Cuprins:

1. Introducere 2. Schema tehnologică de obţinere a vinului roşu 3. Surse de poluare şi factori de poluare rezultaţi 3.1. Surse şi factori de poluare rezultaţi în urma operaţiilor tehnologice 3.2. Substanţe periculoase din vinul roşu 4. Impactul poluanţilor asupra mediului 5. Măsuri de prevenire şi combatere a poluării 6. Bibliografie

1. Introducere

În viaţa de zi cu zi, alimentele toxice au devenit atât de „fireşti“, încât aproape nimeni nu mai sesizează pericolul pe care ele îl reprezintă în mod real. În graba lor perpetuă, foarte mulţi oameni se mulţumesc cu o alimentaţie foarte slabă calitativ, dar satisfăcătoare din punct de vedere cantitativ şi estetic. Ambalată frumos, colorată cât mai apetisant, aromatizată, conservată cât mai bine, sărată, pasteurizată, rafinată (chiar şi de două ori), prăjită în teflon, fiartă sub presiune şi încălzită la microunde, o astfel de hrană conţine în ea germenii multor probleme de sănătate „inexplicabile“. Alimentele sunt toxice, dar şi modul de obţinere a acestora poate afecta negativ starea mediului şi a oamenilor. Un exemplu este procesul de obţinere a vinului roşu.

2. Schema tehnologică

2

de obţinere a vinului roşu

3

Recepţie

Descărcare

Desciorchinare

Separarea mustului de boştină

Separarea mustului ravac

Presarea boştinei

Corectarea conţinutului în zahăr a mustuluiCorectarea acidităţii mustului

Corectarea conţinutului în tanin a mustului

Fermentaţia alcoolică a mustului Maceraţie

Tragerea vinului de pe boştină si presarea lui

Păstrarea vinului

Umplerea golurilor din vase

Pritocul vinului

Deburbarea mustului

3. Surse de poluare şi factori de poluare rezultaţi

4

Egalizarea şi cupajarea vinului

Corecţii de compoziţie aplicate vinului

Limpezirea vinului

Stabilizarea vinului

Îmbutelierea vinului(umplere, dopuire, etichetare)

Poluarea în industria de fabricare a vinului este, în cea mai mare parte, de natură microbiană.

Factorii de poluare pot proveni atât în urma procesului tehnologic cât şi datorită condiţiilor de igienizare din unitatea de producţie.

3.1. Surse şi factori de poluare rezultaţiîn urma operaţiilor tehnologice

1. În cadrul recepţiei, în contact cu aerul, strugurii suferă procese de oxidare. De asemenea, ei pot să conţină fragmente de ciorchini, ciuperci, resturi de frunze, lăstari, resturi de substanţe folosite la combaterea bolilor şi dăunătorilor, fragmente şi spori de mucegaiuri.

2. În cadrul descărcării strugurilor, datorită manipulării, aceştia pot suferi procese de oxidare; particule de praf, fum se pot depune pe struguri.

3. O altă sursă de poluare constă în operaţia de desciorchinare. Ruperea ciorchinilor şi introducerea fragmentelor în masa mustuielii contribuie la poluarea vinului cu diferite pesticide reţinute în asperitătile acestora cu ocazia tratamentelor de combatere a bolilor şi dăunatorilor viţei-de-vie. Mustul se îmbogăţeşte în tanin şi fier.

4. O sursă de poluare reprezintă operaţia de separare a mustului de boştină şi anume separarea mustului ravac unde are loc oxidarea mustului, îmbogăţirea mustului cu fier şi substanţe tanante, existenţa unui procent mic de burbă.

Întarzierea operaţiei de presare a boştinei determină oxidarea mustului şi deprecierea lui calitativă prin intrarea boştinei în fermentaţie şi dezvoltarea bacteriilor acetice. Mai au loc pierderi de must, iar seminţele se pot sparge.

