CURS 6 : FARMACOLOGIE SPECIALĂ

ANTISEPTICE ŞI DEZINFECTANTE

Sunt substanŃe chimice care au abilitatea de a distruge sau preveni multiplicarea microorganismelor, în

special a acelor care cauzează diverse boli, respectiv bacterii, virusuri, protozoare sau fungi.

SubstanŃele antiseptice previn multiplicarea microorganismelor la nivelul pielii şi/sau mucoaselor, fiind

bacteriostatice, pe când dezinfectantele sunt utilizate pe suprafeŃe “ne-animate”, deoarece adesea sunt prea

toxice la concentraŃia de uz pentru a fi aplicate pe piele fiind bactericide, având deci acŃiune ireversibilă.

Între cele două categorii de substanŃe nu există o delimitare netă, un antiseptic poate deveni, în

concentraŃie mare, dezinfectant şi invers.

Cele mai multe dezinfectante, distrug rapid bacteriile (în câteva minute), pe când la antibiotice

concentraŃiile minime inhibitorii (CMI) sunt bacteriostatice sau bactericide numai după câteva ore de la

expunere.

ProprietăŃile ideale pentru o substanŃă antiseptică sau dezinfectantă ar fi:

- să aibă efect imediat;

- să posede un spectru larg de activitate antimicrobiană;

- sa nu inducă, în scurt timp de la utilizare, apariŃia de populaŃii rezistente;

- să posede o penetrabilitate foarte mare a barierelor naturale (de ex., sebumul etc);

- să nu fie inactivat de proteine;

- să aibă toxicitate minimă;

- să nu păteze sau să corodeze;

- să nu afecteze pielea ( prin acŃiune directă sau prin sensibilizarea ei);

- să nu aibă miros şi să îndepărteze mirosurile existente;

- să aibă proprietăŃile unui detergent;

- să fie simplu şi economic de folosit.

În plus, dezinfectantele trebuie să aibă abilitatea de a penetra crevasele, cavităŃile, iar în prezenŃa

materiilor organice (de ex.: sânge, pământ, materii fecale etc) să-şi menŃină concentraŃia letală, bactericidă.

EficienŃa unui antiseptic sau dezinfectant depinde de următorii factori: concentraŃie, timp de contact şi

temperatura soluŃiei de agent; susceptibilitatea microorganismelor, gradul de infecŃie (numărul de

microorganisme prezent la locul acŃiunii) şi natura mediului în care se dezvoltă microorganismele (mediul poate

conŃine proteine, diverse lichide biologice şi alte materii organice care pot inhiba activitatea antimicrobiană a

agentului utilizat).

Mecanismul de acŃiune. Căile prin care o substanŃă antiseptică sau dezinfectantă acŃionează variază

considerabil, în funcŃie de agentul utilizat. Cel mai comun mecanism de acŃiune se bazează pe relaŃia dintre

lipofilitatea microbului şi abilitatea antisepticului sau dezinfectantului de a penetra membrana protoplasmatică

a acestuia. Unele substanŃe colorante se adsorb pe suprafaŃa peretelui celular bacterian, „sufocând” bacteria,

determinând-o să – şi modifice metabolismul în urma căruia vor rezulta metaboliŃi „anormali” ce vor interfera

cu procesele fiziologice normale ale microbului, rezultatul acestui proces fiind moartea bacteriei. Câteva

substanŃe antiseptice şi dezinfectante precum acidul carbolic pătrund în celulă prin difuzie simplă, se

acumulează, după care dezechilibrează sau interferează cu sistemul enzimatic (prin inactivarea directă a

enzimelor sau prin combinaŃii chimice ale agentului cu substratul asupra căruia acŃionează enzima sau enzimele

respective) al microorganismului, vital unui metabolism normal. SurfactanŃii acŃionează prin modificarea

permeabilităŃii celulare – apa pătrunde în interiorul celulei până ce aceasta cedează presiunii şi se distruge.

