Factorii cresterii economice si potentialul fiscal. Politica fiscala

Creşterea economică este determinată de factori cum sunt:

-direcţi

Creşterea populaţiei active

“Investiţiile” în capitalul uman

Creşterea volumului capitalului utilizat

Schimbările tehnologice

-indirecţi

Instituţiile (instituţiile financiare, administraţiile private etc.)

Guvernul

Creşterea economică pe termen lung are două surse importante:

creşterea cantitativă a factorilor de producţie utilizaţi (a numărul de persoane, a cantităţii

de capital fix sau circulant utilizat); aceasta poartă şi denumirea de creştere economică

extensivă;

creşterea calitativă a factorilor, adică creşterea eficienţei utilizării factorilor de producţiei

(a productivităţii acestora); rezultatul este creşterea economică intensivă.

Descrierea creşterii economice se realizează cu ajutorul funcţiei de producţie:

PIB = f (munca, capital, progres tehnic)

Aşadar, creşterea economică derivă din cantitatea şi calitatea factorului muncă existent

într-o ţară. Cantitatea factorului muncă poate determina o creştere economică

sănătoasă numai în condiţiile în care se înregistrează şi o creştere a stocului de capital.

Altfel, creşterea cantităţii de muncă utilizată în condiţiile în care stocul de capital rămâne

constant determină utilizarea factorilor de producţie cu o eficienţă din ce în ce mai mică

ceea ce determină o scădere a producţiei pe locuitor (datorită randamentelor

descrescătoare).

Calitatea factorului uman de referă atât la calificare, grad de cultură, dar şi la starea de

sănătate a populaţiei, la longevitatea acesteia.

Potrivit experților, economia neobservată, ca în oricare altă economie modernă, face

parte din economia R. Moldova și se referă la faptul că agentul economic, deși produce

legal anumite bunuri sau oferă legal anumite servicii, se eschivează de la plata taxelor

și impozitelor fiscale prin a ascunde anumite venituri sau prin a activa neformal pe

anumite segmente. 

În același timp, economia neobservată reprezintă și producția gospodăriilor pentru

consum propriu, care de multe ori reprezintă un potențial de furnizare a veniturilor

fiscale, însă nu este evaluată de instituțiile responsabile. Totuși, există și economia

ascunsă, care face parte din economia neobservată și se referă la activitatea ilegală,

cum ar fi comerțul cu droguri sau prostituția, dar și activități legale care ulterior devin

ilicite, deoarece sunt realizate de persoane neînregistrate oficial ca agent economic.

Munca la negru sau remunerarea în plic reprezintă o componentă importantă a

evaziunii fiscale, valoarea acestor venituri ratate la Bugetul de Stat fiind estimată la

6,5% din PIB.

Studiul mai arată că bugetul de stat, din cauza faptului că potențialul fiscal al economiei

neobservate nu este evaluat de instituțiile responsabile, este sărăcit cu 9 miliarde de lei

sau circa 9% din PIB-ul R.Moldova. Experții mai spun că ponderea economiei

neobservate în PIB a crescut în ultimii ani, de la 20% cât era în 2007 la 27% în 2013,

când a fost înregistrată și o scădere de 0,5% a acestei ponderi față de 2012. 

Analiza arată că în ultimii ani a scăzut și rentabilitatea colectării de TVA, în schimb fiind

observată o creștere a acțiunilor de evaziune fiscală. Experții susțin că, totuși,

moralitatea fiscală sau convingerea cetățeanului că taxele și impozitele plătite contribuie

la dezvoltarea socială este în continuă creștere în ultimii opt ani. Din cauza unor

penalități care sunt mult mai mici decât impozitele neplătite, iar sancționarea se

realizează rareori, cetățenii au toate motivele raționale să își ascundă veniturile.

