Extinderea spre Nord
2
Extinderea spre Nord La doar patru ani de la intrarea în vigoare a Tratatelor de la Roma, la 9 august 1961 Marea Britanie cere să se alăture la Comunitatea economică europeană (CEE), aceeaşi intenţie avînd -o Irlanda, Danemarca şi Norvegia. Practic, acesta a fost primul experiment prin care alte state decît cele fondatoare au înţeles importanţa apartenenţei sistemul de principii, obiective şi valori ale CEE, dar şi a necesi acestui proiect pentru Europa. Trebuia astfel să înceapă a funcţion meca nismelor prevăzute în tratate sub aspect practic al aderării noi state. Tratatul de fuziune de la Bruxelles din 1965 precizează că a unui nou stat implică adeziunea indisociabilă la toate cele trei comunităţi 109 . Preşedintele Franţei, Charles de Gaulles, s- a opus vehement aderării Marii Britanii la CEE văzînd în aceasta o infi ltrare a infl uenţei americane în construcţia proiectului european, avînd în vedere rela deosebite pe care le avea Marea Britanie cu Statele Unite ale Americii. Acest l ucru contravine viziunii preşedintelui francez de a 108 AELS -Asociaţia Europeană a Liberului Schimb. Creată de şapte state (Austria, Danemarca, Elveţia, Marea Britanie, Norvegia, Portugalia, Suedia) la 21 iulie 195 în baza unui tratat intrat în vigoare la 3 mai 1960. 109 Coman-Kund, Liviu. Construcţia şi extinderea Uniunii Europene . - Galaţi: Editura Fundaţiei Universitare “Dunărea de Jos”, 2005, p.35. stabili „o formă de cooperare a statelor naţionale suverane, ieşite sfera de infl uenţă americană” 110 . În acelaşi timp, unele state membre şi Comisia vedeau în acest lucru, crearea unui pol opus la pretenţi de supremaţie ale francezilor. La 10 mai 1967, Marea Britanie depun a doua cerere de aderare la CEE, care de altfel a fost respinsă din de preşedintele francez Charles de Gaulles. Acest aspect de blocare britanicilor s-a rezolvat cînd succesorul lui Charles de Gaulles, Georges Pompidou a acceptat la Summitul de la 1-2 decembrie 1969 de la Haga reluarea negocierilor cu Marea Britanie, însă a condiţionat oarecum acest lucru cu crearea unei Politici Agrare Comune (PAC) de care era în mod deosebit interesată Franţa. Tot la acest Summit s -au abordat simetric conceptele de aprofundare – extindere a Comunităţilor şi ideea de Uniune Economică şi Monetară. La 22 ianuarie 1972, Danemarca, Irlanda, Marea Britanie şi Norvegia semnează tratatele de aderare la Comunităţile europene, astfel la 1 ianuarie 1973 se realizează primul val de extindere a Comunită europene prin aderarea noilor state - Irlanda , Danemarca şi Marea Britanie. Norvegienii au respins aderarea prin referendum
-
Upload
anujka-ratsujka -
Category
Documents
-
view
21 -
download
0
Transcript of Extinderea spre Nord
Extinderea spre Nord La doar patru ani de la intrarea n vigoare a Tratatelor de la Roma, la 9 august 1961 Marea Britanie cere s se alture la Comunitatea economic european (CEE), aceeai intenie avnd-o Irlanda, Danemarca i Norvegia. Practic, acesta a fost primul experiment prin care alte state dect cele fondatoare au neles importana apartenenei la sistemul de principii, obiective i valori ale CEE, dar i a necesitii acestui proiect pentru Europa. Trebuia astfel s nceap a funcionarea mecanismelor prevzute n tratate sub aspect practic al aderrii noilor state. Tratatul de fuziune de la Bruxelles din 1965 precizeaz c aderarea unui nou stat implic adeziunea indisociabil la toate cele trei comuniti109. Preedintele Franei, Charles de Gaulles, s-a opus vehement aderrii Marii Britanii la CEE vznd n aceasta o infi ltrare a infl uenei americane n construcia proiectului european, avnd n vedere relaiile deosebite pe care le avea Marea Britanie cu Statele Unite ale Americii. Acest lucru contravine viziunii preedintelui francez de aAELS - Asociaia European a Liberului Schimb. Creat de apte state (Austria, Danemarca, Elveia, Marea Britanie, Norvegia, Portugalia, Suedia) la 21 iulie 1959 n baza unui tratat intrat n vigoare la 3 mai 1960. 109 Coman-Kund, Liviu. Construcia i extinderea Uniunii Europene. - Galai: Editura Fundaiei Universitare Dunrea de Jos, 2005, p.35.108
stabili o form de cooperare a statelor naionale suverane, ieite din sfera de infl uen american110. n acelai timp, unele state membre i Comisia vedeau n acest lucru, crearea unui pol opus la preteniile de supremaie ale francezilor. La 10 mai 1967, Marea Britanie depune a doua cerere de aderare la CEE, care de altfel a fost respins din nou de preedintele francez Charles de Gaulles. Acest aspect de blocare a britanicilor s-a rezolvat cnd succesorul lui Charles de Gaulles, Georges Pompidou a acceptat la Summitul de la 1-2 decembrie 1969 de la Haga reluarea negocierilor cu Marea Britanie, ns a condiionat oarecum acest lucru cu crearea unei Politici Agrare Comune (PAC) de care era n mod deosebit interesat Frana. Tot la acest Summit s-au abordat simetric conceptele de aprofundare extindere a Comunitilor i ideea de Uniune Economic i Monetar. La 22 ianuarie 1972, Danemarca, Irlanda, Marea Britanie i Norvegia semneaz tratatele de aderare la Comunitile europene, astfel la 1 ianuarie 1973 se realizeaz primul val de extindere a Comunitilor europene prin aderarea noilor state - Irlanda, Danemarca i Marea Britanie. Norvegienii au respins aderarea prin referendum