Unele medicamente antimicrobiene locale determină aglutinarea şi precipitarea celulelor bacteriene prin

neutralizarea descărcărilor electrostatice celulare.

În funcŃie de gradul de stabilitate pe care acestea îl au în cursul acŃiunii lor, ele vor fi nestabile şi stabile.

A. ANTISEPTICELE SI DEZINFECTANTELE NESTABILE

Aceste substanŃe au o acŃiune de scurtă durată, ele transformându-se, chiar în cursul acŃiunii lor. Se

împart la rândul lor în oxidante şi reducătoare.

I. Antiseptice si dezinfectante nestabile oxidante

AgenŃii oxidanŃi au o acŃiune rapidă şi se pot împărŃi în direcŃi - care acŃionează prin oxigenul molecular

eliberat de substanŃe - şi indirecŃi - ei acŃionând prin oxigenul atomic rezultat în timpul reacŃiilor.

AgenŃi oxidanŃi direcŃi (Peroxizii)

Apa oxigenată - Solutio hydrogenii peroxidi diluta

Este o soluŃie apoasă de peroxid de hidrogen 3 %, incoloră, cu gust metalic caracteristic. Peroxidul de

hidrogen este relativ stabil atunci când e acidifiat, dar se descompune rapid în mediul alcalin şi în contact cu

materiile organice şi metalele.

Apa oxigenată de 10 volume reprezintă concentraŃia oficinală, dar ea este mai puŃin stabilă decât soluŃia

de 20 de volume, fapt care determină utilizarea mai frecventă a acesteia din urmă. Apa de 100 de volume

(perhidrol 30%) este periculoasă din cauza instabilităŃii sale în soluŃie - încălzită sau în contact cu materiile

organice (în container) poate exploda.

ConcentraŃia exprimată în volume indică volumul de oxigen eliberat de un litru de soluŃie.

Se recomandă pentru acŃiunea ei antiseptică si dezodorizantă, iar prin eliberarea rapidă si efervescenŃă a

oxigenului are loc o acŃiune de curăŃire a plăgilor, mai ales a celor purulente.

Permanganat de potasiu - Kalii permanganas - K MnO4

Se prezintă sub formă de cristale violet închis, cu luciu metalic, solubile în apă.

SoluŃiile 1%o de permanganat de potasiu au proprietăŃi oxidante puternice şi sunt antiseptice,

dezodorizante şi astringente. Ele se recomandă în tratamentul stomatitelor, faringitelor, vaginitelor si plăgilor.

SoluŃiile 5% au o acŃiune astringentă puternică şi sunt utilizate pentru a reduce granularea excesivă.

Permanganatul de potasiu în concentraŃie de 1% se foloseşte ca antidot, injectat periferic în jurul

muşcăturilor de şarpe, sau a muşcăturilor de animale turbate. Are ca dezavantaj faptul că pătează Ńesuturile;

petele pot fi îndepărtate cu ajutorul soluŃiilor diluate de acid oxalic sau sulfuros. SoluŃiile care capătă o culoare

maro sunt inactive.

Prezentare comercială: - comprimate a 0,5 g, cutii cu 100, 500, 1000 g pulbere.

AgenŃi oxidanŃi indirecŃi (Halogenii)

Aceştia sunt reprezentaŃi de către clor si iod. Sunt substanŃe bactericide rapide si puternice; au un spectru

de acŃiune larg şi nu sunt scumpe. Efectul antibacterian se datorează afinităŃii mari pentru protoplasmî a acestor

substanŃe.

Clor - Clorum – Cl2

Este un agent oxidant extrem de puternic (în afara faptului că este extrem de toxic), utilizat frecvent în

trecut pentru curăŃirea arsurilor si înlăturarea Ńesuturilor necrozate. Utilizarea îndelungată (sub formă de irigaŃii)

poate avea ca efect secundar granulaŃia excesivă a Ńesuturilor. Are proprietăŃi antiseptice şi dezodorizante în

concentraŃii foarte mici 0,3 - 0,5 %. De remarcat că toate substanŃele care eliberează clor sunt rapid inactivate în

prezenŃa materiilor organice (materii fecale, pământ etc).

