dãþi.

Traseul pe care îl avem de fãcut im-pune traversarea a nu mai puþin de 4 vãi,dintre care una pare destul de adâncã.Dimineaþa în junglã, temperaturile suntun pic mai clemente, adicã aproximativ22-25°C. Vrem sã terminãm cât mairepede cu marºul de apropiere deoarecedupã ora 10.00 cãldura este nãucitoare ºicanionul este expus cãtre sud.

Pornim în traversarea noastrã avân-du-i deschizãtori de drum pe cei 2 papu-aºi: Melchi ºi Leo. Cãldura se face dejasimþitã chiar dacã nu este decât ora 7.00.Încercãm sã urmãrim o veche potecãdeschisã în expediþia din 2002, dar pecare a crescut multã vegetaþie între timp.Solul este alunecos ca peste tot în junglãiar vegetaþia nu este întotdeauna deîncredere. Niciodatã nu ºtii pe ce te poþisprijini. Melchi ºi Leo se schimbã întreei la tãiat poteca fapt care ne mai conferãcâte un moment de respiro. Dupã cetraversãm cele 3 vãi care se vedeau dintabãra de bazã coborâm într-o vale dedoline ºi îi urmãm talvegul. Dupã nici 10minute ne aflãm la intrarea unui aven cedebuteazã cu un puþ de minim 50 m.Bineînþeles, neexplorat pânã acum!Memorãm coordonatele pe GPS pentrua le comunica colegilor care au rãmassus pentru prospecþiuni.

Ajungem în sfârºit pe versantul dreptal celei de-a patra vãi. Versantul estefoarte înclinat ºi nu existã nici un fel depotecã. Noroiul alunecã foarte tare, aºacã sfârºim prin a coborî pe fund ºi petãlpi, cu o vitezã relativ controlatã.

Prima coborâre de

canioanePapua Noua Guinee

Tudor MARIN • „Focul Viu” Bucureºti

din

SPEOMOND • 11 • 2006 15

Trebuie sã coborâm complet ºi apoisã urcãm pe celãlalt versant, deoarecevalea asta se terminã deasupra uneifaleze de 500 m. Aceasta falezã a apãrutîn urma unui cutremur puternic din anii’70. O echipã a încercat în primele zileale expediþiei sã coboare în partea stângãa falezei, dar s-a oprit datoritã pericu-lozitãþii la care se expuneau. Stânca estefoarte friabilã ºi tot timpul cad bolovanide diverse dimensiuni chiar fãrã a fiatinºi!

Dupã 2 ore ajungem în locul în careerau lãsate bananele aduse de ieri. Aicisuntem pe un pinten din care avem ovizibilitate foarte bunã cãtre ValeaBairamanului, dar din pãcate nu vedemvalea Ngapaena.

Bab porneºte într-un traverseu foartelung, sperând sã ajungã la intrarea învale. Conform altimetrului ºi a hãrþii pecare o avem suntem la un nivel bun.

— Dacã cumva mai coborâm acumsau dacã intrãm pe o vale greºitã, dupãce am recuperat coarda de pe primulrapel nu ne mai putem întoarce! nespune Bab.

— Aºa ne putem rata complet tura,dacã ieºim în versantul plin de vegetaþieecuatorialã sau chiar în marea falezã,constatã ºi Tristan.

— Pãi hai sã nu ne grãbim, ci sãcãutãm cât mai bine intrarea, cã e foarteimportant, concluzionez eu.

Profit cã Bab ºi Tristan pleacã înprospecþiuni ºi mã apuc sã filmez un picpeisajul care este deosebit. Mã aflu laaltitudinea de aproximativ 1200 m ºi amo priveliºte ce ajunge pânã la MareaSalomon. Cãldura începe sã-ºi facã de

cap deja, ceea ce iniþializeazã formareanorilor termici. N-ar strica o ploaie cã eprea cald! ªi oricum ieri nu a plouat. Înfaþa mea se desfãºoarã Valea Bairamanºi Valea Wunung, iar la capãtul lor seaflã Golful Jacquinot ºi satul Palmalmal.

Bãieþii încep sã echipeze o mânãcurentã lungã cãreia nu îi vãd sfârºitul.Acum vine ºi momentul în care papuaºiine abandoneazã. Cu toate insistenþelenoastre nu mai vor sã facã nici un pas.Le e fricã ºi gata, chiar dacã sunt pusecorzi. Ajutorul lor a fost nepreþuit ºi îlvom regreta imediat ce începem sãdeplasãm cele 7 banane pe mâinilecurente. Sacii sunt atâta de grei ºi deincomozi de purtat încât ajung sã-i urãscfoarte repede. Mâinile curente au buclefoarte lungi, peste 15 m, datoritã lipseiamarajelor naturale, iar prizele la picio-are nu sunt foarte bune. Dupã primacãdere urmatã de o alunecare de câþivametri pânã la oprirea în lonjã de pemarginea prãpãstiei, celelalte cãderi nune mai impresioneazã chiar aºa de tare.Diferenþa de nivel pânã la afluentulPoupouli este de doar 900 m!

Totuºi trebuie sã fim atenþi sã nupierdem nici un sac deoarece asta arputea însemna blocarea noastrã pentrucel puþin o zi pânã la sosirea ajutoarelordin tabãrã!

Ne organizãm astfel: Tristan mergeînainte sã echipeze mâinile curente, iareu cu Bab rãmân sã transportãm cei 6saci rãmaºi ºi sã dezechipãm. Traver-sarea continuã destul de mult, astfelîncât la un moment dat Tristan ne anunþãcã nu mai are nici o coardã ºi cã arenevoie de una din cele dezechipate. Deja

am parcurs peste 200 m ºi intrarea înValea Ngapaena nu se zãreºte!

Cãldura e înfiorãtoare! Sunt transpiratpeste tot, iar sudoarea îmi curge pe faþã cade la robinet. De mult am gura uscatã fãrãpic de salivã. Nici mãcar nu mai am cu cesã mã ºterg. Toate hainele sunt ude saumurdare. De abia am scãpat de o con-junctivitã rebelã. Încep sã regret un pic cãam venit aici. Dacã nu intrãm cât mairepede pe vale sau în pãdure ne vom topide cãldurã. Dezechiparea mâinilor cu-rente, cu acele bucle lungi e o adevãratãaventurã. Fiecare alunecare înseamnã unbalans de 10-15 m în care razi toatãvegetaþia din cale.

Într-un final ajungem la sfârºitulcorzilor. Dar oare este ºi sfârºitul inter-minabilelor mâini curente? Se pare cada. Dar unde este Tristan? Urmãrim opotecã îngustã defriºatã de colegulnostru, pânã la un vâlcel ce are în cap unarbore foarte gros. Aici Tristan echi-peazã urmãtoarea coborâre.

Ce bine e aici la umbrã! Facem maimulte drumuri sã aducem toþi sacii ºihotãrâm sã luãm o scurtã pauzã. Este ora11.00 ºi noi încã nu am început sãcoborâm cu adevãrat.

Mâncãm ceva dulce ºi bem apã, darcu moderaþie cât sã nu ne deshidratãm.Rezervele de apã sunt limitate. Nu avemdecât 3 litri de persoanã.

Începem coborârea. Fiecare dintrenoi are un sac în spate ºi unul prins deham. Eu m-am nimerit de data asta sãam 3 saci ºi constat cã din cauza greu-tãþii lor nu mã pot delonja din amaraj.Folosind diverse trucuri reuºesc sã mãdelonjez ºi încep coborârea mult doritã.Abia reuºesc sã frânez din cauza greu-tãþii sacilor. Am senzaþia cã mã frigecoarda care intrã în coborâtor, aºa decald e afarã! Îmi impun tot timpul sã numã enervez, deoarece sacii de agaþã învegetaþie sau eu nimeresc cu fundul îndiverºi copãcei destul de ascuþiþi. Pânã laurmã noi am vrut sã venim aici ºi eraclar cã e vorba de un canion de tip terende aventurã pe care nu a mai coborâtnimeni niciodatã. Suntem la capãtullumii într-un loc deosebit iar parcur-gerea lui cere eforturi.

Primul rapel are 50 m. Când ajungjos colegii mã ajutã sã manevrez saciicare m-au cam epuizat. Urmeazã opotecã îngustã de 100 m pe care mergemneasiguraþi pentru a câºtiga timp. Ime-diat îmi fuge gândul la brânele deversant din Bucegi. Da, dar în Bucegi ezãpadã acum.

Expl

os-P

apou

200

5Canion PNGCanion PNG

16 SPEOMOND • 11 • 2006

Urmãtorul rapel are tot 50 m ºi esteechipat tot dintr-un arbore secular cudiametrul de 1 m. De data asta sosirea seface în plin perete unde este echipatã oregrupare deoarece coarda freacã destulde tare. Urmeazã încã un rapel de 7 m,apoi se porneºte într-un balans destul delung care e aproape imposibil sã-l facicu sacii agãþaþi de tine. Ne hotãrâm sãpasãm sacii prin intermediul corzii derezervã pe care o agãþãm cu o carabi-nierã de coarda de coborâre (ca într-unrapel ghidat) pentru a evita cât mai multagãþarea sacilor în vegetaþie. Bineînþelescã sacii se agaþã ºi trebuie sã ne cãþãrãmîn echilibru pentru a-i debloca.

De aici începe Bab sã echipeze ºiastfel schimbã cu Tristan toatã legãturade amaraje ºi bucle care aratã ca o enor-mã ciupercã prinsã de ham. Încep sã mãocup de recuperarea corzilor, care dedata asta nu vor sã se recupereze agãþân-du-se în stâncã sau în plante. Tristan estenevoit sã se caþere la liber pentru adebloca coarda de câteva ori.

În timpul ãsta Bab coboarã aproxi-mativ 30 m ºi face un mare pendul urmatde un salt pentru a ajunge pe cealaltãparte a canionului. Acum e clar cãsuntem în Valea Ngapaena. Chiar aratãa canion. Din pãcate canionul este sec peaceastã verticalã. Dupã ce îi pasãmbananele lui Bab, cobor ºi eu entuzias-mat pentru prima datã pe ziua de azi, debalansul pe care trebuie sã-l fac dea-supra vãii de sub mine. Ne regrupãm cutoþii lângã trunchiul unui mare copac.

De aici îmi vine mie rândul sã echi-pez. Montez o buclã de coardã în jurulcopacului ºi o verigã rapidã pe buclã,blochez un fir al corzii ºi încep coborâ-rea. Sub mine nu vãd mai mult de 20 m.Am în bananã 60 m de coardã ºi mai amo bananã cu încã o bucatã de 60 m.Priveliºtea cãtre Bairaman este obturatãde un grup de nori care parcã s-a agãþatde aceastã vale pe care suntem noi.Cobor constant ºi trec de o margine pecare coarda freacã lejer. Nu am voie sãbalansez prea mult! Continui coborâreaºi am senzaþia cã nu mai ajung jos. Cândmai am 2 m pânã jos observ cã ºi înbananã mai sunt tot 2 m de coardã.Datoritã greutãþii pe care o am ºi a unuisalt scurt, ajung jos în marmitã fãrã pro-bleme. Ce noroc am avut! Dacã cascadaera mai lungã trebuia sã înnod 2 corzisau sã echipez o regrupare la numaicâþiva metri de sol!

Mã aflu într-o marmitã de 3 m dia-metru, complet seacã, dar dupã urmele

de pe stâncã se vede cã aici sunt debitefoarte mari în sezonul ploios, carepractic rod calcarul. Stânca este finisatãpe toatã suprafaþa care este în contact cumiºcãrile apei. Nu trebuie decât sã mãîntorc cu 180° ºi peisajul îmi taie rãsu-flarea. Se vede pânã jos la afluentulPoupouli ºi chiar pânã în tabãra de bazã.În fundal disting cascada Rarang ce are140 m ºi care a fost urcatã de colegii meiîn numai 3 zile cu ajutorul tehnicilor deescaladã artificialã. Peste tot apa estealbastru-turcoaz, iar calcarul este de unalb imaculat. Totul încadrat în verdelecrud al junglei. Absolut impresionant ºiinedit ca peisaj.

Nu mai pierd vremea ºi încep sãechipez o mânã curentã ºi apoi capulcascadei urmãtoare. Prima estimare estecã aceastã cascadã are aproximativ100 m cu toate cã nu îi vãd încã baza. Eclar, va trebui sã echipez ºi o regrupareîn perete, undeva. Pânã plantez spiturileîn calcarul coralian care este cam friabilºi nesigur, sosesc Bab iar apoi Tristan,ambii entuziasmaþi de peisaj, mai ales cãnorii au degajat complet cerul.

Practic avem contact direct, vizual,cu tabãra de bazã, dar ei ca sã ne vadã letrebuie cu siguranþã luneta ºi trepiedul.Bab încearcã o comunicare prin staþie ºichiar îi rãspunde cineva. În tabãrã esteagitaþie mare. Toþi papuaºii nu au fãcutnimic toatã ziua decât sã ne urmãreascãprin lunetã.

— Se uitã ãºtia la voi ca la cinemato-graf. Stau neclintiþi pe heliport ºi vã ur-mãresc fiecare miºcare, ne zice Phillipe.

— Auzi, dar chiar ne vedeþi cã totuºisuntem departe? se mirã Bab.

— Sigur cã da. Se vede perfect.Câteodatã mai dispãreþi dupã vegetaþiesau stâncã, dar pentru puþin timp.

— Ei, asta nu credeam, cã o sã dãmºi reprezentaþie azi! încheie Bab conver-saþia.

Discuþia cu colegii noºtri ne ridicãimediat moralul ºi ne dã un impulssuplimentar sã ne mai grãbim un pic cuechiparea. Încep coborârea încercând sãcurãþ de pietre ºi vegetaþie traseul. Dupã60 m mã opresc la capãtul corzii. Mai eceva pânã jos, dar îmi e greu sã mã uitacolo. De jur împrejur este un peisajdeosebit, absolut virgin! Nu rezist sã numã opresc de câteva ori ca sã îl admir.I-am pasat camera de filmare lui Babcare trage niºte cadre din coardã.

Deoarece stânca e foarte proastã urc5 m unde gãsesc o bucatã mai solidãpentru a planta 3 gujoane. Deja mã fo-

losesc de perforator pe care pânã acuml-am menajat. Deasupra stâncii este unstrat de vegetaþie de aproximativ 10 cm,gros ca o mochetã, pe care îl îndepãrtezcu ciocanul. E clar în stânca asta nu sepot planta spituri!

Dupã ce echipez regruparea care esteîn plin perete, chiar un pic aerianã, fãrãprize la picioare, continui coborârea ºiajung la baza cascadei dupã încã 30 m.Aici deja începe sã curgã apa, dar fãrã aavea un debit important. Practic amechipat o cascadã de 90 m.

La baza cascadei gãsesc un afluentcare vine de undeva din amonte. Cumunul din obiectivele noastre este ºiexplorarea peºterilor din zonã, încep sãtai potecã împreunã cu Bab pânã la unizvor situat în capul unei alte cascade de10 m. Aici deja debitul este mai mare ºiprofitãm sã facem o baie pentru a ne mairãcori. Explorãm aceasta resurgenþã, dardin pãcate apa iese dintr-o fisurã impen-etrabilã! Mai mult ca sigur este o pier-dere care vine din avenele ce se aflã susîn creastã ºi care au fost explorate înmare parte de noi. Finalul acestor avenede sus este mereu la fel: impenetrabil oriun sifon ce trebuie plonjat. Facem uncrochiu rapid ºi ne întoarcem pentru cãe deja târziu. Unde vom dormi în aceastãnoapte, trebuie sã avem ºi apã lângã noi.Aici este un pârâiaº dar noi vrem sã maicoborâm câteva cascade pentru a aveamai puþin de lucru mâine. Oricum fiindo premierã nu avem nici un punct dereper. Nu ºtim unde suntem ºi cât maiavem de coborât. Fapt pentru caretrebuie sã facem cât mai mult azi, chiardacã mâine e o nouã zi.

Expl

os-P

apou

200

5

Canion PNGCanion PNG

SPEOMOND • 11 • 2006 17

Partea orizontalã care trebuie par-cursã nu e lungã dar este suficientãpentru a ne epuiza deoarece trebuie sãfacem 2 drumuri cu cele 7 banane pecare le avem. Este ora 16.00 ºi mai avemmaxim 2 ore pânã când se va întuneca.

Tristan echipeazã urmãtoarea cas-cadã, care are o lungime de 60 m. Pe lajumãtatea cascadei este un trunchi dearbore blocat între pereþii canionului lavreo 3 m înãlþime. Acesta este martoruldebitelor fantastice care sunt în timpulsezonului ploios. Deoarece coarda freacãdestul de tare se echipeazã ºi o regrupareîn mijlocul cascadei. Canionul este tãiatperfect în calcarele coraliene ale Masi-vului Nakanai. Ai senzaþia cã eºti într-uncilindru perfect circular de culoare albã.Ce frumos ar fi fost dacã debitul ar fimãcar dublu faþã de acum! Profit defaptul cã nu echipez ºi trag mai multecadre pe camera de filmat. Ce pãcat cã nuam putut lua cu noi ºi un aparat foto!

La baza cascadei de 60 m sosimîntr-o marmitã circularã, cu un diametrude 6 m. Marmita este plinã de galeþirulaþi, finisaþi atât de fin de parcã ar fifost pe mâna unui bijutier.

Tristan echipeazã ºi urmãtoareacascadã folosind perforatorul pentru amai câºtiga un pic de timp. De fiecaredatã încercãm sã triplãm amarajele pecare le facem, prin intermediul unei buclelegate de un copac sau de o bucatã destâncã. Calcarul de aici nu este foartesolid, iar în momentul în care coboripractic nu stai decât în acest amarajrealizat în capul cascadei. Diferenþa emare faþã de speologie unde mai ai multeamaraje deasupra ta la un moment dat.Regrupãrile pe care le facem în plinperete sunt în 3 gujoane de 8 mm dia-metru cu o lungime de 12 cm. Cu câtgaura e mai profundã cu atât rezistenþaeste mai mare. Ce sã mai, aceste amarajeechipate la coborârea de canioane trebuiesã fie perfecte. Orice incident se poatetransforma aici într-o tragedie, deoareceposibilitãþile de intervenþie sunt nule!

Tristan dispare din raza noastrãvizualã ºi coboarã destul de mult catimp. Dacã este nevoit sã echipeze încão regrupare ne va prinde noaptea la bazaacestei cascade. Când coarda se slãbeºte,se resimte un ºoc destul de puternic lanivelul amarajului. Oare de ce? Rãspun-sul îmi vine de la Tristan imediat ce amcontact vizual cu el.

— Ai grijã, coarda se terminã cam cuun metru înainte de sol, aºa cã trebuie sãsari! îmi spune Tristan.

— OK, o sã-i spun lui Bab sã prelun-geascã coarda de recuperare cu încã 2 m,i-am rãspuns eu, înþelegând de fapt ce seîntâmplã.

Cascada are într-adevãr 61 m ºi tre-buie sã sari aproximativ un metru înaintesã ajungi pe sol. Sosirea este pe o plajãde galeþi într-o marmitã foarte mare.Marmita este aproape seacã deoareceapa ºi-a gãsit un loc prin care se pierdetotal. Aceeaºi morfologie a cascadei,practic o singurã verticalã, fãrã nici unprag intermediar.

Tristan încearcã sã câºtige un pic detimp ºi echipeazã urmãtoarea cascadãpânã ce eu ºi Bab dezechipãm cascadabuclucaºã de 61 m. E clar cã nu putemdormi aici deoarece aproape nu avemapã ºi oricum este periculos în cazulunei ploi urmate de o viiturã, nu existãnici un loc de refugiu!

