Farmacodinamia general este acea ramur a farmacologiei care studiaz efectele medicamentelor i mecanismele de aciune ale acestora asupra organismelor vii, la diferite nivele

Farmacodinamia generala. Actiunea farmacodinamic.Farmacodinamia poate fi definita ca studiul interactiunii fundamentale sau moleculare, dintre medicament si constituentii organismului, care au ca urmare un raspuns = actiune, efect farmacodinamic. Cunoasterea precisa a actiunii farmacodinamice a medicamentelor este indispensabila pentru intrebuintarea rationala in terapeutica.

Initierea actiunii farmacologice are loc la nivel molecular prin interactiuni intre medicament si cellule, tesuturi sau alte constituente ale organismului.

Legarea medicamentului. Manifestari locale.Modul de actiune al medicamentelor

Medicamentele pot actiona specific( asupra receptorilor) sau nespecific asupra unor componente ale materiei vii prin interventia unor mecanisme diverse.

Receptorii medicamentelor

Receptorii( farmacoreceptorii) reprezinta componente moleculare ale sistemului biologic, capabile sa interactioneze specific cu molecule relative mici, formand cu acestea complexe care comanda anumite actiuni biologice.

Principalele trasaturi ale receptorilor sunt reprezentate de inglobarea/incrustarea lor in membrana celulara si de prezenta locurilor de legatura pentru transmitatorul endogen pe

partea extracelulara a receptorului membranar.

Structura lor chimica este putin cunoscuta, deoarece receptorii sunt greu de izolat si de identificat. Totusi o parte din aceste molecule au fost identificate, izolate, purificate si caracterizate chimic( majoritatea fiind proteine si alte macromolecule).

Multe medicamente folosesc drept receptori care sunt actionati fiziologic specific de compusi endogeni( mediatori chimici, hormoni):-acetilcolina( colinergic)

-adrenergic

-opioide

-serotonina

-dopamina

-adenosina

-histamina

-insulina

-glucagon

-steroizi

Receptorii pot fi localizati la nivelul membranei celulare, in organite citoplasmice( ribosomi, mitocondrii) sau in nucleul celulei tinta.

Legarea compusului endogen specific de un receptor duce la activarea receptorului si la transmisia unui semnal prin membrane sau interiorul celulei. Uneori pentru generarea semnalului este necesara legarea a 2 molecule de compus endogen per receptor; legarea este de obicei reversibila. Medicamentele care se fixeaz pe receptori i i acioneaz, provocnd efecte specifice sunt de tip agonist. Cele care se fixeaz de receptori, dar nu i acioneaz sunt de tip antagonist. Prin urmare, antagonitii blocheaz receptorii, fcndu-i indisponibili pentru fixarea agonitilor i deci indisponibili pentru exercitarea aciunii agonitilor. Alte medicamente care actioneaza fie ca agonisti, fie ca antagonisti, in functie de imprejurari sunt denumite agonisti partiali sau antagonistiPentru a primi semnalul receptorul trebuie sa aiba afinitate pentru medicament si selectivitate. Afinitatea receptorului pentru medicament este o determinanta a cantitatii de medicament necesara pentru producerea efectului acesteia. Selectivitatea receptorului pentru medicament determina cat de mare poate fi variatia in structura medicamentului, fara sa duca pierderea activitatii sale.

La randul sau medicamentul trebuie sa posede eficacitate si potenta. Eficacitatea medicamentului este determinate de capacitatea medicamentului de a modifica receptorul si prin aceasta de a active sistemul efector asociat lui. Potenta poate fi definite prin cantitatea de medicament necesara pentru a produce 50% din acest efect maxim;este masurata prin doza de medicament( ex mg) necesara producerii unui efect specific.

Eficacitatea este masurata in unitati ale raspunsului obtinut, de exemplu, scaderea presiunii sanguine in mmHg.Alte mecanisme de actiune a medicamentelor

O serie de medicamente nu actioneaza prin intermediul receptorilor, ele avand actiuni nespecifice de natura chimica sau fizico-chimica si anume:

-modifica presiunea osmotica( diureticele osmotice, purgativele osmotice)

-altereaza structura celulara sau impiedica nespecific functia unor enzime esentiale pentru viata celulara( dezinfectantele)

-formeaza coplexe cu unii cationi metalici

-neutralizeaza HCl gastric( antiacide gastrice)

Alte medicamente actioneaza prin influentarea activitatii diferitelor complexe enzimatice sau direct asupra acizilor nucleici.