Dintre derivaŃii clorului, mai importante sunt unele săruri ale acidului hipocloros ca de exemplu

hipocloritul de sodiu.

Hipoclorit de sodiu - Natrii hipocloritis - NaOCl

Eliberează lent acid hipocloros, cu proprietăŃi bactericide. Se foloseşte sub formă de soluŃie diluată -

cunoscută sub denumirea de soluŃie Dakin modificată (conŃine hipoclorit de sodiu circa 0,5 %) sau soluŃie

Labarraque, care se recomandă pentru dezinfecŃia plăgilor.

Hipocloritul de sodiu, care conŃine de 4 % clor activ este recomandat pentru spălarea mameloanelor după

muls pentru prevenirea mastitelor. Utilizarea lui în această direcŃie, oferă o protecŃie secundară care să facă faŃă

unor viitoare contaminări. SoluŃiile de hipoclorit pot, uneori, provoca o iritare temporară a pielii, dar care

dispare într-o săptămână sau două.

Cloraminele

Sunt derivaŃi organici ai clorului, care eliberează treptat clor, în cantităŃi mici, fiind deci mai puŃin iritanŃi

pentru Ńesuturi. Sunt antiseptice uşoare (având o activitate antimicrobiană mai slabă), dar de mai lungă durată.

Se folosesc pentru tratarea piscinelor si apei de băut (1 comprimat/100 I apă), pentru antisepsia mucoaselor,

cavităŃilor naturale, plăgilor (soluŃiile 0,1 - 0,5 %).

lodul - lodum - I2

Este un germicid cu acŃiune rapidă si intensă. Se utilizează în soluŃii diluate pentru că este iritant si are

tendinŃa de a întârzia vindecarea.

lodul se poate utiliza sub diferite forme:

Tinctura de iod - Solutio iodi spirituosa, este o soluŃie alcoolică, diluată, care conŃine: iod 2 g, iodură de

potasiu 3 g şi q. s. ad 100 ml alcool de 50c.

Iodura de potasiu din combinaŃie are rol de stabilizator (împiedică formarea acidului iodhidric care este

iritant). De asemenea, un alt factor stabilizator, care preîntâmpină apariŃia acidului iodhidric, este lumina.

Recomandări: dezinfecŃia câmpului operator, ca revulsiv în jurul plăgilor, ca antivomitiv preventiv (1-2

picături într-o lingură de apă la câinii care urmează a fi dehelmintizaŃi cu Bromarec, Arecolină). Pătează

textilele si pielea; soluŃiile de trisulfat de amoniu şi sodiu vor îndepărta aceste pete.

SoluŃia Lügol - este o soluŃie apoasă de iod preparată astfel: iod 1 g, iodură de potasiu 2 g şi apă q.s. ad

100 ml. În practică, această soluŃie se diluează după necesităŃi. SoluŃia diluată până la 0,2% sau chiar mai puŃin

se foloseşte sub forma de irigaŃii vaginale şi intrauterine în endometrită şi trichomonoza taurinelor.

Unguente iodate. La rumegătoarele mari, pentru acŃiunea vezicantă (puternic iritantă) sunt utilizate

concentraŃiile de 20 - 40 %; cele în concentraŃie de 1 - 2 % sunt folosite ca revulsive (uşor iritante). Unguentele

iodate sunt recomandate în mamitele cronice şi edemele post - şi antepartum. Ele provoacă o reacŃie locală,

manifestată printr-o inflamaŃie hiperleucocitară, de unde şi recomandarea acestora în procesele cronice în

vederea acutizării lor.