5. Când operaţia de deburbare este excesivă, are efect limitant asupra fermentaţiei alcoolice, în sensul că procesul se desfăşoară mai lent, iar zahărul nu este complet degradat. Această situaţie survine ca urmare a eliminării levurilor, îndepărtării exagerate a impuritaţilor solide şi odată cu ele şi unele componente (steroli) prezente în burbă, ce constituie pentru levuri factori de creştere. De asemenea, când musturile sunt prea limpezi, chiar şi fermentaţia malolactică se produce anevoios. Vinurile obţinute din musturi putenic limpezite au un gust mai sărac, lipsindu-le acea nuanţă de plinătate datorată în parte substanţelor pectice şi mucilaginoase.

6. Alte surse de poluare reprezintă operaţiile de corectare a conţinutului în zahăr, a acidităţii mustului şi a conţinutului în tanin a mustului.

a) Bentonizarea- când tratamentul este prea intens, aroma strugurelui se evidenţiază mai puţin în vinul rezultat. La un tratament prea puternic cu bentonita se eliberează mult calciu, care, unindu-se cu diferiţi acizi organici, formează săruri (îndeosebi tartrat de calciu) ce pot constitui cauza apariţiei unor tulburări ulterioare în vin, foarte greu de înlăturat.

b) Sulfitarea- SO2 întârzie sau chiar împiedică fermentaţia malolactică, iar uneori imprimă vinului o anumită duritate. c) Tratamentul termic stabilizează o parte din coloizii vinului, de aceea vinul se limpezeşte foarte greu şi modifică parţial şi caracterul natural al vinului. Tot acest proces implică şi consumuri ridicate de energie şi apare gustul de ,,fiert”, vinul

5

particularizând mai puţin bine provenienţa lui geografică (podgoria) şi cea ampelografică (soiul).

d) În cazul aplicării unor corecţii de compoziţie a mustului şi a unor corecţii ale conţinutului de zaharuri din must are loc un consum ridicat de energie, se modifică negativ însuşirile gustative ale vinului, se formează bulgări de zahăr, iar la locul de depozitare a zahărului, zahărul se poate infesta cu diferite microorganisme.

7. O sursă foarte periculoasă de poluare reprezintă operaţia de fermentaţie alcoolică a mustului. Factorii de poluare sunt: caldura degajată din transformarea zaharurilor , microorganismele patogene care invadează mustul.

Produsele fermentaţiei alcoolice sunt alcoolul etilic şi bioxidul de carbon (CO2). Degajarea intensă de CO2 produce un zgomot şuierător care se aude chiar de la distanţă. Volumul vinului se micşorează cu aproximativ 1,3- 2,2 m/l (in medie: 1,75 ml/l). La fermentări rapide se produc pierderi mari de substanţe aromate, iar la fermentaţia spontană unele specii pot comunica gusturi şi mirosuri neplăcute.

8. În operaţia de maceraţie, la vinul roşu, prezenţa unor substanţe în concentraţii care depăşesc anumite limite (tanante, aromate, azotate, pectice) însoţite de alte substanţe imprimă vinurilor un gust neplăcut, amar, de verdeaţă. În urma procesului de maceraţie, aciditatea vinurilor este scăzută, ceea ce le face mai putin apte pentru o păstrare îndelungată. Prin maturare şi învechire, ele pierd din calitate. În situatia când vasele nu sunt bine închise şi există posibilitatea pătrunderii aerului, strugurii striviţi şi nescufundaţi în lichid, constituie un mediu prielnic pentru dezvoltarea timpurie a bacteriilor lactice, care în prezenta zahărului pot declanşa pe lângă fermentaţia malolactică şi alte fermentaţii nedorite.

9. Operaţiile de tragere a vinului de pe boştină şi presarea lui reprezintă o sursă de poluare. La operaţia de descărcare manuală a boştinei apar frecvente accidente de muncă, soldate uneori cu victime omeneşti datorită asfixierii cu dioxid de carbon. Au loc leziuni în ţesuturile devenite mai fragile după fermentaţie, ceea ce determină eliberarea unor substanţe cu gust amar şi erbaceu, care, alături de un conţinut bogat în tanin, modifică nefavorabil calitatea vinului. Vinul de presă este bogat în germeni microbieni indezirabili.