Experții recomandă ca Inspectoratul Fiscal să efectueze estimări privind valoarea

economiei neobservate și să le facă publice, iar Codul Fiscal ar trebui modificat pentru a

avea posibilitatea de a monitoriza aceste fenomene. „Este imperativ ca organele de

drept să fie implicate în procesul de diminuare a discrepanței fiscale, din momentul în

care aproape toate materialele transmise de organele fiscale de către organele de drept

nu au produs nicicun efect. În acest context, credem că Inspectoratului Fiscal Principal

de Stat ar trebui să i se ofere atribuții de investigare penală a infracțiunilor fiscale. În

plus, mecanismul de colaborare ar trebui să funcționeze la nivelul Băncii Naționale a

Moldovei, Ministerului Economiei și Centrului Național Anticorupție”, susțin

reprezentanții Centrului „Expert-Grup”.

Totodată, moralitatea fiscală poate fi impulsionată prin reformele fundamentale, cum ar

fi combaterea corupției, reformarea justiției, a instituțiilor publice și a sistemului de

pensii. Experții susțin că soluțiile privind combaterea muncii la negru ar fi dezvoltarea

infrastructurii privind acceptarea cardurilor bancare, achitarea salariului prin transfer

bancar, echilibrul contribuțiilor de asigurări sociale prin divizarea egală a acestor

cheltuieli între angajat și angajator și majoarea imediată a amenzilor pentru cei care

angajează informal.

Politica fiscala

Politica se defineste ca o activitate in domeniul conducerii sau o conceptie cu privire la

activitatea de conducere. Cand este vorba de domeniul financiar, politica vizeaza

subdomenii economice, precum cel bugetar, al creditului, al asigurarilor sociale, al

asigurarilor de bunuri, persoane si raspundere civila.

Politica fiscala este parte a politicii financiare, alaturi de politicile de alocare si politicile

de finantare a deficitului bugetar, fiind in fond o politica bugetara.

Baza politicii fiscale este utilizarea impozitelor si taxelor ca parghii si instrumente

financiare de interventie a autoritatilor publice in economic si societate si de orientare a

comportamentului contribuabililor, consumatori sau investitori.

Impozitele reprezinta principala sursa de atragere a veniturilor la bugetul statului si

totodata cea mai eficace cale de interventie, atat la nivelul sectorului public, cat si la

nivelul sectorului privat. Sub amprenta teoriilor keynesiene, prelevarile fiscale si-au

extins rolul lor mai ales dupa deceniile al III-lea si al IV-lea ale secolului nostru,

reprezentand de fapt ceea ce reprezinta „interventionismul pe seama impozitelor'.

Rolul economic al statului se oglindeste mai ales prin politicile sale interventioniste,

politici proprii finantelor moderne. Statul intervine in economie si societate pentru a

modifica unele variabile ale echilibrului economic, in raport cu economia de piata.

Interventionismul statal in economie se realizeaza printr-o serie de practici, metode,

care au la baza anumite categorii valorice, printre care un loc important il ocupa

impozitul.

Comportamentul contribuabilului, ca investitor dar si consumator, poate fi influentat prin

impozite, care functioneaza astfel, ca parghii financiare de orientare si influentare.

Interventia statului nu se limiteaza la instrumentele fiscale, aceasta se bazeaza si pe

alte categorii valorice bugetare cum sunt alocatiile bugetare, subventiile, sau se

bazeaza si pe instrumentele creditului si asigurarilor si alte mijloace de interventie.

In acest context, impozitele sunt cotate ca fiind cele mai eficiente parghii financiare, cu

efecte stimulatorii dar si corective, care declanseaza interese atat de partea

contribuabililor cat si de partea statului. Keynes spunea ca statul trebuie sa intervina si

are interesul sa intervina, cat si posibilitatea sa o faca, in calitatea sa de persoana

suverana de drept public.

