Director: Ioan Pr\ji[teanu An VIII, februarie 2012, nr. 59 Redactor - [ef: Petru Scutelnicu

Aceast\ revista apare sub egida Asocia]iei Culturale „Octavian Voicu“Bac\u

CMYK

Pre]: 3 lei

CMYK

~n acest num\r:

„Considerat drept „reprezen-tantul claselor de jos, vechi,româneşti”, el a fost unul dintrecriticii „curentelor lingvistice, li-terare şi politico-sociale”, idealul„(şi uneori programul) politic şisocial al lui Eminescu” fiind„reîntoarcerea în trecut”. Înpofida „reacţionarismului” său,„omul acesta a fost o fiinţăsocială, un instrument fin, în caredurerile societăţii aveau unrăsunet adânc”.

„În acest an se împlinesc 160 deani de la na[terea lui Ion LucaCaragiale prilej de omagiere aunuia dintre cei mai prolifici scri-itori şi dramaturgi din istoria li-teraturii române. În ultimii 10ani, în cadrul unui proiect cul-tural de anvergură mondială,unic în cultura românească, peste1.500 de artişti din 141 de ţări aucreionat personalitatea lui Cara-giale, realizând cea mai marecolecţie din lume de portrete aleunei mari personalităţi a culturiiuniversale, alcătuită din peste2.000 de lucrări de grafică, carese află la Ploieşti, oraşul lui Cara-giale.“

„Ultimul zid a fost construitdin 45000 de secţiuni de betonarmat fiecare cu dimensiuni de3,6x1,2 m, cu înălţime de 3,6metri. Costul total al acestui zids-a cifrat la 16 155 000 mărci estgermane. Pe creasta zidului a fostmontată o ţeavă lustruită carefăcea dificilă escaladarea. „

R\spunderea pentru opiniile exprimate revine `n

exclusivitate autorilor

Revista PLUMB apare cu sprijinul

Prim\riei [i al Consiliului local alMunicipiului Bac\u

IBR|ILEANU... 3

CARAGIALE - 162 9

ZIDUL BERLINULUI 13

Titu MaiorescuINCOMODUL

Astăzi, la 172 de ani de lanaştere (n. la 15 febr. 1840), TituMaiorescu ne apare ca un reper deneclintit în cultura română. Darmomentele străbătute de fiul pro-fesorului Ioan Maiorescu n-au fostcomode până s-a impus valoareasa. Proiectată în timp, biografia sadevenea incomodă încă de când„puiul de valah“ de la AcademiaThereziană din Viena, coleg cu fiide baroni şi conţi, lua la absolviremedalia de aur, pentru că îşi pro-pusese să le arate „m\garilor devienezi, ce e un român!”

Este evident că prin 1860-1862,în Principatele Române cam toateerau de întemeiat. Şcoala, scriereaîn româneşte cu alfabet latin, uni-versitatea şi instrucţia publică, li-teratura de valoare şi parlamentultrebuiau aşezate pe temeiuladevărului. Fiind decis şi vertical,atacurile apar de peste tot. După ceautorităţile îl trimit în Germania(unde susţinuse un doctorat la Gis-sen), pentru a studia sistemul deînvăţământ german, la întoarcere îlnumesc în 1862 director al liceului,iar în 1864 la conducerea Institu-tului preparandal. Imediat esteatacat în presă pentru imoralitate,martori fiind, printre delatoare, d-na Câmpeanu-moaşă, cu fiică-sa –Veronica Micle, care la 15 ani de-venea soţia universitarului Micle –fost rector, ce-l va suspenda peprofesorul Maiorescu de lacatedră, când îi va veni bine.

Juristul Maiorescu se apărăstrălucit în procesul declanşat şi eabsovit de acuzaţia că ar fi vi-zitat-o noaptea la internat pe gu-vernanta Emilia Riquert. Printreelevii profesorului Maiorescu seafla, cum se ştie, şi Ion Creangă,care va arăta că a învăţat carte.Lupta pentru aşezarea scrierii penorme fonetice, ştiinţifice a fostîncoronată prin intervenţii acade-mice echilibrate, multe preluate şiazi. În Despre scrierea limbiiromâne şi Neologisme se vedelupta „contra jargoanelor franţuziteşi nemţite” (M. Eminescu). Proce-sul era complicat, căci venea dupăsecole de scriere chirilică, aberaţiietimologiste şi „beţie de cuvinte”.

Când în 1863 fusese numit rec-tor, Maiorescu avea 23 de ani,încât colegul său, Nicolae Ionescu,autorul acuzaţiei de imoralitate, ise pare mai potrivit să încerce a-lcobor` prin suspendare.

Dar Petre Carp preia mandatulde ministru şi îl invită să-şi reia

cursurile de filosofie şi logică. Nuva sta însă mult, căci îl suspendăgeneralul Tell (din cabinetulLascăr Catargiu), după careMaiorescu va părăsi universitatea.Orator strălucit, au rămas mărturiidespre aceasta, dar nu au rămas şicursurile, pe care se pare că şi leredacta şi le pregătea minuţuios.După 1871 intră în politică, iarDiscursurile sale din Cameră suntmodele de elocinţă (1872 – dez-baterea bugetului) prin stringenţa

logică, claritatea ideilor, expresi-vitatea construcţiei. Mulţi politi-cieni de azi ar avea ce învăţa,inclusiv prin eleganţa argumen-taţiei, care nu era atac ad hominem,ci combatere a imposturii, incul-turii şi superficialităţii. JurnalistulEminescu de la Timpul declara cădoar Maiorescu şi Kogălniceanuvorbeau în Parlament oromânească elegantă.

Nici în existenţa cotidiană nuera un om comod Maiorescu. Săobservăm că apropiaţii săi într-aleculturii şi politicii erau Carp,Pogor, Rosetti, Negruzzi şi alţii,care erau din vechi şi prestigioasefamilii boiereşti. Ba prin el însuşi,dar şi fiindcă era un apropiat alfamiliei Kremnitz, Maiorescu eprimit la Curte, iar Principele şiapoi Regele îi caută opinia şiapropierea. Lucrul nu va rămânefără urmări şi mai dinainte, căcifiul modestului profesor IoanMaiorescu era fascinat de„distincţia socială” (G. Călinescu),fapt pentru care luptă tenace să-şirotunjească veniturile prinavocatură, cu numeroase şi greleprocese (unul trimite şi la acţiuni

ale tatălui lui Carol I). Demnitatea,mândria nu-l lasă mai prejos mate-rial decât ceilailţi.

Cât priveşte Literatura, e im-posibil să ne imaginăm cum ar fiarătat aceasta fără cei pe care i-aidentificat şi impus acest spiritusrector al Junimii şi al Convorbi-rilor literare, căci ei se numesc,cum se ştie, Eminescu, Creangă,Caragiale, Slavici, Sadoveanu,Goga, Brătescu-Voineşti.

Opiniile lui critice despreaceştia sunt temeiurile is-toriei literare, iar NicolaeManolescu îl aşază dreptprimul creator al canonu-lui literar românesc.Tudor Vianu aprecia că„dacă oficiul cel mai deseamă al criticii literareeste acela de a recu-noaşte şi impune valorinoi, nimeni nu l-a împlinitmai bine decât TituMaiorescu”; i-au fost defolos gustul, cultura, inde-pendenţa şi curajul jude-căţilor. Doar acestea auintrat adesea în coliziunecu alte aprecieri.

E de observat că aces-tea erau, de multe ori, aleunor puternici ai zilei, sauale unor personalităţi im-puse deja. Între victimilelui Maiorescu trebuie no-tate Aron Pumnul, VasileAlexandrescu-Urechea,

Aron Densuşianu, GeorgeSion, Pantazi Ghica, dar şi Al.Macedonski, B. P. Haşdeu şi alţii.Unul îl califica „genial” pe IoanPralea, altul îl consiera superior peIenăchiţă Văcărescu lui Goethe, întimp ce un al treilea îl punea peAlecsandri mai jos de Mureşanu...Întemeietorul criticii nu suporta.(Al. Piru)

Demiurgic, Maiorescu separăapele de uscat, impostura deadevăr şi artele de ştiinţă. Când,spre finele vieţii, în 1917, armatagermană ocupantă îi propunea săformeze un guvern agreat denemţi, refuză cu demnitate. El de-venea astfel, încă o dată, incomod.Avea dreptate E. Lovinescu,care l-a înţeles bine: „Larăspântiile culturii româneveghează, ca şi odinioară, degetullui de lumină”. Astăzi, hilar şiabracadabrant, nişte inşi ciudaţi, ladistanţă de cultură, îl acuză peMaiorescu cum că ar fi contribuitla eliminarea lui Eminescu...

Din veacul său, Maiorescu neînvaţă: „Păzeşte-te a doua zi dupăun succes!”

Grigore IONESCU

MARI PERSONALIT|}I ALE CULTURII ROM+NE{TI

pagina 2 revist\ de cultur\

PLUMB-59

P r i n a n i i “nouăşcinci” (O,Doamne, în secolul trecut, în mileniul tre-cut, se pare!) confratele Ion Machidon,atins de aripa dumnezeirii, dădea cursîntrupării gândului ce-i dijmuia nopţile cujăratec de zbucium: să rostuiască o „revistăde literatură, informare şi divertisment”,botezată pe măsura herbului său de roman-tic incurabil – Amurg sentimental! Senăştea, astfel, o tribună mai deosebită a cu-vântului trâm-biţat cu sufletul harismatic albinecuvântării. Urmăresc de la Bacău, prinani, “feno-menul literar” din Cetatea luiBucur şi mă mulţumesc să redesluşesc, cufiecare număr, profilul inconfundabil al re-vistei “capitaliste” impus fără greş pe fir-mamentul literelor române şi prin strădania„condeierilor” de talent care-l împrejmu-iesc cu dragoste pe Maestru. Şi iată, azi,numărul 200 îmi propune, fie şi prin or-

dine cronologică, îm-plinirea imaginii unuiscriitor din zodia celorzişi ”de rasă” – neo-bosit, imbatabil, incon-

fundabil, inegalabil etc. Este vorba, cumaltfel?, de Maitre Machidon de care măleagă o lungă prietenie literară (eram maitineri şi „luce-ferişti”)...Ne salutam „pestegard” mai zilele trecute (pomenind, printrealtele, de un alt mare Prieten comun – uni-versitarul Valeriu Filimon –Dumnezeu să-l odihnească!) şi evocam cu nostalgie aniijuneţelor noastre bucureştene cărora amân-doi le datorăm atât de mult! Peste vreme eumă întorceam pe meleaguri trotuşene, să-mi „plinesc” destinul, pe când dăruitul deursitoare Ion Machidon, cu himera Poezieila butonieră, rămâne în „turcitulBucureşti” (al lui Cezar Ivănescu) pentrua-şi impune definitiv înaltul său demersscriitoricesc în concertul valorilornaţionale. Sunt aproape fericit acum, cândaştern pe hârtie aceste rânduri de strajă şi-l conjur să nu citească în mine decâtstrigătul mut de frăţească dragoste cu careîi salut Opera şi cu care îi mulţumesc căexistă. Pentru că el a învins Timpul, înciuda piedicilor, cu care, din iubire, l-aîncercat Domnul!

Aeternum Vale, Maestre!

EXEGI MONUMENTUM! (II)

Dan

SA

ND

U

La sfârşitul secolului al XIX-leaşi la începutul celui următor, înFranţa, relaţiile dintre presă, romanşi mondenitate sunt la apogeu şi facdeliciul criticilor din întreagaEuropă din motive lesne de înţeles.O demonstrează cartea lui Guil-laume Pinson, „Fiction du monde.De la presse mondaine à MarcelProust” („Les Presses de l'Univer-sité de Montreal”, 2008). Teză dedoctorat, la origine, lucrareastudiază, pe de o parte, un primansamblu de texte mediatice careinventariază presa mondenă,înţeleasă ca „periodice alemondenităţii şi ale clasei petreceriitimpului liber” („le Gaulois”, „LeGil Blas”, „la Vie parisienne” etc.),30 de tiluri recenzate şi valorifi-cate, iar pe de altă parte, un corpusde romane scrise de autori diferiţica importanţă şi valoare, de la PaulBourget la Marcel Proust.

Recurgând la critica mediatică şipoziţionându-se în perspectivaacesteia, Guillaume Pinson îşipropune „o contribuţiela analiza imaginaruluişi a mondenităţii înpresă şi în roman, între1885 şi 1914”. Avem dea face cu o lectură pre-ponderent sociocritică,mai puţin literară, odatăce autorul optează pen-tru „o analiză radicalnouă a mondenităţii în laBelle Epoque, făcând săcorespundă poeticilemediatice şi romaneştipentru a înţelege maibine ce vor să spună despre o soci-etate şi a recunoaşte efectele so-ciale în acest discurs.”Demonstraţia e adecvată subiectu-lui. Mondenitatea în roman e olume mediatizată, adică o „ficţiunea lumii”, afirmă Pinson, arătând căromanul contribuie, astfel, la reve-larea distanţei dintre lumea reală şi„ficţiune”, distanţă ce, în jurnal,rămâne latentă. E mizafundamentală a acestei cărţicurprinzătoare în multe privinţe.

Prima parte, „Jurnal şi monde-nitate”, elaborează o poetică aziarelor şi revistelor mondene, se-lectând un corpus al presei mon-dene şi definind, în linia lucrărilorsemnate de Marie - Ève Thérenty,„marile genuri” pe care aceasta leilustrează (carnetul monden, vizitamondenă, cronica), personalul său(„le Tout-Paris”) cadrul spaţio-tem-poral (locuri şi anotimpuri alemondenităţii), dar şi estetica sa (aminusculului, a povestirilor scurte,a zvonurilor şi a anecdotelor, a„unei poezii despre nimic”).Studiul detaliat, riguros, insistăasupra ideii că jurnalul apare drept„reprezentarea modernităţii re-strânse”, în epoca 1885 -1914 aapariţiei unei societăţi fără griji,aceea a petrecerii timpului liber,analizate de Th. Veblen.

„Ficţiunea lumii”, partea a doua,pleacă de la ipoteza că „romanulcomportă o referinţă metaforică(după P. Ricoeur) având dreptobiect fiinţa – ansamblu într-o so-cietate mediatică, în care triumfămedierile şi întâlnirile.” Romanulmonden e, în opinia lui Pinson, ro-

manul unei lumi închise.Interacţiunile dintre roman şi presă,pe de o parte, şi locul jurnalului înroman, pe de altă parte, sunt evalu-ate din perspectivă analitică,oferind un unghi critic nou atât înprivinţa producerii romanelor mon-dene, cât şi în privinţa receptăriiacestora. În textele supusereflecţiei, „mondenitatea figurează[...] ca o metaforă a unei socialităţimai largi”, iar, „macrocosmul mon-den face cât macrocosmul social”.Acest ultim demers îi permitecercetătorului să-şi ducă reflecţiadincolo de romanele mondenităţiide tip psihologic (Paul Bourget sauPaul Hervieu), spre a propune onouă lectură a textelor romaneşticanonice, de la Colette, Gide,Mirabeau până la Proust. Pe urmelealtor critici, Pinson le citeşte ca pemanifestarea unei atitudini distantefaţă de mondenitate, aceea a unuiroman ce „intonează cântecul delebădă al mondenităţii şi începe săspună că lumea nu mai este decât oficţiune”.

Ultima parte are un titlu cu totulincitant: „Führerul are zide primire”. Dar nunumai titlul. Cititorul econdus spre o analizăneaşteptată: aceea a unuiarticol apărut în revista„Home & Gardens”, înnumărul din noiembrie1938, consacrat vieţiimondene a lui AdolfHitler! Rolul mondeni-tăţii la sfârşitul secoluluial XIX-lea şi începutulsecolului trecut va trebuiluat în serios nu numai

de către istorici, ci şi de către is-toricii şi criticii literari din alte ţărieuropene.

Meritul esenţial al acestei cărţi,ce se citeşte pe nerăsuflate, vine dinorganizarea şi explorarea unui cor-pus mediatic relativ necunoscut şiextrem de generos pentru socio-critică, dar şi dintr-o perspectivă pecare o deschide pentru o analiză araporturilor încrucişate dintre presăşi literatură. Astfel, unul dintrecapitole, „Presa mondenă: eseu detipologie şi poetică”, va deveni, cusiguranţă, un instrument de lucruobligatoriu pentru cercetătorii, so-ciologii, criticii şi istoricii literariinteresaţi de un domeniu aşa de fer-til. Ce să mai spunem de capitolulconsacrat romanului monden? Înspiritul lucrărilor lui Rémy Pontonşi Émilien Carassus, acesta recom-pune o imagine preţioasă a unuigen, pe nedrept uitat, al unei litera-turi de sfârşit de veac ce „pare” amai avea multe de spus.

Nu în ultimul rând, GuillaumePinson defineşte mondenitatea cape o vastă corelaţie cu distincţia,discursul social şi culturamediatică, elaborând un bilanţaproape complet al lucrărilor is-torice despre sociabilitate şi ducândla capăt o analiză detaliată aevoluţiei sociabilităţii mediatice.La sfârşitul lecturii, bănuim căliteraţii şi istoricii regretă că autorulnu abandonează nicio clipă analizastrict sociocritică, nefăcând loc şi„lecturii”... istorice sau / şi literare,ceea ce ar fi sporit reflecţia şi in-teresul cititorilor fără culturăsociologică.

LA BELLE ÉPOQUE: ROMANUL MONDEN

ŞI LUMEA MEDIATIZATĂ

Gh

eorg

he

IOR

GA

Nu-i, cred, lip-sit de interes şisubstanţă ca acestecâteva însemnări laculegerea de poezii

(1971-2011)- ETERNITATEA, DE-SIGUR- oferită de ieşeanul/moldoveanulNicolae Turtureanu, să le preced cu o suităde „receptări” aşezate drept aparat critic lafinele cărţii (apărute la Editura „Alfa”-Bi-blioteca „Poeţi contemporani”).

Iată ce spun aşadar gurile bune despreautorul septuagenar:

„poet de structură romantică”; „poetadevărat”; „mult mai revelatoare pentrupsihologia poetului e diversiunea tipicăprin sarcasm/ defensiva sentimentului lezatse transformă în ofensivă”; (poet)”din ca-tegoria ludicilor” simţind „poezia ca starede exasperare”; „candid imprevizibil” pecare „aripa întâmplării îl transformă ade-sea din sapiens în ludens”; „poet veri-tabil” care scrie „o poezie delicată şiblândă”, „o poezie a stării de reverie ceadună la un loc nostalgii rarefiate şiproiecţii impresioniste”, „poet autentic şipersonal”; „un om de o discreţie absolutnefirească pentru vremurile noastreexhibiţioniste”;”...melodios, nostalgic,scump la vorbă, potolit dar şi năvalnic”,„o natură a contrastelor” care„experimentează de la textul grav până laparodia şăgalnică”, „cultivă cu predilecţiegravitatea drapată în haine ironice şi fan-teziste”; „curajul de a fi sentimental într-o lume atât de cinică este de consemnat”;„poet al detaliilor”, „foarte atent cudozarea pateticului şi a ironiei”; „emanădin poemele lui acea blândeţe iubitoarecare, dincolo de abise, apropie şiumanizează”; „registru modern, optzecistchiar, accente romantice”, poetul „faceparte din stirpea celor aleşi”...

Ce-ar mai fi de adăugat? Poate doar osumă de impresii ale cititorului lacom depoezie bună şi amic al NOCTURNELOR!

NICOLAE TURTUREANU, autor alunei „Opere”- recunoscut ca atare decritică- este un modern, un actual sugerândîn vers, dar şi printre rânduri, stări de faptale lumii în care i-a fost dat să-şi ducă

traiul. A nu se înţelege că cetăţeanul-poetface procese verbale asupra evenimentelor!El vorbeşte, în fond, despre sine şi ai săi,încât răsfrângerile epocii asupra-i îl lasăaproape rece dar nu de tot indiferent!Poza,cheia romantică îl prind de minune, cutoate că pretutindeni se vădeşte a fi reţinut,prea delicat pentru a străpunge „Marele zid/al Nimicului” (ZID), glăsuind pe alocuriîn parabole: ”...lupul/ cu năravul lui/ de amânca oi/ fără deosebire de rasă/ şiapartenenţă politică”!

Maestru în joaca de-a, ori cu vorbele înmai mulţi peri (haios uneori), nostalgicdupă iubiri ce-au rămas doar pa l ideamintiri, TURTUREANU exhibăpredispoziţii aparte de a scrie despre lu-crurile triste (a se vedea JURNALURILE),confirmând, dacă mai era cazul, c\ inşii cuun dezvoltat simţ al umorului sunt în esenţănişte fiinţe subminate de ascunse aleanuri!Nici pe departe dezolantă, creaţia liriculuinostru este una realistă, veritabilă carte deînvăţături. În totul agreabile şi pline defarmece sunt istorioarele sale de dragoste(v. BLÂNDEŢE IUBITOARE, CORES-PONDENŢE XXX, ROMANŢ etc).Complicată când şi când, criptică, ermeticăuneori, impunând o lectur\ nu tocmailesnicioasă, arta poetică a lui Nicolae Tur-tureanu validează un nume de rezonanţă înpoezia noastră actuală: „Ne mai rămândoar două reduceri la absurd/ şi te închegica fructul într-o floare. /Întotdeauna cadeun braţ pe gongul surd, /întotdeauna ul-tima mişcare” (SEMNUL ROŞU).

Nicolae Turtureanu. Curajul de a fi sentimental

Cal

istr

at C

OS

TIN

LECTURI

pagina 3revist\ de atitudine

PLUMB - 59

Opţiunea criticuluiMihai Drăgan de a se-lecta, pentru cel de-aldoilea număr al colecţiei„Eminesciana”, texteleconsacrate de G. Ibrăileanuacestui „mare şi nefericit

scriitor”, cum îl caracteriza fostul profesor alLiceului „Ferdinand I”, s-a dovedit inspirată, încădin adolescenţă, când îi ştia poeziile „pe de rost”,cultul criticului pentru Eminescu fiind total.

El însuşi un temperament romantic, principalulredactor de la Viaţa românească a descoperit în„versul său hipnotic” atât „expresia nuanţei” pro-priului suflet, cât şi „instinctul misterios al artis-tului”, „fineţea reflexelor cerebrale, graţie căreiao stare de suflet se realizează în întreg complexulei”.

Iar admiraţia pentru „poetul absolut al literaturiiromâne nu este – cum constată îngrijitorul ediţieiîn Prefaţă – numai aceea a unui cititor, ci şi a unuidiscipol lucid şi vibrant care-i analizează creaţiaîncercând, de fapt, să se explice pe sine”. Şi o faceconstant încă din tinereţe, când polemiza cu de-tractorul poetului, Aron Densuşianu, şi până înanii din urmă, când i-a consacrat integral ultimuldeceniu de viaţă.

Mihai Eminescu, studii şi articole (Editura Ju-nimea, Iaşi, 1974) reuneşte, aşadar, tocmai rodulacestei trude îndelungate, înmănunchind întâiaoară într-un „volum compact, principalele studii,articole şi note ale lui Ibrăileanu despre Eminescu,publicate de critic în diverse culegeri sau lăsate înpaginile revistelor, cu deosebire în Viaţaromânească”.

Orânduite cronologic, acestea sunt separate deMihai Drăgan în două secţiuni consistente – I.Texte din volume, II. Texte din reviste –, universi-tarul ieşean ţinând cont când afăcut selecţia şi de variantele re-vizuite ale criticului, care a op-erat „o seamă de suprimări,adăugiri şi retuşuri stilistice”.