10. În operaţia de păstrare a vinului au loc pierderi la vase datorită unor fenomene ca:

a) îmbibarea- scade gradul alcoolic al vinului păstrat în butoaie care în prealabil au fost menţinute pline cu apă;

- creşte usor conţinutul de zaharuri într-un vin sec pus la păstrare într-un butoi care a fost folosit la stocarea unui vin dulce;

- în cazul folosirii unui butoi oţetit, aciditatea volatilă creşte; - are loc o oarecare modificare a calităţii vinului sub influenţa

celui păstrat anterior, precum şi apariţia unor diferenţe gustative în cadrul aceluiaşi lot de vin, divizat şi păstrat în mai multe butoaie;

b) evaporarea prin doage este principala cale prin care au loc pierderi de vin la păstrarea acestuia în vase de lemn;

c) evaporarea pe la vrana butoaielor sau gura de vizitare a cisternelor; d) scurgerea prin fisuri si neetanşeităţi.Diferite microorganisme dăunatoare se dezvoltă pe dopul şi porţiunile din doage

vecine cu acesta umezite de vin şi expuse la aer, mai ales la butoaiele vechi din lemn.

6

Din doagele butoiului uzat şi rău întreţinut pot trece în vin unele substanţe cu gust şi miros neplăcut. De cele mai multe ori, mirosurile şi gusturile reale datorate butoaielor prea uzate se perpetuează fidel de la un an la altul şi uneori sunt atât de greu perceptibile încât vinificatorii obişnuindu-se cu ele le apreciază nu ca pe nişte defecte, ci ca pe nişte particularităţi gustative legate de condiţiile de complex natural ale podgoriei.

11. Alţi factori de poluare pot rezulta din operaţia de umplere a golurilor din vase. Spaţiul gol format, datorită aerului pe care îl conţine, influenţează nefavorabil evoluţia vinului, în sensul că accelerează oxidarea exagerată a acestuia, precum şi dezvoltarea unor microorganisme aerobe, a căror activitate modifică în sens negativ calitatea produsului. Prin umpleri periodice, vasele sunt menţinute, pe cât posibil, pline cu vin.

12. În timpul pritocului, datorită degajării dioxidului de carbon, turbiditatea vinului se măreşte usor.

13. În cadrul operaţiei de egalizare şi cupajare a vinului, în cisternele de cupajare, apar zone ,,moarte”, lipsite de curenţi, unde vinul nefiind pus în mişcare rămâne neamestecat. Modificarea echilibrelor fizico-chimice poate conduce la apariţia de tulburări (proteice, tartrice, fosfato-ferice) care, la rândul lor determină variaţia unor componente şi mărimi fizico-chimice ale vinului.

14. În cadrul corecţiilor de compoziţie aplicate vinului are loc un consum important de energie. Apa care se îndepărtează din vin sub formă de gheaţă nu este o apă pură, ci conţine şi alte componente pe care le preia din vin. Producerea şi darea în consum a vinurilor puternic crioconcentrate contravin preocuparilor legate de combaterea alcoolismului, care incriminează în primul rând băuturile cu tărie alcoolică ridicată.

15. Operaţiile de limpezire şi filtrare a vinului constituie altă sursă de poluare pentru că:

- se formează sedimente la fundul buteliilor; - rămân substanţe coloidale în vin, micşorându-i filtrabilitatea prin filtrele

sterilizante sau prin cele cu membrană; - în fenomenul de aerare a vinului, vinul devine mediu favorabil pentru

dezvoltarea microorganismelor aerobe, sau chiar apar fenomene de casare (= tulbureală); - se folosesc unele materiale filtrante care prezintă miros şi gust; - apar neajunsuri datorită construcţiei imperfecte a utilajelor de filtrare sau

folosirii lor incorecte.16. Altă sursă de poluare este operaţia de stabilizare a vinului. Aceasta are loc

prin refrigerare sau prin pasteurizare (încălzire), deci ambele necesita un consum de energie. În cazul refrigerării, vinul poate să îngheţe parţial.

