ExtraDarea i Expulzarea Referat

2 [ ] VALENTINA BULEAC SSL2

1. EXTRĂDAREA

A. Considerente generale

Extradarea reprezinta cea mai importanta forma de cooperare

judiciara internationala, fiind singura modalitate de prevenire si

combatere a criminalitatii pentru a asigura securtatea statelor, cea

individuala si a ordinii judiciare.

Este o forma a cooperarii judiciare internationale în materie penala,

constând în procedura prin care un stat suveran (statul solicitat)

accepta sa predea unui alt stat (statul solicitant) o persoana care se

afla pe teritoriul sau si care este urmarita penal sau trimisa în

judecata pentru o infractiune ori este cautata în vederea executarii

unei pedepse în statul solicitant.1

1

Poate fi definit ca un ”act de asistenta juridica prin care un stat pe

teritoriul caruia s-a refugiat un inculpat sau condamnat, care nu

este cetatean al satului solicitant, este predat la cererea statului în

drept a-l urmari penal, judeca sau supune la executarea

1 1 F. R. RADU, De la extradare la mandatul european de arestare. O privire

istorica si uridica”,revista „Dreptul”, nr. 2/2006

2

condamnarii penale”22.

Este un act de cooperare a statelor împotriva infractorilor de un

anumit grad de periculozitate, pentru a impedica sustragerea

acestora, prin refugierea pe teritoriul altui stat, de la raspunderea

penala. 3

3

Extradarea este un act bilateral, juridic si politic. Este un act

bilateral, deoarece implica cererea de extradare din partea statului

solicitant si predarea infractorului de catre statul solicitat pe

teritorilui caruia se refugiaza. Aceasta poate avea si un caracter

politic, întrucât ea se realizeaza pe baza vointei liber exprimate a

statelor, respectându-se suveranitatea si independenta lor.Din cele

relatate se observa ca extradarea implica întotdeauna doua state :

- statul solicitat – pe teritoriul careia se gaseste infractorul

(extradare pasiva) ; - statul solicitant – cel care cere extradarea

(extradare activa), si poate fi :

statul pe teritoriul careia s-a savârsit infractiunea;

statul împotriva intereselor caruia a fost savârsita

2 2 Al. Boroi, Drept penal, partea generala, Ed. C. H. Beck, Bucuresti, 2006, p. 55.

3 3A.S. Tulbure, Extradarea aspecte procesual penale, Revista Drept Penal Nr.

3/2000 pag. 49

3


infractiunea;

statul al carui cetatean este infractorul.4

Ca institutie

juridica de sine statatoare, extradarea a fost reglementata

distinct si în Codul penal „Carol al II-lea” din 1936,

reglementare care supunea extradarea îndeplinirii unor

conditii

de fond stabilite de conventiile internationale sau unor conditii de

reciprocitate dintre state. Acest lucru reprezinta o constanta în

reglementarea extradarii, în sistemul nostru de drept, o

constanta care a contribuit la pastrarea, de-a lungul timpului, a

trasaturilor esentiale ale extradarii.

În România extradarea este reglementata în Constitutie - art.19,

Codul penal- art.9, Legea 302/2004 privind cooperarea judiciara

internationala , astfel cum a fost modificata prin Legea 224/2006 si

Legea 222/2008.Potrivit dispozitiilor imperative din constitutie, în

sistemul românesc extradarea se hotaraste de justitie.

Rolul Ministerului Justitiei este circumstantiat cadrului

constitutional si consta, în esenta, în: examenul de regularitate

internationala (verificarea conformitatii cererii cu tratatul aplicabil)

efectuat anterior sesizarii autoritatilor judiciare, în cazul extradarii

pasive, si, respectiv, posterior încheierii instantei prin care se

4

stabileste ca sunt întrunite conditiile legale pentru a se solicita

extradarea, în cazul extradarii active; întocmirea si transmiterea

cererii de extradare; punerea în executare, împreuna cu Ministerul

Administratiei si Internelor, a hotarârii definitive de extradare,

aprobarea tranzitului. În toate cazurile însa, mecanismul prevazut

de Legea nr. 302/2004, pentru a respecta dispozitiile Constitutiei,

este de asa natura construit încât hotarârea finala o are instanta

judecatoreasca, nu numai în cazul extradarii pasive (din România),

dar si în cazul cererilor de extradare formulate de România.

