Universitatea Hyperion

Sociologie 2013

Factorul care determina cele mai rapide schimbari sociale

Cosmin Podariu

Anul III, Sociologie

Ce este schimbarea sociala?

Schimbarea sociala este produsul fortelor interne ale societatii, rezulta din natura umana

universala, este continua, normala si uniforma în spatiu si timp. Spencer, de pilda, considera ca

schimbarea progreseaza totdeauna de la forme mai simple la unele mai complexe.

Forta motrice în schimbarea sociala este schimbarea tehnologiei, care duce la schimbari

în productia economica, în organizarea sociala si în comportamentul social. Aceste schimbari nu

sunt rezultatul unor legi fundamentale ale schimbarii sociale, dar ele pot fi gasite în actiunile

concrete din contextul sociocultural al societatilor. De asemenea acesti sociologi au considerat

schimbarea "multiliniara", producându-se în sfere sociale diferite, în ritmuri si în directii diferite.

Oricare ar fi limitarile lor ca explicatii comprehensive ale schimbarii sociale, diferitele

teorii discutate mai sus ofera analize utile ale tipurilor concrete si ale circumstantelor producerii

schimbarii. Cele mai multe teorii folosesc o anumita forma de evolutie socio-culturala ca punct

de plecare, fie explicit, fie implicit. De asemenea, modelul de schimbare al lui Merton combina

elemente ale teoriei functionale si ale teoriei conflictului. Introducerea de catre el a elementelor

de tensiune în sistemul social si examinarea "functiilor conflictului social" demonstreaza ca

teoriile functionalista si cea a conflictului, referitoare la schimbarea sociala, pot fi unite într-o

anumita masura.

Pe scurt, teoriile evolutioniste si ciclice ofera cadrul general pentru întelegerea dinamicii

de baza a schimbarii sociale. Ele îl avertizeaza pe analist de importanta atât a presiunilor externe,

cât si a tensiunilor interne în producerea schimbarii sociale. Teoreticienii conflictului scot în

evidenta formele concrete ale stresului intern care sunt, deseori, implicate. Teoriile functionaliste

subliniaza ideea ca, drept reactie la schimbare societatile se acomodeaza la modalitati care

încearca sa le pastreze echilibrul, asa ca, în mod paradoxal, schimbarea si stabilitatea nu sunt,

totdeauna, reciproc exclusive. Aceste teorii despre schimbarea sociala sunt complementare, desi

o teorie cu desavârsire comprehensiva despre schimbarea sociala înca nu exista.

Schimbarea este un element constant în viata sociala. Toate societatile cunosc

schimbarea sociala - o modificare semnificativa în modelele culturii si în structura sociala, care

se reflecta în comportamentul social.

Factori care contribuie la schimbarea sociala

Mediul Fizic. Societatile si mediul sau fizic sunt strâns legate. De pilda, societatile situate lânga

mari întinderi de apa (de exemplu, Marea Britanie) devin natiuni navigatoare, pe când cele

înconjurate de pamânt, nu. Asezarile urbane au aparut initial la rascruci geografice: râuri,

trecatori montane, oceane si mari.

Procesele culturale. Inovatia. Cultura rareori este statica; atât aspectele sale materiale, cât si cele

nemateriale se schimba. Automobilul si avionul, ca sa nu pomenim de instalatiile sanitare,

moderne au schimbat natura vietii sociale. În mod similar, normele de "politete" (curtoazia si

manierele) sunt cu totul diferite fata de cum erau în evul mediu. Exista mai multe procese

culturale prin care aceste schimbari se produc: descoperirea, inventia si difuziunea.

Structura sociala. Uneori sursa schimbarii se afla în structura sociala. Marx a insistat ca relatiile

structurale între clasele sociale vor duce inevitabil la schimbare sociala. Aceasta sursa de

schimbare de asemenea provine din alte feluri de inegalitati. Deosebirile între grupurile rasiale,

etnice si religioase sunt, de asemenea, agenti potentiali ai schimbarii sociale, asa cum sunt

deosebirile între genuri.

Populatia. Exista probabilitatea ca schimbarile în cadrul populatiei sa produca schimbare sociala.

Populatiile care cresc rapid solicita resursele societatii si necesita unele adoptari la practicile

existente. Ele de asemenea impun schimbari în modelele vietii sociale. Explozia demografica ce

a început în anii patruzeci a dus la extinderea facilitatilor educationale. Cresterea prea lenta a

populatiei, pe de alta parte, poate ameninta viabilitatea pe termen lung a unei societati; pot fi prea

multi muncitori care sa produca resursele necesare.

Schimbarile dramatice în cadrul populatiei de asemenea duc la schimbare sociala (abandonarea

unor zone economice, suprapopularea altora, amestecul unor norme culturale s.a.).

Stiinta si tehnologia. Cunostintele stiintifice duc la progrese tehnologice care au ca rezultat

schimbarea sociala. Dezvoltarea automobilului a revolutionat relatiile sociale. Oamenii au

devenit mai mobili; erau mai putin legati de cartierele imediate si de comunitate. Acum puteau

locui si munci în zone diferite. Automobilul a transformat relatiile dintre barbati si femei si a

influentat practicile întâlnirilor.

Tehnologia medicala si progresele din sanatatea publica au schimbat, semnificativ, speranta de

viata a oamenilor în majoritatea societatilor. Masinile si schimbarea surselor de energie au

transformat societatile preindustriale.

Actiunea umana. Multi istorici subscriu la ceea ce a fost numita "teoria marilor oameni ai

istoriei", care sustin ca actiunile indivizilor importanti creeaza istorie. Ei prezinta oameni ca Iisus

Christos, Iulius Caesar, Karl Marx, Adolf Hitler, printre altii, ca indivizi unici ale caror actiuni au

schimbat istoria. Daca acesti barbati nu s-ar fi nascut, afirma aceasta teorie, lumea ar fi cu totul

alta.

Miscarile sociale. Organizarea indivizilor în miscari sociale este motivata de nevoia schimbarii

în mediul social. Aceste miscari urmaresc instaurarea unei noi ordini sociale. Trebuie facuta

diferenta între miscarile sociale si grupurile de presiune, care actioneaza, în cadrul legal, pentru

realizarea unor scopuri, fara sa impuna schimbarea ordinii sociale. Miscarile sociale prin

actiunea lor creeaza noi valori, impun noi forme sociale, noi institutii. Miscarile revolutionare si

produc cea mai rapida si profunda schimbare sociala. Am amintit de revolutia industriala, de

revolutia stiintifica, procese ce au avut loc în secolele XVIII si XIX. Revolutiile determina

modificari în toate componentele sociale si instaureaza o noua ordine sociala cautând sa distruga

toate structurile vechi. Revolutiile se produc în acele contexte sociale care nu reusesc sa

gestioneze crizele si sa organizeze grupurile în directia unor scopuri comune de mentinere a

ordinii si stabilitatii sociale prin acceptarea de modificari. De fapt, situatia revolutionara se

manifesta în momentele în care predomina inertia, stagnarea fata de schimbare.

Bibliografie:

1.      Calvert, Peter, Revolutie si contrarevolutie, Editura DU Style, Bucuresti, 1998.

2.      Dahrendorf, Ralf, Conflictul social modern: eseu despre politica libertatii, Editura Humanitas, Bucuresti, 1996.

3.      Sandu, Dumitru, Sociologia tranzitiei. Valori si tipuri sociale în România, Editura Staff, Bucuresti, 1996.

4.      Vander Zanden, James W., The Social Experience. An Introduction to Sociology, Randon House, New York, 1988.

5. Wikipedia