Urmãtoarea cascadã are „numai”30 m ceea ce ne faciliteazã coborârearapidã a întregii echipe. La fiecareverticalã mai pierdem timpul ºi cupasarea bananelor prin intermediulcorzii de siguranþã. Când ajungem cutoþii jos, deja afarã e întuneric. Nici aicilocul nu e propice pentru bivuac. Sun-tem într-o marmitã, nu e spaþiu destul ºimi se pare foarte periculos. Îi propun luiBab sã coboare ºi urmãtoarea verticalã,deoarece din stânga vine un afluentdestul de puternic. Plantãm rapid 2gujoane cu 2 plachete ºi îl „trimitem” peBab în jos. Bab coboarã destul de mult,ajunge jos într-o mare marmitã, iese dincoardã ºi dispare… Dupã câteva minutese întoarce ºi ne transmite cã putemcoborî ºi noi deoarece este apã ºi a gãsitºi un loc ferit pentru bivuac.

Ura! Victorie! Avem unde sã bivu-acãm!

Pasãm cele 6 banane prin inter-mediul corzii fãrã a auzi indicaþiile luiBab care se agitã jos. Cascada are 55 mºi are în paralel cu ea o altã cascadã la felde mare ca un fel de afluent. Din cauzaasta nu se aude prea bine. Sub privirilenoastre toate bananele ajung în mijloculmarmitei, direct în apã. De asta se agitaBab. Trebuia sã le trimitem în mai multeture ºi sã le legãm ºi de coarda de cobo-râre pentru a fi scoase din traseul apei.Cum sunt atât de grele, Bab nu a pututface nimic. Noroc cã ceea ce era impor-tant este protejat de umiditate!

Coborârea este superbã, parcã am fiîn peºterã! Cu ajutorul frontalelor cu led-uri ne iluminãm traseul dar nu ºtim ce neaºteaptã jos. Aterizez în vitezã direct într-

o marmitã foarte mare (15 m diametru) ºifoarte profundã, cãci nu ajung la fundulapei. Încep sã înot, bucurându-mã deacest duº gratuit de searã. Apa nu e rece,are 18°C. Chiar dacã nu avem neoprenelepe noi este în regulã. Trebuia sã facem ºinoi o baie dupã atâta transpiraþie!

Cascada de 55 nu o dezechipãm,deoarece ne hotãrâm ca mâine sã explo-rãm ceea ce se aflã în spatele afluentuluiparalel care vine din stânga ºi care esteimpresionant ca ºi cãdere de apã.

Este ora 19.00 ºi am ajuns cu toþii josdupã o zi istovitoare. Avem 12 ore decând suntem pe coclauri fãrã oprire.Cred cã a fost una dintre cele maiobositoare zile din viaþa mea!

Comunicãm cu tabãra de bazã care aurmãrit aventura noastrã în direct prinintermediul lunetei. Cei mai impresio-naþi sunt papuaºii care pânã acumveneau doar la gura peºterii, dar nuvedeau ce facem noi acolo. Papuaºii auo fricã cultivatã din mai multe surse faþãde peºteri. Existã tot felul de suspiciunicã în peºteri trãiesc animale fabuloase ºispirite care le pot face rãu. Pe cândacum, s-au uitat toatã ziua cum noi amcoborât ca niºte pãianjeni pe peretele de900 m.

Noaptea este seninã ºi înstelatã, caorice noapte din sezonul secetos, de aicidin Insula Noua Britanie. Pierdem vreo2 ore cu amenajarea bivuacului. Nealegem un loc mai ferit pe partea stângãa vãii. Hotãrâm sã dormim în hamacurisub niºte folii de plastic. Când totul epregãtit încerc sã mã urc în hamac ºi…surprizã. Copacul de care m-am legatcedeazã ºi se prãbuºeºte peste mine.Încep sã mã zbat precum o muscã prinsãîntr-o plasã de pãianjen, ca sã ies dinîncurcãtura creatã de hamac, sacul dedormit, folia de plastic, plasa contraþânþarilor ºi corzile de legãturã. În timpulãsta Bab ºi Tristan se prãpãdesc de râs.Ce le pasã lor, ei deja au hamacul pre-gãtit pentru somn. Dupã încã o orã potsã spun ºi eu cã am terminat. Am renun-þat la plasa pentru þânþari deoarece aicinu prea sunt. Nu ºtiu din ce motiv deoa-rece suntem foarte aproape de apã.Totuºi nu am uitat sã mã ung cu sub-stanþa repulsivã pe bazã de DEET carecu siguranþã va goni toate insectele de pemine. Pânã sã adorm privesc cerulînstelat ºi ascult sunetul junglei. Sen-zaþia de libertate ºi de aventurã trãitã azicred cã o voi egala cu greu pe viitor!

Ziua de 17 februarie debuteazã cu uncutremur pe la ora 5.00 dimineaþa care

Canion PNGCanion PNG

18 SPEOMOND • 11 • 2006

ne scoalã pe toþi. Pe la ora 07.00 netrezim deoarece începe sã se facã lumi-nã. Dupã ce strângem bivuacul, ne hotã-râm sã urcãm cascada de 55 pentru aexplora resurgenþa din spatele ei. Ziuapare superbã aºa cã trebuie sã profitãmde ea. Dupã ce urcãm toþi cascada, Babporneºte într-un traverseu asigurat cu ocoardã. Într-o mânã are maceta cu careîºi taie potecã.

— Vezi sã nu îþi tai ºi coarda, cã o sãcazi numai 55 m! se distreazã Tristan.

În spatele cascadei paralele de 55 m,este o micã peºterã. Din pãcate chiar ºidupã ce am scos niºte bolovani nu sepoate trece. Totul devine imposibil destrâmt. Asta e, trebuie sã ne vedem încontinuare de coborârea de canion.

Dezechipãm cascada de 55 ºi netransportãm bagajele cãtre urmãtoareacascadã. Dupã ce încercãm sã ajungempe marginea ei pe mai multe variante, nehotãrâm sã punem coarda. Bab echi-peazã o mânã curentã lungã pânã la buzaei ºi ne dã vestea cea mare:

— Bãieþi asta e cascada cea mare.Nu ºtiu cât are, cã nu îi vãd baza, dar efoarte mare!

Bab pleacã cu tot echipamentul pe elîn prima coborâre. A echipat capul casca-dei pe partea dreaptã cum priveºti în jos,deoarece astfel se poate evita un timpcursul apei care a devenit mai importantca debit ºi oricum mai jos se sparge pe unprag. Bab dispare repede din câmpulvizual ºi nu putem comunica cu el decâtprin intermediul fluierului, pe care ºi aºamã îndoiesc cã o sã-l auzim. La câþivametri de la pornire descoperim o devierepe un amaraj natural care îndepãrteazãcoarda ºi mai mult înspre dreapta. E maiconfortabil pentru noi, dar va fi mai greude recuperat. Va trebui sã tragem maitare. Nu auzim nici un semnal din partealui Bab, iar aºteptarea nu e chiar plãcutãpe marginea acestui hãu. Sincer aº vrea sãcobor cât mai repede. Nu îmi place sãaºtept ºi oricum sunt foarte curios sã vãdcascada. Coarda se detensioneazã la unmoment dat, ceea ce înseamnã cã e liber,ºi Tristan pleacã în cel mai scurt timp. Îmiplace de el cã se miºcã repede. Aici numai avem ce sã facem, fiecare coboarã cudouã banane: una în spate ºi una legatã deham. A ºaptea bananã se goleºte oricumcã în ea sunt corzile.

Destul de rapid îmi vine ºi mie rândulsã cobor. Pornesc în coborâre cu ooarecare emoþie. Privesc în jos. Câmpulvizual îmi este obturat de perdeaua depicãturi pe care o face cascada care se

sparge pe un prag la 20 m sub mine.Înainte sã trec devierea, observ cã coardami-a ieºit singurã din carabiniera defrânã. Noroc cã niciodatã nu dau drumuldin mânã corzii care iese din coborâtor.Tocmai aici mi se întâmplã evenimentedin astea! Continui coborârea spredreapta, dar oricât m-aº feri intru direct înjetul de apã care mã udã instantaneu.Dupã ce trec de primul prag mã opresc ºimã uit în jos. Mai e încã foarte mult pânãla sol. Bab este ascuns într-o surplombã,unde de altfel este echipatã ºi primaregrupare. Nu îl vãd decât când ajunglângã el. De sus coarda pãrea cã intrã un-deva în stâncã. Regruparea e bine poziþi-onatã deoarece ne fereºte de jetul casca-dei, dar are un mare dezavantaj este totalaerianã. Nu avem deloc prize pentrupicioare. Stãm amândoi lonjaþi, spriji-nindu-ne în pedalã. Atârnãm de parcã amfi niºte saci de cartofi.

Tristan a coborât deja încã 60 m. Îlvedem undeva sub noi, iar din cauza pe-retelui ne pierdem un pic simþul verti-calei. Am senzaþia cã este pe un planînclinat, dar de fapt imediat sub noiperetele surplombeazã puternic pânã laun mare prag care iese mult în afarã.Când sã expandeze gujoanele Tristanconstatã cã în viteza în care a luatechipamentul de la Bab a uitat sã iaciocanul. Fãrã ciocan nu poate expandagujoanele pentru regruparea a doua.Încercarea de a-i pasa o bananã cu echi-pament în care este ºi ciocanul ne ener-veazã destul de tare. Folosim coarda desiguranþã care este de 8 mm diametru ºicare iese numai încurcatã din bananã.Coarda ºi banana se agaþã, se rãsucesccu coarda de coborâre, fac parcã oricepentru a nu ajunge la Tristan. În acesttimp datoritã vântului cascada începe sãcurgã pe noi, aºa cã apa ne intrã pe unde-va pe la gât ºi ne curge prin bocanci.Toatã treaba asta ºi imobilitatea în caresuntem începe sã ne creeze senzaþia defrig. De mult nu mi-a mai fost frig! Credcã de pe Aeroportul Otopeni!

Dupã mai multe încercãri ciocanulajunge la el, cam în acelaºi timp cândpicioarele noastre amorþesc total în ham.

Plec imediat ce Tristan îmi dã liber,lãsându-l pe Bab sã fileze în bananãcoarda recuperatã cu greutate dupãprima coborâre. Cea de-a doua porþiuneeste superbã. Aproape pe toatã lungimea

nu atingi peretele, aºa cã ai o senzaþie deplutire accentuatã ºi de spaþiile enormedin jurul tãu. Ãsta nu e un canion pentrucei slabi de inimã!

Regruparea a doua este echipatã peo faþã înclinatã pe care cu greu ne putemmenþine echilibrul. Imediat ce ajunglângã Tristan mã lonjez ºi încep sã iautot echipamentul de la el. Urmãtoarealungime voi coborî eu. Încep sã agãþ demine: perforatorul cu bateriile ºi burghi-ele de 8 mm, toate amarajele ºi verigile,toate buclele de coardã ºi dyneema, 2banane cu corzi, trusa de spituri ºi sãcu-leþul cu gujoane ºi parcã nu se mai ter-minã. În spate îmi pãstrez banana mea încare am camera, deoarece vreau sã-ifilmez pe colegii mei în coborâre.

Continui coborârea pe partea dreaptãa cascadei cum priveºti de sus. Deja aicicascada este sub formã de ploaie deoa-rece se sparge mai sus în mai multepraguri. Este greu sã o eviþi ºi nici nuîncerc sã balansez prea tare deoarececoarda atinge stânca în câteva locuri.Dupã 30 m mã opresc ºi hotãrãsc sãechipez a treia regrupare. Mai este multpânã la baza cascadei ºi coarda nu îmi vaajunge, în plus peretele surplombeazã ºis-ar putea sã nu pot ajunge la el când o safiu la capãtul corzii. E mai înþelept sãechipez aici regruparea. Plantez 3 gujoa-ne, le pun plãcuþe, apoi le leg prin inter-mediul unui repartitor de sarcinã realizatcu o buclã de coardã. Mã lonjez ºi le dauliber coechipierilor mei amorþiþi ºi ei larândul lor. Profit de spaþiul vizual pe careîl am ºi filmez coborârea lui Bab ºi apoicea a lui Tristan. Regruparea e largã aºacã încãpem cu toþii. Bab încearcã sãcomunice cu cei din tabãra avansatã din

Canion PNGCanion PNG

SPEOMOND • 11 • 2006 19

Marele circ al Bairamanului. În timpulãsta eu încep coborârea în a patra lungi-me. La un moment dat Bab îmi strigã:

— Opreºte-te!— De ce?— Sã nu iasã poza miºcatã.— Care pozã? Cã noi nu avem aparat

foto?— Poza pe care o fac colegii noºtri

din tabãra avansatã, care sunt cu unteleobiectiv pe versantul celãlalt! Amreuºit sã comunic cu ei prin staþie! îmispune Bab.

Asta chiar mi se pare prea mult. Nurezist ºi mã întorc, dar bineînþeles cã nuvãd nimic în jungla deasã de pe versan-tul opus. Continui coborârea ºi dupã ceintru în surplombã alunec constant în jos,fiind însoþit numai de picãturile de apã.Mã uit în jos ºi vãd solul dupã mai binede 3 ore. Aterizez la baza cascadei, udfleaºcã ºi uºor ameþit din cauza rotaþiilorcorzii. Am ajuns jos ºi abia pot sta înechilibru din cauza picioarelor care suntamorþite. Încerc sã mã miºc dar sacii caresunt legaþi de mine mã þin pe loc. Uitasemun moment de ei în euforia coborârii.

Degajez zona periculoasã de la bazacascadei ºi îmi caut un cadru cât mai bunde filmare. Acum sunt un pic mai departeºi pot privi în sus sã vãd ºi eu de unde amcoborât. Impresionant! Cuvintele sunt deprisos! Apa cade în perdele care seîntretaie pe o diferenþã de nivel de 200 m.Dacã te uiþi fix numai la cascadã, aisenzaþia cã apa parcã nu curge direct înjos ci pluteºte deasupra abisului. Nu amvãzut niciodatã un fenomen carstic aºa deimpresionant!

Când filmez mai bine, simt o miºcarescurtã sub mine. A fost cutremur. Aicisunt în fiecare zi câteva. Doar suntem peCentura de Foc a Pacificului. Bine cã nua fost mai mare. Bineînþeles cã cei doicare coboarã cã nu l-au simþit. Îl rog peBab sã coboare mai încet pentru a-l puteafilma. Cuprins ºi el de euforia rapeluluivine într-o mare vitezã în jos.

Ne îmbrãþiºãm toþi trei fericiþi de ceeace am realizat. Am coborât în premierã uncanion în Papua Noua Guinee ºi probabilcea mai mare cascadã din aceastã þarã!Cascada Poupouli are aproape 200 m!Canionul Ngapaena ne-a oferit momentedeosebite!

Totuºi nu are rost sã ne bucurãm preamult. Conform altimetrului mai avem decoborât 170 m diferenþã de nivel. Dinpãcate, dupã cum aratã relieful va trebuisã o facem pe picioare. De asta îmi era celmai fricã! Avem 7 saci grei, care ne voromorî pânã jos. Le propun colegilor meisã lãsãm 4 saci aici ºi sã coborâm numaicu lucrurile personale pânã în vale. Nusunt de acord cu mine, deoarece mâine s-ar pierde o zi cu recuperarea bagajelornoastre. Asta e. Începem sã ne târâm cubagajele dupã noi. Nu existã o potecã darnici mari denivelãri. Totul se poate facela liber. Se poate merge în picioare dacãse defriºeazã uºor cu maceta. Cel caremerge în faþã nu are decât un sac în spatepentru a avea mâinile libere. Nu maiavem contact radio cu tabãra avansatãpentru a le cere ajutorul, dar parcã nici nuvrem. De fapt nu ºtiu dacã vrem sãdemonstrãm ceva, dar dacã e aºa, estestupid! Suntem atât de epuizaþi toþi trei!

Mi s-a pãrut interminabilã coborâreapânã la confluenþa cu râul Poupouli, careizvorãºte din peºterile Rarang ºi Lali. Amajuns cu toþii epuizaþi la aceastã con-fluenþã. Porþiunea asta a fost cea mai obo-sitoare dintre toate. La un moment dat nuam mai putut cãra sacii ºi am început sã-iaruncãm pe fiecare sãritoare care trebuiadescãþãratã. Dupã câteva manevre de acestgen, ne-am dat seama cã vom distruge totce e în saci dacã continuãm aºa, faptpentru care am lãsat o parte din bagaje.Am mai fãcut un drum sã le recuperãm.

Odatã ajunºi la confluenþã se lasãcomplet întunericul. Nu ºtim cât maiavem pânã în tabãra de bazã. Poate 10min, poate 2 ore. Ne oprim sã ne odih-nim, sã mâncãm ceva, sã ne hidratãm,apoi poate vom lua decizia înþeleaptã.Lãsãm din nou niºte bagaje acolo ºi nuluãm cu noi decât strictul necesar. Vremneapãrat sã ajungem în tabãra avansatãunde sunt 6 colegi de-ai noºtri care neaºteaptã. Tabãra este situatã pe malulopus, deci va trebui sã traversãm ºi râulcare este rapid ºi cu un debit considerabil.La starea de epuizare ºi deshidratare încare suntem nu cred cã mai putem faceînnot în ape repezi ºi cu un sac de minim15 kg în spate. Dar nici un bivuac înjunglã nu mai vrem sã facem. Pornim ladrum cu ideea cã tabãra este aproape ºinu ne mai gândim la alte variante pesi-miste. În 20 min ajungem în tabãrã, dupão reprizã de emoþii cu ocazia trecerii râu-lui Poupouli. Întâlnirea cu colegii noºtrieste emoþionantã. Îmbrãþiºãri, strângeride mânã ºi felicitãri din partea lor.

— Aþi fãcut o treabã extraordinarã!ne felicitã Marc.

— Am fost tot timpul cu gândul lavoi, ne spune Fabrice

— Dacã aveaþi vreo problemã, nuºtiu care ar fi fost posibilitãþile reale deintervenþie, nu ezitã sã ne spunã Rafi.

— Sunteþi obosiþi? Pãi aventurã aþivrut, aventurã totalã aþi avut! se maiaude un coleg de-al nostru

— Crezi cã se poate merge sãptã-mâna viitoare cu clienþi în canionul ãsta?se distreazã altul.

Atmosfera este foarte caldã aici înmijlocul junglei ecuatoriale din MasivulNakanai. Aºa de tare ne-a remontatîntâlnirea cu ei, cã pornim imediat pentrua recupera sacii lãsaþi la confluenþã. Defapt totul nu depinde decât de moral ºivine numai din creier. Toate resurseleastea nebãnuite nu se aflã decât în noi.Trebuie doar sã ºtim sã le scoatem laluminã ºi sã le exploatãm.

Canion PNGCanion PNG

20 SPEOMOND • 11 • 2006

Delimitat de lemnele unite într-un gard strîmb rãsfirat pestemovile, drumul nostru se o-

preºte în faþa unui negru nesfîrºit. Rouanopþii strãluceºte în lumina farurilor pefirele de iarbã legãnate de adiereavîntului, sfidînd încremenirea paielordin cãpiþele vecine.

Cîteva umbre ne întîmpinã ºi-nmoleºeala clipei înnoptate de sfîrºit deseptembrie ne lãsãm greu în îmbrãþi-ºarea lor. ªi ne simþim deodatã acasã.