Iodoforii

Sunt combinaŃii complexe ale iodului cu un agent tensioactiv (transportor) neionic. Acest tensid este un

polimer neutru, cel mai folosit fiind polivinilpirolidona (povidone). Complexul "iod-tensid" are următoarele

avantaje: - păstrează iodul în soluŃie (iodul liber, în concentraŃie normală, este mai puŃin de 1 µg/mlֿ1,

concentraŃia iodului disponibil într-o soluŃie 10% este de 1%), pe care îl eliberează lent;

- sunt siguri;

- au o toxicitate redusă;

- nu au miros respingător;

- prezintă o bună stabilitate în timpul acŃiunii.

Iodoforii pe bază de iod (de ex.Betadina) sunt utilizaŃi pentru dezinfecŃia mâinilor chirurgului şi a pielii

pacientului înainte de operaŃie. ConcentraŃia slabă în iod are avantajul că nu pătează şi este suficientă pentru a

reduce populaŃia de bacterii de pe piele pe o perioadă de 6 - 8 ore de la administrare. De asemenea, iodoforii nu

posedă efecte indezirabile precum alcoolul, soluŃiile apoase si alcoolice de iod (de exemplu: de iritare a

Ńesuturilor, reacŃii alergice sau toxice, corozive ale metalelor, pătare).

Betadina (Isodine) - este un complex alcătuit din iod şi polivinilpirolidona (povidona), solubil în apă,

utilizat pentru acŃiunea antiseptică generală. Nu este iritant sau toxic şi nici nu pătează materialele cu care vine

în contact. O concentraŃie de 1:25 distruge germenii de Brucella abortus în mai puŃin de 2 minute. De asemenea,

în aceeaşi concentraŃie se recomandă pentru asepsia instrumentarului înaintea examenului rectovaginal. În

diluŃie de 1:5 -1:10 se recomandă pentru dezinfecŃia pielii. De asemenea, acest complex (iod-povidonă) este

utilizat în numeroase proceduri chirurgicale la animalele mici şi ecvine. Ca agent terapeutic, se recomandă în

variate afecŃiuni ale dermului şi mucoaselor.

Un alt preparat pe bază de iod este iodtrietilenaglicolul, utilizat profilactic şi terapeutic, sub formă de

aerosoli în infecŃiile laringotraheale aviare, într-o concentraŃie de 160 - 300 mg iod/m3.

II. Antiseptice si dezinfectante nestabile reducătoare

Formaldehida - Formaldehydum - CH2O

Formalina este un lichid fumigant, limpede, incolor, cu miros înŃepător, solubil în apă si alcool. SoluŃia

apoasă de formaldehida conŃine 40% aldehidă formică gazoasă şi 10% alcool metilic (metanol). Aplicată extern,

formalina se dovedeşte a fi un bun antiseptic şi astringent, cu un spectru antimicrobian larg.

Se utilizează în soluŃii diluate 1 - 5% (1:10), fumigaŃii, pentru dezinfecŃia clădirilor, când, de obicei, se

amestecă cu KMnO4 în raport de 8:5 - utilizând 45 - 90 g de permanganat de potasiu la fiecare 3 m3. Încăperile

trebuie să fie Ńinute închise, cel puŃin 10 ore, după care neutralizarea formaldehidei se face cu amoniac

concentrat (3 ml/m3 aer), apoi se aeriseşte.

Pentru dezinfecŃia incubatoarelor, se calculează pentru fiecare m3 aer - 35 g de permanganat de potasiu,

peste care se toarnă 50 ml formol, la 37°C, timpul de acŃiune fiind de 3 - 4 ore.

AcŃiunea formaline este ajutată de pulverizarea apei (umiditate 80 - 90%) înaintea fumigaŃiei.

În plus, formaldehida se poate folosi pentru dezinfecŃia pieilor, hainelor, picioarelor şi gurii animalelor

importate, prin sprayerea cu o soluŃie 2% (soluŃia oficinală este diluată 1:20).

