Cuprins

1. Noțiune și definiție........................................................................................................................2

2. Condiții ptreexistente....................................................................................................................2

3. Conținutul constitutiv....................................................................................................................3

4. Formele infracțiunii.......................................................................................................................4

5. Falsul privind identitatea in Noul Cod Penal.................................................................................4

6. Speța..............................................................................................................................................5

Bibliografie............................................................................................................................................7

1. Noțiune și definiție

De stabilirea identității persoanei depinde in mai multe situații, producerea unor consecinte juridice. De aceea, alterarea asevărului cu privire la identitate constituie o fapta periculoasă pentu societate, pe care legea penala, o incriminează. Astfel, potrivit art. 293 alin. 1 Cod penal constituie infracțiunea de fals privind identitatea „prezentarea sub o identitate falsă ori atribuirea unei asemenea identitați altei persoane pentru a induce sau menține in eroare un organ sau o instituție de stat sau o altă unitiate dintre cele care se referă art. 145 cp., in vederea producerii unei consecințe juridice, pentru sine sau pentru altul”. Stabilirea identitații unei persoane făcându-se, de regulă, pe baza unui înscris doveditor, legiuitorul, pentru a preveni săvârșirea faptei prevazută în art. 293 alin. 1 Cod penal, a incriminat sub aceeași denumire, în alin. 2 al textului „ incredințarea unui inscris care servește pentru dovedirea stării civile ori pentru legitimare sau identificare spre a fi flolosit pe nedrept”.

Fapta prevăzută in art. 293 alin. 2 Cod penal., luată în condiderare în esența sa, reprezintă un ajutor dat autorului infracțiunii prevăzute în art.293 alin 1 Cod penal, adică un act de complicitate la această infracțiune. Prin derogare de la principiile participației penale, acest act de complicitate, care are o incriminare distinctă, se pedepsește chiar dacă nu a început executarea infracțiunii la care se refera. Falsul privind identitatea este prevăzut, așadar, în două forme: o forma principală(art. 293 alin. 1 Cod penal) și una asimilată celei dintâi(art. 293 alin. 2 Cod penal)infracțiunea a fost inclusă în categoria infractiunilor de fals, în înscrisuri, deoarece alterarea adevărului cu privire la identitatea persoanelor se săvârșește, de regulă, cu ajutorul înscrisurilor care servesc la dovedirea stării civile, la legitimare sau identificare. 1

2. Condiții ptreexistente

A. Obictul infracțiunii

1. Obiectul juridic special. Falsul privind identitatea are ca obiect juridic special relațiile sociale privitoare la încrederea

publică în adevărul privind identitatea persoanelor, respectiv în concordanța dintre identitatea sub care se prezintă în fața unui funcționar public. În sensul art. 175 Cod penal, ori în fața unității în care acesta îsi desfăsoară activitatea și identitatea lor relală.

2. Obiectul material. În cazul acestei infracțiuni, obiectul material îl formează înscrisul fals (alin. 1) sau înscrisul

încredințat spre a fi flosit pe nedrept (alin.2) cum ar fi: cartea de identitate, pașaportul, carnetul de student, legitimația de salariat, tichetul sau ecusonul de acces într-o instituție sau orice alt mijloc de care s-a folosit făptuitorul pentru a se prezentat sub o identitate falsă.

B. Subiecții infracțiunii.

1. Subiectul activ.Autor, respectiv subiect activ nemijlocit poate fi orice persoană care îndeplinește condițiile

stabilite de lege, textul încriminator necerând vreo calitate specială. 2

Participația penală este posibilă sub toate formele sale. Astfel cănd faptuitorul atribuie o falsă identitate altei persoane, el va fi coautor, la acțiunea acesteia de a se prezenta sub o identitate falsă. În alte situații, coautoratul nu este posibil, deoarece fiecare persoană care se prezintă sub o falsă identitate, săvarșește infracțiunea in nume propriu.

1 O. Loghin pag. 4932 Vasile Dobrinoiu, Norel Neagu pag. 600

1

În cazul încredințarii unui înscris care servește pentru dovedirea stării civile ori pentru legitimimare sau identificare, spre a fi folosit fără drept, dacă persoana care l-a primit a făcut uz de el, prezentandu-se sub o identitate falsă, fiecare dintre cei doi făptuitori se face vinovat de o infracțiune autonomă prevazută în art. 293 (1) sau (2) Cod penal, dupa caz; autorul încredințării nu va fi considerat complice la infracțiunea de prezentare sub o identitate falsă, fapta sa fiind incriminată autonom, ca infracțiune de sine stătătoare. În cazul în care persoana nu a utilizat înscrisul încredințat, ea nu va fi trasă la răspundere penală; în schimb persoana care l-a încredințat va răspunde pentru infracțiunea prevazută în art. 293 alin. 2 Cod penal.