Sîntem primiþi ca la curþile marilorprinþi, cu mãmãliga lui Cristi aburindã,brînza asprã ºi stropealã de palincã de laViorel. Bucuria revederii cu vechii pri-eteni ne face sã uitãm pentru un timp deobosealã. ªi povestim ºi ne sorbim dinpriviri, ºi-am vrea mai mult ºi tot maimult… Noaptea ne scãpã printre degeteºi-n ceas tîrziu, rãpuºi, ne strecurãm însacii de dormit. În spatele ochilor de-acum închiºi, toarcem din caierul viselorimagini ce-au trecut, imagini ce-au sãvie.

Am revenit în Groapa Ciurului ani-maþi de un vis mai vechi: TRAVERSA-REA. De la intrarea amonte din dolinãpînã la ieºirea aval în Izbucul Topliþa deRoºia. Inclusiv cele opt sifoane… Visdospit preþ de douãzeci de ani, ani trecuþipeste trupurile noastre, dar nu ºi pestejindul nostru de aventurã. Sãrutul priciarîn pãdurea adormitã. Logistica pretenþi-oasã, material numeros, decizii luate încomun. Poezia nu-ºi mai are locul aici.Abia mai tîrziu, în galeriile meandrateumezite de lacrimile pãmîntului.

Într-o caravanã jovialã, exploratori ºisusþinãtori de exterior se îndreaptã spreintrare. Odatã înghiþiþi de tenebre, simto miºcare de flux-reflux între echipa ceo formãm ºi egoul personal. Amintirileînvãluie, trãiri de pe vremuri se întretaiecu voci din prezent. Alunecãm pe razaaventurii nou dimensionate. Galeriile

înguste, cascadele, sãlile cu prãbuºiri,sãritorile, canistrele… Trãim visul…Alaiul se opreºte în faþa primului sifon.Ne reflectãm în oglinda apei. Oglindaapei reflectã contururi ºi umbre. Re-flectãm…

În bananã am deja un acumulatormare, unul mic ºi butoiaºul etanº cucîteva baterii ºi ciocolãþi. Ar mai fi locpentru cîþiva bolovani. Ridic privirea întavanul galeriei ce se apleacã peste su-prafaþa apei. În spatele acelei oglinziîntunecate, Mihai strãbate într-o altãdimensiune unduiri tulburi cãutînd tre-cerea. Tavanul poartã umbrele noastrearuncate de luminile plãpînde ale lãm-pilor. Este aproape liniºte. Numai gîndu-rile zumzãie.

Revin la bananã. Înghesui un bolo-van de cîteva kilograme între acumula-tori. Cam greu bagajul acum. Dar poatecã în apã va fi exact lestul necesar…

Cîteva clipe, diferenþa între aici-acum ºi acolo-apoi. Clipe dilatate de

flamura imaginaþiei. Clipe care trecrelativ rapid ºi pe care nu ne putem îm-piedica sã le povestim ca pe o aventurãde dimensiuni interstelare… Sîntem nudeparte de limitele personale. Totul sedilatã. Adîncimea respiraþiei, pulsul întimpane, ochii în aviditatea lor de asurprinde toate momentele posibile…

Butelia, ar trebui sã o prind cumvape lîngã bananã, într-o poziþie care sãpermitã detentorului sã ajungã comod lanivelul gurii. Conþinutul ei face legaturã.Între aici-acum ºi acolo-apoi.

Au trecut douãzeci de ani. Parcursulde la intrare ºi pînã la sifoane a fostpresãrat cu feþele celor ce se aventurauatunci alãturi de mine în farmecultenebrelor Ciurului… Voci rãsar încã dedupã stalactite, din galeriile afluenþilor.Linguriþele reflectã încã ecoul acelordrumeþi apocaliptici…. Întunericul îireinvie: Mihai Dudnic, Vali Neagu, GabiHalasi. Ne privesc de dincolo de tot ceºtim. Trãiesc aventura cu noi…

TraversareaCiurului

Foto Andrei Posmoºanu

Andr

ei P

OSM

OªA

NU

Participanþi:Cristian LASCU, Viorel LASCU, Dragoº PETRESCU, Florin BACIU, Mihai BACIU, Dumitru PEGULESCU,

Rajka GÉZA, Daczo CSABA, Valeriu LIPCANU, Andrei LASCU, Andrei POSMOªANU

SPEOMOND • 11 • 2006 21

Nu rezist tentaþiei ºi rup o bucatã dinciocolata pregãtitã de Viorel. Dulceaþa eiîmi întãreºte vrerea ºi energia zaharoasãîmprospãteazã rezervele sleite de efortulsusþinut de pînã acum. Valeriu se pregã-teºte sã se scufunde. Privim cu toþii ºi-irespectãm încercarea cu sufletele încor-date. Nu reuseºte. Emoþia ºi decepþia îimarcheazã faþa conturatã de masca descufundare. Nu se spun multe cuvinte.Doar puþine ºi pline de cãldurã.

Îmi vine rîndul…În fiecare joi mergeam la bazin la

antrenamentul de scufundãri. La adîn-cimi de cinci-ºase metri încercam sãtrecem printre ºicane, sã recuperãmmasca de scufundare, sã parcurgemdistanþe cît mai lungi. Totul în apnee.Urmãrind sã rãmînem calmi, sã fimlogici ºi atenþi.

Vara mergeam la mare – scufundãridupã scoici, scufundãri dupã peºti,scufundãri…

Experienþele repetate trasau limitele.În acea varã am hotãrît sã mã avînt însifoanele de la Topliþa de Roºia, capãtulaval al Ciurului. Studiasem însemnãrilelui Halasi care trecuse deja aceste si-foane. Am optat pentru apnee. VladiDudnic m-a acompaniat. Aveam sã esca-ladãm o cascadã pe unul din afluenþiidintre sifoane. O frumoasã experienþãlimitã.

Detentorul funcþioneazã. Sînt foartegreu pe mal, relativ uºurel în apã. Mascade scufundare se abureºte. O spãl. Ofixez pe faþã. Aprind lampa electricã.Deodatã mã simt ºtiucã. Sau poatesomn. Ba chiar biban, vidrã, delfin.Remarc cum nivelul apei întretaie sticlavizorului. Simt o rãcoare în regiunearinichilor, a plãmînilor, a umerilor, acefii. Neoprenul s-a umplut acum cuapã. Respir o datã prin detentor. Bolbo-rosesc ca o pungã spartã. Nu vãd decîtumbre roºietice, maronii. Mîna nu lasãfirul ghid sã scape. Este esenþial! Totuldispare în plan secund. Memoria înce-teazã deodatã sã zgîndere atenþia. Numai existã decît aici-acum. Este infinit.Infinitul mic. Al creierului, al adrenali-nei. Gesturi rutinate, planificate denenumãrate ori, devin gesturi noi,nemaiîntîlnite. Mã reîntîlnesc cu ceva-cineva cu care am complicitate. Tulbu-reala din jur e ca o crisalidã. Nu ºtiu cumîmi joacã inima. Înaintez ca un cosmo-naut teluric, cu miºcãri adecvate ambi-entului. Mã simt „caracatic” de bine.Sub apãsarea tavanului care se afundã înadîncime, cu mîna pe firul ghid, cu

picioarele pe pietriºul de pe fundul si-fonului strãpung moleculara apã aCiurului ºi în scurt timp suprafaþa apeise deschide fãcînd loc unui spaþiu virginpentru mine. Pentru mine, cãci în aceas-tã aventurã, dilatat, devin singur. Bã-trînul ºi marea…

În apnee nu auzi bolboroseala aeru-lui din detentor. Urechile vibreazã ritmicºi apãsat în bãtaia pulsului. Gîtul trans-mite încordãrile gestului de compensarea presiunii, micul declic al timpanului larealizarea egalizãrii marcînd dreptul dea cobori în adîncime. Dinþii nu preseazãîncrîncenat muºtiucul detentorului cipoate doar clãnþãne de frig. ªi poate deteamã. Încercarea este trecerea la act. Unamestec de voinþã ºi nevoie de a demon-stra cã pot. Desigur, mie. Existã doar oieºire. O ieºire care trebuie sã fie altadecît intrarea. ªi dacã ieºirea asta nuvine cînd rezerva de aer e la o treime, numai existã decît intrarea. Care devineieºire. Neplãcut calculul ãsta. Darecuaþia devine teoremã. Pledez pentruieºirea ieºire.

Situaþia se repetã, morfologia spa-þialã variazã în limite reduse. Întrepasajele scufundate, tavanul se îndu-plecã de rãtãcirea noastrã în mãruntaieletainicului munte ºi ne permite ieºirea.De trei ori plonjam în apa rece ºi tulbureºi tot de trei ori ieºim din nou la aer.Întîlnim echipa celor urcaþi din aval,Géza, Csobi, Andrei Lascu. Traseu cugalerii înalte, cu concreþiuni ºi galerii deafluenþi. Spinãri împovãrate suplimentarcu echipamentul de scufundare. Ropotuldevine tãcere. Nu se mai spune aproape

Andr

ei P

OSM

OªA

NU

nimic. Oboseala începe sã se facãsimþitã. Ne pregãtim de scufundare.Ultimele cinci sifoane se succed pe odistanþã micã. Le trecem fãrã pauzã.Culoarea pietriºului devine pãmîntie,rãcoarea aerului e exterioarã. Ochiicautã lumina solarã. Nu e.

Am ieºit împreunã în frigul nopþii peterminate.

Împreunã, cãci pentru împreunã afost visat visul.

Dragoº „Guºã” PETRESCU

Andr

ei P

OSM

OªA

NU

Traversarea CiuruluiTraversarea Ciurului

22 SPEOMOND • 11 • 2006

Andr

ei L

ASC

U

Andr

ei P

OSM

OªA

NU

îmi redã încrederea în puterile proprii. ªiastfel, poate voi reuºi sã explorez acelelocuri numai de mine ºtiute… Mãrtu-risesc cã mai visez la ele.

Dar dupã ani ºi ani suntem aceiaºi,puþini ºi încã încrâncenaþi pe baricadelesenzaþiilor pe care le-am trãit de atâteaori ºi parcã vrem sã le trãim la nesfârºit.(Lupul îºi schimbã blana, dar nãravulba, Guºã.) Speologul se naºte odatã cudescoperirea primilor metri de peºterãnecunoscutã, ºi trãieºte cu dorinþa per-manentã a retrãirii momentului. Pe uniiîi duce cursul vieþii în alte direcþii, alþiine opunem destinului pentru a rãmânelângã prima dragoste. Restul este poe-zie… Dar foarte important este cã amrãmas oameni…

Sã nu credeþi cã în scurtele meditaþiice mã însoþesc prin parc, în drum spre

institut nu mi se umezesc ochii recapi-tulând mental acest scurt timp petrecutîmpreunã. Ne-am adunat ºi am realizatceea ce altãdatã nu s-a reuºit în ruptulcapului: am format o echipã. Totdeaunam-am gândit în echipã, chiar dacã nuîntotdeauna am reuºit sã mã integrez. Euîn cele douã zile nu am auzit un reproº,un cuvânt critic la adresa cuiva, o ceartã.ªi asta a fost posibil pentru cã fiecare afost acolo în primul rând cu sufletul.

M-am întors acasã foarte bine dispuscel puþin din urmãtoarele motive:- am avut senzaþia cã am fost util

altora (chiar dacã realitatea este cãnu am fost povara altora);

- am verificat o parte din noile echipa-mente ce s-au dovedit bune;

- am reluat acele cãlãtorii subterane caspeolog scafandru;

- am cunoscut un tânãr deosebit carerealmente m-a impresionat (Andrei).

- m-am întâlnit cu vechi prieteni într-o conjuncturã necompetitivã, decolaborare, de complementaritate.ªi încã ceva.O întâlnire în peºterã: Andrei Lascu

ud ºi îngheþat de atâta aºteptare, CristiLascu tocmai ieºind din sifon. Tatãl ºifiul. De atunci mã tot întreb ce au simþitaceºti oameni acolo sub pãmânt. Trebuiesã fi fost ceva extraordinar.

O cugetare poate arhicunoscutã, darpe care eu o consider inventatã de mine:„esenþial în viaþã e lupta ºi nu victo-ria”… Victoria, succesul au un gust dul-ceag efemer ºi trecãtor, ceea ce rãmânesunt trãirile ºi relaþiile interumane.

Ar fi bine sã ne mai întâlnim.Cred cã întrebarea este cine sunã

adunarea pentru urmãtoarea expediþie…

Rajka GÉZA

M ã simt ca picatura de lacapãtul unei firave stalac-tite: se formeazã, se rotun-

jeºte, îºi ia alura aerodinamicã pentruviitorul implacabil… Iar dupã acel efortde genezã inevitabila cãdere urmatã deo împrãºtiere în mii de particule cu iz deapã…

La plural: aºa ºi noi ne adunãmzburãm în astronava visurilor noastre ca,mai apoi sã aterizãm în cotidianulcenuºiu sumbru ºi fãrã rost ce ne încon-joarã.

Aºa cum spunea ºi Cristi, ºi el ºi euam venit la institut sã facem speologie.ªi ne-am trezit într-un sistem care uneorinu are nimic de-a face cu speologia dinaccepþiunea noastrã. ªi pentru cã noi totmai vrem speologie, turele de acest genne redau dorinþa de viaþã. Mie cel puþin

Traversarea CiuruluiTraversarea CiuruluiC

arm

en A

VRAM

SPEOMOND • 11 • 2006 23

Cetãþile Rãdesei, situate în bazinulsuperior al Someºului Cald, înpartea de nord a Masivului Bihor,

sunt considerate a fi unul dintre cele maicunoscute ºi atractive fenomene carsticedin Munþii Bihor. Tunelul natural gigan-tic, reminiscenþã a unei peºteri odinioarãmult mai vaste, luminatã prin interme-diul a numeroase ferestre, canioanelesituate la intrarea ºi ieºirea din peºterã,ponoarele sau lapiezurile, conferã peri-metrului o notã aparte de pitoresc ºifarmec.

Explorarea speologicã a regiuniiiniþiatã de Adolf Schmidl (1863), conti-nuatã de cercetãrile lui Gyula Czárán(1903), urmate de cele ale lui Jeannel ºiRacovitza (1929) ºi continuate la nivelulanilor 1950 - 1960 de cãtre o echipã con-dusã de M. Bleahu (Bleahu et. al 1976)au fost definitivate de cele întreprinse demembrii Clubului de Speologie „Z”Oradea: Vãlenaº et. al (1977), Vãlenaº(1978) ºi Damm, Moréh (1997).

Cercetãrile geologice efectuate înbazinul superior al Someºului Cald aufost sintetizate de Ianovici et. al (1976),respectiv Bleahu et. al (1985). Inves-tigaþiile au relevat existenþa unui gra-ben amplasat între homoclinul Padiº -Cãlineasa la sud ºi tafrolitul Vlãdesei lanord, peste care se suprapun parþial de-pozitele werfeniene ale solzului deSebiºel din cadrul Pânzei de Ferice.

Din punct de vedere litologic zonastudiatã relevã o alternanþã de calcare ºiroci siliciclastice (predominant gresii)Jurasic inferior - Cretacic inferioare,aparþinãtoare Unitãþii de Bihor (fig. 1).

Perimetrul cercetat este situat întreconfluenþa Pâului Rãdeasa cu ValeaCuciulat la est, depresiunea Vãrãºoaia lasud, ºaua valea Rea la vest ºi PârâulFeredeu la nord, acoperind o suprafaþãtotalã de cca . 1 kmp. Privit în ansamblu,relieful este domol, în zonele cu substratnecarstificabil, dar este brãzdat de nu-meroase vãi adânci, adesea de tip canion

în zona carbonaticã. Axul perimetruluieste reprezentat de cãtre Pârâul Rãdeasa,un curs de apã firav, care se alimenteazãdin zonele mlãºtinoase ºi micile izvoaresituate la nord de Vãrãºoaia, în apropierede cumpãna de ape dintre Someºul Micºi Criºul Negru.

Pârâul Rãdesei, dupã un parcurssubaerian de cca. 400 m efectuat pe unsubstrat format predominant din gresiicuarþoase Hettangian - Sinemurianinferioare, pãtrunde în calcare recifalealbicioase Oxfordian - Tithonice (cal-care de Farcu).

Contactul tectonic dintre gresii ºicalcare coincide cu primul punct de cap-tare a vãii prin Ponorul Rãdesei, urmatde un traseu subteran de cca. 70 m în

Cetãþile RãdeseiPaul-Erik DAMM • Administraþia Parcului Natural Apuseni, „Z” Oradea

Alex

andr

u SZ

UH

AI

24 SPEOMOND • 11 • 2006

linie aerianã, marcat de 2 sifoane scurteºi 2 afluenþi temporari de stânga cudebite insignifiante. Apele reapar prinPeºtera Izbucul Rãdesei (Q med = l0 l/s), ca dupã un parcurs de numai 60 mîntr-un canion format prin prãbuºireatavanului peºterii, sã disparã sub im-punãtorul portal amonte al CetãþilorRãdesei.

Pârâul Rãdesei urmeazã apoi untraseu subteran de 260 m lungime dupãcare reapare la zi printr-un canion scurt,dar deosebit de spectaculos. Pe parcurspârâul subteran recepþioneazã 4 afluenþi(unul de stânga ºi trei de dreapta) ºi auloc numeroase pierderi în albie aleapelor, care ulterior se regãsesc într-unizvor situat la 15 m aval de canion. Înperioadele de etiaj ultimul sector alCetãþilor Rãdesei este inactiv.

Ultimul tronson de 200 m lungimeeste marcat de confluenþa cu PârâulFeredeului ºi un izvor carstic situat înversantul stâng al acestuia din urmã ºise încheie prin confluenþa cu PârâulCuciulat, punct în care se formeazãSomeºul Cald.

Din punct de vedere speologic re-marcãm douã subunitãþi ale aceluiaºisistem carstic. Sistemul Rãdeasa înamonte ºi Cetãþile Rãdesei în aval.

Cetatile RadeseiCetãþile Rãdesei

SPEOMOND • 11 • 2006 25

Sistemul Rãdeasa a luat naºtere princaptarea pârâului omonim prin Ponorulde la Rãdeasa (L = 18 m, D = 11 m), ocavitate insurgentã terminatã în dreptulunui sifon la cota -8 (fig. 2). Dupã unparcurs subacvatic neexplorat de cca.5m se ajunge în P. de la Rãdeasa (L =177 m, D = 10 m), o cavitate formatãdintr-un curs activ dezvoltat pe diaclazãîn segmentul amonte, respectiv pe faþade strat în segmentul aval, deasupra

cãreia se situeazã un prim nivel superior(fosta P. Diaclazei) ºi o salã suspendatãaparþinãtoare nivelului superior 2.Joncþionarea resurgenþei (Izbucul de laRãdeasa) cu preaplinul fosil al acestuia(P. Diaclazei) ca urmare a unei dezob-strucþii, a dat naºtere actualei Peºteri dela Rãdeasa (fig. 3).

La 60 m aval de P. de la Rãdeasa sedeschide celebrul portal al CetãþilorRãdesei având 7/15 m (foto 1). Peºtera

Cetãþile Rãdesei (fig. 4) este formatãdintr-o galerie principalã maiestuoasã,a cãrei lãrgime depãºeºte adesea 10 miar înãlþimea 20 m ºi este parcursãlongitudinal de Pârâul Rãdesei, largluminatã de cele 5 intrãri superioare(foto 2). La galeria activã se racordeazã4 afluenþi dintre care doi au reþele degalerii proprii, bine dezvoltate. Înambele cazuri apele provin din ponoareevidenþiate în teren, situate la distanþede pânã la 100 m de axul galeriei (ex.Ponorul cu Lemne - fig. 5).