DezinfecŃia prin fumigaŃie a făcut loc dezinfecŃiei cu aerosoli, prin utilizarea continuă sau semicontinuă a

generatoarelor electrice de pulverizare, calculându-se 100 - 200 ml/m3 formol comercial.

ParaziŃii nu sunt afectaŃi de fumigaŃia cu formaldehidă.

În colici, crampe (mai ales la cal, acŃionând calmant, antispastic - analgezic) şi toxiemii cu origine

intestinală, formolul se injectează intravenos (2 ml formol în amestec cu 18 ml de apă) cu eventuală repetare

după 20 - 30 de minute (după N. R. Mihăescu).

Prezentare comercială: fiole a 10 şi 20 ml soluŃie 10% formaldehidă, utilizată în acelaşi scop, tot

intravenos, la cal 20 ml (I. Adameşteanu).

Glutaraldehida

Este o aldehidă saturată, cu înaltă activitate bactericidă si sporicidă în soluŃii alcaline (pH 7,5 - 8,5).

Compusul este mai puŃin iritant asupra pielii şi mucoaselor decât formaldehida, el fiind activ şi în prezenŃa

materiilor organice. SoluŃiile 1 - 2% de glutaral distrug sporii de Bacillus anthracis mult mai repede decât o

soluŃie de 4% de formaldehidă.

Glutaraldehida se recomandă pentru dezinfecŃia instrumentarului (în special a endoscoapelor). Nu este

corozivă, are o tensiune superficială mică care permite o bună spălare şi pătrundere în Ńesuturi, inactivează

enterovirusurile.

Clorhexidina hidroclorid - Nolvasan - Hibitone

Este un compus sintetic cu activitate antiseptică, manifestată prin distrugerea peretelui celular bacterian.

Clorhexidina este puŃin solubilă în apă şi relativ netoxică. Este activă asupra germenilor Gram pozitivi şi Gram

negativi şi a altor microorganisme. Această activitate este apreciabilă şi în prezenŃa materiilor organice ca:

puroi, sânge, lapte şi fluide tisulare. ConcentraŃia inhibitoare "in vitro" este de 1:10 000 pentru Escherichia coli;

1:300 000 pentru Salmonella dublin şi Vibrio cholera", 1:1000 000 pentru Staphylococcus aureus şi de 1:2000

pentru Streptococcus pyogenes. Clorhexidina este activă şi în prezenŃa altor antiseptice cum ar fi: compuşii

cuaternari de amoniu (detergenŃii cationici), dar este incompatibilă cu compuşii anionici (detergenŃii anionici),

inclusiv săpunul.

Atunci când se urmăreşte un efect retard se recomandă utilizarea Hidroclorurii de Clorhexidină (relativ

insolubilă) sub formă de pudre sau creme 1%. Diacetatul şi Gluconatul de Clorhexidină se recomandă pentru

pregătirea locului operator în soluŃii apoase 0,1-0,5 %. Clorhexidina în concentraŃie de 1:5000 se foloseşte

pentru dezinfecŃia instrumentarului sanitar, a echipamentului mecanic din fabricile producătoare de lapte şi

produse din lapte şi ca agent topic în tratamentul arsurilor. Colirele 1:1000 se utilizează în diferite afecŃiuni

oculare, ele având o toxicitate redusă şi nu produc iritaŃie locală. În tratamentul metritelor, Clorhexidina se

recomandă a fi administrată sub formă de pesarii (tablete) cu 1 g substanŃă activă, 1 pesarie/administrare/zi,

până la vindecare. De asemenea, clorhexidina poate fi folosită ca şi constituent al altor formule antiseptice în

concentraŃie de 1%. Este ineficientă împotriva virusurilor, sporilor şi ciupercilor.

În comerŃ este disponibilă în soluŃii apoase 2%, pesarii (tablete) uterine cu 1g substanŃă activă, soluŃii

uleioase 2% şi suspensii 3,57% (1 g clorhexidină/28 g vehicul).