17. În cadrul operaţiei de îmbuteliere: - la umplere apar fenomene de aerare şi spumare; - calitatea necorespunzătoare a dopurilor influenţează negativ produsul final; - apar tulbureli în butelii; - dacă butelia este aşezată în poziţie verticală şi temperatura spaţiului de

depozitare variază, dopul se usucă şi devine permebil pentru aer, ceea ce duce la apariţia unui miros şi gust de răsuflat;

- spargerile accidentale ale buteliilor (sticlelor) afectează sănătatea muncitorilor;

- la vinurile roşii din sticlele albe, substanţa colorantă roşie este deteriorată de radiaţiile luminoase;

7

- buteliile din mase plastice sunt permeabile pentru oxigen şi esteri şi nu asigură vinului o protecţie corespunzătoare dându-i vinului caracter de oxidat şi făcându-l sărac în arome; în plus, materialele auxiliare folosite la prelucrarea PVC influenţează negativ vinul;

- calitatea apei folosite la spălarea buteliilor este importantă; datorită depunerilor de carbonaţi pe piesele în mişcare ale maşinii de spălat, frecarea şi uzura acestora este mult mărita, iar consumul energetic mai ridicat.

Mai există - poluare infrasonoră produsă de maşini de spălat, aspiratoare de praf, frigidere, autocamioane cu motoare cu benzină, cu motoare Diesel, compresoare, turbine, mişcări ale aerului, sub formă de vânt;

- poluare cu vibraţii mecanice datorată vibraţiilor transmise la nivelul membrelor; - poluare atmosferică datorită pulberilor şi gazelor emise în urma proceselor de ardere, încălzitului încăperilor, transportului materiilor şi materialelor necesare obţinerii vinului şi, nu în ultimul rând, fumatului. Încălzitul încăperilor - poluează cu pulberi, cenuşă, oxid de carbon, bioxid de sulf. Fumatul - poluează atât aerul inhalat de fumător, cât şi aerul încăperilor, cu pulberi fine de fum, nicotină, oxid de carbon, hidrocarburi şi nitrozamine cancerigene. - poluare datorată deşeurilor şi implicit a apei reziduale: Sănătatea omului şi a colectivităţilor poate fi prejudiciată şi periclitată când apa: - nu este la dispoziţie în cantitate suficientă; - conţine germeni patogeni, transmisibili pe calea apei; - conţine substanţe chimice nocive sau toxice; - posedă proprietăţi organoleptice nefavorabile. Principalii agenţi patogeni transmisibili pe calea apei pot fi clasificaţi în următoarele categorii: bacterii patogene, virusuri, paraziţi şi alte microorganisme. Aceşti agenţi se întâlnesc în excreţiile fecale şi urinare de origine animală şi umană, apele reziduale menajere şi afluenţii rezultaţi după tratarea lor. Un agent patogen transmisibil pe calea apei poate pătrunde în apă fie la nivelul sursei şi respectiv al instalaţiei de captare a acesteia, fie pe traseul instalaţiei de la captare şi până la consumator. În cazul surselor de apă de suprafaţă, prelucrarea şi dezinfecţia necorespuzătoare a apei poate duce, de asemenea, la contaminarea apei. Deşeurile constau în:

resturi de materii prime şi auxiliare folosite la fabricarea vinului;

resturi folosite la ambalarea vinului;

articole de igienă.

