Factori perturbatori și erori în evaluarea școlară. Modalități de corectare

- o problemă ce constituie obiectul a numeroase investigații psihopedagogice privește variabilitatea intra și interindividuala a aprecierii rezultatelor școlare, evidențierea factorilor perturbatori și a erorilor comise în actul evaluării.

- Landsheere preciza că în problema evaluării toți se încred în onestitatea lor, dar acesta, deși constituie o condiție necesară, nu este și suficientă.

- Monteil, recunoscând că practica examenelor sădit în noi teama, indoiala se întreabă: „Cine n-a implorat vreodată cerul, în secret, să trimită un examinator bun?”

- H. Pieron scrie că pentru a prezice nota unui candidat la un examen este mai util să-l cunoști pe examinator decât pe candidat.

- Printre cele mai frecvente situații ce generează variabilitatea aprecierilor sunt cele referitoare la acțiunea profesorului examinator :

• „Efectul halo” constând în supraaprecierea rezultatelor unori elevi sub influența impresiei generale bune despre aceștia. În jurul elevului cu reputație bună apare acest fenomen psihologic de “halo” datorită căruia îi sunt trecute cu vederea unele greșeli.

• „Efectul de anticipație” sau „Pygmalion” exprimă faptul că aprecierea rezultatelor unor elevi este puternic influențată de părerea nefavorabilă pe care educatorul și-a format-o despre inteligența, capacitățile acestora.

• „Efectul de contrast”/„de ordine” constă în accentuarea diferențelor dintre performanțele unor elevi. De exemplu un răspuns oral sau o lucrare sunt supraapreciate dacă cele dinainte au fost mai slabe și invers; produsul elevului poate primii o notă mediocră dacă urmează imediat după un candidat cu răspunsuri foarte bune.

Corectarea și eliminarea acestor erori O metodologie de evaluare adaptată complexității

procesului de învățământ:• creșterea ponderii evaluării formative;• corelarea evaluării formative cu cea sumativă;• asigurarea anonimatului probelor scrise;• introducerea unor bareme de notare;• utilizarea probelor standardizate și testelor docimologice;• prelucrarea statistico-matematică a rezultatelor,

reprezentarea grafică și interpretarea lor adecvată, decelarea cauzelor;

• dezvoltarea la elevi a capacității de autoevaluare, prezentarea criteriilor și a grilelor de corectare;

• verificarea ritmică a elevilor și informarea operativă asupra lacunelor sau progreselor înregistrate.

• Eroarea logică exprimă acțiunea de substituire a obiectivelor relevante și a parametrilor importanți a evaluării prin obiective secundare: forma și acuratețea paginii, sistematica expunerii, gradul de conștiinciozitate și perseverența elevului ș.a. . „Abaterea se justifică uneori dar ea nu trebuie să de devină regulă” aprecizează C. Cucoș (1998,p.185)

• Ecuația personală a examinatorului exprimă faptul că unii profesori sunt mai generoși, utilizând notele mari, alții sunt mai exigenti. Unii folosesc nota pentru încurajarea elevilor, motivarea lor pentru învățare, alții pentru a-I constrânge de a depune eforturi suplimentare. Deasemenea, unii aprecizează originalitatea, imaginația, creativitatea, alții dinpotrivă-reproducerea, rutina, recunoașterea exacta.

• Alte erori sunt generate de specificul disciplinei de învățământ la care se realizează evaluarea, prin implicarea factorilor de personalitate (profesori, elevi, studenți), sau din cauza oboselii fizice și psihice, strării afectiv-emoționale, altor factori accidentali.