Metenamina - Urotropina - Formin – Methenaminum.

Este o pulbere cristalină, incoloră, fără miros, solubilă în apă. Ca atare, urotropina nu posedă acŃiune

antimicrobiană, dar în mediul acid (focare inflamatorii, infecŃii generalizate) se descompune în formaldehidă

(antiseptic - bacteriostatic) şi amoniac, pe aceasta bazându-se efectul său terapeutic. Ea se recomandă în

afecŃiuni renale (cistite, pielite etc), administrându-se oral, i. m., s. c. sau i. v. în doze zilnice de 5 - 30 g la

animalele mari, 2 - 10 g la animalele mijlocii, 0,25 - 1 g la cele mici.

In comerŃ sunt comprimate de 0,5 g, soluŃie 25%, fiole de 10ml.

B. ANTISEPTICE ŞI DEZINFECTANTE STABILE

Aceasta grupă cuprinde unii compuşi anorganici (acizi, alcali, săruri ale metalelor grele) şi organici

(alcooli, fenoli si derivaŃi), majoritatea acŃionând prin precipitarea albuminelor. Ei nu se distrug în timpul

acŃiunii lor antiseptice având si o acŃiune mai mult sau mai puŃin iritantă asupra Ńesuturilor.

Acizii

Acizii minerali (acidul clorhidric şi acidul sulfuric) pot fi folosiŃi ca dezinfectanŃi (în concentraŃie de 2 –

4 %), dar datorită acŃiunii lor corozive sunt utilizaŃi doar pentru dezinfecŃia suprafeŃelor "ne-animate".

Intensitatea acŃiunii dezinfectante a acizilor este direct proporŃională cu gradul de disociere electrolitică.

Acizii care disociază lent (acetic, boric) pătrund mai bine în Ńesuturi. În funcŃie de concentraŃie, acizii pot fi

antiseptici, astringenŃi, iritanŃi sau caustici.

Acid acetic - Acidum aceticum - CH3-COOH

Lichid limpede, cu miros caracteristic, înŃepător.

OŃet - Acetum - este neoficinal şi conŃine 6 - 9% acid acetic. În concentraŃie de 1‰ - 1%, acidul acetic

are acŃiune antiseptică, astringentă, antifermentescibilă şi eupeptică; la 1% devine bactericid, insecticid, iritant -

revulsiv, la 2 - 3% este moderat cheratolitic, iar la concentraŃii mai ridicate devine caustic. Se recomandă sub

formă de comprese reci ca antiseptic, astringent, antiflogistic, în inflamaŃii, contuzii, ca antiparazitar extern

contra păduchilor, puricilor. Per os (ca antifermentescibil), în tulburări digestive, intoxicaŃii cu alcooli - 1000 ml

la A. M. şi 100 ml la rumegătoarele mici şi 10 ml la animalele mici.

Acid boric - Acidum boricum

Se prezintă sub formă de lamele cristaline a căror coeficient de solubilitate nu depăşeşte 4 %. Are un

efect antiseptic slab (disociază puŃin), dar are marele avantaj că nefiind iritant se poate aplica pe suprafeŃele

delicate, cum ar fi corneea. Pulberea de acid boric poate fi aplicată local în eczeme umede, plăgi proaspete şi

sub atelele chirurgicale care imobilizează oasele fracturate.

Alcalii

Sunt dezinfectante puternice, relativ ieftine şi uşor de găsit, a căror utilizare datează încă din antichitate.

Efectul antiseptic şi dezinfectant se datorează concentraŃiei în ioni hidroxil (HO-). La un pH > 9, marea

majoritate a bacteriilor sunt inactivate, dar particularitatea acestor substanŃe constă în efectul lor antiviral.

Exemple de alcali: Hidroxidul de sodiu - Soda caustică, Hidroxidul de calciu, Carbonat de sodiu -

Soda de rufe .