8

3.2. Substanţe periculoase din vinul roşu

În vinul roşu (produsul final) se întâlnesc unele substanţe periculoase pentru sănătatea oamenilor: - aditivi alimentari: E220, E221, E222, E224 (sulfiţi – conservanţi) care produc boli intestinale şi alergii; - metale contaminante (metale grele şi câteva alte elemente minerale ne-metalice (cum este cazul As), dar niciodată de metale alcaline sau alcalino-pamântoase):

● FIER- prezenţa acestuia este influenţată de: - tehnologia de limpezire a mustului; - pământul care este amestecat cu strugurii la cules; - condiţiile de oxido-reducere în timpul şi după fermentaţia alcoolică; - echipamentele şi practicile enologice utilizate; ● CUPRU- prezenţa acestuia este influenţată de: - cantitatea de SO2 aplicat în timpul vinificării; - materialele folosite în diferite operaţii tehnologice; - nivelele de oxido-reducere în timpul acestor operaţii; ● MAGNEZIU- prezenţa acestuia este influenţată de: - tehnologia de vinificare; - tratamentele viei şi produsele enologice folosite; ● ZINC- conţinutul de Zn din vinuri este influenţat de: - tehnologia de vinificare; - materialele utilizate în diferite operaţiuni de vinificare şi conservare a vinurilor; ● PLUMB - prezenţa este influenţată de: - utilizarea capsulelor de plumb-staniu, a altor materiale folosite pe traseul tehnologic; - utilizarea unor fungicide; - poluarea atmosferică; - condiţiile naturale, care pot conduce la o scădere a concentraţiei; ● CADMIU- prezenţa acestuia este influenţată de: - materiale şi influenţa poluării atmosferice; - aspecte toxicologice; - reducerea naturală a conţinuturilor în timpul fermentării; ● COBALT - prezenţa acestuia este influenţată de materialele de contact; ● MERCUR - prezenţa Hg în vinuri poate avea ca sursă îngrăşămintele, insecticidele şi pesticidele folosite la tratamentele aplicate viei; - contaminări accidentale; ● ALUMINIU- surse: - materiale de contact; - utilizarea unor produşi enologici, cum sunt bentonitele; ● STANIU - surse: materiale de contact; ● CROM şi NICHEL- surse: - materiale de contact; - îmbogăţirea în Cr cauzată de conservarea în sticle; ● ARGINT -surse: utilizarea enologică a AgCl; ● ARSEN -surse: - tratamentele aplicate viilor;

- materialele de contact.

9

4. Impactul poluanţilor asupra mediului

Bioxidul de carbon se adună în cantităţi mari în sălile de fermentare a mustului, devenind astfel periculos pentru muncitori. Bioxidul de sulf (SO2) este sufocant pentru aparatul respirator al omului şi pentru mucoasa oculară. Inhalarea de doze mari într-un timp scurt poate duce la edem pulmonar, criză cardiacă şi în final poate provoca moartea. Dozele mari în vinuri de SO2 pot distruge tiamina, iar ca efecte secundare pot apărea dureri de cap, greţuri, stare de vomă şi tulburări diverse care variază în funcţie de gradul de sensibilitate al fiecărui consumator. Aditivii alimentari produc boli intestinale şi alergii. Poluarea infrasonoră Efectele asupra organismului sunt variate: creşterea rapidă a oboselii, modificările cardio-vasculare (scăderea tensiunii arteriale, creşterea frecvenţei cardiace), creşterea frecvenţei respiratorii (accelerarea ritmului respirator), tremurăturile membrelor şi scăderea tonusului muscular. Poluarea cu vibraţii mecanice Vibraţiile mecanice pot provoca diferite tulburări cum ar fi: - kinetoze sau boli de mişcare, tulburări neurovegetative, datorate unor mişcări neuniforme; - dureri cervicale, lombosciatică, hernii, discopatii, leziuni osoase sau articulare ale mâinilor (pumn, antebraţ, braţ) - în cazul vibraţiilor transmise la nivelul membrelor; - tulburări vasculare, tulburări ale sensibilităţii şi tulburări trofice - arsură, amorţeală;