Prima dintre ele se deschidecu studiul Evoluţia spirituluicritic. Critica socială extremă:Eminescu, unul complex, încare transformările survenite nudoar în societate, ci şi în limbavremii sunt defalcate cuminuţiozitate, Eminescu fiindprintre primii care şi-a dat„samă de legătura dintretendinţele politice şi sistemelelingvistice”. Analizând celedouă faze complementarevizând limba şi literatura,criticul constată că Eminescunu „era omul care să sfarme uşideschise”, ridicându-se nu odată „împotriva atitudinii luată de junimişti faţăde fenomenele culturale ale vremii”, „reacţionarulde mai rârziu” probând o „serioasă culturăestetică”, îndeajuns de solidă pentru a pricepe şiexplica „cu simpatie geneza tuturor sistemelor ex-treme”.

Considerat drept „reprezentantul claselor de jos,vechi, româneşti”, el a fost unul dintre criticii„curentelor lingvistice, literare şi politico-sociale”,idealul „(şi uneori programul) politic şi social allui Eminescu” fiind „reîntoarcerea în trecut”. Înpofida „reacţionarismului” său, „omul acesta afost o fiinţă socială, un instrument fin, în caredurerile societăţii aveau un răsunet adânc”.

Un motiv în plus pentru critic de a-i luaapărarea şi de a intra în polemici cu scriitorii şicriticii epocii, cu editorii şi cu toţi cei ce au ciuntitşi ştirbit creaţia eminesciană, începând cu Vlahuţă,continuând cu Scurtu, Chendi, Apostolescu, Hertz,Adamescu, Bogdan-Duică, Negruzzi, Maiorescuşi sfârşind cu Lovinescu, a cărui ediţie critică oconsideră o batjocură.

Fie că e vorba de Curentul eminescian, de „Pos-tumele” lui Eminescu, de articolul evocator MihaiEminescu, de comentariile la „romanul” Geniupustiu şi la poezia Pe lângă plopii fără soţ, deNote(le) asupra versului ori de cele trei texte dinAnexe (O fază de tranziţie, Datele biografice,„Mai am un singur dor” este o... compilaţie?),subiectele abordate îi dau criticului prilejul să-şivalorifice din plin concepţia despre creaţiaeminesciană, să clarifice şi să lanseze conceptecritice, să înalţe în cele din urmă monumentul pe

care Poetul îl merită pe deplin.Opinia sa e că Eminescu a devenit „emines-

cian” pe la 1870, însă nu a fost înţeles de contem-porani, întrucât era „reprezentantul unor stări desuflet abia apărânde, care nu se recunoşteau înEminescu pentru că el sărise prea departe: el erasinteza unor părţi care nu se recunoşteau încă întot. Şi recunoaşterea s-a făcut treptat.”

Vehement împotriva publicării postumelor,Ibrăileanu consideră că „Eminescu nu e, nu poatefi altul decât cel cel ce a voit să fie el însuşi. Totce n-a voit să fie e foarte util pentru priceperea po-etului, dar nu e adevăratul Eminescu. Acolo, undeEminescu n-a pus toată arta sa, nu mai este el.Avem noi dreptul să rostim vreo părere asupra ta-lentului lui, judecând după vreo «postumă»?”

Admite, totuşi, că pentru „priceperea lui Emi-nescu «postumele» acestea (ca şi celelaltebruioane nepublicate) sunt interesante”, Poetulfiind un „eveniment aproape inexplicabil în lite-ratura noastră. El e aşa de mare faţă de predece-sorii săi, încât nu mai poate fi vorba de o«evoluţie» a literaturii, ci de o săritură”.

Iar argumentele sale sunt imbatabile, ca şiapelul adresat editurilor de a-l lăsa pe Eminescuîn pace, mai ales după ce ediţia I. Scurtu, plină deerori de culegere şi de selecţie, a probat „entuzi-asmul naiv al istoricului literar pentru orice hârtierămasă de la un scriitor mare cu care seîndeletniceşte”, „ambiţia, cam deşartă, de a-ţi leganumele tău, de editor şi adnotator, de acela al unuimare scriitor”, „dorinţa unei case de editură de a-şi îmbogăţi colecţia de «clasici»”.

Cele patru riguroase studii intitulate Ediţiilepoeziilor lui Eminescu ocupă, de altfel, parteaconsistentă a celei de a doua secţiuni, în sumarulcăreia mai sunt incluse articolele Douăcomemorări: Kogălniceanu, Eminescu, Făt fru-

mos din lacrimă, E. Lovinescueste vesel, G. Călinescu – Viaţalui Eminescu şi Addenda (Frag-mente, „Amintirile” lui Slavici).

Mergând cu acribie pe urmelefiecărei poezii, Ibrăileanudezvăluie cititorilor toateslăbiciunile ediţiei I. Scurtu,preluate şi amplificate apoi deceilalţi editori, semnaleazăpublicaţiile în care au apărut,descoperă variante, revine lapostume, continuă polemicile,face analize minuţioase, punefaţă în faţă textele din diverseleediţii, arată cum ar trebui să fieo ediţie ideală etc.

Dintre toţi, cel mai luat înrăspăr e criticul şi editorul E.Lovinescu, a cărui ediţie i-a datmari bătăi de cap descâlcind-o,dar până la urmă o hăcuie

mărunţel, găsind zeci de erori şi motive ca să-lacuze de plagiat şi de faptul că habar nu are nicide creaţia lui Eminescu, nici să întocmească oediţie, preluând de la toţi şi neţinând cont de pro-priile opinii formulate în cuvântul introductiv.

Spre edificarea criticului de la Sburătorul, G.Ibrăileanu face o elogioasă recenzie volumuluiViaţa lui Eminescu de G. Călinescu, consi-derându-l „monumentul cel mai impunător ce s-aridicat până astăzi lui Eminescu”.

Tot un monument, chiar dacă de alte dimen-siuni, poate fi considerată şi această restituire, carefie şi numai pentru profeţia formulată în 1911(„vom avea, totuşi, îndrăzneala să profetizăm că,departe, în viitor, peste un veac şi peste mai multeveacuri, acela care va trăi nu va fi ziaristul de laTimpul, ci nemuritorul cântăreţ al iubirii nefericiteşi al Nirvanei, creatorul limbii artistice române, încare vor scrie generaţiile viitorimii”) merită a fiinclusă în orice bibliografie. Iar un exemplu laîndemână e chiar bibliografia întocmită de îngri-jitorul ediţiei, care, în finalul cuvântului său intro-ductiv, conchide: „Tot ce-a scris Ibrăileanu despreEminescu, socotindu-se doar «simplu cetitor»,denotă strădania continuă a unei conştiinţe de a in-stitui în critica şi istoria noastră literară un cultpermanent pentru o valoare artistică naţională maipresus de spaţiu şi de timp.”

Subscriem şi vă îndemnăm să reveniţi nu doarasupra versului eminescian, ci şi a rândurilor celuice a încercat şi a izbutit să le pună în lumină.

Ibrăileanu despre„părintele literaturii artistice române”

Cor

nel

GA

LB

EN

~n 28 ianuarie 2012, a avut loc întâlnirea Societ\]ii de{tiin]e Filologice din România „Al. Piru”, filiala Bac\ula Centrul de Documentare [i Informare „TudorArghezi”, din cadrul Colegiului Tehnic „AnghelSaligny” Bac\u. Întâlnirea se vrea o rena[tere a societ\]iiformat\ din filologi, profesori, scriitori, oameni de carte,arti[ti. Scopul a fost alegerea noii echipe de conducere:prof. Elena Pârlog – pre[edinte, prof. Simona {ova, prof.Dan Petru[c\ [i prof. Ioan D\nil\ – vicepre[edin]i, prof.Tatiana Mocanu – secretar [tiin]ific, precum [is\rb\torirea împlinirii venerabilei vârste de 70 de ani dec\tre domnul Calistrat Costin, pre[edintele FilialeiBac\u a Uniunii Scriitorilor din România. La activitateau participat profesori de limba [i literatura român\,fo[ti inspectori [i directori de [coal\, personalit\]i ale co-munit\]ii noastre: Calistrat Costin, prof. GheorgheNeagu, prof. Grigore Codrescu, prof. MarianaCristodorescu, prof. Ion Stoica, prof. Elena Bostan, prof.Doru Ciucescu, prof. Ana-Sînzîiana Dumea, prof. PaulR\zvan Cucu, Ilie Boca, Vasile Mândr\ Cr\i]\, DanPetru[c\, Gheorghi Iorga, Dumitru Br\neanu, Gheo-rghe Antochi, actorul Florin Z\ncescu.

Urm\toarea întâlnire va fi în luna martie, având caatelier de lucru ANUL I.L.CARAGIALE. Ur\m succesnoii Societ\]i de {tiin]e Filologice din România, filialaBac\u [i „La mul]i ani!” domnului Calistrat Costin.

Tatiana MOCANU

SOCIETATEA DE {TIIN}EFILOLOGICE DIN ROMÂNIA

„ALEXANDRU PIRU”, FILIALA BAC|U

OZANA KALMUSKI ZAREA

MODERNITATEACREAŢIEI LUI PORUMBESCU (I)

Fără îndoială punctul deincidenţă al genezei ideilormuzicale ce se vor regăsi, întimp, în creaţia compozitoruluibucovinean, poate fi consemnatîn toamna anului 1873, cândIraclie Porumbescu îşi va în-scrie fiul la Seminarul Teologicdin Cernăuţi. Aici, tînărul îşi vaînsuşi bună parte din tainelepolifoniei pe care i le pune ladispoziţie Manualul de ar-monie muzicală al profesoruluisău Isidor Vorobchievici,apărut în 1869. Este perioada încare se vor manifesta, încă dinprimii doi ani de studiu,calităţile componistice; partepentru repertoriul corului sem-inarial – ca, de pildă, liturghii,axioane, heruvice – parteizvorâte din elanul mesianic alspiritului său neliniştit şi, nu înultimul rând, mişcate de mili-tantismul naţionalist care tra-versa idealurile epocii.Renunţarea la teologie înfavoarea studiilor la Facultateade istorie şi filozofie constituieun factor determinant pentrucreaţia sa din perspectivăaxiologică. Pentru tânărul şiimpetuosul student, studiul şiexperienţa disciplinelor – întrecare predomină istoria – voravea darul de a-i coordonaideile, de i le organiza şi cristal-iza în masa compactă aaspiraţiilor şi proiectelor,deopotrivă muzicale şi re-formiste, modelându-le şipoziţionându-le în matriceaunui pat germinativ fecund dincare se vor naşte creaţiile dematuritate.

Rezidenţa la Viena comple-tează în mod fericit şi necesaraceastă relativ succintă, dar atâtde esenţială rafinare a bagajuluialuvionar de cunoştinţe. Ea vafi continuată aici, în paralel cufrecventarea cursurilor Conser-

vatorului (unde, cum se ştie, îlare la armonie, disciplină cheie,ca profesor pe compozitorulAnton Bruckner). Vienaimperială îi oferă din belşugbucovineanului o salbă deispite artistice ce vor veni să seadauge la zestrea culturii sale,nu neapărat muzicală. Suntspectacole de teatru, operă,operetă, ca să nu mai amintimnenumăratele concerte susţi-nute în capele şi biserici sau însălile special destinate. Frec-ventează concertele lui Strausspentru care nutreşte o simpatiedeosebită, răsplătită de maes-trul timpului cu reciprocitate.La Viena se simte cuprins deumbra sacră a titanilor Mozartşi Beethoven; prilej de cutre-murare înfrigurată şi idolatră,dar şi stimulent catalizant alcreaţiei. Mai cu seamă, spectrulcompozitorului vulcanic de laBonn ce continua să iradiezechiar din inima unui imperiuaflat la crepuscul şi în care sen-timentele naţionale alecompoziţiei sale multietnice setrezeau la viaţă, dinamitându-istructura monolitică. La capelaCurţii Imperiale e fascinat deexecuţia lucrărilor lui Haydn,Schubert sau Brahms. Ecoulacestei perioade învolburateeste Colecţiunea de cântecesociale pentru studenţiiromâni compuse şi dedicateJunimei academice române,manifest artistic cu pronunţatcaracter mobilizator, aflat într-o subtilă dialectică cu ma-turizarea ideilor sale şidinamica cuantificării con-ceptelor culturale şi politice.Pentru că, la Viena, tânărul Po-rumbescu nu este imersat doarîntr-un mediu cultural de oînaltă factură şi în mijlocul uneigeneraţii noi, electrizată despirit novator, contestatar şiemulativ, ci i se dezvolt\ o vi-ziune şi o atitudine europeană,largă, holistică, fundamentaldeosebită faţă de cercurile încare se aflase până atunci. E unproces complex de subiectivareaperceptivă, ce se produce si-multan cu sporirea interesuluipentru ideile estetice ale gândi-torilor, poeţilor şi compozito-rilor germani, cumva similarprocesului care l-a absorbit şipe Eminescu, frecventator alaceloraşi medii culturale.

“nemuritorul cântăreţ al iubirii nefericite”

PLUMB - 59

revist\ de cultur\pagina 4

Regie cu poeziaaproapeasepticădomnului G. Codrescu

Actul IPovestitorul recită grav:

n-are gurăare doar mumăTatăl mai sus de tastaturăambiţioasă peste măsurăverbu-i-e strong în osaturăe pieptănată cu pieptene de focnimeni nu-i stingefiorul pe loc

uneori rinocerinorog blestematiureş de gândurisub pielea-i de drac

alteori mai docilăse transformă-n oglindăvrei-nu vreiadevărul din tine-l aratăegoista damă de-ţi pică în faţă

nechemată săgeatăînfige neliniştinu adastă nu catălitere negre-i curg din ochii rotunzidacă-ţi spune ce simten-ai cum s-o uiți

Actul IIMărturisirea poetei:

de-o vreme mă doare umărul dreptmi-au zis că-i un îngerdintr-odată prea greueu cred că e versulapăsătorrăscopt parfumatse aşteaptă culesşi se vrea digerat

Actul IIIVersul(zâmbind cu sprânceana ridicată):

în sfârşit septicde-atâta citit criticat admirat

Acuitate în anotimpuri maisonore decât par

-dialog imaginar cu o actriţă-

Îţi pipăi zâmbetul împietrit pe coperta unei cărţi–

instinct de înger cu aripi înnodateaşteptând străveziu pe umărul drept.

Să ne bucurăm cât mai avem umeri pentru îngeri,

uneori întâmplător prelungim cu ei braţe de doctori

sau de preoţi veniţi să asculteultime suflări,

apoi ambalaţi şi trimişi cadou către Dumnezeu.

El poate trăi fără shopping,primeşte zilnic nenumărate cutii:mari, mici, mai grele, mai uşoare,

bucuroase, înverşunate.E temerar, înţelege şi tace şi plânge.

Un tren alb goneşte printr-o noapte de gânduri,

îţi inundă nările şi pupilele arse de nesomn.

Te-ai prinde cu morţii însămânţaţi într-un

câmp iernatic, prelung stol mirosind a cer.

Brusc o gară în culori vii ca de scenăşi clipe, clipe, clipe cu faza lungă

tropăie pe retină;acelaşi actor plânge,

râde aproape desăvârşit,însingurat printre toţi oamenii pământului.

Un înger cu aripi înnodate, acelaşi,ar vrea să-ţi trebăluiască prin suflet.Are si el vocaţie dar nu ştie de unde

să înceapă;cu mâinile pline de cuvinte potrivite,caută anotimpuri comune.Crede-mă, nu există oameni singuri.Priveşte!La mine ninge de la stânga la dreapta,la tine de la dreapta la stânga.E frumos pe pământ şi tandru...

Săptămâna unui poem

Poemele de luni sunt lungi, au pleoapele grele-

portative imense pe care se aciueazătăceri monosilabice din nopţile albede-atâta lună plină de gânduri.

Poemele de marţi încearcă să maschezedistanţa dintre ceea ce sunt şi

ceea ce-aş vrea să fiuîntr-o curgere lentă,

mascaradă interminabilăa verbelor exist inerţial şi mă manifest.

Poemele de miercuri sunt mieroase,acoperă răni, le dreneazăîn traiectorii aurii prin care sufletul circulăca un montagne russe, punctând

cu bătaie scurtăcicatricile proaspete în care palpită

nume de oamenica nişte schije atavice.

Poemele de joi, ritmate,se aruncă-n jocuri ataraxice:viaţa zburdă,moartea zace, se preface,Dumnezeu c-un ochi la pândă,diavolul din măr tresare,Eva poartă lungi canoane,adamice versuri albe şi goale.

În poemele de vineri pielea de îndrăgostită vibrează sonor lângă urechea ta stângă;în dreapta contraatacă susurul măriimereu c-o octavă mai sus, mai voluptos,sub luna ca o Dulcinee, război sublimde parcă eu sau întâmplarea romanticăexistăm dincolo de aici şi acum.

Poemele de sâmbătăau inima înghesuită sub pectoralii tristeţii;încă n-au spus nimic esenţial, răscolitor- nu te cunosc mai bine;n-au întors niciun sinucigaş din drum-nu mă cunosc mai bine;n-au trezit nimănui niciun sentiment-nu se aud lacrimi ori zâmbete ciocnindu-se; şi mai e doar o zi.

O zi cât un anotimp,un anotimp cât o viaţă...

~nnobilare

ţipătul ascuţit al pescăruşului de Porto

crestează văzduhul

prin tăieturăsângele albastruîşi picură literaîn vena pătimaşăa condeieruluipălmaş

Mir

ela

B|

LA

NLIRICE

Guvernan]ilorI-am criticat, i-am `njurat,Dar nimica! vorba ceeaAcum [i ei s-au `nv\]at C\ ]iganul cu sc=nteia!

Poleial\

Lozinca lor „tr\i]i bine!’Nu-nseamn\ trai bun [i demn,~nseamn\, vede oricine,Ajun[i la sap\ de lemn.

Tr\i]i bine?

La `nceput, [tie oricineNe `ndemna „Tr\i]i bine“Azi, dup\ cum bine [ti]iNe `ntreab\: mai tr\i]i?

Dialog

-Voi a]i furat! -{i voi! Se-ncheag\

Dialog vioi [i plin de-av=nt:{i-atunci, cum nimeni nu neag\Trebuie s\-i credem pe cuv=nt!

Tot guvernan]ilor

E-o b\lm\jeal\ ce fac eiC=nd vezi, ce po]i s\ faci?Lipsi]i de tact [i de ideiSe dovedesc a fi ni[te c=rpaci.

Romeo C. GHICA

„n“ pentru Calistrat COSTIN

1.Bun e vinul cum e raiulg=ndea pe versuri P\storel;[i vinul lui Costin `mi placede[i-i mereu cam pu]intel.

2.G\sir\m noi rime destulela numele de Calistrat Costin;una mai special\, poate,ar fi eternul feminin.

3.La judecata de apoi, Costine,vezi, s\ ai vorba m\surat\,c\ poate Dumnezeu te-o judecacu „ironie moderat\!“

4. Ca autor, domnul Costine prozator dar [i poet, dar, ca oricine `n ]ara luinu [tiu s\ fie [i profet.

5. Un pre]ios voind s\-l

defineasc\pe Calistrat Costin la fix`n minte `i veni „prolific“,din gur\ i-a ie[it „prolix“

6.Cu zodiacuri f\r\ cap\tne-a r\sf\]at ani buni Costin,turn=nd `n ele mierea vorbeidar [i-o ]=r\ de venin.

7. O fi av=nd Costin du[manic\ci a ur` e omene[tedin prieteni `l cunosc pe unulcare acuma v\ vorbe[te!***„n“.~n Ironia moderat\te iei la har]\ cu Cioran;Costine, orice-ai spune-n via]\,`ntr-un sf=r[it, vorbe[ti `n van.

Vic

tor

MIT

OC

AR

U

NicolaeMIHAI

Herghelii de zăpadă

De argint veselia banalului în ochii neastâmpăraţice nu mai pot să viseze singuriastupă ferestrele minţii guraliveşi însoţesc graiul înţeleptal omului de zăpadă împiedicat să-şi îmbrace umbra firavă

sunt tot atâtea dovezică pasul neguros ştie să stingă flămândele herghelii de zăpadăcând nu mai au loc pe Wall Streetsau pe Calea Republicii

răbdător am urmat păcatul grăitorpe sub copacii goi

pe lângă terasele păstorite de harul mincinos al zeului Bachusşi într-una auzul desluşea

dangătulapusului de soare la căpătâiul

unui decembrie fugărit de-acasă rămas înzăpezit în linişteafumegândă

Clar-obscur sau Zăpadălegată cu lanţulde gard

Aduci cu tine dimineţile uitate afară

îngropate până la gâtîn zăpada legată cu lanţul de gardduhnind a stele proaspete şi aumbră de lună golită de somn

(inevitabil obscurul plânsuluidestrămat închide sufletul verdeîn spaţiul bolnav)

din noapte păstrezi mărturisirile inimii

apărate cu mâini nedumerite de insomnia

unor şoapte –amprente ale unui vis stins abandonat

(fără ocrotire asemenea prăziiscăpate din gheare răsuflarea înspirală dezleagă fiori)

în sclipirile paharului de cristal înălţat

iarna fără astâmpăr licitează lupi şi poeme pentru un viitor exil

în ţaraîmpăduritelor amiezi şi a zâneiabia trezite

PLUMB - 59LECTURI

pagina 5revist\ de atitudine

Am în faţă cele douăvariante în care a apărutcartea lui DoruCiucescu, scriitor împă-timit de călătorii şi tal-

entat autor de însemnări generale decunoaşterea unor civilizaţii şi culturi ori-

ginale: Maroc, Orientul Apropiat, spaţiulU.R.S.S. şi altele. Recunoaştem că stau alăturimai rar date de personalitate ca acelea alebăcăuanului: pregătirea ştiinţifico-tehnică lanivel de universitar, informaţia cultural-istoricăde vârf şi talentul descrierii şi evocării unorlocuri exotice îndepărtate. Cartea la care nereferim aici a atras atenţia şi unei edituri depeste Prut, care a transpus-o în limba rusă princontribuţia unui intelectual de marcă, univer-sitar din Chişinău, anume Ivan Pilchin, vorbitornativ de limba rusă, fapt ce ne-a făcut săconfruntăm cele două variante (română şirusă), doar noi am învăţat în tinereţe limba luiLev Tolstoi destul de bine. Expresia realizatăde Ivan Pilchin ne-a atras atenţia nu numai prineleganţă şi acurateţe, cât şi prin comentariiledeosebit de documentate din subsolulpaginilor, utile cititorilor rusofoni.

Sincer fiind, forma românească scoasă

de Editura Didactică şi Pedagogică ne-a trezitoarecare îndoieli la început, că ar putea fi oformă mascată de reclamă turistică. Până lasfârşit, însă, aceste presupuneri s-au spulberatcomplet, constatând că scriitura are calităţi li-terare şi cognitive ale unei cărţi substanţiale, încare valorile culturale şi enigmelespiritualităţii, ce le dezvăluie încă aceastăepocă a globalizării, sunt perceptibile de pestetot. Nu-i vorbă, despre acestea ne avertizează,cu eleganţă, chiar autorul, printr-un Argumentaşezat la început, dar şi scriitorul CalistratCostin – bun cunoscător al Ţării Sfinte, printr-un Cuvânt-înainte, în care mărturiseşte că aidentificat în Străluciri diamantine… "oanecdotică tulburătoare adunată din textevechi, de legendă, din credinţe şi eresuri, carefac deliciul inefabil al lecturii". (p.4). Nara-torul, interesat de frumuseţea locurilor (bi-serici, sinagogi, moschei, temple), demodernitatea unor comunităţi ca Tel Aviv, orikibbutzuri, dar fascinat şi de prăznuireasărbătorilor pascale de către catolici, ortodocşişi mozaici, a fost foarte atent şi la conveţuireaunor neamuri atât de diferite, în spaţii aglo-merate, de manifestări ale principalelor religii,care sunt atât de aproape în Israel. Mai trebuiesă adăugăm spre lauda autorului, că şi-a însuşitbine o tehnică a pregătirii pentru călătorie, oabilitate a informării la faţa locului, un dialoginteligent pentru a recepta chiar informaţii in-comode pentru gazdă, sau echivalente înromâneşte ale termenilor uzuali, denumiriloristorice, sau cuvintelor cu anumite conotaţii is-torice sau mitice. Cititorul intră astfel, penesimţite, în specificităţile "culorilor locale",în psihologia indigenilor şi în inflexiunileidiomului ivrit, pe care le notează cu

acurateţe pentru românii care vor ajunge peacolo, unde vorbitorii de limba română suntatât de numeroşi, după cum se ştie.