DetergenŃii (surfactanŃii)

Acest grup de compuşi chimici sunt recunoscuŃi ca fiind agenŃi tensioactivi, tenside, agenŃi activi de

suprafaŃă (surfactanŃi), agenŃi de curăŃire, care reduc tensiunea superficială (interfacială) într-un lichid.

Rezultanta fenomenului reducerii tensiunii superficiale constă în umezirea, penetrarea, spumificarea,

emulsionarea şi îndepărtarea murdăriilor şi a microbilor.

În funcŃie de poziŃia grupării hidrofobe (nepolare, lipofile) în cadrul moleculei există trei tipuri de

detergenŃi:

- detergenŃi anionici (săpunurile propriu-zise);

- detergenŃi cationici (săpunurile inverse sau detergenŃi sintetici);

- detergenŃii neionici.

DetergenŃii anionici (Săpunuri propriu-zise)

Neoficinal, săpunurile pot fi folosite pentru acŃiunea lubrifiantă, sub formă de clisme sau chiar

supozitoare, în tratarea constipaŃiei. Săpunurile constituie cel mai important grup de detergenŃi anionici şi au

următoarea formulă generală: R-COONa(K). Ele se dizolvă în apă dând soluŃii coloidale, cationul (Na+, K*)

având acŃiune antiseptică şi chiar dezinfectantă propriu-zisă. LanŃul lipofil se dizolvă în grăsimile impurităŃilor

şi, fiind legat de gruparea hidrofilă (R-COO), se realizează legătura dintre particulele de murdărie şi apa; deci,

prin îndepărtarea mecanică a apei (spălare) se îndepărtează implicit şi grăsimile (murdăriile). Dintre săpunurile

folosite în scop medical amintim săpunurile de potasiu (săpun verde, săpun moale), de sodiu (săpun dur),

mandelate, de calciu sau amoniu. Activitatea antibacteriană se extinde doar asupra germenilor Gram pozitivi şi a

acido-rezistenŃilor (Micobacterium tuberculosis), astfel încât, pentru utilizarea lor în alte scopuri se recomandă

încorporarea în structura lor a unor agenŃi bacterieni mai puternici (iodura de potasiu, fenolul, clorhexidina etc).

DetergenŃii cationici (Săpunuri inverse, detergenŃi sintetici)

Ca şi detergenŃii anionici, aceştia posedă o grupare lipofilă şi una hidrofilă. Gruparea hidrofilă este

încărcată pozitiv şi este reprezentată, de obicei de un ion cuaternar de amoniu. În contrast cu detergenŃii

anionici, cei cationici sunt mai activi în mediu alcalin (apele dure), au acŃiune bactericidă atât împotriva

germenilor Gram-pozitivi, cât şi a celor Gram negativi (necesită o concentraŃie ceva mai mare decât în cazul

Gram-pozitivilor). Săpunurile cationice se recomandă pentru sterilizarea câmpului operator (după o prealabilă

curăŃire cu alcool a acestuia) în soluŃie 1%, pentru antisepsia plăgilor, mucoaselor si ulcerelor în soluŃie 0,1%.

DetergenŃii cuaternari de amoniu sunt relativ ineficienŃi împotriva sporilor, virusurilor şi ciupercilor. Aceşti

detergenŃi aplicaŃi pe piele formează la suprafaŃa acesteia o peliculă ("film") care protejează pielea la suprafaŃă,

dar este nereactiv în profunzime, astfel, nu se poate exclude prezenŃa microorganismelor sub acest film. Acest

lucru indică şi faptul că este aproape imposibilă sterilizarea locului operator doar de către acest grup de

compuşi, din care cauză se recomandă includerea alcoolului în structura lor.

Clorura de benzalconium

Este un amestec de clorură de N-alchildimetilbenzilamonium în care catenele (lanŃurile) radicalilor alchil

pot varia de la C8H37 la C18H37. Se prezintă ca un gel, alb, solubil în apă şi alcool. Se recomandă în cazuri de

dezinfecŃie profilactică generală a pielii şi mucoaselor şi de asemeni pentru diverse afecŃiuni ale pielii şi plăgilor

infectate.

