Metode de control a uzurii – Fisa de documentare

Metodele de determinare a uzurii pieselor se clasifică, în raport cu condiţiile experimentale de efectuare a măsurătorilor (mod de efectuare, scop şi mijloace de măsurare), în două categorii: metode discontinue care implică demontarea pieselor şi metode continue de măsurare a uzurii - fară demontarea pieselor.

Din prima grupă fac parte: micrometrarea, metoda amprentelor, cântărirea şi profilo- grafierea. Toate aceste metode - mai puţin metoda cântăririi - permit determinarea directă a uzurii pieselor; metoda cântăririi asigură determinarea cantităţii de material pierdut prin uzare de o piesă şi deci permite determinarea globală a uzurii.

Metodele continue de măsurare a uzurii - metoda indicilor funcţionali (presiune, consum de ulei, scăpări de gaze etc.); metoda determinării uzurii după conţinutul de fier din ulei şi metoda izotopilor radioactivi - sunt indirecte şi permit aprecierea calitativă a stadiului de uzare a ansamblurilor, agregatelor sau a cuplelor cinematice. Uneori se utilizează metodele analizei metalografice sau chimice a pieselor uzate.

Metode discontinue de măsurare a uzurii

Studiul uzurii pieselor prin micrometrare şi prelucrarea statistică a rezultatelorFig. 1.5 - Schema de măsurare a alezajelor cămăşilor de cilindri uzate (a) şi construcţia comparatorului de interior (b): K, L, M şi N - planuri de măsurare; PMI şi PME - punctele moarte interior şi exterior; D! şi D2 - diametrele elipsei formate prin uzarea cămăşii în planul A-A; 1 - pârghie; 2 - palpator interschimbabil; 3 - cap de măsurare; 4 - bilă; 5 - palpator mobil de transmitere a abaterilor dimensionale; 6 - articulaţia pârghiei; 7 - tija comparatorului; 8 - prelungitorul comparatorului; 9 - manşonul termoizolant de manevrare a aparatului; 10

- resort; 11 - comparator propriu-zis; 12 - carcasa dispozitivului de măsură şi control; 13 - şurub; 14 - lamele pentru centrarea capului de măsurare în alezajul de măsurat;

15 - resortMetoda micrometrării este cea mai răspândită şi constă în determinarea dimensiunilor efective iniţiale şi finale ale pieselor uzate prin măsurarea acestora cu ajutorul micrometrului, minimetrului1, compasurilor, aparatelor optice etc.; se utilizează şi comparatoare în vederea determinării directe a mărimilor efective ale uzurilor absolute ale pieselor. De exemplu, în figura 1 este prezentată schema micrometrării cămăşilor de cilindri cu ajutorul comparatorului cu cadran.

Micrometrarea în masă a pieselor maşinilor şi utilajelor, urmată de prelucrarea rezultatelor măsurătorilor prin metodele teoriei probabilităţilor şi statisticii matematice, poartă denumirea de metoda statistică a micrometrării. Ea permite determinarea valorilor numerice ale caracteristicilor mecanice de uzare a pieselor, în condiţii de exploatare normală, fără ca piesele să fie frecvent demontate.

Metoda statistică a micrometrării pieselor, înlătură dezavantajul metodei micrometrării simple. Prima se bazează pe utilizarea a două legi de distribuţie: a dimensiunilor suprafeţelor uzate ale pieselor şi, respectiv, a parametrilor pieselor noi, în condiţiile limitării numărului cauzelor aleatoare independente. Acumularea datelor experimentale se realizează pentru piesa nouă în uzina constructoare, iar pentru piesa uzată - în unitatea de reparaţii. Piesele uzate, scoase de pe maşinile şi utilajele defecte, aduse la unitatea de reparaţii sunt analizate şi măsurate. Se completează o fişă tip de micromăsurători şi o schiţă pe care se indică locurile de măsurare în diferite planuri şi secţiuni. Folosind aceste fişe în uzina constructoare se execută măsurări la piesele finite înainte de a fi montate în ansambluri.

1