Deasupra cursului activ se regãsesc2 nivele superioare fragmentare. Primuldintre ele este o reþea labirinticã de tu-buri freatice, situatã la 8-10 m faþã denivelul actual al cursului subteran, iarcel de-al doilea la peste 20 m. Dimen-siunile galeriilor din cadrul niveluluifosil 2 sunt mult superioare celor dinnivelul fosil 1, forma actualã fiindrezultatul remodelãrii vadoase a unorgalerii formate în regim înecat ºi alprãbuºirilor masive.

Nivelul fosil 1 este format dintr-oreþea de tuburi freatice cu diametrulmediu de 1 m, cu o largã extindereorizontalã. Cea mai mare parte a acesteireþele a fost decapatã ca urmare aadâncirii treptate a galeriei inferioare

Cetatile RadeseiCetãþile Rãdesei

26 SPEOMOND • 11 • 2006

actuale. Reþeaua de tuburi denotã oetapã intermediarã de curgere în regimînecat, intercalatã între 2 perioade decurgere cu nivel liber, fapt deosebit deinteresant, evidenþiat ºi în cazul peº-terilor din Pârâul Vacii (Damm, inpress), situate în imediata apropiere.

Punctul final al Cetãþilor Rãdesei(L = 862 m) se gãseºte la cota de -44 m,la capãtul unei galerii descendente, frag-mentatã de numeroase cascade, înpunctul de trecere spre un scurt canionformat prin prãbuºirea tavanului peº-terii.

În concluzie, putem afirma cãCetãþile Rãdesei reprezintã un sistemcarstic aflat într-o fazã înaintatã aevoluþiei. Aspectul actual este rezultatulseparãrii prin prãbuºire a unei cavitãþiunitare. Evoluþia cavernamentului estemarcatã de etapele de captare în subte-ran ale Pârâului Rãdesei, din pãcate doarfoarte greu evidenþiabile în teren datoritãdecapãrii eroziv – corozive a perime-trului de insurgenþã. Putem totuºi decelao primã etapã de formare în regimînecat, înlocuitã rapid de una cu regimliber de curgere, care a dat naºterenivelului superior al P. Cetãþile Rãdeseiºi cu anumite rezerve, a sãlii superioaredin P. Rãdeasa.

Concomitent în regim înecat decurgere, a început formarea unei reþelede tuburi freatice, etapa fiind întreruptãbrusc de o creºtere a potenþialuluihidraulic alãturi de cea a debitelor dinzonã. În aceste condiþii ia naºtereactuala galerie principalã a CetãþilorRãdesei, al cãrei aspect actual va fidefinitivat ulterior în mare mãsurã deprocesele gravitaþionale.

În momentul de faþã un al 4-leanivel al reþelei se gãseºte în plinãformare, punctul de descãrcare alapelor infiltrate pe parcursul subteranal Cetãþilor regãsindu-se în izvorulsituat în aval de cavitate.

La lucrãrile de teren care au condusla întocmirea acestui material au parti-cipat: Paul Damm, J. Zih, Katalin Zih-Perényi, L. Pusztai, Sz. Szûcs, T. Biróºi C. Pop. Fotografiile au fost realizatede Alexandru Szuhai.

Bibliografie:BLEAHU M., DECU V., NEGREA

ªT., PLEªA C., POVARÃ I., VIEH-MANN I. (1976) – Peºteri din Ro-mânia, 414 p. ed. ªtiinþificã ºi En-ciclopedicã, Bucureºti

BLEAHU M., BORDEA J., MANTEAG., CIOFLICÃ G., ªTEFAN A.,POPESCU A., MARINESCU F.,BORDEA S. (1985) – Harta geolo-gicã a României – Foaia Pietroasa,ed. IGG. Bucureºti

CZÁRÁN Gy. (1903) – Kalauz Bihar-füredi kirándulásokra, 262 p. ,Beiuº

DAMM P.,MORÉH K. (1998): Dateinedite despre peºterile din bazinulSomesul Cald, Munþii Carpaþi, nr.10, pp. 86-95, Bucureºti.

IANOVICI V., BORCOS M., BLEA-HU M., PATRULIUS D., LUPU M.,DIMITRESCU

R., SAVU H. (1976) - Geologia Mun-þilor Apuseni, 631 p., ed. Acade-miei, Bucureºti.

SCHMIDL A. (1863) – Das Biharge-birge an der Grenze von Ungarnund Siebenbürgen, ed. Verl. Försterund Bartekmus, Wien.

VÃLENAª L., BLEAHU M., BRIJANP., HALASI G. (1977) – Inventarulspeologic al Munþilor Bihor, Nym-phaea, vol. V, pp. 209-335, Oradea

VÃLENAª L. (1978) – Someºul Cald1977, bul. CCSS, vol. 2, Bucureºti

Alex

andr

u SZ

UH

AI

Cetatile RadeseiCetãþile Rãdesei

SPEOMOND • 11 • 2006 27

Una dintre principalele atracþiituristice din Munþii PãdureaCraiului o reprezintã pitoreasca

Vale a Videi, care recent a devenit ozonã principalã de lucru a Clubului.Începând din vara anului 2004 o echipãa SCC îºi îndreaptã atenþia în moddeosebit spre sistemul carstic al peºteriide la Stanul Cerbului, explorat în prea-labil de CS Czárán Gyula din Tinca(bazinul median al Vãii Videi, versantulstâng). Impresionantul portal al peºterii,mãrimea galeriilor, sifoanele largi,activul permanent care parcurge cavita-tea, lasã ideea unei vaste reþele de galeriiîncã neexplorate. Peºtera de la StanulCerbului este o cavitate exurgentã ºi afãcut obiectul a mai multe studii (S.Mátyási ºi L. Mátyási 2005). În vedereacontinuãrii explorãrilor din cadrul sis-temului carstic, ne-am concentrat atenþiaasupra segmentului superior al acestuiaprin efectuarea a numeroase ture deprospecþiune, atât la suprafaþã cât ºi îninteriorul lucrãrilor miniere din peri-metru. Ca urmare a acestor investigaþiia fost descoperitã Peºtera din MinaCerbului, o importantã cavitate parcursãde un curs activ, care, cu toate cã nu aufost încã efectuate marcãri cu trasoriecologici, datoritã debitului activelor ºia distanþei relativ mici, presupunem cãse dreneazã spre Peºtera Stanul Cerbului.

Istoricul descoperirilor• În vara anului 2002 o echipã condu-

sã de Bálint Horváth identificã posi-bilitãþile de continuare a peºterilor dela Stanul Cerbului. Tot atunci Bálintcaþãrã în nivelul superior al peºterii.Tot aici îl întâlnesc pe Victor, peatunci încã membru Speleoteam.

• În anul 2004 lucrãrile sunt reluatede echipa Victor Ursu ºi TamásBruncsák .

• Noiembrie 2004 – aceeaºi echipãîmpreunã cu Miºu Teuºdea descope-rã Peºtera din Minã. Mica fisurã înperetele galeriei miniere dãdea accesîntr-un puþ de 7 m care aparent seînfunda.

• Decembrie 2004 – aceeaºi echipã,împreunã cu Ovi Lar, revine în minãcu scule de derocare. Din cauzazãpezii mari accesul a devenit aproa-pe imposibil. Victor ºi Tamás desco-perã ºi decolmateazã prima strâm-toare care dã acces în cel de-al doileapuþ de 3 m, dupã care, o altã strâm-toare în roca vie, pãrea de netrecut.

• Februarie-martie 2005 sunt efectuateîncã 2 ture de derocare, speologiifiind încurajaþi de puternicul curentde aer din acea diaclazã (participã:Ioan „Foka” Czibulák, Bea Czibulák,Adrian Kondács).

• Aprilie 2005 Dan Pitic ºi Ursu Victorforþeazã strâmtoarea pe care reuºescsã o depãºeascã. Pasajul dã acces lao galerie relativ largã, care se afla labaza unui sistem de trei hornuriparalele înalte de 8 m. Puþin dezamã-giþi cei doi identificã urmãtorulpunct de derocare.

• Mai - iunie 2005 – încep lucrãrile laPeºtera de la Stanul Cerbului. Suntcartate hornurile ce dau acces înnivelul superior al peºterii. În timpulescaladei Attila Czumbil gãseºte ogalerie largã, având cca. 40 m înãlþi-me ºi sunt identificate noi puncte deexplorare. Se recarteazã nivelulsuperior al peºterii ºi se echipeazãintrarea în peretele portalului. Parti-cipã: Attila Czumbil, Luci Nistor,Cristian Maghiar, Ana Lazãr.

• 18-19 iunie 2005 – reîncep lucrãrilede derocare în minã. Se pare cãsuntem în tavanul unei galerii mari.Se realizeazã o cartare de suprafaþãîn ideea poziþionãrii exacte pe hartã

a izvoarelor, a drumului forestier, aminei ºi a peºterii din zona vãii doli-nare Hârtoapele Cerbului.

• 26 iunie – lucrãri de derocare lastrâmtoare.

• 11 iulie – este trecutã strâmtoarea ºise descoperã o salã largã, de conflu-enþã, cu dimensiunile aproximative30×40×5 m, cu 2 active semnifi-cative. Activul 1 izvorãºte din sifo-nul din partea de nord a sãlii. Activul2, ceva mai mic ca A1, strãbatepeºtera pe aproximativ 100 m, ex-plorarea fiind baratã de un barajstalagmitic. Membrii nefiind dotaþicu suficiente resurse de iluminathotãrãsc sã continue cu altã ocazieexplorãrile (participã: Ursu Victor,Dan Pitic, Atilla Czumbil, Cristian„Maniacu” Maghiar si Ana Lazãr).

• 18 iulie – Tamás Bruncsák si VictorUrsu revin pentru a continua explo-rãrile. Descoperã ºi escaladeazã unhorn larg pe cca. 30 m înãlþime ºireuºesc sã treacã terminusul anterior,descoperind 20 m de galerii ºi unsemisifon plonjabil.

• 24 iulie – se carteazã peºtera ºi seidentificã punctele de abordare asifonului final (Miºu Teuºdea, TamasBruncsák, Victor Ursu).

Descrierea CavitãþiiIntrarea în Peºtera din Mina Cerbului seaflã la aproximativ 70 m distanþã faþã deintrarea în lucrarea minierã de pe valeadolinarã Hârtoapele Cerbului (vr. st.Valea Vida). Peºtera are 360 m lungimeºi o denivelare de 55 m (-50; + 5).Accesul în cavitate se face din lucrareaminierã, prin care s-a exploatat unicalentilã de bauxitã din zonã, printr-ofereastrã situatã la aproximativ 1,5 mînãlþime faþã de podea. Dupã coborâreacelor 7 m ai puþului de acces, a unei

Peºtera din

Mina CerbuluiPlatoul carstic Rãcaº, Munþii Pãdurea Craiului

Victor URSU, Tamás BRUNCSÁK • „Cristal” Oradea / VidaTeam

28 SPEOMOND • 11 • 2006

sãritori de 3 m, traversarea unei strâm-tori de 4 m, urmatã de o porþiune mailargã, ajungem la gura puþului mare.Verticala are o adâncime de 35 m ºi sedeschide în tavanul Sãlii Mari, formatãla confluenþa a 2 cursuri active. În parteanordicã a sãlii se remarcã ochiul mare(4-5 m diametru) al sifonului nr. 1.Activul ce izvorãºte de aici se pierdedupã parcurgerea a circa 15 m într-unsifon impenetrabil. Tot în acest sifon sepierde ºi activul nr. 2 care parcurgeramura sudicã a peºterii pe o lungime de100 m provenind din sifonul nr. 2, demici dimensiuni, dar totuºi plonjabil.Deasupra acestui sifon se deschide unhorn de 40 m înãlþime cu mici lateralefosile, destul de slab concreþionate. Înpartea superioarã a hornului s-a desco-perit o cascadã, de aproximativ 10 mînãlþime, ce pare sã reprezinte vecheaintrare a peºterii. Dupã redactarea date-lor topografice a reieºit cã aceastã intrarese aflã în extremitatea sud-vesticã adolinei din faþa lentilei de bauxitã.

BibliografieRUSU T. (1988): Carstul din Munþii

Pãdurea Craiulu – pe urmele apelorsubterane, 254 p., ed. Dacia, ClujNapoca

SPEOMOND • 11 • 2006 29

IstoricAvenul Berger a fost descoperit în 24mai 1953 de Jo Berger. În urma explo-rãrilor ºi cartografierilor din 1954devine cel mai adânc aven din lume cuo cotã atinsã de -740. În 1956, în Bergereste atinsã pentru prima datã în istoriaexplorãrilor speologice cota -1000 mîntr-o peºterã. Dar avenul continuã ºi seajunge pânã la cota -1122 m la oglindaprimului sifon. Recordul de cel maiadânc aven din lume este deþinut pânã înanul 1963, când este preluat de SistemulPierre-Saint Martin. Avenul Berger afost scena desfãºurãrii marilor expediþiispeologice din anii 1950-1960.

Berger-ul mai este cunoscut ºi dreptcea mai frumoasã cavitate din Alpiifrancezi. De fapt, francezii spun cãacestui aven nu îi lipseºte nimic ºi deacest lucru cred cã s-au convins ºi cei 16membrii ai expediþiei române. Existã înacest aven porþiuni cu adevãrat superbe,atât prin grandoare, cât ºi prin frumu-seþea speleotemelor, cele mai des întâl-nite fiind stalactitele fistulare, deseori culungimi de peste 2 m.

Avenul Berger a fost scena desfã-ºurãrii marilor expediþii speologice dinanii 1950-1960, atât prin numãrul par-ticipanþilor, cât ºi prin cantitatea demateriale utilizate.

Datorita renumelui pe care îl are,avenul atrage anual zeci de speologi dinîntreaga lume, dintre care numai câþivaajung pânã la cota finalã.

SituareSistemul Berger este situat în MasivulVercors, Franþa, mai exact în lapiezurilede pe platoul Sornin, la o altitudine de1460 m.

Sistemul Berger prezintã 8 intrãri dincare doar una este folositã pentru marileexpediþii. Restul intrãrilor sunt consi-derate periculoase sau joncþioneazã cuaxul principal prin sifoane, iar scufun-dãrile sunt complet interzise în AvenulBerger.

În prezent Sistemul Berger are odenivelare de -1271 m ºi o dezvoltare depeste 32 km.

Avenul Berger nu prezintã dificultãþitehnice extreme, dar rãmâne un -1000 m

Sistemul

BERGERTudor MARIN • „Focul Viu” Bucureºti

În perioada 8-23 octombrie 2006 s-adesfãºurat Expediþia SpeologicãNaþionalã „-1000 Berger 2006”organizatã de Federaþia Românã deSpeologie prin Comisia Explorãri, încolaborare cu Groupe SpeleoMontange - A.S. Fontaine Grenobleºi Federaþia Francezã de Speologie.

Partener în organizarea expediþiei:Corpul Român Salvaspeo - CORSA

La aceastã expediþie au participat unnumãr de 16 speologi de la optcluburi de speologie din þarã,respectiv:

• „Prusik” Timiºoara:

Radu Puscaº

Elena Buduran

Anamaria Axinte

• „Focul Viu” Bucureºti:

Tudor Marin

Valentin Bogdan

George Lazãr

• „Speowest” Arad:

Romeo Lazãr

Mihai Besesek

Daniel Bibarþ

• „Politehnica” Cluj:

Dan Ciprian

Constantin Stoian

• „Cristal” Oradea:

Dorin Lazãr

• CRIM Cluj:

Vlad Gongescu

• „Proteus” Hunedoara:

Alexandra Bogdan

• „Bucovina” Suceava:

Dumitru Pintileasa

Roxana Cicu

Rad

u PU

ªCAª

30 SPEOMOND • 11 • 2006

dificil, cu un activ impresionant înce-pând cu cota -640. Riscul major la carete expui odatã cu intrarea în acest aveneste viitura. În cazul unor ploi torenþialede scurtã duratã sau a celor mãrunte delungã duratã, galeriile avenului suntcomplet inundate în anumite sectoare. În15 minute de la începerea ploii la cota-256 începe sã curgã apa pe puþul Aldo!Sistemul Berger colecteazã apa de pe osuprafaþã de aproximativ 15 kmp. Înultimii ani 6 persoane au decedat înacest aven, din care 5 ca urmare a viitu-rilor. Anual sunt declanºate aici câtevaoperaþiuni de salvare a persoanelorblocate sau accidentate în subteran.

Traseul integral de -1000 implicãurmãtoarele:- un nivel ridicat de cunoºtinþe de TSAºi coborâri de canioane;- experienþã speologicã în parcurgereapeºterilor de gradul 4;- un antrenament anterior specific;- o formã fizicã ºi psihicã foarte bunã.

Acest parcurs cât ºi participareacompletã la o astfel de expediþie, repre-zintã o performanþã ºi este echivalatã înlumea speo-alpinã francezã cu urcareaunui vârf de 8000 m în Himalaya!

Aprobarea pentru expediþieÎn luna ianuarie 2006 a fost depusã ocerere la Primãria Comunei Enginspentru intrarea în Avenul Berger. Apro-bãrile pentru expediþii nu sunt date decâtde Primãria din comuna Engins pe razacãreia se aflã Avenul Berger. Accesul înaven nu este permis decât între 1 iulie ºi31 octombrie în fiecare an. Aprobãrilenu sunt date decât pentru traseul clasic,adicã intrarea prin Gouffre Berger ºiparcurs numai pânã la Sifonul nr. 1,adicã cota -1122 m. Orice altã activitateeste interzisã. Fiecare grup care intrã înaven trebuie sã respecte Regulamentulde acces stabilit de Comitetul Departa-mental împreunã cu Speleo SecoursFrancais.

Rãspunsul a venit în luna iulie 2006,cu o oarecare întârziere, fapt care a afec-tat campania de strângere de fonduri ºiprogramul de pregãtire ºi selecþie pre-vãzut iniþial pentru expediþie.

AsigurãriToþi speologii români care au fost înexpediþie au beneficiat de asigurarea încaz de accidente speologice pe teritoriulFranþei, oferitã GRATUIT de cãtre

Groupe Speleo Montange - A.S. FontaineGrenoble, prin Thierry Guerin. Acestlucru a reprezentat o economie de 608euro în bugetul expediþiei.

Jurnalul ExpediþieiDuminicã, 8 octombrie 2006Oradea, orele 10.00 dimineaþa. Are locîntâlnirea celor 14 speologi care vorparcurge traseul România - Franþa cudouã microbuze. Destinaþia finalã esteLans en Vercors din Masivul Vercors.Au loc ultimele pregãtiri ale echipamen-tului ºi ale maºinilor. În jurul orelor13.00 se trece graniþa prin vama Borº.

Luni, 9 octombrie 2006Dupã 21 h de drum ajungem în sfârºit înFranþa. Au loc ultimele achiziþii deechipament din Grenoble. În jurul orelor11.00 se ajunge în Lans en Vercors lapensiunea Gite de Peuil, care timp de 2

sãptãmâni a fost un adevãrat cãminpentru speologii români. Dupã despa-chetarea „muntelui” de bagaje, are locprima ºedinþã de organizare, undefiecare membru încearcã sã uite desomnul mult visat care îi dãdea târcoaleºi îºi prezintã speranþele ºi obiectivele înceea ce priveºte expediþia.

Marþi, 10 octombrie 2006Zi de organizare. 13 membri merg înrecunoaºterea traseului de exterior spreintrarea în avenul Berger. De la pensiunese urca aproximativ 45 min. cu maºinapânã la cota 1630, respectiv în punctuldenumit La Moliere – un adevãrat punctde belvedere asupra Alpilor. De aici secoboarã aprox. 45 min. pânã la cota1460 m, în lapiezurile de pe platoulSornin unde se deschide intrarea clasicãfolositã în expediþiile din sistemulBerger. Poteca trece pe lângã intrarea înavenul Fromangere, intrare consideratã

Rad

u PU

ªCAª

Sistemul BergerSistemul Berger

SPEOMOND • 11 • 2006 31

prea periculoasã (de cãtre ConsiliulLocal al comunei Engins), având ºi overticalã de 200 m, care joncþioneazã cuaxul principal printr-un sifon!!!