2. Subiectul pasiv. Principalul subiect pasiv este statul ca titular al valorii sociale -încrederea publică- pusă în

pericol prin savarsirea faptei incriminate.Subiectul pasiv secundar efectiv al infracțiunii de fals privind identitatea este persoana fizică

vătamată prin consecința juridică produsă de folosirea identității false. Câtă vreme nu s-a produs consecința juridică pe care făptuitorul a avut-o în vedere, cel vizat prin acea consecință rămâne un subiect pasiv eventual.

3. Conținutul constitutiv

A. Latura obictivă 1. Elementul material. În prima formă, care este forma sa tipică, infracțiunea presupune fie o acțiune de prezentare

fie o acțiune de prezentare sub o identitate falsă, fie o acțiune de atribuire a unei asemenea identități altei persoane. În prima modalitate, făptuitorul îșî atribuie o identitate care nu-i apartine, iar în a doua modalitate, aceasta afirmă, declară sau atestă că o alta persoană are o identitate diferită față de cea pe care o are în realitate. Nu interesează dacă prezentarea sub o identitate falsă sau atribuirea unei asemenea identități altei persoane oral, in scris sau cu ajutorul unor inscrisuri false sau folosirea fără drept care servesc pentru dovedirea starii civile, legitimare sau pentru identificare. Se cere însa ca oricare dintre aceste acțiuni să aiba loc în fața uneia dintre unitățile prevăzute in art. 145 Cod Penal. Totuși, insanța supremă a statuat că și fapta cetățeanului român, aflat în strainătate, de a se prezenta sub o identitate falsă autorităților unui stat străin, constituie infracțiunea de fals privind identitatea.

Pentru existența infracțiunii, sub oricare din aceste modalitați, nu interesează dacă autorul a uzurpat identitatea unei persoane reale sau s-a folosit de un nume imaginar.

În practica judiciară s-a stabilit că exista aceasta infracțiune dacă făptuitorul s-a folosit de un buletin de identitate al altei persoane pe care l-a sustras; or, daca inculpații s-au prezentat sub o identitate falsă paznicului de câmp al unei unități publice, care i-a surprins furând de pe terenul acelei unitați, spre a îndrepta cercetările într-o direcție gresită; sau dacă inculpatul s-a prezentat sub o identitate falsă organelor de urmărire penală.

De asemenea, s-a mai decis că folosirea unui pașaport fals, pe numele altei persoane, în fața autorităților, constuie infrăcțiunea de fals privind identitatea, iar nu si pe cea de uz de fals în concurs cu cea dintâi. Prezentarea sub o identitate falsă, prevazută în art. 293 Cod Penal, poate fi săvarșită și prin folosirea unor acte false de identitate, faptă absorbită în conținutul laturii obiective a infracțiunii de fals privind identitatea, ca o modalitate de inducere în eroare a organului de stat.

În forma prevăzută în art. 293. Alin 2 Cod Penal, care este o forma asimilată, infracțiunea presupune o acțiune de încredințare a unui înscris care servește pentru dovedirea stării civile sau pentru legitimare ori identificare, adică o acțiune de remitere a unui asemenea înscris altei persoane. Acțiunea de încredințare poate fi săvârșită direct sau indirect, adica printr-un intermediar.

2

În cazul acestei forme, adica ca acțiunea de încredințare a unui înscris să întregească latura obiectivă a infracțiunii, trebuie ca acel înscris să fie dintre acela care servesc pentru dovedirea stării civile(certificate de pe actele de strare civila) sau pentru legitimare (legitimație de serviciu) ori pentru identificare (buletin de identitate, cartea de identitate, pașaport etc.)

Încredințarea altor înscrisuri, chiar dacă s-ar referi la o anumită persoană (diplome, brevete, corespondența etc.) nu poate realiza cerința esențială arătată mai sus.

Urmarea imediată a acestor infracţiuni constă în crearea unei stări de pericol pentru valoarea socială ocrotită prin lege, adică pentru încrederea publică acordată anumitor valori, lucruri, semne, înscrisuri. Raportul de cauzalitate poate fi stabilit cu uşurinţă în cazul infracţiunilor de fals întrucât acestea fiind infracţiuni de pericol, urmarea imediată este rezultatul implicit al acţiunii, se naste din materialitatea faptei(ex re).

2. Latura subiectivăInfracțiunea de fals privind identitatea, în forma sa tipică, ca și în cea asimilată, se săvârșește

cu intenție directă. Pentru existentă sa tipică, legea cere, în afara intenției directe a faptuitorului, și urmărirea de către acesta a unui dublu scop, unul imediat și altul subsecvent, mai indepărtat. În primul rând, se cere ca făptuitorul să urmarească a induce în eroare un organ sau o instituție de stat sau o altă unitate dintre cele prevăzute în art. 145 Cod Penal. in al doilea rând, este necesar ca, prin întreaga sa activitate infracțională, să urmarească producerea unei consecințe juridice pentru sine sau pentru altul. Existența infracțiunii nu este însă subordonată realizării efective a acestor scopuri.