Am observat că apar în cartea lui DoruCiucescu 33 de capitole, pe care le numeşteschiţe; între acestea pot fi distinse vreo trei ca-tegorii tematice. Unele trimit prin titluri – nicinu se putea altfel – direct la Biblie şi la anumecapodopere ale literaturii şi muzicii universale(În grădina Ghetsimani, Ultimele patru opriride pe "Via Dolorosa", Zidul plângerii, Mor-mântul regelui biblic David şi "cele zeceporunci"); altele amintesc momente din istoriamodernă a statului Israel, renăscut în 1948 prinhotărârea Organizaţiei Naţiunilor Unite şi jertfaunor fii ai acestor popor cu destin tragic (Agro-turism la un kibbutz); adesea mitul biblic seîmpleteşte cu performanţele modernităţii (Con-glomeratul Tel Aviv-Jaffo), cum, cu plăcereîntâlneşte turistul român şi repere româneştiemoţionante (Pa[te românesc la Ierusalim).Ţară a contrastelor, în sensul energiei prininteligenţa umană, Israelul aminteşte, într-unfel sau altul, de repere ale culturii şispiritualităţii româneşti, din moment ce, pânănu demult, între concetăţenii noştri erau atâţiadintre înaintaşii celor care trăiesc ori creeazăacum în Ţara Sfântă. Sacrul şi profanul, tradiţiaşi performanţa tehnică, mărcile mitului biblicori precreştin şi confortul generat de tehnologiaînceputului mileniului trei le poţi întâlni la totpasul, iar autorul cărţii ştie să le semnaleze su-gestiv, dar ştie şi când să le proiecteze în auralor miraculoasă, abandonându-şi şi morgainginerească, precum în schiţa Miracolul Sfân-tului Foc de la Ierusalim: "La ora 12, dinspatele bisericii a apărut un alai care ducea spreMormântul Sfânt o lumânare albă, groasă câtbraţul şi lungă de aproximativ un metru, de faptun mănunchi de 33 de lumânări lipite între ele– numărul anilor pământeşti ai Mântuitorului.După o jumătate de oră, aceeaşi lumânare afăcut cale întoarsă spre paraclisul patriarhalConstantin şi Elena (…) Tensiunea creştea (...)Toate luminile s-au stins (…) Ca prin miracol,am observat că lumânarea mea s-a stins dinsenin, tot aşa ca şi cele din jur. Am răsuflatuşurat." E un scenariu proiectat? E o enigmă?E un miracol la care mintea celor de faţă n-aavut încă acces? Textul rămâne în suspensie şipoate că e bine aşa. Sentimentul sacralităţii amzis că rămâne aici în stare pură. Impresionantesunt valorile poetice şi expresive ale unorrugăciuni, inscripţii şi extrase biblice care au şiconotaţii istorice, pe care autorul ştie să legăsească şi să le pună în lumină (p.20).

Sunt apreciabile totodată deschiderilelingvistice, pornirile de poliglot ale scriitorului(Baiţ Sahur; Ahuia al Masihi – Casa celor careveghează; Fratele meu creştin etc.) E drept căingineria din Doru Ciucescu nu se dezminte:locurile de pelerinaj sunt descrise cu detalii şidimensiuni precise. Componenta plastică şipitorească a existenţei umane e reflectată dinplin prin secvenţe care evocă detalii etnico-cul-turale, obiceiuri şi credinţe generate de eveni-mentele istorice şi sărbători religioase,catastrofe şi bucurii universale: Paştele, AnulNou, Sinuciderea colectivă de la Massada etc.Legendele colorează poetic şi enigmatic textulunei cărţi substanţiale şi expresive, care trimiteconvingător la dimensiunile umanităţii din tot-deauna. Acestea sunt sprijinite şi pe gesturi şiaserţiuni antologice ale unor personalităţi ce aumarcat istoria şi cultura română şi universală:D. Bolintineanu, Napoleon I, Marc Chagall,Itzhak Rabin şi alţii.

Cartea lui Doru Ciucescu oferă cititorului osuperioară delectare, fiind însoţită excelent detraducerea lui Ivan Pilchin..................................................* Străluciri diamantine în Israel, Editura Didacticăşi Pedagogică, Bucureşti, 2008, Бриллиантовые сия-ния Израиля, Gunivas, Chişinău, 2012

PELERINUL LITERARDORU CIUCESCU*

Gri

gore

CO

DR

ESC

U

Scriitura la care ne vomreferi mai jos poate fi calificatădrept una care te absolveşte deutilizarea obligatorie a unui jar-gon specific analizei literare.Poemele lecturate te fac să facipoezie şi acesta e poatemeritul lor suprem. „Poemeproducătoare de poeme”, iatăcum am numi volumul „Pri-zonierul cercului” (AteneulScriitorilor, Bacău, 2011), sem-nat de Ioan Prăjişteanu.

Poemele anunţă faptul cămâna care scrie poate să atingăculmea artei sale poetice doarprin definirea în timp şi înspaţiu a existenţialului poetic.Poetul Ioan Prăjişteanu „s-aîmbătat” de fiirea întrulumină şi Eros. Luminaedenică a iubirii şi lumina pa-siunii ce vine de la flacăra iadu-lui – iată metafora latentă aîntregului volum. Imaginileartistice sunt simboluri netru-cate, trăite la maxim de person-ajul liric. Scriitura lui IoanPrăjişteanu trădează o singularăpasiune de a percepe propriaviaţă cumva în două dimensi-uni: cea celestă şi cea telurică,o dihotomie existenţialăfirească pentru o entitatepoetică de înger coborât de susşi de înger căzut în păcatulzborului spre înalturi.

Microcosmosul poetic allui Ioan Prăjişteanu răzbatespre marele univers prin „feres-trele zăbrelite” ale cotidianului.Un soare ce se „târăşte” nu e înstare să rupă aripile zborului înbătaia Verbului, a vorbelor „cuciocul ascuţit”, acele mâini ce„a rugă se înălţau spre cer”,chiar dacă „păsări şi suflete cuo aripă frântă încremenesc înzbor”.

Dimensiunea celestă este„la o margine de cer” unde „senasc îngerii fără aripi”, de acăror non-aripă se prinde „clipaefemeră”. Zborul este o stare acerescului, condiţia planăriidincolo de gravitaţie. El eînsoţit de tăceri şi linişti,condiţia sine qua non a plutirii

în eter. „Ca un fluture, linişteazbura în jurul meu” – iatăstarea ideală a Văz-Duhului, aclipei oprite în nespus, neauzit,nevăzut de „fluturii nevă-zători”, în „zgomotul razei”căzânde. Cântecul este şi el oscară ce duce la cer într-o lumeîn care „privighetoarea îşiînalţă trilul la stele”, încât „lunaîn liră plutitoare se trans-formă”.

Teluricul este îmbrăcatîntr-un „aer ce arde”, unul ce teprovoacă la „erezia des-prinderii de gravitaţie”, iarrazele orbesc pe oricineîncearcă a le prinde într-o lumeîn care „liliecii vânează vise” şiîn care zborul poate avea şi unrevers când cineva „de la etajultreisprezece cade în gol” sau„pe cărările Olimpului zeii iesla plimbare” spre a dăinui în„doi ochi de piatră”. Dar existăşi un teluric de basm, unul careştie să se convertească în di-mensiuni ale Înaltului unde „uncal înaripat şi-a prins coama încolţul unei stele” sau peştii sunttentaţi „să ne fure aerul”, „aerulviitoarei furtuni”. Unicul răuincalculabil este însă trecereatimpului. Se pare că poetulPrăjişteanu dă de înţeles că tim-pul nu e decât o ficţiune, unapersonală, dar tot el conchidepoetic că ajungi a renunţa la arenunţa la existenţă. Tot ce îţirămâne este să trăieşti, căciviaţa e afacerea ta cu tine şi curestul lumii, sub bolta spaţiuluişi a timpului.

Aşteptarea este dimen-siunea vieţuirii terestre, în careimperativul „nu mă părăsiţi,păsărilor” este, se pare, spe-ranţa finală. Sângele, „pasăreplutind” într-un „zbor fărăaripi, fără un punct de vedere”,acest „sânge, pasăre rănită”mereu tânjeşte la zbor, aşa încâtvezi „poeţi străvezii ca unabur”. Eul liric, acest „fiu alzăpezii”, îşi proiectează trecu-tul „într-un nor de uitare”,acoperindu-şi ochii „cu scamede nor”, aşteptând „muşcăturasoarelui” şi ştiind că „doarmâine vom fi printre stele”,dacă nu se vor grăbi ele a sedesprinde de pe cer.

Nu vom cădea în păcatulunei ieftine idealizări a poetu-lui, nu vom exclama exaltaţi re-torisme laudative, ne vomlimita la a mărturisi o plăcere aîntâlnirii cu textul lui I.P., oplăcere cerebrală a lecturii.Faţa şi reversul poeticului, ce-lestul şi teluricul, ca o hartă adăinuirii întru poezie, suntpunctul forte al scriiturii dar şial omului Ioan Prăjişteanu! ........................*Ioan Pr\ji[teanu, Prizonierulcercului, Ateneul scriitorilor,Bac\u.

Cercul Văz-Duhului:

lecturi celeste cupoeme semnate de Ioan Prăjişteanu*

Mar

ia P

ILC

HIN

(Uni

vers

itat

ea d

e S

tat-

Chi

[in\

u)

pagina 6 revist\ de cultur\

PLUMB - 59 LECTURI

Prozele scurte ale lui Sandu Romeo Narcis seremarc\ numaidecât prin ironia savuroas\, stilulalert al nara]iunii [i instinctul dialogului. Înc\de la prima sa carte, romanul de dimensiuni re-duse F\nic\ [i popa, autorul ne punea în fa]ainsolitului banal cotidian, f\cându-l credibil [iinteresant prin utilizarea resurselor de stil, carerecomand\ un scriitor sagace, aplecat mai multspre precizie în caracteriz\ri [i definiri [i maipu]in spre reflec]ia trenant\, moral\ ori filo-zofic\. Însingurarea, decep]ia în dragoste, izo-larea social\, înavu]irea p\tima[\, înstr\inareadin societatea modern\, polarizarea social,erup]ia nemul]umirii sunt, desigur, teme graveale prozatorului actual. La fel, reificarea [i in-stinctul ap\r\rii. La prima vedere, autorul parea le neglija ca pe ni[te valori de lux care numerit\ aten]ia [i preocup\rile insului obi[nuit,deprins cu micile trebuin]e, satisfac]ii [inecazuri ale vie]ii. Am spus la prima vedere,pentru c\ prozatorul nu întoarce spatelerealit\]ilor grave, ci le prive[te prin detalii se-cundare, eventual intermediare. A vedea de-fectele boierului prin metehnele slugilor este olec]ie de la prozatorii clasici. Trebuie spus c\prozele scurte ale lui Sandu Romeo Narcis nuîntorc spatele marilor teme, precum înc\lzireaglobal\, r\zboiul, dragostea, holocaustul etc.etc., dar insist\ pe am\nuntul relevant întâlnit latot pasul, am\nunt în care se reflect\ ca într-olentil\ via]a, cu asperit\]ile [i cu bucuriile ei.Într-un fel, am definit prin aceast\ precizare uni-versul noii c\r]i de proze scurte, semnat\ deSandu Romeo Narcis (Mama nu are dreptate,Ia[i, Editura Universitas XXI, 2011). În cele 208pagini N.R.S. ne prezint\ [apte povestiri. Autortân\r, aflat înc\ la începutul drumului scri-itoricesc, Sandu Romeo Narcis ne poart\ dezin-volt prin lumea tinerilor, cu foarte rareincursiuni în problemele mai vârstnicilor.

Întâmpl\rile sunt de-a dreptul banale. Intere-sul pentru povestire reiese din ciocnirea repli-cilor personajelor [i din scurtele prezent\riatitudinale. În reali-tate, cea mai savu-roas\ resurs\ este ceaa deturn\rii inten]iilorini]iale ale povestiriiprin efecte de stil [iîntâlniri de caractere,creionate succint. Oîntâlnire a cenaclului„Avangarda” la Oituzîntr-un sejur în regimde tab\r\ de crea]iepune pe tapet diverseprobleme secundare,aproape comice,str\ine vie]ii de cena-clu [i activit\]ii aces-tuia. La t\iereaporcului, subiectul altei povestiri, personajele searat\ a fi neîndemânatice. Ini]ierile în dragosteîntâlnesc mari dificult\]i în relatarea c\rora sestrecoar\ ironia autorului. O tem\ grav\, cum eHolocaustul, pune pe elevii unei clase [i pe pro-fesor în situa]ii noi, care privesc [i rela]ia maiapropiat\ ori mai sobr\ dintre cadrul didactic [ielevi. Umanul deriv\ în astfel de situa]ii dinreac]iile diferite ale personajelor, fie mature, fiepubere, dar [i din ciocnirea nivelelor culturale.Sunt povestiri în care personajele [i locurile potfi recunoscute sau m\car presupuse a fi simpletransplant\ri. Nu avem aici a face cu ostâng\cie, ci cu o inten]ie a scriitorului de asus]ine c\ realitatea este izvorul oric\rei fic]iuni.Autorul are în aceast\ privin]\ exemple notoriide luat în considera]ie, cum sunt C\l\toria(1964), de George B\l\i]\, Amintiri dinprovincie (1983), de Petru Cimpoe[u.

E de crezut c\ Sandu Romeo Narcis va maiîntârzia în cultivarea prozei scurte, r\spunzând[i expresiei cerin]ei de ast\zi a cititorului gr\bits\ parcurg\ un num\r redus de pagini, f\r\ a în-tâlni mari complica]ii psihologice [i de structur\narativ\.

Mama nu are dreptate

Primul cercetător care a des-cins în satul Călineşti Cu-parencu, unde s-a stabilit,începând cu toamna anului1804, bunicul dinspre tată al po-etului, Vasile Eminovici, esteprofesorul cernăuţean VasileGherasim, care încă în anul

1922, pe baza scriptelor bisericeşti din satul Călineşti, apublicat următorul tablou al strămoşilor poetului:

Vasile Eminovici x Ioana Sârghie(1780 – 20.11.1844) (1782 – 10.X.1844)

Catina (16.XI. 1824) Procop Smocot din ŞerbăuţiŞtefan (24.I. 1819)Ioan (14.III.1816- 21.11.1877)Maria Marci din Şerbăuţi, Maria (?-?)George Maroneac, George (10.11.1812)Raluca din Joldeşti, Aniţa (? - ?)Dumitru Ieremciuc, Elena (1809 - ?)Dumitru Şandriuc din Şerbăuţi

Peste 4 decenii, cercetătorul Augustin Z. N. Pop rea-ducea în centrul atenţiei problema succesiuniistrămoşilor bucovineni ai poetului, alcătuind un noutablou genealogic al familiei Eminovici, în cuprinsulcăruia urmaşii direcţi ai dascălului Vasile Eminovici segăseau înşiraţi în ordinea următoare:

Ileana IminoviciProcop Smocot, Ioan IminoviciMaria lui Ştefan Marci, Maria IminoviciGheorghe Maroneac, Gheorghe EminoviciRaluca Iuraşcu, Aniţa IminoviciDumitru Irimciuc, Ecaterina IminoviciDumitru SandriucŞtefan (24.I.1819 -? 1844)Ana (1820 -24.I.1907)Ecaterina 16.X.1824-5.XI.1897Maria (1808 – 3.I.1875)Elena (1809 – 10-III-1886)Gheorghe (10.II.1812 -8.I.1884)Ioan (14.III.1816 -21.III.1877)

Întrucât în cuprinsul arborelui genealogic al lui Au-gustin Z.N. Pop nu figurează şi Ştefan, eminescologulDimitrie Vatamaniuc, după ce publică un nou arbore ge-nealogic al strămoşilor poetului, stabilind o altă ordinea venirii pe lume a fraţilor şi surorilor căminarilor, revinepeste un an pentru a oferi un arbore genealogic mult maiaproape de adevăr:

Cel mai complet tablou al fraţilor şi surorilorcăminarului este, după părerea noastră, cel alcătuit decercetătorul Ion Roşu, în cartea sa publicată în anul 1989

Vasile Eminovici x Ioana Sârghie(1778 – 22.II. 1844) (1781- 10.X.1844)

Maria (26.I.1807- 31.I. 1875)Gheorghe (10.II.1812 - 7.I. 1884)Elena (23.VI.1809 - 10.II. 1887)Ioan (14.III.1816- 21.II. 1877)Ştefan (24.I.1819- 1848)Ana (10.X.1821- 24.I.1907)Catrina (16.X.1824- 5.XI.1897)Iordachie- (21.III.1827- 13.IV.1827)

Ajuns la această ultimă variantă a arborelui ge-nealogic al fraţilor şi surorilor căminarului, Ion Roşu semulţumeşte să conchidă astfel demersul său biografico-eminescologic: „În mod normal, o cercetare completădedicată neamului Eminoviceştilor (sic!) ar fi putut con-tinua prin descrierea amănunţită a ramurilor fondate desurorile căminarului, căsătorite Moroneac, Smotoc,Ieremiciuc şi Şandriuc cu urmaşi până în zilele noastre.Însă o atare investigaţie ni s-a părut oţioasă câtă vremeramura principală, reprezentată de părintele poetului,fusese transplantată deja în Moldova de nord, încă dinprimii ani ai deceniului patru al secolului trecut (sec. alXIX-lea – n.n)”.

Ceea ce lui Ion Roşu i s-a părut „oţios”, a înfăptuit-ocu patru decenii în urmă, cu zeloşenie de invidiat,cercetătorul Augustin Z.N. Pop, după ce a întreprins înanii 50 ai secolului XX-lea o campanie de cercetaredocumentară în satul Călineşti Cuparencu din judeţulSuceava. Din păcate, însă, „zeloşenia zenepopistă” aprodus o erată majoră în ramura „eminoviciană”călineşteană, plecând de la fiul lui Ioan, unul dintre fraţiicăminarului, pe numele George, cel care va avea o soartă

ingrată, deşi el era ultimul purtător al patronimului Emi-novici, care nu a avut un fiu ca să-i perpetueze numelede familie.

În planşa nr. IV, care însoţeşte primul volum decontribuţii documentare la biografia lui Eminescu, Au-gustin Z.N Pop încurcă nejustificat destinul nefericituluiGeorge, care se căsătoreşte iniţial cu EcaterinaMunteanu, cu care are doi copii, Xenia şi Tănase, cel de-al doilea murind în timpul naşterii odată cu mama Eca-terina. Rămas văduv, George, care era fiu de primar, esteaproape obligat să se recăsătorească, alegând drept vi-itoare soţie pe Zoiţa Cozmei, fiica lui Nicolae Cozmei,„antiste comunal”. Numai că, după cum constată Di-mitrie Vatamaniuc, „Zoiţa Cozmei se desparte deGeorge, chiar în noaptea nunţii şi trăieşte în concubinajcu George Ungureanu, cu care întemeiază o familie şiare 7 copii. Nefiind despărţită prin hotărârejudecătorească, cei şapte copii poartă numele Eminovici,după cel al mamei lor.”

Augustin Z.N. Pop, eludând starea civilă în relaţiaZoiţa Eminovici / George Ungureanu, îi prezintă pecopiii acestora numai după numele mamei ca făcândparte din familia Eminovici!

Întrucât şi astăzi trăiesc în satul Călineşti Cu-parencu, dar şi la Suceava, la Fălticeni şi în satulNegostina, familii care poartă numele Eminovici şicare se consideră nejustificat ca fiind urmaşi ai luiEminescu, suntem îndrituiţi ca pornind de la tabelulgenealogic întocmit de Augustin Z.N. Pop încă în1962 să aducem cuvenitele rectificări, prezentând, defapt, ramura falsă a Eminovicilor din satul CălineştiCuparencu. Prezentăm, ca o anexă, o schiţăgenealogică a descendenţilor Zoiţei Cozmei, devenităEminovici, după căsătoria legală cu George Emi-novici, dar care a dat naştere copiilor împreună cuGeorge Ungureanu, cu care a trăit în concubinaj pânăla sfârşitul vieţii.

Am insistat asupra descendenţilor de sex bărbătesc,fiindcă aceştia au perpetuat patronimul Eminovicipână în zilele noastre.

Persoanele notate cu litere aldine sunt la aceastădată în viaţă. (Ion Cozmei)

*Patronimul Eminovici a cunoscut până acum, laforma de plural, două variante: Eminovicenii şiEminoviceştii. Prima variantă este utilizată de VasileGherasim, începând cu anul 1922 (cf. În satul Emi-novicenilor). Ion Roşu crede de cuviinţă să corijezesufixarea lui Vasile Gherasim, propunând variantaEminoviceştii. „Adoptăm numele genericEminoviceştii, în loc de Eminovicenii, uzitată pânăacum de majoritatea cercetătorilor, deoarece, conformregulilor onomasticii româneşti, sufixul patronimic –escu (pl. eşti) indică apartenenţa individului la o fa-milie (cf. Brătescu din familia Bratu, Voineştii din fa-milia Voinea), în timp ce sufixul patronimic – eanu(pl. – eni) designă locul de baştină (cf. Tutoveanu –din Tutova, Bănăţeanu din Banat). Prin urmare, amputea spune Eminovicenii numai dacă strămoşii poe-tului ar fi originari dintr-un ţinut sau loc numit Emi-novici, în acest caz unul din indivizi numindu-seEminoviceanu, iar ceilalţi de după el, Eminoviceni.Cum însă toţi strămoşii poetului se trag indubitabildintr-un ins pe care îl chema Eminovici, devine firescsă-i numim generic Eminoviceşti.” (Legendă şi adevărîn biografia lui Eminescu. Originile, Bucureşti, Ed.Cartea Românească, 1989, p.13).

La rândul nostru, propunem varianta Eminovicii dindouă motive: 1.Antroponimul Eminovici este indu-bitabil de origine slavă, alcătuit din radicalul emin- şisufixul slav dublu – ov - ici; sufixele româneşti – enişi – eşti ar putea fi adăugate la radicalul emin-,rezultând variantele româneşti Emineni şi Emineşti;în mod logic, la antroponimul Eminovici (care are înspaţiul românesc aspect de plural) nu trebuie adăugatdecât sufixul de plural –i. 2. În satul Călineşti Cu-parencu trăiesc şi astăzi familii purtând antroponimesufixate (după model slav) dublu: Eminovici,Antonovici, Manolovici, Daşchievici, Ivanovici. Plu-ralul uzitat de cetăţenii şi oficialităţile satului esteEminovicii, Antonovicii, Manolovicii, Daşchievicii,Ivanovicii. Prin urmare, pluralul patronimului Emi-novici este marcat doar de terminaţia românească –i.