Se poate utiliza pentru prezervarea instrumentarului sterilizat în soluŃie apoasă sau alcoolică 1‰, la care

se poate adăuga 0,5% nitrit de sodiu ca agent împotriva ruginii.

SoluŃiile alcoolice 1% se pot utiliza pentru dezinfecŃia preoperatorie a pielii şi a plăgilor. SoluŃiile apoase

1:2000 - 1:10 000 se folosesc pentru dezinfecŃia preoperatorie a mucoaselor (oculare, vaginale). ConcentraŃiile

1:20 000 sunt recomandate pentru dezinfecŃia curentă a cateterelor urinare. În calitate de detergent cationic,

clorura de benzalconium e incompatibilă cu detergenŃii anionici.

Cetrimida

Este un compus cuaternar de amoniu, care se prezintă ca o pulbere pufoasă, albă sau alb-gălbuie, solubilă

in apă şi alcool. Este un agent puternic de înspumare. SoluŃiile 1% sunt folosite pentru curăŃirea pielii, plăgilor

infectate şi a arsurilor. ConcentraŃiile 0,1% sunt recomandate pentru asepsia ugerului, a mâinilor şi ustensilelor

lăptarului. Cremele 0,5% se aplică profilactic (pentru prevenirea mastitelor) pe mameloane (după muls).

Pentru prezervarea sterilităŃii instrumentarului se foloseşte soluŃia 1 % la care se adaugă 0,2% nitrit de

sodiu (previne rugina).

În comerŃ, există preparatul Cetavlon, soluŃie concentrată 20% în flacoane de 120 ml.

Bromura de cetilpiridinium - Bromocet - Cetazolin - este un lichid brun roşcat, limpede, care la

agitare spumifică.

SoluŃia 1% se utilizează pentru asepsia mâinilor şi a pielii, a plăgilor şi a arsurilor. În tricofiŃia viŃeilor,

profilactic se fac pansaje pe tot corpul cu soluŃii 0,5% (unguent), iar curativ, leziunile se tamponează cu o soluŃie

5% de bromocet, după care focarele se ung cu bromocet 1%, 2-3 aplicaŃii la interval de 7 - 8 zile.

În comerŃ se găseşte sub forma de soluŃii hidroalcoolice 10% sau 20% de bromură de cetil piridiniu.

Clorura de cetilpiridinium - este o substanŃă antiseptică, dezinfectantă, cu caracteristici similare

celorlalŃi compuşi cuaternari de amoniu. În scop preoperator, pentru dezinfecŃia pielii şi a plăgilor, se utilizează

soluŃia apoasă 1%, sau alcoolică 6,2%. ConcentraŃiile 0,02% (1:5000) au efecte apreciabile pe Ńesuturile delicate

(mucoase).

În comerŃ există preparatul Intersept, o combinaŃie între acetatul de cetilpiridinium 0,25 % si acetatul de

dequaliniu 0,25%, în alcool etilic 50%. Se recomandă dezinfecŃia sub formă de aerosoli.

DetergenŃii neionici (Compuşii amfoterici - amfoliŃi)

AmfoliŃii sunt agenŃi de suprafaŃă, care au atât un grup anionic, cât şi unul cationic în structura lor.

Nefiind încărcaŃi electric, aceşti detergenŃi sintetici neionici acŃionează independent de prezenŃa diferiŃilor ioni,

a unui anumit pH. Aceşti detergenŃi sunt cei mai aproape de a realiza combinaŃia ideală de proprietăŃi a unui

dezinfectant pentru suprafeŃe neanimate. Ei au proprietăŃi de spălare, curăŃire, dezinfecŃie a suprafeŃelor,

echipamentelor şi clădirilor.