Tipuri de actiune a medicamentelor

Orice medicament are o actiune principala, intense, pentru care se utilizeaza in terapeutica( actiunea hipnotica a fenobarbitalului) si o actiune secundara, care prezinta totusi interes terapeutic ( in cazul fenobarbitalului actiunea vasodilatatoare cerebrala).

Marea majoritate a medicamentelor detin o actiune reversibila, cu durata limita in timp, foarte putine avand actiune persistenta, ireversibila( derivatii organo-fosforici).

Uneori actiunea medicamentelor are un character selective sau specific, exercitandu-se asupra unei formatiuni morfo-functionale( tonicardiace, medicatia SNC).

Actiunea unui medicament se poate limita la ;ocul de aplicare( topice cutanate, anestezice locale) sau poate fi generala cand intereseaza intrgul organism( anestezicele generale).

Medicamentele mai pot prezenta urmatoarele actiuni: actiune profilactica( antimalarice), actiune etiotropa, prin care se inlatura cauzele care au produs imbolnavirea( antibiotice, antimicotice), actiune patogenica, care modifica mecanismul fiziopatologic declansator al bolii( tonicardiacele in insuficienta cardiaca), actiune simptomatica, care urmareste sistarea simptomelor bolilor( analgezice, antispastice, antitusive).

Un alt tip de actiune este cea substitutiva( insulina in diabetul zaharat, vitaminele in hipo- sau avitaminozele corespunzatoare).

Durata de actiune a medicamentelor poate fi prelungita prin cresterea posologiei, intarzierea absorbtiei( preparate retard injectabile, preparate orale cu invelisuri speciale), intarzierea metabolizarii( prin blocarea unor sisteme enzimatice) sau a eliminarii renale.

Factorii ce influenteaza actiunea medicamentelor

-poate fi influentata de 3 categorii de factori care tin de bolnav, de mediu si medicament

Factori legati de bolnav:

Acesti factori sunt reprezentati de varsta, starea de nutritie, factori genetici, starile patologice.

In ceea ce priveste varsta, sugarii si copiii, prezinta o serie de particularitati care duc la o sensibilizare crescuta fata de unele medicamente:

-imaturitatea sistemelor enzimatice

-permeabilitate crescuta a barierei hemato-encefalice( de unde sensibilitatea mai mare la medicamente cu actiune asupra SNC)

-filtrare glomerurala scazuta( cu cresterea T1/2)

Astfel copii sunt mai sensibili la morfina, codeine, aspirina, vitamina A, antihistaminice, in schimb tolereaza mai bine digitalicele, purgativele, preparatele de beladona.

La batrani medicamentele actioneaza diferit datorita caracteristicilor proprii organismului imbatranit:

-capacitate functionala hepatica scazuta cu diminuarea biotransformarii medicamentelor

-eliminare renala redusa prin diminuarea filtrarii glomerurale

-imbatranirea organelor cu diminuarea activitatii medicamentelor

-masa musculara redusa si hipoalbuminemie cu modificarea distributiei medicamentelor

Batranii tolereaza mai bine alcoolul, morfina, abuzul de laxative produce mai repede hipokalemie, barbituricele au actiune axcitanta asupra SNC.

Starea de nutritie:-de asemenea poate infuenta actiunea medicamentelor( ex in caz de denutritie, deshidratare)

Factori genetici pot determina variatiuni in raspunsul la medicamente deoarece echipamentul enzymatic poate prezenta o serie de anomalii cantitative( ex deficit de glucozo-6-fosfat dehidrogenaza) precum si diferenre calitative de la un individ la altul(acetilatori lenti sau rapizi)

Starile patologice-Desi medicamentele sunt destinate bolnavilor( sin u persoanelor sanatoase) chiar starile patologice pot modifica actiunea medicamentelor si anume:

-diminua actiunea( ex in icterul obstructive absenta bilei impiedica resorbtia vitaminei K sau in starea de soc incetinirea circulatiei periferice impiedica resorbtia morfinei injectate sc)

-exagereaza actiunea( ex afectiunile renale favorizeaza actiunea nefrotoxica a unor medicamente( fenacetina, sulfamide, dextran); de asemenea in insuficienta renala creste toxicitatea multor medicamente( streptomicina, digoxin); la fel ca si in afectiunile hepatice cand creste toxicitatea morfinei, cloramfenicolului

Factorii de mediu

Temperatura mediului ambient poate denature unii compusi medicamentosi

De asemenea umiditatea( accentueaza toxicitatea medicamentelor) si altitudinea( presiunea atmosferica scazuta reduce fenomenele de oxidare si favorizeaza toxicitatea prin diminuarea capacitatii organismului de a metaboliza medicamentele).

Factori ce tin de medicament:

Factorii determinati in actiunea farmacodinamica a medicamentelor sunt structura chimica si doza.

Structura chimica reflecta legaturile dintre atomii si gruparile de atomi din structura moleculei, dispozitia spatiala a acestor atomi. Un exemplu de relatie structura-activitate farmacodinamica il cobstituie alcaloizii opiului si anume cei cu structura fenantrecina( morfina) au actiune analgezica centrala pe cand cei cu structura izochinoleinica(papaverina) au actiune antispastica.

Orice modificare in structura unui medicament produce mari schimbari in actiunile sale( le mareste sau le aboleste) sau in selectivitatea sa( amplifica actiunea pe un organ dar diminua pe altul. Ilustrativ in acest sens este modificarea izoprenalinei pentru a deveni salbutamol. Izoprenalina produce bronhodilatatie si tahicardie, pe cand salbutamolul are actiune bronhodilatatoare puternica dar actiune redusa asupra frecventei cardiace.

Doza este cantitatea de medicament care produce un anumit raspuns din parte organismului. Se exprima in unitati de masura: gramul si submultiplii sai, mililitrul sau unitati biologice.

Doza

-se disting mai multe tipuri de doze:

-doza maxima pentru odata si doza maxima pentru 24 de ore reprezinta cea mai mare cantitate de medicament care poate fi administrate odata, respective in 24 ore in scop therapeutic fara sa produca manifestari toxice. Aceste doze sunt trecute in Farmacopee intr-un table special

-doza terapeutica este doza obisnuita, uzuala care valoric se situeaza inferior celor maxime si care asigura realizarea unui efect terapeutic satisfacator.

-doza de atac( de incarcare)-doza administrate la inceputul unui tratament pentru a obtine rapid o concentratie mai mare. Se utilizeaza in cazul tonicardiacelor, sulfamidelor bacteriostatice.

-doza de intretinere-doza administrate pentru mentinerea concentratiei eficiente, constante a medicamentului in organism.

Cinetica dozelor unice si repetate

Medicamentele pot fi administrate intr-o singura doza sau in doze repetate.

In cazul unui medicament injectat intravenos in doza unica se realizeaza concentratia maxima in toata masa sangelui in decurs de cateva secunde. Dupa aceea concentratia maxima scade la inceput rapid( datorita distributiei tisulare), apoi mai lent printr-un proces de epurare.

Timpul necesar pentru realizarea concentratiei eficace si a concentratiei maxime depinde de viteza de absorbtie. Valoarea concentratiei maxime se apropie de cea obtinuta prin injectarea iv-cand absorbtia se face rapid si este cu atat mai mica cu cat absorbtia este mai lenta.

Timpul de mentinere a concentratiei eficace este comparative lung, deoarece cantitatea eliminate este in parte inlocuita prin cea absorbita.

Majoritatea medicamentelor, pentru a produce efectul terapeutic dorit, trebuie sa fie administrate o perioada prelungita de timp. Ele se pot administra fie prin perfuzie iv continua, fie in doze multiple, dupa o schema de dozare prestabilita.

Perfuzia iv continua se efectueaza numai in conditii de spital sau in urgenta. Se utilizeaza atunci cand se urmareste instalarea rapida a actiunii medicamentului si mentinerea ei sub control o perioada mai mare de timp.