La intrarea în aven îi întâmpinãm pespeologii francezi a cãror expediþie toc-mai se încheia. Este chiar ultima echipã,care a avut sarcina de a dezechipa de lacota -256 pânã afarã. Culegem informa-þii legate de nivelul cursului de apã dinBerger ºi despre aven în general. Laîntoarcere îi ajutãm pe francezi cu trans-portul bananelor pânã în parcare ºibalizãm accesul spre aven.

Dupã-amiazã are loc pregãtireaechipamentului colectiv pentru AvenulBerger.

10 banane cu echipament colectivvor intra în aven: 1136 m de coardãstaticã (320 m cu diametrul de 8 mm,521 m cu diametrul 9 mm ºi 295 m cudiametrul de 10 mm), 127 de plãcuþe ºiverigi, 56 de carabiniere cu siguranþã, 20de carabiniere fãrã siguranþã, 64 debucle din dyneema, 100 de As-uri, 3truse de spituri-complete + încã 10banane cu diverse echipamente pentruturele ulterioare (100 gujoane ºi 30 spi-turi, echipament pentru punctul cald,echipament salvaspeo ºi echipamentpentru escaladã). În total aproape 20 desaci cu echipament colectiv sunt pregã-tiþi sã intre în Berger, pe lângã echipa-mentul individual.

Alte activitãþi organizatorice:- acces la curent electric ºi încãlzire ºialte facilitãþi pentru tãbãra speo;- consultare prognozã meteo;- organizare tabãrã: mâncare, cazare,acces internet;

- contactare salvaspeo local: SpeleoSecours Isere.

În Lans en Vercors se alãturã expe-diþiei încã doi speologi români sosiþi înFranþa cu avionul.

Miercuri, 11 octombrie 2006- echipa 1 compusã din DumitruPintileasa, Dorin Lazãr, Costi Stoian,Radu Puºcaº au intrat în aven ºi auechipat cavitatea pânã la cota de -260 m;echipa a intrat la ora 12.00 ºi a ieºit laora 21.30;- echipa 2 compusã din Daniel „Polo”Bibarþ, Romeo Lazãr, Elena Buduran,Anamaria Axinte, Vlad Gongescu ºiRoxana Cicu a echipat avenul de la cotade -260 m pânã la -650 m. Echipa aintrat la ora 16.00 ºi a ieºit joi dimineaþãla ora 10.00.

Joi, 12 octombrie 2006- echipa 3 formatã din George Lazãr,Valentin Bogdan, Dan „Ceapãru”Ciprian, Mihai Besesek, Tudor Marin aechipat avenul de la cota de -650 mpânã la cota -1000 m, adicã sectorulacvatic. Echipa a intrat în cavitate la ora11.30 ºi a stat în subteran aproximativ26 h.

Sâmbãtã, 14 noiembrie 2006- echipa 4 formatã din Romeo Lazãr,Buduran Elena ºi Axinte Anamaria aintrat în aven la ora 10.15 având caobiectiv atingerea cotei de -800 m de labaza Marelui Canion. Deoarece au mersfoarte repede au parcurs avenul pânã lacota -1000 m. Timpul petrecut în sub-teran a fost de aproximativ 15 h.

- echipa 5 a intrat la ora 12.00 în aven înurmãtoarea componenþã: DumitruPintileasa, Dorin Lazãr, Costi Stoian,Radu Puºcaº ºi doi speologi franceziRegis Brahic ºi Richard, care doreau ºiei atingerea cotei de -1000. Richard arãmas la cota -500, în punctul caldamenajat acolo, din cauza unei indispo-nibilitãþi fizice. Echipa a dezechipat dela cota -1000 pânã la cota -640 m.

Timpul petrecut în subteran de aceas-tã echipã a fost de aproximativ 21 h.

Echipa 4 s-a întâlnit cu echipa 5 înjurul orei 18.00 la ieºirea din GrandCascade, cota -850 m, când echipa 4pornise deja spre ieºire.

Duminicã, 15 noiembrie 2006- echipa 6 formatã din Tudor Marin,Mihai Besesek, Alain Maurice ºi TristanGodet intrã în aven la ora 9.10. Obiec-tivul turei a fost explorarea unor galeriiîn zona cotei de -640 m.

Pânã la cota de -256 s-a ajuns înnumai 35 de minute iar dupã 1 h 45 s-aajuns la cota de -640 m.

La ieºirea din sectorul numit „LaVestiar” s-a urcat pe o coardã montatã defrancezi dupã o escaladã realizatã în2004. Din aceastã zonã, dupã continua-rea escaladei ºi coborârea unor puþuriparalele, au fost descoperite galerii noidar ºi niºte stalactite fistulare inedite,foarte subþiri ºi lungi de peste 3 m. Peaceste stalactite a fost descoperitã o spe-cie de þânþar care trãieºte la exterior ºicare era calcifiat pe suprafaþa forma-þiunii.

Echipa 6 a pãrãsit cavitatea la ora20.30. S-au cartat aproximativ 300 m denoi galerii explorate.

Luni, 16 noiembrie 2006- zi de odihnã pentru toþi speologii.

Marþi, 17 noiembrie 2006- echipa 7 formatã din Dumi Pintileasa,Dorin Lazãr, Radu Puºcaº, ElenaBuduran, Axinte Anamaria, VladGongescu ºi Roxana Cicu intrã în avenla ora 11.00. Obiectivul echipei a fostrealizarea de fotografii în special în salacea mai concreþionatã, Salle de Treize.Timpul petrecut în subteran a fost deaproximativ 14 h.- echipa 8 formatã din Tudor Marin,Mihai Besesek, George Lazãr, ValentinBogdan, Sanda Bogdan, Dan Ciprian,Bibarþ Daniel ºi Costi Stoian a intrat înaven în jurul orelor 14.00 cu obiectivulde a filma pânã la cota -500 ºi de a

Dum

itru

PIN

TILE

ASA

Sistemul BergerSistemul Berger

32 SPEOMOND • 11 • 2006

dezechipa de la cota -640. Ultimulmembru al echipei ºi totodatã ºi ultimulmembru al expediþiei a ieºit din AvenulBerger miercuri 18 noiembrie 2006 laora 08.30.

Joi 19 octombrie 2006- o echipã formatã din 7 speologi împre-unã cu Thierry Guerin au parcurs înîntregime Canyon-ul Furon.

Vineri 20 octombrie 2006- toatã echipa de speologi români avizitat sediul Federaþiei Franceze deSpeologie – FFS ºi zona istoricã aoraºului Lyon. La sediul FFS au avut locmai multe întâlniri cu responsabilii pediverse departamente. S-a discutat cuOlivier Vidal despre participarea româ-neasca la viitorul Congres European deSpeologie care va avea loc în Vercors înaugust 2008.

Sâmbãtã 21 octombrie 2006- O echipã formatã din 6 speologi aparcurs Canyon des Ecouges.

Duminicã 22 octombrie 2006- Echipa de speologi români a plecat dinLans en Vercors în jurul orei 10.00

Luni 23 octombrie 2006- Echipa de speologi români a sosit înOradea în jurul orei 10.00.

De menþionat cã membrii expediþieiau fost în contact permanent cu echipaSpeleo Secours Français din Departa-mentul Isere prin Consilierii Tehnici:Enzo ºi Alain Maurice, iar prognozameteo a fost consultatã zilnic printelefon ºi internet.

Pentru parcurgerea avenului s-aufolosit numai materiale ºi tehnici lejere.Acest lucru a permis sã ne putem înca-dra în timpul prevãzut pentru explorareºi sã putem dezechipa absolut tot ceea ceam introdus în aven ca echipamentcolectiv.

Echipament colectiv utilizat înexpediþie:• 1136 m coardã din care: 320 m cudiametrul de 8 mm, 521 m cu diametrulde 9 mm, 295 m diametrul de 10 mm;• 127 plachete ºi verigi rapide;• 56 carabiniere cu siguranþã;• 20 carabiniere fãrã siguranþã;• 64 bucle din care 60 dyneema;• 100 AS-uri;• 1 barcã din cauciuc;• 100 m ºnur pt. barcã ºi punctul cald;• 22 banane pt. echipament colectiv;

Echipament pentru punctul caldde la cota -640 m:• 4 folii supravieþuire, cordelinã, 1primus cu butelii, mâncare,• 3 truse medicale: 1 buc la exterior ºi 2buc mobile;• 1 perforator cu acumulatori;• 3 truse complete de spituri;• 1 set echipament salvaspeo: 11 scripeþi,4 coborâtoare Stop, 2 blocatoare Basic,1 minitraxion, 15 carabiniere, 20 inele,10 repartitoare, 100 de gujoane ºi 30spituri, 1 GPS, 4 staþii de emisie-recep-þie, 1 set echipament de escaladã artifi-cialã.

Echipament foto ºi film:• 4 aparate foto;• 4 blitzuri ºi 2 lumini calde;• 1 trepied;• 1 camera Sony MiniDv cu protecþiesubacvaticã;• 1 camera Sony 8 mm;• 2 surse de lumina de tip cobolt de250W.

Bugetul ExpediþieiBugetul total al expediþiei a fost deaproximativ 10.000 euro (luând înconsiderare ºi contribuþiile personale înechipament ºi logisticã). Costurile perpersoanã s-au situat între 310 ºi 350 deeuro.

Derularea expediþiei nu ar fi fostposibilã fãrã sprijinul financiar ºilogistic al Federaþiei Române de Speo-logie ºi sponsorizãrile firmelor S.C.Trend Furniture, Spelemat România,Alpin Expe, cãrora le mulþumim încã odatã pe aceastã cale.

Dorim sã mulþumim pe aceastã caleprietenilor francezi pentru sprijinulacordat: Thierry Guerin, Tristan Godet,Marcel Meyssonier cât ºi familiei Sabineºi Emeric Malevergne!

Rezultatele expediþiei:- 12 speologi au atins cota de -1000 ºiceilalþi 4 au atins cota de -640;- au fost exploraþi în premierã 300 m denoi galerii;- au fost deschise noi direcþii de cer-cetare în domeniul: carstologiei ºibiospeologiei, în zona de noi galeriidescoperite;- au fost realizate peste 2000 de foto-grafii ºi aproximativ 9 ore de filmarebrutã;- cel mai important rezultat al expediþieieste formarea unui grup de speologi

pregãtit pentru parcurgerea cavitãþilor demari dimensiuni ºi care manifestãentuziasm ºi disponibilitate cãtre acestgen de expediþii ce se vor desfãºura înviitor.

MediatizareÎnainte ºi dupã expediþie au fost organi-zate conferinþe de presã la sediul FRSdin Oradea. Evenimentul a fost bogatilustrat atât în presa localã din diverseoraºe cât ºi de presa centralã. ªtiriledespre expediþie au intrat la ore demaximã audienþã pe: TVR, Pro TV ºiAntena 1 ºi la Radio România Actua-litãþi.

În timpul expediþiei a avut loc otransmisie în direct din Franþa, care a fostprezentatã la o emisiune de pe TVR 2.

În data de 5 decembrie a avut loc oprezentare amplã a expediþiei organizatãde clubul Prusik în Timiºoara. La eveni-ment au participat aproximativ 250 depersoane. Prezentarea a fost bogatilustratã în presã.

Existã discuþii avansate pentru reali-zarea a 2 episoade despre Berger 2006care vor fi difuzate la TVR 1 ºi TVR 2.

Mai multe amãnunte despre Expe-diþia Berger 2006 se aflã pe site-urile:www.salvaspeo.ro ºi www.frspeo.ro.

Rad

u PU

ªCAª

Sistemul BergerSistemul Berger

SPEOMOND • 11 • 2006 33

Cercetãri perieghetice înPeºtera Osoaia (103)Peºtera Osoaia, prin recentele descope-riri, se alãturã bogatului repertoriu arhe-ologic subteran din partea de vest a þãrii.Împreunã cu celelalte peºteri cu urme delocuire din zona cheilor Caraºului, eavine sã formeze un tablou complex aceea ce înseamnã „omul ºi peºtera”, ºifolosesc aceastã cunoscutã sintagmã nudoar pentru a înfrumuseþa introducereaîn actualul studiu, ci mai ales pentru areda pe scurt ancestrala ºi profundalegãturã existentã între omenire ºinaturã, continua interdependenþã dintreacestea.

Înainte de a intra în amãnuntelecercetãrii, îmi pare important sã menþi-onez câteva idei despre relaþia om-peºterã ºi importanþa acesteia în studiularheologiei preistoriei. Astfel, trebuiereþinut cã peºtera s-a dovedit în cele maimulte cazuri cel mai sigur mediu depãstrare a vestigiilor paleontologice ºiarheologice, aceasta pentru cã este unspaþiu delimitat, relativ constant catemperaturã ºi cu o milenarã „viaþã”.Cele mai vechi dovezi privind primelehumanoide, cele mai vechi dovezi alecontrolãrii focului, precum ºi cele maivechi mãrturii privind spiritualitateaumanitãþii, în peºteri au fost descoperite.De-a lungul mileniilor relaþia s-a trans-format, a evoluat: fie cã a servit caadãpost în erele glaciare, fie cã a fost unspaþiu de locuire sezonier pentru pãstoriiepocii bronzului, fie cã a fost atelierpentru meºterii epocii fierului, refugiu,sau teritoriu sacru, peºtera a exercitat ocontinuã atracþie pentru oamenii tuturortimpurilor. Iar acum suntem în timpul încare o putem „încadra” ºi ca muzeu.Aceasta este sarcina speoarheologilor,din pãcate tot mai puþini la numãr înRomânia.

Caraºul este un râu situat în partea devest a þarii, strãbãtând judeþul CaraºSeverin. În dreptul comunei Caraºova,situatã la aproximativ 10 km de Reºiþa,

râul taie calcarele mezozoice, strânscutate ºi tectonizate, intrând în chei.Aceste chei au o lungime totalã de 19km, pereþii lor fiind, fãrã a exagera,ciuruiþi de peºteri ºi abriuri.

Peºtera Osoaia (fig. 1) se aflã înversantul stâng al cheilor Caraºului, îndealul Ciopleaia. Este o peºterã destulde uºor accesibilã: din drumul ce leagãReºiþa de Anina, în dreptul podului dinCaraºova, se merge cam jumãtate de orãîn amonte, într-un uºor urcuº, apoi secoboarã puþin pe versantul abrupt alcheilor, pânã la intrare. Osoaia, sau 103,cum e cunoscutã în lumea speologicã,este o peºterã fosilã (nu are curs de apãsubteran) de versant, aflatã la aproxi-mativ 150 m altitudine relativã. Dinpunct de vedere speologic, se aflã înbazinul carstic nr. 2238, fiind înregis-tratã cu nr. de cadastru 103. Intrarea are5 m lãþime ºi 3 m înãlþime, dezvoltareasa fiind de 125 m, cu o denivelarepozitivã de 1,6 m. Aceºti factori suntrelevanþi ºi în ceea ce priveºte prezenþaumanã, deoarece peºterile cele maiprielnice pentru locuire s-au dovedit a ficele fosile, dar în apropierea unui curs

de apã, cu intrarea largã, preferabilorientatã spre rãsãrit.

Zona cheilor Caraºului a intrat înatenþia arheologilor în anii ’70, ’80,perioadã ce coincide ºi cu febra explo-rãrilor speologice, cele douã ºtiinþe com-pletându-se firesc. În anii ’80 s-auocupat mai temeinic de zonã domnii P.Rogozea, R. Petrovszky ºi O. Popescu,iar rezultatele cercetãrilor domniilor lorau fost publicate în periodicele despecialitate, mai cu seamã în Banatica.Din pãcate, din lipsã de fonduri, dar ºiþinând cont de condiþiile unei cercetãriarheologice subterane (acces dificil,spaþiu limitat, întuneric, umiditate), înmajoritatea peºterilor s-au fãcut doarcercetãri de suprafaþã. Cu toate acestea,materialul gãsit pe planºeu, în interiorulunei peºteri sau al alteia, s-a doveditsuficient pentru a fi clasificat corespun-zãtor. Menþionez în acest sens PeºteraPopovãþ, Peºtera Liliecilor, PeºteraRacoviþã etc.

Referindu-ne acum doar la peºteraOsoaia, în anii ’80, speologii de la aso-ciaþia Exploratorii din Reºiþa au identi-ficat-o, dar la acea vreme nu s-au explo-

Peºtericu urme de locuire dinCheile Caraºului

Mihaela VASILE • „PRUSIK”, Timiºoara

Fig. 1

34 SPEOMOND • 11 • 2006

rat decât cei 25 m ai galeriei principalede acces. Porþiunea a fost cartografiatã ºideclaratã la Cadastrul Peºterilor dincapitalã. Din punct de vedere arheo-logic, nu prezenta interes.

În anul 1997, Radu Puºcaº, speologmembru al Asociaþiei Prusik din Timi-ºoara, a identificat o strâmtoare ce pãreasã indice posibilitatea unei continuãri ºidecolmatând-o pe o lungime de 2 m, adebuºat într-o nouã galerie, de 100 m.La capãtul acesteia se afla o prãbuºire,ceea ce i-a dus pe speologi cu gândul laexistenþa unei continuãri sau a unei fosteintrãri prãbuºite. În urma unei cartogra-fieri de suprafaþã, cea de-a doua variantãs-a verificat. În Valea Raicovacea, aflu-ent al Caraºului (perpendicular peacesta), s-a descoperit un amfiteatru cuo prãbuºire, dovadã a fostei intrãri îngaleria secundarã, nou descoperitã. Celedouã galerii formeazã în punctul decol-matãrii un unghi drept, ceea ce înseamnãcã, morfologic, sunt douã peºteri dife-rite: una cu intrarea accesibilã azi învalea Caraºului, ºi una cu intrareaprãbuºitã, în valea Raicovacea (veziharta). Vom vedea în cele ce vor urmarelevanþa acestor menþiuni de ordinspeologic.

Revenind la cercetarea galeriei noudescoperite, speologul a observat peplanºeul sãu numeroase fragmenteceramice, alãturi de mãrturii paleon-tologice. Prin urmare, în anul 2000,speologii reºiþeni au adus mai multedintre aceste fragmente ceramice unorspecialiºti, ele fiind datate ca feudale.

În primãvara acestui an (2006),împreunã cu Radu Puºcaº ºi LiviuMãruia, asistent doctorand la Universi-

tatea de Vest din Timiºoara, am fãcut oscurtã excursie la peºterã, pentru a neforma propria pãrere. Am avut surprizaca, pe lângã fragmentele ceramice de evmediu sã gãsim ºi un numãr de 6 frag-mente aparþinând culturii Coþofeni,acestea fãcând obiectul principal alcercetãrii de faþã. Mai mult, mãrturiileCoþofeni nu se aflau în galeria secun-darã, împreunã cu cele feudale, ci chiarîn galeria de acces. Tot aici, speologulne-a atras atenþia asupra unor detalii depe pereþii peºterii: la înãlþimea de 70-100 cm, acolo unde calcarul avea pro-eminenþe, acestea prezentau urme defrecare, fiind netede ºi lucioase.