RAMURA FALSĂ A EMINOVICILOR* DIN SATUL CĂLINEŞTI CUPARENCU

Ion

CO

ZM

EI

pagina 7revist\ de atitudine

PLUMB - 59„nu există genuri artistice, ci doar opere de artă,“ (Benedetto Croce)

Formele artei(prin muzică,cuvânt şi ima-gine) au coincis

încă de la originea lor. Din timpuriimemoriale oamenii au căutat să-şicontureze o viziune proprie asupralumii. Astfel, putem afirma că origineaartei e sacră, exprimarea sentimentuluireligios păstrându-se pâna în secolulXVII. Un exemplu convingător înacest sens îl putem observa în pi-ramide, unde putem releva con-vieţuirea simultană a formelor de artă,respectiv texte, sculptură şi pictură.Piramida este adevărul întreg al artei,obţinându-se un mesaj estetic deansamblu. Intrăm chiar în inima artei.Suntem misterul cosmic, ordineasecretă a universului. Din punct devedere estetic, simultaneitatea, orig-inea formelor artei şi permanenta lorconlucrare în crearea mesajului estetica fost afirmată `n acela[i timp de cele-brul Hegel în „Estetica” şi de fonda-torul istoriei artei Winhelman în“Istoria artei antice”, pentru a fireluată de Goethe, Benedetto Croce,Blaga, Baudelaire.

Au fost încercări ale unor gânditoride a declara literatura “regina artelor”,singura formă de expresie fiind cuvân-tul. O asemenea încercare de hiper-bolizare a rolului literaturii o întâlnimla Borges, care proclamă că “universulînsuşi e o carte din care trebuie săcitim”. Lectura ar fi, după apreciereasa, chiar esenţa existenţei umane.Această concepţie e preluată de la sco-lasticii din evul mediu. Biblia a căutatun răspuns la toate problemele umane,fenomen care, corelat cu faptul căunele capitole au formă literară, auîntărit ideea greşită de a rupe literaturade restul artei, de a-i acorda prioritate.

Foarte mulţi graficieni au redus pic-tura la condiţia muzicii, spunând căpictorul realizează o simfonie de cu-lori. La fel sculptorul realizează o sim-fonie de linii şi volume, iar unii criticiliterari afirmă că orice oper\ literarăpoate constitui un poem muzical.Dacă e adevărat, că toată arta e o sim-fonie (cascadă de armonii), atunciputem explica mai bine aceastăînfrăţire între literatură, sculptură,pictură, muzică. Aceste forme ale arteifiind gemene, fenomenul deconfuncţionare a lor l-am putea numicongeneritate. Multe capodoperemuzicale, cum sunt Tosca, Traviata,Rigoletto, Paia]e, Oedip au fost rea-lizate după librete de slabă valoareliterară, dar transformate prin forţacreatorului. Faust sau Manon Lescautau fost realizate după opere celebre,cazuri fericite în care opere lite-rare s-au transformat perfect în operemuzicale. Ne dăm seama că mijloculde expresie este important, daresenţial este geniul creatorului.Observăm o permanentă circulaţie desimboluri între arta literară şi celelaltegenuri artistice. Astfel, BenedettoCroce susţinea în finalul celebrei sale“Estetici” că, paradoxal, nu existăgenuri artistice, ci doar opere de artă,adică creaţii în care, prin emoţii artis-tice, prin efectul fiorului atingem şitrăim sublimul, intrăm în extaz, nepurificăm (katharzis) la Aristotel şiastfel ne cufundăm în universal, ne în-

dumnezeim. Arta a reuşit să nedezvăluie misterul cosmic, misterulvieţii şi misterul sufletului uman. Ros-tul ei este de a structura personalitateapentru viaţă şi acţiune, pentru a trans-forma figurativ întreaga realitatesocială. Arta mişcă, declanşeazăreacţii de remodelare a lumii prin in-termediul tuturor formelor ei de expre-sie. Prin transfigurare artistică omuldevine erou, capătă puterea de a sesacrifica. Dostoievski, “o conştiinţăframântată de tragismul existenţei şide arderea idealului, un profet al fru-mosului salvator”, cum spunea AlbertKovacs, a fost preocupat de aceastălegatură dintre literatură şi artă. Existăîn viziunea lui Dostoievski, cât şi aaltor scriitori care s-au ocupat deaceastă temă, o unitate între literatură[i artă, aceasta din urmă fiind arta acuvântului. Ca [i pictura, muzica,sculptura, literatura transfigurează re-alitatea cautând sensul adevăruluiexistenţei. Astfel, opere ca Iliada,Odiseea, Cântecul Nibelungilor, din-colo de valoarea literarăindiscutabilă, înseamnă pentruomul modern şi o sursă autenticăde cunoaştere a unor modele fun-damentale de viziune asupracondiţiei umane. Atât înliteratură, cât şi în alte domeniiartistice enumerate anterior existăo dinstincţie netă întrecunoaşterea ştiinţifică şi ceaartistică. Şi în literatură, `nmuzică, `n artele plastice rolulpreponderent revine sensibilităţiişi sentimentului. Între literatură şiartă se relevă în primul rândscopul comun estetic şi dialectic,anume cel de purificare(katharzis). Interferenţele, influ-enţele literaturii cu celelalte artesunt fenomene generate de ra-portarea permanentă, dinamică şicreatoare la valorile artelorsurori.

Ca un exemplu în argumentareaacestei înfrăţiri între arte putem amintiilustrarea Bibliei de Marx Chagal.Această înfrăţire între arte este pro-fund necesară şi permanentă încondiţiile în care spiritul contemporanaspiră spre arta integrală (ars una),adică spre utilizarea în aceeaşi operăa tuturor genurilor şi expresiilor artis-tice. În această situaţie prezentă şi înceea ce vor tendinţele de viitorconstatăm că literatura şi celelalte artedevin necesare, indestructibile şi maiprofunde, cu un remarcabil efort dedezvoltare creator. Daca viaţa, cosmo-sul, omul formează o unitateindestructibilă, veşnică, atunci şi arta,ca reflectare sintetică şi simbolică aacestei unităţi eterne, ca aprofundarea misterului cosmic şi uman - trebuiesă se dezvolte mai mult prin întărireamutaţiei dintre genurile ei prin inten-sificarea interferenţei dintre acestegenuri simultan cu mijloacele tehnicede realizare a artei. Această dezvoltarea artei are ca ţel ultim adevărul, fru-mosul, binele. Scopul artei este stabilitdin antichitate de filozofii greci(Kalokagathon). Acesta r\m=ne unic.

În teza sa de doctorat, marele is-toric de artă Paul Comărnescu, a ex-plicat cum aspira]ia suprem\ a artei şia înţelepciunii (adevărul, binele şi fru-mosul) devine tot mai profund şi maipasionat urmărit\ în creaţia artistică,tocmai datorită comunicării şi conver-

tirii între genurile artei, fenomen caredevine şi mai intens. În raport cu acestţel ultim al artei constatăm că picturaşi cea muzica nu se pot dezvolta decâtînfruptându-se din literatură şi vice-versa.

Legătura dintre muzică şi literaturăa fost mereu în atenţia specialiştilor şide aceea ne propunem în această lu-crare să aducem şi noi câteva opiniipersonale cu privire la această temăvastă şi îndelung abordată.

Literatura universală ne oferă nu-meroase exemple. Astfel, Verlaineproclamă cu emfază “de la musiqueavant toute chose”, Rainer MariaRilke gândea muzica drept o“metamorfoză a simţirilor”, dar cu ob-sedanta viziune a unui “peisaj sonor”.

“Muzica, respiraţia statuilor, poateliniştea tablourilor”. Heine afirma că“muzica este poate ultimul cuvânt alformei, aşa cum moartea este ultimulcuvânt al vieţii”. Cântecul este oformă de purificare prin artă, un fel decatharsis, aşa cum considera şi Ho-

ratius “Cântecul micşorează grijile în-tunecate.”

Omul care nu stă sub semnulmuzicii nu este mişcat de armoniasunetelor blânde, este capabil detrădare, perfidii şi stricăciuni. Cred căaceastă afirmaţie făcută de Shake-speare este mai mult decât con-cludentă, deoarece se subliniază rolulprimordial al acesteia.

Tudor Vianu traduce maxima de-spre muzică a lui Richard Wagner:“Nu pot cuprinde spiritual muzica alt-fel decât în iubire; muzica nu poateînceta niciodată să fie cea mai înaltă şicea mai eliberatoare dintre arte”.(“Dicţionar de maxime comentat”,Editura Ştiinţifică, Bucureşti, 1962, p.41).

Marcel Proust îl gândea pe Chopinca pe un “ocean de lacrimi, de hohot,de suspine / Pe care-un stol de fluturiîn zbor îl tot străbate / Când hohotinda jale, când dănţuind pe valuri.”

Boris Pasternak comentează pe„naivul” Chopin, “trezit din reverieîntr-o cetate-n mit rămasă”sau peCeaikovski “Ori în tumulturi infernale/Din tot ce însemna dantesca/ VăzuCeaikovski sala-n jale/ Pentru Paolo şiFrancesca”.

La Eminescu muzica e un fond pecare poetul grafiază ca pe un portativ:

“O muzică tristă, adânc voluptoasă,Pătrunde-acea lume de flori şi

miroasă;

Şi verzile lanuri se leagănă-n lunăŞi lacuri cadenţa cântărilor sună”( “Diamantul nordului “).Călinescu apropia “rugăciunea

unei vergine” din “ Sărmanul Dionis”de “Priere d’une vierge” de Bardar-jewska. În “Geniu pustiu”poetulvorbeşte de “Norma” lui Bellini, tot în“Sărmanul Dionis” de “Hughenoţii”lui Meerbeer, iar în nuvela “Visul uneinopţi de iarnă”, neterminată, de “Ladanse macabre”de Saint Saens.

Poezia lui Arghezi e, în maremăsură, un elogiu al instrumentelormuzicale, dar şi o dialectică a “Cân-tecului” care umple, material, clădireatoată, ”Saltarele, cutiile, covoarele/Ca o lavandă sonoră ”(Morgenstim-mung). Vântul are la el, sunete violon-celine, poetul vorbeşte de suferinţaneamului astfel: ”Durerea noastrădulce şi amară / O grămădii pe-osingură vioară” (Testament). El cautăo asemănare iubitei ghicind-o “pe naişi pe flaut” (Fragedă).

Blaga scrie “Sonata lunii”, dar şi oparalelă romantică între femeie şivioară:

“Viori sunt femeile,Tremur în palme rasfrânt.Le slăvesc şi le cântPentru sfârşitul de drumCe-l au pe pământ.Lemn moale, lemn sfânt.Viori sunt femeile,Vibraţie fără cuvânt,Viori aprinse sub arcÎn flăcări şi fum”.(“Viori aprinse, femeile ”)Blaga îl compară pe Wagner cu De-

bussy; Pe Debussy îl apropie de Berg-son, filosofia lui Bergson fiind “uncomentar al artei lui Debussy.” În“Spaţiul mioritic” Blaga se întreba deunde vine acest spaţiu care depăşeştepeisajul: ”Răspunsul nu poate fi decâtunul singur: un anume spaţiu vibreazăîntr-un cântec, fiindcă spaţiul acestaexistă undeva şi într-o formă oarecareîn chiar substraturile sufleteşti ale cân-tecului”. (Lucian Blaga- “Spaţiulmioritic,” editura Cartea Românească,Bucureşti,1936, p. 14).

Blaga a făcut, în tinereţe, cronicăartistică. Într-o postumă intitulată“Sonata lunii” iubita e un fragmentmereu inedit de sonată:

“Sonata lunii de BeethovenE însăşi luna coborâtă pe pământAşa s-ar crede şi aşa s-ar zice:Luna ce umblă prin păduri,Alcătuieşte din lumini o SonatăCe încă niciodată n-a fost cântată.”În “Pietre pentru templul meu”,

Sibiu, 1919, p. 11, Blaga afirmă: ”Tot-deauna răsună în preajma noastră omuzică, ce ne vrăjeşte gândurile, nesubjugă inimile şi ne sileşte să nepotrivim pasul după tactul ei. Omuzică, ce ne îmbată şi ne sugereazăritmul unui joc sălbatic sau al unuimarş funebru, ritmul unei romanţevisătoare sau al unui imn războinic .Muzica aceasta e spiritul timpului.”

Pe parcursul lucrării de faţă amîncercat să reliefez câteva aspecte pecare le-am considerat esenţiale pentrua ilustra simbioza literatură-muzică,pornind de la c=teva aspecte introduc-tive, generale, şi ajungând la uneleparticulare. Tot demersul cercetării aplecat de la premisa conform căreia„Cântecul micşorează grijile în-tunecate”, aşa cum afirmase Horatius,şi muzica este metafora iubirii, a feri-cirii, a purificării, a comunicării su-blime dintre oameni.

SIMBIOZA LITERATURĂ-MUZICĂ

Mih

aela

ST

OE

AN

pagina 8 revist\ de cultur\

PLUMB - 59 ISTORIE

Din toate timpurile, cei mari şitari s-au situat, prin forţă şi dictat,deasupra celor mici şi slabi, pecare i-au îngenuncheat şi i-auţinut sub ascultare veacuri de-arândul, după cum au poftit şi dupăcum şi-au aflat interesul pe teri-toriile răpite. Pe măsură ce mersulomenirii a evoluat către progres,cei mari au evoluat şi ei către alteforme şi metode de stăpânirepeste alte popoare, asupra căroranu şi-au arogat numai dreptul desupremaţie, ci şi pe acela de a lehotărî soarta şi chiar fiinţa naţio-nală. Aşa au ajuns Marile Puterisă-şi aroge dreptul de a hotărîasupra vieţii şi existenţei celor-lalte popoare, cărora le-au dictatdupă bunul lor plac şi să-şiîmpartă între ei Lumea, dândnaştere la acele zone de influenţăşi interese care au dus la atâteaconfruntări sângeroase, urmate depierderi masive de vieţi omeneştişi de mari distrugeri materiale.

În lupta pentru supremaţiamondială, Marile Puteri auurmărit numai interesele lor deputere şi influenţă, nesocotindflagrant dreptul celelalte popoarela viaţă, la independenţă, la o dez-voltare liberă şi neîngrădită.Atunci când aceste puteri se aflauele însele ameninţate, îşi dădeaumâna una cu alta şi ajungeau laînţelegeri vremelnice sau de mailungă durată, menite a le ridicadin impas, angrenând în vâltoarealor naţiuni şi popoare, peste alecăror drepturi călcau fără niciojenă, menite a servi doar intere-sele lor cele mari.

Una dintre aceste înţelegeri,care i-a adus la masa tratativelorde reîmpărţire a sferelor deinfluenţă şi stăpânire a Lumii peRoosevelt, preşedintele S.U.A.,pe Stalin, dictatorul URSS şi peChurchill, primul ministru al An-gliei, a avut loc la Ialta, înCrimeea, pe teritoriul Rusiei So-vietice de atunci. Această întâl-nire, precedată de Conferinţa dela Teheran şi de întâlnirile de laMoscova, a fost impusă de imi-

nenta prăbuşire a celui de-altreilea Reich creat de Hitler, caresuferea înfrângeri pe toate fron-turile şi de înaintarea ruşilor totmai adânc spre inima Europei,ceea ce impunea cu necesitate, înviziunea Marilor Puteri, o re-trasare a hărţii continentului eu-

ropean şi stabilirea unor noi zonede influenţă şi supremaţie.

Spre sfârşitul anului 1944,situaţia războiului în Europaanunţa fără niciun dubiuprăbuşirea frontului german subloviturile tot mai necruţătoare alearmatelor coaliţiei antifasciste,ale S.U.A. şi ale Marii Britanii pede o parte şi ale Rusiei Sovieticepe de altă parte.

Pentru a evita înfrângereacatastrofală ce se contura tot maimult şi pentru a prelungi războiulpână la finalizarea proiectului defabricare a armelor secrete, cucare voia să dea o nouă turnurărăzboiului, Hitler a încercat maimulte diversiuni menite să des-trame coaliţia antifascistă şi săcreeze suspiciuni şi neîncredereîntre Statele Unite ale Americii şiAnglia, pe de o parte şi între aces-tea şi Uniunea Sovietică, pe dealtă parte. În această situaţie, la15 decembrie 1944, Fuhrerul, îndisperare de cauză, a lansat tru-pele de elită într-o ofensivămilitară de anvergură, menită aîntoarce soarta războiului înfavoarea Germaniei.

Ofensiva s-a desfăşurat pefrontul occidental, în Munţii Ar-deni, unde două armate germane,concentrate în mare secret, s-audezlănţuit asupra celor câteva di-vizii americane, au rupt frontul peo lărgime de 100 de kilometri,înaintând în adâncimea acestuia90 de kilometri numai în câtevazile. Ofensiva surpriză lansată deHitler şi succesul ei rapid au şocatÎnaltul Comandament american şibritanic, provocând panică laLondra şi Washington. În aceastăîmprejurare, generalul DwightEisenhower, Comandantul Su-prem al Frontului European, aînfăţişat problema direct în faţapreşedintelui american şi aprimului ministru englez, cerân-du-le să facă tot posibilul ca săobţină ajutorul Uniunii Sovieticeprin reluarea ofensivei pe Frontulde Est, pe care Armata Roşie sădezlănţuie ofensiva împotrivagermanilor, obligându-l în felulacesta pe Hitler să transfere trupede pe Frontul de Vest pentru a seopune ofensivei sovietice.

În demersurile lor către Stalin,preşedintele american şi pre-mierul britanic au obţinut de la

conducătoruls o v i e t i cîngăduinţa dea-l primi pemareşalul deaviaţie A.Tedder, ad-junctul luiEisenhower,pentru a-iprezenta, înnumele lor,s i t u a ţ i acatastrofalăde pe frontulaliaţilor occi-

dentali. Mareşalul Tedder a plecatla Moscova în vreme ce pe Fron-tul de Vest ofensiva germană seînteţea tot mai mult, ceea ce l-adeterminat pe H. Stimson, min-istrul de război al Statelor Unite,să declare, la 27 decembrie 1944,către generalul Marshall, Şeful

Statului Major al Armatei SUA,următoarele: „ Dacă Germania în-frânge acest contraatac al nostruşi mai ales dacă ruşii nuacţionează, la rândul lor, va trebuisă revizuim întreaga desfăşurarea războiului. Va trebui să ocupămo poziţie defensivă la frontiera cuGermania – şi o putem face per-fect - , iar poporul american vatrebui să decidă dacă doreşte săcontinue războiul şi să pună ladispoziţie noile armate care vor finecesare”.

Temerea se făcuse simţită şi departea ruşilor şi se afla cu atât maimare cu cât neîncrederea îşifăcuse loc, din plin, printre aliaţi.Temerea occidentalilor că ruşii nuvor porni ofensiva împotriva ger-manilor şi nu-i vor susţine atin-sese cote destul de înalte, învreme ce ruşii se temeau ca demoarte că occidentalii îi vor lăsasinguri în faţa germanilor. Cutoate acestea, ruşii au acţionat lavreme, dezlănţuind ofensiva îm-potriva germanilor şi punându-lpe Hitler în imposibilitateacontinuării ofensivei împotrivaanglo-americanilor, hotărând, ast-fel, soarta războiului.

La 6 ianuarie 1945, după vi-zitarea frontului, primul ministrubritanic îi scria lui Stalin: „Bătăliadin Vest este foarte grea şi înorice moment comandantulsuprem poate fi chemat să adoptedecizii de cea mai mareimportanţă… V-aş fi recunoscătordacă aş putea conta pe o mareofensivă rusească pe frontul de laVistula, ori din altă parte, în cur-sul lunii ianuarie sau în oricare altmoment şi v-aş ruga să aveţibunăvoinţa de a informa înlegătură cu aceasta… Considerafacerea ca foarte urgentă”.

La 7 ianuarie, Stalin răspundeala scrisoarea primită: „Dată fiindsituaţia aliaţilor noştri pe frontuloccidental, Marele Cartier Ge-neral al Comandamentului Su-prem a hotărât să accelerezepregătirile şi, în pofida condiţiilormeteorologice, să lanseze vasteoperaţiuni nu mai târziu decât încea de-a doua jumătate a luniiianuarie. Fiţi sigur că vom facetot posibilul pentru a susţine vaj-nicele forţe ale aliaţilor noştri”.

Între 12 şi 14 ianuarie 1945, ar-mata sovietică a lansat o mareofensivă contra germanilor,străbătând, numai în 23 de zile,500 de kilometri, desăvârşind, înmare, eliberarea Poloniei şi a uneipărţi din Cehoslovacia, ocupândun cap de pod pe malul occidentalal Oderului, stabilind poziţiisolide pentru armata sovietică, la60 de kilometri de Berlin, învreme ce trupele americane şi bri-tanice se aflau la 500 kilometridepărtare de Berlin.

Aceasta era situaţia frontuluicelui de-al Doilea Război Mon-dial înaintea Conferinţei de laIalta, la care Stalin, ştiind că oc-cidentalii au mare nevoie de aju-torul ruşilor, a speculat cu dibăciemomentul, reuşind a-şi impunepunctele de vedere şi a obţine, dinpartea aliaţilor, împlinirea tuturordorinţelor sale.

(Continuare `n num\rul viitor)

Primul exemplu de“pilă” din istoria

învăţămâtului

Sistemul “pilelor” în învăţământ nu este ceva nou.A apărut din cele mai vechi timpuri.Cel mai vechiexemplu este cunoscut dintr-un eseu scris pe cele-brele tăbliţe de lut în epoca sumeriană (deci înMesopotamia, cu vreo 4000 de ani în urmă), despreviaţa unui şcolar.

Un elev a avut o zi proastă la şcoală. A întârzâiatla program, a vorbit cu un coleg în timpul unei ore,a ieşit, fără voie, pe uşa principală etc. Mai rău chiarprofesorul i-a spus: “scrisul tău e nemulţumitor”,drept care a primit o nouă pedeapsă, în fapt o nouănotă proastă. Se pare că asta a fost prea mult pentrubăiat. De aceea a sugerat tatălui său că ar fi binesă-l invite pe profesor acasă pentru a-l îmbuna cucâteva daruri – ceea ce constituie desigur primulexemplu de “pilă” de care se pomeneşte în întreagaistorie a învăţământului! Autorul eseului continuă:”Tatăl a acordat atenţie celor spunse de şcolar. Pro-fesorul a fost invitat şi când a intrat în casă a fostaşezat la locul de cinste. Elevul l-a servit şi l-acopleşit de atenţii, s-a mândrit faţă de tatăl său cutot ceea ce învăţase din arta de a scrie pe tăbliţe”.

Tatăl i-a oferit atunci profesorului vin şi l-aospătat. “L-a îmbrăcat cu un veşmânt nou, i-a făcutun dar, i-a pus un inel în deget”. Această dărnicie îicâştigă bunăvoinţa, profesorul încurajează peucenicul scrib în termeni poetici din care cităm:“Tinere, pentru că nu ai dispreţuit vorbele mele, nicinu le-ai nesocotit, îţi urez să atingi culmea arteiscrisului… îţi urez să fii povăţuitorul fraţilor tăi,conducătorul prietenilor tăi. Îţi urez să atingi cel maiînalt rang printre elevi… Ţi-ai îndeplinit bine înda-toririle tale şcolare, iată-te un om cu multe cunoş-tinţe”.

*O aventură sentimentală a lui Carol I

Carol I a introdus la Curte un ceremonial extremde rigid. Preocupat să asigure prestigiul monarhiei,Carol I s-a aflat în situaţia nefericită de a fi mereuizolat, fără prieteni apropiaţi etc., atent să nudepăşească anumite convenţii protocolare. Soţia sa,regina Elisabeta, mărturisea “că şi în somn el poartăcoroana pe cap”.