Administrarea medicamentului se face intotdeauna cu o viteza constanta. Concentratia sa plasmatica creste treptat pana cand se ajunge la concentratia de echilibru, cand viteza perfuziei este egala cu viteza totala de epurare.

Daca medicamentul este administrat oral, repetat, la intervale mai scurte decat timpul necesar pentru eliminarea sa completa el se va acumula in organism.

Relatia doza-raspuns:

O problema importanta in terapeutica o constituie stabilirea dozei de medicament care produce un raspuns farmacologic de o anumita magnitudine si de durata. In acest scop este necesara studierea relatiilor dintre concentratia( doza) de medicament si raspunsul farmacologic.

Relatia doza-efect poate imbraca 2 aspecte: raspuns gradat sau raspuns tot sau nimic.

Raspunsul gradat se caracterizeaza prin faptul ca pe masura ce creste doza creste si efectul; la o anumita doza efectul va atinge nivel maxim.

Raspunsul de tipul tot sau nimic la un medicament se refera la frecventa cu care o doza specifica a unui medicament produce un raspuns specific la o populatie. Cea mai mica cantitate din medicament care produce un raspuns de tipul tot sau nimic nu este aceeasi pentru toti membrii unei populatii.

Intercatiuni medicamentoase

-pot sa survina atunci cand sunt administrate simultan, la acelasi bolnav, mai multe medicamente( fie separate, fie in aceeasi forma farmaceutica); ele pot sa apara inaintea patrunderii medicamentelor in organism sau dupa patrundere

Incompatibilitati fizico-chimice

-constituie un caz particular de interactiuni, care pot sa survina in vitro, mai ales atunci cand se asociaza mai multe solutii injectabile in aceeasi seringa sau in acelasi flacon de perfuzie. Sunt reactii fizico-chimice care duc la formarea de compusi inactivi, sau toxici; modificarile rezultate pot fi immediate si vizibile( schimbarea culorii, precipitare) sau lente si invizibile( degradarea in mediu prea acid sau prea alcalin) ex:

-inactivarea rapida a penicilinei G si a meticilinei in mediu acid( solutie glucozata izotona care are PH=4-5)

-precipitarea amestecului de solutii acide( vitamina C, heparina) cu solutii alkaline( aminofilina, papaverina).

Parametrii actiunii farmacodinamice:Medicamentul (farmaconul), actionnd asupra unui sistem sau organ, nu va schimba caracterul functiilor acestuia, ci numai le va amplifica sau diminua.

Analiznd actiunea farmacodinamic, putem descrie mai multe aspecte:

- sensul actiunii farmacodinamice

- potenta

- eficacitatea

- selectivitatea

- latenta

- timpul efectului maxim

- durata

- locul

- mecanismul de actiune

1.!. Sensul actiunii defineste actiunile: stimulant si inhibitoare

a. Actiunea stimulant poate rezulta fie prin cresterea tonusului functional al unui organ, fie prin deprimarea unei functii antagoniste. De ex., cresterea ritmului contraciilor cardiace se poate realiza prin stimulare cu adrenalin (actiune simpatomimetic) sau inhibare cu atropin (actiune parasimpatomimetic).

b. Actiunea inhibitoare poate fi obtinut printr-un efect deprimant direct (deprimarea SNC prin anestezice), dar si printr-o stimulare excesiv (excitarea SNC prin cofein), care duce la epuizarearezervelor functionale.

2. Potenta reprezint capacitatea unei substante de a avea activitate biologic. Cu ct efectele biologice sunt mai intense, raportate la unitatea de greutate, cu att potenta este mai mare. Din punct de vedere terapeutic, potenta este cu att mai mare cu ct doza activ va fi mai mic.

3. Eficacitatea reprezint efectul maxim pe care-l poate produce un medicament. Poate fi definit si prin capacitatea unei substante de a produce un efect biologic.

4. Selectivitatea este proprietatea unei substante medicamentoase de a influenta un teritoriu ct mai limitat n organism (de ex., dopamina - substant inotrop pozitiv).

n general, nu exist substante medicamentoase cu un singur efect, majoritatea avnd un spectru de actiune. De exemplu, morfina are actiune analgezic, suprim febra si sedeaz.