Având toate aceste date la dispoziþie,ºi consultând bibliografia, am pututlansa câteva ipoteze. În primul rând,peºtera a fost, fãrã îndoialã adãpostpentru animalele preistorice, respectivursus spelaelus (am identificat cranii,colþi, femur) ºi capra ibex(corn) (fig. 2)

În al doilea rând, am presupus capeºtera a fost folositã ca adãpost sezo-nier în perioada de tranziþie de la eneolo-tic la epoca bronzului, respectiv 2700/2500 - 2000/1900 î. Ch. ºi asupra acestuifapt vom reveni când vom discutafragmentele ceramice. În cel de-altreilea rând, în perioada medievalã, ea ar

fi putut servi drept adãpost comunitãþii,drept ascunzãtoare pentru bunuri saurefugiu pentru haiduci (cazul haiduculuiAdam Neamþu, din apropiata zonã aAninei, este un bun exemplu în acestsens).

Fragmentele ceramice (statistic): dintotalul celor aflate pe planºeul peºterii,peste 50% sunt fragmente atipice (dindiferite pãrþi ale pereþilor vaselor),celelalte fiind fragmente de buzã sau defund. De asemenea am identificat ºi treifragmente de toartã.

Nu existã la suprafaþã nici un vasîntreg, însã numeroase fragmente cera-mice aparþin aceloraºi vase. În cazulcelor de toartã, ele sunt de la vase dife-rite. Formele predominante identificatesunt ulciorul ºi bolul de diferite dimen-siuni. Referitor la culoare, predominãceramica cenuºie în diferite nuanþe, iarreferitor la texturã, predominã ceagrosierã ºi semifinã, arderea fiind înmajoritatea cazurilor bunã (cu lutul bineîntãrit), însã de cele mai multe orineuniformã (din cauza cuptorului,oxigenul nu s-a distribuit uniform întoatã camera de ardere, rezultând astfelpete nuanþate). Decorul comportã situ-aþii aparte, fiind vorba despre fragmenteceramice din perioade depãrtate în timp.

Astfel, detaliind:Despre cultura Coþofeni se poate

spune ca este cea cu care începe epocabronzului în cea mai mare parte a þãrii,iar pentru Banat, este cultura predo-minantã a acestei perioade, ca o variantãlocalã. Ea se dezvoltã pe fond autohton,de viaþã neoliticã sedentarã, însã caurmare a impactului cu migraþiile indo-europene, populaþiile se vor caracteriza

Fig. 2

Fig. 4Fig. 3

Cheile CarasuluiCheile Caraºului

SPEOMOND • 11 • 2006 35

Fig. 6

printr-o viaþã seminomadã sau nomadãde crescãtori de vite ºi pãstori. Inven-tarele arheologice conþin unelte ºi alteobiecte de piatrã ºlefuitã, corn, os,aramã. Ceramica prezintã peste douã-zeci de tipuri de vase, particularizându-se cãnile cu toarta supraînãlþatã ºi buzaoblicã, cu caneluri ºi ºiruri de brâuriverticale, cu pastile de lut în formã deboabe de linte ori cu motive incizate ºiincrustate cu pasta albã (fig. 3, 4).

Fragmentele ceramice tip Coþofenidescoperite în Osoaia sunt toate atipiceºi din vase diferite, modelate cu mâna.Din cauza mediului subteran ele suntacoperite parþial cu straturi de calcit,aceasta îngreunând într-o anumitãmãsurã studierea lor. Despre ardere,putem spune cã este bunã în toatecazurile; douã dintre fragmentele cera-mice sunt arse incomplet (pereteleexterior al vasului are altã nuanþã decâtcel interior), dar uniform, altele trei ausuferit o ardere completã, dar neuni-formã, iar ultimul dintre ele are o arderecompletã ºi uniformã. Pasta este semi-finã în toate cazurile, cu puþinã micã încompoziþie, folosindu-se ca degresantnisip fin, materie organicã (pleavã, paiemãcinate) ºi pietricele mici. Suprafaþaeste matã ºi asprã. Referindu-ne la

decor, acesta este tipic culturii Coþofeni,cu linii brãzdate, unele mai subþiri ºi maiadânci, altele mai groase, dispuse înunghiuri sau paralele.

În urma cercetãrii materialului, dl.acad. Petru Rogozea a confirmat cã cincidintre fragmentele ceramice aparþinfazei I a culturii Coþofeni. Cel de-alºaselea se pare cã face parte din tipulBäsenstreich Keramik, dupã cum l-aidentificat dl. Cãlin Timoc. Acesta aredecorul realizat cu ajutorul unei unelteasemãnãtoare unei mãturici (fig. 5)

În concluzie, se verificã ipotezalocuirii sezoniere Coþofeni I. Dupã cumspuneam mai sus, reprezentanþii acesteiculturi duceau o viaþã nomadã sauseminomadã, una din ocupaþiile de bazãfiind pãstoritul. Astfel, în condiþiileaprige ale transhumanþei, peºtera areînviat în conºtiinþa universalã a omu-lui, devenind, de data aceasta, un mediuprimitor pentru petrecerea nopþii. Înintrarea largã a acesteia, pãstorul se parecã ºi-a adus, secole de-a rândul, turmelela înnoptat. Astfel se explicã ºi urmelede frecare de pe pereþii peºterii, desprecare vorbeam mai sus.

De asemenea, numeroasele analogiidin zonã, chiar pe o razã de 15-20 km,vin sã sprijine ipoteza: avem locuireCoþofeni în Peºtera Cuptorul Porcului(faza I), în Peºtera Cerbului, Vraska,Peºtera cu Oase, Omului, Þapului ºiGrãdinca.

În afara de cele ºase fragmenteceramice discutate, toate celelalte suntde ev mediu. O micã parte au fost datatede secol XIV- XV (ardere neuniformã,de culoare cenuºiu-pãtatã, pastã gro-sierã, cu multe pietricele ºi pleavã încompoziþie), restul fiind medievale târzii

(sec. XVIII-XIX). Acestea au o arderecompletã, uniformã, au culoarea cãrã-mizie ºi o pastã finã cu nisip ca degre-sant. Ornamentele sunt fie pete deculoare portocaliu-cãrãmiziu, fie o pastãalbã pe suprafaþa întregului fragment, fiebrâuri cu diferite forme. Se remarcãunele fragmente ceramice cu smalþdecorativ de culoare maro-olive. Toatefragmentele par sã fie din vase de uzcomun, o situaþie aparte comportând-oacestea din urmã (fig. 6).

Ca ºi în cazul locuirii Coþofeni, ºi înceea ce priveºte prezenþa vestigiilor deev mediu avem numeroase analogii înzona cheilor Caraºului. Mai mult, trebu-ie menþionat cã din majoritatea peºte-rilor în care au fost identificate frag-mente ceramice, cele medievale nu aulipsit. În acest sens menþionez: PeºteraLiliecilor, Peºtera Cuptoru Porcului,Peºtera Popovãþ etc.

Desigur, cercetãrile în Peºtera Osoaiapot continua. Pentru un mai amãnunþitstudiu, însã, se impune efectuarea unuisondaj arheologic, cel puþin în zona deacces în peºterã, unde au fost identificatefragmentele ceramice Coþofeni.

În încheiere, mai doresc sã menþi-onez cã, la fel ca ºi în cazul multor peº-teri (chiar de mai mare importanþãarheologicã în special ºi speologicã îngeneral), este nevoie de protecþie. Dinpunct de vedere arheologic, în Românianu existã însã o legislaþie clarã în ceea cepriveºte acest punct. Astfel, consider cãar fi extrem de util ºi benefic ca speo-logia sã facã tot ce-i stã în putere pentrua salva de curiozitatea cvasituriºtilor ºide inconºtienþa cãutãtorilor de comoricea mai veche „casa” a omului.

Fig. 5

Cheile CarasuluiCheile Caraºului

36 SPEOMOND • 11 • 2006

Georgia (Abkhazia)Expediþia Krubera 2007 des-fãºuratã în ianuarie a fostorganizatã de Cavex ClubCZ, cu participarea speolo-gilor din Rusia, Ukraina,Cehia, Slovacia, Australia,Marea Britanie, Italia, Spaniaºi Polonia.

Scopul expediþiei a fost conti-nuarea explorãrilor AvenuluiKrubera/Voronya din vara lui2006 în spatele sifoanelorPodnir ºi Unitaz, profitând denivelul scãzut al apei ºi de ma-terialul speologic aflat în peº-terã, pentru a depãºi adân-cimea de -2158 m. În 7 ianua-rie echipa de speologi a înce-put echiparea peºterii ºi apunctelor de bivuac. Prima ta-bãrã de bazã s-a realizat la-700 m, a doua fiind echipatãla adâncimea de -1400 m.Sifonul, care constituia o ba-rierã pentru expediþia din 2004a fost trecut (-2 m, 20 m), înspatele sifonului peºtera conti-nuã de-a lungul unui curs deapã. Pe 16 ianuarie, în sifonulTwo Captains, dupã o scu-fundare lungã de 80 m, OlegKlimchouk atinge adîncimeade 30 m în dreptul unui cot alsifonului. Scufundarea, opritãîn acest punct din lipsã deoxigen, stabileºte un nou re-cord mondial de denivelare:2170 m!

În urmãtoarele zile au fostevacuate taberele subterane,mai puþin cea de la -700, toþispeologii au ieºit cu bine lasuprafaþã, însã aici îi aºteptau2 m de zãpadã ºi -25°C.

MexicScafandrii speologi SteveBogaerts din Marea Britanieºi Robbie Schmittner dinGermania au reuºit joncþio-narea a douã mari peºterisubacvatice din Peninsula

Yucatan, evidenþiind un sis-tem carstic unitar de 153 kmlungime.

Reþeaua de goluri a avut unrol deosebit în cultura maiaºã,atât prin prisma lacurilor cuapã potabilã care se menþin îndiferitele ponoare sau ferestredeschise asupra sistemului,cât ºi a asigurãrii unor locuripreferate pentru sacrificii,inclusiv umane.

Echipele coordonate de ceidoi scafandrii exploreazã cars-tul din Peninsula Yucatan demai bine de 4 ani, efectuând înacest timp peste 500 de imer-siuni. În data de 23 ianuarie2007 s-a reuºit joncþiuneaîntre peºterile situate pe locu-rile 3 si 4 în ceea ce priveºtedezvoltarea (P. Sac Actun ºi P.Nohoch Nah Chich - foto).

Recordul precedent a fostdeþinut tot de o peºterã dinpeninsula Yucatan (P. Ox BelHa) de 146 km dezvoltare.

Galeriile inundate sunt dedimensiuni uluitoare, adeseade dimensiunile unui jumbojet. Pasajele sunt bogat con-creþionate cu stalagmite ºistalactite gigantice, indicând

o perioadã emersã îndelun-gatã în evoluþia reþelei sub-terane.

CanadaFragmente ceramice ºi desenerupestre de origine amerindi-anã su fost descoperite într-opeºterã din Cacouna. Aceastãdescoperire confirmã impor-tanþa arheologicã a acesteiregiuni din Quebec.

Imaginile parietale, desenatecu cãrbune, reprezintã vâ-nãtori înarmaþi cu lãnci. ÎnAmerica un exemplu similarmai existã doar în Wisconsin,Statele Unite.

IsraelCercetãtori israelieni au des-coperit un ecosistem subteranizolat de restul lumii de câte-va milioane de ani, care adã-posteºte noi specii.

Din peºtera de 100 m adân-cime ºi doi kilometri lungineau fost recoltate opt specii denevertebrate necunoscute.

În Ayalon, aºa cum a fostbotezatã peºtera, se gãseºte

un lac în care cercetãtorii auidentificat patru specii decrustacei marini ºi de apã dul-ce, precum ºi patru specii te-restre dintre care un scorpionorb.

În aºteptarea viitoarelor cer-cetãri ºtiinþifice intrarea înpeºterã a fost astupatã.

Ungaria O ehipa din Ungaria formatãdin Adamkó Péter, Leél-ÕssyCsaba, Leél-Õssy Szabolcs,Surányi Gergely au explorat onouã cavitate (P. cu Cristaledin Citadella – Budapesta).Peºtera are o dezvoltare decca. 60 m ºi cuprinde o gamãlargã de speleoteme de gips,aragonit ºi calcit.

ChinaÎn cursul anilor 2005 ºi 2006au avut loc douã expediþiiinternaþionale având în com-ponenþã speologi din Anglia,Irlanda, Ungaria, Australia înChina, regiunea Lichuan. Încolaborare cu speologii locali,coordonaþi de Institutul de

SPEOMOND • 11 • 2006 37

Speologie din Guiling (avânddimensiunea unui cartier mu-nicipal), care în momentul defaþã are peste 15.000!!! (cinci-sprezece mii) de angajaþi. Înregiune sunt incredibil demulte peºteri. Cavitãþile suntîn general bietajate, nivelulinferior activ fiind traversatde adevãrate fluvii subteranecu debite de 250-300 mc/s.Multe dintre peºterile inven-tariate, dar explorate doarexpeditiv, depãºesc lungimeade 50 km.

Exploratorii strãini au accesexclusiv doar în perimetreleîn prealabil desemnate aces-tui scop de cãtre PartidulComunist Chinez ºi sunt în-soþiþi (inclusiv în subteran) decãtre 1-3 cadre de încredereale Partidului.

ItaliaO echipã internaþionalã despeologi din Italia, Ungaria,România („Z” Oradea: J. Zih,Katalin Perenyi; „Politehnica”Cluj: Teodora Mãrcuþ) a conti-nuat cercetãrile în sectorul

naþionalã organizatã de Soci-etatea Maghiarã de Speologie(MKBT) la care au participatºi 4 membrii al Clubului „Z”Ordea (J. Zih, Katalin Perenyi,Zs. Polacsek, Zsuzsa Sznitter)în regiunea Mãrii Adriatice:Golful Kotor – Platoul Lovcevdin Montenegro. Platoul, ex-trem de carstificat, situat la900-1500 m altitudine, estebrãzdat de doline ºi câmpuride lapiezuri. Platoul se dre-neazã spre resurgenþele situatela nivelul mãrii, dintre care seremarcã Izbucul Ljuta, care laviituri poate depãºi debitul de1000 mc/s!!!

Tabãra a fost axatã pe ex-plorarea unui sifon situat la-280 m într-un aven recentdescoperit, reuºindu-se ex-plorarea galeriei post-sifonpânã la cota -506 (sifon impe-netrabil). Explorãrile în Peº-tera Njegos, cea mai promi-þãtoare din regiune au fostîngreunate de viiturile repe-tate. În pofida acestora s-areuºit explorarea peºterii pe3,2 km lungime ºi -340 mdenivelare.

ItaliaTentativã de RecordMondialNu mai puþin de 3 ani doreºtesã petreacã izolat într-o peº-terã a cãrei dezvoltare nudepãºeºte 80 m, sociologulitalian Maurizio Montalbiniîn vârstã de 53 de ani. Speo-logul amator a mai petrecut366 de zile fãrã întrerupereîntr-o peºterã, stabilind cuaceastã ocazie un nou recordmondial. Scopul experimen-

tului este o mai bunã cunoaº-tere a ritmului biologic alcorpului uman ºi îmbunãtã-þirea pe baza datelor obþinutea dozajului medicamentelordestinate combaterii stresuluiºi al insomniei.

Aventura a început în data de18 octombrie 2006, cercetã-torii de la „Underlab” fiindînsãrcinaþi cu monitorizareaacþiunii ºi recuperarea savan-tului dupã o perioadã de exact3 ani. Spaþiul în care va locuimãsoarã 50/2/5 m (lungime/lãþime/înãlþime), iar tempe-ratura variazã între 9 ºi 10°C.Apa o va primi prin inter-mediul unui furtun de cau-ciuc, hrana sa fiind alcãtuitãdin tablete, adiacent având ladispoziþie ºi un stoc de 4 kgmiere, 2 kg nuci ºi 1,5 kgciocolatã. Rezervele de hranãvor fi reînnoite periodic.

Referindu-se la precedentulexperiment, M. Montalbini adeclarat cã cele 366 de zilepetrecute în subteran le-aperceput ca având o duratã dedoar 219 zile. În opinia cerce-tãtorului fenomenul se dato-reazã metabolismului, care a„prelungit” durata cicluluidiurn.

BalcaniMuntele Slavianka(Orbelus) – O provocarepentru speologii bulgari ºigreciMuntele Slavianka (în bul-garã) sau Orbelus (în greacã)este situat în SV Bulgariei ºipartea de nord a Greciei. Esteun munte mic, cu o lungimede 20 de km ºi o lãþime de 10-

nord-estic al Platoului Kanin(Italia). Au fost efectuate 3tabere destinate cu precãdereexplorãrii Avenului LedZeppelin (-960 m) ºi a maimultor cavitãþi în care s-auatins cote de -6-700 m. Încadrul ultimei tabere din 2006într-o cavitate conexã Ave-nului Led Zeppelin, dar situatãla o cotã superioarã, explo-rãrile au fost oprite din lipsã demateriale la cota de -350 dinlipsã de corzi, pe buza unuipuþ de mari dimensiuni.

MuntenegruÎn perioada 29 iulie - 20 au-gust a avut loc o tabãrã inter-

And

rás

HE

GE

DÛ

Sªtiri externeªtiri externe

Zsu

zsa

SZ

ITT

NE

R

38 SPEOMOND • 11 • 2006

12 km. Gotzev este cel maiînalt vârf (2212 m). Muntelese caracterizeazã prin regiunicu pante abrupte ºi zone cupãduri largi. Cei care vor sãajungã pe culmile cele maiînalte, au nevoie de 4-5 ore demers. În aceastã zonã au fostidentificate mai mult de 1000de specii, unele dintre ele tipi-ce (endemice) pentru MunteleSlavianka. Cu scopul de a pro-teja diversitatea plantelor, osuprafaþã de 1185,8 ha are sta-tut de rezervaþie naturalã dindata de 24 noiembrie 1951.

Muntele Slavianka este formatdin calcare metamorfice pro-terozoice ºi marmure, caresunt relativ bine carstificate.Epicarstul ºi endocarstul secaracterizeazã prin prezenþauvalelor, dolinelor, puþurilor ºia peºterilor. Apele de suprafaþãsunt rare, în timp ce izvoarelecarstice sunt numeroase (celmai mare izvor este Bistretz,aproape de Petrovo, cu undebit de 917-1602 l/sec).

Înainte de 1990 muntele afost puþin explorat, din cauzaregimului restrictiv din zonade graniþã Grecia-Bulgaria.Din cauza restricþiilor în zonade graniþã ºi a accesului difi-cil, primele cercetãri sistema-tice au constat în doar câtevaexpediþii, al cãror rezultat afost cartografierea a 17 peº-teri ºi puþuri.

Noua erã a explorãrilor a în-ceput în 2002, când s-a reali-zat prima expediþie. În 2003speologii au explorat câtevapeºteri noi, dintre care cea maiadâncã ºi cea mai lungã estePeºtera Komarnitza (adân-cime -55 m ºi lungime de 103m). În 2004 speologii bulgariºi greci au stabilit un acord,conform cãruia exploreazãîmpreunã ambele pãrþi alemuntelui (continuarea relaþieitradiþionale de cooperare ºiprietenie între greci ºi bulgari,care dureazã din 1965). Primaexpediþie a fost în Bulgaria, iarexpediþia din 2005 a avut locîn Grecia. S-au explorat multepeºteri, puþuri ºi mine de fier.

