Familia

2
atinescul educo-educare, desemnând acţiunea de a alimenta, a îngriji, a creşte – care se referea iniţial atât la copii, cât şi la plante şi animale. Termenul derivă şi din latinescul educo-educere care înseamnă a duce, a conduce, a scoate. Cozma şi Moise (1996, p. 47) definesc educaţia ca „fenomen social, specific uman, constând dintr-un sistem conştient, organizat şi planificat de influenţe de durată, exercitate de generaţia adultă asupra generaţiei tinere, în vederea realizării unui anumit tip de om, potrivit cerinţelor unei epoci şi societăţi concrete”. Aceiaşi autori relevă o suită de trăsături specifice educaţiei: ▪ Educaţia este o acţiune sau o activitate concretă, inspirată din teoria pedagogică, dar care nu se confundă cu aceasta. ▪ Este o activitate de influenţare în sensul creşterii, dezvoltării, care se referă doar la fiinţa umană, deoarece spre deosebire de forme ale influenţării animalelor, precum dresajul, educaţia necesită acceptare şi cooperare conştientă din partea educatului; dresajul se face prin constrângere şi în lipsa coparticipării conştiente. ▪ Constă într-un sistem de acţiuni elaborat şi realizat în mod conştient; pentru aceasta, acţiunile ocazionale sau izolate, care se exercită spontan asupra fiinţei umane nu reprezintă acte de educaţie, ci doar influenţe ale mediului. ▪ Reprezintă o acţiune de influenţare de lungă durată, datorită complexităţii psihice a fiinţei umane, datorită caracterului vast al culturii care trebuie transmisă prin educaţie şi, de asemenea, pe motivul ritmului înregistrării de noi descoperiri în diferitele arii ale culturii – noul trebuie asimilat, iar aceasta se realizează prin educaţie. ▪ Este o acţiune cu caracter social, deoarece prin educaţie omul este pregătit pentru viaţa socială, pentru activităţile social-utile. Acest lucru nu presupune nesocotirea trebuinţelor şi drepturilor individului. ▪ Este o acţiune de influenţare a unei tinere fiinţe de către una adultă; aceasta însă doar în principiu, deoarece este posibil ca cineva să se autoeduce, sau ca influenţa educativă să aibă loc între congeneri sau de la o persoană mai tânără către una mai în vârstă. De aici şi ideea inter-educaţiei, comentată şi susţinută pe larg de Debesse (1967), sau Kriekemans (1967), care concepte educaţia ca ajutor pe care o fiinţă îl acordă alteia, în efortul acesteia din urmă de a se apropia de esenţa fiinţei umane. Aderăm la concepţia lui Kriekemans, pentru care educaţia este mai ales acţiune a SIMONA BUTNARU

description

familia

Transcript of Familia

atinescul educo-educare, desemnnd aciunea de a alimenta, a ngriji, a crete care se referea iniial att la copii, ct i la plante i animale. Termenul deriv i din latinescul educo-educere care nseamn a duce, a conduce, a scoate. Cozma i Moise (1996, p. 47) definesc educaia ca fenomen social, specific uman, constnd dintr-un sistem contient, organizat i planificat de influene de durat, exercitate de generaia adult asupra generaiei tinere, n vederea realizrii unui anumit tip de om, potrivit cerinelor unei epoci i societi concrete. Aceiai autori relev o suit de trsturi specifice educaiei: Educaia este o aciune sau o activitate concret, inspirat din teoria pedagogic, dar care nu se confund cu aceasta. Este o activitate de influenare n sensul creterii, dezvoltrii, care se refer doar la fiina uman, deoarece spre deosebire de forme ale influenrii animalelor, precum dresajul, educaia necesit acceptare i cooperare contient din partea educatului; dresajul se face prin constrngere i n lipsa coparticiprii contiente. Const ntr-un sistem de aciuni elaborat i realizat n mod contient; pentru aceasta, aciunile ocazionale sau izolate, care se exercit spontan asupra fiinei umane nu reprezint acte de educaie, ci doar influene ale mediului. Reprezint o aciune de influenare de lung durat, datorit complexitii psihice a fiinei umane, datorit caracterului vast al culturii care trebuie transmis prin educaie i, de asemenea, pe motivul ritmului nregistrrii de noi descoperiri n diferitele arii ale culturii noul trebuie asimilat, iar aceasta se realizeaz prin educaie. Este o aciune cu caracter social, deoarece prin educaie omul este pregtit pentru viaa social, pentru activitile social-utile. Acest lucru nu presupune nesocotirea trebuinelor i drepturilor individului. Este o aciune de influenare a unei tinere fiine de ctre una adult; aceasta ns doar n principiu, deoarece este posibil ca cineva s se autoeduce, sau ca influena educativ s aib loc ntre congeneri sau de la o persoan mai tnr ctre una mai n vrst. De aici i ideea inter-educaiei, comentat i susinut pe larg de Debesse (1967), sau Kriekemans (1967), care concepte educaia ca ajutor pe care o fiin l acord alteia, n efortul acesteia din urm de a se apropia de esena fiinei umane. Aderm la concepia lui Kriekemans, pentru care educaia este mai ales aciune a SIMONA BUTNARU 6omului asupra propriei fiine, mpletit cu ajutorul din partea alteia. Aceast viziune subliniaz o dat n plus importana responsabilitii individului n raport cu propria sa formare. Este o aciune care nu poate fi conceput fr druire sau devotament fa de educat. Rceala, indiferena sau aversiunea nu pot fi favorabile modelrii unor personaliti sntoase. Spranger definete educaia nsi ca aciune izvort dintr-o iubire generoas fa de sufletul altuia. Constituie o aciune care nu este posibil dect n condiii