5. Latenta Este timpul scurs de la administrarea unui medicament pn la aparitia efectului.

Aceasta depinde de calea de administrare, structura substantei, viteza de absorbtie, transport,difuziune, metabolizare (biotransformare) si eliminare. Ea variaz n functie de cile de administrare : IV

actiune antisecretoare

actiuni citoprotectoare

Utilizari terapeutice:

ulcer gastro-duodenal.CYTOTEC PARASIMPATICOLITICE

4.Inhibarea PS => secretia de HCl PIRENZEPINA

PROPANTELINA

- ANTACIDELE

Sunt baze slabe +HCl din stomac => saruri

=> HCl din stomac

durerea gastrica

sinteza de PGE2

Utilizari terapeutice:

ulcer duodenal

ulcer gastric

esofagita de reflux

gastrita hiperacida

Reprezentani:

a) Hidroxid de aluminiu i fosfat de aluminiu:

( ALUMINIUM HIDROXID - comp., gel

( MAALOX - comp., gel

b) Oxidul, carbonatul i trisilicatul de magneziu

( TRISILICALM - comp.( MILK OF MAGNEZIA - suspensiec) Carbonat de calciu, carbonat de Mg

( DICARBOCALM - comp.

( ALMAGEL - susp.

d) Trisilicat de Mg + Hidroxid de Al

( ALUMAG - susp.- CITOPROTECTOARE

(PANSAMENTE GASTRICE)

Realizeaza o protectie mecanica a mucoasei gastrice = previn ulcerarea + vindeca ulcerul

BISMUT COLOIDAL

SUCRALFAT ANTISPASTICE

Antispasticele se mpart n 2 grupe :

-antispastice parasimptolitice mpiedic influenele excitomotorii

vegetative.

-antispastice musculotrope acioneaz direct asupra musculaturii

netede.1. Anticolinergice(Parasimpatolitice)Aceste medicamente reduc tonusul i peristaltismul gastrointestinal, fiind util n

ulcer i n afeciunile spastice ale tractului gastrointestinal.

Atropina este un parasimpatolitic neselectiv, cu efect de 3-5 ore.

Se administreaz :

-injectabil subcutanat 0,5-1 mg sulfat de atropin

-oral 0,3-1 mg de 3-4 ori/zi. Se mai folosesc extractul de beladon i

tinctura de beladon.

Reacii adverse : n doze mari apar :

-uscciunea gurii

-tulburri de vedere

-dificultate n urinare (se contraindic n adenom de prostat).

-constipaie.

Butilscopolamina bromur -este un derivat cuaternar de amoniu al scopolaminei

se absoarbe puin. De aceea, se administreaz injectabil i.v.sau i .m.

Preparatul Scobutil compus asociaz butilscopolamin cu un analgezic

(Noramidopirin metansulfonat).

Oxifenoniuli Propantelina -sunt compui cuaternari de amoniu ce efecte mai

elective dect atropina.

2.Antispastice Musculotrope

Papaverina este un alcaloid izochinolonic din opiu, ce are proprieti

antispastice i vasodilatatoare prin aciune musculotrop. Are eficacitate

terapeutic redus.

Se administreaz oral , cte 100 mg de 3-5 ori /zi, sau injectabil subcutanat sau n perfuzie i.v. Injectarea i.v direct trebuie evitat datorit riscului de aritmii, bloc AV.

Mebeverina este antispastic de sintez. Se administreaz oral i este bine

suportat. - PROPULSIVE(Medicaia prokinetic)Cuprinde medicamente care stimuleaz motilitatea gastrointestinal, fiind utile n sindromul de hipomotilitate gastric, n esofagita de reflux i pentru examenul radiologic al tubului digestiv.

Acioneaz prin antagonism central i periferic fa de dopamin i/sau prin

mecanism colinergic periferic, la nivelul plexului mienteric.

Metoclopramida este un antagonistdopaminergic, care are i proprieti

stimulante colinergice. Grbete golirea stomacului i crete peristaltismul

intestinului subire.

Domperidona (Motilium)i Cisaprida sunt alte medicamente prokinetice.- ANTIFLATULENTE= Sunt medicamente capabile s uureze eliminarea gazelor din stomac i

intestin.