Deosebirea între extradare si expulzare consta în fapul ca

extradarea este o institutie de asistenta internationala care concura

la judecata penala sau executarea sanctiunii penale, pe când

expulzarea este o masura de siguranta, însasi sanctiunea penala.

B. Conditii pentru extradare

România poate sa predea, la solicitarea de extradare a unui alt stat,

persoanele aflate pe teritoriul sau care sunt urmarite penal sau

trimise în judecata pentru o infractiune ori sunt cautate în vederea

executarii unei pedepse de catre autoritatile judiciare ale statului

solicitant.Analizând Legea 302 din 2004 si a Legii 296 din 2001 se

observa urmatoarele aspecte privind realizarea extradarii trebuie sa

îndeplineasca urmatoarele conditii referitoare la:

5


infractiune(faptele savârsite), pedeapsa, infractor(persoana supasa

extradarii), procedura, competenta.Conditii referitoare la

infractiune:

- sa se fi savârsit o infractiune pe teritoriul statului solicitant,

de catre un cetatean român ori prin fapta savârsita sa fi fost

lezate interesele statului român.

- poate fi ceruta extradarea de catre statul român atât pentru

infractiunile consumate cât si pentru infractiunile ramase în stadiul

de tentativa comise pe teritoriul statului român. Astfel trebuie

îndeplinita conditia dublei incriminari fara de care statul solicitant

n-ar avea dreptul sa-l ceara pe faptuitor, iar statul solicitat nu l-ar

preda, întrucât nu l-ar considera infractor. Se poate acorda

extradarea si în cazul în care fapta respectiva nu este prevazuta de

legea româna, iar pentru acea fapta este exclusa conditia dublei

incriminari print-o conventie internationala la care România este

parte.

Conditii referitoare la pedeapsa:“Extradarea este acordata de

România, în vederea urmaririi penale sau a judecatii, pentru

fapte a caror savârsire atrage potrivit legislatiei statului solicitant si

legii române o pedeapsa privativa de libertate de cel putin un an,

iar în vederea executarii unei pedepse, numai daca aceasta este de

6

cel putin 4 luni.”Astfel, infractiunea pentru care se cere extradarea

trebuie sa prezinte o anumita gravitate, în sensul ca trebuie

sanctionata, în legislatia ambelor state, cu o pedeapsa privativa de

libertate.

Conditii referitoare la infractor:

- persoana a carei extradare se cere sa fie cetatean român.

Însa în situatia în care se cere extradarea unei persoane cu

alta cetatenie trebuie sa specificam urmatoarele. Conform

legii nr. 302/2004 statul român poate cere extradarea unui

cetatean strain în anumite conditii. În primul rând în România

pot fi extradati cetateni straini în baza unor conventii sau

tratate bilaterale sau multilaterale la care România este parte

si pe baza de reciprocitate. În al doilea rând, România poate

cere extradarea unui cetatean strain daca infractiunea a fost

savârsita pe teritoriul României sau a adus atingere

intereselor statului nostru. În al treilea rând, se poate solicita

extradarea unui cetatean strain, daca acesta are domiciliul în

România sau este cetatean al unui stat membru al Uniunii

Europene. În al patrulea rând, se poate cere extradarea unui

cetatean de alta origine, chiar din statul al carui cetatean este,

daca acesta detine si cetatenia româna

- persoana a carei extradare se cere sa se gaseasca pe

7


teritoriul statului solicitat.

- împotriva persoanei a carei extradare se cere, trebuie sa fie

pusa înmiscare actiunea penala

Conditii referitoare la procedura:

- sa existe o cerere de extradare din partea statului solicitant.

- statul care primeste cererea de extradare va trebui sa-l

aresteze pe faptuitor.

- statul solicitant va trebui sa comunice statului solicitat

informatii cu privire la desfasurarea si finalizarea procesului

penal în care este antrenat persoana extradabila.