Se pare că regele Carol I nu a avut nicio amantă şică i-a rămas fidel soţiei sale Elisabeta, chiar dacăaceasta se îngrăşase şi nu-i inspira o atracţie specială.“Gurile rele” au acreditat ideea că această fidelitates-a datorat eşecului său în tentativa de a cunoaşte oaltă femeie. Cum nu-şi putea permite să facăavansuri unei doamne din lumea bună (temându-secă s-ar afla imediat, iar prestigiul său ar fi ştirbit), adecis să apeleze la o femeie de rând, pe care a întâl-nit-o într-una din plimbările lui solitare prin munţiidin jurul castelului Peleş. A stabilit să o viziteze înaceeaşi seară, la ora 22. Pe la ora 21 în Sinaia a în-ceput o ploaie torenţială; Carol nu putea concepe sănu respecte ora stabilită, astfel că a pornit spre adresaştiută, aflată la vreo 3 km. de castel. Dar, pe drum,fiind întuneric şi noroi şi-a pierdut un galoş. Ce afăcut la tânăra româncă nu s-a aflat, dar regele a trăitcâteva ore de panică, atunci când a constatat că îilipseşte un galoş care avea imprimată pe talpă litera“C” (Carol). Dimineaţa, a dat ordin gărzii militare săcaute “obiectul”, care a fost găsit la un copilce-l descoperise în faţa casei, pe stradă, şi acum îlcerceta cu atenţie. De atunci Carol a decis să nu maiîncerce o altă aventură, astfel că – aşa cum scria N.Iorga – “Nu i s-a cunoscut public nici o legătură, ceeace, după domnia lui Cuza-Vodă trebuia să fixeze unputernic contrast”.

I A L T A - Poarta de intrare a comunismului în Europa (I)

Ion

LU

PU TRECUTUL

PRIN ADECDOTE

(6)

Ioan

MIT

RE

A

pagina 9 revist\ de atitudine

PLUMB - 59

Moto:Spune-mi pădure cu frunză rară,

Unde-i iubirea de astă vară, Nu ştie iarna să se îndure

De noi, copacii fără pădure.

„Am scris această carte, în 1990, lasugestia artistului şi regizorului Cornel Di-aconu, care mi-a şi publicat fragmente dinea în revista sa „Trup şi suflet”. Regizoruleste şi autorul filmului „Cenaclu Flacăra”.Poate că pentru unii cititori stilul liber şi,în destule momente, naturalist al cărţii arputea fi o surpriză. Nu puteam scrie altfelaceastă carte. N-am încredinţat-o tiparuluitimp de 20 de ani. Prietenul meu MariusTucă s-a oferit să o publice. Le mulţumescşi lui şi Curtea Veche Publishing pentruacest eveniment al carierii mele. Totuşitinerii sub 17 ani n-ar trebui să o citeascăneapărat acum, ci să o lase pentru maitârziu. Mai ales că nu intenţionez să oprescaici ciclul româ-nesc.” (A.P.)

„Vinovat de iu-bire” e povestea adoi bărbaţi ceîmpărtăşesc undestin comun.Andrei Ionescu,actor şi poet ren-umit e supus însanatoriu doctoru-lui Ionescu uneiterapii prinsomn, cons i -derându-se ( ş ifiind consideratde medicul său)„bolnav de iubire”.

Întâmplările prezentului narativ, frag-mente de o reţea alambicată dedivagaţii eseistice, flash-backuri şi paginide jurnal sunt plasate în preajmaCrăciunului din 1989, înainte de izbucnireaRevoluţiei.

Situaţia din ţară e apăsătoare, sărăcia egeneralizată, securitatea veghează, impla-cabilă şi singurul refugiu din faţa fricii şi anebuniei pare a fi acest sanatoriu izolat înmunţi, undeva lângă Braşov.

Principala problemă a pacientului AndreiIonescu pare a fi un complex de vinovăţie –acesta se simte „vinovat de iubire” şirăspunzător pentru toate femeile pe care le-a iubit în viaţa lui.

O parte din jurnalul său înfăţişeazărelaţiile trecute, cu detalii care trec de lascene intime la pagini introspective, în carebărbatul îşi analizează sentimentele, în-cepând din adolescenţă până la deplina samaturitate.

Relaţiile dintre medic şi pacient vorcunoaşte o evoluţie dramatică – pe măsurăce doctorul va deveni tot mai interesant şimai dependent de biografia pacientului, pecare o va absorbi ca şi cum ar fi a sa.

În final, pacientul se va dovedi tot mainemilos şi mai manipulator, devenind călăulmedicului ce-l îngrijeşte.

Totu-i drum, numai drum, Ce-aş avea să-ţi spun acum, Peste noapte, peste ziuă?Mor curând, strig tăcând Şi adorm cu tine-n gândŞi nu pot rosti: adio!(Oraţie de nuntă – fragment de

Adrian Păunescu)

ADRIANPĂUNESCU„VINOVAT

DE IUBIRE”

(roman, 2010)

Nec

ulai

PL

UG

AR

U

,,Caragiale estecel mai mare creator de viaţă din în-treaga noastră literatură”. (GarabetIbrăileanu)

În acest an, se împlinesc 160 deani de la na[terea lui Ion Luca Cara-giale, prilej de omagiere a unuia din-tre cei mai prolifici scriitori şidramaturgi din istoria literaturiiromâne. În ultimii 10 ani, în cadrulunui proiect cultural de anvergurămondială, unic în cultura româ-nească, peste 1.500 de artişti din 141de ţări au creionat personalitatea luiCaragiale, realizând cea mai marecolecţie de din lume ale unei maripersonalităţi a culturii universale,alcătuită din peste 2.000 de lucrăride grafică, care se află la Ploieşti,oraşul lui Caragiale. Privită din perspectiva prezentului,opera literară a lui I. L. Caragialepoate fi considerată, indubitabil, unade mare actualitate dacă ne referimla spectrul politic ori social alsocietăţii româneşti, o societate camcu aceleaşi metehne ca cea din vre-mea lui ,,Nenea Iancu”. Despreopera lui Caragiale s-au scris de-alungul timpului tomuri întregi, au-torul fiind considerat, pe drept cu-vânt, întemeietorul literaturiidramatice româneşti, un personaj deo complexitate aparte. În aceastănotă, am selectat câteva aspecteinedite din viaţa dramaturgului, sur-prinse de criticii şi istoricii literari,de apropiaţii lui, mai ales în anii ex-ilului berlinez, perioadă de timp de-spre care se aminteşte destul de rarşi care cuprinde o bogată cores-pondenţă, de o inestimabilă valoareistorică şi literară, printre sutele descrisori trimise prietenilor numărân-du-se şi cele 400 adresate lui PaulZarifopol, cel mai bun prieten al săudin Germania. Profitând de moş-tenirea mătuşii Ecaterina MomoloCardini (căreia i se mai spunea Mo-muloaia), sătul şi obosit de oRomânie care încă nu-i recunoscusepe deplin meritele, ba, prin Constan-tin Al. Ionescu-Caion, îl mai şiacuzase că ar fi plagiat piesa,,Năpasta”, scriitorul se mută în1904 la Berlin, împreună cu familia. ,,Plânge-mă! În acest moment punîn gură prima franzelă a exilului”, îiscria Caragiale lui Alecu Urechia înprimăvara lui 1905. Cu toate aces-tea, ,,scriitorul şi-a refăcut la Berlin

universul lui intim, creândo mică Românie. Cândvine în ţară, în 1906, să-şiia soacra, ia şi un pian.

Are deja instalat în casă un <<grătarpentru fripturi a la daco-roumaine>>. Musafirii descriumulţimea de covoare orientale, iarîntr-o fotografie care s-a păstratpână astăzi, scriitorul e surprins încostum arnăuţesc, şezând turceşte peun covoraş, între două corpuri debibliotecă... Pe unul din bulevardeleBerlinului avea să-l ducă Caragialepe Barbu Ştefănescu Delavrancea înexcursia memorabilă a acestuia din1905, când lui Delavrancea nu i-aplăcut din Berlin decât apa şi a arun-cat cu invective în stânga şi-ndreapta, zburându-i gazdei ochelariicu bastonul, chiar pe <<strasse>>.Relatarea alcătuieşte cea maisavuroasă scrisoare din corespon-denţa de la Berlin. Dacă în primiidoi ani scriitorul n-a circulat preamult, în anii care vor urma se va de-plasa neobosit. În cei opt ani a venitîn România de 22 de ori. Citea totziare româneşti, savura micii, berea,,Pfungstaedter” şi iaurtul. Începusesă iubească florile, <<aceste legume

care nu se mănâncă>>. Admirase în1910 cometa Halley, după ce în1908, era să leşine când a văzut<<plesnind>> un aerostat la unuldintre spectacolele aeronautice”(Iulia Blaga - ,,Nenea Iancu, trans-format în Her Direcktor. Hoch!Hoch! Hoch!”, publicat în ,,AtelierLiterNet”). Anii petrecuţi la Berlin,îl arată pe omul şi dramaturgul Cara-giale (la acea vreme, fiind singurulautor dramatic jucat în Germania)cu pasiunile şi plăcerile sale zilnice,de la citirea nenumăratelor gazetedin ,,Dacoromânia”, la concertele deBeethoven (pe care îl numea

,,babacul”) şi mai ales, la cher-mezele de la berăria ,,Sachsenhof”din Berlin, unde participa la dezba-teri interminabile, dezvoltând ideilesale despre artă, monarhie, conser-vatorism, evenimentele vremii dinRomânia şi din lume. ,,Cella Delavrancea povesteşte că înanul 1912 cât timp a fost găzduită încasa Caragiale la Berlin, marelescriitor <<… apărea dimineaţa pe laora 11 în salon, cu ţigara întredegetele subţiri. Se aşeza lângă minela pian privind cu duioşie la volumulClavecinul bine temperat, din carecântam regulat preludii şi fugi. Cândsfârşeam, surâdea maliţios, dădeadin cap şi şoptea: Părintele muzicii,sireacu’ ce ne-am face fără el? Apoicântam Haydn şi Mozart>>. În acelan fatidic (1912), timp de două luni,Cella Delavrancea a locuit în casalor, iar Caragiale i-a vorbit tot tim-pul cu înflăcărare despre Beethoven.Întruna din zile, după ce i-a cerut săatace o fugă de Bach, Caragiale nua mai apărut în salonul de muzică săo asculte, iar Cella Delavrancea aatacat o piesă grea a lui Schumann.În timp ce tânăra pianistă cânta, unţipăt sfâşietor a întrerupt-o. Soţia îlgăsise mort în dormitor. După acestincident ea nu a mai cântat niciodatăsonata respectivă şi nu a mai ascul-tat-o niciodată” (Iulian Băicuş -,,Caragiale la Berlin”).Pe 30 ianuarie 1912, cu puţin timpînainte de a muri, Caragiale îm-plinea 60 de ani. Aflând de intenţiileunor asociaţii şi personalităţi dinţară de a-i organiza manifestări deomagiere, îi scria lui AlexandruVlahuţă pe 24 ian./6 febr.1912:,,Află că ziua de 30 (<< o zi mare caaceea>>) voiu sta liniştit cu ai meiacasă la căldurică - p'aici bântuie unger straşnic. Nu viu. (...) Eu nu suntun erou - eu sunt un burghez. Mi-egroază de mulţime. N-am niciaplecare nici le physique del'emploi pentru un triumf. Şi peurmă, tu ştii că <<fosilele>>sunt deopotrivă nesimţitoare şi lascuipări şi la adoraţiune. Hotărât nuviu. Fiţi sănătoşi şi veseli”.Dramaturg, pamfletar, poet, scriitor,nuvelist, director de teatru, comen-tator politic şi ziarist, Ion Luca Cara-giale (n. 30 ianuarie 1852, în satulHaimanale, jud. Prahova, astăzi I. L.Caragiale, jud. Dâmboviţa - d. 9iunie 1912, Berlin şi înmormântat la22 noiembrie 1912, la cimitirul{erban Vodă din Bucureşti), esteconsiderat a fi cel mai mare dra-maturg român [i unul dintre cei maiimportan]i scriitori români, alesmembru post-mortem al AcademieiRomâne. Opera lui Ion Luca Cara-giale cuprinde (selectiv) teatru (optcomedii- dintre care patru de mareîntindere [i o dramă: ,,Conu Leonidafaţă cu reacţiunea”, ,,O noaptefurtunoasă”, ,,O scrisoare pierdută”,,,D-ale carnavalului”, ,,Năpasta”,,,Hatmanul Baltag” etc), nuvele şipovestiri (,,O făclie de Paşte”, ,,KirIanulea”, ,,Două loturi”, ,,Unartist”), momente [i schi]e (,,Lanţulslăbiciunilor”, ,,Triumful talentu-lui”, ,,Infamie”, ,,Căldură mare”,,,Bubico”), publicistică, parodii(,,Smărăndiţa”, ,,Dă-dămult… Maidă-dămult”), poezii. Caragiale nueste numai întemeietorul teatruluicomic din România, ci [i unul dintreprincipalii fondatori ai teatruluina]ional, operele sale, în specialcomediile fiind exemple elocventeale realismului critic românesc.

2012 - ,,Anul Caragiale” (1852-1912)

Evocări din anii exilului berlinez

Rom

ulu

s D

an

BU

SN

EA

Redactor - [ef adjunct: GHEORGHE IORGASecretar de redac]ie: NICOLAE MIHAI

Director economic: LOREDANA D|NIL|

Redactori:DUMITRU BR|NEANU, DORU CIUCESCU, DAN SANDU,

CARMEN MURARIU, SILVIA MILER , MIHAELA AMALANCI

Consilier grafic\: ION BURLACU Corectur\: ELENA P+RLOG, ELENA SCUTELNICU

ADRESA: 22 Decembrie 38/B/7- Bac\uTel/fax redac]ie: 0234/ 57 86 02

Ilustra]ii revist\: I. P., Radu MihaiE-mail: revista_plumb@yahoo.com

GELU PARASCAN -ad. SITE

Consiliul editorial:Pre[edinte: CALISTRAT COSTIN

membri: OVIDIU GENARU, DORU KALMUSKI, VIOREL SAVIN, ION TUDOR IOVIAN,

GRIGORE CODRESCU, GHEORGHE NEAGU

ISSN

184

1-94

37

PLUMB - 59

revist\ de cultur\pagina 10

Se împlinesc în această lună trei sferturi deveac de la naşterea scriitorului, editorului şi ziaris-tului Corneliu Buzinschi (n. 25 februarie 1937, înBacău - m. 27 mai 2001, la Bucureşti).

A fost fiul Anetei, casnică, şi al ofiţerului VasileIoan Buzenche, ambii provenind dintr-unstrăvechi neam de răzeşi din fostul Ţinut alCobâlelor, care includea şi o parte din judeţulBacău de azi, până dincolo de Siret. Îşi începestudiile în oraşul natal, după parcurgerea cicluluiprimar şi al celui gimnazial urmând cursurileLiceului „Ferdinand I“ (azi, Colegiu Naţional).Aici, începe să scrie proză încă din primul an, de-butând cu publicistică în 1953, în paginile coti-di-anului Steagul roşu. Îşi ia bacalaureatul în 1956,dar nu se înscrie la filologie, ci optează pentruFacultatea de Istorie-Filozofie a Universităţii„Al.I. Cuza“ din Iaşi (1956-1961), cu intenţiavădită de a pătrunde cât mai adânc în memorialocurilor şi a oamenilor trăitori pe meleagurilebăcăuane, de care nu s-a rupt niciodată. Continuăsă scrie, în vacanţe frecventând cenaclul literar-artistic îndrumat de poetul Radu Cârneci, care-lva include în cercul grupării ce, în 1964, va editaseria nouă a revistei Ateneu. Viitorul redactor-şefîi înlesneşte, totodată, apariţia primelor texte înculegerile Imn în mers (Bacău, 1963) şi Paginiliterare (Bacău, 1964), ambele editate de CasaRegională a Creaţiei Populare.

Ca literat a debutat încă din 1962, în revistaclujeană Tribuna, care i-a inserat în paginile salepovestirea Fiul, deschizându-i astfel calea sprealte publicaţii literare, în coloanele cărora avea săsemneze: Cronica, Cutezătorii, Gazeta literară,Iaşul literar, Luceafărul, Lumea copiilor,Luminiţa, Orizont, Scrisul bănăţean. Refractar lapolitica partidului, nu a fost încadrat în nucleulredacţional al noii reviste băcăuane de cultură,astfel că, după ce intră în conflict deschis cuoficialităţile locale, decide să se îndrepte spreCapitală, devenind mai întâi redactor al EdituriiTineretului şi, apoi, al Editurii „Ion Creangă“. În-cepând din 1967, când a trimis revistei Cronica,spre publicare, sceneta Nastratin Adivaratu, eurmărit de Securitate, la insistenţele căreia, în1974, e îndepărtat din activitatea editorială, mo-tivul invocat fiind acela că „se manifestă ostil laadresa politicii de partid şi de stat, iar în lucrărilesale literare, în mod premeditat, strecoarăafirmaţii denigratoare, interpretări duşmănoase laadresa unor persoane şi evenimente social-politicedin ţara noastră“ (Cartea alba a securităţii,A.S.R.I. fond „D“, dosar nr.10866, vol. 7., f. 237-238).

Din fericire pentru el, izbutise până atunci sădebuteze editorial cuvolumul de povestiriSecvenţe dintr-omargine de lume(Editura Tineretului,Bucureşti, 1965) şisă dea tiparului altecâteva manuscrise,la fel de bine primitede cititori şi de cri-tici: Strigătul (ro-man, idem, 1967),Sfinţii se vând cubucata (roman,Editura pentru Lite-ratură, Bucureşti,1967), Ochiul alb al

visului (povestire, Editura Tineretului, 1969),Numiţi-mă Varahil (roman, idem, 1969),Porunca cea mare (povestire istorică, idem,1970), Nuanţa albastră a morţii (roman, colecţia„Sfinx“, Editura Militară, Bucureşti, 1971), Hoţiide vise (roman, Editura Ion Creangă, Bucureşti,1972), premiat de Uniunea Scriitorilor, Păcală şiTândală (roman, Editura Cartea Românească,Bucureşti, 1973) şi Viaţa noastră cea de toatezilele (roman, Editura Junimea, Iaşi, 1973).

Silit de împrejurări să trăiască din scris,abordează cu aceeaşi prolificitate şi neclintităconsecvenţă naraţiunea, oferind cititorilor alte şialte cărţi, în tiraje de neimaginat pentru scriitoriide azi: Nuanţa albastră a căderii (roman,colecţia „Sfinx“, Editura Militară, 1974), Ulisetrece pe Strada Mare (roman, Editura Albatros,

Bucureşti, 1974), Duhul pământului (roman,Editura Cartea Românească, 1976, cu oprefaţă de Constantin Ciopraga), Contempo-

ranii (roman, Editura Eminescu, Bucureşti,1978), Divertisment cu măşti (roman, colecţia„Sfinx“, Editura Militară, 1980), toate comentatefavorabil de critica vremii.

Ochiul veghetor al Securităţii nu l-a ocolit niciîn această perioadă, în 1979 înscenându-i-se unaccident care era cât pe ce să-l coste viaţa. Cutoate abilităţile stilistice ale prozatorului, cinevadin interiorul ei sesizase că în personajul Tândală-Împarat era lesne recognoscibil „GeniulCarpaţilor“. În plus, aflase că inventivul autorurma să scrie o trilogie, care trebuia să cuprindăscene ale grevei minerilor din 1977. „Accidentul“s-a produs în timp ce el se documenta în nordulMoldovei, maşina în care se afla fiind, pe dea-supra, şi „jefuită“, numai că hoţii de ocazie i-auluat din geanta de voiaj „numai casetele pe careerau înregistrate povestirile p\rinţilor minerilordespre copiii lor dispăruţi şi caietul cu însemnări“.A scăpat ca prin minune, dar a fost ţintuit maimulte luni pe patul de spital, iar după ce şi-arevenit cât de cât, a mers cu greutate multă vreme.Ceea ce avea să-i schimbe însă cursul vieţii după1980, aruncându-l pentru un deceniu într-un felde eclipsă, nu a fost nici „accidentul“, nicişicanele permanente ale securiştilor, ci pierdereaunicului copil, poeta Anta Raluca Buzinschi, lanumai 19 ani. Cititorul atent va sesiza că o partedin personajele romanelor sale au fost premoni-torii, precedând această ruptură, datorată în bunăparte şi verticalităţii sale, refuzului ostentativ dea face vreun compromis cu puterea opresivă.

Anticomunist convins, a revenit la uneltelescrisului imediat după evenimentele din decem-brie 1989, odată cu apariţia articolului Balconulruşinii (Baricada, 21 februarie 1990) reintrând înelita gazetarilor de forţă şi semnând peste 500 deeditoriale şi articole în ziare şi reviste cunoscutepentru atitudinea lor intransigentă faţă de nouaputere - Alianţa Civică, Contrast, Cuget, Cuvân-tul, Dreptatea, Linia întâi, Luceafărul, Românialiberă, Viitorul românesc - ori în alte publicaţii,precum Ateneu, Arc, Calende, Căminul românesc,Dreptatea literară, Sinteze. O bună parte dintreele au fost citite apoi şi difuzate pe calea undelor,fragmentar sau integral, la B.B.C, Europa Liberă,Radio Bucureşti şi Vocea Germaniei, bucurându-se de o largă audienţă în rândul opiniei publice.Voce singulară, a atras atenţia inclusiv a agenţiilorinternaţionale de presă, care au făcut posibilăapariţia articolelor sale în paginile unor cotidieneşi periodice din Anglia, Elveţia şi S.U.A.

Concomitent cu rapida ascensiune publicistică,renaşte în forul său interior şi interesul pentruliteratură, scriind cu aceeaşi febrilitate şi pu-blicând romanul Aventuri cu Varahil (EdituraDidactică şi Pedagogică, Bucureşti,1996), ediţiadefinitivă a romanului Păcală şi Tândală (idem,1997, cu o postfaţă de Ovidiu Papadima), volumulde nuvele Noaptea umbrelor (Editura Eminescu,1998), Duhul pământului. Romanul vieţii luiIon Creangă (Editura Didactică şi Pedagogică,1998), volumul de nuvele şi povestiri Noapteauşilor deschise (Editura Universal Dalsi,Bucureşti, 1999).

O boală necruţătoare întrerupe această suită,după un an de la instalarea ei luptătorul care a fostfiind pentru prima oară învins. Membru al UniuniiScriitorilor, al Academiei Internaţionale „MihaiEminescu“ şi al Societăţii de Etnologie din Româ-nia, a lăsat moştenire o operă impresionantă prinvarietate şi stilul aparte, ce se impune a fi în con-tinuare valorificată. Un prim pas l-a făcut chiarsoţia sa, Florica Buzinschi, care i-a alcătuitculegerea Ocultism şi harababură (EdituraOscar Print, Bucureşti, 2005, prefaţă de EugenUricaru), ce reuneşte articole de presa din pe-rioada 1990-1997, selectate din diverse periodice,între care amintim Alianţa Civică, Ateneu, Bari-cada, Cuget, Dreptatea, România liberă. La pro-punerea criticului şi istoricului literar NicolaeManolescu, Uniunea Scriitorilor din România amontat, la începutul mandatului său de preşedinte,o Placă Memorială cu datele scriitorului pe bloculdin strada Apolodor 13-15, unde a locuit,împreună cu familia, începând cu anul 1975.

Pe când una şi la Bacău?

G. SIMION

Aniversări

Corneliu Buzinschi - 75

Teatrul de stradă

Ultimul număr al revistei Fiestacultura din iarna lui2011 aduce prin Rosa Molero opinii interesante cuprivire la un fenomen teatral, care în România este sin-gular. Mă refer la Teatrul Masca şi la Mihai Mălaimare,care a încercat prin Masca şi teatrul de stradă, carteapărută la Editura Tracus Arte să teoretizeze fenomenulşi la noi.

Fără să-şi propună să răspundă la toate întrebărilelegate de teatrul de stradă cum ar fi pregătireaunui astfel de actor, tendinţele fenomenului, profilulunei astfel de companiietc., Rosa Moleroconstată diversitateamanifestărilor de acestgen: dans, muzică,spectacole cu mimi,acrobaţi, care de foc.