Latura subiectivă a infracțiunii în forma asimilată prevăzută în art. 293 alin. 2 Cod Penal include, de asemenea , un scop special: încredințarea înscrisurilor trebuie să se facă spre a fi folosit fără drept, adică a folosi la însusirea unei identități false. Nu interesează dacă înscrisul încredințat a fost sau nu folosit pe nedrept , această folosire constituind scopul, iar nu rezultatul acțiunii incriminate.

Pentru existența infracțiunii, în forma sa tipică, nu este necesar ca persoana, din cadrul autorității sau instituției publice, față de care autorul s-a prevalat de o identitate falsă ori a atribuit altuia o asemenea identitate, să fi fost indusă în eroare și deci să fi făcut o constatare, contrară realității, cu privire la identitatea celui in cauza.3

4. Formele infracțiunii

Tentativa, în cazul falsului privind identitatea este posibilă, dar legea nu sancționează. În forma sa tipică, infracțiunea se consumă in momentul prezentarii sub o identitate sa tipică, infracțiunea se consumă în momentul încredințării înscrisului care servește pentru dovedirea stării civile, pentru legitimare sau identificare. În acest moment se produce și starea de pericol pentru încrederea publică în adevărul cu privire la identitatea persoanelor.4

5. Falsul privind identitatea in Noul Cod Penal

Infracțiunea pe care o analizăm, este prevăzută în art. 327 Noul Cod Penal, și are următorul conținut legal:

Varianta tip (art. 327 alin. 1 Noul Cod Penal ) constă în prezentarea sub o identitate falsă ori atribuirea unei asemenea identități altei persoane, făcută unei persoane dintre cele prevăzute în art. 175 sau transmisă unei unități în care aceasta își desfășoară activitatea prin folorsirea frauduloasă a

3 G. Ivan pag. 5814 V. Dobtinoiu pag. 495

3

unui act ce serveste la identificare, legitimare ori la dovedirea starii civile sau a unui astfel de act falsificat, pentru a induce sau a menține în eroare un funcționar public, în vederea producerii unei consecințe juridice, pentru sine ori pentru altul.

Varianta agravamtă (art. 327 alin. 2 Noul Cod Penal) atunci când prezentarea s-a făcut prin intrebuințarea identității reale a unei persoane.

Varianta atenuantă (art. 327 alin. 3 Noul Cod Penal) presupune incredintarea unui act ce servește la identificare, legitimare ori la dovedirea stării civile spre a fi folosit fără drept.5

6. Speța

Tip speta Sentinţă penalăNumar speta 2308Data speta 16.05.2006Domeniu asociat Falsificări Continut speta Legea penala romana sanctioneaza prezentarea sub o identitate falsa savarsita

pe teritoriul Romaniei de orice persoana fizica, indiferent de cetatenia acesteia, in fata unei autoritati, institutii sau orice alta persoana de interes public apartinand statului roman, nefiind sanctionata fapta cetateanului roman comisa in prezenta unei autoritati apartinand altui stat.

Prin rechizitoriul nr. x/P/x.x.x al Parchetului de pe lângă Judecătoria Craiova, înregistrat pe rolul instanţei la 20.04.2005 a fost trimis în judecată în stare de libertate inculpatul P.D.M., acuzat sub aspectul săvârşirii infracţiunii prev. de art. 293 alin.1 Cod Penal. cu aplic. art. 37 lit. a Cod Penal.

În expozitivul rechizitoriului a fost reţinută următoarea situaţie de fapt: La data de 29.01.2004, cu avionul companiei “X” din direcţia Barcelona, autorităţile

spaniole au returnat în România, în baza acordului de readmisie, o persoană de sex bărbătesc, pentru care au înmânat autorităţilor române un titlu de călătorie cu nr. 52, eliberat de Poliţia Barcelona, la data de 29.01.2004, pe numele de V.T., nascut la 9.04.1977.

În P.P.F. Bucureşti-Băneasa, persoana în cauză, a declarat că în realitate se numeşte P.D.M. şi nu V.T. şi că este cetăţean român, născut la Craiova la data de 9.04.1978.

Cu ocazia cercetărilor efectuate de organele de poliţie a rezultat faptul că inculpatul P.D.M. a părăsit România prin P.T.F. Nădlac, cu paşaportul turistic, după care a tranzitat Ungaria, Austria, Italia, Germania şi Franţa, ajungând în Spania, unde s-a stabilit în oraşul Barcelona.