- la femei, tulburări endocrine sau chiar avorturi spontane. Poluarea atmosferică Afectează sănătatea populaţiei în mod direct sau indirect. Efectele poluării aerului asupra sănătăţii populaţiei sunt numeroase şi deosebit de nocive: pot fi iritante, asfixiante, toxice, cancerigene, alergice. Ele vor genera boli acute şi cronice ale aparatului respirator şi organelor anexe: nas, faringe, laringe, sinusuri şi urechi, cât şi alte maladii de o deosebită gravitate: cancer, efecte mutagene şi teratogene şi intoxicaţii. În afara acestor consecinţe deosebit de grave, poluarea atmosferică produce o modificare a întregii ambianţe, reducerea radiaţiilor solare, ultraviolete şi luminoase, favorizarea ceţii şi a precipitaţiilor (mai puţin cantitativ). Ca urmare, vor fi favorizate bolile prin carenţă de radiaţii ultraviolete - rahitism, tulburări de osificare -, şi accidentele rutiere, navale, aviatice. De asemenea, poluarea atmosferei determină un ansamblu ecologic ce acţionează negativ asupra psihicului şi, indirect, asupra comportamentului uman. Este vorba de murdărirea obiectelor, suprafeţelor, ferestrelor, afectarea vegetaţiei, schimbarea culorii ambianţei. Nu trebuie neglijate nici efectele economice însemnate, prin afectarea culturilor agricole, îmbolnăvirea şi decesul animalelor, coroziunea metalelor, a zidurilor, scurtarea duratei de folosire şi de rezistenţă a tuturor obiectelor utilizate de oameni.   Apa reziduală Apa - cale de transmitere a îmbolnăvirilor microbice, virale şi parazitare. Principalele boli microbiene transmise pe calea apei sunt:

10

- febra tifoidă şi paratifoidă, până la 60 % din totalul cazurilor de febră tifoidă dintr-un teritoriu pot fi de origine hidrică; - dizenteria bacilară; - holera; - enterocolitele, leptospiroza, bruceloza, tuberculoza (forma intestinală), antrax, febra Q. Bolile virale transmise pe calea apei sunt: enterovirozele (poliomielita, virusurile Coxsackie şi ECHO), hepatita infecţioasă, iar dintre bolile parazitare transmise pe calea apei, se numără: ascaridioza, trichocefaloza, oxiuroza etc. Apa poate fi poluată şi cu substanţe toxice, cum ar fi nitriţii, pesticidele, detergenţii, metalele grele: mercur, plumb, cupru. Folosirea pesticidelor, a detergenţilor - toţi aceşti agenţi poluanţi acţionează în mod specific asupra organismului, producând diverse îmbolnăviri. Deşeurile Reziduurile sunt o cale de transmitere a bolilor microbiene şi virotice, de răspândire a infestării parazitologice a populaţiei, focare de dezvoltare a insectelor (mai ales muşte), ce reprezintă vectori ai bolilor transmisibile.

5. Măsuri de prevenire şi combatere a poluării Pentru evitarea riscurilor poluării este necesară menţinerea unei purităţi cât mai mari a aerului, iar acolo unde nu este posibil, cel puţin respectarea unor nivele de prag denumite concentraţii maxime admisibile - c.m.a. -. Pentru a realiza practic protecţia atmosferei se folosesc două categorii de măsuri: tehnologice şi urbanistice. Măsurile tehnologice constau în alegerea unor procedee de producţie şi funcţionare astfel încât să se reducă poluarea la minimum posibil, iar măsurile urbanistice constau în amplasarea surselor de poluare după natura şi capacitatea lor la distanţă adecvată de zonele limită astfel ca vânturile dominante să îndepărteze poluanţii de localităţi. Rezervelor limitate de apă trebuie să li se asigure o supraveghere activă igienico-sanitară şi tehnică şi un consum raţional. Colectarea ritmică a deşeurilor şi neutralizarea rapidă va contribui la scăderea rolului epidemiologic al acestora. Deşeurile pot fi reciclate şi anume: hârtie, carton, mase plastice, sticla, deşeuri de producţie (seminţe, struguri), detergenţi. Să se controleze mersul operaţiilor tehnologice, în special al fermentaţiei. Sălile de fermentare vor fi construite la suprafaţa solului şi prevăzute cu instalaţie de ventilaţie pentru eliminarea gazelor nocive ce se degajă în încăpere. Ĩn timpul fermentaţiei se vor astupa toate deschiderile care au eventual legătură cu alte încăperi, pentru evitarea infiltraţiilor de dioxid de carbon. Maşinile zdrobitoare -desciorchinătoare trebuie sa indeplineasca urmatoarele cerinţe tehnice de bază: - piesele care se află în contact cu produsul trebuie să fie fabricate din oţel inoxidabil sau din alte materiale corespunzătoare din punct de vedere igienico – sanitar; - piesele fabricate din oţel inoxidabil trebuie să fie tratate termic în scopul