Carros de foc estenumele unei companiide teatru din Alicantefondată în 1994 deMiguel Angel Martin,care a propus un con-cept de teatru urbanprin care introduce pu-blicul într-o atmosferămagică şi fantasticăpr in combinareadiferitelor măiestriiartistice cum ar fi acrobaţiile cu materiale şi cercuri,echilibristică, coregrafii ritmice cu evantaie din foc, in-terpretare, muzică, film şi video. Apariţiile acestei trupede teatru în oraşe i-a făcut pe spectatori să trăiască oexperienţă unică obţinută prin combinaţia reuşită întrelumini, imagini şi sunete. Actorii sunt sculpturi cereprezintă animale sau personaje fantastice, de dimen-siuni mari, care au până la 12 metri înălţime, aspect re-alist şi sunt create în aşa fel încât manevrarea acestorasă se facă uşor. Personajele se caracterizează prinvestimentaţie şi machiaj, care sunt realizate cu latex, iarîn interpretare sunt prevăzute mişcări, ce încearcă săofere spectatorului o forţă expresivă şi vizuală. RosaMolero a urmărit producţiile acestei companii şi afirmăcă acestea se axează pe conceptele: spectacole itine-rante, montaje de format mare şi de format mic.

Hector Rodriguez şi Julia Martinez formează com-pania Arritmados specializată în spectacole de circ cujonglerii, animaţii, pasacalii, acrobaţii. Cei doi artiştisusţin microspectacole la diferite festivaluri. Pentru Ar-ritmados, spectacolul străzii înseamnă contactul directcu publicul. Afirmând că această formă de reprezentarepresupune o atenţie foarte mare la tot ce se întâmplă înjurul lor, actorii sunt gata oricând să improvizeze astfelîncât spectacolul lor suferă mereu modificări.

În Spania, există cursuri intensive pentru a deveniartist de circ, iar cursanţii au posibilitatea de a lucra cuprofesionişti, însă cel mai mult se învaţă pe stradă dinexperienţa directă cu publicul. Pentru a forma o trupăde care de foc este nevoie de o logistică simplă, de oscenografie nu foarte elaborată, iluminat articial şi de oechipă de sunet. Mesajele acestor tipuri de spectacoletrebuie să fie simple şi orientate spre un anumit public.România mai are de învăţat la acest capitol şi ar puteaîncepe să educe un astfel de public pentru teatrul destradă începând cu festivalurile verii sau ale berii, carear putea fi înlocuite cu astfel de reprezentaţii. Însă astanu se va întâmpla curând.

Gabriela G~RMACEA

pagina 11revist\ de atitudine

PLUMB - 59

- Repere în istoria şi continuitateaortodoxiei româneşti

În ultimii ani, Sfântul Sinod al Bi-sericii Ortodoxe Române a hotărâtînfiinţarea, reînfiinţarea sau reacti-varea mai multor episcopii, în ţară şiîn afara ei, ca o cerinţă pastoral-misionară, cultural-educaţională orisocial filantropică, ceea ce s-a întâm-plat şi în cadrul Episcopiei Romanu-lui, care are o existenţă ne`ntreruptă de601 ani, fiind întemeiată în timpuldomnitorului Alexandru cel Bun. Întoată istoria sa, ea a fost slujită de unnumăr de 75 arhierei vrednici, care auavut un rol exemplar în promovareaculturii, spiritualităţii creştine orto-doxe şi vieţii bisericeşti moldave. Din-tre ei trebuie amintiţi mitropoliţiiTeoctist, cel care l-a uns ca domn alMoldovei pe Voievodul Ştefan celMare, Anastasie Crimca, Dosoftei, Ve-niamin Costachi, precum şi episcopiiEvloghie, cel care a întâmpinatmoaştele Sfintei Parascheva la adu-cerea lor în Moldova, în anul 1641 şia participat la Sinodul de la Iaşi, înanul 1642, Macarie Cronicarul,Melchi-sedec Ştefănescu, un strălucitcărturar, luptător pentru recunoaştereaautocefaliei Bisericii OrtodoxeRomâne şi Teodosie Atanasiu, origi-nar din ţinuturile Bacăului. Pentrusfinţenia lor, unii dintre aceşti ierarhiau fost canonizaţi: Sfântul IerarhDosoftei, Sfântul Ierarh Mucenic Teo-dosie de la Brazi, Sfântul Ierarh Pa-homie de la Glodin. De asemenea,Sfântul Sinod al Bisericii OrtodoxeRomâne a canonizat şi pe unii cuvioşicare au vieţuit în aşezămintele mona-hale ale Eparhiei Romanului, cum arfi: Sfântul Ierarh Ioan de la Râşca şiSecu sau Sfântul cuvios Antipa de laCalapodeşti, din ţinuturile Bacăului.

- ~nfiinţarea Arhiepiscopiei Romanului şi Bacăului

Constatându-se că cea mai extinsărază pastoral-misionară din EpiscopiaRomanului aparţine Judeţului Bacău,s-a propus Sfântului Sinod ridicareaacestei eparhii la rangul de arhiepis-copie. Urmare a acestei propuneri,Sfântul Sinod, prin hotărârea nr. 3621,din 19 iunie 2009, a aprobat înălţareaEpiscopiei Romanului la rangul deArhiepiscopia Romanului şi Bacăului.Faptul a prilejuit şi conferirea ranguluide arhiepiscop P. S. Eftimie, căruia is-a dat titlul de ÎnaltpreasfinţitulPărinte Episcop Eftimie, Arhiepis-copul Romanului şi Bacăului.Totodată, Preasfinţitul Arhiereu-vicar

Ioachim Bacăuanul a fost înălţat larangul de episcop-vicar, primind titu-latura Preasfinţitul Părinte IoachimBacăuanul, Episcop-vicar al Arhiepis-copiei Romanului şi Bacăului.

- Cerinţa unei noi organizări peharta administrativ teritorială a

Arhiepiscopiei

Episcopia Romanului, devenităaşadar, Arhiepiscopia Romanului şiBacăului, a cuprins judeţele Bacău şiNeamţ, excluzând oraşul PiatraNeamţ, cu localităţile învecinate. Caunitate ecleziastică a Bisericii Orto-doxe Române, cu sediul la Roman, eaa fost împărţită în cinci protopopiate:Moineşti, Oneşti, Roman, Bacău Sud,Bacău Nord. Recent, pe harta admi-nistrativ-teritorială care înmănun-chează cele cinci protopopiate s-aumai alăturat încă două, la Sascut şiBuhuşi. Şase din cele şapte protopopi-ate actuale aparţin de judeţul Bacău.

Cele două noi centre administrativ-teritoriale, în cadrul ArhiepiscopieiRomanului şi Bacăului au devenit ocerinţă, odată cu schimbările organi-zatorice survenite. ,,Am gânditaceasta, ca o consecinţă a dinamizăriiactivităţii lor în contextul vieţii secu-larizate pe care o trăim, înfiinţânddouă instituţii administrative, ca o pre-lungire a administraţiei centruluieparhial de la Roman”, a precizatPreasfinţitul Arhiereu-vicar IoachimBacăuanul.

-~nfiinţarea Protopopiatului Sascut

Festivitatea de ̀ nvestitură de la Sas-cut a avut loc pe 20 aprilie 2010, laBiserica ,,Adormirea Maicii Domnu-lui” din Pânceşti-Sascut. Slujbareligioasă a fost oficiată de P.S.Ioachim Bacăuanul. A paticipat unsobor de preoţi reprezentanţi ai centru-lui Eparhial Roman, protopopii celor-lalte protopopiate, prefectul Bacăului,Claudiu Bălan, preşedintele Consiliu-lui Judeţean, Dragoş Benea, consilierijudeţeni, autorităţi din comunele situ-ate în jurisdicţia canonică a nouluiprotopopiat, un mare număr decredincioşi. Sediul Protopopiatului afost stabilit la Sascut-Târg, într-oclădire construită cu aportul financiaral deputatului Gabriel Vlase. A fost in-vestit ca protopop părintele IoanNegoiţă. ,,Protopopiatele înfiinţate canoi centre administrativ-teritoriale peharta Arhiepiscopiei Romanului şiBacăului redau o altă dimensiunespirituală, culturală, religioasă, care vafi cu totul altfel vizibilă în întreagaortodoxie românească. E ştiut faptulcă Arhiepiscopia Romanului şiBacăului este arondată administrativşi ierarhic Patriarhiei Rom=ne şiMitropoliei Moldovei şi Bucovinei, caşi Arhiepiscopia Iaşilor, ArhiepiscopiaSucevei şi Rădăuţilor, EpiscopiaHuşilor, dar la nivel teritorial seprocedează la o aşezare gândită de ier-

arhii care păstoresc eparhiile”, a con-cluzionat vicepreşedintele ConsiliuluiJudeţean, Dumitru Brăneanu.

Re`nfiin]area ProtopopiatuluiBuhu[i

La 22 aprilie 2010 a avut loc cere-monia de `nvestitură a părintelui pro-topop Vasile Cozma, pentruProtopopiatul Buhuşi. Slujba reli-gioasă ocazionată de acest eveniments-a ţinut la Biserica Sf. Ier. Nicolae dinBuhuşi şi a fost oficiată dePreasf in ţ i tu l Păr in te IoachimBacăuanul, împreună cu un numerossobor de preoţi. Noul protopopiat, carea existat şi în trecut, până în anul1968, în timpul păstoririi părinteluiprotopop Vasile Nica, are încomponenţă, la reînfiinţare,un numărde 40 de parohii din judeţul Bacău,precum şi parohiile Români, Bahna şiMoldoveni, din judeţul Neamţ. ,,Seînlătură o nedreptate, a afirmatvicepreşedintele Consiliului Judeţean,Dumitru Brăneanu. Prin aceasta ora[ulBuhuşi se va înscrie spiritual în cir-cuitul religios şi cultural al Moldovei.Am încredere în părintele VasileCozma, pentru că s-a dovedit vrednicîn a fi un slujitor al Lui Dumnezeu”.

Au participat la această `nvestireaproape 100 de preoţi, din oraşulBuhuşi, precum şi din celelaltelocalităţi arondate ProtopopiatuluiBuhuşi: Blăgeşti, Racova, Gârleni,Filipeşti, Iteşti, Români, Bahna şiMoldoveni. Au fost, de asemenea,prezenţi ceilalţi şase protopopi dinArhiepiscopia Romanului şi Bacăului,autorităţi locale buhuşene şi dinlocalităţile cuprinse în zona adminis-trativ teritorială a Protopopiatului nouînfiinţat.

Referindu-se la însemnătatea eveni-mentului, Presfinţitul Părinte EpiscopIoachim Bacăuanul a spus: ,,Este o zimare pentru buhuşeni, prin faptul căs-a implementat o altă instituţie, pelângă celelalte instituţii buhuşene, dedata aceasta o instituţie bisericească:Protopopiatul Buhuşi. Nota de funda-mentare a acestui act istoric este con-tinuitatea şi istoria. În această zonă, capretutindeni în spaţiul ortodoxieiromâneşti, preoţii şi credincioşii suntfoarte compacţi şi foarte angajaţi laviaţa bisericii. Am numit protopop pepărintele Vasile Cozma, paroh al paro-hiei Buda-Blăgeşti, deoarece este har-nic şi gospodar. Numit întâiul întrepreoţii poporului său, va fi, aşa cum afost şi până acum, foarte angajat laviaţa bisericii. Cum este ştiut, în paro-hia sa a construit şi împodobit cupictură o biserică frumoasă, ceea ceexemplifică angajamentul faţă deproblemele administrative, atragereacredincioşilor pentru a pune în valoareviaţa bisericească din zonă. Sunt sigurcă va crea la Buhuşi un buchet de florispirituale, din cele 40 de parohii, pen-

tru a reprezenta mai pregnant Biserica,un organism viu, o instituţie vie cepoate şi e necesar să spună cevasocietăţii în care trăim. Părintele Pro-topop, alături de credincioşi va pro-mova cu acribie valorile spirituale şitradiţionale ale sfintei noastre orto-doxii”.

La rândul său, părintele protopop aexprimat măsura voinţei şi acapacităţii sale de a întreprinde ceeace e cuprins în sarcinile de ̀ nvestitură.,,Vreau să dau un nou dinamism, oacţiune vie bisericii, lucrând pentrucredincioşi, venind în întâmpinarealor, pentru a-i ridica din punct devedere spiritual, a-i îmbărbăta, a-i în-curaja sufleteşte. Îmi voi îndreptaatenţia în planul social, aflându-ne înmiezul acestei crize care ne macină petoţi”.

A fost prezentă la acest momentfestiv şi maica stareţă a MănăstiriiCiolpani, Lucia Chirvase, au partici-pat, de asemenea, autorităţi locale şijudeţene. Atât primarul oraşuluiBuhuşi, Ionel Turcea, cât şi vicepri-marul Vasile Zaharia s-au referit lafaptul că re`nfiinţarea ProtopopiatuluiBuhuşi reprezintă un pas pentrucreşterea spiritualităţii creştine orto-doxe din zonă, dar va reprezenta şi unmoment de început pentru creştereaeconomică-socială în oraşul Buhuşi.Vorbind despre acest moment,Tudoriţa Lungu, subprefect de Bacăua evidenţiat că ,,este unul înălţător,plin de încărcătură emoţională”. ,,Amconvingerea că noul protopop va fi unbun organizator şi va conduce cuînţelepciune această nouă formă de or-ganizare superioară a Bisericii orto-doxe. Nu trebuie însă omisăobservaţia că forţa protopopiei şi pro-topopului stă în credincioşii dinaceastă zonă”, a mai spus subprefectulde Bacău, Tudoriţa Lungu.

În aceeaşi notă au fost aşezate şigândurile senatoarei Elena Mitrea,participantă, de asemenea, la inves-tirea protopopului, care a mărturisit :,,Mă bucur că am participat la un mo-ment deosebit pentru oraşul Buhuşi,unul înălţător, al re`nfiinţării Pro-topopiatului. Desemnarea părinteluiprotopop Vasile Cozma rezidă dinanaliza pe care au făcut-o cei care îlcunosc şi care l-au apreciat a fi un omgospodar, cu iniţiativă, potrivit pentruo funcţie administrativă. Am reţinut încuvântul său de `nvestitură că îşiîndreaptă atenţia către partea socială,ceea ce poate fi o cointeresarebenefică pentru populaţia buhu-şeană”. Drept acte de importanţăprimordială în viaţa socială, culturală,spirituală a oamenilor, momente mar-cante, ale întregii ortodoxii dinArhiepiscopia Romanului şi Bacăuluişi din ţară, înfiinţarea Arhiepiscopieiînfiinţarea Protopopiatului Sascut şire`nfiinţarea Protopopiatului Buhuşisunt repere în istoria şi continuitateacreştin ortodoxă.

Împlinirea şi prelungirea istoriei şi tradiţiei

Au

rel Z

GH

ER

AN

BIBLIOTECA

PLUMB

ATITUDINI

revist\ de cultur\pagina 12

PLUMB - 59

Conştientă deacest fapt, Patriarhia Moscovei a pornito serie de “maşinaţiuni, în sensul de astârni pe unii din ortodocşii basarabeni,de a preveni orice apropiere a fostelorMitropolii ale Chişinăului şi Cernăuţilorde Patriarhia Română. Incidentelesângeroase de pe Nistru şi-au găsit ast-fel un corespondent ecleziastic”. Paralelcu lupta politico-militară purtată deRusia (Armata a 14-a şi clica de laTiraspol, condusă de Igor Smirnov) cuRepublica Moldova, s-au mărit şi au de-venit mai insistente presiunile şitensiunile venite din partea PatriarhieiMoscovei. În vederea anihilării situaţieipresante, Prea Fericitul Teoctist, Patri-arhul României, adresa o scrisoareSanctităţii Sale Alexei al II-lea la 2aprilie 1992 în care, printre altele, semenţiona: “…că nu este momentulpotrivit a se lua în discuţie problemaBisericii din Moldova, spre a nu seagrava şi mai mult situaţia din regiune”(1, p. 19-20). În ziua următoare, la 3aprilie 1992 a fost adresat un “Memo-riu” din partea a 52 deputaţi de laChişinău către Sanctitatea Sa Alexei alII-lea şi Prea Fericitul Teoctist în care secerea “iniţierea de urgenţă a unui dialogîntre cele două Patriarhii, în stare sărefacă unitatea bisericească a poporuluiromân şi să aşeze pe temeiurile fireştiraporturile interortodoxe româno-ruse”.Dialogul invocat a fost însă ignorat departea rusă.

Reacţia înaltei instituţii ecleziasticeruse este uşor explicabilă. Dupădestrămarea U.R.S.S. în 1991, BisericaOrtodoxă Rusă a depus eforturi consi-derabile pentru a nu urma soarta Impe-riului Sovietic. Astfel, s-a creat osituaţie paradoxală, comparabilă cuprezenţa militară rusă în noile state in-dependente din lagărul sovietic, în care,pe plan spiritual, un stat străin, cum esteFederaţia Rusă, conduce, prin PatriarhiaMoscovei, viaţa bisericească din spaţiulaltor state vecine (Ucraina, Belarus,Moldova, Estonia). O astfel de situaţiereprezintă un amestec flagrant în tre-burile interne ale statelor respective.Biserica Ortodoxă Rusă îşi motivează –însă – acest monopol al vieţii religioaseîn fostele republici sovietice prinafirmaţia că “după destrămareaU.R.S.S., ortodoxia va deveni un nucleude unitate”. Al cui, însă? Sub lozincaunităţii ortodoxiei nu se înţelege dreaptacredinţă a creştinilor de rit bizantin, ciBiserica Ortodoxă Rusă – “mamaspirituală” a popoarelor din Ucraina,Rusia şi Moldova.

Patriarhia Moscovei păstrează,aşadar, în plan spiritual faţă de fostelerepublic i sovie t ice o poz i ţ ieimper ialistă, conform ideologieitradiţionale ruse: “Moscova – a treiaRomă, iar Rusia – succesoareaBizanţului”. Poziţia PatriarhieiMoscovei a fost urmată însă de mulţipreoţi care, rod al educaţiei regimuluisovietic, au rămas docili Moscovei şi auignorat valorile naţional– spirituale ale,,concetăţenilor” din R. Moldova. Înfruntea lor s-a situat însuşi succesorul şicontinuatorul lui Serapion – P.S.Vladimir. La 7 iulie 1989 la şedinţa Sf.Sinod al Bisericii Ortodoxe Ruse estenumit Episcop al Chişinăului şiMoldovei P.S. Vladimir (Cantarean). Înanul următor, de Paşti, este ridicat larangul de Arhiepiscop. După instalareaîn scaunul episcopal, P.S. Vladimircreează anturajul său de preoţi,împreună cu care începe să pună înpractică planul de distrugere a Bisericiidin Basarabia, în favoarea Bisericii

Ruse. În ceea ce priveşte Mitropolia

Basarabiei, Sfântul Sinod al BisericiiOrtodoxe Române nu a recunoscutniciodată desfiinţarea ei. Din acestmotiv întâistătătorii Bisericii OrtodoxeRomâne au iniţiat o convorbirefrăţească cu Biserica Ortodoxă Rusăpentru repararea nedreptăţii cauzate, peplan bisericesc şi canonic, de pactulRibbentrop – Molotov, în urma căruiaBasarabia în mod forţat, a trecut subjurisdicţia Patriarhiei Moscovei. Însă,această iniţiativă a Patriarhiei Române,lansată pe data de 9 aprilie 1992, a fostinterpretată de către partea rusă, pe fon-dul conflictului transnistrean, ca unamestec în jurisdicţia sa şi a dus la ten-sionarea situaţiei interetnice şi confe-sionale din Republica Moldova. Pentrua stopa mişcarea naţională pro-românăîn rândul clerului din RepublicaMoldova, Patriarhia Moscovei a încura-jat discriminarea celor care aveau vi-ziuni patriotice şi doreau revenireaBisericii Ortodoxe din Moldova subjurisdicţia Patriarhiei Române (cazulEpiscopului Petru Păduraru). Aceastăatitudine antiromânească a PatriarhieiMoscovei, manifestată indirect prinacţiunile violente ale reprezentanţilorMitropoliei Moldovei împotriva“trădătorilor” şi “schismaticilor”, a ac-celerat procesul de reactivare aMitropoliei Basarabiei.

După reactivarea Mitropoliei Basara-biei la 19 decembrie 1992, politica dis-criminatorie a Mitropoliei Moldoveifaţă de P.S. Petru Păduraru şi slujitoriisăi nu numai că a continuat, şi s-a inten-sificat, având ca scop discreditarea Pa-triarhiei Române şi apărareapatrimoniului bisericesc al PatriarhieiMoscovei în R. Moldova. Pentru a ar-gumenta şi a motiva această politicăantiromânească, Î.P.S. Vladimir, Mitro-politul Chişinăului şi a întregii Moldove(acest titlu este copiat după modelul rus-esc – Alexei al II-lea, PatriarhulMoscovei şi al întregii Rusii), a invocat

canoanele bisericeşti: “Orice slujitor alBisericii trebuie să dispună, pentru atrece din jurisdicţia unei Biserici înjurisdicţia alteia de o foaie de eliberarede la Patriarhie. Episcopul Petru, însă,nu a respectat aceste legi bisericeşti,drept urmare interzicându-i-se să ofi-cieze servicii divine încă de pe timpulsubordonării noastre Patriarhiei Mos-covei. Cu toate acestea, el a fost primitde Patriarhia Română, ceea ce nuînseamnă atât că au fost încălcate legileBisericii ortodoxe din Moldova, dinRusia sau România, ci că, în general,Patriarhia Română a încălcat legile Bi-sericii Ortodoxe Ecumenice (…). Însă,era şi normal ca P.S. Petru să nu cearăfoaie de eliberare de la PatriarhiaMoscovei, câtă vreme nu există nici ofoaie de aderare a Mitropoliei Basara-biei la aceasta, după cum nu există niciun act care să ateste desfiinţareaMitropoliei respective la o dată anume”.

De fapt, divergenţa canonică dintrecele două Mitropolii constă nu atât îninterpretarea canoanelor bisericeşti, cât

în diferenţa de bază a organizării admi-nistrative a celor două Mitropolii, sub-ordonate Pa t r ia rh i i lo r d i fe r i te .Examinând mai atent Statutul de orga-nizare şi funcţionare a MitropolieiBasarabiei, constatăm că ea acordă oautonomie administrativă reală, oferă osituaţie stabilă preoţilor şi posibilităţimai largi pentru participarea mirenilorla viaţa bisericească a eparhiei. StatutulMitropoliei Moldovei, însă, se caracte-rizează prin centralism administrativ şidependenţa jurisdicţională exageratăfaţă de organismele bisericeşti de laMoscova şi Chişinău şi aproape că nuoferă garanţii pentru exercitarea şiprotecţia drepturilor religioase ale cleru-lui şi mirenilor. Statutul MitropolieiBasarabiei cuprinde, în cele 135 de ar-ticole toate prevederile necesare fazeide organizare şi funcţionare amitropoliei. Statutul Mitropoliei Mol-dovei cuprinde numai 35 de puncte. Înpunctul 9 se stabileşte că “în activitateasa internă, eparhia se călăuzeşte deStatutul Canonic al Patriarhiei Mos-covei”. În felul acesta StatutulMitropoliei Moldovei apare ca o com-pletare la Statutul Bisericii OrtodoxeRuse. Mitropolia Basarabiei estealcătuită din câteva eparhii care au caorgan de conducere pe un episcop sauarhiepiscop, care se bucură de toatedrepturile prevăzute de sfintelecanoane. Pe când Mitopolia Moldoveipână în 1998 a fost împărţită simbolicîn vicariate, conduse de episcop vicar cunumăr restrâns de drepturi, de care potfi lipsiţi la dorinţa întâistătătorului (cuma fost în cazul P.S. Petru, episcop deBălţi, destituit fără temei canonic decătre Arhiepiscopul Vladimir, la 24 au-gust 1992).