Cu ocazia unei razii efectuate de poliţia spaniolă, acesta a fost legitimat, ocazie cu care a declarat că se numeşte V.T.

Fiind audiat, inculpatul P.D.M. a recunoscut şi regretat fapta comisă. Pentru dovedirea acestei situaţii de fapt, au fost propuse prin rechizitoriu următoarele

mijloace de probă: proces verbal de constatare a infracţiunii, proces-verbal de identificare, titlu de călătorie, fişe de evidenţă, cerere de eliberare a paşaportului, fişa de cazier judiciar, declaraţiile inculpatului.

În faza de cercetare judecătorească a fost audiat inculpatul, care a recunoscut şi regretat săvârşirea faptei pentru care a fost trimis în judecată, declaraţia acestuia fiind consemnată şi ataşată la dosar.

La solicitarea instanţei, au fost ataşate în fotocopie s.p. nr. X/2005 a Judecătoriei Motru şi s.p. nr. Y/2002 a Judecătoriei Ineu.

5 A. Boroi pag. 481

4

Apărătorul inculpatului a depus la dosar copii ale d.p. nr. X/2005 a Curţii de Apel Craiova, d.p. nr. Y/2005 a Curţii de Apel Craiova, d.p. nr. Z/2005 a Tribunalului Dolj.

Analizând întregul material probator administrat atât în faza de urmărire penală cât şi în faza de cercetare judecătorească, instanţa constată că situaţia de fapt reţinută prin rechizitoriu este corectă, fiind dovedită cu ajutorul mijloacelor de probă administrate în cauză.

În drept însă, fapta inculpatului P.D.M., de a se prezenta sub o identitate falsă în faţa autorităţilor spaniole, nu întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prev. de art. 293 alin.1 din Codul penal, sub aspectul laturii obiective.

Potrivit art. 4 Cod Penal legea penală se aplică infracţiunilor comise în afara teritoriului ţării, dacă făptuitorul este cetăţean român sau dacă, neavând nici o cetăţenie, are domiciliul în ţară. Pentru a fi incidente aceste dispoziţii legale este necesar ca făptuitorul să fie cetăţean român sau apatrid cu domiciliul în România, fapta să fie comisă în afara teritoriului României şi să fie considerată infracţiune de legea statului nostru.

Conform art. 293 alin.1 Cod Penal constituie infracţiunea de fals privind identitatea, prezentarea sub o identitate falsă ori atribuirea unei asemenea identităţi altei persoane, pentru a induce sau menţine în eroare un organ sau o instituţie de stat dintre cele la care se referă art. 145 Cod Penal, în vederea producerii unei consecinţe juridice, pentru sine ori pentru altul.

Rezultă, aşadar, că elementul material al infracţiunii constă în prezentarea sub o identitate falsă în faţa uneia dintre persoanele juridice arătate în art. 145 Cod Penal şi anume o autoritate publică, o instituţie publică sau orice altă persoană juridică de interes public.

În aceste condiţii, legea penală sancţionează prezentarea sub o identitate falsă săvârşită pe teritoriul României de orice persoană fizică, indiferent de cetăţenia acesteia, în faţa unei autorităţi, instituţii sau orice altă persoană de interes public aparţinând statului român, nefiind sancţionată fapta cetăţeanului român comisă în prezenţa unei autorităţi aparţinând altui stat.

În speţa de faţă, instanţa reţine că inculpatul P.D.M. şi-a atribuit o identitate falsă în faţa unei autorităţi aparţinând statului spaniol, motiv pentru care fapta sa nu întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prev. de art. 293 alin.1 Cod Penal

Pentru aceste considerente, instanţa va dispune achitarea inculpatului P.D. M., în baza art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 lit. d Cod Penal p. sub aspectul săvârşirii infracţiunii prev. de art. 293 alin.1 Cod Penal cu aplic. art. 37 lit. a Cod Penal.

Institutie Judecătoria CRAIOVA

5

Bibliografie

Avram Filipaș, C. M. (2001). Instituții de drept penal. Bucuresi: Trei.

Boldea, R. (2008). Drept Penal, Partea Specială. Bucuresti: Hamangiu.

Boroi, A. (2011). Drept Penal, Partea Speciala: Conform Noului cod Penal . București: C.H. Beck.

Ivan, G. (2010, ediția a-2-a ). Drept penal partea specială. București: C.H. Beck.

Octavian Loghin, T. T. (1999). Drept Penal, Partea Speciala . Bucureșit ediția a-3-a: Casa de editura și presa Sanașa .

Vasile Dobtinoiu, N. N. (2011). Drept Penal, Partea Speciala: Teorie și practică judiciară; Conform Noului Cod Penal. Bucuresti: Universul juridic.

6