Alegerea acestei teme a pornit de la situatia in care, pe masura ce reforma in sanatate a avansat (cel putin asa sustin factorii de decizie), farmacistii au constatat ca sunt deseori constransi sa lase pe locul doi sau uneori sa uite de etica si deontologia profesionala.

Pentru a demonstra aceasta sustinere, este necesar sa amintesc doar cateva principii din Codul de Etica si Deontologie al Farmacistului:-art. 5: „Farmacistul exercita profesiunea sa in respectul vietii si al persoanei umane”;-art. 6: „Farmacistul are obligatia sa acorde asistenta farmaceutica oricand si oriunde nevoile ocrotirii sanatatii o impun”;-art. 12: „Farmacistul trebuie sa fie devotat, in egala masura, tuturor persoanelor interesate de serviciile sale farmaceutice”;-art. 23: „Farmacistul nu trebuie sa se lase supus

nici unor constrangeri financiare, contabile, tehnice sau morale, care ar putea aduce prejudicii independentei sale”;-art. 27: „Farmacistul are obligatia de a asista egal toti pacientii, fara discriminari, in ordinea solicitarii acestora, cu exceptia prescriptiilor medicale de urgenta”.Cum putem aplica aceste principii in momentul de fata? Cum putem astazi sa ne exercitam profesiunea in respectul fata de pacient si in folosul acestuia?

Nu putem vorbi despre drepturile pacientilor fara a tine cont de principiile din Codul de Etica si Deontologie al Farmacistului. In domeniul farmaceutic, drepturile pacientului pot fi deduse doar din Codul de Etica al Farmacistului.

Care sunt caile de urmat atunci cand aceste drepturi - multe, putine - nu sunt respectate? Inainte de orice, trebuie de la bun inceput inteles ca atat asiguratul, cat si asiguratorul pornesc la drum fiecare cu drepturile si obligatiile sale. Asiguratul are obligatia sa achite contributia si are dreptul sa primeasca asistenta medicala si farmaceutica in schimb, iar asiguratorul are obligatia sa rezolve problemele asiguratului si are dreptul sa decida sistemul de masurare si motivare a celor calificati, sa rezolve direct aceste probleme. Practica de pana acum demonstreaza ca suntem departe de atingerea acestor deziderate.In ultimii ani, am auzit, de nenumarate ori pe zi, cum ni se impun normele europene in diverse domenii. „Carta farmaciei europene” este o astfel de norma. Cerem autoritatilor sa ne impuna si aceasta norma europeana, pe care ne-o asumam si care are urmatoarele principii:• -farmacia este profesiunea artei de a vindeca;• -relatiile dintre farmacist si sistemele de sanatate se stabilesc pe baza principiilor liber consimtite, garantand independenta farmacistului si libera alegere de pacient a farmaciei;• -pacientul are ca drept fundamental posibilitatea de a-si alege singur farmacistul;• -proprietarul unei farmacii trebuie sa fie farmacist, pentru a evita ca interese straine de sanatatea publica sa intervina in eliberarea medicamentelor.Oprindu-ma numai la aceste principii, ma intreb cum pot fi ele puse in aplicare, in conditiile proastei intelegeri a liberei concurente in domeniul farmaceutic?

Cum putem vorbi de rolul determinant al eticii si deontologiei profesionale in conditiile in care, in prezent, se pune pro¬blema disparitiei farmaciei independente, al carei proprietar este farmacistul si care promoveaza modelul etic al farmaciei in detrimentul modelului mercantil?

Nu trebuie sa fii un mare specialist, ci doar sa arunci o privire asupra disciplinelor predate in cadrul Facultatilor de Farmacie, ca sa intelegi ca, spre disperarea unora, farmacistul ramane cel mai complet si calificat specialist in domeniul complex al medicamentului. Cu toate acestea, in sectorul farmaceutic din Romania s-a permis si s-a incurajat acapararea acestuia de neprofesionisti, pentru care principiile eticii si deontologiei nu exista. Singura etica a acestora este profitul cu orice pret, rezultat din afacerea numita „farmacie”. Datorita acestei politici, promovata de toate guvernele, farmacia din Romania a devenit tot mai mult o afacere comerciala si din ce in ce mai putin o institutie sanitara.

Este nevoie de o lege coerenta, care sa aiba ca obiect revenirea institutiei „farmacie” la lacasul in care profesionistii pot practica profesiunea „artei de a vindeca”, fara ca interese straine de sanatatea publica sa intervina in eliberarea medicamentelor si fara constrangeri de natura comerciala, pentru ca numai in acest fel pot fi respectate drepturile pacientilor.

Drama in care se zbate sistemul sanitar romanesc este agravata si de faptul ca nu este inteleasa suficient si nu este stimulata ideea ca partea de educare, prevenire si tratament ambulatoriu este mai ieftina si mai eficienta, pe termen mediu si lung, decat tratamentul spitalicesc, iar un tratament medicamentos corect, la timp si accesibil tuturor, este instrumentul cel mai la indemana pentru a rezolva majoritatea covarsitoare a cazurilor obisnuite, fara a putea epuiza insa toata cazuistica medicala.Au trecut 17 ani de la infiintarea primei farmacii particulare din Romania si nu avem inca o lege de infiintare, organizare si functionare a farmaciei. Farmaciile se infiinteaza haotic, patronii din afara profesiunii avand tot mai mult prioritate in acest sens.