11

ridicării stabilităţii, rezistenţei la coroziune; - suprafaţa valţurilor, a zdrobitoarelor - desciorchinătoare trebuie să fie acoperită cu cauciuc; - zdrobitoarele - desciorchinătoare trebuie să fie echipate cu un dispozitiv special de protecţie contra supraîncărcării; - nivelul zgomotului nu trebuie să depăşească 75 dB la distanţa de 1 m. Vasele sau cisternele vor fi prevăzute în partea de jos cu clape pentru golire şi vizitare, iar în partea de sus cu gura de încărcare, pentru a se putea face îndepărtarea bioxidului de carbon. Vasele cu must în fermentaţie nu vor fi astupate cu dopuri pentru a se evita formarea presiunii interioare şi eventuala plesnire a cercurilor. Se vor întrebuinţa în acest scop pâlnii de fermentare în permanenţă umplute cu apă, care se vor schimba zilnic. După golirea cisternelor şi budanelor este obligatoriu să se deschidă gura de alimentare şi clapa de jos pentru eliminarea vaporilor de alcool formaţi în interiorul lor. După aerisire se vor spăla intens pereţii budanelor şi cisternelor cu ajutorul unui furtun cu apă rece şi numai după aceasta, în prezenţa unui şef de echipă, se permite intrarea muncitorilor în interiorul lor. Butoaiele uzate să fie înlocuite cu altele noi. Sălile de spălare în care se adună aburul vor fi prevăzute cu instalaţii de ventilaţie, pentru eliminarea vaporilor şi schimbarea aerului. Ĩnainte de a se trece sticlele la spălare, acestea se vor sorta, eliminându-se cele sparte sau ciocnite, pentru a se evita accidentele în timpul spălării. Dozele de SO2 în vinuri să fie menţinute la un nivel cât mai scăzut posibil sau să se caute alte substanţe şi metode care să permită înlocuirea. Pe durata păstrării vinului, temperatura să fie, pe cât posibil, constantă (12-14 °C). Distrugerea gândacilor şi a flururilor de molii se poate realiza cu ajutorul unor insecticide. Pentru reducerea poluării se poate utiliza biocombustibilul obţinut din ulei de rapiţă, soia ori floarea- soarelui. Acesta poate fi folosit atât la utilajele din agricultură, dar şi pentru autoturisme. Vinul din buteliile din material plastic să se consume într-un termen scurt după îmbuteliere. Se mai folosesc perdele de spaţii verzi, obstacole de relief. Sistematizarea reţelei de circulaţie urmăreşte evitarea localităţii de către vehicule grele de tranzit - artere ocolitoare, trafic fluent prin căi drepte, pasaje denivelate, semnalizări şi marcaje.

12

Bibliografie: 1. Tratat de oenologie (vol I- Vinificaţia şi biochimia vinului) – Valeriu D. Cotea, edit. Ceres, Bucureşti, 1985;

2. newsletterul saptamanal EcoMagazin

13