- statul solicitat va trebui sa comunice statului solicitant data

si loculpredarii persoanei extradate. Conditii referitoare la

competenta:

- infractiunea pentru care se cere extradarea trebuie sa fie

comisa peteritoriul statului Român sau în strainatate dar sa

aduca atingere intereselor statului nostru. De asemenea, ‟‟

România poate refuza sa extradeze persoana reclamata pentru

o infractiune care, potrivit legislatiei române, a fost savârsita

în totul sau în parte pe teritoriul sau. „14

‟

- infractiunea care face obiectul cererii de extradare a fost

8

savârsita în afara statului solicitant. În aceasta situatie,

extradarea, poate fi refuzata numai daca legislatia statului

român nu autorizaeza urmarirea bunei infractiuni de acelasi

fel, savarsita în afara teritoriului sau, ori nu autorizeaza

extradarea pentru infractiunea care face obiectul cererii.

C. Procedura extradarii

În România singura instrititie care are dreptul de a întocmi si

transmite cererile de extradare în numele statului roman este

Ministerul Jutitiei. Potrivit ultimelor modificari aduse Legii

nr. 302/2004, prin Legea nr. 224/2006 cererea de extradare

poate fi precedata de emiterea unui mandat de urmarire

internationala în vederea extradarii. Mandatul de urmarire

internationala în vederea extradarii se poate emite în situatia

în care, un mandat de arestare preventiva sau de executare a

pedepsei nu mai poate fi dus la îndeplinire datorita faptului

ca, inculpatul a parasit teritoriul statului nostru. Mandatul se

transmite Centrului de Cooperare Politieneasca Internationala

din cadrul Ministerului Administratiei si Internelor din

România. Centrul de Cooperare Politieneasca Internationala

va transmite acest mandat pe canalele proprii Organizatiei

Internationale a Politiei Criminale (Interpol).Mandatul de

9


urmarire internationala în vederea extradarii contine:

- toate elementele necesare identificarii persoanei urmarite,- o

expunere sumara a situatiei de fapt,- date privind încadrarea

juridica a faptelor,- cererea de arestare provizorie în vederea

extradarii, în conditiile prevazute la art. 68. din

Legea 302/2004.

C.1 . Extradarea pasiva ( Procedura în care România este stat

solicitant)

Extradarea pasiva reprezinta o forma a extradarii prin

intermediul careia, la cererea unui stat strain, sunt predate din

România persoanele aflate pe teritoriul sau care sunt urmarite

penal sau sunt trimise în judecata pentru savârsirea unei

infractiuni ori sunt cautate în vederea executarii unei pedepse

sau a unei masuri de siguranta în statul solicitant.

În baza Conventiilor si Tratatelor ratificate, precum si a

prevederilor legislatiei interne, România accepta extradarea

cu îndeplinirea conditiilor mentionate în actele normative

internationale si interne.

C.2 . Extradarea activa( România este stat solicitant)

10

Extradarea activa reprezinta o forma a cooperarii judiciare

internationale prin intermediul careia, la cererea autoritatilor

române, statul strain caruia i s-a facut solicitarea preda

persoanele aflate pe teritoriul sau care sunt urmarite penal sau

sunt trimise în judecat a pentru savârsirea de infractiuni ori

sunt cautate în vederea executarii pedepsei.4

Când extradarea a fost acordata la cererea statului român,

persoana extradata va fi adusa în tara si predata de urgenta,

dupa caz, penitenciarului sau autoritatii judiciare competente.

Daca extradatul urmeaza sa execute o pedeapsa definitiva, el

va fi depus la penitenciar. În ipoteza în care extradatul a fost

condamnat în lipsa, el va fi rejudecat la cerere, asigurându-i-

se toate drepturile la aparare. În situatia în care extradarea s-a

obtinut în vederea tragerii la raspundere penala, urmarirea si

judecata se vor desfasura potrivit

procedurii de drept intern.

2. EXPULZAREA

4 I. Retca , Reglementarea regimului extr adarii în legislatia român a, în Dreptul nr. 2/2005, p. 165.

11


A.1. DEFINITȚIA EXPULZĂRII

Expulzarea este o masura de siguranta care se poate

lua fata de o categorie limitata de persoane, si

anume, cea a cetatenilor straini si persoanelor fizice

fara cetatenie, care nu au domiciliul în tara.

Conform Codului penal, articolul 117, prin expulzare

se întelege “masura de siguranta potrivit careia un

cetatean strain sau o persoana fara cetatenie care nu

are domiciliul în tara noastra si care a comis o

infractiune în tara noastra i se interzice în conditiile

legii ramânerea sa pe teritoriul tarii “.