Ierarhii Bisericii Ortodoxe Românese aleg prin vot secret de un colegiuelectoral constituit din membriiAdunării Naţionale Bisericeşti, îm-preună cu cei ai Adunării Eparhiale aeparhiei vacante. La ruşi, arhiereuleparhiei este numit de Sf. Sinod al Bi-sericii Ruse de la Moscova şi de cătrePrea Sfinţia Sa Patriarhul.

În privinţa clerului, la ruşi preotulparoh este numit în parohie de cătrearhiereul local, iar la români, preotuleste numit la parohie sau se confirmă decătre episcop în caz de alegere, la prop-unerea Consiliului parohial. De aseme-nea, la ruşi preotul paroh poate fitransferat sau concediat din parohie decătre arhiereul eparhiot cu motive saufără motive, pe când la români epis-copul poate suspenda din funcţie preotulparoh doar în cazuri de vinovăţie gravă,cu dispunerea cercetării acestor cazuri.

Astfel, caracterul mai democratic alStatutului Mitropoliei Basarabiei a fostun argument în plus care a determinatpe unii dintre preoţii MitropolieiMoldovei să adere la mitropolia pro-română. Conducerea Mitropoliei Mol-dovei era conştientă de această situaţie,de aceea, paralel cu reorganizareaMitropoliei Moldovei şi ridicarea Î.P.S.Vladimir în treapta de mitropolit la 21decembrie 1992 de către Alexei al II-lea, au fost declanşate de reprezentanţiimitropoliei pro-moscovite acţiunile deintimidare pe calea legală, dar şi ilegalăla adresa Mitropoliei Basarabiei.

După 14 septembrie 1992, când a fostconstituită Adunarea Eparhială aMitropoliei Basarabiei în frunte cu P.S.Petru, Episcop de Bălţi care s-apronunţat pentru reactivarea MitropolieiAutonome a Basarabiei (stil vechi) subjurisdicţia Patriarhiei Române, ceea ces-a [i întâmplat la 19 decembrie 1992.Fiind tratată antidemocratic şi discri-mi-natoriu de către organele de stat,Mitropolia Basarabiei, încă de lasfârşitul anului 1992, şi-a rezervat drep-tul de a se adresa la forurile interna-ţionale, inclusiv O.N.U. şi de a solicitaajutorul şi adoptarea de măsuri cores-punzătoare pentru lichidarea dis-criminării suportate.

Ultimul capitol al lucrării trateazădiferendul interortodox şi impactul său

asupra societăţii moldovene, autorulidentificând o multitudine de cauze aleacestuia: cauze de ordin istoric,naţional, canonic, economic, politic,geopolitic, cu însemnate consecinţe so-ciale şi religioase. Ele sunt prezentateatât distinct, dar şi în contextulafirmaţiilor unor înalţi clerici ruşi, cumeste cazul afirmaţiei patriarhului Mos-covei, Chiril, care `n august 2010 de-clara că ,,Republica Moldova este partecomponentă a Sfintei Rusii”, afirmaţiecare a bulversat şi a determinat opolemică încinsă în cadrul societăţiicivile. Implicarea capului MitropolieiMoldovei, Vladimir, în campaniapolitică, oferind sprijin unui personajcontrovesat, ex-ministru al securităţiimoldovene şi susţinător înflăcărat al,,identităţii moldoveneşti”, nu este denatură a linişti spiritele.

Deşi imaginează un posibil scenariude rezolvare a diferendului, făcând apella deschidere din partea ambelor părţiimplicate, recte Patriarhia Rusă şi cearomână, spre un dialog deschis,,,frăţesc, în spiritul duhului îngăduinţeişi iubirii creştine” autorul este sceptic.Legalizarea Mitropoliei Basarabiei decătre Guvernul R. Moldova din 30 iulie2002, absenţa diferendelor violenteîntre Mitropolia Moldovei şi MitropoliaBasarabiei nu presupune automat şi re-zolvarea diferendului jurisdicţional din-tre Patriarhia Română şi PatriarhiaMoscovei. Recunoaşterea de jure decătre stat a situaţiei de facto şi intrareaîn drepturile depline conform Legii de-spre Culte din 24 martie 1992 este doaro parte a unui diferend jurisdicţionalîntre cele două Mitropolii şi cele douăPatriarhii, care se poate încheia doarprin soluţionarea miezului problemei,care se referă atât la activitateapastorală, cât şi la împărţirea patri-moniului bisericesc din R. Moldova.Patriarhia Română nu exclude prezenţajurisdicţională concomitentă a celordouă Mitropolii pe teritoriul R.Moldova, conformă cu canoanelebisericeşti. O astfel de situaţie esteprezentă în Serbia, mai precis în Ba-natul Sârbesc, unde Patriarhia Românăare o eparhie, iar în România, în Banat,activează o eparhie sârbă. Însă, Patri-arhia Moscovei respinge împărţireajurisdicţională a credincioşilor din R.Moldova pe criterii etnice (conformcanonului 34 apostolic) pentru că înacest caz Mitropolia Moldovei ar pierdeun număr însemnat de enoriaşi, avândjurisdicţia numai asupra credincioşilorde origine rusă, ucraineană şi altorminorităţi etnice dornice să rămână subascultarea Patriarhiei Moscovei. În vi-ziunea părţii ruse, este de ajuns ca în R.Moldova să fie o singură Mitropolie,cea din jurisdicţia sa, iar MitropoliaBasarabiei să aibă un statut onorific,fără a exercita o jurisdicţie reală asupraacestui teritoriu, ceea ce contravine atâtcanoanelor bisericeşti, cât şi dorinţeiromânilor din Republica Moldova de aavea Biserica naţională proprie.

Republica Moldova se află după 19ani de independenţă şi o lungă perioadăde tranziţie la toate nivelele, inclusivmental, în pragul aderării la UniuneaEuropeană, debarasându-se de posturade satelit al Rusiei, moştenitoareaURSS. Să se repete situaţia din 1992când Rusia, nemulţumită de apropiereaRepublicii Moldova faţă de România, asusţinut războiul din Transnistria şi adeclanşat diferendul religios legat de re-activarea Mitropoliei Basarabiei.Afirmaţia patriarhului rus, Chiril, em-bargoul rus asupra produselor agricolemoldoveneşti, arată că Rusia nu estedeschisă unui dialog sincer în plan reli-gios pentru stingerea diferendului.

Concluzionând, lucrarea de doctorata domnului Romeo Cemârtan reprezintăun studiu extrem de valoros asupra unorchestiuni delicate de istorie şi teologieortodoxă, care trebuie imperios publi-cată într-un tiraj cât mai mare, pentru afi accesibilă unui public cât mai larg.

{tef

an P

LU

GA

RU Mitropolia Basarabiei:

un trecut zbuciumat între fals [i adev\r istoric

(Urm

are

din

n

r. 5

8)

„la ruşi preotul paroh este numit în parohie de către arhiereul local,“

pagina 13revist\ de atitudine

PLUMB - 59

Puţină istorie

După terminarea celui de al doilearăzboi mondial în mai 1945, Germaniaeste împărţită în 4 sectoare deocupaţie: rusesc, francez, britanic şiAmerican iar Berlinul devine sediulComisie Aliate de Control.

Perspectiva apariţiei şi oficializăriicelor două state germane RepublicaFederală a Germaniei şi RepublicaDemocrată Germană, şi deci apariţiagraniţelor oficiale, face ca esticii să iahotărârea ca în nopatea de sâmbătă 12spre 13 august 1961, la ora 0.30,poliţia militarizată est germană să in-staleze primii 43 de kilometri de gardde sârmă ghimpată care separăBerlinul în cel de Est şi cel de Vest.Această construcţie aberantă creeazămari probleme guvernului est german.Astfel, zilnic 45000 de persoane dinBerlinul de Est trebuie să se deplasezela lucru în Berlinul de Vest şi unnumăr tot mai important dintre acesteanu se mai întorceau în est. Astfel seapreciază că în primele 10 zile alelunii august 1961 s-au autoexilat15000 de est germani. Această sepa-rare făcută în cel mai pur stil-metodăsovieto-stalinistă-kaghebistă a luatprin surprindere nu doar pe cetăţeniigermani, ci şi autorităţile occidentale.Era cunoscută politica faptului îm-plinit.

Prima reacţie oficială a aliaţilor oc-cidentali a avut loc pe 10 august 1961,când americanii, printr-o notă oficialăau condamnat violarea statutuluiBerlinului şi simultan au sporit nesem-nificativ contigentele americane aflateîn Berlinul de Vest. Pe plan politic, pe23 august 1961 Hruşciov anunţă relu-area testelor nucleare şi construireaunei bombe atomice de mare putere.Mai mult, URSS cere Statelor Unitesă interzică vest germanilor zborurilespre Berlin. În replică, Kennedy reiatestele nucleare subterane. Într-unanumit fel criza se calmează ca ur-mare a faptului că Hrusciov renunţă lasemnarea unui tratat cu RDG, iar aero-portul berlinez se redeschide. ZidulBerlinului rămâne însă în picioare şise dezvoltă.

Această hotărâre este generată defaptul că, începând din 1948, Germa-nia occidentală se dezvoltă ca o ţarăcapitalistă cu o viaţă autenticdemocratică. Ca atare, zonele deocupaţie militară franceză, britanică şiamericană se unesc după proclamareaRepublicii Federale a Germaniei, în1949. Cum se ştie, câteva luni maitârziu zona Germaniei ocupată de so-vietici este proclamată RepublicaDemocrată Germană cu capitala laBerlin şi, ca atare, apare graniţa fizicăîntre cele două Germanii, graniţaaceasta fiind de fapt graniţa dintre celedouă sisteme, capitalist şi comunist.

Când lucrurile au devenit clare pen-tru locuitorii celor două Germanii înceea ce priveşte sistemul comunist şimodul de viaţă, faţă de modul capita-list aflat “în putrefacţie”, în pofida vi-itorului luminos al societăţiicomuniste în perspectivă fără clase şicu un aparat de stat pe cale dedispariţie, mulţi din est germani auoptat pentru evadarea din lagărul so-cialisto-comunist în cel capitalist. Cutoate că frontiera era tot mai binepăzită şi organizată, în perioada 1949-

1962 au evadat din RDGspre RFG circa 2,7 mil-ioane de oameni care, cul-mea, nu au înţeles şi nu auapreciat avantajele sistemu-lui comunist, cu toate cădupă primul război mondialmişcarea comunistă din

Germania înfrântă a fost importantă şisemnificativă.

Având în vedre numărul importantde germani care fugeau din est în vest,era foarte evidentă posibilitatea de de-populare a RDG. Singura soluţieaparentă a rămas aceea de a realiza ofrontieră greu de trecut. Astfel lainiţiativa liderului comunist WalterUlbricht şi cu aprobarea lui NikitaHrusciov, administraţia RDG concepefaimosul zid al Berlinului care devineun dezastru propagandistic pentrublocul comunist. Ca să mai dreagăbusuiocul, conducătorii comunişti auafirmat că zidul Berlinului era doar obarieră de protecţie antifascistădenumită Antifaschistischer Schutz-waal. În paralel, au încercat cu spri-jinul sovietic să creeze o situaţieeconomică bună-artificială în RDG. Înacest mod, RDG a devenit cea maibogată şi dezvoltată ţară din blocul co-munist, iar, cu toate că şomeri nu

existau, nimeni nu murea de foame,iar problema locuinţelor nu se punea,un număr important de est germaniîncercau evadarea în continuare.

Paranoia şi îndoctrinarea comu-niştilor est germani, ca de altfel a tu-turor comuniştilor îi împiedica săînţeleagă că principalul lucru pe caresistemul comunist nu-l poate ofericetăţenilor lui este libertatea degândire, de acţiune şi de opţiune.Lipsiţi de cultură, cu minte îmbâcsităde principii şi dogme şi de indicaţii departid, activiştii de partid s-au trans-format în roboţi de partid, suferind in-curabil de paranoia.

Din nefericire istoria este plină deexemple din cele mai vechi timpuri.Să amintim doar de împăratul Nerocare a dat foc Romei, de Hitler careprorocea Reich-ul de 1000 de ani ca şide Erich Honecker, liderul comu-niştilor germani care prorocise în ia-nuarie 1989 că zidul Berlinului va mairămâne în picioare 100 de ani. Darpoate cea mai edificatoare şi explicitămotivaţie a multor conducători şi acomuniştilor este celebra formulare adomnului moldovean AlexandruLăpuşneanu “Dacă voi nu mă vreţi, euvă vreau”, cu specificarea căLăpuşneanu se referea la boieri şi nula mulţime. Se pare că această teză aresorginte paranoică şi a fost îmbrăţişatăde mai toţi conducătorii comunişti. Dealtfel, o regăsim într-o formădisimulată în principiul dictaturii pro-letariatului, care, într-o formulare înlimba moldovenească, poate fiexprimată prin sintagma “DIC-TATURA PROSTIMII”.

Evoluţia şi continuarea paranoiei comuniste la

Berlin

Construirea primului zid al Berli-nului din sârmă ghimpată nu a dus larezulatele scontate de lideriicomunişti. Este drept că numărulevadărilor est germanilor s-a redus darnu a ajuns la zero. Cum este firesc,natural şi cunoscut, la orice acţiuneapare şi o reacţiune, care confirmăteoria hegeliană a dialecticii, a lupteicontrariilor. Astfel, construirea gardu-lui de sârmă ghimpată a dus la apariţiade noi metode de trecere a lui,menţionându-se un număr importantde persoane care au sărit peste gard,alţii care au sărit de la ferestreleapartamentele clădirilor aflate pegraniţă, alţii au săpat tunele pe sub zid,au folosit cabluri aeriene sau chiaravioane ultrauşoare, persoane ascunseîn spaţii amenajate din maşini care tre-ceau legal frontiera, şi altele. Cea maispectaculoasă trecere a fost a uneimaşini de tip sport care, fiind joasă, atrecut în forţă şi viteză pe sub barierelede la graniţă.

Faţă de această tendinţă către liber-tate, regimul comunist a încercatperfecţionarea zidului Berlinului. Pe

scurt, ea s-a carac-terizat prin 4 fazedistincte:

*Faza 1, 1961,gard de sârmăghimpată,

*Faza 2, 1962-1965, gardîmbunătăţit desârmă ghimpată,

*Faza 3, 1965-1975, realizareazidului de beton,

*Faza 4, re-alizarea zidului degraniţă 75, 1975-1980.

Ultimul zid a fostconstruit din 45000

de secţiuni de beton armat fiecare cudimensiuni de 3,6x1,2 m, cu înălţimede 3,6 metri. Costul total al acestui zids-a cifrat la 16 155 000 mărci est ger-mane. Pe creasta zidului a fostmontată o ţeavă lustruită care făceadificilă escaladarea. Zidul eraprevăzut cu senzori de mişcare,şanţuri contra vehiculelor, garduri desârmă ghimpată, peste 100 de tunuride pază şi 20 de buncăre. Finalmente,zidul a avut o lungime de 155 km,fiind realizat din două centuri paraleldistanţate la 90 de metri, unde segăsea aşa zisa “fâşie a morţii”, zonăfără obstacole, cu vizibilitate maximă,în care se găsea o fâşie de nisip binegreblată şi care nu oferea nicio posi-bilitate de camuflare. În plus, eraminată şi împânzită de capcane desârmă. Prin această construcţie fâşiadintre cele două ziduri oferea un c=mpde tragere liber pentru grăniceriimilitarizaţi.

Această construcţie paranoică estecel mai evident şi ultim exempluprivind grija comunistă faţă de om. Cutoate aceste măsuri draconice, sfidândpericolul morţii dar având în faţăperspectiva libertăţii, peste 5000de oameni au reuşit să evadeze cusucces. Alţi 1000 de oameni aufost omorâţi şi un număr maimare, neprecizat, au fost răniţi şilăsaţi să moară în “fâşia morţii”.În apropierea fostului punct detrecere dintre cele două berline,denumit Checkpoint, a fost ridicatun monument format din peste1000 de cruci care să amintească

sacrificiul celor care au căutat lib-ertatea.

Cei aproape 90 de ani de comu-nism, care s-a vrut cea mai bunăşi dreaptă societate, care s-a car-acterizat în realitate prin lagăre, gu-laguri, deportări şi crime de ordinulmilioanelor comise în numele prin-cipiilor marxist-leniniste, pentrugeneraţiile mai tinere par incredi-bile, neverosimile. Unii dintre noisunt dispuşi să considere acesterealităţi exagerări sau rezultatulunui comunism primar forţat laaceste crime de conjunctura în-ceputului. Nimic nu este mai fals,mai mincinos şi mai perfid decâtconceperea aşa zisului ţel comu-nist. De fapt, acesta a încecat săobţină puterea cu orice preţ, prinorice metodă în scopul dominăriimaselor prin promisiuni de neîn-deplinit, aparent atrăgătoare.

Ce a reuşit comunismul?

Prin metodele şi strategia maisus subliniate a creat un marenumăr de nemulţumiţi printre caresubliniem, naivi şi ignoranţi, apus la un loc pe leneşi şi harnici,pe capabili şi incapabili, lăsându-i să creadă că fiecare va fi recom-pensat şi că vor ajunge mariconducători şi privilegiaţi. Dupăce toată această masă îndoctrinatăa fost stăpânită, ea a fostintrodusă în ţarcul comunismului“luminos”, aplicându-se princip-iul dragostei cu forţa prin teamă,teroare şi îngrijorare şi prin asig-urarea traiului minim care săpermită totuşi să se munceascătransformând pe toţi oamenii înproletari, de fapt în proletaricomunişti, lipsiţi de independenţaindividuală, robi ai sistemului,care să muncească fără crâcnirepentru edificarea, consolidarea şiextinderea “celei mai dreptesocietăţi”, societatea comunistă.

Înainte de a încheia, să mai am-intim de alte “rezultate” ale co-munismului victorios:

-comunismul criminalo-demen-ţial al khmerilor roşii din Cam-bodgia, teoretizat de KhieuSamphan şi condus de Saloth Sar,supranumit Pol Poth;

-cele două Corei, cea comunistăa lui Kim Ir Sen, săracă,ascultătoare şi admiratoare a co-munismului, şi Coreea de Sud,bogată, performantă şi capitalistă;

-cele două Germanii, despărţitede zidul ruşinii.

Rămâne o singură concluzie;societatea umană, plecând de laprimate şi primii hominieni, aevoluat natural şi s-a stratificatnatural conform necesităţilor.Capitalismul, în diversele luiforme, a apărut firesc ca urmare adezoltării şi evoluţiei. Sedovedeşte din ce `n ce mai des,mai clar şi mai evident cădorinţele şi utopiile umane carenu ţin seamă de echilibrul naturiişi de evoluţia ei se întorc îm-potriva oamenilor mai repede saumai târziu conform evoluţiei nat-urale, este drept mai lentă, încadrul unui echilibru dinamic carese realizează cu mai puţine sacri-ficii.

Autorul e convins că cititoriivor analiza şi cântări singuripunctele de vedere fără ajutorulunui partid.

Lorin CANTEMIR

Despre zidul Berlinului- zidul ruşinii

sau comunism şi capitalism faţă în faţă

„Ultimul zid a fost construit din 45000 de secţiuni de beton armat ...)

pagina 14 revist\ de cultur\

PLUMB - 59

Lipsirea de mari forţe navale aflateîn încleştări sângeroase şi pline detragic şi grandoare anunţă un constructimperial. Diferenţa este pregătită.Scafandrii imperialelor îşi înmoaieharponul în sângele barbarilor. Darbarbarii nu sunt oare fiinţefermecătoare în volutele planului as-cuns al lumii? Nu se dezgolesc prinploaia venită de dincolo de orizontulvizibil, plămădind noi zei? Nu suntbarbarii cei care desluşesc mai bineadevărul norilor trandafirii decâtsavanţii desueţi care nu văd metafizicaîn superbia ei ci doar îngrămădireanevolnică a unor picături de apă?

Artele navigaţiei se desfăşoarăpline de perversitate. Imperiul oceanicse întinde etern, jinduind după stareasa imaginară. Imperiul oceanic pare afi sensul ultim, ultima instrucţiune aregistrului de navigaţie. Imperiuloceanic e sfârşitul democraţiei. Easucombă, se sufocă sub elanulpopoarelor acvatice al căror metabo-lism trebuie să funcţioneze continuu,îngurgitând falşii eroi. Falşii eroi suntconstruiţi cu abilitate sau din greşeală!explică o anemonă trandafirie,rotindu-se ghiduşă printre bărcileproaspăt călăfătuite şi trimiţând bezelefabuloaselor, care o priveau de-a drep-tul chiorâş.

Exerciţiul lor stă fie sub semnulconspiraţiei, fie sub semnul rebeliunii,insurgenţa nefiind invocată. Starea deinsurgenţă, aducătoare de sens, esteînlocuită în epoca imperială cu stareade beligeranţă continuă. Vor fi avut loctoate războaiele semantice posibile.Au fost scufundate corăbiile, au fostpierdute comorile, cetăţile mândre s-au prăbuşit una câte una în valurile în-spumate. Celălalt ar putea fi eternulduşman în timp ce marile armade sepreschimbă în gărzi imperiale specia-lizate şi înarmate până-n dinţi. Elesunt aduse în arena circului de ape sărestabilească ordinea prin edict impe-rial şi prin manipulări. Ele sunt tri-mise, mesianic, în arena lumii săaducă fie pacea, fie sabia popoareloracva-tice care se vânzolesc învecinătatea oraşelor rotitoare, aflate în

inima sudicelor Celălalt este diabolizat, nu-i aşa? El

va fi nu ars pe rug sau ucis în bătălie,ci va fi pulverizat semantic în încâlciteprocese pierdute în noianul ştirilorameţitoare fie anulat prin acte diplo-matice de miniştrii de externe ai ori-entalelor şi occidentalelor.

Artele navigaţiei se nutresc dinaceleaşi fundamente autoritare ale re-gistrului de navigaţie. Ele meta-bolizează bibliografia. Ele controleazăcentrul şi periferia, dând viaţă fantas-melor care cutreieră prin minţilenaivilor sau îndrăgostiţilor şi carerătăcesc navigatorii pe mareaînspumată. Noul imperiu oceanic nueste, din acest punct de vedere, un pasînainte.

Structurile narative şi descriptiveintră într-o eră plină de convulsii, carenu anunţă o renaştere, ci o decădere încelălalt. Nu ţărmul este căutat princeţurile mării, ci sinele.

Este, în fapt, toată această epocăimperială oceanică o utopică de rangulI sau, mai mult, o imposibilitatestrategică, un finit al exerciţiului deputere. Vorbind despre aceasta, nuvom şti niciodată dacă deciziile noas-tre au fost corecte sau nu.

Nu vom şti niciodată dacă struc-turile narative şi descriptive pe care lefolosim sunt posibile potrivit noilorinstrucţiuni ale atotcuprinzătorului sauau fost alterate de ploaiainformaţională venită de dincolo deorizontul vizibil, zise o pisică de maretrandafirie.

Mareea trandafirilor, extazul po-poarelor acvatice, dimineaţa vâs-laşilor, diamantele de lumină vechesunt construcţii imaginare sau urmalăsată de structurile turbulente speci-fice complexităţilor acvatice?

Naufragiile, procesiunile, serbările,focurile de pe mare, monştrii marini,hula, tangajul şi fiinţele fabuloase nusunt oare născociri ale navigatorilorsecretului? Nu construiesc ei oare oaltă realitate, tocmai pentru a o stăpânimai bine pe cea pe care o bănuiesc anu fi aievea, deşi le este dată sprefolosinţă încă de când au deschis ochiipentru prima oară? Nu sunt cumvahărţile maritime, obiecte cosmice ma-nipulate de noi, navigatorii secretului,fără vrerea noastră, noi nefiind fiinţeşi nici măcar un invers informaţionalal acestora?