Un rol extrem de important in adoptarea acestei politici l-a avut, din nefericire, institutia Consiliului Concurentei. De cate ori aceasta institutie a intervenit in sistemul farmaceutic sub pretextul liberei concurente, calitatea serviciilor farmaceutice a avut de suferit profund. Pana cand nu se va intelege ca in sectorul farmaceutic concurenta trebuie sa fie profesionala si nu comerciala, situatia va continua sa se degradeze.

Consiliul Concurentei a dispus, fara ca specialistii domeniului farmaceutic sa-i ceara, modificarea legislatiei farmaceutice prin diverse decizii, care a dus la degringolada totala in care se gaseste sistemul farmaceutic in momentul de fata. In schimb, cand i se cere sa intervina in eliminarea plafoanelor valorice ale farmaciilor, pentru ca acestea sa poata concura por¬nind de la conditii egale, aceasta institutie isi declina competenta.

Cum isi poate pastra independenta profesionala un farmacist angajat la un neprofesionist, care-i cere sa vanda, cu orice pret, cat mai multe medicamente, pentru a-i asigura acestuia profitul, fara a tine cont de etica sau deontologia profesionala a farmacistului?Cum putem vorbi de libera concurenta in sector, cand exista plafoane valorice pentru medicamentele compensate si gratuite, plafoane stabilite pe criterii subiective si cand pretul medicamentului este stabilit de Ministerul Sanatatii?

Cum pot concura, de pe pozitii egale, profesionistii cu neprofesionistii? Con¬cu¬ren¬ta poate exista intre profesionistii identici, intre cei buni si cei mai putin buni, iar aceasta trebuie sa fie profesionala. Stabilirea plafoanelor valorice la farmacii - situatie singulara in Europa, incalca grav legile concurentei libere, drepturile asiguratilor, precum si pe cele ale farmacistilor, care, in conditiile plafonarii sumelor alocate, nu-si pot exercita liber profesiunea, conform normelor de etica si deontologie pro¬fesionala, deoarece, la epuizarea plafoanelor, sunt nevoiti sa refuze eliberarea medicamentelor catre bolnavi. Cand sumele alocate nu sunt proportionale, cum putem vorbi de concurenta reala?Pe de alta parte, pentru a face fata normelor europene de organizare si functionare a farmaciilor, sunt nevoiti sa impulsioneze vanzarea medicamentelor care se elibereaza la liber, pentru a face fata cheltuielilor cerute de normele respective. Impulsionarea vanzarii medicamentelor cu orice pret nu este compatibila cu etica si deontologia profesionala.

Aceasta organizatie atrage atentia ca serviciile farmaceutice lasate la dispozitia pietei si a liberei concurente, inteleasa gresit in sectorul farmaceutic, au dus la concentrarea farmaciilor in centrele zonelor

urbane, in detrimentul total al zonelor marginase si mai ales al zonelor rurale. In majoritatea tarilor europene, exista un control riguros al infiintarii farmaciilor, care sunt numai in proprietatea farmacistilor. Comitetul din Parlamentul European care se ocupa de propunerea de directiva privind serviciile pe piata interna a votat excluderea serviciilor medicale si farmaceutice din directiva mai sus mentionata, acesta propunandu-si sa introduca masuri de liberalizare in sectorul serviciilor. S-a lasat la latitudinea fiecarei tari sa-si faca politica proprie a medicamentului si a sectorului farmaceutic, in functie de conditiile din tara respectiva. Nu intelegem de ce aceasta li¬bertate, lasata si Romaniei, de a-si organiza sectorul farmaceutic corespunzator cu situatia din tara este refuzata de conducerea sistemului sanitar, care, dimpotriva, a reusit sa impuna niste norme pe care nimeni din Europa nu le cere!

Constatam ca cetateanul simplu, pacientul real sau potential alearga dupa un loc de munca, dupa un trai decent, dupa un strop de liniste, dupa un medicament salvator, dupa nostalgiile trecutului, dupa sperantele viitorului, fiecare dupa posibilitati. Cati dintre acestia realizeaza ca, prin impunerea concurentei intelese gresit de cei care ar trebui sa le apere sanatatea, siguranta sanatatii si a vietii se pierde incet, dar sigur?

Si pentru ca in momentul de fata avem la conducerea tarii un guvern liberal, as vrea sa amintesc principiul dupa care s-a condus liberalul Horia Rusu: „Este moral sa afirmi cu voce tare ceea ce esti, este moral sa fii consecvent in afirmarea crezului propriu, este moral sa gandesti pe termen lung, este moral sa-ti afirmi propria identitate. Este moral sa ai curajul sa spui ca esti altfel decat altii, chiar daca acesti altii sunt deocamdata mai multi”.Cati dintre cei care au acelasi principiu in viata vor mai putea multa vreme sa se conduca dupa acesta?