-Dimeticona (Ceolat)

sau Simeticona are proprieti antiflatulente datorit

modificrii tensiunii active a coninutului intestinal gazificat, cu consecine

antispumante.

-Crbunele medicinal este puin eficace pentru combaterea flatulenei.

-Carminativele favorizeaz eliminarea gazelor din tubul digestiv. Se folosesc preparate vegetale : anason, ment etc. Efectul apare datorit unei aciuni iritante slabe la nivelul mucoasei ce are drept consecin stimularea slab a motilitii i relaxarea sfincterelor. - PREPARATE UTILIZATE IN TERAPIA BILIARA

- COLAGOGE Stimuleaza secretia si eliminarea bilei din vezica biliara in duoden

Utilizari teapeutice:

dischinezii biliare

colecistite acute si cronice.

Reprezentanti:

ANGHIROL

CARBICOL

ROWACOL COLEBIL -COLERETICE sunt substane ce stimuleaz producerea de bil n ficat.

Acioneaz, probabil, osmotic. Ca substane coleretice se folosesc :

Acizii biliari naturali i acidul dehidrocolic (obinut prin semisintez).

Utilizai timp ndelungat poate determina scderea rezistenei la agresiune a mucoasei esofagiene i gastrice. De asemenea, exist riscul de fenomene toxice n domeniul hepatobiliar. Acizii biliari i srurile biliare pot da, uneori, diaree.

Acidul chenodezoxicolic este un acid biliar natural ce favorizeaz dizolvarea calculilor biliari de colesterol, prin solubilizarea acestuia. De asemenea, scade concentraia colesterolului n bil.PREPARATE UTILIZATE IN TERAPIA HEPATICA

a. Arginina( Arginina-Sorbitol) intervine in sinteza proteica si in diminuarea concentratiei de aminiac din sange.b.Acid aspartic( Aspatofort) intervine la fel ca arginina.c. Acid glutamic la fel fixeaza amoniacul.

a+b+c este indicat: Hepatita cronica, hiperamoniemie.

d.Metionina(Mecopar) are efect de stimulare a functiei antitoxice a ficatului in hepatita cronica.e. Silimarina(Lagosa) are efect de stabilizare a membranei hepatocitului in Hepatita cronica.

f. Plante: Liv 52, Hepatofalk cu indicatie in hepatita cronica.g. Fosfolipide(Essentiale Forte) refac membrana celulara hepatica in hepatita cronica. ANTIVOMITIVELE Previn sau opresc reflexul de voma prin:

- stimularea peristaltismului gastric de la cardia pilor

- contractarea sfincterului subesofagian

relaxarea sfincterului piloric

Utilizari terapeutice:

sindroamele de varsatura;

raul de miscare (masina, tren, vapor);

Reprezentanti:

METOCLOPRAMID

MOTILIUM

TORECAN

EMETIRAL

- ANTIDIAREICE

Sunt substane care acioneaz prin :

-reducerea peristaltismului (opioidele i anticolinergicele)

-cresc vscozitatea coninutului intestinal (substane absorbante i

protectoare):Opioidele = Reduc micrile peristaltice, producnd n schimb stimularea contraciilor segmentare i creterea tonusului sfincterelor. De asemenea, inhib reflexul anal de defecaie.Efectele sunt explicate prin :

-interferarea unor mecanisme colinergice i necolinergice (mediate de

endorfine, serotonine) la nivelul plexului mienteric ;

-reducerea secreiilor biliare i pancreatice.

n terapie se folosete tinctura de opiu. Indicaii : diareea acut, ileostomie, colostomie.

Reacii adverse : riscul apariiei dependenei.

Contraindicaii : colita ulceroas i ocluzia intestinal.

Alt opioid folosit este !!!!Codeina, avnd aceleai proprieti constipante ca i

morfina, dar riscul de dependen este mult mai mic.

Se administreaz 20-30 mg la 6 ore.

Alte medicamente cu efect opioid antidiareic sunt Difenoxilatul i Loperamida (Imodiu).

Acestea au aciune mai specific pe tubul digestiv i !!!!!!produc dependen.

Parasimpatoliticele

Atropina are aciune anticolinergic asupra tubului digestiv, inhibnd-i

motilitatea..