Vom descoperi oare că, de fapt,complexităţile acvatice sunt expresiadinamicii furtunilor oceanice careguvernează artele navigaţiei?

Trăim într-o superbie a îndoielii!Toate fiinţele aspiră la o agora, la o

tribună, la un microfon. Vorbesc toate,vălurindu-se, fără să tacă o clipă.

Dar cum să tacă aşa, dintr-o dată,atâta amar de mulţime? Atâtea şiatâtea sute de fiinţe fabuloase proaspătieşite din adâncurile oceanului virtual.

Cum să le faci să stea liniştite?! Sănu se mai foiască? Să nu maibârfească? Să nu-şi mai împroaştevecinii cu sânge şi noroi! Cum să facisă tacă atâtea fabuloase gata, gata săse-ntoarcă în inima cruntei realităţi?!Cum să le ceri să-şi ţină gura după ce-au stat ca mutele atâta vreme în imag-inarul lor bolnav ca într-o corabienaufragiată?

Au ascultat răbdătoare an de ancum cădeau picuri de ploaie peste va-lurile înspumate, cum smunceau fur-tunile realitatea încoace şi-ncolo.

Au auzit de-atâtea ori cumzburătăceau albatroşii trandafirii pestehăurile de apă, peste vârtejurile vir-tuale, peste revoluţii şi insurgenţe.

Voiau să spună şi ele despre mira-col. Să povestească cum s-au canonitîn iernile cumplite sub stratul gros dezăpadă şi gheaţă. Să spună câte-ungând înfiorat care le trecuse prin câm-pul informaţional remanent şirămăsese agăţat de inimioara lorputredă.

Doamne, frumos ţi-e gândul detaină!

Noi, navigatorii secretului, ascunşiîn mantiile noastre negre, lucitoare,căpătăm formă şi pătrundem în miezulevenimentelor fiind chiar esenţa lor.Nu ştim sigur dacă fiinţăm sau neaflăm doar în funcţiune după un planascuns ale cărui instrucţiuni nu le

deţinem. Plutim într-un ocean de ambigui-

tate. Suntem meduza, fie un unu, fieun multiplu de unu. Eu sunt de faptfiinţarea a sute şi mii de moreaugariniîn corporalitatea misterioasă a uneimeduze. Sau sunt toţi atâţia moreau-garini aflaţi în funcţiune într-un singurficţional.

Dar ştim că minunata artă anavigaţiei ne-a desluşit că dacă barajulnordicelor sau oricare alt baraj ar filimită absolută, atunci nu ar mai finimic.

Formele acvatice ale registrului denavigaţie s-au vânzolit după venireaploii, şi sub presiunea furtuniloroceanice am intrat într-un instantaneuacvatic de rangul I, restrângând dome-niul imaginarului.

Prezentul, trecutul şi viitorul s-auregăsit în acelaşi plan şi, pentru o mi-lionime de secundă, ne-am privit penoi înşine. Nu suntem, noi, fiinţele se-cretului, interesate de rebeli, derevoluţionari, de conspiratori, devizionari, de intriganţi şi de inocenţi.

Eu, moreaugarinul, amestecândficţiunile, am construit o aparenţă.

Secretizând universul acvatic, amocupat întregul concept spaţio-tempo-ral al registrului de navigaţie.

Haosul a devenit o construcţiesimbolică, iar timpul acvatic sepulverizează in inelul magic aflat din-colo de periferiile nordicelor. Lipsireade istorie şi lipsirea de timp prindeconstrucţie a normei şi reevaluareaatitudinii într-un iluzoriu continuu para fi tendinţa către sensul ultim `n lu-mile acvatice. Şi locuirea celuilalt.

Fragmentarea şi simultaneizareacentru-periferie arestează elanul omu-lui de ştiinţă care decade din dreptulsău natural, devenind încet, încet unmit prăfuit.

Marile acvarii publice şi hărţilemaritime nu vor fi ale sensului ultimiar navigatorul nu va mai fi naviga-torul ideal.

Dar nu vedem în aceasta moarteanavigaţiei, ci o metamorfoză, o schim-bare de ritm în lumile acvatice aleatotcuprinzătorului.

Imaginea celuilalt nu va mai fiobiect de studiu şi nici eveniment alstării civile, el nemaifiind al grupuluiacvatic ci al lui însuşi.

Imagine [i Comunicare în Era Complexit\]ii sau Aspecte ale Acvaticului Metafizic `n Mileniul III

Tableta de Imagine

Ovi

diu

BU

FN

IL|

„Doamne, frumos ţi-e gândul de taină!“

Toader ROZNOVANU

În acel an, iarna seaciuase mai devremepeste colinele mol-

dave.După câteva nopţi de cremene şizile cu zbucium de crăvăţ, parcă Dum-nezeu s-a-ndurat şi s-o mai muiat frigul,după care a-nceput a ninge cu fulgimascaţi şi acoperind pământul. Caselepăreau nişte redute blindate cu stratulgros de omăt, iar stogurile cu fân şiglugile de strujani -turnuri de apărare.Doar fumul din hogeagurile de pe casedădea de-nţeles că oamenii s-au strânsîn jurul vetrelor, meditând cu nostalgiela căldura din vară şi la frumoasa şi bo-gata toamnă, care a răzbit până maisăptămâna trecută. Şi-a ţinut ninsoareavreo trei zile, după care s-a-nseninat iargerul s-a-nteţit, a dat de-nţeles că iarnas-a hotărât să nu plece degrab\.

Oamenii au făcut pârtie, fiecare înograda lui, de la uşa casei la şura cuanimale, la fântână, la stiva cu lemne şipână la poartă şi-n drum, fiecare îndreptul lui. După o zi, uliţele satuluierau străbătute de sănii cu boi, încărcatecu lemne sau cu gunoi de la animale.Nici copilaşii n-au stat prea mult pegânduri şi şi-a scos fiecare săniuţa, deprin şoproane. Prin ogrăzi, gospodariifăceau treabă, debarasau troienele denămeţi, tăiau lemne câte doi, cu beschiape capră, ori cu toporul pe trunchi, celce nu avea tovarăş de lucru. Se-ntrevedea iarnă lungă şi grea, căci erade-abia postul Crăciunului, cu gerurinăprasnice. Nici gospodinele harnice nuaveau timp de stat : şi-au instalat sta-tivele cu război de ţesut, şi-au scos fur-cile cu caiere de lână sau câlţi şi, dupăce-şi isprăveau deriticeala zilnică, seapucau de tors şi ţesut. Pentru ca să nule fie urât, mai mergeau câte una la altaşi-n timp ce răsuceau fusul sau trăgeausuveica prin speţe, puneau ţara la cale,cu tot ce se-ntâmpla în sat sau ce se maiauzea de la vorbele lumii.

La Ileana lui Toader Mingiuc veneau

cele două verişoare ale ei: Ruxanda luiMăriuţa şi Catrina lui Bodai. Bărbatulgazdei era cu treburi pe-afar\, prinogradă sau pe la şură, la vite.

- Ruxandă, du-te pân’la Casandra luiBenea a lui Hărmănescu, ca să-mi aducisucala de făcut ţăgi, că i-am dat-o desăptămâna trecută şi nu mi-a mai adus-o, iar mie imi trebuie. Şi mai vezi ce semai aude prin sat.

- Merg Ileana, că-n drumul ista am s\trec şi pe la Maranda lui Ciuraru să maischimb o vorbă.

- Şi să tragi cu ochiul şi peste drum,la Petrea Nichifor şi să-mi zici.

Şi Ruxanda o plecat pe drum pe laşcoală şi pe de-a dreptul, pe cărare pepârâu, a trecut cele dou\ punţi şi-a ajunsîn uliţa la Nichifor. În ograda la Marialui Petrea Nichifor era curăţat omătulpână la poartă şi-n drum, în dreptul lor.Costică a lui Petrea Nichifor, flăcău li-berat de armată, cioplea la trunchi, înfaţa casei nişte oplene pentru sanie,ascuţea ţăpuşile şi geluia tălpile. Încă dela treişpe ani a rămas orfan de război şişi-a ajutat mama, muncind pe labogătăşi şi boieri. I-a plăcut de mic săcânte la fluier, iar când s-a făcut mai

mărişor a deprins măiestria frigonului,luându-l Toader Cotovan, mai mare cuşase ani decât el, în fanfara lui. Şi astfel,în duminicile din câşlegi cânta pe lahore, nunţi şi baluri, câştigând un ban,cu care-şi ajuta mama văduvă şi fraţii şisurorile mai mici. Nu a avut posibili-tatea să meargă la şcoală, însă a învăţatsă scrie şi să citească pe cenuşa de pevatră şi pe tăbliţa cu plumb. I-au plăcutfoarte mult geografia şi istoria, fiind unfoarte bun autodidact. A făcut armata laFălticeni, fiind aghiotantul ofiţeruluitopograf. Iar pentru hărnicia şi pri-ceperea la orice treabă-n gospodărie, lamunca câmpului ori la c=ntat, era vestitnu numai în sat, ci şi-n alte părţi. Făceaşi tâmplărie, şi fierărie, lucra pământulcu doi boi şi cu atelaje şi unelte făcutede el. După ce-a schimbat două vorbecu Maranda lui Ciuraru şi-a văzut cumCostică a lui Petrea Nichifor face trea-ba-n ogradă, Ruxanda Măriuţei şi-acontinuat drumul până-n cotul Polece-nilor, la Casandra lui Benea. Pe aceastaa găsit-o-n casă, la caldură, împreună cumaică-sa, cele două fete şi băiatul ei,liberat din armată şi mâncau cu toţiiseminţe de bostan, în jurul sobei.(...)

ZESTREA MIRELUI

(fragment)

PLUMB - 59

pagina 15revist\ de atitudine

MariaMARCHI{

pro amici]ia

{coala „Al. I. CUZA“

cl. a VII-a E

Fr\m=nt\ri

Nu [tiu ce s-a `nt=mplat.Sunt pu]in trist\. Nu mai g\sesc cuvintele.

Au plecat la plimbare?Dac\ le g\se[ti nu le strive[ti. Ele fac parte

din visele mele. Chiar azi s-au topit `ntr-unapus, nascut ieri, din alt apus.

M\ `ntrebi de ce le caut? pentru c\ amnevoie de ele `n fiecare clip\.

Ieri am avut nevoie de c=teva, pentru a-miar\ta calea spre stele. Azi am avut nevoie deele pentru a vorbi cu prim\vara, pentru a-ispune c\ vreau s\ mai r\m=n\ `n g=ndul meu.E[ti sigur c\ nu le-ai g\sit?

E[ti sigur c\ nu le-ai ascuns ̀ ntr-un buzunaral iernii?

De unul am avut nevoie pentru a [tergelacrima surorii mele [i pentru a transforma `nz=mbet triste]ea prietenii mele.

De unde s\ le mai culeg?... poate din raze desoare, din amintirile copil\riei.

Fr\m=nt\ri ̀ n noaptea ̀ n care m\ ̀ nvelesc ̀ ncuvinte ca `ntr-o mantie de lumin\…

Poveste de toamn\…

G=ndul mi se ̀ mpr\[tie prin z\ri c\ut=nd ]araanotimpurilor. Intru `n ele. Merg pe c\r\rileiernii, ale prim\verii [i ale verii, dar m\ opresc`n toamn\. M\ `nf\[or `ntr-o mantie de frunze.M\ visez fluture ce c=nt\ prin boabe de rou\.M\ simt frunza adormit\ c\zut\ pentru a vorbicu tine. Ascult\-m\!

Seara m\ transform `n stea z=mbindu-]i depe aripa v=ntului, iar ziua plec `n zbor ca oricare alt\ frunz\, pe raze de soare trimi]=ndc\ldur\ [i duio[ie toamnei ca s\ poat\ trezi [iea florile adormite de mult ̀ n pendula timpuluiverde. Poveste de toamn\…

Poveste... amurg rece

Pe aripa v=ntului soarele aproape a adormit.~n clepsidra timpului orele s-au vestejita[tept=nd s\ se aprind\ o nou\ zi, un nou`nceput. Soarele a plecat la culcare.

Acum e noapte. Lu=nd lumina zilei pierdute,pe cer, licuricii fac un dans pentru a trezi luna.Luna s-a trezit [i ne z=mbe[te din z\ri chem=ndstelele s\ d\ruiasc\ copiilor vise `ndr\zne]e. S-a mai terminat o noapte [i stau cu g=ndul pepetale de nori, a[teptand un nou amurg plin deculoare... acum e din nou amurg. Visez subvise amor]ite de soare. ~n cur=nd soarele se vapierde `n negura serii de septembrie…

O f\r=m\

Afar\, sub salc=m,la lumina lunii plin\de frumuse]e [i de sur-priz\, un spa]iu alviselor `ndr\zne]e, olume a culorilor, curecuno[tin]\ mi-auamintit c\ am luat cumine amintirile co-pil\riei...

Un spa]iu al jocu-lui, un vis pierdut `nnegura timpului suntamintiri dragi... unc\min al iubirii -copil\rie ...

Tablou plin de cu-loare - cer senin. Veiciti ̀ n ochii stelelor copil\ria pierdut\. {i atuncite vei sim]i cu adev\rat copil al c\rui suflet ̀ nc\viseaz\ `n prim\var\ nou\. Dar raza ei te vapurta mereu - tu doar viseaz\!

Îmi scald ochii înapusul ce muriseîn mare, ciocnind

şampanie cu imaginile deluzorii şiîmpachetate în caşmir, care m-auurmărit ani întregi poleiţi în iubiriperimate. Paradoxal şi absurd demaliţios deveneam o acrobată fărăplasă de siguranţă. Nisipul bătut măaproba, aşa cum tu aprobai con-tractele şi semnai chitanţele, cum tu

mă pierdeai cu ochii aţintiţiîn monitorul tău, iar eu măpierdeam şi îmi înecamsingurătatea în furtuni denisip din clepsidre cariate.În cele din urmălâncezisem într-o amară

năzuinţă de a deveni nevroza ta,având în mine adânc înrădăcinatsentimentul de posesiune, convin-gerea că printr-o lege nescrisă,neaprobată şi nejustificată, ideea derelaţie serioasă are la bază reguliasemeni unui contract. Doar că unval nu te întreabă de puterea lui, aşacum soarele nu judecă norii, iarpământul nu blestemă oceanul.

Desfăcusem nodurile de ceaţă în

care mă legaseşi, între timpînvăţând să îmi potolesc setea curouă, tânjind pisiceşte, încolăcităprintre cearşafurile răscolite, iubindploaia. Perfecţiunea mi-am găsit-oîn imperfecţiunea jocurilor vădite,a cafelelor prea amare, în dezacor-dul plăcut al clapelor de pian la care"clămpăneai" superficial de roman-tic. Un sunet este urmat de altsunet, aşa cum ţigările sunt fumatepână la dependenţă, iar iubirile noisfârşesc prin a fi uitate, aruncate...

Sfârşesc...Aşa cum tu te sfârşeşti şi eu

voi sfârsi insolubil de amară. Fărătine.

Niţă Camelia-Manuela

Colegiul National„Vasile Alecsandri”

Clasa a X-a G

Cl. a X-aColegiul Na]ional de Art\

„G. APOSTU“, Bac\u

Eram `n data de 20 noiembrie, o zi aparent obişnuită.Ne aflam toţi la casa părintească a mamei mele pentru oreuniune de familie, după mult timp. Aşa cum se întâmplămereu când în jurul unei mese se adună întreaga familie,discuţiile erau foarte aprinse, fiecare dorind să-şipovestească activităţile din ultimul timp, nu neapărat pen-tru a se lăuda cu ele, ci, mai degrabă, pentru a ne pune penoi în temă.

Bunica mea a rămas văduvă în urmă cu 7 ani,deciatunci când vecina noastră a venit să ne spună că în curteaBisericii din centrul satului se află un sicriu în care stăteabunicul, soţul, tatăl nostru,nu prea ne-a venit săcredem,ba chiar biata femeie s-a ales şi cu nişte vorbe deocară. Dar era adevărat. În ciuda privirilor şi a strigătelorde disperare ale tuturor celor aflaţi în casă, tanti Maria,vecina, a insistat să mergem.

Dat fiind că Biserica nu era foarte departe de casă, m-am oferit să merg până acolo, având un uşor aer de supe-rioritate faţă de ceilalţi care, poate, nu aveau curaj. Pedrum puneam în balanţă toate posibilităţile ca acest lucrusă fie de-a dreptul adevărat, însă balanţa se înclina mereuin favoarea sau defavoarea mea.

Alta mi-a fost părerea atunci când am ajuns. L-amvăzut,stătea chiar in faţa mea dar el nu mă putea vedeapentru că stăteam ascunsă după clopotniţă. Era adevărattot ce vecina încerca să ne spună. Bunicul, îmbrăcat cuaceleasi haine cu care în urmă cu 7 ani fusese înmormân-tat, stătea în sicriu, privind în jur.

Câţiva oameni, poate necunoscători sau mai curajoşica mine, s-au apropiat de el, iar acum stăteau de vorbă.Tremuram din toate încheieturile [i, vrând să fug sprecasă, am călcat, din greşeală, pe o creangă.Bunicul m-aauzit, ba chiar m-a văzut. "Andreea..", auzeam în surdină.Era el, mă striga. Vocea lui era aceeaşi, blândă şi caldăcu care odinioară îmi spunea poveşti înainte de culcare.Am început să plâng când am ajuns acasă, la ceilalţi dinfamilie şi i-am alarmat,aproape poruncindu-le să măurmeze.

Când l-au văzut, au împietrit, bunica a leşinat iar mamaa sărit să o ajute. Bunicul ne-a zărit din depărtare si aschiţat un zâmbet. Nu pot explica sentimentul pe carefiecare dintre noi l-a avut în momentul revederii. Eu num-am apropiat, stăteam în acelaşi loc din care priveam,spionând orice mişcare şi având acea dorinţă arzătoare

de a mă alătura, însă ceva nu-mi dădea voie.O femeie din apropierea Bisericii i-a dus ceva de mân-

care bunicului care voia să "recapete puteri". Ceilalţi dinjur se rugau, iar el îi privea, zâmbindu-le printreînghiţituri.

Nu voia să vină acasă, nici măcar nu dorea să iasă dinsicriu pentru că îi plăcea acolo, iar la orice întrebare careîi era adresată răspundea dând din umeri.

"De ce toţi se comportă ca şi cum ar fi ceva normal?"mă tot întrebam. Voiam să cred că visez, că nu e decâtimaginaţia mea mult prea bogată, însă nu, el chiar era înfaţa mea.

Mama, radiind de fericire, s-a întors căutându-mă cuprivirea. Se citea şi în ochii ei o urmă de îndoială, darprobabil nu voia să lase să se observe asta. Mi-a făcutsemn să mă apropii pentru că bunicul dorea să mă vadă.

Chiar păreafericit să mă vadă,mi-a zis chiar că"mă aştepta demult", dar nu amînţeles la ce se re-ferea. I-am întorsun zâmbet carăspuns la celespuse de el, însănu era un zâmbetfals, venea din su-flet.

Am reuşit să-l convingem să iasă din sicriu, care făceaca totul să fie mult mai înfricoşător decât era deja şi ne-am aşezat pe o bancă. Stăteam lângă el, cu capul peumărul lui,ascultându-l. Nu s-a schimbat deloc, parcă tre-cerea timpului l-a ocolit lăsându-l acelaşi. Începeam sămă obişnuiesc cu prezenţa lui în lumea noastră, însăaveam multe întrebări pe care doream să i le pun la mo-mentul oportun.

Ceilalţi s-au decis să meargă acasă din diferite motive,dar eu i-am cerut bunicului să mai stea puţin.

Mi-a pus multe întrebări despre mine, însă nu-idădeam prea multe detalii pentru că ştiam că el deja lecunoştea pe toate acestea.

-Unde ai fost? Ce s-a întâmplat? Mă gândeam că suntmulte întrebări, dar voiam răspunsuri.

- Nu mă întreba unde am fost pentru că nu-ţi pot da unrăspuns concis, însă îţi pot spune că e un loc mult maibun ca acesta. Mă privea cu atâta căldură, cu ochii umezi,după care m-a strâns tare în braţe, şoptindu-mi încet laureche: "Vă pregătesc un loc să fiţi şi voi acolo unde suntşi eu...".Eram confuză. Ce însemnau aceste cuvinte? Selăsase răcoare şi întunericul mă acoperea. M-am trezit cadintr-un vis, stând în faţa mormântului său, pe care erauscrise chiar aceste cuvinte: "Vă pregătesc un loc să fiţi şivoi acolo unde sunt şi eu.."

Vis sau realitate?

Dans=nd `n ritm de ploaie...

Am ajuns acas\... `n sf=r[it. C=teodat\, nici eu numai [tiu exact ce `nseamn\ acas\ pentru mine.  Evident,ca de obicei, nimeni. Doar zecile de orhidee `nflorite.C=nd am plecat, doar c=teva aveau boboci, acum au [i`nflorit. Noroc c\, totu[i, le ud\ cineva. Le `ntreb ironic„v-a fost dor de mine, nu ?!”.

Z=mbesc [i m\ `ndrept spre frigider. Sper s\ g\sesclapte. Mi-e poft\ de lapte. De obicei, nu beau lapterece, dar am momente c=nd mi-e poft\ de anumite lu-

cruri,  care ̀ n mod normal ̀ mi displac. Cum ar fi s\ ̀ mifie poft\ de o ceart\ lacrimogen\, cu farfurii sparte [iurlete de repro[uri dup\ dezv\luirea unei tr\d\ri. Nu`mi place deloc scena asta, dar am momente c=nd mi-e poft\ s\ o joc. A[a [i acum: a[ fi b\ut un pahar delapte rece.

Cum m\ a[teptam, cum nimeni nu m\ a[tepta, ni-meni n-a luat nici lapte. A[a c\ bem o can\ din Jack &Jonnie [i speram c\ nu ̀ mi va fi letal\ combina]ia. Sorbc=te un pic din licoarea magic\ [i privesc peisajul dinjurul meu. Blocurile ude [i gri, noaptea ap\s\toare [iploaia... o... ploaia e at=t de frumoas\!!! C=nt\ zeci demelodii, se love[te de copaci, de geamuri, de ma[ini [icompune o muzic\ `n care `mi pl\cea s\ dansez des-cul]\. ~nchid ochii [i `mi aduc aminte... era o vremec=nd n-aveam nici griji, n-aveam nici inima fr=nt\... [idansam `n ploaie! Atunci nu mi se udau  hainele, numi se stricau pantofii, nu mi se ̀ ntindea rimelul [i p\rulmeu ar\ta chiar mai bine ud...

Mirosul asfaltului `ncins, ud... parfumul meupreferat... asta dup\ parfumul t\u, bine`n]eles! 

Melinda-MihaelaIOJ|

Cl. a VIII-aColegiul Na]ional de Art\ „G. APOSTU“, Bac\u

Alexandra BULAI

pagina 16

CMYK

PLUMB - 59

revista de cultur\

aarrttee vviizzuuaallee

Pagin\ `ngrijit\ de Mihaela B|BU{ANU-AMALANCI

CMYK

FLORENTINA O}ETEA

Florentina O]etea

Data na[terii: 18 ianuarie 1969, Lo-calitatea M\gura, jude]ul Bac\u,Rom=nia;Studii: Academia de Arte PlasticeDecorative [i Design ”GeorgeEnescu Ia[i”, sec]ia Pedagogia Artei;Anul absolvirii: 1996;Ocupa]ia actual\: profesor educa]ieplastic\ Gradul didactic I. Particip\ri la “Saloanele Moldovei“:2008, 2009, 2010, 2011.Expozi]ii personale de pictur\ [igrafic\ `n municipiul Bac\u: iulie2010; august 2011.Expozi]ii de grup ̀ n anii 2003-2011.

FLORENTINA

O}ETEA