Expulzarea consta în îndepartarea silita de pe

teritoriul tarii a infractorului, cetatean strain sau

persoana fara cetatenie, care nu domiciliaza în

România, daca în urma savârsirii infractiunii,

prezenta lui pe acest teritoriu prezinta pericol

social. Aceasta masura de siguranta este destinata

12

sa înlature starea de pericol ce decurge din teama ca

cetateanul strain sau apatridul domiciliat în afara

teritoriului tarii, care a savârsit o infractiune de

competenta instantelor tarii noastre, ar putea,

ramâne în continuare pe acest teritoriu sa

savârseasca noi infractiunii (de exemplu,

infractiunii împotriva statului, contra autoritatii,

infractiuni economice). Starea de pericol se deduce

din fapta savârsita si din împrejurarile comiterii

acesteia, din legatura ei cu mediul social în care a

fost savârsita. Înlaturarea acestei stari este posibila

prin ruperea infractorului de acest mediu, adica,

tinând seama de conditia sa de strain, prin

interzicerea de a mai ramâne pe teritoriul tarii, si,

ca urmare, prin îndepartarea silita de pe acest

teritoriu.

Corespunzator dreptului statului de a stabili conditiile

de intrare a strainilor, este dreptul statului de a

refuza unui strain continuarea sederii pe teritoriul

national si, ca urmare, de a recurge la expulzarea

13


sa. Prin expulzare se întelege obligarea strainului sa

paraseasca teritoriul statului unde îsi are resedinta.

În ceea ce priveste însa conditiile de exercitare a

dreptului statului de a expulza strainii, dreptul

international impune anumite limite. Se considera,

astfel, ca aceste conditii nu trebuie sa fie inutil de

drastice, sa se permita, eventual, expulzatului, sa- si

aleaga statul spre care sa fie expulzat, sa se

respecte, în legatura cu expulzarea, drepturile

elementare ale persoanei, cum ar fi excluderea

violentei, a detentiei ilegale.

Articolul 13 al Pactului international privind

drepturile civile si politice adoptat de Adunarea

Generala a O.N.U. în 1966, stabileste ca “Un strain

care se afla în mod legal pe teritoriul unui stat,

parte la acest pact nu poate fi expulzat decât ca

urmare a unui decizi luate, în conformitate cu legea

si daca ratiuni imperioase de securitate nationala nu

se opun, el trebuie sa aiba posibilitatea de a

14

prezenta motivele care pledeaza împotriva

expulzari sale si de a obtine reexaminarea cazului

sau de catre o autoritate competenta “.

Exista însa si alte limite ale expulzarii. Astfel, potrivit

articolul 33 din Conventia privind statutul

refugiatilor din 28 iulie 1951 adoptata de

Conferinta O.N.U a plenipotentiarilor, “un strain nu

trebuie expulzat într-o tara sau un teritoriu în care

persoana sau libertatea sa ar fi amenintate pe motiv

de rasa, religie, cetatenie sau opinii politice”.

Expulzarea, ca masura de siguranta, se deosebeste de

expulzarea ca masura administrativa, prin faptul ca

cea dintâi se ia numai fata de strainul care a savârsit

o infractiune si prezinta pericolul savârsiri unor noi

fapte si numai de catre instantele de judecata prin

hotarârea de condamnare. Expulzarea

administrativa se ia, asa cum o arata si denumirea,

de catre organele administrative, fata de straini

considerati indezirabili pe teritoriul tarii, desi nu au

15


savârsit fapte ilicite.

A.2. CONDITII REFERITOARE LA

INFRACTIUNE ÎN CAZUL EXPULZĂRII

Pentru ca instanta de judecata sa poata aplica masura de

siguranta a expulzarii, trebuie sa constate îndeplinirea

anumitor conditii.În primul rând, instanta trebuie sa

constate, ca s-a savârsit o infractiune. Desi, legea un

precizeaza natura si gravitatea infractiuni savârsite,

consideram ca aceasta trebuie sa prezinte un anumit

grad de pericol social concret, pentru ca, în caz contrar,

e greu de acceptat ca dispunerea masurii este justificata.