Butilscopolamina (Scobutil)i Propantelina au aciune mai electiv pentru tubul

digestiv.

Antidiareice cu aciune absorbant i protectoare

Caolinul este silicat de aluminiu . Se administreaz cte 5-15 g, pe

nemncate, n cazuri de diaree acut.

Crbunele medicinal activat se administreaz cte 2-8 g /zi n diarei acute,

flatulen. n doze mari este indicat n intoxicaiile cu medicamente.

Antiinflamatoare intestinale: corticoizi locali: budesonid in boala Crohn.

Sulfasalazina(salazopirin), Mesalazina in colita ulceroasa.

Microorganisme antidiareice:

Saccharomyces in preparatul Enterol se dau in profilaxia disbacteriemiilor postantibioterapie, diaree etc.Antiinfectioase intestinale:

Nistatina antibiotic activ pe candida,

Colistin bactericide pentru: Salmonella, Shigella etc. Nifuroxazid( Ercefuryl) in diarei bacteriene,

Furazolidon, Clorchinaldol( Saprosan) -. LAXATIVELE SI PURGATIVELE Laxative = determina aparitia scaunului, asemanator celui fiziologic

Purgative = elimina continutul intestinal prin scaune voluminoase, apoase; au efect asemanator unei clisme.

Utilizari terapeutice:

constipatie

pentru evitarea efortului de defecatie in hemoroizi, hernie;

inaintea interventiilor chirurgicale.Reprezentanti:

ULEI DE RICIN

LAXADIN

GALCORIN

RIXATIVE- PRODUSE DIGESTIVE PE BAZA DE ENZIME.Preparate ce conin enzime pancreatice :

tripsin, lipaz,amilaz: Triferment, Mezym.Indicaii : n tulburri dispeptice din cadrul insuficienei pancreatice

exocrine.

Medicatia antidiabetica1. Insuline: se foloseste current insulina biosintetica obtinuta din insulina de porc.

Se administreaza la pacienti cu diabet insulinodependent sau la pacienti non-insulinodependenti care nu mai raspund la terapia orala,

Calea de administrare: subcutan; i.v( pentru insulina rapida).

Insulinele sunt in functie de durata de actiune:

Insuline cu actiune rapida(Actrapid): actiunea dureaza 6-8 ore.

Insuline cu actiune intermediara( Humulin): actiunea dureaza 10 16 ore.

Insuline cu actiune prelungita( Lantus): actiunea dureaza 18-24 de ore.2. Hipoglicemiante orale:

Biguanide: Metformin(Siofor), Buformin se dau in Diabetul non-insulinodependent la obezi, nu dau hipoglicemie. Reactii adversa frecventa: diaree.

Sulfonamide: Glibenclamid(Maninil), Glipizid(Minidiab), Gliclazidum(Diaprel), Glipiridum(Amaryl). Toate se recomanda la diabetici noninsulinodependenti peste 40 de ani, neobezi. si dau hipoglicemie. Se pot combina cu Biguanide. COMBINATII 1+2: Glibomet( Metformin + Glibenclamid) etc.

Acarbosum( Glucobay): indicat in diabet noninsulinodependent asociat cu alte antidiabetice.

Tiazolidindione: Rosiglitazonum(Avandia): Diabet zaharat non-insulinodependent la cei ce nu tolereaza metforminul. Repaglinidum( Novonorm): la cei cu Diabet zaharat non-insulinodependent asociat cu metformin.

3. Plante: Fitodiab( extract din pulberi vegetale).

Medicatia obezitatii:

1. Produse antiobezitate cu actiune centrala = sunt substante asemanatoare cu amfetamina care diminua apetitul. Indicate in obezitate asociata cu astenie, hipotensiune:

Amfepramonum( Regenon). Sibutraminum( Reductil).

Reactii adverse: aritmii cardiace, hipertensiune, grata, constipatie, insomnie, ameteli, cefalee etc.

2. Produse antiobezitare cu actiune periferica:

- Orlistat( Xenical, Elly) = inhibitor a lipazelor digestive, si prin urmare grasimile sunt eliminate prin scaun( scaune galbene = steatoree).PAGE 1