„Daca statul inseamna puterea si daca cei care detin puterea doresc sa o pastreze,

atunci ei sunt interesati sa existe in tara un climat politic cat mai linistit. Stabilitatea

politica este insa o rezultanta a pacii sociale, iar aceasta exista atata vreme cat

economia este prospera, consumatorii realizeaza venituri indestulatoare, iar afacerile

intreprinzatorilor sunt profitabile. Daca insa economia este in suferinta, societatea este

zguduita de convulsii. Oamenii cer socoteala guvernantilor pentru situatia lor precara,

iar instabilitatea politica devine un fapt real. Pentru a evita acest lucru, statui trebuie sa

se ingrijeasca de bunul mers al economiei.

Impozitele ofera posibilitati nebanuite de interventie, atat in economia reala, cat si pe

piata financiara, prin sistemul de avantaje fiscale, cat si prin constrangerile impuse prin

legile fiscale. Scutirile la plata impozitelor, amanarile la plata, reducerile, creditul fiscal,

sunt elemente de distorsionare a economiei libere. Cand o parte castiga, cineva trebuie

sa piarda, si aceste avantaje fiscale in speta, se vor regasi ca efecte de levier, de

parghie in randamentul impunerii. in comportamentul contribuabililor care se vor obisnui

sa caute interpretari favorabile la legea fiscala.

Obiectivele politicii fiscale, si anume acelea de revigorare a economiei si de asigurare a

unui nivel minim de venituri pentru toti membrii societatii, au o conotatie sociala. Cei

care beneficiaza de scutiri si alte avantaje sunt fericiti, dar cineva le va suporta pe

acestea. Mecanismul de reglare a nivelului veniturilor in societate pe seama impozitelor,

se contrapune echilibrului pe care il stabileste piata libera.

Se pare ca cea mai eficienta masura interventionista pe cale fiscala este reducerea

ratei presiunii fiscale si nu acordarea de avantaje in mod selectiv.

Daca sistemul fiscal este cuprins de practica exonerarilor fiscale acestea degradeaza

sistemul fiscal, creand perturbatii in activitatea financiara. Schimbarea regulilor unui

impozit, antreneaza modificari importante asupra masei impozabile si asupra platitorilor

de impozite. Pentru a reusi o reforma fiscala, e indispensabil sa se reduca sarcina

globala a impozitelor, cu efectele de rigoare, generate asupra alocarilor de resurse.

A uza prea mult de prevederi legale in materie fiscala, de rectificari legislative inseamna

a practica masuri administrative autoritare mai excesive. Dreptul trebuie sa fie doar

mijlocul de asezare a impozitului si nu inspiratorul sau. Prea multe prevederi legislative

cu privire la impozite, presupun existenta unui control fiscal supradimensionat.

 

Politica bugetar-fiscală pentru anul 2014

La elaborarea proiectului de buget s-a ţinut cont de obiectivele politicii bugetar-

fiscale pe anul 2014, care sunt înglobate în proiectul Legii pentru modificarea şi

completarea unor acte legislative, principalele amendamente de ordin fiscal fiind:

-Măsurile de politică fiscală pentru anul 2014

majorarea tranşelor de venit impozabile, precum şi a scutirii anuale personale,

scutirii anuale personale majore şi scutirii anuale pentru persoanele întreţinute,

prin ajustarea acestora la rata inflaţiei prognozată pentru anul 2014 - costul

acestei măsuri va constitui -84,4 mil. lei;

introducerea scutirii de TVA la importul şi/sau livrarea tractoarelor agricole și a

tehnicii agricole (poziţiile tarifare: 8701 90, 8424 81 910, 8432, 8433 20, 8433

30, 8433 51 000, 8433 52 000, 8433 53, 8433 59) pe teritoriul Republicii

Moldova;

reintroducerea scutirii de TVA și taxei vamale pentru activele materiale pe

termen lung introduse în capitalul social şi utilizate nemijlocit la fabricarea

produselor, prestarea serviciilor și/sau executarea lucrărilor, fără drept de

înstrăinare pe parcursul a 36 perioade fiscale (3 ani calendaristici);