Informaþii primite de la:

PPPPPaulaulaulaulaul DAMMDAMMDAMMDAMMDAMMJozsefJozsefJozsefJozsefJozsef ZIHZIHZIHZIHZIHZsoltZsoltZsoltZsoltZsolt POLPOLPOLPOLPOLACSEKACSEKACSEKACSEKACSEK

Revistã francezã de speologieRevistã francezã de speologieRevistã francezã de speologieRevistã francezã de speologieRevistã francezã de speologie

Expediþia „Slavianka 2006”s-a desfãºurat în Bulgaria îniunie-iulie ºi a fost organiza-tã de Clubul de Speologie„Helictit” din Sofia. Au parti-cipat ºi speologi de la alte clu-buri din Bulgaria: „Akade-mik”, „Urvich” ºi „Iskar” dinSofia ºi „Vertical” din Pernik.Speologii greci, care au parti-cipat fac parte din cluburile:ESE – Thessaloniki, Hiron –Volos ºi SOK – Kàrditza. In-vitatul expediþiei a fost speo-logul englez Daniel Jackson.S-au format douã tabere debazã (altitudinea cea mai ma-re, la care a fost aºezatã unadin tabere, a fost de 1600 m).Obiectul cercetãrii speologi-lor l-au constituit zonele celemai înalte ºi cele estice alemuntelui, mai puþin parteavesticã a acestuia. Rezultatul:au fost gãsite ºi cartografiate3 peºteri noi, mici. În PeºteraKomarnitza s-au gãsit ºi s-aucartografiat 50 m de pasajenoi. În zona înaltã a munteluiau fost gãsite douã locuri cupotenþial mare, indicate decurenþi puternici de aer pro-veniþi din interior. Un altobiectiv interesant este locali-zat în una din carierele situatedeasupra izvorului carsticBistretz aproape de Petrovo.Este vorba despre o fisurãîngustã, în care o piatrã arun-catã cade în 9-14 secunde.Pentru a pãtrunde în cele treilocuri noi, speologii ar fi fostnevoiþi sã sape ºi sã lãrgeascãzona, lucru care nu a fost re-alizat, din cauza lipsei de timp.Programul biospeologic a fostrealizat de Petar Beron, Preºe-dintele Federaþiei Bulgare deSpeologie. La vârsta de 66 deani, acesta a coborât în patruavene ºi a recoltat faunã ca-vernicolã. Rezultatele se pre-conizeazã a fi interesante,deoarece în urmã cu câþivaani, P. Beron ºi B. Petrov augãsit în peºtera Stoykova 6specii troglobionte noi pentruºtiinþã.

Muntele Slavianka, prin reli-eful carstic interesant ºi po-

tenþialul teoretic în ceea cepriveºte locurile noi (suntinformaþii de la localnicidespre peºteri noi necunos-cute) a devenit un loc în careºi-ar dori sã ajungã mulþispeologi.

Este necesar sã subliniem fap-tul cã în regiunea bulgarãmuntele nu a fost explorat întotalitate, iar în partea Greciei,a avut loc o singurã expediþie.În august 2007 seria expe-diþiilor bulgare-greceºti con-tinuã cu o expediþie, care vaavea loc în Grecia. Sperãm sãne aºtepte mari descoperiri!

K. Staoichkov, A. Zhalov

SloveniaÎn decembrie 2005 o echipãsloveno-italianã, dupã parcur-gerea a 400 m de galerii neex-plorate, a reuºit joncþionareapeºterilor Poljska jama (denu-mitã anterior BC4) ºi MalaBoka. Diferenþa de nivel anoului sistem este de 1319 m.Diferenþa de nivel între intra-rea superioarã ºi cea infe-rioarã este de 1297 m, iarlungimea de 8873 m.

Cu aceastã ocazie, 8 speologi,4 sloveni ºi 4 italieni, au efec-tuat prima traversare a celoraproape 5 km dintre celedouã intrãri în 24 de ore. Adoua traversare s-a fãcut în 28de ore de cãtre 12 speologi înianuarie 2006. Este o reali-zare deosebitã ºi una din celemai extreme ture speo dinlume.

Pe partea slovenã a MasivuluiKanin sunt 5 peºteri cu adân-cimea mai mare de 1000 m ºidouã peºteri mai adânci de900 m. Tot aici se aflã ºi celmai adânc puþ din lume:Vrtiglavica, cu o denivelarede 664 m, precum ºi a treiaverticalã din lume: Breznopod Velbom, cu o denivelarede 501 m. Din 1963 pânã aziau fost explorate peste 600 depeºteri.

Poljska jama a fost decoperitãde speologii polonezi de la

SJT KW Krakovia. În vara lui2005 ei au atins adâncimea de-700 m, conexiunea cu MalaBoka devenind scopul prin-cipal al urmãtoarei expediþiipoloneze din 2006. Nu e nici oîndoialã, speologilor polonezile revine meritul de a fi gãsitcea de a 5-a peºterã ce depã-ºeºte -1000 m din Kanin. Esteun pas important spre scopulfinal al explorãrilor speologicedin Kanin, cel de a uni peº-terile de la altitudinile cele maimari din munþi cu sistemele depeºteri resurgente din vale.Adâncimea potenþialã al masi-vului este de aproape 1900 m.Intrarea superioarã este la2300 m altitudine; punctul celmai adânc al sistemului MalaBoka este de 412 m altitudine.În Renevejo brezno speologiiau atins colectorul la adânci-mea de -1175 m, iar în altecâteva peºteri curentul puter-nic indicã posibilitatea de aatinge adâncimi ºi mai mari.

Joze Pirnat

ªtiri externeªtiri externe

SPEOMOND • 11 • 2006 39

Munþii BihorZona Vãrãºoaia - BogaÎn cadrul programului de cer-cetare al Clubului de Speo-logie „Z” – Vãrãºoia Team –dedicat sistemului Vãrãºoaia-Boga, care a culminat cu tabã-ra internaþionalã „Vãrãºoaia2006” organizatã cu sprijinulAdministraþiei Parcului Natu-ral Apuseni ºi al FederaþieiRomâne de Speologie, în cola-borare cu Politehnica Cluj, lacare au participat peste 60 depersoane, au fost obþinuteurmãtoarele rezultate:• au fost reluate explorãrile înAvenul V5 prin continuareaavansãrii de-a lungul galerieiprincipale. A fost interceptatun curs activ independent,care provine cu certitudine dinpierderile situate la nivelulPlatoului Padiº (ponoareleRenghii ºi Cuþilor). Cavitateaatinge 11 km dezvoltare ºiprezintã în continuare spaþiiinterioare gigantice (galerii detip canion, numeroase sãli depeste 100 m lungime etc.),nivele superioare, adesea labi-rintice ºi galerii laterale, în ceamai mare parte neexplorate. Înzona amonte au fost cartaþicca. 4 km de noi galerii polie-tajate, parcurse de cursuriactive independente, care con-

verg spre „Râul lui Iancu”,colectorul reþelei nordice asistemului, prin intermediulunor galerii inaccesibile sauneexplorate pânã în prezent;• în urma mai multor acþiunide derocare coordonate deOvidiu Pop a fost exploratAvenul V24, (Frigiderul luiGigi). Cavitatea a fost cartatãpe cca. 1,8 km dezvoltare ºi-148 m denivelare. Posibili-tãþile de joncþiune cu AvenulV5 sunt iminente;

• au fost efectuate prospecþi-uni, ridicãri topografice desuprafaþã ºi mãsurãtori hidro-geologice în întreg perimetrul.

Bazinul superior alSomeºului CaldCS „Z” în parþial în colabo-rare cu CS „Cristal” Oradea,prin echipa P. Damm. R. Pop,F. Miklovics ºi D. Lazãr aucontinuat lucrãrile de siste-matizare în regiune. Au fostdescoperite 4 noi cavitãþi demici dimensiuni, a fost defi-nitivat studiul privind carstulrelict din bazinul Pârâul Vaciiºi a fost finalizatã recartareaCetãþilor Rãdesei.

Groapa de la BarsaO echipã a CS „Z” condusãde Zs. Polacsek ºi P. Damm a

reluat explorãrile în regiune.A fost deschis dopul de ghea-þã care de doi ani împiedicaaccesul în P. de la Zãpodie.Au fost efectuate mai multeescalade artificiale spre guride galerie suspendate, fãrã ase descoperi momentan conti-nuãri importante. În paralelau fost începute lucrãri dedecolmatare la douã ponoaresituate în partea de nord-est aGropii de la Barsa.

Bazinul Izvorul Ursului –Pârâul SecEchipa formatã din D. Pitic(„Cristal” Oradea), P. Damm

(„Z” Oradea), A. Zsarnoczai(„Lumea Pierdutã” Baraolt),Atilla Czumbil (SalvamontBihor) a explorat în zonaCãput o peºterã activã (po-nor), frumos concreþionatã,având o dezvoltare de 81 m.

Bazinul Vãii CetãþilorO echipã formatã din D. Pitic,J. Kokes, C. ºi D. Purdea, AnaLazãr a început derocãrile laprea-plinul Izbucului nr. 1 dela Glãvoi. A fost realizatã oînaintare de 3/-2 m existândºanse reale de interceptare acursului activ care apare înizbuc.

Teod

ora

MÃR

CU

Þ

40 SPEOMOND • 11 • 2006

ªtiri interneªtiri interne

Munþii Pãdurea CraiuluiZona Damiº - Runcºor -LazuriCa urmare a mai multor ac-þiuni de explorare-cartare,coordonate de Zs. Polacsek ºiA. Kocsis („Z” Oradea) aufost finalizate lucrãrile deexplorare-cartare în sistemulRuncºor. Dezvoltarea totalãdepãºeºte 10 km. Explorãrileviitoare se vor axa cu precã-dere în direcþia joncþionãriicelor 3 cavitãþi principale (P.Craiului, P. Caprei ºi P. cuFerigi) din cadrul sistemului.

Valea BratcuþeiÎn Peºtera-Aven din PârâulSiliei, Clubul de Speologie„Cristal” a continuat lucrãrilede derocare întrerupte cu 3 aniîn urmã, reuºind în cele dinurmã sã depãºeascã un pasajfoarte dificil ºi sã descoperemai multe zeci de metri cudimensiuni mai generoase.

Actualul terminus este o salãde 20/30 m care prezintã maimulte variante de continuare.

Explorãrile sunt în curs, peprimul loc fiind însã lãrgireapasajelor de acces, deosebitde restrictive în prezent.

Munþii MeseºBazinul vãii CrasnaO echipã a C.S. „Z” formatãdin Radu ºi Andrei Pop ºi PaulDamm au descoperite în zonaTrecãtorii Meseºului (bazinulvãii Crasna) 5 peºteri dezvol-tate în gipsuri, cumulând peste100 m dezvoltare. A fost iden-tificat un drenaj de peste 500 mlungime / -70 m denivelare.

Munþii VlãdeasaBazinul Vãii DrãganuluiÎn partea central-esticã a ma-sivului, în zona lacului deacumulare Floroiu, se extindepe direcþia SV-NE, perpen-dicular pe direcþia de curgerea vãii, o barã de calcare tri-asice, aparþinãtoare Unitãþiide Bihor (Ianovici et. Al.1976). Lungimea fâºiei estede peste 2,5 km, dar lãþimeadoar arareori depãºeºte va-loarea de 250 m. În cadrulacestui perimetru, datoritãamplasamentului reþelei hi-drografice de suprafaþã înraport cu dispunerea rocilorcarstificabile, au luat naºteremai multe sisteme hidrocar-stice de dimensiuni reduse,parþial inundate de apele lacu-lui de acumulare.

Ca urmare a prospecþiunilorspeologice efectuate în varaanului 2006 în partea de est azonei calcaroase, au fost des-coperite 4 cavitãþi, aflate înconexiune geneticã, dar pro-fund afectate de lucrãrile deconstrucþie a drumului decenturã de pe versantul stângal lacului Floroiu.

Peºtera Pink FloydCavitãþile se gãsesc în versan-tul stâng al Pârâului Crucii, lacca. 1 km amonte de con-fluenþa cu V. Sebiºel, într-unabrupt calcaros. Situatã chiarlângã drum (la cca. 3 m ºi+3,5 faþã de acesta), intrareade dimensiuni relativ mo-deste (0,8/2 m) nu promitemare lucru. Totuºi, dupã cecoboarã meandrat pânã lacota de -10, galeria de acces

se deschide într-o salã deconfluenþã nu foarte înaltã dartotuºi spaþioasã (6/8 m) ºiîmbogãþitã peisagistic de oscurgere parietalã. Alte treigalerii pornesc de aici, douãcare se terminã dupã câþivametri ºi a treia care este defapt galeria principalã a peº-terii. Aceasta coboarã în trep-te succesive pânã la cota de -17,5 m pe o direcþie aproapeconstantã SV. Chiar în final,un mic lac de sifon inactiv,mãsurat în lipsa apei ne dãcota minimã a peºterii de -19 m. Apa se face simþitãdoar periodic, în gururi saulacuri de adâncime redusã,sursa ei fiind percolaþia.

Peºtera este relativ frumosconcreþionatã, predominantefiind scurgerile parietale ºigururile de diverse mãrimi,acestea din urma adãpostind omare varietate de perle decavernã. Un alt lucru demn deremarcat se afla în sectorulmedian al peºterii, unde într-osalã lateralã se pot observa cumare claritate grife de Ursusspelaeus cât ºi douã gropi degestaþie.

Peºtera a fost exploratã îniulie 2006 de Paul Damm,Ioan Kokes, Loredana Bãrbuº

ºi Dan Pitic, iar cartarea a fostrealizatã de Dan Pitic ºi AnaLazãr în aceeaºi lunã.

Dimensiunile finale a peºteriisunt L: 119m ºi D: -19m.

Avenul cu DiaclazeSituat la cca. 10 m N de in-trarea peºterii Pink Floyd,Avenul cu Diaclaze se com-pune din douã galerii care sedesfãºoarã în paralel, la odistanþã de cca. 2-3 m, pedirecþia SV ºi între care suntscurte pasaje de legãturã. Unpuþ de intrare de 6,5 m seacceseazã printr-o gurã de0,6/0,8 m ºi ne conduce labaza unei pante cu bolovani.Aceasta coboarã în pantã de45° încã câþiva metri, dupãcare devine complet impene-trabilã. Tot de aici putemtrece în diaclaza paralelã carespre SV devine excesiv destrâmtã iar spre NE se închidela nivelul superior cu prãbu-ºiri. O altã galerie porneºte dela baza puþului spre NE, dardupã câþiva metri ºi aceasta seterminã cu prãbuºiri.

Dimensiunile avenului suntL: 32 m, D: -11 m.

Explorarea ºi cartarea au fostrealizate în iulie 2006 de IoanKokes, Dan Pitic ºi Ana Lazãr.

SPEOMOND • 11 • 2006 41

Informaþii primite de la:PPPPPaulaulaulaulaul DAMMDAMMDAMMDAMMDAMM

JozsefJozsefJozsefJozsefJozsef ZIHZIHZIHZIHZIHDanDanDanDanDan PITICPITICPITICPITICPITICZsoltZsoltZsoltZsoltZsolt POLPOLPOLPOLPOLACSEKACSEKACSEKACSEKACSEKAlinaAlinaAlinaAlinaAlina PITICPITICPITICPITICPITIC

CristianCristianCristianCristianCristian LLLLLASCUASCUASCUASCUASCU

Peºtera Prãbuºitã de subdrumIntrarea acestei peºteri segãseºte la cca. 7 m sub alinia-mentul ºoselei, la baza uneimici faleze. O deschiderejoasã ºi o galerie asemeneaconduc, dupã cca. 8 m, într-osalã mai spaþioasã (6/3 m ºiînãlþime de 4 m). De aici seîntrevãd câteva continuãri,însã toate galeriile devin înscurt timp spaþii scunde întrebolovani, a cãror stabilitateeste extrem de incertã. Explo-rarea ºi cartarea executatã deIoan Kokes, Dan Pitic, VictorUrsu ºi Atilla Czumbil înoctombrie 2006 au condus ladimensiunile de L: 37 m, D:7 m (-3, +4).

Peºtera cu 3 intrariAceastã peºterã se desfãºoarãpe douã nivele distincte. Intra-rea principalã (cea mai impu-nãtoare de altminteri) conducela nivelul superior, nu foartedezvoltat, compus dintr-o salãjoasã, o galerie care se colma-teazã cu bolovani ºi un horncare printr-un îngust meandruascendent atinge cota cea maiînaltã (+5). Celelalte douãintrãri supraetajate conduc la odiaclazã îngustã ºi înaltã, înþe-satã de bolovani. O deschidereîngustã în partea superioarã aacestei diaclaze face legãturaîntre cele douã nivele ale peº-terii. În partea de jos a dia-clazei, pe o direcþie perpendi-cularã cu dezvoltarea acesteia,în urma unor dezobstrucþii s-areuºit interceptarea niveluluiinferior al peºterii. Aici, ga-leriile sunt predominant joase,

cu înãlþimi sub 1 m, dezvoltatepe orizontalã, la cota de -8care este probabil nivelul debazã al peºterii. Direcþia dedezvoltare este aproximativSV, iar în final înaintarea estedin nou opritã de blocuri depiatrã prãbuºite.

Explorarea ºi cartarea au fostrealizate de Ioan Kokes, DanPitic, Attila Czumbil, VictorUrsu în octombrie 2006.

Datele topometrice ale peº-terii sunt: L: 97 m, D: 13 m(-8, +5), E: 27 m, ID: 3,6.

ConcluziiPeºterile explorate fac partedin acelaºi sistem carstic, si-tuat în versantul stâng al VãiiCrucii (baz. Vãii Drãganului)ºi reprezintã diferitele etapede coborâre a nivelului unuicurs subteran azi dispãrut.

Din raþiuni legate de topo-grafia locului (situarea coteiminime a Peºterii Pink Floydsub nivelul Pârâului Crucii),ºi implicit a micului izvorcarstic din versantul stâng alvãii, nu excludem o drenare aapelor carstice actuale înlungul barei calcaroase spre oexurgenþã situatã probabil suboglinda Lacului Floroiu.

Din pãcate datoritã inter-venþiilor antropice (tãiereadrumului forestier ºi crearealacului de acumulare), morfo-logia iniþialã a golurilor a fostprofund afectatã, fapt careîngreuneazã în mare mãsurãefectuarea unor interpretãride detaliu. În pofida acestorimpedimente, aspectul gene-ral al reþelei de goluri suge-

reazã existenþa unui sistemcarstic bine dezvoltat.

Un aspect interesant de re-marcat este însã situarea gale-riei finale din reþea într-ozonã acoperitã de cãtre depo-zite eruptive, fapt care de-monstreazã o dezvoltare mailargã a calcarelor decât ceaevidenþiatã de lucrãrile geolo-gice existente ºi implicit o ex-tindere mai mare a sistemuluicarstic. În aceste condiþiiconsiderãm cã alimentareaacviferului s-a realizat dinape de percolaþie, infiltratede-a lungul discontinuitãþilordin rocile necarstificabileacoperitoare.

Munþii ApuseniAdministraþia Parcului NatualApuseni a elaborat o proce-durã pentru avizarea activi-tãþii speologice pe teritoriulparcului. Procedura este parteintegrantã din RegulamentulParcului ºi face referire atâtla activitãþile de vizitã, cât ºila cele de explorare, cerceta-re sau documentare în peºteri.Procedura este disponibilãpe pagina web a parcului:www.parcapuseni.ro, iar infor-maþii suplimentare puteþi ob-þine la una din adresele dee-mail: office@parcapuseni.rosau paul@parcapuseni.ro.