În al doilea rând, trebuie stabilit ca infractorul are

calitatea de cetatean strain sau apatrid cu domiciliul în

strainatate. În principiu, aceasta calitate trebuie

îndeplinita în momentul savârsiri infractiuni, dar

16

calitatea este absolut necesara sa existe în momentul în

care se dispune masura. Prin urmare, daca ipotetic

faptuitorul a dobândit calitatea de cetatean român în

intervalul scurs între momentul savârsirii infractiuni si

momentul în care se pronunta condamnarea, masura de

siguranta a expulzarii nu mai poate fi luata pentru ca un

stat nu-si poate expulza proprii cetatenii.

O alta conditie se refera la constatarea pericolului în

fiecare caz dat, în sensul ca ramânerea infractorului

strain pe teritoriul tarii este o premisa obiectiva a

savârsirii de noi infractiunii.

A patra conditie care poate fi îndeplinita se refera la

faptul ca înainte de a aplica aceasta masura de siguranta,

instanta trebuie sa constate, ca în tara în care urmeaza sa

fie expulzat strainul, nu exista pericolul ca acesta sa fie

supus la tortura sau sa fie condamnat la moarte.

17


B .1 CONDITII DE EXPULZARE A

INFRACTORULUI

Conditiile legale ale expulzarii sunt:sa fie vorba de un

cetatean strain care nu are domiciliul în tara;cetateanul

strain a savârsit o infractiune la noi în tara;daca

expulzarea însoteste pedeapsa închisorii, punerea în

executare a

expulzarii se face dupa executarea pedepsei (aceasta

masura a expulzarii nu însoteste pedeapsa, ea se pune în

executare de îndata).

Reiese din cele de mai sus ca expulzarea este limitata de

cetatenii straini sau persoane fara cetatenie, care nu au

domiciliul în tara si care au comis infractiuni; numai

aceste persoane pot fi expulzate. În cazul când s-a

aplicat si pedeapsa închisorii, masura se aduce la

îndeplinire dupa executarea pedepsei cu închisoarea.

18

B.2. PROCEDURA EXPULZĂRII

DELIBERAREA SI LUAREA HOTĂRÂRII DE

EXPULZARE

Luarea masurii expulzarii se face cu respectarea unor

reguli. Astfel, instanta care dispune luarea masurii

expulzarii trebuie sa constate care este cetatenia

strainului infractor sau care este tara unde îsi are

domiciliul infractorul fara cetatenie, aceasta întrucât

luarea masurii respective trebuie sa aiba o destinatie

precisa, explicit sau implicit stabilita, astfel încât

executarea masurii sa poata practic avea loc. Primirea

unui strain expulzat poate fi refuzata de orice stat al

carui cetatean nu este acel strain sau pe teritoriul caruia

strainul fara cetatenie nu are domiciliu. Odata iesit din

tara, strainul expulzat este liber sa locuiasca în orice alta

tara în care s-ar îngadui aceasta.

19


Instanta trebuie sa mentioneze în hotarâre ca, masura

este luata pe durata nedeterminata, deoarece în astfel de

cazuri este foarte dificil sa se stabileasca mai dinainte

cât va dura starea de pericol. Desi legea nu prevede

posibilitatea luarii masurii pe timp limitat totusi

principiile generale aplicabile în aceasta materie nu se

opun ca expulzarea sa fie luata temporar, atunci când se

stie cu siguranta ca starea de pericol este temporara. În

concret, în aceste cazuri nu se indica o data, ci un

moment legat de producerea unui eveniment, care îsi

înceteaza efectele odata cu disparitia împrejurarilor care

faceau ca prezenta infractorului pe teritoriul tarii sa fie

socotita ca reprezentând o stare de pericol.

Daca persoana expulzata ar dobândi ulterior calitatea de

cetatean român (de exemplu: prin casatorie), masura va

putea, dupa caz, sa fie ridicata sau înlocuita cu alta

masura de siguranta.

20

REVOCAREA EXPULZĂRII

Masura de siguranta a expulzarii însoteste de regula

pedeapsa închisorii, luarea acestei masuri implicând

savârsirea unei infractiuni cu un grad de pericol marit.

Executarea masurii expulzarii este reglementata în

articolul 438 Codul de procedura penala. Procedura de

punere în aplicare difera dupa cum masura de siguranta

însoteste sau nu pedeapsa închisorii.

Când prin hotarârea de condamnare la pedeapsa

închisorii s-a aplicat si masura de siguranta a expulzarii,

în mandatul de executare a pedepsei închisorii, se va

face mentiunea ca la data eliberarii, condamnatul sa fie

predat organelor.