prelungirea termenului de plată a TVA şi a taxei vamale în limita de 180 zile din

momentul importului materiei prime, materialelor, accesoriilor, ambalajului

primar şi articolelor de completare utilizate la fabricarea în exclusivitate a

mărfurilor destinate exportului;

restabilirea mecanismului de aplicare a TVA pentru producţia agricolă primară

prin aplicarea cotei reduse a TVA de 8%, fără dreptul la restituire;

indexarea cotelor accizelor pentru combustibili (benzina, motorina și derivații

acestora, păcura, gazele lichefiate), la mărimea creşterii anuale a produsului

intern brut nominal prognozat pentru anul respectiv faţă de anul precedent

(+168,2 mil. lei);

ajustarea graduală a cotelor accizelor pentru țigarete cu și fără filtru la nivelul

ţărilor din regiune, cît și la practica europeană (+156 mil. lei);

anularea scutirii de TVA pentru serviciile acordate de administratorii proceselor

de insolvabilitate, de restructurare judiciară, de faliment şi de lichidare, precum

şi pentru proprietatea întreprinderilor declarate în proces de restructurare

judiciară, de faliment şi de lichidare;

anularea accizelor pentru alcoolii aciclici, ciclici şi derivaţii lor, care sînt utilizaţi

în industria non – alimentară (-3,1 mil. lei);

-Măsurile de politică vamală pentru anul 2014 sunt:

anularea taxei pentru efectuarea controlului electronic al mărfurilor

(încărcăturilor) plasate în regim vamal de tranzit şi transportate cu mijloace de

transport auto, cu excepţia celor transportate sub acoperirea Carnetului TIR;

majorarea limitei neimpozabile, de la 200 la 300 euro, a valorii în vamă a

mărfurilor introduse pe teritoriul Republicii Moldova de către cetățeni, fără

achitarea TVA, accize şi taxa vamală.

modificarea bazei de calcul a drepturilor de import în cazul punerii în liberă

circulaţie a unui obiect al leasingului la expirarea contractului de leasing (+ 3,7

mil.lei);

reglementarea conceptelor de ,,Agent Economic Autorizat” (AEO), ,,Proceduri

Simplificate” (PS) și a culoarelor de control vamal;

introducerea dreptului de a importa pentru agricultură tractoare uzate (poziţia

tarifară 8701 90 500) cu termenul de pînă la 20 de ani (în prezent – 12 ani)

Obiectivul de bază al managementului datoriei de stat va consta în asigurarea finanţării

deficitului bugetului de stat cu minimum de cheltuieli pe termen mediu şi lung şi la nivel optim de

risc.

În scopul atingerii obiectivului de bază, vor fi prioritare următoarele obiective specifice de

gestionare a datoriei de stat în anul 2014:

limitarea extinderii garanţiilor de stat la cazurile care promovează proiectele

investiţionale prioritare, cu condiţia că toate cerinţele legii sunt realizate.

dezvoltarea pieţei interne a valorilor mobiliare de stat.

Pentru anul 2014, politica în domeniul cheltuielilor publice se axează pe următoarele:

asigurarea calității planificării bugetare prin îmbunătățirea procedurilor de analiză a

impactului politicilor publice și corelarea programelor de cheltuieli cu prioritățile din

documentele strategice;

îmbunătățirea eficienței și eficacității serviciilor publice prin implementarea integrală a

bugetării pe performanță, monitorizarea și raportarea rezultatelor;

sporirea eficacității și eficienței programelor recurente de cheltuieli prin gestionarea mai

bună a resurselor, continuarea reformelor în sectoare și analiza progresului în raport cu

obiectivele stabilite;

stabilirea unui control strict asupra nivelului angajărilor în sectorul bugetar pentru a evita

angajamente viitoare fără acoperirea cu resurse;

implementarea unor procese de planificare și management al investițiilor publice în

vederea ameliorării eficienței cheltuielilor capitale publice.