Munþii MehedinþiMuzeul CloºaniVizitatã ºi vandalizatã încã dela 1900, în ultimii 40 de aniGaleria Laboratoarelor dinPeºtera Cloºani a gãzduit cer-cetãri de biospeologie, geofi-zicã, speo-climatologie ºimulte altele. Dacã ºtiinþa a fostîn câºtig, peºtera cu siguranþãnu: cam 450 kg de cabluri ºirastele ruginite, cioburi, plasti-ce, panouri abandonate, instru-mente sparte ºi chiar mercurau fost extrase timp de douãveri de elevii Liceului Teoreticdin Tulcea ºi simpatizanþiSRSC. Urmãtorul pas sprerealizarea unui muzeu subte-

ªtiri interneªtiri interne

ran – iniþiativã aprobatã deInstitutul de Speologie – a fostnominalizarea sa între obiecti-vele unui proiect Life Natura.Sub presiunea acestui angaja-ment, în toamna lui 2006, ungrup de voluntari au purces laamenajarea propriu-zisã. Piesedonate de Marcian Bleahu,Iosif Viehmann, Viorel Lascu,Institutul de Antropologie,subsemnatul, s-au aºezat încele patru incinte de beton alevechilor laboratoare, alcãtuind4 puncte expoziþionale: istoriaexplorãrilor speo, geologie-mineralogie, paleontologie,arheologie. Graþie lui AdiDone ºi a lui Valeriu Lipcanu(GESS) trei puncte sunt dotatecu spoturi.

Electrificatã, având pistã beto-natã, cãsuþã ºi terasã la exte-rior, uºor accesibilã, în vecinã-tatea Staþiunii Cloºani, GaleriaLaboratoarelor este un cadoupentru un speo-turism educa-þional. Dacã artistul specializatîn restaurãri arheologice cucare suntem în discuþii vaaccepta, vom avea ºi o suitã dereproduceri a unor picturirupestre celebre, realizate pro-fesional. Urmeazã completa-rea cu exponate, finalizareamontãrii de spoturi, gãsireaunei soluþii anti-mucegai,amenajarea secþiunii finale.Aici au rãmas de la geofi-zicieni niºe cioplite în pereþi ºisuporturi solide de beton undene gândim cã ar putea fi înfiin-þat un Speo In Memoriam. Dardacã aveþi alternative mai ve-sele, cu plãcere.

Aºteptãm idei, critici ºi…contribuþii. (C. L.)

42 SPEOMOND • 11 • 2006

Dénes István1954-2005

Speolog ºi dincolo de„Lumea Pierdutã”Într-o dimineaþã de noiembriea anului 1975, în Halta CFRStâna de Vale, din DefileulCriºului Repede, coboramdin tren, împreunã cu alþi zecide speologi. E greu de poves-tit cum arãtam împrãºtiaþiprintre buºtenii din spatelegãrii, zgribuliþi în hanoracesau scurte de doc, sub rucsaciimenºi de care atârnau tuburide calc sau poze înrãmate,scãri de funie ori ghirlande depitoane ºi cât de perplecºi amfost când am aflat cã pânã laMotelul Leºu Baraj, unde seþinea Speosportul, trebuie sãmergem pe jos cam 20 km. Întimp ce noi toþi, buimaci denesomn ºi agitaþi de indig-nare, încercam sã gãsim solu-þia imposibilã a unui camioninexistent, un tânãr tãcut ºihotãrât s-a desprins de grup ºia pornit încrezãtor pe nesfâr-ºitul asfalt din lungul VãiiIadului.

În zilele care au urmat, eragreu sã nu-l remarci pe DénesIstván. Într-o hãrmãlaie gene-ralã, când toatã lumea discutadespre avantajele ºi deza-vantajele organizãrii uneiSubcomisii de Speologie, laComisia de Alpinism a FRTA,a luat ºi el cuvântul. Liniºtit,fãrã patos, cu un carneþel înmânã ºi un ton cât se poate deserios, a discutat despre lu-cruri concrete, cum ar fi reex-plorarea ºi protecþia peºterilordin Cheile Vârghiºului, difi-cultãþile unui club despre carenu ºtia mai nimeni unde seaflã sau despre activitatea ºiexemplul unor predecesoricum au fost Orbán Balázs sauPodek Ferenk. Prezenþa sa lareuniunile speologice eradestul de discretã, dar vor-

bind cu atâta convingere ºireprezentând clubul cu celmai speologic ºi expresivnume Ursus Spelaeus, într-untimp foarte scurt, Iºti a deve-nit unul dintre cei mai cunos-cuþi speologi amatori din þarã.Mereu disponibil, mereu im-plicat, mereu solicitat sã facãparte dintr-o echipã, un juriusau o subcomisie, era greu sã-þi imaginezi un Speosport,simpozion sau o tabãrã speo-logicã importantã fãrã el.Cred cã a fost nelipsit în toatestructurile de protecþie ºicadastru ale vechii comisii despeologie sau ale actualeifederaþii.

În contrast cu alþi speologi„de renume”, care an de anerau omagiaþi, pe bunã drep-tate, pentru descoperirile ºiexplorãrile lor senzaþionale,Dénes impunea respect printemeinicia activitãþii ºi rezul-tatelor sale, în pofida faptuluicã nu avea în spate o echipãmare, un club puternic ºi nulucra într-o zonã carsticãgeneroasã. Ca un adevãrat„ursus spelaeus”, îºi prezentarezultatele fãrã sã se laudevreo datã cu ce avea de gândsã facã sau cât de grele oripericuloase sunt peºterile pecare le-a explorat. Singur sauînconjurat de doi-trei colegi,funcþiona ca o adevãratã insti-tuþie: explora, carta, sistema-

tiza peºterile cunoscute, fãceamãsurãtori, observaþii, foto-grafii, se ocupa de protecþie ºiecologizare, oriunde în þarã.Ori de câte ori avea ocazia,publica articole, însoþea tu-riºtii, susþinea conferinþe ºiproiecþii de diapozitive. Dis-ponibilitatea sa pentru speo-logie ºi naturã, în general,pornite firesc din pasiune,educaþie ºi o voinþã puternicã,erau susþinute de serioasecunoºtinþe despre domeniifoarte diverse. Deloc de ne-glijat erau interesul pentruistoria speologiei ºi pentru aforma cât mai mulþi discipoli.Sunt sigur, cã Iºti a cãutattoatã viaþa oameni de la caresã înveþe, cât mai mult ºioameni pe care sã-i înveþe, câtmai multe.

Dupã 1978, dintre sutelede plicuri cu fiºe ºi hãrþi, careveneau pentru a fi înregistrateîn Catalogul Peºterilor, celedin Tãliºoara au fost, pentrumultã vreme, singurele foartecorect întocmite, cu cartãri dedetaliu, descrieri ºi localizãriclare, care puteau fi înregis-trate imediat. În decursulanilor ajunsesem sã mã bucurori de câte ori primeam unplic din Tãliºoara ºi apoi dinBaraolt, fiindcã ºtiam cã voigãsi în el, o cartare de excep-þie, o fotografie foarte intere-santã sau o descriere speolo-

gicã din care voi avea ceva deînvãþat, iar dacã nu, o sincerãurare.

Sub îndrumarea lui Dénes,Clubul „Ursus Spelaeus” nuîncepea sã exploreze o zonãcarsticã, fãrã o foarte serioasãreexplorare ºi sistematizare aceea ce era cunoscut. Spreexemplu, pentru CheileVârghiºului, din care fuseserãpublicate 40 de peºteri, ºi-aprocurat o hartã foarte deta-liatã pe care a completat-o cutoponime, poteci, stâncile maiimportante, pe care a începutsã localizeze toate peºterilenou gãsite. Între Cadastru ºiTãliºoara fãcea naveta unexemplar din aceastã hartã pecare erau marcate distinctnoile descoperiri. Pentru fie-care peºterã avea întocmitefiºe monografice, cu descri-eri, mãsurãtori, fotografii(este printre primii care aufotografiat sistematic intrãrilede peºteri). În felul acesta, areuºit sã descopere, în zonã,peste 80 de peºteri noi, sãlungeascã semnificativ Peº-tera Mare de la Mereºti, sãexploreze drenajele active ºisã-ºi lege, definitiv, numelede cunoaºterea ºi protecþiaVãii Vârghiºului.

Dénes István a fost primulcare a fãcut un inventar com-plet al peºterilor cunoscute înMunþii Perºani (1978); a în-tocmit prima cartare modernãa Peºterii ªugãu (comunaVoºlobeni), punând definitivcapãt legendelor despre nes-fârºiþii kilometri de galerii aiacestei cavitãþi supraetajate; ainventariat ºi cartat, pentruprima datã, peºterile ºi ave-nele din Munþii Giurgeului(Suhardul), Cheile Bicazuluiºi Hãºmaºul Mare-Ocem,aceasta din urmã fiind o altãzonã carsticã despre care înanii ’70-’80 circulau poveºtifantasmagorice. Pe la sfârºitulanilor ’80, Iºti terminã de

In Memoriam

SPEOMOND • 11 • 2006 43

explorat sau recartat toatepeºterile din secuime ºi sededicã investigãrii aproapeexhaustive a bibliografieidespre peºterile ºi speologiadin aceastã regiune. Rezul-tatele documentãrii sale labo-rioase ºi costisitoare (vizite labiblioteci din þarã ºi strãi-nãtate, xeroxuri, corespon-denþã sau achiziþii diverse),coroborate cu datele culesedin teren, i-au permis sã pu-blice prima monografie speo-logicã a regiunii natale (Szé-kelyföldi barlangvilág, 2002).

Dupã 1981, o mare partedin activitate ºi-a dedicat-ocolaborãrii cu speologii bra-ºoveni ºi în special cu WalterGutt, preºedintele Clubului„Avenul” ºi unul dintre men-torii sãi. Alãturi de Walter aparticipat la organizarea ºidesfãºurarea ªcolilor de Speo-logie (1981-1995), fiind unuldintre monitorii de bazã laTSA. În cadrul colaborãriidintre Institutul de Speologiedin Bucureºti ºi Clubul „Ave-nul” din Braºov, a participat lataberele de explorare, cartare(inclusiv Topolniþa II) ºi pro-tecþie (montãrile de porþi) de lapeºterile Topolniþa ºi Epuran.

Un fapt absolut remar-cabil ºi unic, în speologiaromâneascã, este gestul luiDénes care, rãmas fãrã com-panionii din Baraolt ºi res-ponsabil de obligaþiile sale fa-miliale, este de acord sã cede-ze numele Clubului „UrsusSpelaeus” unui grup de tineridin Târgu Mureº ca recu-noaºtere pentru descoperirile

Dan Imre1979-2006

Stau ºi mã întreb acum, dupão vreme, de când Dãnuþ numai e printre noi, cât trãieºteun om?

60-100 ani?De când s-a nãscut pânã

în clipa în care a murit?Sunt multe rãspunsuri, dar

sunt greºite, total greºite.Un om trãieºte pânã în

clipa în care toþi cei care l-aucunoscut au plecat ºi ei.

Unii, poate, sunt credin-cioºi, alþii, poate nu.

Nu ºtim dacã existã cevadincolo ori nu existã nimic.

Nu pariez cã Dãnuþ e înaltã lume mai bunã, cum dealtfel nu cred în ea.

Dar pariez cu viaþa, caDãnuþ va dãinui veºnic.

Cât dureazã o lume, ununivers?

Ei bine, atât timp cat eutrãiesc.

Pentru mine lumea asta nuexistã dupã ce am cotit-o.

Pentru noi, în sufletulnostru, în mintea noastrã,avem lumea întreagã cu tot cee în ea, iar în ea e ºi Dãnuþ,prietenul nostru, colegul nos-tru, iubitul, fiul, tot ceea ceDãnuþ a fost, ºi este.

Trãieºte în noi, în mine, întine, în toþi cei care l-amcunoscut.

Atât timp cât noi vomvieþui ºi el va face acelaºilucru.

Sã lãsãm cele sfinte celorinteresaþi de ele, iar noi cândne vom întâlni, sã bem o gurãde bere aºa în gând ºi cu el, sãmai aruncãm un zâmbet pen-tru el.

Nici mãcar nu trebuie sãspunem nimic. E acolo, cunoi, aºa cum acolo cu noi afost atâþia ani, camarad ºiprieten, omul de gaºcã, cuchef de vorbã ºi poftã deviaþã.

Acum, rândurile asteasunt scrise pentru speologi,dar înainte de a fi speologDãnuþ a fost bunul nostru

acestora în Defileul Topliþa-Deda (peºteri pe trunchiuri dearbori, în roci vulcanogen-sedimentare). Dupã aproapeun deceniu, în 1995, conºtientde impactul ºi agresiuneaantropicã asupra rezervaþieiCheile Vârghiºului ºi încura-jat de pasiunea pentru naturãa tinerilor din zona Baraoltu-lui, fondeazã o nouã asociaþiespeologicã – „Lumea Pier-dutã”, Baraolt. Pentru el,„Lumea Pierdutã” a fost o lu-me „regãsitã”, îndrãgitã ºiadevãratã, alãturi de care se vaocupa, cu maximum de pro-fesionalism ºi seriozitate, deprotecþia Cheilor Vârghiºuluiºi cãreia i-a lãsat moºtenirecrezul, cunoºtinþele ºi pres-tigiul sãu.

Se pot spune multe lucrurifrumoase ºi nobile despreDénes István, o persoanã cu omodestie înnãscutã, un coe-chipier generos, un cercetãtorsau pedagog excepþional.Toate pãlesc în faþa gestuluisãu speologic ultim, cândchinuit de boalã ºi durericumplite, conºtient de tra-gicul sãu destin, a venit laCongresul de Speologie de laRoºia (2005) sã-ºi revadãprietenii ºi sã-ºi însoþeascãdiscipolii, printre care ºi fiicasa, în Peºtera Ciur-Ponor ºi înzona Meziad, unde cu zeci deani în urmã descoperise conti-nuarea în Peºtera Rai. Dinaceastã lecþie de pasiune ºidevotament, noi toþi avem deînvãþat!

Cristian GORAN

prieten ºi coleg, omul a cãruilipsã o simþeai.

E ciudat sã ii facem oînºiruire de merite ca speo-log. Nu-s nici grozave, nici delepãdat.

A apãrut la Clubul de Spe-ologie „Politehnica” prin ’98dacã bine îmi aduc aminte.

Timid, retras la început(de unde sã ºtim ce gurã mareavea).

Ture prin Avenul Poieniþa2 la sãpat, prin sistemulHumpleu, Poiana de laVârtop, Poieniþa etc. Cevaexplorãri în Alun, ceva ºcolide speologie ºi salvaspeo,ture salvaspeo.

Sunt mulþi cu o listã multmai spectaculoasã ºi cu ga-loane mai voinice decât el.

ªi atunci?Cum se facem cã ne e dor

de el atât de tare, cum se facecã pe el îl cãutam la poveºti,la mers în ture, la bere, lavale, la deal, la ºes, câmpie ºimunte, nu pe galonaþi?

Cum se face cã îi simþeamlipsa. Nu numai acum ca numai e printre noi ºi golul lãsatse cere umplut. Nu.

Atunci pe vremuri cândfãceam ture ºi-l sunam:

„Hai bã în turã la P2”.„P2? Ce facem acolo?”„Habar n-am, hai.”Turele de Vârtop ºi P2

erau celebre.Ture de lenevealã (hai cã

ºi lucram, da cu greuuuu).Atmosfera, poveºtile, focul,

44 SPEOMOND • 11 • 2006

þigara aprinsã în tihnã, hli-zeala fãceau tura.

Care e motivul pentrucare cei mai mulþi dintre noifac speologie?

Pasiunea?Cu siguranþã!Dragostea de naturã?ªi asta!Lui îi plãcea speologia

pentru ca îi plãceau oamenii.Dãnuþ iubea sã fie printre

oameni.ªi atunci a ales, sã fie

printre oameni, pe munte.Nu speologia conta, ca o

disperatã activitate, ci gaºca,noi, sã fie cu noi.

Din când în când te pome-neai cu un telefon:

„Ce faci? Hai la o cafea ºio bârfã.”

„Hai cã viu. Unde?”„Maimuþa?”„Ok, la Maimuþa la cafea

în juma’ de orã.”Eu personal aºa vreau sã

mi-l amintesc pe Dãnuþ.Omul care iubea oameni,

cãruia îi plãcea sã fie cu oa-meni.

Nouã, oamenilor ne plã-cea sã fim cu Dãnuþ, oricând.

E uimitor cât de rar îlvedeai supãrat, îmbufnat, fãrãchef.

Avea ºi el apãsãrile lui caoricare dintre noi, dar cât demare diferenþã.

Iar acum ca încheiere vor-ba unui amic de-al nostru:

„Mai Dãnuþ, am o caprãºi-un ieduþ…”

Când vã amintiþi de Danlãsaþi jalea, zâmbiþi, nu e dejale…, nu e de plâns.

Dãnuþ e cu noi, aici, înfiecare, în râsul fiecãruia, înfocul din tabere, în vinul fiertºi cafeaua leneºã de diminea-þã, în fumul albãstrui al uneiþigãri fumate dupã obosealaturei.

Îl pãstrãm în sufletul ºipoveºtile noastre.

Hai sã auzim de bine!Radu GHIÞULESCU

Lucian BUªU,Prin adâncurileCarpaþilor298 pg., 14 pg. color, edituraPoligrafia Treira, Oradea,2007

Nu a trecut prea mult timp dela lansarea volumului „Cãlãtorîn lumea lui Hades”, ºi iatã cãLucian Buºu recidiveazã cu apatra sa carte. „Prin adâncurileCarpaþilor” este mai întâi detoate o frumoasã lecþie de geo-grafie, Lucian Buºu descriindcu talent zone pitoreºti dinRomânia. Privite prin ochiicelui care le-a bãtut cu piciorulnu o datã, descrierile nu suntla fel ca în multe cãrþi, fade,monotone, sã-þi dea senzaþiacã trebuie sã întorci repede pa-

gina. Sunt alternate cu dez-vãluirea personajelor hazoaseºi pline de farmec din turele despeologie ºi nu numai.

Suntem purtaþi pe la PonorulJitelor, cu lampa de carbid prinpodiºul Someºan ºi ajungemla Avenul de sub Zgurãºti, pevalea Gârda Seacã. Asistãmapoi la un meci câºtigat pebanca de rezerve, legat deAvenul de sub Vârful Grind,ca apoi sã ajungem prin locuriîncã virgine în Bucegi, pânã înAvenul din Colþii Þapului.„Intrãm” în Avenul din StanuFoncii sau în Peºtera Scoicilor,ne luptãm cu apele dezlãnþuiteîn peºtera Cãput sau ajungemla Teiuº, prin Huda lui Paparã.Ni se dezvãluie apoi peºteraªura Mare ca ºi experienþaprimului râu subteran.

Fiecare turã speo este punc-tatã, aºa cum ne-a obiºnuitdeja în celelalte cãrþi, cu pi-canteriile din taberele în caremulþi speologi se vor recu-noaºte, îºi vor aminti ºi vorzâmbi cu siguranþã. De menþi-onat cã aceastã nouã apariþieeditorialã reprezintã doarprima parte din cãlãtoriile„Prin adâncurile Carpaþilor”,deoarece multe poveºti maisunt încã de spus ºi multeaventuri de descris.

Radu BREBAN,Publicaþii SpeologiceRomâniawww.cartispeo.ro

Site dedicat publicaþiilor spe-ologice, care, dupã cum spunechiar coordonatorul acestuiproiect «nu este un „magazin”sau „site comercial” ci maidegrabã un punct de informarelegat de literatura speologicã.»

«… este un mod de a interac-þiona cu mediul subteran, omodalitate de a intra în altãlume.»

Federaþia Românã deSpeologie ºi AsociaþiaRangerilor din România,Munþii Apuseni200 pg., 172 pg. color, FRS,2006

Album de fotografie despreMunþii Apuseni, conþine 249fotografii din care 64 foto-grafii de peºterã, realizate de20 de fotografi mai mult saumai puþin cunoscuþi.

Fãrã pretenþia de a fi un ghidturistic, sau un album de artãeste o invitaþie de a vizita ºidescoperi lumea de basm aacestor munþi, peisajele, oa-menii, viaþa de zi cu zi, meº-teºugurile ºi obiceiurile tra-diþionale.