În practica judiciara pot exista situatii când infractorilor

straini, care executa pedeapsa închisorii, li se acorda,

din oficiu sau la cerere, eliberarea conditionata. Desigur,

ca în asemenea situatii, motivele care au stat la baza

eliberarii conditionate trebuie sa duca si la revocarea

21


masurii expulzarii.

Revocarea poate sa fie dispusa de catre instanta si dupa

executarea pedepsei cu închisoarea, când, de exemplu,

cetateanul strain devine prin casatorie cetatean român.

De mentionat, ca în practica judiciara, se ivesc

numeroase dificultati în privinta executarii acestei

masuri de siguranta si de aceea instantele judecatoresti

procedeaza în prealabil la verificari atente pentru a

stabili daca masura respectiva este executabila.

Totodata, potrivit dispozitiei din articolul 117 alineatul

ultim Codul penal, asa

cum a fost modificat prin Legea nr. 20/1990, ca urmare

a aderarii tarii noastre la Conventia împotriva torturii si

a altor pedepse ori tratamente cu cruzime, inumane sau

degradante, infractorii straini care au fost condamnati

pentru infractiuni savârsite în tara noastra, nu vor fi

expulzatii daca exista motive serioase de a se crede ca

vor fi supusi la tortura în tarile în care vor fi expulzati.

22

3. ASEMĂNĂRII SI DEOSEBIRI DINTRE

EXTRĂDARE SI EXPULZARE

O prima asemanare între extradare si expulzare o

presupune faptul ca se aplica numai infractorului

cetatean strain sau fara cetatenie cu domiciliul în

strainatate.

Totodata nici una din cele doua masuri nu se va lua în

eventualitatea în care infractorul strain sau fara cetatenie

cu domiciliul în strainatate risca sa fie supus torturii sau

sa i se aplice pedeapsa capitala.

De asemenea, în cazul ambelor institutii trebuie sa se fi

comis o infractiune astfel încât, acestea sa poata fi

aplicate, deosebindu-se însa prin faptul ca, în cazul

extradarii infractiunea trebuie sa se fi savârsit pe

teritoriul statului solicitant, pe când în cazul expulzarii

infractiunea trebuie sa se fi savârsit pe teritoriul statului

nostru.

23


O alta deosebire între cele doua institutii este din punct

de vedere procedural. Astfel, expulzarea se deosebeste

de extradare întrucât cea dintâi se dispune din oficiu de

catre autoritatile judiciare, ca urmare a comportarii

necorespunzatoare în tara noastra a strainului sau a

persoanei fara cetatenie care nu domiciliaza în România,

în timp ce extradarea se dispune la cererea unui stat, pe

baza de conventii internationale de reciprocitate sau în

temeiul legii de extradare, datorita faptului ca persoana

respectiva a avut o comportare necorespunzatoare în

strainatate.

4. BIBLIOGRAFIE

1. Al. Boroi, Drept penal, partea generala, Ed. C. H. Beck,

Bucuresti, 2006

2. A. Boroi, I. Rusu- Cooperare judiciara în materie penala, ed.

C.H.Beck 2008

3. A.S. Tulbure, A.M. Tatu -Tratat de drep procesual, ed. All Beck

2001

24

4. A.S. Tulbure, Extradarea aspecte procesual penale, Revista

Drept Penal Nr. 3/2000

5. I.Retca, Extradarea cetatenilor români, Revista Dreptul Nr.

8/2004

6. I. Retca , Reglementarea regimului extr adarii în legislatia

româna, în Dreptul nr. 2/2005,

7. F. R. Radu, De la extradare la mandatul european de arestare. O

privire istorica si juridica”, revista „Dreptul”, nr. 2/2006

8. Camelia Serban Morareanu- Drept procesual penal : curs

universitar . Ed. a 2-a, rev. - Bucuresti , Editura Hamangiu,

2009

9. Constitutia României

10. Legea nr.302 din 28 iunie 2004 privind cooperarea judiciara

internationala în materie penala

11. Legea 296 din 7 iunie 2001 privind extradarea

12. http://www.just.ro13. http://www.scrigroup.com/legislatie

25

http://www.scrigroup.com/legislatie


26

ExtraDarea i Expulzarea Referat

Documents

Transcript of ExtraDarea i Expulzarea Referat